Drept civil- an 2 – sem 2

OBLIGATIILEDEFINITIA SI STRUCTURA

Din punct de vedere fonetic, notiunea de obligatie releva mai multe sensuri in functie de contextul in care este utilizat (obligatii religioase, obligatii fiscale, obligatii profesionale, obligatii morale etc.)In NCC, stabileste sediul materiilor obligatiilor in cartea a Va “despre obligatii”, incepand cu art. 1164 pana la art. 1649.

Obligatia se afla in stransa legatura cu subiectele de drept ale unui raport juridic determinat. Asupra acestui raport juridic, vor cadea incidente intotdeauna numai norme de drept privat. Partile acestui raport juridic sunt denumite generic creditor (cel care intotdeauna va pretinde si care va fi intotdeauna subiectul activ al raportului juridic de obligatii) si debitor (cel care va fi obligat sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva si care va fi intotdeauna subiectul pasiv al raportului juridic de obligatii) . mai mult de atat, raportul juridic de obligatie stabileste intre subiectele sale o legatura de natura patrimoniala. Deoarece crditorul in toate cazurile va fi titularul unui drept de creanta (acest drept se va inscrie in activul sau patrimonial), iar debitorul, titularul de obligatii ( care av fi inscris in pasivul patrimonial).

Obligatia reprezinta acel raport juridic civil prin intermediul caruia o persoana numita creditor poate cere unei alte persoane, denumita debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, chiar cu concursul fortei coercitive a statului in caz de refuz a celui din urma.

Structura raportului juridic de obligatie:

Subiectele raportului juridic de obligatie: subiectul activ al raportului juridic de obligatie poarta denumirea de creditor, iar cel pasiv de creditor. Ca regula generala, creditorul va fi titularul unui drept de creanta, iar debitorul, titularul obligatiei. (ex: imprumutatoorul va fi creditorul imprumutatului; comodantul va fi creditoru comodatorului etc)

Continutul raportului juridic de obligatie este format din drepturile si obligatiile subiectelor raportului respectiv. Cu privire la raportul continutului de obligatie, art 1164 releva faptul ca obligatia este o legatura de drept in virtutea careia debitorul este tinut sa procure o prestatie creditorul, iar acesta are dreptul sa obtina prestatia datorata. In cazul nostru, creditorul va avea recunoscut un drept patrimonial raportat la dreptul de creanta insa la acest drept am mai putea adauga dreptul de a solicita forta coercitiva a statului in cazul in care debitorul refuza sa isi indeplineasca prestatia (obligatia corelativa acestui drept).

Obiectul raportului juridic de obligatie este limitat la conduitasubiectelor. Putem aminti despre actiiunea debitorului de a da (obligatia vanzatorului de a transmite cumparatorului dreptul de proprietate asupra bunului vandut) sau a face (obligatia locatorului de a pune la dispozitia locatarului bunul inchiriat) ori la inactiunea acestuia de a nu face ceva (un proprietar al unui teren se obliga in fata vecinului sau sa nu edifice o constructie care i-ar afecta exercitarea normala a proprietatii bunului).

Sanctiunea raportului juridic de obloigatie poate interveni in momentul in care debitorul nu executa in mod spontan obligatia care-i incumba. Din puncte de vedere sanctionator, in sistemul nostru de drept putem identifica sanctiuni care pot agrava situatia debitorului sau sanctiuni care pot atenua situatia debitorului.

Sanctiuni care pot agrava situatia debitorului

Punerea in intarziere a debitorului. Aceasta procedura reglementata de art. 1521-1523 stabileste situatia in care creditorul ii poate pretinde debitorului intr-un termen ferm ceea ce este dator. Punerea in intarziere a debitorului poate fi facuta prin intermediul unei notificari, prin mijlocirea unui executor judecatoresc sau prin cererea dd chemare in judecare. In cazul in care debitorul va refuza executarea obligatiei sale, creditorul va fi indreptatit sa ceara debitorului okata de daune-interese compensatorii sau daune interese moratorii, si, de asemenea, din acel moment debitorul va raspunde orice pierdere cauzata de un ca zfortuit.

Daune-interese moratorii. Reprezinta despagubiri in bani ce constituie echivalentul prejudiciului cauzat creditorului prin intarzierea executarii obligatiei (dobanda legala)

Daune- interese compensatorii. Despagubiri in bani a caror plata incumba debitorului pentru repararea prejudiciului debitorului, ca urmare a neexecutarii (totale sau partiale) ori a executarii defectuoase a obligatiei asumate de debitor. (despagubirile acordate in cazul unui contract de transport maritim sau aerian). Daunele interese compensatorii nu pot fi cumulate cu executarea in natura a obligatiei deoarece ele o inlocuiesc pe aceasta. In schimb ele pot fi cumulate cu daunele interese moratorii.

Penalitatile de intarziere reprezinta sume de bani pe care debitorul este obligat prin incheirea definitiva a instantei sa le plateasca creditorului pana la executarea unei obligatii de a face sau a nu face (actualul sistem legislativ prevede in art. 905 din NCPC aplicarea acestor penalitati de intarziere

Actiune ain justitie reprezinta mijlocul procesual prin intermediul caruia creditorul sesizeaza instanta competenta prentru ca prin hotararea judecatoreasca pronuntata in contradictoriu cu debitorul, acesta din urma sa fie obligat le executarea datoriei sale precum si la eventualele daune.

Executarea silita – procedura executarii silite a obligatiilor civile intervine in momentul in care creditorul are impotriva debitorului sau constitutie titlu executoriu si in conceptul caruia este prevazuta obligatia ce ii incumba debitorului. Executarea silita a obl civile este prevazuta de art 1516-1557 NCC, iar procedura de dispozitiile art. 622-913 NCPC.

Sanctiuni care pot atenua situatia debitorului

Punerea in intarziere a creditorului. Dreptul debitorului de a-si pune in intarziere creditorul rezulta din dispozitiile art. 1510-1511 NCC.

Oferta reala de plata urmata de consemnatiune.in functie de natura obligatiei, debitorul are dreptul sa-i ofere creditorului sau ceea ce este obligat, iar daca acesta este refuzat, va putea sa consemneze datoria pe cheltuiala si riscul debitorului eliberandu-se astfel de obligatia sa. Acest drept este prevazut de art. 1512 NCC, iar art. 1513 NCC face trimitere la respectarea procedurii ofertei de plata si a consemnatiuni prevazute de NCC. (art. 1005 – 1012)

Vanzarea publica a unui bun a carei consemnare este imposibila ori bunul este perisabil sau daac dpozitarea lui la o terta persoana necesita costuri de intretinere considerabile. Acesta sanctiune este prevazuta de dispozitiile art. 1514 NCC si intervine in cazul in acre creditorul refuza primirea bunului si daca natura bunului face imposibila consemnarea ori bunul este perisal ori daca depozitarea lui la o terta persoana necesita costuri de intretinere considerabile.

Scurte consideratii privind clasificarea obligatiilor

Putem clasifica obligatiile dupa:

Dupa obiectul acestora:

Obliagtiile de a da

Obligatiile de a face

Obligatiile de a nu face

Obligatii in natura si obligatii pecuniare. Obligatiile in natura inglobeaza toate obligatiile precedente, cu exceptia unei obligatii particulare, dar foarte frecvente si anume obligatia privind plata unei sume de bani. Obligatiile pecuniare reprezinat o forma a obligatiei de a da insa obiectul sau vizeaza transferul unei sume determinate de bani.

Obligatiile de rezultat si obligatiile de mijloace. Obligatiile de rezultat presupun ca debitorul sa se oblige la un rezultat precis (ex: sa plateasca o suma de bani, sa transporte un numar de pasageri). Obligatiile de mijloace sunt acele obligatiil in acre debitorul nu se angajeaza la realizarea unui

anume rezultat, ci se obliga sa utilizeze toate mijloacele de care dispune pentru a o indeplini (doctorul responsabilitatea acestora va fi in principiu angajata doar in cazuri constatari unei erori medicale)

Dupa modalitatile acestora. In acest vcaz putem evidentia o serie de obligatii care pot fi grupate luand in considerare un singur criteriu. Astfel daca modalitatile afecteaza exigibilitatea lor putem intalni doua tipuri de obligatie: cele sub conditie si oblihgatiile cu termen.

Obligatiile sub conditie/conditionate reprezinta acel tip de obligatii a caror existenta depinde de un eveniment viitor si nesigur (art 1399 NCC)

Obligatiile cu termen sunt acele obligatii a caror executare sau stingere depind de un eveniment viitor si sigur (art. 1411, alin. 1 NCC)

Dupa complexitatea lor

-----------------------------de completat-------------------------

Fapta ilicita generatoare de prejudicii

NCC consacra fapte ilicite producatoare de prejudicii (raspundere civila), o serie de norme de importanta fundamentala pentru materia obligatiilor (art. 1349 – 1395)

PRINCIPALELE IZVOARE ALE OBLIGATIILOR

CONTRACT

Dupa cum stim exista mai multe categorii de acte juridice a caror trasaturi comune il constituie pe de o parte vointa partilor iar pe de alta parte limitele impuse acestora de lege. Astfel putem distinge 3 categorii de acte: actele

unilaterale, actele bilaterale si actele plurilaterale/multilaterale. Dintre toate aceste acte, contractele reprezinta acele inscrisuri cu regim juridic general, foarte bine definit prin actualele dispozitii civile. NCC consacra contractului o serie de dispozitii incidente in cartea a Va despre obligatii, art. 1166-1323. Insqa dispozitii referitoare la contract putem regasi si in alte acte normative cu caracter special, dar si in alte dispozitii ale NCC (cartea VI – prescriptia extinctiva – cartea a VII – disp de dr internat privat). Dispozitiile art. 1166 din NCC ofdera o definitie legala contractului in sensul ca acesta reprezinta acordul de vointa dintre doua sau mai multe persoane cu intentia de constitui, mmodifica sau stinge un raport juridic. Pentru a fi in prezenta unui contract, partile trebuie sa respecte urmatoarele principii specifice:

Principiul libertatii contractuale (principiul libertatii de vointa) acest principiu respecta regula de drept potrivit careia persoanele sunt libere sa incheie orice fel de contracte doresc determinandu-le in mod liber sa stabileasca atat fondul cat si forma in limitele impuse de lege de ordinea publica si de bunele moravuri (Art. 1169 NCC)

Principiul ---- reprezinta practic o obligatie partilor contractante – art. 1170 NCC stabileste in sqarcina partilor contractante obligatia de a actiona cu buna-credinta la negocierea si incheierea contractului cat si pe tot parcursul executarii sale, neputand inlatura ori limita aceasta obligatie

Principiul fortei obligatorii – priveste insasi efectele juridice ale actului bilateral/multilateral. Acest principiu exprima regula de drept potrivit careia contractul este obligatoriu pentru partile contractantele si nu facultativ. (art. 1270 NCC). Acest principiu este exprimat prin adagaiul latin pacta sunt servanda = conventiile trebuie respectate. Exista si anumite situatii care fac exceptie de principiul fortei obligatorii a unui contract. Aceste exceptii sunt njumai exceptii legale: prelungirea efectelor unui contract; prelungirea efectelor actului juridic cu executare succesiva datorita suspendarii temporare a executarii acestuia; moratoriul legal ( acordarea prin lege a unui termen care are ca efect amanarea generala a eexecutarii unor obligaatii contractuale de o anumita categorie de debitori); tacita relocatiune (art. 1810); clauza de dezicere; clauza de arvuna; impreviziunea (art. 1171)

Principiul relativitatii efectelor contractului vizeaza regula de drept potrivit careia contractul genereaza drepturi si obliagtii numai pentru parti neputand sa profite sau sa vatame anumite terte persoane (art. 1280 NCC).

Clasificarea contractelor

Datorita complexitatii contractelor acestea pot fi clasificate tinand cont de anumite distinctii, implicit, sau tinand cont de alte clasificari recunoscute acestor acte juridice.

Clasificare expresa

contracte sinalagmatice si contracte unilaterale (art. 1171)

Contractele sinalagmatice – aceaasta forma de contract scoate in evidenta faptul ca partile pot realiza obligatii reciproce si interdependente. In acest sens, contractul este sinalagmatic atunci cand obligatiile nascute din acesta sunt reciproce si interdependente. Din continutul textului art. 1171 rezulta implicit definitia legala acestor contracte relevand faptul ca aceste acte juridice vor contine intotdeauna obligatii in sarcina partilor care sunt reciproce si interdependente (contractul de vanzare-cumparare – vanzatorul se obliga sa transfere dreptul de proprietate si sa predea bunul, iar cumparatorul se obliga sa plateasca pretul)

Contractele unilaterale – pot fi definte ca fiind acele contracte in care doar o parte se obliga in fata celeilalte. Textul art. 1171 NCC reglementeaz in teza finala existenta contractelor unilaterale carfe din punctul de vedere al contraprestatiior sunt opuse contractelor sinalagmatice. In consecinta aceste contracte stabilesc obligatii inelgale in sarcina partilor insa sunt caracterizate si prin lipsa reciprocitatii si interdependetei, fiecare dintre acestea fiind creditor si dupa caz debitor (contractul de imprumut; contractul de donatie,de depozit, de

mandat etc) contractul unilarteral nu poate confundat cu actul unilateral ddeoarece intre aceste acte juridice exista o diferenta substantiala: in contintul contractului unilateral o singura persoana este obligata in fata celeilalte, in temeiul unui acord comun de vointa a acelor parti contractanta, in timp ce printr-un act unilateral, o singura persoana prin acordul propriu de vointa da nastere unei obligatii in sarcina sa.

Contracte cu titlu oneros si contracte cu titlu gratuit – prevazute de al. 1 al art. 1172 din NCC sunt acele acte juridice prin care fiecare parte urmareste sa isi procure un avantaj ca si contraprestatie. Acest tip de contracte sunt in general sinalagmatice, insa ina numite cazuri aceste contracte pot fi si unilaterale, ex: promisiunea unilaterala de vanzare

Pre

B. contractedele cu titu gratuit denumite si contracte de binefacere sunt denumite al. 2 din art 1172 NCC. Astfel contractul prin care una dintre parti urmareste sa procure celeilalte parti un beneficiu fara a obtine in schimb o contraprestatie este cu titlu gratuit. Ex: comodatul, donatia, fideiusiunea, mandatul etc. acest act juridic poate fi intalnit in cele mai multe cazuri ca un contract unilateral sau ca act unilateral (legatul), insa exista si cazuri in care aceste acte pot fi sinalagmatice (contractul de donatie in care i se impuna o sarcina beneficiarului – intretinerea bunului donat).

Contractele comutative si contractele aleatorii.

------------

Caracteristica acestor contracte o reprezinta unicitatea operatiunii juridice care rezulta din obiectul lor. (exemplu: contractul de schimb, contrqactul de vanzare,

contractul de mandat etc. ) contractele simple sunt acele contracte in continutul carora este prevazuta o singura operatiune juridica.

In opozitie cu contractele simple, cele complexe prevad o multitudine de operatiuni juridice care in egala masura pot rezulta din obiectul lor. Ex: contractul de leasing, contractul de hotelarie etc. contractele complexe sunt acele contracte in continutul carora aceleasi parti stabilesc mai multe operatiuni juridice. Jucstapunerea acestor operatiuni judiciare conduc la atingerea acestui scop, iar daca sunt privite individual ar constitui obiectul unui contract in sine. De asemenea regimul juridic va fi unul special reprezentat de legislatia speciala caracteristica completat cu norma NCC.

GRUPURILE DE CONTRACTE

Aceste forme de contracte a suscitat intotdeauna un interes deosebit datorita continutului lor. Daca in cazul contractelor complexe sunt stabilite de acelasi parti mai multe operatiuni contractuale cu acelasi scop, in cazul grupurilor de contracte, persoane diferite incheie 2 sau mai multe ocntracte, chiar cu un regim juridic distinct, dar care au acelasi obiectiv, iar pana la final isi pot conserva propria lor individualitate. (exemplu: contractul de credit bancar si contractul de ipoteca, acesta garantand restituirea imprumutului respectiv). Vanzarea succesiva a unui bun incepand cu producatorul sau si pana la vanzatorul endetail.

Contractele incheiate cu consumatori (art. 1177 NCC)

NCC face referire in mod implicit la contractele incheiate cu consumatorii. Textul nu mentioneaza/nu reglementeaza in terminis acest tip de contract ci doar face trimitere la faptul ca este supus legilor speciale. De exemplu: OG 34/2014 privind drepturile consumatorilor in cadrul contractelor incheiate cu profesonisti. Cadrul legal special al acestor contracte va fi intotdeauna completat cu dispozitiile noului cod civil referitoare la conditiile speciale de validitate. – art. 1179.

Potrivit normelor speciale putem exemplifica cateva asemenea contracte: contractul de vanzare, contractul de prestari servicii, contractul la distanta, contractul in afara spatiilor comerciale

Contractele electronice – 1245 NCC – un alt tip de contracte reglementate implicit de NCC sunt cele electronice. Ca si in cazul

contractelor anterioare, legiuitorul civil s-a multumit sa faca trimitere la un act normativ special ( Legea 455/2001 privind semnatura electronica) multumindu-se sa reglementeze doar cateva aspecte legate de forma contractelor electronice. Art. 1245 NCC.

III alte clasificari ale contractelor civile.

Contracte principale si contracte accesorii . contratele principale chiar daca nu au o reglemengtare expresa sunt cele mai des intalnite in practica. Din pucnt de vedere didactic, aceste contracte au o existenta independeta. Contracte accesorii nu au o reglementare expresa in vreun act normativ. Sfera lor de aplicare este mult mai mica decat cea a contractelor princiaple deoarece contractele accesorii depind si insotesc anumite contracte principale. Ex: contractul de gaj, contractul de ipoteca, garantand o anumita obliigatie, contractul de fideiusiune care garanteaza datoria altei persoane etc.

INCHEIEREA CONTRACTELOR

Incheirea contractului reprezinta faza cea mai importanta in stabilirea raportului obligational, faza in care are loc indeplinirea acordului de vointa al partilor asupra clauzelor stipulate in continutul acelui contract. Pentru ca acest acord sa fie realizat, partile trebuie sa aiba capacitatea necesara si in egala masura sa respecte principiul bunei-credinte in negocieri. Initierea negocierillor sau intreruperea acestora contrar bunei =-credinte se va sanctiona prin obligarea partii vinovate la plata de daune interese. Partile sunt obligate sa pastreze confidentialitatea si sa nu foloseasca in interes propriuinformatiile conifentiale despre care au aflat in timpul negocierilor, chiar daca acestea nu au avut rezultat incheierea contractului respectiv. Pentru incheierea valabila a unui contract, art. 1179 NCC enumera patru conditii esentiale:

Capacitatea partilor de a contracte

Consimtamantul partilor

Un obiect determinat si licit

O cauza licita si morala

In mod exceptional, atunci cand legea prevede si sub sanctiunea ei un contract trebuie sa fie intocmit cu respectarea unor conditii de forma asa cum este mentionat ina lin. 2 al art. 1179 NCC. Alaturi de aceste conditii speciale, vom identifica si o serie de dispozitii civile care privesc conditiile relative cerute pentru incheierea contractului: moemntul si locul incheireii contractului; oferta de a contracta; acceptarea incheierii contractului; forma si continutul contractului.

De asemenea la finalul acestei subsectiuni vom releva cele mai importante cazuri de nulitate a contractului.

Conditiile esentiale pentru incheierea valabila a unui contract.

Capacitatea ceruta pentru incheirea contractelor este similara cu capacitatea ceruta de lege pentru incheirea ctelor juridice. Capcitatea civila a unei persoane (fizica sau juridica) poate fi privita din doua puncte de vedere: de folosinta , de exercitiu.

Capacitatea civila reprezinta aptitudinea unei persoane de a dobandi drepturi si obligatii civile si a le exercita, precum si aptitudinea de a incheia singura acte juridice civile. Pentru a fi realizat principiul consesualismului contractual prevazut de art. 1178 NCC toate partile contractului trebuie sa aiba capacitatea prevazuta de lege. In acest sens, art. 1180 NCC reglementeaza interminis capcitatea partilor. In sensul prevazut de art. 1180 NCC pot fi declarati invccapabili de lege sau opriti sa incheie anumite contracte: minorii de pana la 14 ani si persoana pusa sub interdictie judecatoreasca. Dde aceea referitor la capacitatea partilor pentru incheirea contractului 1181 NCC stabileste anumite reguli aplecabile. Oin acest sens, textul face trimitere la regulile generale si speciale privitoare la capacitate prevazute in special in cartea I NCC. In aceste situatii contractul incheiat fara respectarea conditiilor privind capacitatea poate fi lovit de nulitate. Aceasta nulitate este destinata sa protejeze persoane declarate incapabile si va fi una relativa care presupune ca numai incapabilul ori ocrotitorul sau legal sunt in masura sa o invoce.

----

Din continutul normei amintite, respecatrae formei ad validitatem, ca regula esentiala pentru incheirea unui contract de vanzare-cumoarare pentru un imobil se sanctioneaza cu nulitatea absoluta. In cazul unui contract de arendare (art. 1838, al. 1) sau de fideiusiune potrivit art. 2282 siub sanctiunea nulitatii absolute. Este ceruta frma scrisa ca si conditie de validitate. Art. 1447, 2255.

AD PROBATIONEM

Aceasta reprezinta conditia impusa de lege sau de parti care consta in intocmirea unui inscris in scopul de a proba un act juridic valabil incheiat. Potrivit art 1141, inscrisul care consta in incheierea contractului poate fi sub semnatura privata sau autentic avand forta probanta prevazuta de lege. Nerespectarea formei cerute ad probationem nu atrage nevalabilitatea actului asa cum se intampla in cazul formei ad validitatem, ci atrage imposibiliatea dovedirii actului cu alt mijloc de probe. Exemplu: contractul de comision, art. 2044, al. 2; contractul de consignatie art.2055; contractul de depozit art. 2104.

Forma ceruta pentru opozabilitate fata de terti

Prin intermesdiul acestei forme a actului juridic se intelege acea conditie necesara pentru ca actul sa fie opozabil si persoanelor care nu au participat la incheirea lui cu scopul ocrotirii drepturilor si intereselor lor. Poate fi asigurata prin indeplinirea unor formalitati de publicitate in special prin inscrieri sau notari in cartea funciara pentru instrainarile de drepturi imobiliare sau inscrieir in arhiva electronica pentru garantiile imobiliare, gaj sau alte garantii imobiliare. Pentru a capaat data certa un inscris sub semnatura privata acesta poate fi inregistart sau notat in orice registru public. In dispozitiile art 1772 stabilesc cadrul legal al acestora. Determinarea vcontinutului integral al contractului a dreopturilor principale si accesorii se face in absenta unor clauze exprrese in ordinea stabilita de lege: ptracticile stabilite intre parti, uzantele in sensul al. 6 al art. 1; normele legae incidente prin analogie, potrivit art. 1 al. 2; precum si cand va fi cazul

echitatea . de asemenea alin. 2 aal normei amintite, clauzele obisnuite ale unui contract se subinteleg chiar daca nu sunt stipulate in mod expres. In acest sens am putea aminti dispozitiile art. 779 referitoare la continutul contractuluii de fiducie. Al. 2 art. 2372 in cazul unui contract de ipoteca

NULITATEA CONTRACTELOR

NULITATEA. CAUZELE. EFECTELE. VALIDAREA CONTRACTULUI IN CAZ DE NULITATE.

In caz de nerespectare a conditiilor privind formarea contractelor va fi incidenta sanctiunea ordinara stabilita de normele noastre denumita in mod generic nulitate. Nulitatea este cunoscuta ca fiind acea sanctiune care anihileaza retroactiv in tot sau in parte efectele juridice ale unuii contract datorita unor imperfectiuni in formarea sa. Sediul materiei nulitatii se regaseste in art. 1246-1260. O consacrare legala a notiunii de nulitate ijn cazul contrctelor – art. 1246. Acest text prezonta nulitatea ca pe o sanctiune de drept comun care intervine incazul incalcarii cerute de lege pentru incheirea valabila a unui contract cu exceptia cazurilor in care legea prevede o alta sanctiune. Ex: inopozabilatatea actelor juridice efectuate de catre coproprietari. Potrivit art. 642 NCC; Revocarea actelor incheiate in faruda creditorilor – art 1562.

Ca si in cazul actelor juridice noile dispozitii civile reglemnteaza nulitatea contractului pe baza distinctiei clasice: nulitatea absoluta (art. 1247) si nulitatea relativa (art. 1248). Nulitatea absoluta atrag nulitatea contractului in anumite cazuri prevazzute de lege,d ar si atunci cand rezulta din lege ca interesul ocrotit este unul general (art. 1250). Potrivit al. 2 al art. 1247 nulitatea absoluta poate fi invocata oricand de orice persoana interesata pe cale de actiune in constatare ori pe cale de exceptie. In continuare, al. 3 stabileste in mod imperativ ca instanat de judecata va fi obligata sa invoce din oficiu nulitatea absoluta in toate cazurile. NCC determina in mod in terminis o serie de cauze in care nulitatea absoluta devine incidenta: nevalabilitatea sau absenta obiectului unui contract (art. 1226) al. 2 NCC; ilicitTEA OBIECTULUI SAU A cauzei (art. 1225, al. 2, 1238 al. 2 NCC); imoralitatea obiectului sau a cauzei (art. 1225 al. 3 ; 1238 al. 2) chiar daca un contract este lovit de nulitatea absoluta, potrivit al. 4 al art. 1247 el pozte fi

confirmat in cazuri prevazute de lege. Ex: confirmarea liberalitatilor de catre mostenitorii universali sau cu titlu universal connform art. 1010 NCC ori cazul in care partile unui contract de vanzare au convenit un alt mod de determinare al pretului cf al 3 al art 1662. De asemenea potrivit art. 1249 al. 1 NCC daca prin lege nu se prevede altfel nulitatea poate fi invocata oricand in cazul unei actiuni in justitie ori pe cale de exceptie.

Nulitatea relativa aytrage anulabilitatea contractului in cazul in care nu au fost respectate dispozitiile legale pentru ocrotirea unui interes particular (1248 art) in acest sens nuliattea poate fi invocata numai de persoana al carei interes este ocrotit prin dispozitia legala incalcata. In opozitie cu nulitatea absoluta unde instanta are obligatia sa o invoce din oficiu, nulitatea relativa poate fi invocata numai de persoana al carei interes este ocrotit prn dispozitia legala incalcata.

Anumite cauze pot determina sau prezuma existenta nuliattii relative:

Nerespecctarea dispozitiilor legale in privinta capacitatii de exercitiu; art ...

Consimtamantul uneia dintre parti a fost viciat art 1206

In alte cazuri in care cauza nulitatii nu este determinata ori nu reiese in chip neindoielnic din lege att1918 al 4 , 2075 al 3 etc.

Efectele nulitatii

Efectele nnulitatii sunt similare chiar daca cauza de nulitate este una absoluta sau relativa. Primul efect l-ar constitui desfiintarea contractului in mod imediat. (nukkitate absoluta) sau conditional cu efect retroactiv in cazul nulitatii relative. Acest efect este reglemntat in alin. 1 al art. 1254 NCC. Principiul retroactivitatii arata ca partile vor fi repuse ope legis in situatia anterioara. De asemenea, i n conditiile legii (de drept sau la cererea persoanei interesate) un alt efect accesoriu desfiintari unui contract il reprezinta desfiintarea actelor subsecvente incheiate in baza lui (art. 1254, alin. 2 NCC)

Un al treilea efect pe care il produce nulitatea unui contract este cel privind repunerea partilor in situatia anterioara incheierii acelui act (restitutio in

integrum). Daca intre momentul incheierii si momentul desfiintarii contractului acesta a fost pus in executare partile vor fi puse in situatia anterioara si vor fi obligate la restituirea orestatiilor primite chiar daca acestea au fost executate succesiv sau au avut un caracter continuu.

un ultim efcet corespunzator nulitatii permite partii vatamate, in cazul in care cauza de nulitate este imputabila uneia dintre parti, sa ceara daune interese sau dupa caz reducerea prestatiei sale cu valoarea daunelor interese (art. 1257 – daune interese.reducerea prestatiilor, art. 1258 – reparea prejudiciului inc azul nulitatii, art. 1357 si urmatoarele NCC – rasp civ dlictuala.)

daca nulitatea poate fi indreptata prin confirmare, in cazuri prevazute in mod expres de lege, iar validarea acelui contract nu av mai fi afectata, contractul va putea produce efcete in continuare insa nu acleasi lucru se intampla in cazul refacerii sau conversiunii unui contract. Atat refacerea unui contract nul ( art. 1259 NCC) cat si conversiunea contractului (art. 1260 NCC) nu pot reprezenta cauze de validare aplicabile unui contract incheiat in mod nevalabil deoarece acest contract va produce alte efecte viitoare de la momentul refacerii, respectiv convertirii sale.

Un contract afectat de o cauza de nulitate poate fi validat in conditiile art. 1261 – 1265 NCC. Dispozitiile art. 1261 scot in evidenta doua cazuri in care un contract afectat de nulitate poate fi validat.

Atunci cand nulitatea este acoperita

Prin confiramrea rezultata din vointa expresa sau tacita de a renunta la dreptul de a invoca nulitatea.

daca un contract anulabil va fi confirmat atunci vointa partii care renunta la dreptul de ainvoca nuliattea trebuie sa fie certa (al. 2 , 1262)

un alt as[ect important este ccxel legat de un contract confirmat poate produce fecete rettroactive. Numai un contract lovit de nuliattea relativa poate fi confirmat cu repectarea anumitor confditii (art. 1263). In momentul confirmarii conditiile de validitate sunt intrunite. Persoana care confirma contractul atunci cand cunoaste cauza de nuliatte este cunoscuta. Parintele, tutorele sau curatorul special chemati de lege sa incuviinteze actele minorului

in numele si in interesul acestuia, pot sa confirme contractul atunci cand incuviintarea era suficienta pentru incheierea valabila a acestuia. Partea unui contract care trebuie sa confirme acel inscris poate fi pusa in intarziere printr-o notificare in continutul careia partea interesata poate sa solicite fie confirmarea contractului anulabil fie sa exercite actiunea ina nulare in termen de 6 luni de la primirea acelei notificari sub sanctiunea.

EFECTELE CONFIRMARII

Pentru a fi valanbil, actul confirmativ incheiat de catre partea care confirma contractul trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente: obiectul, cauza si natura obligatiei, mentiunea despre motivul actiunii in anulare precum si intentia de a repara viciul pe care se intemeiaza acea actiune.

Efcetele confirmarii unui contract pot fi urmatoarele:

Renuntarea la mijloacele si exceptiile ce puteau fi opuse de partea interesata sub rezerva drepturilor dobandite si conservate de tertii de buna credinta.

Acnd fiecare dintre parti paote invoca nulitatea contractului sau mai multe parti o pot invoca impotriva altuia, confirmarea facuta de una dintre acestea nu impiedica invocarea nulitatii de catre celelalte parti.

Confirmarea unui contract lovit de nulitate relativa pentru vicierea consimtamantului prin dol sau violenta nu implica renuntarea de catre cealalta parte la dreptul de a cere daune interese.

INTERPRETAREA CONTRACTULUI

Potrivit alin. 1 al art. 1266, contractele se interpreteaza dupa vointa concordanta a partilor, iar nu dupa sensul literal al termenilor. Legislatia europeana scoate in evidenta dispozitii asemanatoare insa interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor si nu dupa vointa concordanta a cestora care practic din punctul nostru de vedere reprezinta fenomene psihologice asemanatoare. Alin. 2 al art. Amintit scoate in evidenta ca la vointa concordanat se va tine seama de scopul contractului, de negocierile purtate de parti, de practicile statornicite intre acestea si de comportamentul lor ulterior incheirii contractului. In materia interpretarii vointei concordante a partilor am putea aminti despre : interpretarea testamentului (art. 1039 NCC) sau interpreatrea clauzei unei vanzari (art. 1671).

Un alt aspect important legat de interpretarea unui contract priveste deterinarea clauzelor metionate de parti in continutul acelui act. In privinta clauzelor obisnuite , alin. 2 al art. 1272 NCC stabileste clar faptul ca desi nu sunt stipulate in mod expres ele pot fi subintelese insa cum pot fi interpretate celelalte clauze.

Noul cod civil reglemnteaza inca o serie de clauze ce pot fi identificate in continutul unui contract: clauzele externe , clauzele standard, clauzele neuzuale si clauzele abuzive.

CLAUZE EXTERNE

Acest tip de clauze sunt reglementate in continutul arrt. 1201 si pot fi prezentate de exemplu de conditiile generale ale ofertantului. Clauzele externe sunt frecvent utilizate in contractele cadru sau cum le-am denumit contractele tip si care apartin unor societati care detin un monopol sau o pozitie dominanta asupra unui serviiu (contractde telefonie, de transport pe calea ferata, de gaze etc)

CLAUZELE STANDARD

Reglementarea acestor clauze este determinata de legiuitor in cottinutul art. 1202. Acesta a preluat din dreptul comparat o buna parte din exprimarea utilizata in sensul ca, clauzele standard se aplica la incheirea contractului si reprezinta stipulatiile stabilite prealabil de una dintre parti pentru a fi utilizata in mod general si repetat si care este inclusa in contract fara sa fi fost negociate cu cealalta parte (art 1202 al 2). Practic aceste clauze sunt impuse celeilalte parti si stau de regula la baza contractelor de adeziune. In etapa negocierii unui contract, partile ar putea negocia atat clauzele standard cat si cele negociate. Insa daca in practica va exista un conflict intre acest tip de clauze solutia o identificam in alin. 3 al art. 1202 din NCC, care scoate in evidenta faptul ca va prevala clauzele negociate in fat celor standard. Alin. 4 al art. Aminitit , scoate ine videnta faptul ca daca ar interveni un conflict intre clauze standard utilizate de ambele parti, contractul se va incheia pe baza clauzelor convenite si a oricaror clauze standard comune in substanta lor. Singura exceptie stabilita de alineatul amintit o rprezinta cazul in care una dintre parti notifica celeilalte parti fie anterior momentului contractului fie ulterior si de indata ca nu intentioneaza sa fie tinuta de un astfel de contract.

CLAUZELE NEUZUALE

Potrivit art. 1203 aceste clauze reprezinta o forma a clauzelor standard si ele pot stabili o serie de dispozitii:

In folosul celui care le propune: limitarea raspunderii sale, dreptul de a denunta unilateral contractul , dreptul de a suspenda executarea obligatiilor

In detrimentul celeilalte parti: decaderea, restrangerea libertatii de a contracta cu alte persoane, reinnoirea tacita a contractului etc.

Derogari de la normele privitoare la competenta instantelor de judecata:

Clauzele neuzuale pot produce efecte in continutul unui contract cu conditia sa fie accepttate in mod expres in scris de cealalta parte.

CLAUZE ABUZIVE

In afara acelor clauze, in practica mai putem identifica o alta categorie, clauze abuzive, care au o reglementare interna legala in dispozitiile legii 193/2000 privind clauzele abuzive in contractele incheiate intre profesionisti si consumatori modificata. Aceste clauze se interpreteaza tinand seama printre altele de: natura contractului, imprejurarile inc are a fost incheiat, de interpretarea data anterior de parti, de sensul atribuit in general clauzelor si expresiilor in domeniu si de uzante. De asemenea clauzele se interpreteaza in sensul care pot produce efecte, iar nu in acela in care nu ar putea produce nici unul (art. 1268 alin. 3 NCC)

EFECTELE CONTRACTELOR

Pentru ca un contract sa produca efecte juridice el trebuie sa respecte conditiile de validitate amintite in caz contract el va fi lovit de una din formele de nulitate amintite. Asa cum am amintit, un contract se incheie pentru a fi respectat in primul rand de catre partile contractante care produce un efect analizat de doctrina sub denumirea de principiul al fortei obligatorii, insa un contract poate naste anumite efecte si fata de persoane care nu au calitate de parti contractante la momentul incheierii sale si atunci vom fi in prezenta pribncipiului relativitatii

efectelor contractului sau dupa caz a principiului opozabilitatii efectelor unui contract.

Efcetele contractului in raporturile dintre partile contractante. Aceste fecte sunt cunoscute prin prisma principiului fortei obligatorii a contractului care are o reglementare legala in continutul art. 1270 NCC. Din continutul principiului fortei obligatorii a contractului prevazut de acest articol, dar si coroborat cu dispozitiile altor norme incidente efectelor contractului in raporturile dintre partile contractante (Artt. 1270 – 1279) ,rezulta doua consecinte fundamentale: contractul nu poate fi revocats au modificat in mod unilteral decat in cauze autorizate de lege; limitarea principiului fortei obligatorii prin interventia instantei de judefcata in anumite cazuri delimitate de lege. De asemenea trebuie amintite o serie de exceptii de la principiul fortei obligatorii a contractului: prorogarea efectelor anumitor acte juridice, prelungirea efectelor contractului cu executare succesiva datorita suspendarii temporare a executarii acestora, tacita relocatiune

Contractul nu poate fi revocat sau modificat in mod unilateral decat in cauze autorizate de lege. Orice contract valabil incheiat este obligatoriu si produce efecte numai intre partile sale (inter partos) care sunt c=tinute sa respecte drepturile si obligatiile contractuale asa cum le-au determinat in continutul actului juridic respectiv. Cu privire la obligativitatea (executorialitea) contractului cu exceptia cazurilor in care legea limiteaz forta obligatorie a actului respectiv ( cazul impreviziunii) orice persoana trebuie sa-si execute obligatiile pe care le-a contractat, iar creditorul potrivit art. 1516 NCC are dreptul la indeplinirea integrala, exacta si la timp a obligatiei. Efcetul fundamental al principiului fortei obligatorii pentru partile contractante este acela ca sunt obligate sa execute intocmai prestatiile asumate in contract. Aceasta executare pentru debitor trebuie sa corespunda cu elemntele stabilite in continutul contractului: calitate, contitate, loc, moment etc, in cazul in care debitorul nu si-a executtat intocmai prestatia el poate fi pus in intarziere de creditor potrivit art. 1251 si urmatorele din NCC si care poate solicita debitprului chiar si plata unor daune interese in sensul art 1230 (?). in cazul in care creditorul refuz

ain mod nejustificat plata oferita corespunzator sau cand refuza sa indeplineasca acte pregatitoare fara de care debitorul nu-si poate executa obligatia potrivit art. 1510 si urm. NCC, debitorul are dreptul sa-is puna in intarziere debitorul. Revenind la posibilitatea revocariis au modificarii contractullui aceasta poate fi facuta cu acordul comun al partilor sau prin autorizarea unor dipozitii legale.

REVOCAREA SAU MODIFICAREA CONTRACTULUI PRIN ACORDUL COMUN AL PARTILOR

Partile unui contract au facultatea de a reveni asupra obligatiilor asumate producandu-se astfel o revocare sau modicare amibaila. Daca vom fi in prezenta unui contract cu executare succesiva, partile pot conveni asupra revocarii sau modificarii sale insa aceste operatiuni juridice nu pot produce efecte retroactive aceasta datorita ireversibilitatii prestatiilor deja executate. In aceste conditii revocarea sau modificarea amiabila va produce efedcte numai pentru viitor pentru care partile vor stabili dupa caz decalarea unui termen de executare succesiva (exemplu: contract de inchiriere) in situatia unei modificari a contractului sau o repunere in situatia anterioara in cazul revocarii unui contract. In cazul unui contract cu executare instantanee, efectele viitoare ale revocarii sau ale modificarii prin acordul partilor vor fi diferite. Ca si in cazul contractului cu executare succesiva, revocarea sau modiifcarea contractului cu executare instantanee nu va atrage efecte retroactive insa dac prin contractul repsectiv s-a transferat un drept de proprietate asupra unui bun, doctrina stabileste ca prin restabilirea situatiei anterioare, partiel de fapt vor incheia un nou contract de instrainare a bunuliui respectiv.

Revocarea sau modiifcarea contractului prin autorixarea unor dispozitii legale

Legea permite in anumite cazuri revocarea unilaterala sau fortata a contractului fara sa se tina seama dupa caz de vointa celeilalte parti sau chiar de vointa comuna consacrata in continutul acelui act juridic. (revocarea = denuntare) in privinta revocarii unilaterale a unui contract, aceasta este opera

unei parti contractante si intervine de regula in temeiul unei clauze de dezicere. Dispozitiile art 1276 si art 1277 NCC stabilesc cateva reguli esentiale:

Dreptul de a denunta contrcatul trebuie sa aiba o consacrare legala sau contractuala

Pentru contractele cu executare dintr-odata denuntarea poate fi exercitata atat timp cat executarea acestuia nu a ineput.

Pentru contractele cu executare succesiva sau continua, dreptul de denuntare poate fi exercitat cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz chiar si dupa inceprea executarii contractului (denuntarea va produce efecte juridice doar pentru prestatiile viitoare)

Daca un contract a fost stipulata o clauze in scopul denuntarii aceasta din urma va produce efecte numai dupa executarea prestatiei

Pentru contrcatele incheiate pe duarata nedeterminata, denuntatrea unilaterala poate opera de oricare dintre parti cu conditia respectarii unui termen rezonabil de preaviz. Orice clauza contrara sau stipularea unei prestatii in schimbul denuntarii contractului se considera nescrisa si va fi lovita de nuliatte partiala potrivit art. 1255 alin. 3 NCC

Clauza comtractului aceasta poate avea loc in cazul contractelor cu execuatare succesiva – intuito personne – atunci cand a fost execuatat numai de catre in considerarea careia a fost incheiat acel act – moartea cu incapacitatea acesteia conducand la incetarea de drept a contractului (contractul individual de munca paote face parte din categoria acestor acte supuse revocarii fortate)

Limitarea principiului fortei obligatorii prin interbventia instantei de judecata in anumite cazuri reglementate de lege. Executorialitatea contractului fata de parti este neindoielnica insa pe parcursul derularii sale pot interveni anumite situatii in care datorita anumitor imprejurari care nu au fost anticipate la momentul incheierii contractului execuatrea obligatiilor va deveni dificila pentru una din parti. Fata de aceste aspecte vom ilustra cazurl in care va fi necesara o interventie judiciara asupra vointei partilor consacrate in contract pentru

adaptarea sua distribuirea echitabila a pierderilor si beneficiilor ori chiar a incetarii sale. In primul rand ne vom opri al prezenatrea privindi situatia impreviziunii care este reglemenetata de art 1271 NCC.

Impreviziunea. Chiar daca are o regelemntare expressa in noile dispozitii civile, totusi instsitutiaimpreviziunii ointervine in mod exceptional si cu precadere in cazul contractelor cu executare succesiva. Alin 1 art. 1?? Stabileste princiiul potrivit caruia partile sunt obligate sa isi execute obligatiile chiar daca execuatrea lor a devenit mai oneroasa fie datorita cresterii costurilor executarii proprieii obligatii, fie datoriata scaderii valorii contraprestatiei. Aceste dispozitii nu fac decat sa scoata in evidenta faptul ca fiecare parte contractanta trebuei sa-si execute obligatia sa potrivit clauzelor conytractului, chair si atunci cand obligatia proprie a devenit mai oneroasa decat parea sa fie la data incheierii contractului. De asemenea alin 2al textului amintit prevede in terminis exceptia impreviziunii in sensul ca in cazul in care execuatrea contractului a devenit excesiv de oneroasa datorita unei schimbarii exceptioanle a imprejurarilor care ar face vadit injusta obligarea debitorului la executarea obligatiei, instanta poate sa dispuna. In aceste conditii potrivit dreptului de .... recunoscut persoanelor in procesul civil, instanat va fi sesizata de oricare parte a unui contract afectata de impreviziune cae poate demonstra in mod cumulativ indeplinirea urmatoarelor conditii.

Elementul care provoaca un caracter exclusiv alsarcinii debitorului sanufi existat la data incheierii contractului respectiv ci sa se nasca dupa acel moment.

Schimbarea imprejurarilor, precum si intinderea acestora sa nu fi fost avute in vedere si nici sa nu fi fost posibil sa fie avute in vedere de catre debitor, in mod rezonabil in momentul incheierii contractului.

Debitorul in dificultate sa nu-si fi asumat in mod expres sau prin natura contractului sa suporte riscul schimbarii imprejurarilor si nici sa nu fi fost posibil sa fie avute in vedere de catre debitor, in mod rezonabil, la momentul incheierii contractului.

Debitorul sa fi incercat intr-un termen rezonabil si cu buna credinta negocierea adaptarii rezonabile si echitabile a contractului.

Dupa cum putem observa, din aceasta ultima conditie, sesizarea instantei judecatoresti reprezinta a doua faza pe care debitorul ar putea-o parcurge in caz de impreviziune.

De asemenea, daca debitorul face dovada in mod cumulativ a indeplinirii acestor conditii, el poate sesiza instanta de judecata care poate pronunta una din urmatoarele solutii:

Instanta ar putea dispune adaptareacontractului pentru a distribui in mod echitabilintre parti pierderile si beneficiile ce rezulta din schimbarea imprejurarilor

Incetarea contractului la momentul si conditiile pe care acesta le stabileste

Ce trebuie sa retinem este ca simplele modificari obisnuite ale pretului ori ale costului unui contract nu ne fac sa fim in prezenta impreviziunii, insa, daca aceste circumstante noi ar creea un dezechilibru de o anumita gravitate, care poate fi apreciata de judecator, atunci se poate constata existenta impreviziunii.

CLAUZELE ABUZIVE.

Prin existenta unor clauze abuzive in continutul unui contract, in mod indirect se nuanteaza nasterea unui abuz de drept contractual fata de cealalta parte a contractului. Existenta clauzelor nu are o reglementare substantiala in codul civil.

Constatarea existentei unei clauze abuzive poate fi facuta in toate cazurile prin invocarea normelor speciale ale legii nr 193/2000, care reglementeaza incidenta acestora numai in contractele incheiate intre profesionisti si consumatori. Acest act normativ releva in terminis reglementari despre clauzele abuzive si are un vadit continut protectionist insituit in favoarea consumatorului.

Acest caracter rezulta chiar din debutul actului normativ, mai precis in continutul art. 1 al. 2 care stabileste faptul ca, in caz de dubiu asupra inetpretarii unei clauze contractuale, acestea vor fi interpretate in favoarea consumatorului. Pentru a se intari aceasta dispozitie, al. 3 al textului amintit stabileste imperativ faptul ca se

interzice profesionistilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cuconsumatorii.

Vom invoca efecte ale contractului in raport cupersoane care nu au calitatea de parti ale contractului.

Regula generala este ca un contract sa produca efecte juridice intre partile contractante, insa exista cazul in care, in afara efectelor produse in aceste situatii, anumite contracte mai pot genera consecinte juridice si fata de terte persoane care nu au avut calitatea de parti contractante. Aceste efecte pot fi privite prin prisma a doua prncipii foarte importante, si anume: principiul relativitatii efectelor contractului, si principiul opozabilitatii contractului.

PRINCIPIUL RELATIVITATII CONTRACTULUI ( res inter al ios acta).

Sursa legala a acestui principiu se regaseste in art. 1280 ncc, dispozitii care in teza de debut redau in terminis efectele care se pot produce intre partile contractului, si anume: contractul produce efecte numai intre parti. Practic, aceasta parte de debut a normei nu reprezinta altceva decat o transpunere a principiului fortei obligatorii a contractului intre parti, prevazut in art. 1270 al. 1, si, in egala masura, ilustreaza incidenta principiului relativitatii efectelor contractului, in primul rand fata de partile contractante, insa efectele ar putea fi relative daca prin lege nu se prevede altfel, asa cum se stabileste in teza finala a art. 1280 ncc. Potrivit acestei teze finale, principiul relativitatii efectelor contractului ar putea produce consecinte juridice si fata de terte persoane. Din formularea amintita, putem retine ca prin intermediul principiului relativitatii, efectele unui contract devin incidente in unele cazuri reglementate de lege asupra unor persoanecare nu au fost parti contractante, dar au legatura cu contractul ori prin alte circumstante determinate de lege pot deveni parti sau pot fi asimilate acestora.

In aceste conditii relativitatea efectelor contractului se poate purta asupra:

Partilor. Principiul relativitatii devine incident in primul rand in cazul partilor contractante. In situatia acestora, efectele unui contract se vor produce conform clauzelor agreate de ele, adica a fortei obligatorii care rezulta din actul respectiv, insa, chiar daca sunt in stransa legatura, nu trebuie sa confundam principiul relativitatii efectelor contratului cu principiul fortei obligatorii a contractului

fata de partile contractante. Forta obligatorie confera calitatea contractului de a modifica, constitui stinge anumite efecte juridice, iar relativitatea contureaza modul de actiune, deoarece primul creaza premiza acestor efecte intre partile contractului.

Tertelor persoane devenite parti ale contractului. Principiul relativitatii pentru tertele persoane care devin parti ale unui contract poate fi privita printr-o categorie de persoane denumita avanzi cauza ( acei succesori in drepturi ai partilor )

Am putea asimila avanzilor, cei care din cauza legaturilor juridice cu partile unui contract suporta sau profita de efectele acestora desi nu au participat. Exista 3 categorii de A-C:

Succesori universali si cu titlu universali

Cu titlu particular

Creditorii chirografari

Succesorul universal poate fi acea persoana care dobandeste un patrimoniu. De exemplu: unicul mostenitor legal. Succesorul cu titlu universal poate fi persoana care dobandeste o fractiune dintr-un patrimoniu.

Succesorul cu titlu particular este acea persoana care dobandeste un drept subiectiv privit individual (cumparatorul ,donatarul, cesionarum, legatarul cu titlu particular)

Calitatea de avand cauza a succesorului cu titlu particular se stabieleste doar in raport cu acele juridice anterioare ale autorului referitoare la acelasi bun/drept.

Creditorul chirografar reprezinta acea pesroana care are doar o garantie cumuna asupra bunurilor prezente si viitoare ale debitorului sau, si ar putea suporta in anumite situatii efectele contractului.

Tertilor absoluti (penitus extranei)

In aceasta categorie putem include toate persoanele care sunt total straine de acel contract, dar si de partile contractante . Daca contractul contine un drept real, regula este indiscutabila deoarece stim bine ca dreptul real este opozabil oricari persoane. In privinta drepturilor de creanta, tertele persoane sunt obligate sa le respecte, insa, daca o terta persoana in cunostinta de cauza ajuta un debitor sa incalce clauze contractuale, se poate angaja raspunderea sa in conditiile legii (art. 1369 ncc)

Principiul opozabilitatii contractului. Daca in cazul principiului relativitatii, efectele unui contract produc drepturi si obligatii fata de partile contractante iar inunele cazuri reglementate de lege asupra unor persoane care nu au fst parti insa prin anumite circumstante legale pot deveni ori pot fi asimilate acestora, in ceea ce priveste rpincipiul opozabilitatii interpretarea acestuia va fitotal diferita. Opozabilitatea nu face altceva decat sa opuna un drept sau un fapt juridic celolalte persoane straine de acestea. Cu alte cuvinte , prn opozabilitate, acel drept sau acele operatiuni juridice nu sunt respectate numai de subiectii lor ci de toate celelalte persoane.

Noile dispozitii civile insituie regula publicitatii drepturilor, a actelor si a faptelor juridic in continutul art 18 din ncc.

Aceasta publicitate poate fi realizata prin cartea funciara, arhiva electronica, prin registrul comertului sau prin alte forme de pub. Prevazute de lege.

Potrivit acestei reguli, orice drept sau fapt juridic pot fi aduse la cunostinta publicului pentru a fi asigurata opozabilitatea lor(art . 20). Opozabilitatea efectelor unui contract, in sensul art 1281 releva faptul ca un astfel de fapt juridic poate cu exceptia cazurilor prev. d.l efecte juridice unor terte persoane care nu au nicio legatura cupartile contractante.practic prin opozabilitatea unui contract se realizeaza o respectare a situatiei juridice de catre toate perosanele. De aceea trebuie sa facem distinctie

intre situatia unei opozabilitati erga omnes a efectelor contractului conditionata de efectuarea formalitatilor de publicitate ( publicitatea conventiei matrimoniale 334 ncc. Notarea conventiei in cazul bunurilor mobile prin anticipatie 540 ncc. Si cazul in care exista cunoasterea efectiva sau dupa caz prezumata a contractului de catre terti. Cazul tertului dobanditor al unui bun vandut doar de unul dintre soti. 347 ncc. Situtatia dobanditorului unor actiuni tranzactionate pe piata doar din partea unui sot. In cazul in care, dupa oncheiera contractului vor exista terti vatamati, acestia vor putea sa invoce fie inopozabilitatea actului fie sa ceara daune interese in sensul art 1349 si urmatoarele din ncc.

-------------------------------------

22.05.2015 – 13:30 – aula magna – marian nicolae , - curs interactiv

Actul juridic unilateral – izvor de obligatii

Actul juridic unilateral reprezinta unul dintre izvoarele esentiale in materia obligatiilor. Acest act juridic civil are o caracteristica simplista deoarece este presupusa numai manifestarea de vointa a unei persoane fizice sau juridice. In sens formal putem retine ca reprezinta actul juridic civil cu o singura manifestare de vointa care rezulta numai din partea autorului sau (art. 1324 NCC). Sediul materiei coresounzatoare actului juridic unilateral o reprezinta dispozitiile cartii a a 5a despre obligatii, titlul 2, izvoarele obligatiilor, cap. 2 art. 1324 – 1329. In egala masura, Codul Civil mai prevede pe alocuri si late dispozitii care scot in evidenta importanta acestui act juridic civil – art. 415 recunoasterea filiatiei, art

456 – cosim. La adoptie, art. 961 – iertare... PACATELOR NOASTRE. In privinta regimului lor juridic disp art. 1235 ncc releva faptul ca in cazul in care nu exista dispozitii contrare, normele legale incidente contractelor se vor aplica in mod corepsunzator si actelor unilaterale.

Clasificarea lor poate delimita actele unilaterale in :

Acte juridice unilaterale patrimoniale, actele prin care se consacra transferul intrapatrimonial al bunurilor – art 32-33 – renuntarea la accesiune – art. 693 al. 4, renuntarea la uzufruct – 746 etc.

ACTE JURIDICE unilatelare nepatrimoniale – arie restransa, insa pot fi identificate urmatoarele: acordul pentru prelevarea si transplantul de organe, tesuri si celule umane de la persoane in viata (art. 68 ncc) , desemnarea tutorelui , art 114 ncc, alegerea domiciului art. 87 NCC.

Acte juridice unilaterale mixte – acest tip de acte au un caracter mixt deoarece in functoe d obiectul lor pot avea un caracter patrimonial sau nepatrimonial . ex: testamentul – 1035 NCC, renuntarea la un dreot – art. 13 NCC, renuntarea la beneficiul decaderii – art. 2549 NCC.

Un aspect deosebit il constituie identificarea actelor juridice unilaterale supuse comunicarii, art. 1326 NCC de aceea cor face obiectul comunicarii catre destinatarii lor actele juridice unilaterale care cosntituie, modifica sau sting dreptul ale acestora. De asemenea vor fi comunicatge si acele acte juridice unilaterale care potrivit naturii lor releva necesitatea informarii acestor persoane. Daca nu exista dispozitii legale contrare, comunicarea actelor juridice unilaterale se poate face dupa imprejurari prin posta, fax, email, executorul judecatoresc.

ACTE JURIDICE UNILATERALE preciate dre[t izvoare de obligatii in NCC

NCC distinge doua mari tipuri de acte unilaterale ca izvor de obligatii si anume:

promisiunea unilaterala

promisiunea publica de recompensa

PROMISIUNEA UNILATERALA. Acest act juridic este facut cu intentia de a obliga autorul independent de acceptare legandu-l din punct de vedere juridic numai pe acesta (art. 1327 NCC). Destinatarului actului in cauza poate sa refuze dreptul

innascut prin acest mod. Daca autorul actului respectiv nu a stipulat expres un termen de acceptare, promisiunea se considera facuta pentru o anumita durata potrivit cu natura obligatiei si cu imprejurarile in care a fost asumata. Ex: o oferta de a contracta venita din partea unei persoane juridice prin care i se propune unei persoane fizice unui contract pentru montarea unui aparat de aer conditionat la un anumit pret, aparatul avand o calitate superioara il obliga numai pe cel care a facut oferta. (autorul ofer va avea calitate de PROMITENT).

Un aspect deosebit de important : promisiunea unilaterala nu trebuie confundata cu promisiunea de a contracta. Primul tip de promisiune este consacrata intr-un act juridic de formatie unilaterala (art. 1324 NCC) in schimb ce de a doua poate rezulta din continutul unui act juridic unialteral, preparator al unui contract viitor ( NCC ofera exemple: art. 266 NCC – promisiunea de logdna, art. 1014 – promisiunea de donatie, art. 1669 promisiunea de cumparare etc. ) in egala masura promisiunea unilaterala nu trebuie confundata nici cu promisiunea faptei altuia. Promisiunea faptei altuia va avea in toate cazurile o consacrare contractuala si va presupune un acord de vointa concordant din partea mai multor subiecti de drept.

PROMISIUNEA PUBLICA DE RECOMPENSA. Cel care promite in mod public o recompensa in schimbul executarii unei prestatii este obligat sa faca plata chiar daca prestatia a fost executata fara a se cunoaste promisiunea (art. 1328, alin. 1 NCC). In situatia in care prestatia a fost executata de mai multe persoane impreuna, potrivit alin. 2al art. 1328 NCC, recompensa se imparte intre ele potrivit contributiei fiecareia la obtinerea rezultatului, iar daca aceasta nu se poate stabili, recompensa se imparte in mod egal. Atunci cand prestatia a fost executata separata de mai multe persoane, recompensa se cuvine aceleia care a comunicat cea dintai rezultatul.

Un vcaz care poate fi asimilat prin analogie promisiunii publice il reprezinta si oferta publica de recompensa facuta de proprietarul unui bun pierdut in sensul alineatului 3 al art. 945 NCC. Gasitorul va avea drept de a opta intre suma la care s-a obligat proprietarul prin oferta si recompensa fixata de lege. (art. 945 alin. 2 NCC) ori cea stabilita de instanta de judecata.

Promisiunea publica de recompensa poate fi revocata potrivit art. 339 NCC in aceeasi forma in care a fost facuta publica sau intr-o forma echivsalenta.

Revocarea nu produce efecte fata de cel care inainte de publicarea ei a stabilit prestatia. In cazul in care revocarea a fost facuta fara justa cauza, autorului promisiunii datoatrea o despagubire echitabila care nu va putea depasi recompensa promisa. Dreptul la actiunea in despagubire se prescrie in termen de un an de la data publicarii revocarii.

FAPTUL JURIDIC LICT GENERATOR DE OBLIGATII CIVILE

Generalitati privind faptul juridic licit

Daca contractul si actul juridic unilateral reprezinta actele juridice cele mai importante in materia obligatiilor, faptele juridice constituie sursa extracontractuala de nastere a unor obligatii civile. In cadrul acestor fapte juridice putem distinge intre faptul juridic licit generator de obligatii si repectiv fapta ilicit generatoare de prejudicii cunoscuta si sub denumirea de raspundere civila delictuala. Urmeaza aspecte referitoare la faptul juridic licit generator de obligatii, iar printre aceste fapte putem mentiona despre: gestiunea de afaceri (gestiunea intereselor altei persoane – art. 1330 – 1340 NCC), plata nedatorata (1341 -1344), imbogatirea fara justa cauza (1345 – 1348 NCC)

Gestiunea de afaceri (mentiorum gestiom??)

Pentru a fi in prezenta unei gestiuni de afaceri, o persoana denumita gerant, fara sa fie obligata in vitutea uniui mandfat in mod volunta si oportun afacerile altei persoande – gerati care nu cunoaste existenta acestor fapte sau cunoscuta nu este in masura sa desemneze un mandatar or sa se ingrijeasca in alt fel de afacerile sale.

O perosna efectueaza anumite reparatii urgente imobilului unui vecin care ju este prezent, sau plata cheltuielilor de inmormantare a defunctului de catre un prieten fara a se cunoaste mostenitorii.

Gestiunea de afaceri poate fi definita ca fiind incheiere de catre o persoana – gerand – in mod voluntar a unor acte materiale sau juridice necesare de administrare sau chiar de dipozitie, cu conditia ca acestea sa fie oportune, necesare si utile unei alte persoane (gerat). Conditii specifice:

conditiile specifice partilor gestiunii de afaceri: in cadrul faptului juridic licit al gestiunii de afaceri vom intalni intotdeauna doua parti:

gerantul afacerii

geratul

GERANTUL AFACERII trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

trebuie sa se bucure de capacitatea civila reglementata de dispozitiile civile de drept material

interventia sa trebuie sa fie voluntara si spontana – sa apara fara sa fie tinuta de o obligatie preexistenta care sa rezulte dintr-un contract (ex: mandat) sau in virtutea unei dispozitii legale (ex: tutela art. 112) ori printr-o hotarare judecatoreasca (ex: hotararea judecatoreasca ce mandateaza judiciar unul dintre soti pentru a-l reprezenta pe celalalt sot art. 315 NCC)

sa aiba intentia de a gestiona afacerile altei persoane. Daca va actiona pentru propriul interes insa in realitate face in mod involuntar un serviciu unui tert (ex: o persoana repara un imobil creand ca este mostenitorul acelui bun, insa certificatul de mostenitor ii va fi anulat) nu vom fi in prezenta unei gestiuni de afaceri ci vom putea discuta despre o imbogatire far justa cauza.

Gestiunea de afaceri presupune din partea gerantului un act de altruism

In caz de deces, mostenitorii gerantului (legali sau testamentari) care cunosc gestiunea, vor fi obligati sa continue afacerile incepute de acesta, in aceleasi conditii ca si gerantul (art 1333 NCC).

GERATUL – nu intalnim nicio cerinta in privinta capacitatii sale, insa dupa cum putem observa in anumite conditii acesta poate confirma gestiunea indeplinita de catre gerant sau in egala masura se poate impotrivi unei gestiuni incepute de un gerant.

In cazul in care beneficiarul gestiuni se impotriveste unei gestiuni incepute sau continuate de un gerant, iar acesta din urma ignora impotrivirea manifestata de titular, faptele lui viitoare vor fi asimilate unor delicte civile astfel incat i se poate

angaja o raspundere civila pentru prejudiciile cauzate chiar si din cea mai usoara culpa. Art. 1338 NCC

Conditiile specifice actelor de gestiune.

Actele incheiate de gerant au o reglementare expresa in continutul art. 1336, insa textul face referire la actiunile pe care acesta le indeplineste fata de terte persoane. In general, actiunile specifice gestiunii de afaceri au un caracter patrimonial, insa putem intalni si situatii in care acestea au un caracter nepatrimonial. Ex: gerantul in mod voluntar il salveaza pe gerat dintr-un accident rutier si sufera la randul sau anumite rani. Distingem intre :

actele incheiate de gerant fata de gerat

actele incheiate de gerant fata de terte persoane

actele incheiate de gerant fata de gerat. Aceste acte trebuie sa indeplineasca conditiile cumulate de a fi: voluntare, oportune, necesare si utile geratului. Actul este voluntar atunci cand nu este tinut de o obligatie si apreciat oportun la momentul savarsirii lui si nu la cel al rezultatului (ex: un imobil vecin in pericol de demolare suporta lucrari de edificare din partea gerantului, insa dupa o perioada se distruge din cauzza unui incendiu). De asemenea actele incheiate de gerant pot fi necesare si utile iar alin. 1,art. 1337 NCC stabileste o obligatie in sarcina geratului de a le restitui geratului chiar daca rezultatul gestiunii nu a fost atins.

De aceea tinand cont de definitia data gestiunii, trebuie sa retinem ca actele efectuate de catre gerant pot fi urmatoarele:

acte materiale

acte juridice

acte de administrare

acte de dispozitie

ACTELE MATERIALE / FAPTE JURIDICE incheiate de gerant pot fi diverse si se infatiseaza prin diferite actiuni cum ar fi repararea unei conducte, repararea unui zid al imobilului vecin, descarcarea unor marfuri etc.

ACTE JURIDICE incheiate de catre gerant pot fi mai rare, dar au o importanta aparte. Putem aminti: incheierea unui contract cu un antreprenor care se obliga sa repare un imobil al geratului ; plata unor datorii

ACTELE DE ADMINISTRARE incheiate de catre gerant sunt acte juridice utile prin care se urmareste punerea in valoare a unor bunuri ce apartin geratului la aadevarata lor valoare si potrivit naturii sau destinatiei lor obisnuite. Astfel de acte pot viza :

incasarea fructelor

inchirierea sau arendarea bunurilor

ACTELE DE DISPOZITIE pe care le poate incheia gerantul sunt foarte rare deoarece este inadmisibil ca acesta sa incheie acte juridice in contul unei persoane fara ca aceasta sa fie reprezentata.

In practica, aceste acte suntfoarte izolate, si de multe ori sunt asimilate actelor de conservare sau de administrare (vanzarea unor produse alimentare perisabile de catre gerant)

b.Actele incheiate de catre gerant fata de terte persoane

In privinta acestor acte, art. 1936>> scoate in evidenta doua situatii: cazul in care gerantul actioneaza in nume propriu, si situatia in care acesta actioneaza in numele geratului. Din aceasta perspectiva, al. 1 al normei amintite stabileste faptul ca gerantul care actioneaza in nume propriu este obligat fata de tertii cu care a contractat si recunoaste dreptul acestora din urma de a promova oricand o actiune in regres impotriva geratului. Din aceasta dispozitie rezulta faptul ca obligatia gerantului mentionat in acel act nu s-ar putea naste in mod valabil decat daca ar avea capacitatea civila recunoscuta de lege.

De asemenea, al. 2 al art 1336 releva cazul in care gerantul actioneaza in numele geratului. In aceasta situatie, primul nu este obligat fata de tertele persoane cu care a incheiat contractul decat daca cel de-al doilea nu este obligat fata de acesta. Dupa cum putem remarca, teza finala a aliniatului amintit, ilustreaza faptul ca actele incheiate de catre gerant direct, in numele geratului vor crea in mod direct o obligatie in sarcina celui din urma, si un drept in favoarea tertilor cu conditia ca gestiunea sa fie necesara sau utila ori ratificata.

Efecte sau consecintele r=juridice ale gestiunii de afaceri prezinta l arandul lor un interes deosebit . acestea pot fi privite din punctul de vedere al obligatiilor consacrate gerantului (AMARE) apoi din cele specifice geratului (BEMARE) dar si din perspectiva ratificarii gestiunii de afaceri de catre gerat (CEMARE)

In privinta acestor obligatii trebuie retinut faptul ca sunt nascute in continutul mai multor articole ale codului civil, motiv pentru care putem retine : obligatia de instiintare (1331 NCC), obligatia de continuare a gestiunii (1332 NCC), obligatia de diligenta(1334 ncc ) obligatia de a da socoteala si sa ii remita geratului toate bunurile obtinute cu ocazia gestiunii (1335 NCC), obligatia de a opri gestiunea in caz de impotrivire a geratului (1338 ncc)

OBLIGATIILE GERATULUI (1337ncc)

----------------

FAPTA ILICITA GENERATOARE DE PREJUDICII (raspunderea civila delictuala)

Raspunderea civila delictuala reprezinta o forma alaturi de raspunderea penala sau raspunderea administrativa. La randul ei, raspumnderea juridica reprezinta o forma a raspunderii sociale alaturi de mai multe forme ale acesteia din urma cum ar fi raspunderea morala, rapsunderea religioasa, raspundeerea economica etc.

In general, rapsunderea civila delictuala intervine inn momentul in care o persoana fizica sau juridica savarseste o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii. Aceast fapta juridica ilicita, dar si prejudiciul creat, va fi suportat in toate cazurile de o alta persoana careia i se va incalca un drept subiectiv sau un interes legitim. Mijlocul legal prin care persoana prejudiciata cere sa-i fie reparat prejudiciul este actiunea civila. Reglementata de art 39-40???. Aceasta reprezinta o institutie centrala a dreptului procesual civil prin intermediul careia, persoana prejudiciata o pune in miscare in fata instantei de judecata si o poate exercita si in fata organelor penale.

In aceste conditii putem retine ca actiunea civila in procesul penal are acelasi izvor ca si actiunea penala (infractiunea) si prin urmare nu poate avea ca obiect decat repararea unui prejudiciu cauzat prin savarsirea unei infractiuni. In procesul penal, actiunea civila are un caracter accesoriu actiunii penale si se desfasoara potrivit normelor procesual penale pastrandu-si insa propriiile trasaturi. Indiferent de locul actiunii civile potrivit noilor dispozitii legale atragerea raspunderii civile a persoanei care a savarsiyt fapta poate avea o sursa comuna si anume vinovatia. Aloca in cartea a 5a despre obligatii, titlu II, izvoarele obligatiilor, reglementari destul de generoase in materia rapsunderii civile delictuale, mai precis in capitolul 4, art 1349-1395. Raspunderea civila poate fi atrasa atat pentru savarsirea uneui fapte ilicite cat si pentru nerespectarea unor dispozitii contractuale regasind-o sub forma raspunderi contractuale (art. 1350). Raspunderea pentru un fapt ilicit/delict se invarte in jurul comportamentului unui subiect de drept care nu se afla in niciun raport juridic prestabilit cu subiectul sau subiectele ale caror drepturi sau interese nu le-a respectat. Se va incalca o norma de drept stabilita pentru a ocroti drepturile si interesele absolute ale acesteia.

In cadrul raspunderii pentru incalcarea drepturilor si obigatiilor intr-un raport juridic existent (conmtract) comportamentul ilegal se reduce la incalcarea unui drept relativ, la o deviere de la comportamentul prestabilit si intarit de subiecti intr-un raport juridic.

Acest aspect delimiteaza raspunderea contractuala de cea delictuala.

In aceste conditii putem retine urmatoarele functii corespunzatoare raspunderii civile:

functia educativ-preventiva care scoate in evidenta faptul ca fapta ilicita cauzatoare de prejudicii nu ramane nesanctionata si atrage dupa sine obligatia de desdaunare/despagubire/

functia reparatorie corespunzatoare raspunderii civile delictuale si coate in evidenta obligatia de desdaunare xcare se stabileste in sarcina autorului prejudiciului.

NCC reglementeaza urmatoarele tipuri de raspundere civila delictuala:

raspunderea pentru fapta proprie – 13567 ??

raspunderea pt fapta altuia art. 1372 – 1374

raspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale sau lucrui 1375 - 1380

deasemenea noile dispozitii civile reglementeaza cauzele exoneratoare de raspundere( art 1352 – 1356) , si respectiv reparearea prejudiciului in cazul raspunderii civile (art. 1381 – 1395).

Atragerea raspunderii civile si cauzele exoneratoare de raspundere civila prevazute de lege.

Raspunderea civila intervine in situatia in care a afost savarsita o fapt ilicita (delict civil), care la randul sau a produs un prejudiciu. Delictul civil este reprezentat in unele cazuri de fapta savarsite cu intentie (art. 1357) de fapte exercitate fara intentie sau printr-o imprudenta sau neglijenta (art 1372 – 1373 1375 1376 NCC). In principiu fapta ilicita a persoanei trebuie probata insa din punctul nostru de vedere in anumite cazuri fapta poate fi prezumata (in cazul raspunderii pentru fapta altuia sau in cazul raspuderii pt prejudiuciul cauza d enaimale) angajarea raspunderii civile (contractuale sau delictuale) reprezinta o etapa deosebit de importanta atat din punct de vedere teoretic cat si din cel practic.

Prin intermediul atragerii raspunderii putem stabili conditiile cumulative care trebuie indeplinite pentru incidenta raspunderii civile , in cazul in care una din aceste conditii nu vor fi regasite nu putem discuta despre existenta unui delict civil. De asemenea vom prezenta cauzele exoneratoare ale raspunderii civile in cazul in care stabilim savarsirea unei fapte juridice ilicite .pentru a angaja raspunderea civila, este necesara intrunirea cumulativa a urmatoarelor condutii : existenta prejudiciului, existenta unei fapte ilicite, raportul decauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, capacitatea delictuala a persoanei care a savarsit fapta ilicita.

Prejudiciul: consta in rezultatul sau efectul negativ suferit de o anumita persoana ca urmare a faptei ilicite savarsite de o alta persoana, sau a

faptei sav. De un animal sau un lucru pentru care este tionuta sa raspuna o anumita persoana. E conditia fundamentala, deoarece daca nu s-a produs, nimeni nu are dreptul sa ceara reparatia,pentru ca nu poate face dovada unui interes. Pot constitui prejudicii urmatoarele evenimente : vatamarea sanatatii unei persoane, distrugerea saudeteriorarea unor bunuri, decesul sustinatorului legal al unei persoane, etc.

Prejudiciile patrimoniale sunt cele care au o valoare economica, evaluabile in bani, cum ar fi : sustragerea unui bun, uciderea unui animal, vatamarea sanatatii uneipersoane.

Prejudiciile nepatrimoniale reprezinta consecintele care nu pot fi evaluate in bani, care rezulta din nesocotiri a drepturilor personale neevaluabile in bani : atingeri aduse fizionomiei uneipersoane, onoarei, sau demnitatii uneipersoane, etc,prejudiciul corporal sauestetic . Poate constitui prej. Corporal sau estetic atingerea adusa integritatii fizice a unei persoane si poate exista intr-o forma mixta .Prejudiciul corporal cu caracter nepatrimonial apare: incazul uneidureri fizice , in cazul crearii unui prejudiciu estetic sau a unui prejudiciu de agrement ( privarea unei placeri a vietii, privarea practicarii unui sport sau a unei forme de arta . Prejudiciul moral este celcare rezulta din vatamarea unui interes personal nepatrimonial. Ele nu sunt susceptibile de evaluare baneasca. Astfel de prejudiciivor fi : moartea unei rude apropiate, atingerea adusa vietii private, a integritatii fizice, sanatatii, ale altor atribute ale personalitatii.

Asemenea prejudicii nu exclud in mod necesar cauzarea lor prin contact corporal . Compensatiile banesti acordate de instantele de judecata in cazul constatarii unui astfel deprejudiciu poarta denumirea de daune morale.Aceste daune sunt consecinte de natura nepatrimoniala. Pentru ca prejudiciul sa fie supus reparatiunii, acesta trebuie sa indeplineazsca urmatoarele caracetere specifice :

Sa rezulte dintr-o incalcare a unui drept subiectiv sau a unui interes legitim.

Sa fie cert, adica sa aiba o existenta neindoielnica, si sa poate fie evaluat.

Sa fie personal

Sa fie direct. (trebuie sa fie o consecinta directa a faptului ilicit.

Fapta ilicita sau prejudiciabila sa poate infatisa prinorice actiune ori inactiune a unei persoane fizice sau juridice prin care se incalca o norma de conduita obligatorie. Fapta ilicta reprezinta a doua conditie cumulativa pentru atragerea rasp. Civilesi are o reglementare expresa in art. 1357 al. 1 NCC. De asemenea,in continutul codului civil mai putem identifica sialte reglementari in continutul carora este utilizata denumirea de fapta ilcita, prejudiciabila sau doare fapta( 1353, 1359, 1362, 1369, 1373 etc. Pentru a fi in prezenta unei fapte ilicite trebuie sa fie avuta in vedere vointa autorului, fapta ilicita nu trebuie confundata cu vointa autorului. De aceea, intoate cazurile, fapta ilicita se poate prezenta sub urmatoarele forme:

Fapta ilicita comisiva: exista atunci cand autorul faptei incaltca o norma expresa care interzice actiunea savarsita (insusirea bunuluigasit, conducerea autoturismului fara permis, distrugerea sau degradarea unor bunuri apartinand unei alte persoane) ,

Fapta ilicita omisiva,atunci cand persoana fizica sau juridica nu indeplineste o actiune pe care o impune norma legala(nedenuntarea unei infractiuni etc.)

Un aspect desebit al aceste fapte il prezinta ilicitatea. Prin ilicitate, faptul material al autorului trebuie sa incalce o norma de drept impusa de ordinea juridica, si in aceste conditii putem retine urmatoarele forme de ilicit: ilicitul civil (savarsit in cazul in care se incalca normele cu caracter civil) ilicitul penal (in cazul in care se incalca norme cu caracter penal)

Conduita ilicita reprezinta temeiul juridic al raspunderii (civile sau penale)

Dreptul civil socoteste ca poate constitui delict orice fapta pagubitoare a omului, care va da nastere la obligatia repararii prejudiciului. Acest lucru face diferenta cu dreptul pena deoarece acesta din urma nu se ocupa de delicte civile ci doar de sanctionarea unor infractiuni.

Ilicitul administrativ se regaseste in cazul savarsirii unor contraventii. De asemenea, este util sa retinem si caracterul ilict al abuzului de drept. Restul fundamental al abuzului de drept, calificat drept delict civil, nu poate fi diferit de cel al raspunderii civile delictuale, si consta in protectia victimei, si nu in sanctionarea autorului . In esenta, in cazul in care se comite un abuz de drept, (art. 15 NCC) se produce un prejudiciu. Jurisprudenta a stabilit ca este o fapta ilicta sav. Cu vinovatie, in structura careia trebuie sa coexiste 2 elemente: Unul subiectiv (Rea credinta) siunul obiectiv constant in deturnarea dreptului de la finalitatea sa. Vom prezenta urmatoarele situatii in care anumite cauze pot inlatura caracterul ilicit al unei fapte: Legitima aparare (fapta necesara sav. De o persoana pentru ilaturarea unui atac material direct si injust care pune in pericol BLA BLA BLA). Starea denecesitate (BLABLA DEFINITIE) , indeplinirea unei activitati impuse ori persmise de lege ori exec, ordinului superiorului(1364) art. X consacracazul in care consimtamantul persoani vatamate face ca fapta penala sa fie justificata pentru a i se inlatura caraterul penal.

Exercitarea normala a unui drept subiectiv ilatuie caracterul ilicit. Pt a nu constitui fapta ilicita, exercitiul dreptului subiectiv trebuie sa fie normal, adica potrivit cu scopul sau social si economic ( art. 1353)ncc.

Raportul de cauzalitate ilustreaza legatura directa intre fapta ilicita si prejudiciu. Exista si situatii in care rap. De. Cauz nu reprezeinta intotdeauna un raport direct intre fapta si prejuriciu, acesta fiind un raport mediat atunci cand fapta omeneasca a produs o situatie care a permis unor factori umani sau naturale sa actioneze si sa determine direct unprejudiciu. Pentru a determina leg de cauz. Trebuie indeplinite urmatoarele conditii : raportul dintre actiunile sau inactiuni oamenilor avand caracter ilicit, faptapt rap de cauzalitate sa ia in cons. Numai fapta omeneasca respectiva, fapta ilicita este compusa nu numai din actiuni ci si din inactiuni, fapta omeneasca se desfasoara intr-o societate, raportul de cauzalitatenu este intotdeauna un raport direct intre fapta si prejudiciu, si, ultima conditie, atunci cand se procedeaza la izolarea artificiala a corelatiilor, izolare necesara pentru determinarea rap. De cauz, avand in vedere solutionarea factorilor contributivi la producerea prejudiciului.

----

CAZUL FORTUIT

Prin caz fortuit in sensul alineatului 3 al articolului 1351 NCC se intelege un eveniment care nu posate fi prevazuyt si nici impiedicat de catre cel care ar fi chemat sa raspunda daca evenimentul nu s-ar fi produs. Cazurile fortuite pot fi de doua feluri:

Imprejurari interne , intrisenci lucrurilor sau animalelor celui chemat sa raspunda (de fecte de fabricatie, sperietura unui animal etc.)

Imprejurari externe, neimputabile persoanei chemate sa raspunda, fara caracteer extraordinar (alunecarile de teren, ploile torentiale etc.)

Fapta victimei sau a unei terte persoane

Potrivit art. 1352 fapta victimei sau tertei persoane reprezinta acele cazuze ce isi pot produce efecte in tot sau in parte in materia exonerarii civile. Efcetele faptei victimei sunt similare cu acelea ale tertului, iar in unele situatii putem discuta despre o raspundere solitara in sensul art. 1382 NCC.

Rapsunderea pentru fapta proprie

In continutul art. 1349 alin 2 se vorbeste despre incalcarea indatoririi de a nu comite nimic din ceea ce ar putea prejudicia drepturile sau interesele legitime ale altor persoane . tocmai aceasta incalacare repezinta fapta ilicita sub formele sale de actiune sau iactiune omeneasca prin care incalcandu-se normale dreptului obiectiv se creeaza un prejudiciu unei alte persoane. Pentru a fi in prezenta atragerii unui asemenea tip de raspundere potrivit art. 1357 – 1371 NCC trebuie sa retinem urmatoarele conditii:

Existenta unui prejudiciu patrimonial

Existenta unei fapte ilicite

Existenta uni raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudicuiu

Existenta vinovatiei celui care a cazuat prejudiciul

RASPUNDEREA PENTRU FAPTA ALTEI PERSOANE

NCC reglementeazza urmatoarele tipuri de raspundere pentru fapta altei persoane:

Raspunderea civila pentru fapta minorului sau acelui pus sub interdictie art. 1372

Rasp a comitentilor pentru prejudiciile cauzate deprepusii lor (Art 1373)

Raspunderea pentru fapta minorului

Dispozitii art 1372 reprezinta reglementarea raspunderii pentru fapta minorului sqau a celui pus sub interdictie jud. Sfera de delimitare a acestui tip de raspundere este destul de succinta si se rezuma la doua elemente esentiala. Persoane a caror raspundere poate fi atrasa (supraveghetorul), in cadrul acestui element NCC largeste sfera persoanelor responsabile pentru fapta altuia. In aceste conditii putem retine ca raspund toti cei care potrivit legii, sau in baza unei obligatii contractuale ori in temeiul unei hotarari judecatoresti

Identificarea persoanelor pentru care se atrage raspunderea (supravegheatul).

NCC stabilesc faptul ca pe langa minori apar si interzisii judecatoresti indiferent daca sunt minori sau majori .

In ceea ce priveste temeiul acestei rapsunderii putem retine ca acesta consta in obliagtia de supraveghere a copilului sau a unei persoane puse sub interdictie. Fata de aceste aspecte pentru o mai buna intelegere a acestui tip de raspundere putejm distinge intre conditiile generale si cele speciale corespunzatoare acelui tip de raspudnere.

Conditiile generale. Aceste conditii sunt aproximativ identice cu cele necesare pentru atragerea raspunderii civile. Insa analizate din perspectiva persoanei chemate sa raspunda pentru fapta minorului sau a interzisului nu trebuie sa avem in vedere vinovatia supraveghetorului. In acest caz,

victima are obligatia sa probeze faptul ca minorul sau interzisul judecatoresc a savarsit o fapta ilicita, a cauzat un prejudiciu si de asemenea exista un raport de cauzalitate.

Conditiile speciale scot in evidenta ffaptul ca autorul faptei ilicite rtrebuie sa fie minor sau interzis judecatoresc, iar fapta sa fie savarsita in perioada in care acestia se aflau sau trebuiau sa se afle sub supravegherea persoanei responsabile. De aici reszulta ca parintii vor fi rapsunzatori ca nu numai nu supravegheaza minorul, dar si in toate celelalte situatii in care li s-ar reprosa ca nu si-au indeplinit in mod corepunzator obligatii parintesti. In cazul parintilor, sarcina probatorie a victimei este mult mai usoara, acesta este si motivul pentru care s-a spus ca in realitate daca se face apel la ansamblul de indatoriri reglementate de noile dispozitii civile inseamna ca suntem rapsunzatori chiar si pentru calitatea de parinte(483 – 502).

Pentru ca victima sa probeze acest tip de rasp, in ipoteza in care au fost dovedite conditiile generale cat si cele speciale atunci trebuei sa aiba in vederea declansarea dublei prezumtii in sarcina celui care are obligatia de supraveghere:

Prezumtia de fapta ilicita in sarcina [ersoanei responsabile (neindeplinirea obligatiilor si indatoririlor parintesti

Prezumtia referitoare la raportul de cauzalitate dintre aceasta fapta ilicita a persoanei repsonsabile si a celui aflat sub supraveghere

Potrivit art 1372 alin 2 aceste doua prezumtii pot fi rasturnate. De asmenea ne putem pune intrebarea daca cel responsabil platind despagubirea pentru victima va avea o actiune in regres impotriva faptuitorlui? Rapsunsul este pozitiv cu conditia ca supraveghetorul sa faca dovada ca cel supravegheat avea discernamant la momentul savarsirii faptei ilicite (art 1366 NCC).

RASPUNDEREA COMITENTILOR PT FAPTELE PREPUSILOR

Domeniul de aplicabilitate este limita la raportul de prepusenie. Criteriul esential al acelui raport este reprezentat de criteriul subordonarii prepusului fsata de comitent fie in temeiul legaturii, fie in temeiul unui contract. Pptrivit salin 2 salt art 1373 NCC este comitent cel care in virtutea unui contract sau in temeiul legii exercita directia, suprsavegherea si controlul asupra celui care indeplinreste

anumite functii sau insarcinari in interesul sau sau al altuia. Prepusul este persoana care lucreaza in interesul comitentului si in exercitarea atributiilor impuse de comiourent. De regulsa raportul de prepusenie se naste dintr-un contract de munca dar este posibil ca si in continutul altor contracte sa intalnim o de prepusenie (contractul cu titlu oneros in masura in care mandatul supravegheaza pe mandatar).

Conditiile generale. Si in situatia rapsunderii comitentilor pentru faptele prepusilor devin incidente parte din conditiile comune pentru atragerea raspuderii cu exceptia vinovatiei. Victima trebuie sa dovedeasca fapta ilicita, prejudiciul cauzat, raportul de cauzalitate insa nu trebuie sa faca dovada vinovatiei.

Conditii speciale. Aceste conditii releva cu precadere existenta in primul rand a raportului de prepusenie intre comitent si prepus si de asemenea faptul ca prepusul a savarsit fapta ilicita in legatura cu atributiile sau functiile care i-au fost incredintate de comitent (art 1373 alin. 1).

Avem 2 prezumtii fundamentale de care victinma dar si instanta de jud ar trebui sa tina cont:

Raportul de prepusenie – raport juridic creat in virtututea consimatatmantului comitentului repsectiv prepusului (art. 1373 alin 2)

Fapta ilicita – fapta prepusului tb sa aiba legatura cu atributiile sau scopul functiilor incredintate.

Pentru a se exonera de acets edoua prezumtii si pentru a nu i se atrage raspudnerea civila comitentul treebuei sa faca dovada unei cauze straine (art 1373 alin 3). In cazul atragerii rapspunderii rezulta faptul ca se va naste obl de reparare a prejudiciului in sarcina comitentului. In raport cu victima trbuie sa avem efectul raspunderii:

Victima poat esa obtina de la comitent repararea prejudiciului, iar daca alege sa-l cheme in judecata si pe prepus pentru fapta proprie va trebui sa

faca dovada vinovatiei acestuia caz in care raspudnerea se angajeaza in mod solidar potriit art 1382?

In ipoteza in care fapta a fost savarsita de mai multi prepusi apartinand unor comitenti diferiti se pune problema daca victima poate sa ceara de la fiecare comitent valoare integrala a prejudiciului sau numai partea de prejudiciu cauzata de prepusul comitentului respectiv. Victima paote cere integrat repararea prejudiciul in masura in acre textul priveste solidaritate aintemeieata pe cauzaliatte, motiv pentru care pute interpreta in sensul ca si comitentii participa indirect la cauzarea prejudiuciului. In privinat raportului ditre comitent si prepus se pune problema dreptului de regres pe care il are comitentul impotriva prepusului daca acesta a platit contravaloarea prejudiciului.

Si incazul acetsyi tip de rasp 1384 art comitentul are drept sa actioneze impotriva prepusului

RASPUDNEREA PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE DE LUCRURI, DE ANIMALE DSAU PENTRU RUINA EDIFICIULUI.

Repararea prejudiciului in cazul rasp. Civ. Del.

Rasp. Civ.Del. da nastere unui raport obligational intre autorul faptei sau persoana rapsunzatoare si victima. Obligatia de reparatie se naste in ipoteza in care sunt indeplinite conditiile de existenta a rasp. Civ. Del. Reparatorii, asa cum rezulta din disp. Art. 1381 pana la 1395 care reprezinta sediul acestei materii. In NCC, al. 1 al art. 1381 instituie cu titlu de principiu dispozitia potrivit careia orice prejudiciu da dreptul la reparatie. Acest drept la reparatie se naste in favoarea victimei din ziua savarsirii prejudiciului, chiar daca nu poate fi valorificat imediat. Acest principiu se aplica atunci cand existenta prejudiciului este sigura, adica prejudiciului actual(adica acela care s-a produs pana la momentul cand se pretinde despagubirea), insa si in cazul prejudiciului viitor (cel care desi nu s-a produs inca este sigur ca se va produce, existand suficiente elemente pentru a fi evaluat). Momentul nasterii dr. la reparatie coincide cu acela in care prejudiciul poate fi determinat macar cu titlu provizoriu (1387 al. 3) De asemenea,stabilirea mom. Nasterii prej. Este important din punctul de vedere al al. 3 art. 1381 care

statueaza faptul ca odata cu acesta, vor deveni incidente toate dispozitiile legale referitoare la executarea, transmisiunea, transformarea si stingerea obligatiilor. Cu ocazia repararii prejudiciului, legiuitorula urmarit repunerea celui pagubit in situatia patrimoniala anterioara, iar doctrina a scos in evidenta doua principii, si anume :

principiul repararii integrale a prejudiciului ( autorul prej. Este obligat sa acopere atat prejudiciul efectiv danum emergens cat si beneficiul nerealizat de victima, lucru cessans potrivit 1349 coroborat cu 1385, 1516 si 1531)

O reparatie in cazul RCD trebuie sa fie integrala, asa cum se statueaza si in teza I al. 1 a art 1385 NCC.

Principiul repararii in natura a prejudiciului . A fostdef. In doctrinaca fiind o forma de reparare a prejudiciului care consta intr-o reparatie materiala sau intr-una juridica prin indeplinirea careia cel chemat sa raspunda in instanta de judecata sau dupa caz sa inlatura consecintele negative produse printr-un fapt material ilicit sau printr-un act unilateral savarsit in paguba unei persoane vatamate. Reparatia in natura reprezinta regula, iar o alta operatiune juridica echivalenta, exceptia. Chiar si al. 1 din 1386 NCC socate in evidenta faptul ca repararea prejudiciului se face in natura, iar daca acesta nu este cu putinta, ori daca victima nu este interesata de reparatia in natura se va face prinn plata unei despagubiri stabilite prin acordul partilor prin hotararea judecatoreasca sau prin lege. NCC distinge intre repararea prejudiciului prin echivalent banesc (a) si repararea prej. Corporale (b)

Acesta intervine in situatia in care repararea in natura nu este posibila, ori daca victima nu este interesata sa fie astfel abordata de persoana raspunzatoare , repararea prej se va face prin echivalent banesc.

Prej. Corporale sunt acele prejudicii care constituie urmarea incalcarii drepturilor personale nepatrimoniale care definesc personalitatea fizica a uneipersoane cum sunt : drepul la

sanatate, la integritate corporala, la viata ). Reparatia se efectueaza in toate cazurile sub forma unei indemnizatii pecuniare. In afara acestei indemnizatii, persoana repsonsabila va trebui sa acopere cheltielile de ingrijire medicala, si daca va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viata a celui pagubit precum si orice alte prejudicii materiale. Pentru repararea unui prejudiciu, raspund in acelasi timp doua sau mai multe persoane, indiferent daca sunt chemate sa raspunda pentru fapta proprie sau pentru fapta altuia, in acest caz, raspunderea lor va fi solidara, fata de victima, potrivit art 1382 ncc. DE asemenea, in sensul 1383 NCC se instituie o prezumtie relativa, deoarece participantii trebuie sa suporte prejudiciul in mod egal.

Un alt aspect important il reprezinta dreptul de regres. In temeiul art. 1384, dreptulde regres este cunoscut persoanei care a platit prejudiciul cauzat prin fapta altuia, si doar in situatia in care acesta din urma nu este raspunzator pentru prejudiciul cauzat. Daca prej. A fost cauzat de maimulte persoane, iar cel rasp. Pentru fapta a reparat prejudiciul integral, si in aceasta situatie se poate intoarce impotriva tuturor, in mod conjunct, nu solidar, daca se constata ca acestia sunt raspunzatori pentru prejudiciul cauzat. In privinta intinderii prejudiciului, art. 1385 releva faptul ca acesta trebuie sa cuprinda urmatoarele :

Pierderea suferita de cel prejudiciat

Castigul pe care ar fi putut sa-l realizeze si decare a fost lipsita victima

Cheltuielile pe care le-a facut pentru evitarea sau limitarea prej.

De asemenea, in cazul pierderii unei sanse de reusita la un examen sau de a promova dpdv profesional, reparatia va fi proportionala cu probabilitatea obtinerii avantajului.

In privinta formelor rep, art. 1386 stabileste cerintele pe care le-am indentificat si in continutul principiului reparatiei in natura. O situatie spciala o putem identifica in continutul 1390, cu referire la persoana indreptatita la despagubire, in caz de deces al victimei. Primul aliniat instituie principiul potrivit caruia numai cei indreptatiti potrivit legii la intretinere in timpul vietii decedatului vor beneficia de aceasta reparatie (mostenitorii legali sau testamentari).

De asemenea, ncc ofera posibilitatea repararii prejudiciului nepatrimonial (1391) in urmatoarele cazuri :

In caz de vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii unei persoane

In cazul ascendentilor descendentilor , fratilor surorilor si sotului sau oricarei persoane care ar putea dovedi existenta unui astfel de prejudiciu sau pentru durerea incercata prin moartea victimei.

Drepturile recunoscute persoanelor mai sus aratate pot fi cedate numai printr-o tranzactie sau cand au fost stabilite printr-o hotarare judecatoreasca definitiva. De asemenea, aceste drepturi nu trec la mostenitori decat atunci cand au fost pornite. In randul sumelor cu titlu de prejudiciu putem include si cheltuielile de ingrijire a sanatatii sau inmormatare (1392)

De asemenea, dacaincazul asig. Soc s-a recunosctu dreptul la ajutor sau la pensie, 1393, reparatia este datorata numai in masura in care paguba suferita prin vatamare sau moarte depaseste ajutorul sau pensia. De asemenea, pentru repararea unui prejudiciu trebuie sa avem in vedere termenul de prescriptie. In primul rand trebuie sa retinem ca in principiu dreptul la actiunea in RCD se prescrie in termenul general de prescriptie de 3 ani, prevazut de art. 2517 ncc, insa in continutul art. 2518, identificam si un termen special de prescriptie de 10 ani incident in urmatoarele situatii:

Pentrul repararea prejudiciului cauzat prin tortura sau acte de barbarie, ori dupa caz prin violenta sau agresiuni sexuale contra unui minor sau asupra unei persoane aflate in imposibilitate de a se apara.

Pentru repararea prejudiciului adus mediului inconjurator.

Actualele dispozitii prevad o situatie de prorogare, 1394 si una de suspendare 1395.

EXECUTAREA OBLIGATIILOR

Delimitari TERMINOLOGICEPRIVIND EXECUTARA.

Raportul juridic confera creditorului dreptul de a pretinde debitorului sa dea, faca sau nu faca ceva. Debitorul este tinut de aceasta prestatie sub sanctiunea constrangerii sale de catre organele de executare ale statului . NCC grupeaza toate dispozitiile legale privind executarea voluntara (plata) sau dupa caz, silita, a obligatiilor, indiferent de natura lor (contractuala, extracontractuala sau delictuala).

Noile dispozitii civile adauga in continutul acestor prevede si anumite aspecte specifice ale. RC contractuale : rezolutiunea, rrezilierea si reducerea prestatiilor contractuale, cauze justificate de neexecutare a obligatiilor contractuale si, in egala masura, au fost introduse dispozitii referitoare la mijloace de protectie a drepturilor creditorului asupra debitorului (mas. Conservatorii si asiguratorii, actiunea oblica si actiunea revocatorie )

Plata. Modul de executare voluntara a obligatiei prin plata reprezinta mijlocul juridic benevol de liberare a debitorului. Chiar in continutul al 1. 1469 putem retine ca obligatia se stinge prin plata in cazul in care obligatia se stinge cand obligatia datorata e executata de buna voie . Al. 2 ofera definitia legala a platii, adica plata consta in remiterea unei sume de bani,sau, dupa caz, in executarea oricarei alte prestatii care constituie obiectul insusi al obligatiei. Acest mijloc se desfasoara sub sfera bunei credinte a debitorului platitor, dar si a creditorului care primeste plata. Daca acesta din urma refuza, legiuitorul a prevazut si reglementat punerea in intarziere a creditorului .

Elementele structurale ale platii

Punerea in intarziere

Sunt subiectele platii, conditiile platii, dovada platii siimputatia platii

Subiectele platii : creditor, debitor

In cadrul platii, plata poate fi facuta direct sau prin reprezentant. De asemenea , fidiusorul poate sa faca plata pentru persoana care garanteaza. De asemenea, plata poate fi facuta si deun creditor chirografar catre un altul, si, in egala masura, poate fi facuta si de o persoana interesata. In ipoteza in care plata este facuta de catre terti, 1374 adauga precizari importante.

Spre deosebire de VCC, potrivit 1473 este considerata valabila plata facuta de un incapabil. Plata poate fi facuta de asemenea si persoanelor autorizate de creditor sau de instanta dejudecata sa primeasca plata 1475. Un mod de plata care da nastere unor consecinte deosebite este reprezentat si de plata catre creditorul aparent (1478)

Situatii: o persoana apare ca mostenitor si pare sa fi mostenit mai multe creante

Defunctul lasa un legat astfel incat o creanta este transmisa dar ulterior dupa moartea lui se descopera ca legatul a fost revocat.