CUPRINS Cap.I. NOIUNI DE DREPT COMERCIAL ...................................................4 1.1. ASPECTE GENERALE 4 1.1.1. Noiune, definiie, caractere. 5 1.1.2 Scurt privire istoric asupra dreptului comercial.6 1.1.3 Dreptul comercial n cadrul dreptului romanesc8 1.1.4. Izvoarele dreptului comercial roman10 1.2. PROFESIONITII COMERCIANI..........................................15 1.2.1. Noiuni introductive..........................................................................15 1.2.2. Noiunea de profesionist comerciant................................................16 1.3. FONDUL DE COMER...................................................................21 1.3.1. Noiunea fondului de comer............................................................21 1.3.2. Elementele fondului de comer.........................................................21 1.4. TITLURILE COMERCIALE DE VALOARE...............................24 1.4.1. Noiunea i caracteristicile titlurilor comerciale de valoare ............24 1.4.2. Clasificarea titlurilor comerciale de valoare.....................................25 1.4.3. Cambia, biletul la ordin i cecul.......................................................28 Cap.II. CONTRACTELE COMERCIALE..33 2.1. ASPECTE GENERALE...................................................................33 2.2. CATEGORII DE CONTRACTE.....................................................35 2.3. CONDIIILE NCHEIERII CONTRACTELOR.........................38 2.3.1. Condiiile validrii contractelor........................................................39 2.3.2. Capacitatea prilor de a contracta....................................................39 2.3.3. Consimmntul prilor...................................................................40 2.3.4. Obiectul contractului........................................................................41 2.3.5. Cauza (scopul) contractului..............................................................42 2.3.6. Antecontractul sau promisiunea de a contracta................................42 2.3.7. Forma i dovada contractului............................................................43 2.3.8. Nulitatea contractului........................................................................44 2.4. TIPURI DE CONTRACTE COMERCIALE...............................45 2.4.1. Contractul de vnzare.......................................................................45 2.4.2. Contracte de finanare a activitilor economice ............................49 2.4.3. Contractul de locaiune ....................................................................55 2.4.4. Contractul de mandat...................................................................... 59 2.4.5. Contracte de transfer de tehnologie............................................... 64

2

2.4.6. Contractul de franciz..................................................................... 67 2.4.7. Contractul de antrepriz.................................................................. 68 2.4.8. Contractul de depozit....................................................................... 71 Cap.III. SOCIETILE COMERCIALE.......................................................72 3.1. ASPECTE GENERALE...................................................................72 3.2. NOIUNEA I CARACTERISTICILE SOCIETILOR COMERCIALE........................................................................................73 3.3. FORMELE SOCIETILOR COMERCIALE............................73 3.3.1. Societatea n nume colectiv..............................................................73 3.3.2. Societatea n comandit simpl........................................................75 3.3.3 Societatea pe aciuni..........................................................................76 3.3.4. Societatea n comandit pe aciuni...................................................77 3.3.5. Societatea cu rspundere limitat.....................................................78 3.3.6. Societatea comercial bancar..........................................................79 3.3.7. Societatea comercial de asigurare...................................................80 3.3.8. Clasificarea societilor comerciale cu personalitate juridic...........81 3.4. NORME COMUNE PRIVIND CONSTITUIREA SOCIETILOR COMERCIALE........................................................82 3.4.1. Actul constitutiv al societii comerciale..........................................82 3.4.2. Condiiile de fond generale, comune actelor constitutive................84 3.4.3 Condiiile de fond specifice actelor constitutive...............................85 3.4.4. Condiiile de form obligatorii ale actului constitutiv..89 3.4.5. Statutul societii......90 3.4.6. Constituirea structurilor societare.....................................................90 3.4.7. Cuprinsul actul constitutiv................................................................92 3.5. ORGANELE DE CONDUCERE I CONTROL..........................94 3.5.1. Noiuni introductive..........................................................................94 3.5.2. Adunarea general a asociailor........................................................95 3.5.3. Administrarea societii....................................................................97 3.5.4. Controlul activitii societii. Cenzorii............................................99 3.6. MODIFICAREA ACTULUI CONSTITUTIV.............................100 3.6.1. Noiuni generale.............................................................................100 3.6.2. Cauze de modificare care afecteaz existena i durata societii.100 3.6.3. Cauze de modificare a capitalului social........................................102 3.6.4. Cauze de modificare a societii comerciale care se refer la persoana asociailor..................................................................................103

3

3.7. DIZOLVAREA I LICHIDAREA SOCIETII COMERCIALE......................................................................................104 3.7.1. Fazele ncetrii existenei societii comerciale..............................104 3.7.2. Dizolvarea societii comerciale....................................................105 3.7.3. Lichidarea societii comerciale.....................................................106

4

Cap.I. NOIUNI DE DREPT COMERCIAL

1.1.

ASPECTE GENERALE

In mod tradiional, se apreciaz c dreptul comercial este un drept ce reglementeaza comerul sau activitatea activitate comercial. Ins, nici noiunea de comert si nici cea de activitate comerciala nu mai corespund realitatii economice si juridice, fiind apreciate ca reflectand o parte a activitatii economice ce se desfasoara la nivel national si international. In acest context, activitatea economica este notiunea pe care o regasim atat in viata economica cat si in legislatia ce o reglementeaza, motiv pentru care, dreptul comercial este un drept ce reglementeaza activitatea economica ca notiune de gen. La nivel comunitar existand tendinte puternice de includere in sfera notiunii de activitate economica si activitatea de productie desfasurata de agricultori si, in ceea ce priveste activitatea de prestare de servicii si a activitatilor specifice profesiilor liberale chiar daca acestea sunt calificate ca servicii cu regim special. La nivelul Uniunii Europene, Piata unica Euopeana este structurata in trei domenii principale ale acesteia: piata unica a bunurilor, piata unica a serviciilor si piata unica a capitalurilor. Aceasta structurare ne este necesara in stabilirea domeniului de reglementare a dreptului comercial. Piaa serviciilor este crucial pentru piaa mondial i piaa unic european, reprezentnd ntre 60 i 70% din activitatea economic a Uniunii Europene (aproximativ 70% din PIB i din locurile de munc din fiecare stat membru al Uniunii Europene) i include sectorul serviciilor financiare, a transporturilor, transmisiunilor, imobiliarelor i comerului electronic. Importana sporit a sectorului serviciilor financiare, care include trei domenii majore (asigurri, bnci i investiii) a generat adoptarea timpurie a unor prevederi legale speciale privind accesul la activitatea de servicii financiare i exercitarea acesteia. Reglementarea general a serviciilor n cadrul pieei interne europene a intervenit trziu, prima Directiv (Bolkenstein) fiind adoptat n decembrie 2006. Oamenii trebuie s i investeasc banii pe care i au i, n aceast direcie, piaa

5

de capital, circulaia efectiv a capitalului n toate formele sale, reprezint un sector esenial al activitii comerciale. Libera circulaie a capitalului este esenial pentru economia mondial i european, pentru dezvoltarea activitii economice, asigurnd realizarea tuturor celorlalte liberti ale participanilor la activitatea comercial. Piaa de capital include toate domeniile capitalului i ale circulaiei capitalului care se refer la: toate operaiunile necesare circulaiei capitalului: ncheierea i efectuarea tranzaciilor i transferurilor, operaiuni de lichidare sau cesiune a activelor, de repatriere a veniturilor obinute din lichidarea acestora; operaiuni de restituire a creditelor sau mprumuturilor; investiiidirecte; investiii imobiliare; operaiuni cu valori mobiliare; operaiuni n conturi curente i nconturi de depozit ale instituiilor de credit, credite, cauiuni i alte garanii, transferuri nderularea contractelor de asigurare, importul i exportul fizic al activelor financiare .a. Piaa mrfurilor include att producerea acestora, ct i comercializarea lor, respectiv, circulaia mrfurilor. Tratatul de instituire a Comunitii Economice Europene este principalul document n care se stipuleaz principiul liberei circulaii a mrfurilor. Restricii ale acestui principiu ntlnim doar n cazul anumitor mrfuri cu regim special: bunuri culturale i armament. n acelai timp, exist reglementri speciale privind circulaia de mrfuri utilizate n domenii de prim importan pentru piaa european: medicamente, vehicule, aparate medicale, produse pentru construcii, echipamente electrice .a. Recunoaterea automat a tuturor calificrilor profesionale ale persoanelor din statele membre ale Uniunii Europene, libertatea de a presta servicii i libertatea de stabilire reprezint principii fr de care toate celelalte liberti nu ar fi depline. La nivel national, Romania - tara membra a Uniunii Europene si a Pietei Unice - are aceleasi politici economice si legislative, activitatea economica urmand aceleasi tendinte concretizate in adoptarea unor reglementari legale speciale armonizare cu cele comunitare. 1.1.1. Noiune, definiie, caractere In sens juridic, traditional, a fost utilizata notiunea de activitate comerciala, activitate ce includea producerea de bunuri, circulatia bunurilor si a capitalului si prestarea de servicii cu exceptia activitatilor specifice profesiilor liberale si agriculturii. In prezent, aceasta conceptie este nuantata din dubla perspectiva in sensul in care, prin ultimele modificari legislative si activitatea agricola este inclusa in

6

sfera notiunii de activitate economica daca, prin desfasurarea acestei activitati, se urmareste obtinerea unui profit. Semnificatia notiunii de activitate economica este extrem de cuprinzatoare si include activitatea agricol, industrial, comercial, desfurat pentru obinerea unor bunuri sau servicii a cror valoare poate fi exprimat n bani i care sunt destinate vnzrii ori schimbului pe pieele organizate sau unor beneficiari determinai ori determinabili, n scopul obinerii unui profit ( art.2 lit.a din O.U.G. nr.44/16 aprilie 2008 privind desfasurarea activitatilor economice decatre persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si intreprinderi familiale). La desfasurarea activitati economice participa in principal, profesionistii comercianti astfel incat, in obiectul dreptului comercial includem nu numai activitatea economica sipersoanele ce o desfasoara ci si raporturile juridice la care participa aceste persoane,profesionistii comercianti. Fata de aceste argumente, putem defini dreptul comercial ca un ansamblu de norme juridice ce reglementeaza desfasurarea activitatii economice, precum si raporturilor juridice la care participa persoanele ce au calitatea de profesionisti agenti economici. 1.1.4 Scurt privire istoric asupra dreptului comercial O scurta privire asupra istoriei si evolutiei recente a dreptului comercial se impune nu numai pentru punerea in lumina a principalelor sale caracteristici dar, mai ales, din ratiuni practice. Prima reglementare moderna a activitatii comerciale din tara noastra s-a realizat in anul 1887, prin adoptarea Codului Comercial Roman, in vigoare pana la 1 octombrie 2011. Sursa de inspiratie a acestei prime codificari a legislatiei comerciale din tara noastra a fost reprezentata de Codul comercial italian, apreciat ca cea mai moderna si completa reglementare a timpului. Codul Comercial Roman, ca si cel italian, a fost inscris pe linia traditiei franceze, intemeindu-se pe sistemul obiectiv de determinare a sferei sale de aplicatie; dispozitiile codului comercial roman reglementau raporturile juridice nascute din savarsirea actelor, faptelor si operatiunilor calificate ca fiind fapte de comert, indiferent de calitatea persoanei ce savarseste aceste fapte de comert. Astfel, in chiar textul sau, codul comercial roman indica enuntiativ care sunt actele, faptele si operatiunile pe care le considera a fi fapte de comert obiective indiferent de calitatea de comerciant sau nu a persoanei ce le savarsea.

7

Toate raporturile juridice nascute din savarsirea de fapte de comert erau guvernate de legile comerciale: "Daca un act este comercial numai pentru una din parti, toti contractantii sunt supusi incat priveste acest act, legii comerciale, afara de dispozitiunile privitoare la chiar persoana chiar a comerciantilor si de cazurile in care legea ar dispune altfel" (art.56 c.com.). In temeiul acestei conceptii, stabilindu-se faptele de comert se determina si calitatea de comerciant si, in esenta, domeniul dreptului comercial. Aceasta deoarece, conform art.7 c.com.: "Sunt comercianti aceia care fac fapte de comert avand comertul ca profesiune obisnuita, si societatile comerciale", s-a considerat ca, va fi comerciant orice persoana ce savarseste fapte de comert, cu titlu de profesie si in nume propriu. Pe cale de cosecinta, raporturile juridice la care participa un comerciant, sunt raporturi juridice comerciale si reglementate de legea comerciala. Mai mult, conform prevederilor art. 4 c.com. din momentul in care o persoana dobandeste calitatea de comerciant, toate actele, faptele si operatiunile sale sunt prezumate a fi comerciale, fapte de comert, chiar daca, nu sunt prevazute in mod expres in aceast sens , inenumerarea enuntiativa din codul comercial (art.3 c.com.): "Se socotesc, afara de acestea (cele prevazute de art.3 c.com., n.s. L.T.) ca fapte de comert obligatiuni celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant, daca nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din insusi actul incheiat". Spre deosebire de sistemul obiectiv, in sistemul subiectiv, dreptul comercial este rezervat persoanelor ce au calitatea de comercianti sau agenti economici. Comerciantii sau agentii economici sunt definiti prin activitatea economica pe care o desfasoara sau prin inregistrarea intr-un registru profesional sau comercial sau, prin organizarea intreprinderii sale. Actul profesional sau economic este definit in mod subsidiar, ca actul pe care il savarseste o persoana ce are calitatea de comerciant sau profesionist agent economic Chiar daca, de-a lungul timpului, codul comercial roman a fost modificat pentru a corespunde realitatilor economice si juridice, aceasta modalitate de adaptare nu a fost realizata cu coerenta si consecventa necesara mentinerii sale in forma necesara reglementarilor contemporane. Dispozitiile Codului Comercial erau grupate in patru carti: Cartea I, Despre comert in general, Cartea a II a, Despre comertul maritim, Cartea a III a, Despre faliment, Cartea a IV a,Despre exercitiul actiunilor comerciale si despre durata lor. Dupa 1990, s-a produs o reforma profunda a dreptului romanesc, reforma ce a vizat si legile ce reglementeaza activitatea economica. S-au adoptat legi speciale privind societatile comerciale, falimentul, societatile bancare, activitatea de asigurari si reasigurari, registrulcomertului s.a., fara ca acestea sa fie incluse in

8

corpul Codului Comercial chiar daca, prin aceasta, prevederi corespondente materiilor astfel reglementate, au fost abrogate. Avand in vigoare aproximativ 60% articolele sale, Codul Comercial Roman din 1887 a fost abrogat partial prin Legea nr.71/2011 pentru punerea in aplicare a Codului Civil Roman de la 1 octombrie 2011. Conform prevederilor art.230 lit.c din Legea nr.71/2011, la data intrarii in vigoare a Codului Civil, se abroga Codicele de comert din 1887, publicat in Monitorul Oficial alRomaniei, Partea I, nr.31 din 10 mai 1887 cu excepia dispoziiilor art. 46 -55, 57, 58 i 907-935, aplicabile n continuare n raporturile dintre profesioniti, care se abrog la data intrrii nvigoare a Legii nr. 134/2010, a crii a II-a Despre comerul maritim i despre navigaie, precum i a dispoziiilor art. 948, 953, art. 954 alin. (1) i art. 955, care se abrog la data intrrii n vigoare a Codului maritim. Prin Noul Cod Civil se incearca trecerea la conceptia monista asupra dreptului privat, cel putin din punct de vedere al corpului unic al reglementarii acestuia: un singur cod pentru ambele domenii ale dreptului. In acest context legislativ, dreptul comercial reprezinta o ramura a dreptului privat, suficient de bine conturata pentru a-si continua existenta. 1.1.3. Dreptul comercial n cadrul dreptului romanesc Dreptul comercial are o existenta autonoma istorica, atat in tara noastra dar si in aproape toate sistemele de drept. Dupa 230 de ani, procesul codificarii dreptului romanesc a condus la adoptarea formala a sistemului unitatii dreptului privat fara a elimina complet divizarea dreptului privat in drept civil si drept comercial. Instrument modern de reglementare a aspectelor fundamentale ale existenei individuale i sociale, noul Cod civil valorific experiena reformelor recente n domeniul dreptului civil realizate de alte state (Italia, Frana, Canadaprovincia Quebec, Olanda, Spania), precum i prevederile din instrumente de drept european i internaionale. Pentru a rspunde imperativelor unui prezent dinamic, realitilor vii i n continu schimbare, sunt promovate soluii noi, sunt revizuite instituii devenite clasice, sunt puse n valoare principii recunoscute n plan internaional, dar care nu au fost nc implementate n spaiul romnesc. Noul Cod civil a modificat radical concepia de ansamblu asupra materiei, optnd, dup modelul Codurilor civile italian, elveian i, mai recent, olandez, pentru o concepie monist de reglementare a raporturilor de drept privat.

9

Pentru a respecta aceast perspectiv, totalitatea reglementrilor privitoare la persoane, relaiile de familie i relaiile comerciale au fost ncorporate n Codul civil, diviziunea tradiional n raporturi civile i raporturi comerciale nu a mai fost meninut i au fost consacrate diferenieri de regim juridic n funcie de calitatea de profesionist, respectiv non- profesionist a celor implicai n raportul juridic obligaional. Modificarea de concepie impune adaptarea cadrului legal actual care se fundamenteaz pe dualitatea civil-comercial. Aadar, unitatea de aplicare a Codului civil este condiionat de capacitatea legii de punere n aplicare de a asigura reflectarea principiului monismului n ansamblul normelor n materie civil i comercial. Codul civil creioneaz, chiar din titlul su preliminar, noua filozofie a sistematizrii dreptului privat, respectiv monismul reglementrii raporturilor de drept privat. Acest principiu nu poate fi doar firul conductor al Codului civil, el trebuie s continue a se reflecta n legislaia special. Tocmai de aceea, Legea nr. 71/2011 pentru punerea n aplicare a noului Cod civil dispune abrogarea Codului comercial i nlocuirea, n cuprinsul legii societilor comerciale, a termenului act de comer cu o sintagm enumerativ activiti de producie, comer sau prestri servicii i integrarea n conceptul de profesionist a mai multor termeni care se subsumeaz definiiei de persoan care exploateaz o ntreprindere (comerciant, ntreprinztor, agent economic, precum i orice alte persoane autorizate s desfoare o activitate cu sau fr caracter economic, astfel cum aceste noiuni sunt prevzute de lege, la data intrrii n vigoare a Codului civil - art. 8 din Legea 71/2011). n acelai sens, pentru a se marca renunarea la dualitatea comercial-civil, n legea de punere n aplicare se prevede c n toate actele normative, expresiile acte de comer i fapte de comer se nlocuiesc cu sintagma activiti de producie, comer sau prestri de servicii . In privinta autonomiei dreptului comercial trebuie sa distingem intre autonomia legislativa si autonomia stiintifica. Chiar dac normativ s-a realizat o unitate a dreptului privat, tiina dreptului comercial este necesar, avnd raiuni de existen proprie. Argumente in favoarea unitatii dreptului privat au fost urmatoarele: a) Unitatea dreptului privat asigura protectia necomerciantilor, a subiectelor de drept civil ce nu au calitatea de profesionisti. In raporturile comerciale se aplica legea comerciala si in ceea ce-i priveste pe necomercianti, neprofesionisti insa, legea comerciala continea numeroase derogari de la dreptul comun ce aveau menirea sa corespunda intereselor comerciantilor;

10

b) Divizarea dreptului privat in drept civil si in drept comercial dadea nastere la dificultati de interpretare a actelor si operatiunilor ce aveau o dubla natura juridica: civila si comerciala, in functie de calitatea persoanelor. Spre exemplu: contractul de vanzare cumparare reglementat de codul civil, putea fi calificat ca si contract comercial in functie de natura operatiunilor ce faceau obiectul sau si in siutatia in care, una dintre partile contractante avea calitatea de comerciant. Se apreciaza ca, in acest fel, se creaza dificultati de calificare si aplicare a legii civile sau comericale, dificultati ce pot fi eliminate prin aplicarea unui singur regim juridic principalelor materii ale dreptului privat; c) Enumerarea actelor, faptelor si operatiunilor pe care codul comercial le considera ca fiind fapte de comert este enuntiativa si, este dificil de stabilit si aplicat criteriile de determinarea calitatii de fapte de comert si a altor acte si operatiuni neindicate in codul comercial; se elimina in aceasta modalitate orice impreciziune in aplicarea legii. d) dreptul comercial nu beneficiaza de principiii de drept proprii; e) regulile dreptului comercial s-au dovedit mai bine adaptate realitatilor economice astfel incat ele ar trebui aplicate si necomerciantilor; Din toate acestea, reiese faptul ca, argumentele in favoarea unitatii dreptului privat aufost suficient de puternice pentru a determina modificarea conceptiei in sistemul nostru de drept. 1.1.4. Izvoarele dreptului comercial roman Izvoarele de drept reprezint forme specifice de exprimare a normelor de drept, sursa normelor juridice. Articolul 1 al Codului civil dispune ca:"Sunt izvoare ale dreptului comercial legea,uzantele si principiile generale ale dreptului". Din aceste dispozitii reiese ca dreptul comercial are ca izvoare formale legea, uzantele si principiile generale ale dreptului. Cu toate acestea, dreptul comercial are izvoare mai numeroase. In functie de natura lor, izvoarele dreptului comercial sunt clasificare in doua categorii: izvoare normative (legislative) si izvoare interpretative. Izvoare normative ale dreptului comercial. Sunt izvoare normative ale dreptului comercial: Constitutia Romaniei, Codul Civil, legile civile speciale, legile comerciale speciale, legislatia europeana primara si secundara, uzantele si principiile generale ale dreptului. Constitutia este legea fundamentala a tarii noastre si, contine principii generale ale dreptului si reglementeaza principiile de organizare a activitatii

11

economice. Astfel, conform Constitutiei, economia Romaniei este o economiei de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta. Codul Civil. Prin unificarea dreptului privat codul civil devine sursa principala a normelor dreptului comercial. Prin art. 2 din Noul Cod Civil se stipuleaza ca, acest cod este alcatuit dintrun ansamblu de reguli care constituie dreptul comun pentru toate domeniile la care se refera litera sau spiritul dispozitiilor sale. Asadar, Noul Cod Civil reprezinta dreptul comun, inclusiv pentru dreptul comercial, principalul izvor al dreptului privat. Noul Cod Civil reglementeaza raporturile patrimoniale si nepatrimoniale dintre persoane, subiecte de drept civil, profesionisti sau neprofesionisti. In acest sens, conform art. 3 din codul civil, dispozitiile sale se aplica si raporturilordintre profesionisti precum si raporturilor dintre acestia si alte subiecte de drept. Regulile speciale, derogatorii de la dreptul comun precum si reguliel ce reglementeaza domeniile neacoperite de Noul Cod Civil sunt incluse in legi speciale. Legile comerciale speciale. In codul civil nu sunt reglementate domenii principale ale activitatii comerciale, domenii ce beneficiaza de legi speciale: in materia societatilor comerciale, a unor contracte sau operatiuni speciale, in materia insolventei, a titlurilor comerciale de valoare, registrului comertului s.a. si, din aceasta perspectiva, legislatia speciala comerciala reprezinta izvor al dreptului comercial. Prin legi comerciale speciale intelegem toate categoriile de legi: Legile adoptate deParlamentul precum si acte ale Guvernului: Ordonante ale Guvernului sau Ordonante de Urgentaale Guvernului si Hotarari ale Guvernului precum si actele: Norme, Instructiuni, Regulamente,Ordine adoptate de organe competente. Printre acestea indicam: Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale, Legea nr.26/1990 privind registrul comertului, Legea nr.58/1934 privind cambia si biletul la ordin, Legea nr.59/1934 privind cecul, Legea nr.11/1990 privind combaterea concurentei neloiale,Legea nr.85/2006 a insolventei s.a. Dreptul Uniunii Europene sau legislatia europeana. Izvoare ale dreptului comercial sunt normele dreptului Uniunii Europene respectiv, tratatele constitutive ale Uniunii Europene i Directivele i Regulamentele Europene n calitatea acestora de reglementri comunitare cu caracter obligatoriu. Conform prevederilor art. 148 alin. 3 din Constituia Romniei, tratatele constitutive ale Uniunii Europene precum i celelalte reglementri comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fa de dispoziiile contrare din dreptul intern, cu respectarea actului de aderare.

12

Aceasta prevedere constitutionala are corespondent in art.5 din Noul Cod Civil prin care se dispune ca, in materiile reglementate de Noul Cod Civil, normele dreptului Uniunii Europene seaplica in mod prioritar, indiferent de calitatea sau statutul partilor.Acest principiu constitutional al aplicarii prioritare a dreptuluI Uniunii Europene a fos timpus prin transpunerea jurispridentei Curtii de Justitie a Uniunii Europene ce a stabilit in cauzele Flaminio Costa c. E.N.E.L., Stato c. Simmenthal si The Queen c. Secretary of State for Transport faptul ca, dreptului comunitar (al Uniunii Europene) se aplica cu prioritate atunci cand intra in conflict cu normele interne, indiferent de forta normelor nationale cu care intra in conflict: Constitutie, legi organice sau ordinare s.a. Directivele Europene reprezint legislaia european secundar ce nu au n principiu aplicabilitate direct n legislaia statelor membre ale UE, fiind necesar transpunerea acestora (adoptarea unor legi sau modificarea celor existente astf el nct legislaia naional s fieconform cu cea european). Prin excepie, atunci cnd legislaia naional este neconform unei prevederi a uneia din directivele europene, dispoziia directivei europene poate fi invocat direct n statul membru att n faa autoritilor naionale, ct i n faa instanelor de judecat, avnd prioritate fa dedispoziia contrar naional. Regulamentele Europene se aplic direct statelor membre fr a fi necesar transpunerea acestora n legislaia statelor membre. Cu toate acestea, ca regul, statele membre prefer s-i adapteze legislaia naional n maniera similar cu cea aplicabil directivelor europene. Deciziile nu au aplicabilitate directa, dar s-a considerat ca acele decizii, fiind adresate persoanelor particulare in anumite domenii (concurenta, spre exemplu) pot fi surse de drepturi si obligatii pentru acestia, fiind asimilate in aceste cazuri regulamentelor. Principiile generale ale dreptului Uniunii Europene sunt de aplicabilitate directa si prioritara, avand in vedere faptul ca, prin gradul lor de generalitate si importanta trebuie safie respectate in toate cazurile si in mod neconditionat. Uzantele (uzul, obiceiul sau cutuma) reprezint o regul nscut din practica social, folosit vreme ndelungat i respectat ntocmai ca i o norm juridic obligatorie. In intelesul Codului Civil si al practicii comerciale, prin uzante intelegem obiceiul (cutuma) si uzurile profesionale. Articolul 1 din Codul Civil introduce in dreptul romanesc uzantele ca si izvoare normative ale dreptului civil si, implicit, ale dreptului comercial. Cu toate acestea, prin codul civil se stabileste rangul, prioritatea izvoarelor de drept si, din aceasta perspectiva, ca regula generala, uzantele sunt izvoare ale dreptului comercial in cazurile neprevazute de lege, aplicarea lor fiind subsidiara.

13

Ca regula speciala, uzantele sunt izvoare principale ale dreptului civil si comercial si inmateriile reglementate de lege, dar numai in masura in care legea trimite expres la acestea. In materie contractuala, prioritatea izvoarelor dreptului este semnificativ modificata in sensul in care, conform prevederilor art.1272 alin.1 din codul civil: "Contractul valabil incheiatobliga nu numai la ceea ce este expres stipulat, dar si la toate urmarile pe care practicile statornicite intre parti, uzantele, legea sau echitatea le dau contractului le dau contractului dup anatura lui". Prin urmare, in materia contractuala, uzantele au aceeasi pozitie ca si prevederile legale avand in vedere ca, prin art.1272 alin.1. cod civil nu se stabileste o ordine a surselor utilizate pentru completarea unui contract. Numai uzantele conforme ordinii publice si bunelor moravuri sunt recunoscute ca izvoare de drept. n funcie de domeniul de aplicare, ntlnim n practica comerciala uzuri locale, uzuri speciale (n funcie de obiectul contractelor, domeniilor de activitate, profesii .a.) i uzuri generale ce se aplic tuturor relaiilor comerciale internaionale. Cea mai important clasificare a uzurilor se realizeaz n funcie de izvorul forei juridicea acestora. Utiliznd acest criteriu, clasificm uzurile n: uzuri normative i uzuri convenionale(interpretative). Uzurile normative, de drept, au valoare de norm juridic ntocmai ca legea care trimite la ele n vederea aplicrii lor. Uzurile convenionale i trag fora din voina prilor contractante ce aleg, n temeiul libertii contractuale, aplicarea acestor uzuri ntregului contract sau numai unei pri a acestuia. Uzanele normative au rolul de a completa sau suplini legea, de a nltura aplicarea legii, iar cele convenionale au rolul de a interpreta, de a completa i preciza coninutul contractelor. n ceea ce privete fora juridic a uzurilor, uzurile normative au aceeai putere ca legea, prile avnd posibilitatea nlturrii aplicrii lor prin manifestare expres de voin. n ceea ce privete fora juridic a uzurilor convenionale, interpretative, acestea se aplic i i produc efectele numai datorit voinei prilor contractante. Conform prevederilor articolului 1 din codului civil, distinctia dintre uzantele normative si cele conventionale este mult estompata fata de conceptia traditionala. In principiu, uzantele sunt conventionale sau interpretative ori de cate ori domeniul ce face obiectul uzantelor este reglementat de lege si legea nu face trimitere expresa la aplicarea lor.

14

Aplicarea uzanelor a ridicat probleme practice mai ales in ceea ce priveste dovada existentei si continutului lor. Aceasta deoarece, partea interesata trebuie sa faca atat dovada existentei uzantelor cat si a continutului uzantelor. Uzantele publicate in culegeri elaborate de catre entitatile sau de organismele autorizate in domeniu se prezuma ca exista, pana la regula contrarie. In vederea inlaturarii dificultatilor aplicarii uzantelor, instituiile internaionale le-au codificat i uniformizat. Bineneles c aceasta modalitate de codificare i uniformizare nu transform natura uzantelor, nu influenteaza calificarea lor ca fiind normative sau conventionale. Ca regula generala, chiar codificate i uniformizate, uzantele interpretative se vor aplica numai dac prile contractante aleg n mod expres aplicar ea lor. Prin urmare, independent de modalitatea in care se prezinta uniformizate si publicate sau nu si indiferent de organismele, entitatile sau institutiiile ce realizeaza publicarea lor, uzantele sunt normative: a) in materiile pe care legea nu le reglementeaza, atunci cand legea nu contineprevederi privitoare la anumite situatii juridice si, b) atunci cand, desi legea reglementeaza oanumita situatie juridice, chiar legea face trimitere expresa la aplicarea uzantelor acelei situatii juridice. In toate celelalte cazuri, uzantele sunt conventionale si se vor aplica prin vointa expresa a partilor contractante. Camera Internaional de Comer de la Paris (CCI), instituie privat, a realizat cele mai multe asemenea codificri i uniformizri: reguli uniforme privind INCASSO-ul, reguli uniforme privind acreditivul documentar, reguli privind garaniile contractuale condiionate i necondiionate, Regulile INCOTERMS 2010, Clauza Model privind hardship-ul (impreviziune), Clauza model privind fora major etc. O alt standardizare a uzanelor comerciale internaionale din domeniul vnzrii internaionale a fost realizat prin adoptarea Definiiilor revizuite de Comer American Exterior RAFTD 1941, ce reprezintun corespondent american al Regulilor INCOTERMS 2010.n aceeai materie se remarc Comisia Naiunilor Unite pentru Drept ComercialInternaional UNCITRAL, FIDIC (Federaia internaional a inginerilor consultani) etc. Utilizarea Condiiilor Generale (Uzane Convenionale) la ncheierea unui contract, reprezint o obinuin n activitatea comerciala. Nu in ultimul rand, Principiile privind contractele comerciale internaionale elaborate de instituii internaionale n special de UNIDROIT, reprezint model pentru elaborarea contractelor dar in acelasi timp sunt apreciate ca reprezentand uzane comerciale sau profesionale si deci, izvoare ale dreptului comercial. Izvoare interpretative ale dreptului comercial.

15

Doctrina. Fara indoiala, doctrina nu reprezinta izvor de drept insa, este un importantinstrument de intelegere si aplicare a legii, a uzantelor si a principiilor generale ale dreptului. Jurisprudena nationala si european. Atat jurisprudena naionala cat si cea europeana nu sunt formal recunoscute ca reale izvoare de drept ci doar ca izvoare interpretativ al dreptului. Se apreciaza ca, in tara noastra, principiul separatiei puterilor in stat se opune recunoasterii unui asemenea statut hotararilor judecatoresti in conditiile in care, puterea judecatoreasca trebuie sa aplice legea nu sa faca legea. Cu toate acestea, jurisprudena european a Curii de Justiie a Uniunii Europene i a Curii Europene a Drepturilor omului este obligatorie pentru instanele naionale n ceea ce privete interpretarea acordat legislaiei europene i concordant prevederilor legale naionale cu cele europene. Mai mult, in interpretarea intepretarii si aplicarii corecte a tratatelor constitutive si alegislatiei europene secundare, prin procedura trimiterilor prealabile, Curtea de Justitie a Uniunii Europene pronunta hotarari ce sunt obligatorii nu numai pentru instantele de trimitere ci si pentru celelelalte instante nationale din statele membre ale Uniunii Europene. Aceste aspecte ale fortei juridice ale hotararilor pronuntate de instantele europene, au determinat aprecierea lor ca izvoare ale dreptului nostru privat, in temeiul principiului suprematiei dreptului european. PROFESIONITII COMERCIANI

1.2.

1.2.1. Noiuni introductive Schimbarile profunde ce marcheaza activitatea comerciala a ultimelor decenii au influentat in mare masura si participantii la aceasta activitate. Dispozitiile codului comercial roman privind participantii efectivi la activitatea comerciala (in sens de comercianti) erau evident depasite: sunt comercianti aceia care fac fapte de comert avand comertul ca profesiune obisnuita si societatile comerciale art.7 c.com.rom. Vechimea codului comercial roman nu justifica lipsa totala de atentie acordata acestuia de legiuitorul roman ce putea pentru reactivarea lui sa introduca in corpul acestuia toate legile de modificare si/sau de completare a dispozitiilor sale, utilizind in acest sens modelul celor mai moderne legislatii comerciale europene. In Franta, acest procedeu se utilizeaza, codificarea legislatiei comerciale reprezentind o preocupare permanenta.

16

Lacunele codului comercial roman privind persoanele ce au calitatea de comerciant au fost acoperite de Legea nr.26/05.11.1990 privind Registrul Comertului ce indica categorii suplimentare de comercianti: comercianii sunt persoanele fizice i asociaiile familiale care efectueaz n mod obinuit acte de comer, societile comerciale, companiile naionale i societile naionale, regiile autonome, grupurile de interes economic cu caracter comercial, grupurile europene de interes economic cu caracter comercial i organizaiile cooperatiste(art.1 alin.2 din Legea nr.26/1990). Ulterior, prin O.U.G. nr.44/2008 se elimina asociatia familiala ca forma de desfasurare a activitatii economice de catre persoane fizice si se introduc noi forme deorganizare: intreprinderea individuala si intreprinderea familiala astfel incat, in temeiulart.41 alin. 1 al acestui act normativ, orice referire continuta in alte acte normative la sintagma: Persoana fizica autorizata si/sau asociatie familiala va fi considerata ca fiind facuta la sintagma persoana fizica autorizata, intreprindere individuala si/sau intreprindere familiala, dupa caz. Indicam mai sus faptul ca, in reglementarea anterioara, in articolul 7 din c.com se stabilea ca: "Sunt comercianti aceia care fac fapte de comert avand comertul ca profesiune obisnuita, sisocietatile comerciale". In aceste conditii, persoanele fizice dobndesc calitatea de comerciant prin ndeplinirea condiiilor prevzute de art. 7 din Codul comercial: svrirea de fapte de comer obiective, cu titlu de profesie la care se adaug condiia impus de doctrin: necesitatea svririi faptelor decomer n nume propriu. Aceast concepie tradiional este meninut i indicat expres n art. 20 din O.U.G. nr.44/2008 privind desfurarea activitilor economice de ctre persoane fizice autorizate, ntreprinderi individuale i ntreprinderi familiale. Prin urmare, autorizarea funcionrii persoanei fizice i nregistrarea acesteia ntr un registru profesional: Registrul comerului, nu conducea la dobndirea calitii de comerciant, definitorie n aceast direcie fiind ndeplinirea cumulativ a condiiilor prevzute de art. 7 C.com. Asadar, pana la adoptarea Noului Cod Civil, din perspectiva codului comercial, erau comercianti persoane fizice care savarseau fapte de comert, cu titlu de profesie si in nume propriu precum si societatile comerciale. 1.2.2. Noiunea de profesionist comerciant. In conceptia actuala, a Noului Cod Civil, la raporturile juridice de drept civil, deci si de drept comercial, participa profesionisti si alte subiecte de drept. Prin Noul Cod Civil se elimina notiunea de comerciant, se elimina distinctia dintre comercianti si necomercianti, si se introduce notiunea de

17

profesionist, notiune considerata de autorii Noului Cod Civil ca fiind una integratoare. In aceasta conceptie, continutul integrator al notiunii de profesionist ar fi indicat explicit in art. 8 alin.1 din Legea nr.71/2008 prin care se stabileste faptul ca, noiunea de "profesionist" prevzut la art. 3 din Codul civil include categoriile de comerciant, ntreprinztor, operator economic, precum i orice alte persoane autorizate s desfoare activiti economice sau profesionale, astfel cum aceste noiuni sunt prevzute de lege, la data intrrii n vigoare a Codului civil. Pe aceasta linie, la data intrrii n vigoare a Noului Cod Civil, termenii i expresiile din legislaia civil i comercial n vigoare se nlocuiesc cu termenii i expresiile corespondente din Codul civil. Asadar, de la data intrarii in vigoare a Noului Cod Civil, notiunea de comerciant, in sensul art.7 din codul comercial, este inlocuita cu cea de profesionist. Cu toate acestea, notiunea de profesionist este o notiune generala ce include in ea atat pe profesionistii ce exploateaza o intreprindere economica cat si o intreprindere neeconomica si, pentru acest motiv, trebuie stabilite criteriile distinctiei necesare dintre profesionistii. Suntem in situatia in care Codul civil nu face aceasta distinctie necesara intre profesionistii comercianti si profesionistii necomercianti desi, ea exista si este realizata indirect de legile comerciale special si, mai ales, ea prezinta un interes practic. Exista si opinii potrivit carora, distinctia intre profesionistii comercianti si necomercianti nu este adecvata sau necesara insa, legiuirile trebuiesc deslusite, explicate, interpretate astfel incat aplicarea lor sa fie clara si utila vietii sociale si economice. Ori, este fara indoiala faptul ca, la activitatea economica participa numai o parte din categoria generala a profesionistilor reglementati in Noul Cod Civil. Plecand de la aceste premise: reglementarea generala a profesionistilor realizata prin Noul Cod Civil ce reprezinta dreptul comun in materia profesionistilor si existenta dispozitiilor speciale din materiile ce reglementeaza activitatea economica, inclusiv in materia persoanelor ce pot desfasura activitate economica, statutul acestora si obligatiilor lor profesionale, este necesara relevarea ceor doua categorii de profesionisti: profesionisti comercianti si profesionisti necomercianti, ambele specii facand parte din categoria de gen a profesionistilor ce beneficiaza de un regim de drept comun acordat de Noul Cod Civil. Pana la intrarea in vigoare a Noului Cod Cvil fundamentul, criteriul de determinare a comercialitatii actelor si faptelor incheiate respectiv, savarsite de

18

comercianti si al stabilirii calitatii de comerciant al persoanelor fizice, era asigurat de prevederile art.3 din Codul Comercial, prin care se reglementau faptele de comert. Prin abrogarea art.3 din Codul Comercial, acest criteriu dispare, iar locul sau este luat de conceptul de intreprindere cu scop lucrativ, de activitate economica. Aceasta deoarece, pentru materia dreptului comercial ne intereseaza acei profesionisti ce desfasoara activitate economica in exploatarea unei intreprinderi. Noul Cod Civil utlizeaza ca si criteriu de determinare a statutului de profesionist al unei persoane fizice sau juridice, criteriul exploatarii unei intreprinderi: "Sunt considerati profesionisti toti cei care exploateaza o intreprindere". Si in privinta notiunii de intreprindere Noul Cod Civil prefera utilizarea exclusiva a notiunii generale, de gen, fara nicio distinctie intre tipurile de intreprinderi. Astfel, in temeiul Noului Cod Civil, constituie exploatarea intreprinderii exercitarea sistematica, de catre una sau mai multe persoane, a unei activitati organizate ce consta in producerea, administrarea ori instrainarea de bunuri sau in prestarea de servicii, indiferent daca are sa nu un scop lucrativ (art.3 alin.3 din NCC). In mod evident, in sfera de interes a dreptului comercial nu intra toti profesionistii ci numai aceia ce desfasoara activitate economica, mai precis acei profesionisti ce exploateaza o intreprindere economica respectiv, profesionistii comercianti. Faptul ca, Noul Cod Civil nu face niciun fel de referire la profesionistii comercianti sau la intreprinderile economice ce au scop lucrativ, nu ne impiedica ca, pe fundamentul conceptual si pe ratiunea oferita de dreptul comun, sa recurgem la prevederile legii speciale pentru a opera cu instrumentele si semnificatiile oferite acestora de aceste prevederi speciale. Existenta unui regim juridic distinct al profesionistilor comercianti si cel al profesionistilor necomercianti este sugerat si intr-un act normativ recent: O.G. nr.13/2011 prin care se mentioneaza direct distinctia intre raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei intreprinderi cu scop lucrativ si cele care decurg din exploarea unei intreprinderi cu scop lucrativ. Cum am indicat mai sus, in legislatia speciala este reglementata notiunea de intreprindere economica si, in temeiul art.2 alin.2 din Noul Cod Civil, in materia dreptului comercial, putem opera cu aceasta notiune si cu semnificatia acordata acesteia de legiuirea speciala, derogatorie de la dreptul comun. ntreprinderea i tipuri de ntreprindere.

19

Exist trei tipuri principale de profesionisti comercianti: persoane fizice, persoane fizice asociate sub forma unei ntreprinderi i persoanele juridice, toate aparinnd n fapt, aceleiai mari categorii de gen: ntreprinderea. Persoanele juridice, persoanele fizice autorizate, ntreprinderile individuale i intreprinderile familiale, sunt desemnate generic prin noiunea de ntreprindere, noiune existent n legislaia noastr, neutilizat o lung perioad de timp n limbajul juridic i economic romnesc dup exacerbarea ei n sistemul economiei de stat i, revitalizat sub imperiul legislaiei europene. Intreprinderea nu este un subiect de drept, ci o activitate a unui subiect de drept. n funcie de titularul su, ntreprinderea poate fi societar, individual sau familial i ntreprindere public. La nivel european, prima definiie a ntreprinderilor se gsete n hotrrea CJCE Mannesman din 13 iulie 1962 n care Curtea precizeaz c ntreprinderea este constituit dintr-o organizaie unitar de elemente personale, materiale i nemateriale, atribuite unui subiect de drept autonom i urmrind, ntr-un mod durabil, un scop economic determinat. Aceast definire a ntreprinderilor a fost criticat, considerndu-se c existena unui subiect de drept autonom nu este necesar pentru a caracteriza o ntreprindere i, n concepia actual a dreptului comunitar, o ntreprindere poate fi o persoan fizic i o persoan juridic. Aceast concepie era conform cu cea a Codului comercial romn i este confirmat la nivel naional de Noul Cod Civil, de doctrin i de legislaia speciala romneasc. O semnificaie actual i corespunztoare a ntreprinderilor este dat de art. 2 din Legea nr. 346/2004 pentru stimularea nfiinrii i dezvoltrii ntreprinderilor mici i mijlocii: ntreprinderea este orice form de organizare a unei activiti economice, autonom patrimonial i autorizat potrivit legilor n vigoare s desfasoare activitati de productie, comert sau prestari servicii, n scopul obinerii de profit, n condiii de concuren, respectiv: societi comerciale, societi cooperative, persoane fizice care desfoar activiti economice n mod independent i ntreprinderi individuale i ntreprinderi familiale autorizate potrivit dispoziiilor legale n vigoare. In concluzie, intreprinderea economica, este activitatea economica desfasurata in mod organizat, permanent si sistematic, combinand resursele financiare, forta de munca atrasa,materii prime, mijloace logistice si informatie, pe riscul intreprinzatorului, in conditiile si in cazurile prevazute de lege. Din cele prezentate mai sus, tipul de activitate, economica sau civila, exercitata in exploatarea intreprinderii este criteriul distinctiei dintre profesionistii comercianti si profesionistii necomercianti.

20

Apreciem ca, distingem in cadrul categoriei de gen a profesionistilor intre profesionisti comercianti si profesionisti necomercianti in functie de tipul de activitate desfasurata in cadrul intreprinderii exploatata de profesionisti. Prin urmare, vor fi profesionisti necomercianti cei ce exploateaza o intreprindere ce desfasoara o activitate civila, o activitate ce nu poate fi calificata ca activitate economica. Profesionisti comercianti sunt cei ce exploateaza o intreprindere ce desfasoara activitate economica cu scop lucrativ, o intreprindere economica. Nu scopul lucrativ sau nelucrativ este criteriul care determina distinctia intre intreprinderi si intre profesionisti. Acest aspect nici nu este necesar a fi mentionat in cazul intreprinderilor economice avand in vedere faptul ca, activitatea economica ce face obiectul intreprinderii economice este totdeauna desfasurata cu scopul obtinerii de profit, in scop lucrativ. In acest sens, indicam definitia data intreprinderii de art.4 pct.1 din Legea nr.217/2005 privind constituirea, organizarea si functionarea comitetului european de intreprindere conform careia:" ntreprinderea este o entitate public sau privat care desfoar o activitate economic, cu scop lucrativ sau nu". In definitia legala si generala a intreprinderilor realizata de Noul Cod Civil este necesara mentionarea ambelor scopuri ale desfasurarii activitatii acestora, pentru siguranta includerii in categoria intreprinderilor (ca notiune de gen) a tuturor tipurilor de intreprindere. Interesul practic al stabilirii calitatii de profesionist comerciant: a) In interesul bunei desfasurari a activitatii economice, legea institutie anumite obligatiiale profesionistilor comercianti, considerate obligatii profesionale ale profesionistilor comercianti. Profesionistii comercianti au obligatia ca la inceputul inceperii activitatii economice trebuie sa se inregistreze in Registrul Comertului si, pe parcursul desfasurarii activitatiie conomice sa ceara efectuarea de mentiuni in Registrul Comertului, ori de cate ori intervin modificari in activitatea acestora. La incetarea desfasurarii activitatilor economice, profesionistii comercianti au obligatia sa solicite radierea lor din Registrul Comertului. Deasemenea, orice comerciant sau profesionist agent economic trebuie sa tina evidenta contabila a activitatii economice, prin tinerea unor registre contabile in care sa consemnezetoate operatiuunile economice. Si, in cele din urma, comerciantul sau profesionistul agent economic are obligatia de a desfasura activitatea economica in limitele unei concurente licite, permise. b) Formele de desfasurare a activitatilor economice de catre profesionistii comercianti sunt speciale si expres prevazute de lege, atat pentru persoanele fizice cat si pentru persoanele juridice. In toate cazurile, prin reglementari

21

speciale corespunzatoare se stabileste statutul juridic al acestora, distinct de cel al profesionistilor necomercianti. c) In cazul insolventei, doar profesionistii comercianti pot si supusi procedurii insolventei; d) Profesionistii comercianti sunt supusi impozitului pe profit in timp ce, profesionistii necomercianti si celelalte categorii de subiecte de drept civil sunt supusi impozitului pe venit; e) Profesionistii comercianti pot participa la constituirea unor camere de comert si industrie, ca organizatii profesionale, ce au scopul promovarii si apararii intereselor acestora. 1.3. FONDUL DE COMER 1.3.1. Noiunea fondului de comer Not: Vom folosi n continuare noiunea de profesionist, aa cum este definit de art. 8 din Legea 71/2011 pentru punerea n aplicare a noului cod civil: Noiunea de profesionist prevazut la art. 3 din Codul civil include categoriile de comerciant, ntreprinzator, operator economic, precum i orice alte persoane autorizate sa desfoare activitati economice sau profesionale, astfel cum aceste noiuni sunt prevazute de lege, la data intrrii in vigoare a Codului civil. Desfurarea unei activiti economice impune existena i folosirea unor instrumente de lucru adecvate. Acestea pot fi, n funcie de activiti de producie, comer sau prestri servicii bunuri precum: localul, mobilier, mrfuri, instalaii, brevete de invenii etc. Toate aceste bunuri destinate realizrii activitii economice formeaz fondul de comer. n primul rnd, fondul de comer este un ansamblu de bunuri. Aceste bunuri sunt bunuri mobile sau imobile. ntre bunurile mobile, unele sunt corporale, altele sunt incorporale. n al doilea rnd, acest ansamblu de bunuri este afectat de ctre profesionist desfurrii unei activiti economice. n al treilea rnd, scopul urmrit de profesionist este atragerea clientelei i, implicit, obinerea de profit din activitatea desfurat. Deci, fondul de comer poate fi definit ca un ansamblu de bunuri mobile i imobile, corporale i incorporale, pe care un profesionist le afecteaz desfurrii unei activiti economice, n scopul atragerii clientelei i, implicit, obinerii de profit.

22

1.3.2. Elementele fondului de comer Fondul de comer cuprinde acele bunuri pe care le reclam desfurarea activitii economice avute n vedere de ctre profesionist. Deci, fondul de comer nu are o compoziie unitar, ci una variat n funcie de specificul activitii profesionistului. Totodat, compoziia fondului de comer nu este fix, ci variabil; elementele fondului de comer se pot modifica, n funcie de nevoile activitii economice, ns fondul de comer continu s subziste. Oricare ar fi obiectul activitii economice, n general, fondul de comer cuprinde dou categorii de bunuri: incorporale i corporale. Fiecare categorie subsumeaz anumite bunuri care au un regim juridic propriu. Elementele incorporale ale fondului de comer n categoria elementelor incorporale ale fondului de comer sunt cuprinse drepturile care privesc: firma, emblema, clientela i vadul comercial, brevetele de invenii, mrcile i indicaiile geografice, dreptul de autor etc. Aceste drepturi, denumite i drepturi privative, confer profesionistului dreptul exclusiv de a le exploata n folosul su, n condiiile stabilite de lege. Firma sau firma comercial este un element de individualizare a profesionistului n cmpul activitii economice. Ea const n numele su, dup caz, denumirea sub care un profesionist este nmatriculat n registrul comerului, i exercit activitatea econimic i sub care semneaz. Folosirea unei firme care ar avea drept consecin producerea unei confuzii cu firma folosit legitim de alt profesionist constituie obiectul infraciunii de concuren neloial i se sancioneaz n condiiile Legii nr. 11/1991, modificat i completat prin Legea 298/2001. Emblema, ca i firma, este un atribut de identificare n activitatea comercial. Potrivit Legii nr. 26/1990 completat i modificat prin OUG nr.1/2010, emblema este semnul sau denumirea care deosebete un profesionist de altul de acelai gen. Trebuie artat c, spre deosebire de firm, care este un element obligatoriu pentru individualizarea profesionistului, emblema are un caracter facultativ. Coninutul emblemei poate fi, aa cum prevede legea, un semn sau o denumire. Semnul poate fi o figur grafic avnd orice obiect: un utilaj, o figur geometric, un animal etc. El nu poate consta n reproducerea obiectului unei activiti comune. Denumirea poate fi fantezist sau un nume propriu. Ea nu poate fi o denumire generic, fr nici un fel de specificitate. Clientela i vadul comercial. Clientela are un rol important pentru activitatea unui profesionist; ea determin, prin numr, calitate i frecven, situaia economic a profesionistului, succesul ori insuccesul acestuia. De aceea,

23

clientela apare ca un element indispensabil al fondului de comer, iar dup unii autori, chiar principalul element al fondului de comer. Clientela este definit ca totalitatea persoanelor fizice i juridice care apeleaz n mod obinuit la acelai profesionist, adic la fondul de comer al acestuia, pentru procurarea unor mrfuri i servicii. Dei este o mas de persoane neorganizat i variabil, clientela constituie o valoare economic. Clientela se afl ntr-o strns legtur cu vadul comercial, care este definit ca o aptitudine a fondului de comer de a atrage publicul. Aceast potenialitate a fondului de comer este rezultatul unor factori multipli care se particularizeaz n activitatea fiecrui profesionist. Asemenea factori sunt: locul unde se afl amplasat localul, calitatea mrfurilor i serviciilor oferite clienilor, preurile practicate de profesionist, comportarea personalului profesionistului n raporturile cu clienii, abilitatea n realizarea reclamei comerciale, influena modei etc. Prin natura sa vadul comercial nu este un element distinct al fondului de comer, ci numai mpreun cu clientela. Drepturile de proprietate industrial. Fondul de comer poate cuprinde i anumite drepturi de proprietate industrial. n doctrin, obiectele dreptului de proprietate industrial se mpart n dou categorii. Din categoria creaiilor noi fac parte: inveniile, know-how-ul, desenele i modelele industriale. n categoria semnelor noi intr mrcile i indicaiile geografice. Drepturile asupra inveniei sunt recunoscute i aprate prin brevetul de invenie, eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenii i Mrci. Mrcile sunt semne distinctive folosite de agenii economici pentru a deosebi produsele, lucrrile i serviciile lor de cele identice sau similare ale altor ageni economici. Drepturile de autor. Fondul de comer poate s cuprind i anumite drepturi de autor rezultate din creaia tiinific, literar i artistic. Titularul fondului de comer, n calitate de dobnditor al drepturilor patrimoniale de autor, are dreptul de reproducere i difuzare, de reprezentare sau folosire, n alt mod a operei i, n consecin, dreptul la foloasele patrimoniale corespunztoare. Regimul creanelor i datoriilor. Creanele i datoriile profesionistului nu fac parte din fondul de comer. Concluzia se bazeaz pe faptul c fondul de comer, dei cuprinde un ansamblu de elemente corporale i incorporale, totui, el nu constituie o universalitate juridic, un patrimoniu n sens juridic. ntruct creanele i datoriile nu sunt cuprinse n fondul de comer, ele nu se transmit dobnditorului n cazul nstrinrii fondului de comer. Se admite, totui, c anumite drepturi i obligaii izvorte din contractele de munc,contractele de

24

furnitur (ap, gaz, electricitate, telefon etc.) se transmit dobnditorului, dac aceste contracte nu au fost reziliate. Elementele corporale ale fondului de comer Din categoria elementelor corporale sau materiale fac parte bunurile imobile i bunurile mobile corporale. Bunuri imobile. n activitatea sa, profesionistului se servete i de anumite bunuri imobile. Acestea pot fi imobile prin natura lor (de exemplu, cldirea n care se desfoar activitatea economic) sau imobile prin destinaie (de exemplu, instalaii, utilaje, maini etc.). Bunurile mobile corporale. Fondul de comer cuprinde i bunurile mobile corporale cum sunt: materiile prime, materialele etc., destinate a fi prelucrate, precum i produsele (mrfurile) rezultate din activitatea economic. ntruct fondul de comer este o universalitate i, deci, cuprinde toate bunurile afectate activitii economice, mrfurile trebuie considerate ca elemente ale fondului de comer. n consecin, actele juridice privind fondul de comer privesc i mrfurile, afar de stipulaiune contrar.

1.4. TITLURILE COMERCIALE DE VALOARE 1.4.1. Noiunea i caracteristicile titlurilor comerciale de valoare Diversitatea bunurilor care fac obiectul circulaiei (bunuri mobile, imobile, corporale i incorporale) determin o varietate a formelor juridice prin care se realizeaz circulaia. O form juridic modern a circulaiei bunurilor o constituie circulaia nscrisurilor (titlurilor) care ncorporeaz anumite valori patrimoniale. Aceste valori circul prin transmiterea nscrisurilor (titlurilor) care le reprezint: de exemplu, aciunile i obligaiunile emise de societile pe aciuni, cambia, cecul, conosamentul etc. Pentru desemnarea titlurilor care ncorporeaz anumite valori patrimoniale este folosit noiunea generic de titluri de credit sau titluri de valoare. Avnd n vedere c unele dintre aceste titluri nu implic o creditare, este mai corect folosirea, ca noiune de gen, a denumirii de titluri comerciale de valoare. n lumina celor artate, titlul comercial de valoare poate fi definit ca un nscris denumit i titlu n temeiul cruia posesorul su legitim este ndrituit s exercite, la o dat determinat, dreptul artat n nscris. Caracteristicile titlului comercial de valoare Titlul comercial de valoare are urmtoarele caracteristici: a) nscrisul are caracter constitutiv; dreptul este ncorporat n titlu i, n consecin, dreptul poate fi exercitat numai n temeiul nscrisului. Cu alte cuvinte,

25

nscrisul este constitutiv de drepturi, iar dreptul ncorporat n titlu nu exist fr nscrisul respectiv; b) nscrisul are caracter formal; el trebuie s mbrace forma determinat de lege i s cuprind elementele care i sunt proprii. Numai prin respectarea strict a condiiilor de form cerute de lege, nscrisul este valabil i produce efecte. c) nscrisul are caracter literal, n sensul c ntinderea i natura dreptului, ca i obligaia corelativ dreptului, sunt determinate exclusiv de meniunile cuprinse n nscris. n consecin, elementele nscrisului nu pot fi nici completate i nici interpretate cu ajutorul altor nscrisuri ori a unor mprejurri de fapt. Excluderea oricror dovezi extrinseci este o consecin a caracterului formal al nscrisului; d) nscrisul confer un drept autonom . Caracterul autonom al dreptului trebuie neles ntr-un dublu sens. n primul rnd, dreptul i obligaia corelativ nscute din titlu sunt independente fa de actul juridic din care decurg (raportul juridic fundamental); de exemplu, un contract de vnzare-cumprare. Deci, posesorul legitim al titlului i exercit dreptul i emitentul titlului execut obligaia n temeiul titlului, iar nu n baza raportului juridic care a ocazionat emiterea titlului. n al doilea rnd, n cazul transmiterii titlului, dobnditorul va deveni titularul unui drept propriu, care este un drept nou, originar, iar nu un drept derivat din cel al transmitorului. Deci, dobnditorul are un drept autonom, adic un drept care este independent fa de dreptul transmitorului. 1.4.2. Clasificarea titlurilor comerciale de valoare Criterii de clasificare Titlurile comerciale de valoare se pot clasifica n funcie de mai multe criterii: dup coninutul lor, dup modul n care circul i n funcie de cauza lor. Cu ajutorul clasificrilor se poate determina regimul juridic al diferitelor categorii de titluri de valoare. Clasificarea titlurilor de valoare dup coninutul lor Dup coninutul lor, titlurile comerciale de valoare se clasific n trei categorii: efectele de comer, valorile mobiliare i titlurile reprezentative ale mrfurilor. a) Efectele de comer. Acestea sunt nscrisuri care dau posesorilor legitimi dreptul la plata unei sume de bani. Intr n aceast categorie: cambia, biletul la ordin i cecul. Cambia este un nscris prin care o persoan d dispoziie altei persoane s plteasc o sum de bani, la scaden, unei a treia persoane sau la ordinul acesteia.

26

Biletul la ordin este un nscris prin care o persoan se oblig s plteasc o sum de bani la scaden altei persoane sau la ordinul acesteia. Cecul este un nscris prin care o persoan d ordin unei bnci la care are un disponibil s plteasc o sum de bani unei persoane sau la ordinul acesteia. ntruct efectele de comer sunt nscrisuri care exprim n moned valoarea pe care o ncorporeaz, ele ndeplinescfuncia de numerar, de instrument de plat. De aceea, efectele de comer sunt denumite figurativ i moneda comercianilor. Efectele de comer sunt i titluri de credit; ele dau dreptul titularului de a ncasa suma artat n nscris, iar pn la scaden debitorul beneficiaz de credit. Datorit posibilitii transmiterii lor, prin mijloacele dreptului comercial, efectele de comer sunt calificate ca titluri negociabile. De remarcat c cecul este un mijloc de plat i mai puin un instrument de credit. Cu toate acestea, datorit faptului c i sunt aplicabile unele reguli proprii titlurilor de credit, cecul este enumerat i el n categoria titlurilor de credit. b) Valorile mobiliare. Acestea sunt nscrisuri care atribuie titularilor anumite drepturi complexe, patrimoniale i personal nepatrimoniale. Fac parte din aceast categorie aciunile i obligaiunile emise de societile comerciale. Aciunile sunt titluri reprezentative ale contribuiei asociailor, constituind fraciuni ale capitalului social, care confer posesorilor calitatea de acionar. Aceste nscrisuri dau titularului anumite drepturi: dreptul la dividende, dreptul la vot n adunarea general, dreptul la restituirea valorii nominale, n caz de dizolvare i lichidare a societii etc. Aciunile sunt titluri de credit negociabile, care circul n condiiile legii. Obligaiunile sunt nscrisuri emise de o societate comercial n schimbul sumelor de bani mprumutate, care ncorporeaz ndatorirea societii de a rambursa aceste sume i de a plti dobnzile aferente. Titularii nscrisurilor sunt creditori ai societii i, n aceast calitate, au dreptul la restituirea sumei datorate, la scaden, i la plata dobnzilor cuvenite. Obligaiunile sunt i ele titluri de credit negociabile, care circul n condiiile legii. c) Titlurile reprezentative ale mrfurilor. Acestea sunt nscrisuri care confer un drept real (de proprietate sau de garanie) asupra unor mrfuri aflate n depozit n docuri, antrepozite etc. sau ncrcate pe nave, pentru a fi transportate. Posesorul titlului este titularul dreptului real asupra mrfurilor i, n consecin, dispune de ele. Din aceast categorie fac parte: conosamentul, recipisa de depozit i warantul. Conosamentul este nscrisul eliberat de comandantul sau armatorul navei cu care se transport mrfurile, care atest ncrcarea mrfurilor pentru a fi transportate.Posesorul legitim al nscrisului este considerat proprietarul mrfurilor.

27

Recipisa de depozit este un nscris care confer titularului dreptul de proprietate asupra mrfurilor depozitate n magazii specializate (docuri, antrepozite etc.). Warantul este nscrisul care confer calitatea de titular al unui drept de garanie real mobiliar asupra mrfurilor depozitate. Aceste nscrisuri poart denumirea de titluri reprezentative ale mrfurilor, deoarece ele nlocuiesc mrfurile i pot circula n locul acestora, n condiiile legii. Clasificarea titlurilor de valoare dup modul n care circul Dup modul n care circul, titlurile comerciale de valoare se mpart n trei categorii: titluri nominative, titluri la ordin i titluri la purttor. a) Titlurile nominative. Sunt titluri nominative acele nscrisuri care individualizeaz pe titularul dreptului prin artarea numelui acestuia. Determinarea persoanei care este titulara dreptului n chiar titlu, permite identificarea fr nici un fel de dubii a celui ndreptit s exercite n mod legitim dreptul care decurge din titlu. Potrivit legii, titlul nominativ se poate transmite prin cesiune. Aceasta se efectueaz prin nscrierea unei meniuni pe titlu i predarea titlului ctre cesionar. Deci, pentru aceast cesiune nu sunt necesare formalitile impuse pentru cesiunea reglementat de dreptul comun. n privina transmiterii aciunilor nominative, legea instituie formaliti speciale. Dreptul de proprietate asupra aciunilor nominative se transmite prin declaraia fcut n registrul acionarilor emitentului, subscris de cedent i de cesionar sau de mandatarii lor, i prin meniunea fcut pe aciune. b) Titlurile la ordin. Sunt titluri la ordin acele nscrisuri care cuprind drepturi care pot fi exercitate numai de o persoan determinat (primul beneficiar) sau de o alt persoan creia i-au fost transmise aceste drepturi printro formalitate numit gir. Dobnditorul exercit drepturile la ordinul beneficiarului. Operaiunea girului, prin care se realizeaz transmiterea titlului, const ntr-o meniune translativ de drepturi fcut de posesorul titlului, n chiar titlu, cu precizarea numelui dobnditorului. c) Titlurile la purttor. Sunt titluri la purttor nscrisurile care ncorporeaz anumite drepturi, fr s determine persoana titularului drepturilor. n consecin, titularul drepturilor menionate n nscris este posesorul legitim al nscrisului. Transmiterea titlurilor la purttor se realizeaz prin simpla remitere material a nscrisurilor. Clasificarea titlurilor comerciale de valoare n funcie de cauza lor

28

Dup cum cauza obligaiei este sau nu menionat n nscris, titlurile comerciale de valoare se mpart n dou categorii: titluri cauzale i titluri abstracte. a) Titlurile cauzale. Sunt titluri cauzale nscrisurile care menioneaz cauza obligaiei (causa debendi). Fac parte din aceast categorie, de exemplu: aciunile societilor comerciale, conosamentele etc. Pentru aceste titluri, cauza constituie un element intern al obligaiei. n consecin, pentru exercitarea dreptului de ctre titular este necesar meniunea expres a cauzei obligaiei. b) Titlurile abstracte. Sunt considerate titluri abstracte nscrisurile care ncorporeaz obligaia i dreptul corelativ, fr a meniona cauza obligaiei. Intr n aceast categorie: cambia, biletul la ordin etc. n cazul acestor titluri, cauza obligaiei este un element extern i, n consecin, ea nu are nici o influen asupa titlului. Titlurile comerciale de valoare i titlurile de legitimare n activitatea comercial sunt folosite unele nscrisuri care mprumut anumite caracteristici ale titlurilor de valoare, fr a fi veritabile titluri comerciale de valoare. De aceea, ele sunt denumite titluri de valoare improprii. Sunt avute n vedere: biletele de cltorie cu mijloacele de transport (tren, autobuz etc.), biletele de loterie, biletele pentru staiunea de odihn, biletele de intrare la teatru etc. Aceste nscrisuri probeaz existena unor raporturi juridice i servesc pentru legitimarea dreptului posesorului. Drept urmare, posesorul titlului este considerat legitimat s primeasc prestaia. n doctrin se arat c aceste titluri nu ncorporeaz drepturi, aa cum este cazul titlurilor de credit. De aceea, ele sunt considerate contrasemne de legitimare. 1.4.3. Cambia, biletul la ordin i cecul A. Cambia Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, modificat i completat prin Lg. 163/2009, nu d o definiie a cambiei. Ea cuprinde ns anumite dispoziii privind cuprinsul cambiei pe baza crora se poate defini acest titlu de credit. Cambia este un nscris prin care o persoan, denumit trgtor sau emitent, d dispoziie altei persoane, numit tras, s plteasc la scaden o sum de bani unei a treia persoane numit beneficiar, sau la ordinul acesteia. Subiectele raporturilor juridice cambiale Aa cum rezult din definiie, cambia implic participarea a trei persoane:

29

a)trgtorul (emitentul) este persoana care emite titlul; el d dispoziia s se plteasc o sum de bani. Prin semntura sa, trgtorul i asum obligaia de a face s se plteasc suma de bani beneficiarului de ctre tras. Emitentul nscrisului poart denumirea de trgtor, deoarece trage titlul asupra debitorului care este obligat s efectueze plata; b)trasul este persoana creia i se adreseaz dispoziia (ordinul) de a plti o sum de bani; c)beneficiarul este persoana creia sau la ordinul creia urmeaz s se fac plata de ctre tras. Mecanismul juridic al cambiei nelegerea mecanismului juridic al cambiei presupune rspunsuri la trei ntrebri. Cum se explic dreptul trgtorului de a da dispoziie trasului s fac o plat? De ce trasul trebuie s execute aceast dispoziie? n ce temei beneficiarul primete plata? n mod obinuit, emiterea unei cambii are la baz existena unor raporturi juridice anterioare ntre persoanele n cauz, care au ca izvor anumite acte juridice. n temeiul acestor raporturi juridice, denumite raporturi fundamentale, fiecare persoan are calitatea de creditor sau debitor n raporturile juridice la care particip. Prin emiterea cambiei i efectuarea plii se execut obligaiile din raporturile juridice preexistente. Raporturile juridice care preexist cambiei (raporturile fundamentale) explic i justific emiterea cambiei. Dar, odat emis cambia, ea trebuie privit prin ea nsi, ca un titlu de sine-stttor. Totodat operaiile privind cambia fac abstracie de existena raporturilor fundamentale. Aceste operaii sunt guvernate de reguli speciale, care sunt diferite de regulile care reglementeaz raporturile fundamentale. Regulile speciale privind crearea raporturilor juridice cambiale, circulaia, garantarea i plata cambiei sunt cuprinse n Legea nr. 58/1934, modificat i completat prin Lg. 163/2009. Trebuie observat ns c emiterea cambiei nu duce la stingerea raporturilor juridice fundamentale. Aceste raporturi juridice subzist, afar de cazul cnd prile au convenit o novaie, adic stingerea obligaiei vechi din raportul fundamental i nlocuirea ei cu o obligaie nou, rezultat din raportul cambial (art. 64 din Legea nr. 58/1934, modificat i completat prin Lg. 163/2009). Funciile cambiei Cambia are trei funcii: - de instrument de credit; - de instrument de plat - de instrument de schimb valutar.

30

B. Biletul la ordin Biletul la ordin este un titlu comercial de valoare asemntor cambiei. De aceea, reglementarea sa se afl n aceeai lege care reglementeaz cambia, adic Legea nr. 58/1934 asupra cambiei i biletului la ordin, modificat i completat prin Lg. 163/2009. Dei se aseamn, ntre cele dou titluri exist i anumite deosebiri. Aspectele particulare ale biletului la ordin sunt reglementate n Titlul II al legii (art. 104-107). Pornind de la asemnrile i deosebirile care exist ntre aceste titluri de valoare, art. 106 din lege stabilete principiul potrivit cruia dispoziiile referitoare la cambie sunt aplicabile i biletului la ordin, n msura n care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu. Legea nu d o definiie a biletului la ordin. Ea cuprinde ns anumite dispoziii pe baza crora se poate formula o definiie. Biletul la ordin este un nscris prin care o persoan, numit emitent ori subscriitor, se oblig s plteasc o sum de bani la scaden unei alte persoane numit beneficiar, sau la ordinul acesteia. Cum se poate observa, spre deosebire de cambie, care implic raporturi juridice ntre trei persoane (trgtor, tras i beneficiar), biletul la ordin presupune raporturi juridice numai ntre dou persoane: emitentul (subscriitorul) i beneficiarul. Biletul la ordin se aseamn cu o recunoatere de datorie de ctre debitor, fa de creditorul su. Emitentul are calitatea de debitor: prin emiterea titlului, el se oblig s plteasc o sum de bani la scaden. Beneficiarul are calitatea de creditor; el este ndreptit s primeasc plata ori plata se face la ordinul su. Emiterea biletului la ordin este determinat, ca i n cazul cambiei, de existena ntre pri a unui raport juridic (raportul fundamental). Specificul raporturilor juridice care se nasc din emiterea biletului la ordin determin i particularitile acestui titlu de credit. Caracterele biletului la ordin Fiind un titlu comercial de valoare, biletul la ordin este un titlu de credit, la ordin, formal i complet, care ncorporeaz o obligaie abstract, autonom i necondiionat, de plat a unei sume de bani de ctre semnatarii si, inui solidar pentru executarea obligaiei. C. Cecul n mod obinuit, cecul este considerat ca fcnd parte din categoria titlurilor de credit, alturi de cambie i biletul la ordin. n realitate, cecul are

31

numai funcia de instrument de plat, fiind lipsit de funcia de instrument de credit. Includerea cecului n categoria titlurilor de credit se explic prin aceea c unele principii care guverneaz cambia i biletul la ordin sunt aplicate i cecului. Ca instrument de plat, cecul creeaz posibilitatea unei persoane, care are la o banc anumite fonduri, de a efectua pli prin intermediul acestei bnci. Prin folosirea cecului, pltitorul evit plile n numerar. Beneficiarul cecului poate s ncaseze suma de bani menionat n titlu, de la banca desemnat, sau s gireze titlul pentru plata datoriilor sale. Ca i cambia i biletul la ordin, cecul a fcut obiectul unei legi uniforme adoptat de Conferina de la Geneva din 1931. Romnia nu a aderat nici la aceast convenie, dei principiile ei se afl la baza reglementrii noastre privind cecul. ntr-adevr, Legea nr. 59/1934 asupra cecului, modificat i completat prin Legea 127/2009, cuprinde regulile adoptate prin convenie, cu unele completri inspirate de legea italian a cecului. Legea nr. 59/1934 modificat i completat prin Legea 127/2009 nu d o definiie a cecului. Ea reglementeaz ns elementele cecului, care pot sta la baza unei definiii (art. 1 din lege). Cecul este un nscris prin care o persoan, numit trgtor, d ordin unei bnci la care are un disponibil bnesc, numit tras, s plteasc, la prezentarea titlului, o sum de bani altei persoane, numit beneficiar. Din definiie rezult c cecul implic, la fel ca i cambia, trei persoane: trgtorul, trasul i beneficiarul. De remarcat c n calitate de tras poate fi desemnat numai o societatea bancar. Legea prevede ns c cecul tras i pltibil n strintate este valabil ca cec, chiar dac trasul nu este o societate bancar (art. 3 din lege). Caracterele cecului Cecul este un titlu la ordin, complet i formal. El ncorporeaz o obligaie abstract de a plti necondiionat la vedere(imediat) o sum de bani menionat n titlu. Premisele emiterii cecului Emiterea cecului implic existena unor premise juridice. Potrivit legii, cecul nu poate fi emis dect dac trgtorul are un disponibil la tras, iar ntre trgtor i tras exist o convenie privind emiterea de cecuri (art. 3 alin. 2 din lege). Existena disponibilului la banc. Trgtorul poate emite cecul numai dac are la banc (tras) un disponibil bnesc pentru efectuarea plii de ctre banc. Acest disponibil (fonduri bneti) poart denumirea deprovizion sauacoperire. El poate fi un depozit bancar al trgtorului ori o deschidere de credit n favoarea acestuia.

32

Disponibilul trebuie s existe prealabil emiterii titlului i s aib cel puin valoarea cecului. Potrivit legii, disponibilul trebuie s reprezinte o sum de bani lichid, cert i exigibil asupra creia trgtorul are dreptul s dispun prin cec. Emiterea cecului fr acoperire constituie infraciune i se sancioneaz n condiiile art. 84 pct. 2 din lege. Existena conveniei privind emiterea cecurilor. Dreptul trgtorului de a emite cecuri are ca temei convenia ncheiat ntre client i banc. Aceast convenie reprezint raportul fundamental care explic i justific emiterea titlului de ctre trgtor. Prin convenie, banca autorizeaz pe client (trgtor) s trag asupra ei cecuri, obligndu-se s efectueze din disponibil plile, la ordinul trgtorului. Convenia poate fi expres sau tacit. Ea poate constitui o clauz a contractului privind serviciul de cas pentru client sau a unui credit n numerar acordat de banc. Emiterea de cecuri fr autorizarea bncii reprezint infraciune i se sancioneaz n condiiile legii (art. 84 pct. 1).

33

Cap.II. CONTRACTELE COMERCIALE

2.1. ASPECTE GENERALE Una dintre schimbrile fundamentale pe care le aduce Noul Cod Civil este unificarea regimului juridic pentru contractele civile i cele comerciale, cu toate consecinele ce decurg din aceast nou abordare. Definiia contractului este dat de art. 1166 N.C.C. potrivit cruia contractul este acordul dintre dou sau mai multe persoane spre a constitui, modifica sau stinge un raport juridic. Modificri aduse prin noul cod civil Odat cu intrarea n vigoare a noului cod civil, s-a reglementat impreviziunea contractual i denunarea unilateral ca modalitate de ncetare a oricrui tip de contract ncheiat pe durat nedeterminat, interpretarea contractelor potrivit voinei concordante a prilor, i nu dup sensul literal al termenilor. Sunt aduse elemente noi n materia executrii silite a obligaiilor contractuale. Se reglementeaz posibilitatea de a contracta cu privire la bunuri care, la data ncheierii contractului, aparin unei tere persoane, soluie determinat de necesitile din circuitul comercial. De asemenea, la stabilirea regimului general al obligaiilor derivate din contracte a fost avut n vedere i asigurarea unei protecii corespunztoare a persoanelor aflate pe o poziie de inferioritate economic. Impreviziunea. Impreviziunea este o instituie inexistent pn acum n dreptul romn. De la nceputul crizei, situaiile imprevizibile n circuitul comercial s-au nmulit: numeroasele modificri ale preurilor determin tot mai muli ageni economici s nu-i mai poat executa obligaiile de natur contractual. n prezent, ei rspund pentru neexecutarea obligaiilor, fr a se ine seama de aceste aspecte imprevizibile.

34

Aplicarea dispoziiilor privind impreviziunea va mai atenua aceast rspundere. Ca principiu, i n noul cod civil prile sunt inute s i execute obligaiile, chiar dac executarea lor a devenit mai oneroas, fie datorit creterii costurilor executrii propriei obligaii, fie datorit scderii valorii contraprestaiei. ns, cu toate acestea, dac executarea contractului a devenit excesiv de oneroas datorit unei schimbri excepionale a mprejurrilor care ar face vdit injust obligarea debitorului la executarea obligaiei, instana poate s dispun: a) adaptarea contractului, pentru a distribui n mod echitabil ntre pri pierderile i beneficiile ce rezult din schimbarea mprejurrilor; b) ncetarea contractului, la momentul i n condiiile pe care le stabilete. Dispoziiile noului cod civil privitoare la impreviziune se vor aplica numai contractelor ncheiate dup intrarea n vigoare a codului civil. Protecia celor aflai n inferioritate economic. Protecia persoanelor aflate pe o poziie de inferioritate economic se reflect n dispoziiile referitoare la formarea contractului, integrarea clauzelor standard n contract, reducerea clauzei penale, repararea prejudiciului nepatrimonial etc. Sunt reglementate o serie de situaii n care unul dintre contractani se afl n eroare (asupra existenei sau coninutului legii aplicabile, eroarea de calcul, eroarea de comunicare i informare etc.), i anume cnd este admisibil anularea contractului pe acest motiv. De asemenea, leziunea dobndete o vocaie general de protejare a prii defavorizate ntr-un raport contractual i de remediere a dezechilibrelor contractuale grave provocate prin comportamentul incorect al celeilalte pri. Exist leziune atunci cnd una dintre pri, profitnd de starea de nevoie, de lipsa de experien ori de lipsa de cunotine a celeilalte pri, stipuleaz n favoarea sa ori a unei alte persoane o prestaie de o valoare considerabil mai mare, la data ncheierii contractului, dect valoarea propriei prestaii. Existena leziunii se apreciaz i n funcie de natura i scopul contractului. Partea al crei consimmnt a fost viciat prin leziune poate cere, la alegerea sa, anularea contractului sau reducerea obligaiilor sale cu valoarea daunelor-interese la care ar fi ndreptit. Noul cod civil reglementeaz i clauzele standard din contracte. De exemplu, cele din contractele bancare sau de asigurri. Legea dispune expres: Clauzele negociate prevaleaz asupra clauzelor standard. Sunt clauze standard stipulaiile stabilite n prealabil de una dintre pri pentru a fi utilizate n mod general i repetat i care sunt incluse n contract fr s fi fost negociate cu cealalt parte. Atunci cnd ambele pri folosesc clauze standard i nu ajung la o nelegere cu privire la acestea contractul se ncheie totui pe baza clauzelor convenite i a oricror clauze standard comune n

35

substana lor, cu excepia cazului n care una dintre pri notific celeilalte pri, fie anterior momentului ncheierii contractului, fie ulterior i de ndat, c nu intenioneaz s fie inut de un astfel de contract. Clauzele standard care prevd n folosul celui care le propune limitarea rspunderii, dreptul de a denuna unilateral contractul, de a suspenda executarea obligaiilor sau care prevd n detrimentul celeilalte pri decderea din drepturi ori din beneficiul termenului, limitarea dreptului de a opune excepii, restrngerea libertii de a contracta cu alte persoane, rennoirea tacit a contractului, legea aplicabil, clauze compromisorii sau prin care se derog de la normele privitoare la competena instanelor judectoreti nu produc efecte dect dac sunt acceptate, n mod expres, n scris, de cealalt parte. Despgubirea creditorilor. n ceea ce privete existena unui prejudiciu (care este o condiie esenial pentru acordarea de despgubiri creditorului, n cazul neexecutrii obligaiei de ctre debitor), se precizeaz c acesta se determin innd seama nu doar de pierderile cauzate creditorului, dar i de avantajele pe care acesta le obine, spre exemplu prin evitarea sau reducerea unor cheltuieli. Se menioneaz expres c prejudiciul nepatrimonial este susceptibil de reparaie. Fa de reglementarea actual, au fost extinse situaiile n care debitorul se afl de drept n ntrziere (adic nu trebuie s mai recurg la formalitile de notificare n acest scop). Aceste aspecte sunt importante deoarece din momentul punerii n ntrziere debitorul datoreaz daune moratorii, daune compensatorii i dobnzi. De asemenea, din acelai moment, riscurile pieirii fortuite a unui lucru cert, transmis, dar nc nepredat creditorului, trec asupra debitorului. De exemplu, spre deosebire de situaia actual, dobnzile moratorii ncep s curg din ziua scadenei, fr a mai fi nevoie de vreo punere n ntrziere.Aceast soluie este menit s stimuleze executarea la timp a obligaiilor bneti. Modificri importante au intervenit i n privina clauzei penale. Chiar dac se numete penal, aceasta nu are legtur cu dreptul penal, ci este acea clauz prin care prile stipuleaz c debitorul se oblig la o anumit prestaie n cazul neexecutrii obligaiei principale. n caz de neexecutare, creditorul poate cere fie executarea silit n natur a obligaiei principale, fie clauza penal. Fa de reglementarea actual, noul cod civil prevede c instanele judectoreti o pot reduce, dar nu o pot suprima. n plus, instanele nu vor putea reduce clauza penal sub valoarea obligaiei principale. 2.2. CATEGORII DE CONTRACTE

36

Pornind de la clasificarea dat de Noul Cod Civil, un contract poate fi ncadrat n mai multe clasificri: a) Clasificarea contractelor dup coninutul lor n funcie de coninutul lor, contractele se pot clasifica n contracte bilaterale sau sinalagmatice i contracte unilaterale. Contractele bilaterale se caracterizeaz prin reciprocitatea obligaiilor ce intr n sarcina ambelor pri. ntre prestaiile prilor exist o interdependen, obligaia uneia dintre pri este cauza obligaiei celeilalte pri (vnzareacumprarea, schimbul etc.). n cazul contractelor unilaterale exist obligaia doar pentru o singur parte (de exemplu, contractul de depozit cu titlu gratuit). Contractele unilaterale nu se confund cu actele juridice unilaterale. Contractele, chiar unilaterale, exprim voina ambelor pri, pe cnd actul juridic unilateral exprim voina unei singure persoane (de exemplu, oferta de a contracta). Cu privire la interesul clasificrii sunt de menionat, mai ales, aspectele referitoare la dovada contractelor i la efectele acestora. Atunci cnd proba contractului se face prin nscris sub semntur privat, la contractul bilateral se aplic formalitatea multiplului exemplar, iar contractului unilateral, care conine obligaia de plat a unei sume de bani, se ncheie un singur exemplar. b) Clasificarea contractelor dup interesul urmrit de pri n funcie de interesul (scopul) urmrit de pri, contractul se clasific n dou categorii: contracte cu titlu oneros i contracte cu titlu gratuit. Atunci cnd prile urmresc o reciprocitate de prestaie, un avantaj material, contractul este cu titlu oneros: contractul de vnzare-cumprare, contractul de transport etc. Dimpotriv, dac contractul procur un avantaj material celeilalte prti, fr un contraechivalent, este cu titlu gratuit: donaia. Unele contracte pot fi numai oneroase: vnzarea-cumprarea (gratuit devine donaie), schimbul; altele pot fi numai gratuite: mprumutul de folosin (dac devine oneros este un alt contract de nchiriere) etc. Exist contracte care pot fi att oneroase ct i gratuite: depozitul, mandatul etc. c) Clasificarea contractelor dup momentul cnd este apreciat existena i ntinderea prestaiilor Dup criteriul menionat contractele pot fi comutative i aleatorii. Contractul comutativ este acel contract n care existena i ntinderea prestaiilor, datorate de ctre pri, sunt certe i pot fi apreciate i evaluate chiar n momentul ncheierii contractului. La contractul aleatoriu existena i ntinderea prestaiilor asumate de pri sau de una din ele depinde de un eveniment incert, ceea ce face ca la momentul perfectrii contractului s nu fie posibil nici calcularea ntinderii prestaiilor, nici

37

cunoaterea cuantumului ctigului ori a pierderii sau chiar dac va exista un ctig sau pierdere (contractul de asigurare). d) Clasificarea contractelor dup modul de formare Dup acest criteriu, contractele se mpart n contracte consensuale, solemne (formale) i reale. Contractele consensuale constituie regula general, pentru formarea lor fiind suficient simplul acord de voin al prilor contractante. Contractele reale i cele solemne constituie excepii. n contractele solemne, consimmntul prilor trebuie s fie manifestat ntr-o anumit form prevzut de lege. Ea const, de regul, n redactarea unui nscris autentificat. Forma este cerut fie pentru ncheierea i existena contractului (de exemplu, vnzarea-cumprarea terenurilor), fie ca element probatoriu (de exemplu, contractul de asigurare). Contractele reale sunt acele contracte care se ncheie n mod valabil din momentul remiterii materiale a bunului ce face obiectul contractului (depozitul, mprumutul etc.). e) Clasificarea contractelor dup durata de executare Dup criteriul menionat, contractele se mpart n contracte cu executare imediat i cu executare succesiv. Spre deosebire de contractele cu executare imediat, a cror ndeplinire se produce ntr-un singur moment, contractele cu executare succesiv se execut treptat, n timp (contractul de nchiriere, de asigurare etc.). Este posibil ca, prin voina lor, prile s convin ca un contract, care n mod obinuit se execut dintr-o dat, s capete o execuie succesiv (vnzarea-cumprarea cu plata n rate). Numai n ipoteza contractelor cu executare succesiv se poate pune problema unei suspendri a executrii, din motive de for major, pe toat durata imposibilitii de executare. f) Clasificarea contractelor dup legtura dintre ele Dup unele corelaii existente ntre ele, contractele se mpart n: contracte principale i accesorii.Contractele principale au existen de sine stttoare, pe cnd cele accesorii nu exist dect ca anexe ale acestora