Transcript
Page 1: SUBIECTE REZOLVATE OTR

CARIA SIMPLA DENTARA: generalitati, semne clinice, diagnostic pozitiv si diferential, evolutie, complicatii

1.Clasificarea formelor clinice ale cariei simple in functie de localizarea proceselor carioase

fetele vestibulare si orale,in zonele de retentie maxima de la nivelul coletului dentar fetele proximale -la nivelul punctului de contact; sub punctul de contact; deasupra punctului de contact in santuri si fosete ocluzale, vestibulare sau orale ale molarilor si premolarilor; gropitele de pe fetele palatinale

ale frontalilor superiori

2.Clasificarea formelor clinice ale cariei simple dupa dinamica de evolutie

-carii evolutive;progresive:1. cu evolutie rapida;acute;umede;mai frecvente la tineri,cu multa dentina alterata de culoare galbui-maro;de

consistenta moale;de cele mai multe ori leziunile sunt dureroase2. cu evolutie lenta de ani;luni;cronica;uscata;caracteristica varstei;cu evolutie asimptomatica,care nu afecteaza

pulpa dentara-carii stagnante,inactive,stationare sau stabile,ce nu au evoluat datorita disparitiei zonei de retentie interdentara

3.Clasificarea formelor clinice ale cariei simple dupa stadiul de demineralizare al tesuturilor dure dentare

-leziuni cavitare care beneficiaza de tratament restaurator: superficiale; de adancime medie; profunde-leziuni necavitate,la care demineralizarea e reversibila; fiind posibila remineralizarea

4.Semne clinice subiective pe baza carora se pune diagnosticul de carie simpla

-prezenta modificarilor de culoare pe care le sesizeaza mai ales la nivelul dintilor frontali. Pete albe cretoase, coloratie cenusie ce transpare prin stratul de smalt subtiat prin evolutia procesului carios sau marmoratii galben-brune.

-durere la excitanti termici (rece) si chimici (dulce, acru, sarat) ce dispare odata cu indepartarea excitantului.(La dulce durerea se poate prelungi datorita stationarii hidratilor de carbon timp mai indelungat pe suprafata dentara.)

-durerea e provocata-NU EXISTA DURERE SPONTANA-lipsa de substanta dura dentara cu retentia resturilor alimentare cere prin fermentatie,vor determina aparitia halenei

fetide-sangerarea papilei interdentare care apare fie la periaj,fie in timpul masticatiei-leziuni la nivelul mucoasei labiale, jugale, linguale, produse de marginile taioase ale cavitatii carioase

5.Semne clinice obiective pe baza carora se pune diagnosticul de carie simpla

Inspectia: lipsa de substanta dura dentara mai mult sau mai putin intinsa (cavitate carioasa) modificarea de culoare a unor suprafete dentare, de la alb cretos la brun-cenusiu (marmoratie) uneori leziuni ulcerative ale marginilor limbii sau mucoasei jugale localizate in dreptul dintelui ce prezinta o leziune

carioasa extinsa, cu margini ascutite, ca urmare a fracturarii peretilor papila interdentara tumefiata, rosie violacee, sangeranda la atingere cu sonda sau la utlizarea de catre pacient a

mijloacelor uzuale sau suplimentare de igiena orala

Page 2: SUBIECTE REZOLVATE OTR

Palparea: prezenta dentinei alterate in interiorul cavitatii , consistenta acesteia dependenta de tipul de evolutie al procesului

carios sensibilitate la palpare cu sonda, mai importanta atunci cand procesul carios e profund si dependenta si de gradul

de percepere al durerii, specific pacientului pierderea de substanta dura dentara si intinderea in suprafata si profunzime a acesteia camera pulpara e inchisa si nu exista semne clinice de suferint apulpara eventuale leziuni ale mucoasei jugale; linguale; labiale papila interdentara papila interdentara tumefiata,rosie violacee,sangeranda la atingere cu sonda

Teste complementare: testele de vitalitate sunt + la intensitati ale curentului electic, identice cu cele ale unui dinte omolog/vecin sanatos percutia in ax – ex radiologic pune in evidenta o radiotransparenta care nu are comunicare cu cea a camerei pulpare semnul firului de matase: scamosarea la trecerea sa ptin spatiul interdentar, in contact cusuprafetele neregulata

ale smaltului cariat forajul explorator: prezenta sensibilitatii dureroase ca urmare a actiunii intrumentarului rotativ pe peretele pulpar

al leziunii carioase

6.Diagnosticul pozitiv al cariei simple

durere provocata de excitanti fizici,chimici care dispare odata cu excitantul modificare de culoare (pata alba cretoasa,marmoratie) pierdere de substanta dura dentara prezenta dentinei alterate sensibilitate la palpare cu sonda pe peretele pulpar sau parapulpar camera pulpara inchisa teste de vitalitate + percutia in ax –

7.Diagnosticul diferential al cariei simple

-leziuni cu pierdere de substanta dura dentara de etiologie necarioasa Leziunile de uzura dentara (atritie; eroziuni; abraziune) Anomalii dentare de dezvoltare (leziuni distrofice) Leziuni traumatice in smalt si dentina fara deschiderea camerei pulpare

-modificari de culoare ale dintilor1. natura endogena: tetraciclinice; fluoroze; traumatice; senescenta; hemoragice; boli generale2. natura exogena: nicotinice; bacterii cromogene; pigmenti alimentari

-hiperestezie dentinara la care durerea e mult mai importanta, caracter afectiv deosebit, prezenta la palparea zonelor afectate sau la amsticatie,periaj

-pulpitele cronice inchise propriu-zise la care pulpa dentara prezinta hipoexcitabilitate la testele de vitalitate, prin compararea cu cea a dintilor vecini sau omologi sanatosi si prezinta in antecedente pusee dureroase acute

-hiperemia preinflamatorie in care e prezenta pierderea de substanta dura dentara si toate semnele de carie simpla, iar durerea provocata dureaza mai mult (10-15 min dupa indep excitantului)

Page 3: SUBIECTE REZOLVATE OTR

-gangrena pulpara la care testele de vitatlitate sunt -; procesul carios e profund si camera pulpara e deschisa-parodontitele apicale cronice ca rau aceleasi caracteristici ca si gangrena simpla ,in plus exista semne radiologice de

afectare a parodontiului apical

8. Caracteristicile anatomo-clinice ale unei leziuni carioase situate la nivelul santurilor si fosetelor

-leziuni cavitare care beneficiaza de tratament restaurator: superficiale; de adancime medie; profunde-leziuni necavitate,la care demineralizarea e reversibila; fiind posibila remineralizarea

******Caracteristicile anatomo-clinice ale unei leziuni carioase necavitare

-la un examen cilnic minutios se observa o usoara modificare de transluciditate a smaltului, evidenta dupa o uscare prelungita a suprafetei dentare. Corespunde absentei demineralizarii smaltului sau e o demineralizare de inceput. Suprafata dentara e aparent sanatoasa si examenul radiologic nu pune in evidenta nici o modificare

-intr-un stadiu mai avansat se observa prezenta opacitatii si/sau colorarii suprafetei,usor de evidentiat pe dintele uscat: opac,alb,dur si lucios la o carie cu evolutie rapida si galben-bruna la o carie cu evolutie lenta sau stationara.

-culoarea alba-opaca evidenta pe un dinte uscat : existenta unei demineralizari in ½ externa a smaltului pe cand aparitia sa pe un dinte umed ; demineralizarea a depasit ½ externa a smaltului, fiind prezenta in ½ interna a acestuia si eventual in dentina.

-leziunile sunt greu de observat: santul sau foseta pot aparea intecte; dar structura lor histologica e alterata. Pt acest tip de leziune, palparea cu sonda nu e indicata pt ca ar putea agrava leziunea.

-radiografia poate arata o radiotransparenta minima vizibila in smalt si pt dg e necesara urmarirea radiologica efectuata la intervale de 3-12 zile.

******Caracteristicile anatomo-clinice ale unei leziuni carioase cavitare

-intr-un stradiu mai evoluat apare o leziune microcavitara de suprafata, situata in zonele de smalt opac sau colorat, asociate cu culoarea cenusie data de prezenta dentinei subiacente demineralizate si alterate, care e prezenta in 1/3 externa a dentinei. In dentina se remarca o reactie scleroasa caracterizata prin prezenta unei hipermineralizari a dentinei corespunzatoare leziunii de la nivelul smaltului si o apozitie de dentina de iritatie la nivelul tesutului pulpar. Largirea leziunii dentinare e sensibil egala cu cea a leziunii din smalt.

-radiotransparenta in 1/3 medie a smaltului leziune cavitara de talie medie in dentina fara subminarea cuspizilor, cu expunerea directa a suprafetei dentinare.

Dentina alterata e prezenta si poate fi palpata cu sonda>Demineralizarea intereseaza 1/3 medie a dentinei si e vizibil radiologic

leziune cavitara pana in 1/3 pofunda a dentine si poate submina partial cuspizii: lipsa de substanta dura si prezenta dentinei alterate evidenta, radiotransparenta in zona circumpulpara a dentinei

leziune cavitara in zona dentinei circumpulpare si poate duce la distrugerea partiala a cuspizilor. Netratata , evolueaza spre deschiderea camerei pulpare si aparitia inflamatiei pulpare

9. Caracteristicile anatomo-clinice ale unei leziuni carioase situate pe suprafetele proximale

greu de diagnosticat datorita contactului cu dintele vecin care limiteaza accesul la inspectia zonei respective, motiv pt care leziunile se descopera mai tarziu, cand procesul carios a depasit smaltul si a atins dentina stuatie in care poate apare modificarea de culoare a crestei marginale corespunzatoare.

Pt examinarea atenta a acestor zone e necesara separarea dintilor prin diferite metode (separatori elastici)=> spatiu de 1 mm, ce va permite vizualizarea zonei dar aplicarea cere timp (1 sapt).

Page 4: SUBIECTE REZOLVATE OTR

la dintii frontali se evidentiaza prin inspectie sau diafanoscopie, observandu-se modificarea de culoare ce transpare prin stratul subtire de smalt

leziunile proximale la pacientii cu cariosusceptibilitate scazuta, demineralizarile de la nivelul smaltului pot suferi un proces de stagnare ce determina transformarea lor in leziuni inactive. Clinic, apar ca pete usor decolorate sau maronii, dure frecvent intalnite la dintii ce au pierdut contatcul cu dintele vecin. Cand procesul evolueaza sub punctul de contact e mai usor pus in evidenta, vizibil la palpare.

examenul radiologic da leziuni cu subestimarea importantei: examene seriate la 3-12 lui cu identificarea cantitativa si calitatica a deminaralizarilor si estimarea vitezei de progresie a cariei.

10. Caracteristicile anatomo-clinice ale unei leziuni carioase situate in 1/3 cervicala

usor de pus in evidenta prin inspectie leziunile de demineralizare – pete albe, cretoase, mate leziuni cavitare (diferite grade, cu/fara afectarii dentinei) consistenta si culoarea tesuturilor afectate, se pot aprecia cu usurinta la un examen clinic obisnuit

11. Caracteristicile anatomo-clinice ale unei leziuni carioase situate la nivel radicular

Leziune superficiala, cu mai putin de 2 mm adancime, uneori necavitara, neteda, moale, modificata de culoare, caracterizata prin distructia cementului si penetrarea dentinei.

forma incipienta necavitara - are o suprafata neteda ce nu prezinta cavitate palpabila cu sonda dentara dar prezinta o culoare maro-inchis sau maro-deschis forma cavitara superficiala-suprafata cementului e moale, neregulata, opaca si la palpare cu sonda se observa un defect de suprafata cu o adancime de 0.5 mm. Prezinta o culoare variabila, pana la maro inchis. Cavitate de adancime medie – suprafata moale evidentiata, plapabila, cu adancime mai mare de 0.5 mm, fara semne de suferinta pulpara. cavitate profuna-cu implicatia pulpei dentare radiculare,cu o coloratie variabila de la galbui la maro-inchis.

-leziunile pot fi : Active - orice leziune de pe suprafata radiculara de culoare galbui sau maro-deschis, acoperita de placa bacteriana

si de consistenta moale. Inactive - orice leziune de pe suprafata radiculara de culoare maro-inchis pana la negru, cu suprafata neteda,

lucioasa, dura la palparea efectuata cu presiune moderata

-pot fi leziuni primare sau secundare-intinderea leziunilor active cavitare e mai mare in suprafata decatin profunzime si mai mult orizontal decat vertical

12.Evolutia si complicatiile cariei dentare simple

Evolutia proceselor carioase e favorabila daca ele sunt tratate in timp utl astfel sau pot determina complicatii n cazul in care nu beneficiaza de tratament.

Complicatiile pot fi: 1.Imediate

inflamatii pulpare cronice si acute gangrena pulpara simpla si complicata (acuta sau cronica)

2.Tardive –extractia dentara ce au drept consecinta: edentatii mai mult sau mai putin extinde

Page 5: SUBIECTE REZOLVATE OTR

tulburari :functionale; masticatorii; fizionomice; de fonatie; de ocluzie; de intretinere repercursiuni asupa starii de sanatate genereala (tulburari digestice in principal)

3.La distanta pot deveni focare de infectie cu punct de plecare dentar in unele forme ale bolii de focar,manifestate clinic.

IZOLAREA CAMPULUI OPERATOR IN OTR

13.Prezentati avantajele izolarii campului operator

1.Camp operator curat si uscat, eliminand posibilitatea contaminarii cu lichid bucal si lichid gingival2.Posibilitatea unui acces si a unei vizibilitati optime atat pentru stomatolog cat si pentru asistenta3.Obtinerea proprietatilor optime ale materialelor dentare utilizate4.Protectia corespunzatoare a pacientului si a medicului, evitand complicatiile suportate de pacient si consecintele

legale care s-ar rasfrange asupra medicului.5.Eficienta crescuta a actului operator, a manoperelor terapeutice.

Izolarea campului implica 3 elemente conceptuale:-controlul umiditatii-indepartarea partilor moi si acces corespunzator-prevenirea accidentelor si incidentelor intraoperatorii

14.Care sunt mijloacele absorbante utilizate pentru realizarea izolarii campului operator

Aspiratorul de saliva de debit mare Aspiratorul de saliva uzual Rulouri,comprese,bureti absorbanti Snururile de retractie gingivala

Scuturile protectoare pentru istmul faringian si regiunea jugala. Automatonul Cleme dentare

ultimele 3 sunt dispozitive auxiliare care faciliteaza absorbtia si indepartarea partilor moi

15.Aspiratorul de debit mare

cand se foloseste turbina, apa pulverizata, jetul de aer si fragmentele de lucru pot fi usor aspirate cu aspiratorul de debit mare.

aspiratoarele uzuale indeparteaza lichidul lent si au capacitatea foarte redusa de a indeparta particulele solide un aspirator de debit mare poate prelua 0.5 L apa in 2 sec si are capacitatea de a indeparta 75-95% din apa

imprastiata de trubina si spray si de 100% a particulelor mici solide (pulbere) rezultate din tratamentul asupra dintelui

se plaseaza distal de zona de lucru

Avantaje: (spray de aer/apa, aspirator cu debit mare)1.resturile de substanta dentara, materiale dentare sunt indepartate eficient din campul aspiratiei2.nu se produce deshidratarea tesuturilor

Page 6: SUBIECTE REZOLVATE OTR

3.campul operator irigat ofera acces si vizibilitate mai buna4.chiar fara anestezie, durerea resimtita de pacient e mai redusa (nu se produce supraincalzirea dintelui)5.manoperele terapeutice devin mai eficiente deoarece se elimina pauzele pentru clatit6.fragmente si pulberea metalica rezultate prin actiunea intrumentului abraziv pot fi preluate in totalitate si eventual

recuperate7.se realizeaza mai usor manoperele terapeutice de cadran

16.Aspiratorul de saliva uzual

El poate indeparta saliva din planseul bucal. Se foloseste in asociere cu absorbante de tip:rulou;comprese;diga. dispozitiv compus dintr-o canula metalica sau plastic, un tub subtire de cauciuc in care se introduce canula si care

cu captul celalat e anexat la conducta de apa .Cand se deschide robinetul se creeaza un vid necesar aspirarii si derivarii acestora la scurgerea aparatului

varf neted, rotunjit, neiritant utilizate frecvente: canulele de unica folosinta cu varf din plastic si tija deformabila, ce se modeleaza digital,a.I.

orificiile varfului canulei sa nu fie astupate de partile moi sublinguale. SVEDOPTER: aspirator si departator de limba simultan (conceput special pentru a preveni astuparea orificiilor)

17.Elementele absorbante principale si cele accesorii

Mijolace absorbante: Aspiratorul de saliva de debit mare;uzual Rulouri,comprese,bureti absorbanti Snurul de retractie gingivala sau firul,filamentul interdentar

Mijloace izolante: Scuturi protectoare pentru istmul faringian. automatonul; cleme diga

Scutul, automatonul, clema dentara sunt dispozitive auxiliare care sunt modalitati de trecere catre mijloacele izolante pr-zise.

18.Scuturile protectoare pentru istmul faringian

indicate pentru a preveni aspirarea sau inghitirea instrumentarului mic, atunci cand nu se lucreaza cu diga, ci cu dispozitive absorbante. Util cand se lucreaza la dintii laterali, in special maxilari.

o compresa de tifon de 5x5 xm , desfacuta si plasata pe fata dorsala a limbii, catre partea posterioara a CB, poate constitui un astfel de dispozitiv, cand nu sunt disponibile cele prefabricate.

19.Automatonul

dispozitiv cu care izolam de saliva o hemiarcada sau arcul frontal inferior, cu ajutorul rulourilor de vata de marime adecvata, pe care le mentinem in fundurile de sac paralingual si vestibular, totodata indepartand de arcada dentara limba si obrazul.

dispozitiv extrabucal si unul intrabucal.

Page 7: SUBIECTE REZOLVATE OTR

Dispozitivul extabucal e alcatuit dintr-o placuta ce se sprijina sub barbie actionata de un arc ce culiseaza pe o tija verticala. Pe aceasta tija exista un sant de fixare a dispozitivului intrabucal

dispozitivul intrabucal e de 3 feluri: pentru partea dreapta, partea stanga si regiunea frontala. Se compune dintr-o pelota cu brate inegale, bratul mai ingust fiind plasat in vestibul, iar ce lat sublingual.

20.Dispozitivele mentinatoare de rulouri si clemele dentare

Automaton Clemele Harward - utilizate numai la mandibula ca si automatonul, sunt cleme de diga modificate ,in sensul de a putea mentine cate un rulou de vata in santul paralingual si vestibula, fixandu-se pe cate un dinte vecin situat posterior de campul operator. Clemele Haller -utilizabile la maxilar, ca si la mandibula, se compun dintr-un inel ce se fixeaza pe un dinte vecin cu cel pe care intervenim. De la inel pornesc 2 brate,unul V si unul O ,prevazute cu butoni. Bratele fixeaza rulourile de vata, iar de butoni se fixeaza inelele de cauciuc care comprima filamentele de vata si papilele interdentare, indepartandu-le de campul operator, pe care il izoleaza de secretiile pungii si de sangerarea gingivala

Clemele se folosesc pentru fixarea si mentinerea accesoriilor absorbante.

21.Avantajele izolarii campului operator folosind diga

1. permite mentinerea unui camp operator perfect izolat, curat si uscat, eliminand posibilitatea contaminarii cu lichid bucal/gingival

2. elimina orice interpunere sau contact cu campul operator, prin indepartarea si mentinerea in aceasta pozitie a buzelor, obrajilor si limbii. Indepartarea partilor moi, ofera accesul si vizibilitatea optima, juxta sau subgingival prin indepartarea inculsiv a marginilor gingivale libere. (Folia inchisa la culoare = fundal intunecat,NU reflecta lumina pe care campul operator contrasteaza dand vizibilitate buna)

3. odata instalata, nu necesita reinterventie pentru mentinerea accesului si vizibilitatii4. permite obtinerea proprietatilor optime ale materialelor dentare utilizate (prevenirea contaminarii prin saliva sau

umiditate din mediul bucal, in timpul inserarii si modelarii materialelor de restaurare sau in timpul profilaxiei locale cu compusi florurati)

5. protectie corespunzatoare a pacientului si a medicului. Diga protejeaza pacientul impotriva aspirarii sau inghitirii instrumentelor mici sau a fragmentelor si resturilor rezultate prin manopere terapeutice. Prin aplicarea de diga ele pot fi usor recuperate si indepartate. Aplicarea corecta protejeaza partile moi de substante medicamentoase, iritante , caustice, cu gust neplacut. Elimina sau reduce impactul initial in cazul deraparii instrumentelor rotative sau manuale. Operatorul e protejat de contaminarea din mediul bucal

6. eficienta crescuta a actului terapeutic prin linistea operatorie pe care o confera. Se elimina timpul oferit pacientului pentru clatit si scuipat, e descurajata tendinta multor pacienti la conversatii inutile, deschiderea constanta ca amplitudine a cavitatii bucale, mai usor de rezolvat manoperele multiple la mai multi dinti, pana la toti dintii pe o hemiarcada

22.Dezavantajele si limitarile izolarii campului operator folosind diga

1.timpul suplimentar afectat aplicarii2.obiectiile pacientului privind disconfortul produs de manoperele de aplicare

-pot si eliminate sau reduse folosind o tehnica simplificata de aplicare-aplicarea completa nu necesita mai mult de 3-5 min, interval ce confera instalarea anesteziei-limitari: dinti insuficient erupti,ce nu permit mentinerea clemelor

Page 8: SUBIECTE REZOLVATE OTR

M3,in unele cazuri Dinti in malpozitii accentuate Ocazional, pacientii asmatici; cei cu probleme cu respiratia nazala (respiratori orali) nu tolereaza diga Pacienti cu probleme psihice,rar

23.Componentele principale si cele accesorii utilizate pentru izolarea campului operator cu diga

Principale: Folia de cauciuc Ramele de intindere: -tip Young / -tip Star VISI / - tip Nygaard-Ostbu / -tip Sauvreur Clemele de diga

Accesorii: Perforatorul Pensa Servetele de hartie absorbamta preformate Lubrifiant Acesorii de ancoraj

24.Folia de diga

confectionata dintr-un cauciuc special, mentinut in conditii de intuneric si rece (la frigider) pentru a nu imbatrani prematur

livrate in patrate preformate de 12,5/12,5 cm si 15/15 cm sau sub forma de rulou cu l=12,5 sau 15 cm din care se taie dimensiunea necesara

mai sunt si folii gata ambalate, sterilizate in plicuri individuale grosimea:

subtire 0,15; medie 0,20; groasa 0,25 ; extragroasa 0,30 ; special groasa 0,35 mm

foliile subtiri trec mai usor prin spatiile interdentaren dar se si rup mai usor foliile groase mai eficeinte pentru retractia partiilor moi, mai rezistente la rupere, dar tensioneaza clemele de fixare

ducand la dislocarea lor utilizarea foliilor cu grosime medie, cu elasticitate optima pt etansarea inchiderii la colet culori deschise si inchise (roz; galben; verde; gri; albastru) - se prefera culoriile inchise pentru constrastul de fundal au o fata lucioasa si una mata,cea mata se pune se exterior.

25.Ramele de diga

au rolul de a pozitiona si mentine marginile foliei.A) in forma de U-tip YOUNG: cea mai raspandita, dezavantaj:fabricata din metal (radioopaca),interfera imaginiile

radiologiceB) in forma de U-tip STAR VISI:din plastic,radiotransparentaC) tip NYGAARD OSTBY - contur inchis, poligonal si e confectionata din material plastic radiotransparent

Page 9: SUBIECTE REZOLVATE OTR

D) tip SAUVEUR - rama articulata din plastic ,o balama centrala permite ramei sa se plieze (acces mai usor in zona de lucru, facilitand realizarea de radiografii, administrarea de doze aditionale de anestezic si evacuarea de lichide terapeutice ce au ajuns accidental in cavitatea bucala)

26.Clemele de diga: Descriere generala

ancoreaza folia de diga si o mentin fixa in jurul dintelui, fortand in acelasi timp retractia marginii gingivala formata din 2 brate, care se plaseaza pe fetele opuse ale coroanei, V si O intre convexitatea maxima coronara si

marginea gingivala. Bratele sunt unite printr-un arc de otel care inconjoara coroana dintelui peste fata ocluzala sau marginea incizala si mentine, prin forta sa elastica, cele 2 brate aplicate strans in jurul coroanei

se termina prin 4 pinteni, ce asigura contactul in 4 puncte cu dintele, prevenind astfel rasturnarea clemei. Pintenii pot fi indreptati spre gingival, utile pt dintii partial erupti sau retractie gingivala suplimentara.

bratele nu trebuie sa depaseasca limita meziala si distala a fetelor V si O deoarece: vor interfera pozitia penelor; se traumatizeaza marginea gingivala si sangereaza; nu se obtine etanseitate

pot prezenta sau nu aripioare (prelungiri laterale ale bratelor, ce realizeaza retractia suplimentara a marginii gingivale si permit fixarea foliei inainte de plasarea acesteia pe dintele respectiv); dezavantaj: prezenta lor poate incomoda aplicarea benzilor de matrice, penelor si portmatricelor

la restaurarile coronare se prefera clemele FARA aripioare, iar endodontic CU aripioare

27.Seturi minimale de cleme de diga. ( cele mai uzuale )-in sistem Ivory

IVORY Nr 0- I si C (izolari multiple)IVORY Nr 1- PIVORY Nr 9- I si C (izolare unica)IVORY Nr 14- M, dinti partiali erupti sau cu distructii coronare mariIVORY Nr 26-M cu talie mare

28.Componentele accesorii ( echipamentul auxiliar ) utilizate pentru realizarea izolarii campului operator cu diga

1.Perforatorul sau clestele de perforat folia: cel mai utilizat e AINSWORTH- orificii de dimensiuni diferite, corespunzatoare dintelui pe care dorim sa il izolam-prezinta un platou rotativ, cu 5 sau 6 dimensiuni de orificiu (foliile de grosime medie)

1-I inf2-I sup si C3-P4-M sup5-M inf6-dintii cu V anormal, dinti situati cel mai posterior in izolare

2.Pensa de aplicare a clemelor: Stokes

3.Servetele de hartie absorbanta preformata: se plaseaza intre folia de cauciuc si tegumentul pacientului: preveni reactiile alergice la folie Absoarbe transpiratia Absoarbe saliva scursa pe la comisura Amortizeaza actiunea de instalare a digii

Page 10: SUBIECTE REZOLVATE OTR

Ofera posibilitatea de stergere a buzelor dupa indepartarea foliei Ofera confortul pacientului

4.Lubrifiant: hidrosolubil; pt a facilita inserarea foliei prin spatiile interdentare

5.Accesorii de ancoraj: firul de bumbac; inele de cauciuc (benzi subtiri de cauciuc); pene interdentare

29.Pozitionarea si dimensiunea orificiilor din folia de diga pentru izolare corecta

distanta dintre orificii e reprezentata de distanta de la centrul suprafetei ocluzale a primului dinte de izolat pana la centrul suprafetei ocluzale a celuilat dinte de izolat , aproximativ 6,3mm

distanta dintre orificii e prea mare, folia se va increti intre dinti si va impiedica manoperele terapeutice distanta e prea mica, folia va sta tensionata exagerat, se va tractiona in zona de colet, nerealizand etansare si se

poate rupe. !!!in tratamentul leziunilor coronare, izolarea prin diga trebuie sa cuprinda minim 3 dinti (dintele de lucru si 2 dinti

vecini). in tratamentele endodontice doar dintele de lucru, cu exceptia radacinilor neretentive, cand se izoleaza si alti dinti restaurari coronare la niv I si C (FM) - toti dintii de la P1 dr pana la P2 stg, cleme doar la niv P. restaurari coronare la niv C - M1 de pe hemicarcada in lucru pana la IC opus restaurari coronare in zona laterala - ultimul dinte posterior pana la IC opus la maxilar, primul orificiu creat e pt IC, la mandibula pt dintele cel mai distal care primeste clema orificiile se fac dupa un sablon, functie de grosime (diametru mai mic la foliile subtiri sau mai mare la cele groase)

30.Care sunt tehnicile de aplicare a izolarii cu diga

1.metoda aplicarii simultane a foliei si a clemei2.metoda aplicarii initiale a clemei, urmata de folie3.metoda aplicarii initiale a foliei , urmata de clema

31.Descrieti tehnica de izolare cu diga prin metoda aplicarii simultane a foliei si a clemei; enumerati avantajele si dezavantajele metodei

METODA 1: aplicarea foliei si a clemei simultan

1. indepartarea depozitelor de tartru de pe dinte2. verificarea cu ajutorul firului de ata a spatiului interdentar, ca sa nu rupa foia (margini ascutite,rest de tartru)3. perforarea foliei si intinderea ei pe rama4. lubrifierea foliei in zona orificiului pentru a facilita insertia5. alegerea clemei potrivite, fixarea in pensa si verificarea adaptarii pe dinte6. indepartarea clemei si fixarea pe folia de cauciuc7. aplicarea servetelului preformat pe fata pacientului

Page 11: SUBIECTE REZOLVATE OTR

8. plasarea clemei spre gingival, dincolo de convexitatea maxima a dintelui cu ajutorul pensei de aplicare a clemei - mai intai bratul oral apoi bratul vestibular. Daca pacientul acuza discomfort, se poate face anestezie locala, oricum senzatia de presiune dispare la 1-2 min de la aplicare9. eliberarea foliei de cauciuc din aripioarele clemei pentru a permite foliei sa se stranga in jurul coletului dintelui10. daca folia nu a alunecat prin spatiul interdentar dincolo de punctul de contact, se foloseste un fir de ata interdentar, pentru a ajuta alunecarea ei dincolo de punctul de contact pana in zona cervicala11. controlul aplicarii corecte a clemei si foliei o reprezinta faptul ca folia e intinsa si tensionata pe rama12. se badijoneaza dintele izolat si zona adiacenta de folie cu o solutie antiseptica dezinfectanta

Avantaje cea mai usoara si comoda aplicare a digii, in cazuri obisnuite daca clema se elibereaza si scapa in orice mom al aplicarii, ea e tinuta aplicata de folie nu necesita ajutorul unui asistent

Dezavantaje nu permite vizualizara directa a dintelui sia zonei adiacente ,in timpul aplicarii tensiunea produsa de elasticitatea foliei actioneaza in directia opusa celei de plasare a clemei

32.Descrieti tehnica de izolare cu diga prin metoda aplicarii initiale a clemei, urmata de folie, enumerati avantajele si dezavantajele metodei

METODA 2: aplicarea clemei in jurul dintelui, urmata de aplicarea foliei de cauciuc

1. indepartarea depozitelor de tartru de pe dinte2. alegerea clemei potrivite pentru dintele respectiv3. plasarea clemei pe dinte, dincolo de convexitatea maxima a coroanei. Obligatoriu sa se potriveasca bine pentru

a preveni dislocarea si inghitirea clemei4. se trece folia, perforata si tensionata pe rama peste clema5. daca folia nu a alunecat prin spatiul interdentar dincolo de punctul de contact, se foloseste un fir de ata

interdentar, pentru a ajuta alunecarea ei dincolo de punctul de contact pana in zona cervicala6. controlul aplicarii corecte a clemei si foliei o reprezinta faptul ca folia e intinsa si tensionata pe rama7. se badijoneaza dintele izolat si zona adiacenta de folie cu o solutie antiseptica dezinfectanta

Avantaje permite vizualizarea directa a dintelui si a zonei adiacente in timpul plasarii clemei metoda cea mai eficienta de plasare a digii, cand sunt dificultati in asigurarea secuitatii fixarii clemei

Dezavantaje este dificil de plasat folia peste clema, fara aplicarea unei tensiuni asupra ei, tensiune ce poate disloca clema practic imposibila tensionare foliei si tractionarea ei peste clema cea mai mare (ivory 9)

33.Descrieti tehnica de izolare cu diga prin metoda aplicarii initiale a foliei urmata de clema; enumerati avantajele si dezavantajele metodei

METODA 3: aplicarea foliei, in tensiune, peste dinte, urmata de aplicarea clemei

Page 12: SUBIECTE REZOLVATE OTR

1. indepartarea depozitelor de tartru de pe dinte2. alegerea clemei si verificarea fixarii ei pe dinte3. se perforeaza folia de cauciuc, se fixeaza pe rama si se tensioneaza orificiul din folie, astfel aceasta sa treaca de-

a lungul dintelui ce trebuie tratat. Se foloseste un fir de ata interdentar4. dupa ce s-a tractionat de folie, se plaseaza clema imediat5. daca folia nu a alunecat prin spatiul interdentar dincolo de punctul de contact, se foloseste un fir de ata

interdentar, pentru a ajuta alunecarea ei dincolo de punctul de contact pana in zona cervicala6. controlul aplicarii corecte a clemei si foliei o reprezinta faptul ca folia e intinsa si tensionata pe rama7. se badijoneaza dintele izolat si zona adiacenta de folie cu o solutie antiseptica dezinfectanta

Avantaje exista putine posibilitatide dizlocare a clemei in timpul sau dupa plasarea ei permite vizualizarea directa a dintelui sia gingiei adiacente

Dezavantaje necesara participarea unui ajutor pentru a tine folia si rama in special pentru aplicarea la molari

34.Erori in aplicarea si indepartarea izolarii cu diga

1. Orificii perforate excentric in raport cu pozitiile normale pot conduce la plasarea gresita a digii in raport cu deschiderea cavitatii bucale si fragmente sau corpuri straine pot fi inghitite sau aspirate de pacient. Plasarea foliei in pozitie mult superioara (orificii plasate jos pe folie) duc la astuparea pasajului nazal aerian. Se va rula marginea superioara a foliei sub piramida nazala2. Distanta nepotrivita intre orificii:-distanta prea mica: folia va fi prea tensionata si nu va izola perfect la nivel cervical; tendinta de rupere-distanta prea mare: septuri ce se vor plia interdentar; acces proximal incomodat; retractie gingivala deficitara3. Diametrul incorect al orificiilor-diametru mai mic-orificii tensionate ce vor fi indepartate de dinte-diametru mai mare-folie pliata in jurul dintelui incomodand accesul4. Utilizarea de cleme proprii-mai mica-supraincarcarea arcului-imposibilitatea izolarii corecte sau ruperea arcului-instabila-se misca si nu tine etansarea;lezeaza marginea gingivala-mai mare-lezarea partilor moi;impiedicarea aplicarii penei5. Nu se inlocuieste, la momentul necesar, o diga uzata sau cu defecte. Daca folia se rupe sau se deterioreaza in timpul aplicarii, sau ulterior in timpul tratamentului, singura atitudine corecta este inlocuirea ei imediata. In timp ce pacientul tine gura deschissa si aspiratorul este prezent, se poate plasa rapid o noua folie in pozitie, fara contaminare, sau cu contaminare minima cu saliva. Dezavantajul inlocuirii foliei sau clemei, cu imperfectiuni, este preferabila penetrarii permanente a salivei, continuand tratamentul fara diga.

PRINCIPII GENERALE IN TRATAMENTUL CARIEI SIMPLE DENTARE: etape si timpi de lucru, tehnici de restaurare

35.Care este atitudinea terapeutica fata de caria simpla dentara, in raport cu evolutia leziunilor carioase

Profilaxie/preventie: reducerea prevalentei si a incidentei leziunilor carioase Tratamentul leziunilor carioase instalate: dependent de gradul de evolutie si de extinderea procesului carios

Page 13: SUBIECTE REZOLVATE OTR

Leziunile carioase: Necavitare (incipiente-reversibile)

1. fara lipsa de substanta dura dentara decelabila macroscopic clinic2. necesita modalitati de cariodetectie (teste diagnostice) adecvate3. abordare terapeutica neconventionala (ne sau minim invaziva)

cavitare (ireversibile)1. lipsa de substanta dura dentara (defect)cu extinderea si profunzimea variabila: superficiale; medii;

profunde2. abordare terapeutica operatorie conventionala (invaziva)

36.Care sunt fazele tratamentului conventional ( clasic ) al cariei simple dentare si ce se urmareste prin efectuarea fiecarei faze

1.Faza de tratament chirurgical = prepararea cavitatii realizeaza eliminarea t.dure dentare alterate (modif ireversibil) prin exereza (excizie chirurgicala) lipsa de substanta rezultata e preparata sub o anumita forma (cavitate)

2.Faza de tratament medicamentos = tratamentul plagii dentinare Plaga dentinara = suprafata denudata in urma exerezei, e expusa actiunii factorilor patogeni Se urmareste realizarea in mod adecvat a protectiei dentino-pulpare prin ''tratamentul plagii dentinare''

3.Faza de tratament restaurator Refacerea morfologiei coronare si functiilor afectate Prin tehnici

directe (obturatii coronare); semidirecte; indirecte (inlay; onlay; fatete)

37.Ce reguli impun principiile generale clasice ( conventionale ) de preparare a cavitatilor si care sunt obiectivele prepararii cavitatilor

Reguli:1.efectuarea unor manopere instrumentate bazate pe reguli fizice (predominant mecanice)2.modificarea partiala a morfologiei coronare3.realizarea conditiilor optime necesare pentru restaurarea morfo-functionala finala

Obiectivele prepararii cavitatilor:1. indepartarea substantei dure dentare alterate ireversibil cu menajarea si protejarea corespunzatoare a organului

pulpar2. plasarea limitelor preparatiei cat mai conservator posibil pentru structurile dentare restante, dar astfel incat sa

previna reactivarea si reluarea progresiei procesului carios initial (carie reziduala sau recidiva) ori instalarea unei noi leziuni la marginea restaurarii (caria II marginala)

3. conformarea si dimensionarea preparatiei, a.i. Fortele normale functionale sa nu produca fractura unei componente din ansamblul dinte/restaurare coronara sau dizlocarea restaurarii

4. realizarea conditiilor cerute pentru efectuarea tuturor manoperelor instrumentale pana la finalizarea tratamentului

38.Care este definitia data de BLACK etapei de preparare a cavitatii si care sunt principiile ( regulile ) lui BLACK pentru prepararea cavitatilor prin tehnici clasice ( conventionale )

Page 14: SUBIECTE REZOLVATE OTR

Definitia etapei de lucru: ''prin prepararea cavitatii se intelege acea succesiune de manopere instrumentale folosite pentru a indeparta leziuile produse de carie, lasand portiunea restanta a dintelui in cea mai favorabila stare de a primi o obturatie care sa restaureze forma initiala coronara, asigurand rezistenta acestei restaurari si impiedicand reaparitia procesului carios pe acea suprafata dentara.''

Principiile lui BLACK pentru prepararea cavitatilor:1.crearea formei de contur2.crearea formei de rezistenta3.crearea formei de retentie4.crearea formei de facilitare a accesului5.indepartarea in totalitate a dentinei carioase restante6.finisarea marginilor de smalt7.curatarea cavitatii

Se obtin astfel niste cavitati cu forme geometrice riguroase prestabilite (pereti, unghiuri interne, margini externe): preparatii tip ''cutie'' sau ''caseta''.

Aceste principii au fost enuntate pentru obturatiile cu materiale neaderente (amalgam de Ag, ciment silicat), aurificatii, incrustatii metalice turnate.

39.Care sunt principiile (regulile) de preparare conventionala a cavitatilor, dupa scoala si autorii clasici romani

1.deschiderea procesului carios (include si usurarea sau crearea accesului)2.exereza dentinei alterate3.realizarea extensiei preventive4.asigurarea retentiei5.asigurarea rezistentei6.finisarea marginilor de smalt7.toatela finala

Clinic, sunt grupate in 3 etape de lucru: deschiderea procesului carios exereza dentinei alterate prepararea pr-zisa a cavitatii

40.Care sunt principiile (regulile) de preparare conventionala a cavitatilor,sistematizate dupa scoala si autorii moderni actuali

Scoli si autori moderni actuali americani: 2 etape cu 9 timpi

A.etapa initiala de realizare a preparatiei1.stabilirea formei de contur si a profunzimii initiale2.realizarea formei primare de rezistenta3.realizarea formei primare de retentie4.realizarea formei”de convenienta”-cea mai convenabila in raport cu morfologia dintelui

B.Etapa finala de realizare a preparatiei coronare

Page 15: SUBIECTE REZOLVATE OTR

5.Indepartarea dentinei alterate restante+urmele de material vechi restant6.Protectie dentino-pulpara (functie de indicatia clinica)7.Realizarea formei II de rezistenta si retentie8.Proceduri pentru finisarea peretilor si a marginilor externe9.Proceduri finale: curatarea preparatiei si controlul calitatii manoperelor

41.Care sunt obiectivele urmarite prin realizarea fiecarui timp (etapa) de lucru dupa principiile (regulile) de preparare a cavitatilor conventionale conform sistematizarii scolii clasice romanesti

obiectivele aplicarii regulilor de preparare enuntate de scoala clasica romaneasca:

1.Deschiderea procesului carios: evidentierea extinderii in suprafata si profunzime a procesului carios (vizibilitatea) si realizarea conditiilor necesare pentru efectuarea optima atuturor manoperelor ulterioare (acces)2.Exereza dentinei alterate: indepartarea in totalitate, pana in plin tesut sanatos. Se pot face concesii pentru evitarea deschiderii camerei pulpare3.Realizarea extensiei preventive: plasarea marginilor preparatiei in plin tesut sanatos, dur si marginile externe situate in zone “imune”, iar zonele “susceptibile” sa fie inglobate in totalitate in conturul

preparatiei4.Asigurarea retentie: stabilitatea si mentinerea restaurarii5.Asigurarea rezistentei: menajarea si protejarea subst dure dentare restante (prevenirea fracturarii) si asigurarea conditiilor necesare pt rezist la solicitati funct a materialului de restaurare (pozitie, grosime)6.Finisarea marginilor de smalt ale cavitatii: configuratie lineara, neteda, fara anfactuozitati; asigurarea unui unghi optim de intalnire cu suprafata externa coronara a peretilor laterali (include bizoatarea

marginala)7.Toaleta finala a cavitatii (NU TRATAMENTUL PLAGII DENTINARE)

42.Care este clasificarea cavitatilor dupa BLACK si care sunt criteriile care stau la baza acestei clasificari

I - carii localizate santurile si fosetele ocluzale ale M si PM; santurile V si O,foramen caecum la frontaliII - suprafetele aproximale ale M si PMIII - fetele aproximale ale I,cu unghiul incizal integruIV - fetele aproximale ale I,cu unghiul incizal compromisV – treimea cervicala a fetelor V si O ale dintilorVI - la nivelul cuspizilor dintilor laterali si la nivelul marginii incizale a dintilor frontaliCavitati atipice - cavitati compuse V-O;V-M;MOD

CLASIFICAREA MATERIALELOR DE RESTAURARE CORONARA; MATERIALE DE OBTURATIE CORONARA PROVIZORIE

Page 16: SUBIECTE REZOLVATE OTR

43.Care sunt criteriile pe baza carora se alege un material de restaurare coronara si care sunt conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un astfel de material, in raport cu aceste criterii

Criterii:Criteriu biologic

-sa se tina seama de textura tesuturilor dure dentare, starea organului pulpar: materialul sa fie bine tolerat de catre complexul pulpo-dentinar, precum si de catre tesuturile moi

Criteriu mecanic-proprietatile fizice ale materialului, care sa asigure o buna comportare a acestuia in raport cu P masticatorie, temperatura

Criteriu chimic-sa fie compatibil cu alte materiale dentare cu care vine in contact

Criteriu estetic-sa redea aspectul cat mai natural, unde e absolut necesar.

Conditii1.fizic: dur; cu o rezistenta asemanatoare cu a tesuturilor dure dentare si abraziune moderata sa sufere modificari volumetrice minime intr-un interval de temperatura inte 0 si 50 grd celsius in stare plastica in momentul introducerii in cavitate si sa devina rigid si rezistent dupa acee aderenta buna, determinand o inchidere marginala cat mai etansa bun izolator termic si electic impermeabil pentru lichidul bucal sau alte lichide ingerate2.chimic stabil in mediul bucal nu sufera alterari in contact cu saliva, alimente, medicamente efect usor antiseptic nu se combina cu materialele utilizate in tratamentele odontale3.biologic bine tolerat de organul pulpar, parodontiul marginal, partile moi adiacente sa nu fie nociv pentru organism sa fie carioprotector4.fizionomic sa prezinte culoare; transluciditate si textura de suprafata cat mai apropiata de cea a structurii dentare pe care o

reconstituie

44.Prezentati clasificarea generala a materialelor de restaurare coronara

1.Materiale de restaurare coronara functie de starea lor fizicain momentul utilizarii:-materiale plastice: se introduc in stare moale si se intaresc ulterior (obturatii)-materiale neplastice: se introduc sub forma rigida si se fixeaza prin cimentare (incrustatii)2.Materiale plastice (de obturatie) dupa timpu de mentinere in cavitate:-provizorii: etape intermediare ale tratamentului-de durata: faza finala de restaurare coronara 3.Dupa gradul de aderenta la structurile dure dentare, materialele de obturatie de durata:-aderente:compozit;CIS;

Page 17: SUBIECTE REZOLVATE OTR

-neaderente:amalgam;aur;ciment silicat4.Dupa gradul de refacere a fizionomiei, materialele de obturatie de durata-fizionomice:compozite;CIS modificate;-nefizionomice:amalgam;aur coeziv;CIS cu adaos de pulberi metalice-semifizionomice:CIS conventionale

45.Care sunt categoriile si tipurile de ciment ZOE existente si utilizabile actual

Categoriile:1.conventional (eugenolat/eugenat de Zn)2.modificate cu polimeri (ZOE armate)3.modificate cu acid o-etoxibenzoic (EBA)4.non-eugenolat de Zn (HV-EBA)

TipuriTIP I.pentru cimentari provizoriiTIP II.cimentari de durataTIP III.obturarii coronare provizorii si obturatii de bazaTIP IV.pentru captusirea peretilor preparatiilor

46.Reactia de priza si timpul de priza la cimentul ZOE conventional; implicatii clinice

Reactia de priza NU se desfasoara in absenta apei si e accelerata de ionii de Zn2+. Presupune o reactie de complexare intre eugenol si oxiul de Zn, cu formarea eugenolatului de Zn. In matricea sa sunt particule de oxid de Zn nereactionate si molecule de eugenol liber rezidual, acesta eliminandu-

se lent. Reactia de priza e reversibila: in mediu umed, preparatul intarit poate fi hidrolizat (hidroxid de Zn si eliberand

eugenolul, ceea ce influenteaza comportamentul sau clinic; Zoe conventional e sensibil la conditiile din mediul bucal)

Timpul de priza e variabil: 20-30min pana la cateva ore si depinde de :

dimensiunea particulelor de pulbere (particule fine=timp de priza de redus) raport pulbere/lichid (consistenta crescuta=timp de priza redus) prezenta si concentratia acceleratorilor si aditivilor tehnica de preparare (malaxare energica,prelungita=timp de priza redus) temperatura ambianta (temperatura crescut=timp de priza redus) cantitatea de H2O asociata Oxidului de Zn (hidratarea pulberiii=timp de priza redus 2% apa priza in 2 ore si

4% apa priza in 15 mINDICATI:

consistenta chitoasa: obturatii de baza; coafaje indirecte; obturatii provizorii(4-6 sapt); acoperirea pansamentelor calmante, devitalizante

consistenta intermediara -acoperirea materialelor de coafaj idirect; cimentarea provizorie a lucrarilor protetice conjuncte; amprentarea functionala a unor campuri protetice edentate total

consistenta fluida -obturarea canalelor radiculare (simpla sau mixta cu thenici pasta/con gutaperca)

Page 18: SUBIECTE REZOLVATE OTR

CALITATI 1.efect antiseptic2.usor sedativ asupa pulpei3.biostimulator neodentinogenetic4.bun izolator termic si electic5.adaptare buna la peretii cavitatii6.aplicare usoara in cavitate (necesita izolare)7.priza in mediu umed8.impermeabil fata de acizi

DEFECTE1.priza lenta(20-30 min)2.rezistenta limitata la compresiune3.duritate redusa4.indepartarea din cavitate laborioasa5.in contact direct inhiba priza si altereaza calitatiile rasinilor polimerizabile6.iritant pentru parodontiu marginal7.Miros aromatic puternic si gust intepator8.aspect estetic necorespunzator

47.Cimenturi ZOE armate (cu polimeri) : definitie, caracteristici si proprietati specifice; implicatii clinice

Preparate biocomponente, formate din pulbere si lichid, componente similare cu cele din ZOE la care se adauga:-polimeri organici rigizi: polimetilactilat;polistiren-acid acetic; cloura sau acetat de Zn-agenti antimicrobieni: timol

Proprietati specifice:-vascozitate mai amre decat ZOE conventional-propr mecanice mai bune-proprietati biologice asemanatoare-toleranta pulpara mai buna

Dezavantaje specifice:-se descompune hidrolitic in mediu bucal-poate det reactii alergice-modif cul coroane de invelis sau fatete acrilice

Indicatii specifice:-cimentari provizorii si de durata;obturatii de baza in toate tipurile de cavitati; reconstituiri coroane provizorii

48.Cimenturile EBA : definitie, caracteristici si proprietati specifice; implicatii clinice

Page 19: SUBIECTE REZOLVATE OTR

Sunt denumite dupa Ac O-etoxibenzoic, continut in lichidul preparatului (alaturi de eugenol).

Caracteristici specifice:1.au priza mai lunga (7-13min).2.au cea mai mare rezistenta la compresiune3.capacitate antibacteriana si cicatrizanta pt plaga dentinara4.adeziune chimica prin chelare5.variatii volumetrice din timpul prizei mai reduse6.solubilitate mai redusa in mediu lichid bucal

Indicatii specifice: obturatii de baza (unde e necesara rezistenta mecanica superioasa); reconstituiri bonturi in 1/3 ocluzala a fetei proximale si pe fata ocluzala; cimentarea unor proteze fixe unidentare; cimentarea unor punti intinse(totale)

49.Cimenturile HV-EBA :definitie, caracteristici si proprietati specifice; implicatii clinice

Eugenolul e inlocuit de n-hexil-vanilat acis o-etoxibenzoic Caracteristici specifice:1.rezistenta superioara la compresiune2.solubilitate mai redusa in mediul bucal3.manipulare mai usoara4.fizico-chimic si biologic nu prezinta avantaje sau dezavantaje date absenta eugenolului.

50,51. Cimentul FOZ Reactia de priza;timpul de priza; calitati, defecte,indicatii, contraindicatii

Reactia de priza: reactie de neutralizare intre o baza (pulberea) si un acid (lichidul) cu formarea unor saruri fosforice hidratate. reactie exoterma, creste temp cu 4-10 grade. Dupa priza, materialul e heterogen, masa fiind alc dintr-o structura amorfa hidratata (matrice de fosfat de Znsi Al ce

contine particule initiale de ZnO necuprinse in reactie). Necesita izolare riguroasa.

Tipul de priza: normal: 6-10 min sau rapid: 2-3 min (cant mica de ac O-fosforic).

Timpul poate fi redus prin:1.marirea rap pulbere/lichid2.pulbere cu particule cu dimensiuni reduse (40micr.=normal)3.incorporarea rapida a pulberii in lichid4.cresterea conc de H2O in lichid5.prelungira timpului de malaxare6.cresterea temperaturii mediului ambiant

Page 20: SUBIECTE REZOLVATE OTR

Calitati:1.rezistenta mecanica superioara2.elasticitate redusa3.solubilitate redusa in apa (in vitro)4.aderenta convenabila la smalt si dentina la aliaje metalica; rasini acrilice; mase compozite5.buna izolare termica si electrica6.duritate mai mare decat a celorlate obturatoare provizorii7.rezistenta relativ buna pana la uzura

Defecte1.friabil(rezistenta scazuta la tractiune/frictiune)2.porozitate marcanta3.pH puternic acid 2-2,4 in mom aplicarii (dupa o ora ajunge la 6 si dupa 48 se aproprie de pH neutru)4.neestetic: opac; alb-galbui5.se altereaza rapid in contatct cu lichidul bucal6.fara izolarea optima,nu are calitati

Indicatii1.obturarea temporara a unor cavitati nefinalizate care nu prezinta retentii geometrice2.obturatii de durata pentru dinti mobili la varstnici; pt dintii temporari 3.baza pt cav medii4.baza peste cimenturile (liner) cu hidroxid de Ca in cavitati profunde sau peste ZOE pentru restaurari de durata cu

compozit5.captusirea boltilor cuspidiene nesustinute (cls IIa) pentru restaurari cu amalgam6.restraurarea cu amalgam a dntilor devitali (pentru refacerea planseului cavitatii)7.cimentare de durata a protezelor fixe; a inelelor ortodontice8.obturarea mixta, cu con de gutaperca a canalelor radiculare (de electie pt momoradiculari/rezectii apicale)

Contraindicatii1.refaceri unghi incizal sau creste marginale2.cavitati cervicale cls V3.cavitati vizibile, pe frontali4.cavitati profunde, nociv pt pulpa (pH acid)5.acoperirea pastelor de hidroxid de CA pt coafaj indirect (preparatele nu fac priza)

52.Cimentul PCZ(policarboxilat de Zn): proprietati si indicatii specifice

1.Elasticitate asemanatoare cu cea a dentinei 2.NU e casant si suporta solicitari masticatorii3.Rezistenta la compresiune si tractiune comparabil cu FOZ4.Rezistenta la incovoiere cu 40% mai mare decat FOZ5.Contractie redusa de priza mai mica decat FOZ6.Tixotropie7.Adeziune chimica la smalt si dentina prin chelarea Ca2+ de catre radicalii carboxilici libei8.adera bine chimic la aliajele metalice inoxidabile

Page 21: SUBIECTE REZOLVATE OTR

9.Adera slab la aliajele din aur(daca nu sunt sablate)10.adera mediocru la RAS11.NU adera la ceramica12.pH acid pana la terminarea reactiei de priza, cu potential nociv asupra pulpei si dentinei inferior fata de FOZ (pH=5-30 min)13.efect calmant asupra durerii dentinare prin inchiderea eficienta a canaliculelor14.nu are activitate antibacteriana (prin efect bactericid direct)

Indicatii-obturatii de baza(protectie pulpo-dentinara)-obturatii coronare provizorii-cimentari de proteze fixe unidentare sau punti

MATERIALE DE RESTAURARE CORONARA NEESTETICE: AMALGAMELE DENTARE

53.Clasificarea amalgamelor in functie de numarul de metale continute si tipul de particule ale aliajului.

Dupa nr de metale pe care il contine:1.binar: mecur + 1 metal (Cu) amalgamul de cupru: Cu: 30-40% si Hg:60-70%. Foarte toxic. A fost scos din uz

(s-a incxercat si cadmiu/paladiu - nocive; friabile; casante. Un au intrat in uz )2.ternar: mercur + 2 metale (Ag si Sn) in proportii egale3.cuatenar: mercur+3 metale (Ag; Sn si Cu): Ag 65%; Sn 25% si Cu 6%

-unele amalgame contin cantitati mici de platina,aur, iridiu; paladiu dar nu au adus imbunatatiri substantiale-aliaje cu Zn: mai mult de 0,01% Zn si fara Zn (!!!este necesara mentiunea scrisa pe flacon CU/FARA Zn)

Tipul particulelor aliajului Aliaje cu pilitura formata din particule taiate neregulat Aliaje cu particle sferice sau sfenoidale Aliaje cu particule amestecate, format din particule neregulate si sferice

54.Clasificarea amalgamelor dupa continutul in cupru al aliajului

cu aliaj conventional; sarac in Cu(6%<): Ag 65-70% Sn 25-30% Cu 0-6% Zn 0-2%.Mai poate contine aur; platina si mercur 2-3%. Sn PREAMALGAMATRaporuti mercur/aliaj = 1/1

Page 22: SUBIECTE REZOLVATE OTR

cu contnut crescut de Cu,sub 2 forme: cu compozitie simpla: Ag; Sn; Cu; Zn sau cu faza dispersata de aliaje Sn-Ag si eutectic Ag-Cu:

Ag 40-69 Sn 7 Cu 13-20 Zn 1%

amalgamele moderne contin: Ag 65-70% Sn 17-30% miccroprocente de Pb, Sb, Cd, In

55. Proprietatile metalelor care intra in compozitia aliajului

Argintul mareste rezistena amalgamului si reduce curgerea lui (flow) in conc mai mare de 70% creste duritatea amalgamului, dar acesta devine sfaramicios si greu de modelat, priza mai

rapida si tendinta de expansiune mai mare conc mai mica de 65% => amalgam cu o duritate mai mica , timp de priza prelungit si creste tendinta de contractieStaniu usureaza amalgamarea, creste timpul de priza, scade expansiunea si duritatea amalgamului dupa prizaCupru creste rezistenta amalgamului,pastreaza in limite normale coeficientul de dilatare, timpul de priza si rezistenta la

coroziune 15% -antisepticZinc creste rezistenta amalgamului, confera luciu; previne oxidarea 0,01% + umiditate => expansiunea amalgamuluiIridiu,paladiu,platina 1% imbunatatesc rezistenta mecanica si coroziuneaMercur 2-3% form aliaje preamalgamate, au amalgamare mai rapida, dar in exces; creste coeficientul de dilatare si

rezistenta mecanica si prelungeste timpul de priza. o conc mai mica => amalgam friabil singurul metal in stare lichida la temperatura camerei toxicitate crescuta - risc pt pacient; medic asistenta si mediu inconjurator

56. Mecanismul de priza al amalgamului

Reactie de cristalizare.Hg intra in contact cu suprafata diferitelor particule ale aliajului .Ionii metalici de Ag, Sn, Cu, Zn de la suprafata

particulelor se dizolva in Hg si apoi reactioneaza cu acestea formand compusi metalici noi ce precipita (prod de reactie) amalgamele sarace in Cu:

Ag3Sn+Hg = > Ag2Sn3+Ag2Hg3+Ag3Sn

Page 23: SUBIECTE REZOLVATE OTR

Gama si Gama 1=matricea in care se gasesc particule de aliaj nereactionat ale fazei gama.Gama 2 e cea mai putin rezistenta mecanic si la coroziune

amalgame bogate in Cu:Exista o cant mai mare de Cu prin inlocuirea Sn cu amestec eutectic Ag-Cu = > eliminarea Gama 2.In prima etapa a

prizei reactia e aceeasi cu cea a amalgamului conventional. Etapa a2a:

Sn7-8Hg+AgCu = > Cu6Sn5+Ag2Hg3

tipuri noi de amalgam bogat in Cu,gama 2 e eliminata (amalgame non gama 2) sunt cele mai rezistente la coroziune

57. Factori care influenteaza timpul de priza al amalgamului

1.raport pulbere-mercurCant de mercur e mai mare:

timpul de priza mai lent Ramane o cant mai mica de gama nereact Creste cantitatea de gama 1 si 2 = > scade rezistenta amalgamului

2.durata triturarii O supra sau subpreparare a amalgamului va produce modificari ale rezistentei, fluajului “volumul amalgamului”

3.dimensiunea particulelor Cu cat sunt mai mici , supraf de contact cu Hg e mai mare si timpul de priza mai redus

4.imbatranirea artificiala a aliajuluiAliajul proaspat reactioneaza mai repede cu Hg decat cel invechit:

tendinta de expansiune mai mare coroziune mai importanta rezistenta mai scazuta imbatranirea artificiala a amalgamului reduce tensiunile interne din particule

58.Propritatile fizice ale amalgamului de argint

1. rezistenta la compresiune 1000-5500 kgf/cm2 amalgamul cu aliaj sferic are cea mai buna rezistenta la compresiune2. rezistenta la tractiune depinde de rezistenta marginala a restauratiei; unghiurile externe trebuie sa fie 90o faza gama este cea mai buna3. plasticitatea deformarea permanenta sub actiunea unei forte. Depinde de:

cantitatea de Ag dimensiunea si forma particulelor timpul de triturare

Page 24: SUBIECTE REZOLVATE OTR

raport aliaj-mercur4. deformarea proprietatea amalgamului de a-si modifica volumul sub actiunea unor solicitari peste limitele elastice ale

materialului5. modificari dimensionale (vezi 59)6. adezivitatea amalgamul este neaderent; necesita cavitati retentive

59.Care sunt si de ce factori depind modificarile dimensionale ale amalgamului

Dilatatia si contractia amalgamului, determinate de mecanismul de priza si de diferenta de temperatura din cav bucala. In timpul prizei, se produce o contractare a materialului (faza gama), in fazele gama 1 si 2 sa se produca o dilatare rapida apoi, dupa care o contractie ,urmata de o stabilizare = > la interfata dinte/restaurare apare o fisura

Factori: compozitia aliajului dimensiunile particulelor raportul aliaj/Hg durata de triturare care, prelungita duce la cresterea expansiunii amalgamului timpul scurs de la triturare pana la condensare in cavitate nu trebuie sa depaseasca 3-3,5 min contaminarea cu umezeala inainte de priza, crescand coeficientul de expansiune al amalgamului diferenta de temperatura a amlgamului, datorata diferentei de temperatura a alim, det dilatarea sa, care e mai

mare decat a smaltului /dentina ( la fel si contractia) = > percolare marginala (patrunderea de fluide la interfata dintre obturatie si peretele cavitatii)

60.Coroziunea amalgamului, tipuri de coroziune (proprietati chimice)

degradarea electrochimica a metalului sub actiunea mediului bucal

1.Coroziunea chimica de suprafata pierderea luciului si modificarea de culoare datorita sulfurarii si oxidarii: pe suprafata apare un film de oxizi; sulfuri

sau hidroxizi ce se pot distruge = > aparitia unei suprafete rugoase2.Coroziunea la interfata dinte/restaurare apare numai unde exista diferente de concentratie in oxigen. Intre peretii cavitatii si suprafata restaurarii, unde O2

e mai mica. Faza cea mai sensibila la coroziune e gama2 (= > folosirea amalgamelor non-gama 2) 3.Coroziunea galvanica dat contactului dintre amalgam si alte metale sau aliaje in mediul bucal electrolitic

61. Proprietatile biologice ale amalgamului de argint

bine tolerat de tesuturile dure dentare, parodontiu si pulpa dentara prop usor antiseptice, dat actiunii Ag si Cu, cand concentratia acestuia e mai mare de 6% prin manipulare incorecta in cabinet, vaporii de mercur sau contactul direct cu acestia pot determina intoxicatie

mercuriala

Introducerea amalgamului CU CONTINUT BOGAT IN Cu si a SISTEMELOR ADEZIVE:

Page 25: SUBIECTE REZOLVATE OTR

1.mai putin afectat de fulaj2.modificari dimensionale minime3.rezistenta mecanica superioara altor material dentare pe care le depaseste prin: Rezistenta la compresiune si tractiune; modul de elasticitate; duritate mai mare imediat dupa priza; rezistenta mai mare la coroziune; performante clinice mai bune; valori medii ale rezistenti legaturii adezive la structura dura dentara e mai mare decat a compozitului; permite o preparatie minim invaziva; reduce riscul aparitiei cariei II

62.Galvanismul bucal

prezent la pacientii ce au mai multe restauri dentare metalice diferite si e legat de disolutia electrostatica a salivei care determina o diferenta de potential electric intre diferitele restaurari; foarte greu de masurat.

Manifestari: dureri, senzatie de intepatura perceptia prezentei unor curenti electrici gust metalic

Exista o corelatie intre calitatea restaurarii , calitatea salivei, igiena orala si simptomatologia clinica

63.Calitatile clinice ale amalgamului

1.usor de preparat si manipulat2.pret de cost redus3.e foarte rezistent la factorii chimici si mecanici din mediul bucal4.se finiseaza si se lustruieste cu usurinta5.e radioopac6.are stabilitate buna in mediul bucal7.rezistenta la abraziune, similara cu cea a smaltului8.longevitate clinica mare, in medie de peste 15 ani9.proprietati de autosigilare a interfetei restaurare/preparatie10.aplicat corect ,nu e iritant pt pulpa dentara si parodontiu marginal

DEPIND de: corectitudinea realiz prepraratiilor corect plasarii amalgamului in int prepr adapt marginala sup la amalgamele non gama2 calitatile de autosigilare prin prod de coroziune

Amalgamul ramane acceptat ca material restaurator pt ca:-nu necesita aparatura sofisticata-utilizarea sub forma de capsule predozate:

Amestec corect al componentelor;

Page 26: SUBIECTE REZOLVATE OTR

Timp suficient de lucru; Proprietati mecanice bune; Diminuarea fulajului si a modificarilor dimensionale

-insertia si condensarea in cavitate usor de realizat

64.Defectele amalgamului

1.nu are aderenta la peretii cavitatii2. e nefizionomic, de culoare cenusie, putand colora in timp tesuturile dure dentare3.e bun conducator de caldura si electricitate4.poate crea bimetalism, in contact cu alte aliaje sau metale din cavitatea bucala5.amalgameaza lucrarile de aur deteriorandu-le6.sufera contractii si dilatari, dupa inserarea in cavitate7. sufera in timp coroziune electrochimica

Restaurari din amalgam: aspect inestetic: in timp prin corodare devine negru si modif culoarea tesuturilor din jur posibilitatea de fracturare a materialului in cavitatile neretentive,ce nu ofera grosime suficienta materialului

65.Indicatiile utilizarii amalgamului de argint

1.restaurarea cls I pe FV si FOr ale M si P si pe FOc ale M si P2.restaurarea cls I pe FP ale F, cand grosimea e mare si nu permite transparenta culorii3.restaurarea cls II cu exceptia celor situate mezio-ocluzal la niv P1 (fizionomia)4.restaurarea cav V la niv M si P5.restaurarea cav atipice M si P (MOD)6.restaurarea coronara a P si M devitali,cu sau fara mijloace suplimentare de retentie7.refaceri de bonturi coronare ce vor primi microproteza de acoperire

66.Surse de mercur din cabinetele dentare

La indepartarea restaurarii de amalgam, lustruire, finisare fara racire si aspirare; aruncare pe jos La triturare si manipulare (fara manusi) Din sursere le mercur existente in cabinet incorect depozitate sau reziduu incorect pastrat pentru aruncare Poluarea accidentala cu Hg (lipsa unei aerisiri corecte a cabinetului)

PRINCIPII DE REALIZARE A PREPARATIILOR PENTRU RESTAURAREA DIN AMALGAM

67.Principiile de realizare a formei de contur pentru o cavitate preparata pentru o restaurare din amalgam

1.amplasarea marginilor cavitatii in plin tesut santos,a.i. se vor indeparta in totalitate t.dure alterate ireversibil

Page 27: SUBIECTE REZOLVATE OTR

2.conturul cavitatii pana la obtinerea unei jonctiuni amelo-dentinare indemne de carie3.se indeparteaza in totalitate smaltul subminat,fara suport de dentina sanatoasa si prismele de smalt modif ca aspect

si culoare4.marginile cavitatii vor fi plasate a.i. sa permita o buna inchidere marginala si o buna finisare restaurarii5.se vor plasa marginile, evitandu-se zonele cariosusceptibile - inafara santurilor si fisurilor6.marg cavitatii in zonele dentare supuse autocuratirii si curatirii artificiale, evitand vf cuspizilor si crestele marginale7.conturul exterior: realizat din curbe line, unghiuri rotunjite si linii drepte8.conturul intern: realiz unui spatiu pt amalgam de gros sufic, rezistent la fractura sub infl fortelor de masticatie:

Ocluzal: 1,5-2mm (peretle pulpar e plasat in dentina la 0,5mm JAD)

68.Realizarea conturului primar in cazul cavitatilor preparate pentru leziuni carioase situate la nivelui santurilor si fosetelor ocluzale

Marginile preparatiei in plin tesut sanatos1.extinderea marginilor cavitatii trebuie sa tina seama de realizarea unei cavitati care sa permita accesul

instrumentarului necesar prepararii si restaurarii sale2.se vor extinde marginile cavitatii pana in tesut sanatos avand grija sa nu lasam smalt nesustinut de dentina sanatoasa

la amrginea preparatiei3.se plaseaza marginile a.i. sa includa in conturul lor santul sau foseta in care e localiza procesul carios (toata).Daca la

niv peretilor preparatiei exista o fisura necarioasa nu se include in preparatie. Se sigileaza dupa plasarea amalgamului4.daca exista o leziune carioasa necavitara in smalt insa radiografia sau alte mij de dg arata ca este extinsa pana in

dentina se va intra in smaltul sanatos si cavitatea se largeste pentru a facilita exereza dentinei alterate in totalitate5.cand exista 2 sau mai multe leziuni carioase in santuri si fosete diferite ale aceluiasi dinte si exista o grosime de 1,5-

2mm de tesut sanatos inte ele se vor realiza 2 cavitati distincte,altfel se frealizeaza o cavitate unica.6.liniile marginale de contru ale cavitatii depind de forma anatomica a dintelui Ocluzal, marginile preparatiei vor fi formate din linii curbe, largi care ocolesc cuspizii si mentin morfologia normala a

fetei ocluzale. Marginile externe ale cavitatii = netede, fara neregularitati, forma externa acavitatii nu trebuie sa prezine unghiuri

ascutie , pentru a permite plasarea corecta a amalgamului. P sup: ocluzal in santul intercuspidian proc carios si extins in santurile din fosetele meziale : aspect de piscot /

fluture cu partea mai ingusta in sens V-O, situata in santul intercuspidian si care pastreaza integre , pantele cuspidiene si crestele marginale. Istmul nu trebuiesa depaseasca 1/3 din distanta dintre varfurile cuspizilor.

P inf, cand santul nu e in centrul feti ocluzale, cavitatea ocluzala va fi mai apropiata de cuspidul cel mai voluminos7.peretele parapulpar al cavitatii ocluzale, in dentina sanatoasa la 0,5-1 mm de JAD, asigurand astfel rezistenta

materialului de restaurare la fortele masticatorii ocluzale

69.Modalitati de realizare a formei de retentie pentru cavitatile de clasa I-a preparate pentru o restaurare cu amalgam

1.pentru o cavitate conventionala mica, pt realizarea unei retentii optime, suficeint paralelismul a cel putin 2 pereti verticali in raport cu axul dintelui si o usoara convergenta spre ocluzal.Unghiuri bine exprimate la locul de intalnire a peretilor verticali intre ei si unghiurile drepte la intalnirea peretilor verticali cu cel parapulpar.

In cavitatile profunde: unghiuri interne bine rotunjite.2.peretele pulpar trebuie sa fie plan sau in trepte, daca nu este posibil se face o obturatie de baza cu FOZ3.cu cat cavitatea e mai mare si retentia e mai dificil de obtinut: mijloace suplimentare de retentie (pivoturi para

pulpare; stifturi; cavitati de retentie suplimentara; santuri reciproce in dentina restanta la o adancime de 1-2-3 mm)

Page 28: SUBIECTE REZOLVATE OTR

70.Modalitati de realizare a formei de retentie pentru cavitatile de clasa II-a preparate pentru o restaurare cu amalgam

-realizarea unei forme a preparatiei care sa permita accesul si manipularea instrumentarului necesar restaurarii dintelui, sa ofere acces corect si vizibilitate buna in toate etapele de condensare a amalgamului : curbe line, unghiuri rotunjite si liniile drepte ale formei de contur care permit adaptarea amalgamului la peretii si marginile cavitatii

-realizarea retentiei la cavitatea proximal , peretii V si O vor fi scosi din contact cu dintele vecin si usor convergenti spre ocluzal. Preparatia trebuie sa aiba o dimensiune MD de 1.5 mm

-peretele gingival coborat sub punctul de contact la 1-1.5 mm, drept, perpendicular pe axul lung al dintelui, usor inclinat axial, in fct de intinderea leziunii. Ptr marirea retentiei – sant la locul de intalnire perete PP si G

71.Realizarea formei de rezistenta a unei cavitati de clasa I-a preparata pentru o restaurare cu amalgam

sprijinirea pe dentina sanatoasa a tuturor peretilor care suporta forte masticatorii eliminarea partiala/totala a tuturor zonelor de smalt subminate

Ptr ca o cavitate sa reziste la fortele masticatorii:1.orientarea peretilor trebuie sa fie facuta a.i. sa fie perpendiculari sau paraleli cu directia de transmitere a fortelor2.nu se vor pastra portiuni de smalt fara insertia de dentina sanatoasa subiacenta sau portiuni de smalt subtiate lipsite

de rezist3.prismele de smalt in cele mai multe zone ale suprafetei ocluzale sunt paralele cu axul lung al dintelui. Pentru a rezista

fracturilor , peretii de smalt trebuie preparati la 90 grade sau obtuze in raport cu suprafata externa a dintelui. Un unghi mai mic e predispus la fracturi

4.latimea V-O a preparatiei e de 1/3 din distanta dintre vf cupidului V si cel O5.extensia marginilor cavitatii : pastrarea unor cuspizi si creste marginale sustinute de dentina sanatoasa.Cuspizii

trebuie examinati si evaluati pentru a nu exista fisuri care sa determine fracturi ale acestora.Daca un cuspid e prea subtire pentru a rezista f de masticatie,el trebuie intarit prin captusire sau redus pentru a fi acoperit ulterior cu un material de restaurare

6.grosime suficienta materialului restaurator in raport cu fortele pe care acesta le va suporta.In acest sens,o restaurare ocluzala de amalgam trebuie sa aiba o grosime ocluzo-gingivala de 1,5-2 mm pt a rezista fracturilor in timpul masticatiei

72.Realizarea formei de rezistenta a unei cavitati de clasa II-a preparata pentru o restaurare cu amalgam

Cav cls II sunt supuse unor forte ce tind sa disloce restaurarea sagital/vertical. Pentru rezistenta, cavitatea de retentie de pe suprafata ocluzala trebuie sa aiba dimensiuni V-o de ¼ din distanta intre cuspidul V si cel O.

-cavitatea ocluzala v-a respecta principiile de preparare de la cls I,cu un perete proximal lipsa. In zona de unire acelor 2 cavitati apare istmul de intalnire care va fi rotunjit

-marginile cavitatii se extind in tesut sanatos cu smalt nesubminat, dar se are in vedere ca atunci cand suprafata ocluzala prezinta leziuni carioase , se ocolesc varfurile cuspizilor si creasta amrginala opusa leziunii carioase, creasta oblica a molarilor superiori => a.i. acces sufficient pentru preparare si restaurare.peretii cavitatii ocluzale paraleli cu axul lung al dintelui.

-cavitatea verticala: pereti V/O/G/PP-peretele gingival al cav verticale va trebui coborat sub punctul de contact la 1,5 mm,drept , perpendiculat pe axul lung

al dintelui sau cu o usoara inclinare spre peretele axial.Pentru mareirea retentiei se poate efectua un sant la locul de intalnire a celor 2 pereti: peretele axial(parapulpar) si gingival. Peretele gingival M-D 1-1,5mm.

-majoritatea cav cls II au acces ocluzal.Daca proc carios e la JSC: acces V sau O (prin gaura cheii) ,cavitatea va fi sub punctul de contact. Marginile cavitatii vor fi in cement sau in dentina, unghi de 90 grade cu suprafata externa a dintelui

-daca lipseste dintele vecin, dar avem acces (treme; distructii coronare) sau exita o cav sub punctul de contact pe dintele vecin: cavitate tip caseta (90 grade cu suprafata externa)

Page 29: SUBIECTE REZOLVATE OTR

-peretele PP in dentina sanatoasa

73.Caracteristicile cavitatii proximo-ocluzale tip “ slot ” pentru restaurarea cu amalgam

Cavitatea tip ''slot'' este o cavitate atipica, minim invaziva. O varianta pentru cavitatea de cls a 2-a cavitatea ocluzala este limitata ca creasta marginala lasam, in timpul preparatiei cavitatii proximale si a exerezei dentinei alterate, o zona subtire de smalt proximal

dinspre dintele vecin in scolul de a evita lezarea accidentala a acestuia. Va fi idepartata dupa realizarea preparatiei cu instrumente de mana.

Cavitatea proximala, pentru retentie, peretii V/O vor fi scosi din contact cu dintele vecin, usor convergenti ocluzal. Pentru a mari retentia: 2 santuri adiacente situate la contactul peretelui V si O cu cel PP, in dentina, la distanta de zona de JAD pt a evita riscru deschiderii camerei pulpare (sferica de 0.5 mm) – santuri de 0.5 mm adancime si 0.5 mm latime, splasate a.i. sa ramana 0.25-0.50 mm dentina intre santuri si JAD

daca cav proximala e foarte larga,a.i retentiile nu sunt pe suprafete opuse: restaurare adeziva pentru amalgam sau plasarea unor stifturi orizontale sau verticale parapulpare

peretele G coborat sub punctul de contact la 1,5 mm,drept , perpendiculat pe axul lung al dintelui sau cu o usoara inclinare spre peretele axial.Pentru mareirea retentiei se poate efectua un sant la locul de intalnire a celor 2 pereti: peretele axial(parapulpar) si gingival. Peretele gingival M-D 1-1,5mm.

peretele PP in dentina sanatoasa

74.Exereza dentine alterate restante

dupa conturul ext si int al cavitatii, vf JAD (indemna de carie); cu aj sondei si prin inspectie, consistenta si culoarea dentinei restante.

in leziunile carioase mici si medii, tesuturile patologice sunt indepartate odata cu realizarea etapelor de lucru. In cav mai extine, pe un perete gata preparat, intr-o anumita zona poate ramane o cantitate de dentina altera, ce v-a fi indepartata fara a fi necesara modificarea formei sau pozitiei peretelui

-in cav profunde,cu afectarea pulpara,fara semne clinice majore-indepartarea totala-deschiderea accidentala a camerei pulpare, in timpul exerezei = > se poate pastra dentina alterata daca:1.nu exista semne clinice de suferinta pulpara2.cantitatea nu depaseste 1-1,5 mm3.starea de reactivitate locala si generala a pacientului e buna => indicatie de coafaj indirect:tratamentul plagii

dentinare

75.Modalitati de realizare a finalizarii marginilor cavitatii in cazul unei preparatii realizate pentru materiale neadezive

-inchidere marginala buna la interfata preparatie-restaurare si o trecere cat mai putin denivelata intre ele; rezistenta mecanica optima a smaltului si a marginilor restaurarii:

Directia prismelor de smalt Prismele de smalt sectionate sa se sprijine pe dentina sanatoasa ata la niv JAD/margini externe Localizare marginilor preparatiei Materialul de restaurare si zona de suprafata coronaraa pe care se aplica fortele

-materialele de restaurare neadezive (amalgam) finisarea marginilor de smalt se realizeaza a.i. prismele de smalt sa aiba capatul interior sprijijit pe dentina: impiedicarea desprinderii acestora si aparitia unei zone marginale retentive la limita preparatie/restaurare

Page 30: SUBIECTE REZOLVATE OTR

-pt amalgam unghiul format la toate marginile de smalt sa fie 90, dar greu de obtinu asa ca: unghiul dintre peretele lateral si suprafata pantei cuspidiene sa fie mai amre pe masura ce cavitatea devine mai extinsa (peretii realizati mai convergenti spre ocluzal)

-peretii cavitatii spre exterior trebuie realizati a.i. sa aiba conturul format din linii curbe,unghiul de intalnire a 2 margini externe de smalt sa fie rotunjit.Marginile de smalt, dupa finisare trebuie sa fie cat mai netede ,cat mai putin anfractuoase

76.Prepararea cavitatilor situate pe suprafetele vestibulare si orale ale dintii laterali in scopul restaurarii lor cu amalgam

Cavitatile de cls V nu pun pb din pct de vedere al abordarii procesului carios sau a rezistentei, fiind expus direct vederii si accesului si nu e situat in zone expuse direct presiunilor masticatorii.

Forma de contur:exereza in totalitate a tesuturilor dure alterat ireversibil, smaltului modificat de aspect si culoare de la marginile cavitatii.

Retentia: inclinarea divergenta a peretilor laterali ai cavitatii spre peretele axial convex. Finisarea marginilor cavitatii: margini netede ,cu linii curbe fara unghiuri exterioare.

ADEZIUNEA LA STRUCTURILE DURE DENTARE

77. Care sunt tipurile si mecanismele de adeziune care exista la nivelul interfetei adezive.

Adeziunea se realizeaza fizic sau chimic.

Adeziunea fizica reprezinta atractia care se exercita intre doua corpuri aflate in stransa legatura, datorita fortelor dintre moleculele(atomii) de la suprafata corpurilor.

Adeziunea fizica se realizeaza pe baza fortelor de atractie de tip: - intermolecular;- electrostatic;-specifice(mecanice)Fortele intermoleculare si elctrostatice actioneaza la nivelul dipolilor existenti in moleculele vecine din cele doua

corpuri si prezinta eficienta doar daca intre cele doua suprafete exista o distanta foarte mica(1-2 A).Cele mai frecvente tipuri de adezivi sunt cele care adera pe baza fortelor de atractie intermoleculare.

Adeziunea chimica reprezinta lipirea a doua corpuri din acelasi material sau din materiale diferite prin intermediul unei substante chimice numita generic adeziv.

Adeziunea chimica se realizeaza prin formarea de legaturi chimice: intramoleculare( cu valenta primara-puternice)- mentin atomii legati in molecule

legaturi ionice; legaturi covalente polare/coordinative legaturi incovoiate(tip banana) legaturi 1e si 3e legaturi 3c si 2e sau 3c si 4e legaturi aromatice legaturi metalice

intermoleculare (cu valenta secundara-slabe) – se formeaza in atomi sau ioni fara legatura in alte conditii forte van der Waals-se formeaza cel mai des; se pot forma in orice tip de structura chimica

forte keesom( dipol permanent- dipol permanent) forte debye(dipol permanent- dipol indus) forte London( de dispersie; dipol instantaneu- dipol indus)

legaturi de hidrogen(situatie speciala dipol permanent- dipol permanent) => aspect particular: leg covalente interactiuni cationi- pi e(nucleu aromatic).

Mecanismul de realizare a adeziunii chimice se bazeaza pe fenomenul de chemosorbtie, adica prin adsorbtia moleculelor adezivului la suprafata aderentului si prin crearea de legaturi chimice cu gruparile active ale acestuia.

Page 31: SUBIECTE REZOLVATE OTR

78. Care sunt consecintele clinice ce confera superioritate tehnicilor bazate pe adeziune in odontoterapia

restauratoare.

Conceptul de adezivitate este superior deoarece: permite o aderenta si o retentie mult mai buna a materialelor de obturatie la peretii cavitatilor; se realizeaza conservarea tesuturilor dure deoarece nu mai este necesara realizarea cavitatilor clasice cu sacrificiu

de tesut sanatos pentru a conferi rezistenta si retentie; se amelioreaza inchiderea marginala, limitand infiltrarea microorganismelor si a toxinelor acestora.

79. Enumerati si descrieti factorii principali care influenteaza adeziunea.

Atat adeziunea fizica cat si cea chimica depind de cativa factori:-umectabilitatea;-energia de suprafata;-tensiunea superficiala;-vascozitate;

Umectabilitatea este proprietatea adezivului de a se intinde pe suprafata corpului. Se poate determina prin masurarea unghiului de contact format intre tangenta la suprafata lichidului si suprafata

aderentului. Umectabilitatea este crescuta pentru unghiuri mai mici de 90 de grade si aderenta este maxima pentru un unghi de

0 grade.Energia de suprafata este importanta pentru aderent. Moleculele de la suprafata aderentului prezinta o energie mai mare decat cele de la interior si pot realiza legaturi

adezive mai puternice.Tensiunea superficiala este importantanta pentru adeziv(lichid).

Reprezinta atractia reciproca a moleculelor de la suprafata lichidului in contact cu un alt corp. Cu cat tensiunea este mai mica cu atat adeziunea este favorizata.

Vascozitatea influenteaza adezivul. Ea reprezinta proprietatea lichidelor de a se opune curgerii datorita frecarii interne. Gradul de vascozitate trebuie sa fie adecvat deoarece un adeziv foarte vascos impiedica curgerea acestuia si

capacitatea de infiltrare, iar un adeziv cu vascozitate mica nu permite controlul aplicarii.

80. Descrieti principiile si fazele realizarii adeziunii la smalt.

Adeziunea amelara necesita: pregatirea smaltului – gravare acida – se utilizeaza acid fosforic 15-40%; timp >15 sec, se obtine adeziune cu forte

de tractiune superioare suficiente pt a se opune fortei de contractie de polimetizare; se obtine adeziune mecanica (prin intermediul unei rasini fluide cu coeficient crescut de umidit)

agenti de legatura amelari = rasini diacrilice nesarjate; sunt retinute in interiorul microretentivitatii amelare prin polimerizare; monomerul de dilutie este mai mult => vascozitate scazuta

81. Prezentati factorii de care depend caracteristicile gravarii acide a smaltului.

Gravarea acida este influentata de: tipul subst utilizate; concentratia subst utilizate (37% pt acid fosforic) tehnica de aplicare (15 sec e suficient) starea fizica a acidului: solutie (greu de manevrat; gel (usor de manevrat, putere de penetrare in suprafata si

profunzime) caract suprafetei smaltului.

Page 32: SUBIECTE REZOLVATE OTR

conditionarea acida rezultata din dizolvarea hidroxiapatitei => intre prismele de smalt apar microimpresiuni, iar in interiorul lor, microimpresiuni f fine mult mai numeroase. Cu cat aria de smalt disponibil gravarii acide e mai mare, cu atat adeziunea si inchiderea marginala sunt mai bune

82. Prezentati etapele clinice ale realizarii gravajului acid al smaltului.

Curatarea suprafetelor ce urmeaza a fi gravate (pasta de glicerina) uscarea dintelui (diga; rulouri; aspirator) gravarea pr-zisa (acid fosforic 37% pe dintele uscat, timp de 15 sec) spalare sub jet de apa sub presiune apoi uscare cu jet de aer sub presiune

suprafata gravata = aspect de suprafata cretoasa suprafata gravata trebuie sa ramana uscata (daca e contaminata, gravarea se reia)

83. Care sunt factorii de care trebuie sa tina cont realizarea adeziunii la dentina.

Factori:-structura heterogena a dentinei( 67% comp minerala, 13% apa, 20% comp organica);-prezenta canaliculelor dentinare- dimensiuni, permeabilitate, densitate si orientare;-umiditatea permanenta datorita lichidului canalicular;-dificultatea realizarii unei reactii chimice intre un corp lichid si unul solid;-reactia chimica trebuie sa aiba loc la temperatura corpului;-reactia chimica nu trebuie sa agreseze pulpa dentara;-reactia chimica trebuie sa se incheie in maximum 10 minute;

84. Detritusul dentinar remanent ( definitie, compozitie, structura, caracteristici) si importanta lui in realizarea adeziunii dentinare.

Definitie: strat microscopic, superficial si aderent, format la suprafatata dentinara prin zdrobirea neuniforma a dentinei in timpul prepararii prin taiere, datorita deformarilor mecanice si a caldurii de frictiune. (pelicula fina alc din microcristale incorporate intr-o matrice organica denaturata)

Structura: strat amorf,poros, relatin neted, gros de cel mult 1-2 um, relativ uniform, format din particule microcristaline inglobate intr-o matrice de structuri organice denaturate. Se prezinta sub forma de pelicula (smear layer) de dimensiuni variate ( de la 1-5 um pana la 10-15um; in functie de

extensia preparatiei efectuate, de instrumentul taietor folosit, de prezenta unui sistem de irigare si racire cat si de tipul acestuia) si de dopuri de dentina sau cepuri(smear plugs) ce patrund 1-2 um in canalicule.

Compozitie: ->constituenti de origine dentinara(si/sau amelara):

-din dentina pericanaliculara si intercanaliculara: cristale de HA, colagen denaturat;-din canaliculele dentinare: GAG, proteoglicani, resturi odontoblastice, microorganisme

->constituenti de origine extra-dentinara(lichid bucal): saliva, germeni microbieni, toxine, produsi de degradare metabolica, elemente celulare( sange, gingie)

DDR-ul nu poate fi solubilizat decat cu agenti de gravaj ( care inlatura pelicula si cepurile in totalitate) sau agenti chelatori ( care inlatura doar pelicula, nu si cepurile).

In abordarea terapeutica a DDR-ului exista mai multe variante in functie de sistemul adeziv utilizat; operatorul poate sa opteze pentru:

-mentinerea intacta a DDR si includerea acestuia ca interfata adeziva, sub stratul de rasina polimerizata( generatia I de adezivi);

-mentinerea DDR modificat(impregnarea si legarea acestuia acestuia de dentina subiacenta cu adeziv- generatiile II si III de adezivi);

-eliminarea DDR, cu indepartarea in totalitate a acestuia(pelicula si cepuri- generatiile IV si V de adezivi);

Page 33: SUBIECTE REZOLVATE OTR

-dizolvarea DDR, cu indepartarea pelicului si pastrarea cepurilor( generatiile VI si VII de adezivi)

85. Gravarea acida a dentinei.

Pentru solubilizarea dentinara se pot utiliza acizi ( gravaj, demineralizare terapeutica) sau chelatori(EDTA).Acizii inlatura in totalitate stratul DDR ( atat pelicula cat si cepurile), pe cand agentii chelatori indeparteaza doar partial

stratul de dentina remanenta( doar pelicula nu si cepurile).Actiunea acizilor asupra fazei minerale implica:

-dizolvarea componentei minerale pe o anumita adancime si deschiderea concomitenta a canaliculelor dentinare;- dizolvarea componentei minerale a dentinei pericanaliculare si expunerea fibrelor de colagen din dentina

intercanaliculara;-modifica, indeparteaza partial sau total DDR-ul;

Actiunea acizilor asupra componentei organice a dentinei implica:-colabarea retelei de colagen dupa demineralizare cu modificarea arhitecturii sale locale.

86. Descrieti componentele de baza ale unui sistem adeziv dentinar.

Acid (etching) realizeaza demineralizarea (gravajul) dentinei; lasa libere fibrele de colagen; elimina/dizolva/modifica DDRPrimer (priming) rasina hihrofila intr-un solvent ; umecteaza zona demineralizata, favorizand penetrarea rasinii (priming) in interiorul tubilor dentinari si in reteaua

de colagen eliberata pt care are afinitate => determina aparitia stratului hibrid;Rasina (bonding) prin polimerizare realizeaza adeziune propriu-zisa; vascozitae scazuta

87. Cum se grupeaza adezivii dentinari, in functie de atitudinea agentilor de colaj dentinar fata de detritusul dentinar remanent.

In functie de abordarea terapeutica se pot utiliza sistemele adezive cu actiune diferita asupra DDR-ului: pastrarea intacta a DDR si il incorporeaza in procesul de colaj (se aplica intr-o etapa sau doua; nu reuseste sa

realizeze o legatura adeziva buna si de durata) impregnarea si modificarea DDR, formand legaturi chimice si cu dentina subiacenta (pastreaza smear plugs) eliminarea completa a DDR = indepartarea totala a DDR ( atat pelicula cat si cepurile); dizolvarea DDR = indepartarea partiala a DDR ( pastrarea cepurilor); aplicare in 2 etape

88. Clasificarea sistemelor adezive actuale.

Sisteme adezive etch and rinse:-adeziv tip I: etch and rinse, in 3 etape- acid de gravaj separat;-adezivi tip II: etch and rinse, in 2 etape- acid de gravaj separat;

sisteme adezive autogravante-self-etch:-adezivi tip II: self-etch, in 2 etape- primer acid, autogravant ;-adezivi tip IV: self-etch, in 1 etapa(all in one)-primer acid, autogravant;

sisteme adezive pe baza de CIS:-adezivi in 2 timpi pe baza de CIS;-adezivi intr-un timp pe baza de CIS.

89. Adezivii care modifica stratul de detritus dentinar remanent.

->Adezivi de tip I:Generatia II: - forta de adeziune: 4-6 Mpa;

Page 34: SUBIECTE REZOLVATE OTR

- impregneaza si modifica smear layer-ul;Generatia III: - forta de adeziune 10-12 Mpa;

-contracareaza partial contractia de polimerizare;- impregneaza si modifica smear layer-ul;-capacitate de adeziune si la metal si ceramica

90. Adezivii care elimina stratul de detritus dentinar remanent.

Generatia IV:- forta de adeziune 18-25 Mpa;- formeaza strat hibrid prin indepartarea totala a DDR-ului;-gravaj acid in 3 etape: acid/primer/rasina;- gravaj acid total etch(smalt+ dentina).-prezinta mai multe flacoane(primer, rasina)+ seringa de acid -necesita spalare cu apa dupa gravaj-mecanism de priza dual sau foto-utilizat in tehnici adezive directe, semidirecte, indirecte.

Generatia V: - forta de adeziune 16-18Mpa;- formeaza strat hibrid prin indepartarea totala a DDr-ului;- adeziune si de substrat usor umed;-sistem bicomponent ce prezinta mai multa usurinta in utilizare: acid/ primer+rasina;-gravaj acid total-etch.-un singur flacon(primer+rasina)+ seringa acid;-necesita spalare cu apa dupa gravaj-mecanism de priza dual sau foto-tehnici adezive directe

91. Adezivii care dizolva stratul de detritus dentinar remanent.

Generatia VI(two-step): -forta de adeziune 16-18 Mpa;-formeaza stratul hibrid prin indepartarea partiala a DDR-ului;- adeziune de substrat usor umed;-sistem bicomponent: acid+primer/rasina-agent de gravaj de tip self-etch, care nu necesita spalare;-primeri autogravanti initial de tip “moi”(pH=+-2), ulterior cu eficienta sporita, de tip “tari”(ph<=1) -mecanism de priza foto sau dual;-utilizare in tehnici adezive directe, semidirecte si indirecte.

Generatia VI(one-step): -forta de adeziune 16-18 Mpa;-formeaza stratul hibrid prin indepartarea partiala a DDR-ului;- adeziune de substrat usor umed;-sistem bicomponent: acid+primer/rasina-agent de gravaj de tip self-etch, care nu necesita spalare;-primeri autogravanti initial de tip “moi”(pH=+-2), ulterior cu eficienta sporita, de tip “tari”(ph<=1) -se aplica simultan: necesita mixare in mom utilizarii;-mecanism de priza foto;-utilizare in tehnici adezive directe.

Generatia VII(actuala):-forta de adeziune peste 25 Mpa;- formeaza strat hibrid prin indepartarea partiala a DDR-ului;-sistem monocomponent( acid+primer+rasina)- all-in-one;-adeziune si la substrat umed;-nu necesita mixare(monodoze de unica utilizare)-sistem autogravant tare;-vulnerabili la separarea fazelor componente;-risc de nanoinfiltratii( membrane semipermeabile);

Page 35: SUBIECTE REZOLVATE OTR

-polimerizare foto;-utilizare in tehnici adezive directe;

92. Caracteristicile de baza ale principalilor solventi folositi in sistemele adezive.

Acetona volatilitate ridicata excelenta indepartare a apei; agent deshidratant puternic; probleme de pastrare si aplicare.Etanol (in apa) capacitate de penetrare excelenta; solutie corespunzatoare din punct de vedere al evaporarii; energie de suprafata favorabila pentru umectarea retelei fibrilare de colagen expusa;Apa capacitate de penetrare buna; potenteaza capacitatea autogravanta a monomerilor acizi; se evapora lent, in consecinta este mai dificil de indepartat; apa remanenta poate impiedica penetrarea/polimerizarea rasinii.

93. Enumerati cerintele esentiale pe care trebuie sa le intruneasca un adeziv dentinar eficient si factorii de care depinde adeziunea dentinara.

Din pct de vedere clinic, trebuie sa indeplineasca urmatoarele calitati: adeziune eficienta la dentina (comparabila cu cea obtinuta la nivelul smaltului); contracararea contractiei de priza

(de polimerizare) a materialului de restaurarea biocompatibilite compatibilitate cu materialul de restaurare finala (cel mai frecvent compozit, polimerizare) sigilarea etansa a canaliculelor dentinare (impiedica miscarile limfei dentinare – dispare sensibilitatea

postoperatorie) adeziunea obtinuta si in prezenta umiditatii pe substrat (''moist''/''wet bonding'') sistem de polimerizare eficient (auto/foto/dual) grosimea optima a stratului adeziv (20 um) realizare rapida a adeziunii (durata scurta, de ordinul sec/min pana la prod reactiei de polimerizare) adeziune obtinuta la mai multe tipuri de substraturi in mod egal manipulare si aplicare usoara, in timp scurt

Factorii de care depinde adeziunea dentinara: substrat dentinar factor dentar si relatia sa cu modificarile locale material adeziv factori care pot determina alterarea stratului hibrid

94. Substratul dentinar si calitatea adeziunii.

Calitatea dentinei – rol esential in adeziunea dentinara ( dentina tanara are forta de adeziune mai mare ca cea a pacientilor in varsta; adeziunea la dentina sclerotica e mai proasta)

grosimea tubilor dentinari: la JSC e de 4%, aproape de pulta 28% forta de adeziune + JSC, - dentina circumpulpara gravarea acida nu trebuie sa depaseasca 15 sec cand fol acid fosforic 37% (in caz contrar apare o suprafata hialina

care face dificila formarea stratului hibrid aderent)

95. Factorii care pot determina alterarea stratului hibrid.

Page 36: SUBIECTE REZOLVATE OTR

Gravare prea importanta a dentinei uscare prea accentuata a dentinei ce poate det o aglomerare de structuri de colagen si penetrarea insuficienta a

rasinii printre fibre contaminarea dentinei gravate cu sange, saliva timp de actiune insuficient al primerului ingrosarea primerului lichid in flacon suflarea aerului cu presiune prea mare poate sa lase un strat f fin de adeziv de colaj si ramane un strat anaerobic de

rasina care nu poate fi polimerizat complet o polimerizare incompleta (lampa foto necorespunzatoare

96. Influenta adezivilor dentinari asupra pulpei dentare.

Cercetari multiple (inclusiv efectele tehnicii total etch asupra pulpei) au aratat ca gravarea acida a dentinei (conditionarea), urmata de primer si sigilarea rapida a marginilor sale constituie cea mai buna protectie pulpara

realizarea unui strat hibrid nu reprez doar posibilitaea realizarii unei bune restaurari, ci, datorita faptului ca e acidorezistent, si o protectie a supraf radiculare impotruva cariei la acest nivel identica cu ceva a sigilarii santurilor si fosetelor de pe FO

adeziunea dentinara, prin denaturarea proteinelor de la suprafata plagii dentinare se reduce permeabilitatea canaliculelor dentinare, tubii dentinari se inchid, hidrodinamica fluxului dentinar se reduce = > reducerea sensibilitatii dentinare

97. Descrieti tipurile de umiditate existente la nivelul plagii dentinare si influenta lor asupra realizarii adeziunii dentinare.

Umiditatea interna: fluidului dentinar, care circula in canaliculele dentinare, datorita presiunii pozitive intrapulpare care intretine o miscare spre suprafata dentinara, prin traversarea tubilor dentinari deschisi ca urmare a procesului de gravare acida a dentinei = > adezivi cu capete hidrofile (permite umectarea substratului dentinar hidrofil gravat acid) si hidrofobe

Umiditatea extena: umiditatea mediului bucal + umiditatea din cabidetul dentar. Are actiune negativa asupra rezistentei adeziunii dentare. Poate fi controlata cu ajutorul mijloacelor de izolare. Valoarea adeziunii la dentina diminua daca umiditatea e mare. Incorporare de copolimeri de acid polialchenoic => buna stabilitate in timp (scotchbond)

Umiditatea externa accidentala: contaminarea cu sange/saliva. Inpiedica efectiv contactul intre adeziv si substratul de legatura. Mai frecvent la mandibula.

98. Tehnica de conditionare a smaltului si dentinei, ca faza critica a realizarii adeziunii.

Spalare izolare uscare gravare acida:

tehnica degravare selectiva; tehnica de gravare totala (conditionantul si agentul de gravare simultan pe smalt si dentina)

- traditional, smaltul e gravat selectiv cu acid fosforic 30-40%- tehnica gravajului total – acid fosforic mai putin concentrat, acizi mai slabi (citric, maleic, oxalic) – agenti conditionanti universali cu actiune de gravare suficienta pentru smalt si blanda pentru dentina = > eficacitate scazuta a colajului- 2 agenti de gravare in mod selectiv, dar ingreuneaza procesul clinic- azi, acid fosforic concentrat 15 sec pe smalt apoi 15 sec pe smalt si dentina (adezivi ce elimina DDR)- primer autogravant: in acelasi timp smalutul si dentina; contine monomer acid; nu necesita spalare; e intins cu un jet de aer; nu graveaza suficient de profund ca agentii conventionali- rasini compozite modificate cu adaos de poliacid (COMPOMERI): ionomeri de sticla si compozite; manipulare usoara; cimplitatea procedurilor clinice; conditionarea intr-o etapa datoorita primerului autogravant

99. Modul de aplicare a primer-ului, ca faza critica a realizarii adeziunii.

Page 37: SUBIECTE REZOLVATE OTR

timp de 15 sec, pentru a permite difuziunea monomerului in toata profunzimea stratului demineralizat si pentru a fi

siguri ca rasina va infiltra corect reteaua de colagen tehnica de adeziune uscata: primerul rehidratant apos (15 sec) permite reexpansiunea retelei de colagen tehnica de adeziune umeda: primerul tb aplicat suficient pt a permite deplasarea umiditatii reziduale de la

suprafata dentinei prin evaporarea solventului pe baza de acetona. Primerul cu acetona aplicat dupa o uscare scurta si blanda poate elimina DDR in 2 sau 3 etape. Aplicarea primerului cu presiune moderata amelioreaza si accelereaza procesul de difuziune a monomerului, ce va fi aspirat in spatiile interfibrilare

100. Tehnica de aplicare a rasinii adezive,ca faza critica a realizarii adeziunii.

Aplicare printr-o actiune mecanica (pensula, buleta) decat jet de aer. Trebuie depusa in cantitate mare inainte de a fi intinsa cu ajutorul unui aplicator si uscata cu o hartie absorbanta intre 2 aplicati. Astfel, stratul de bonding va atinge o grosime optima de 100 um (grad de elasticitate optim pentru amortizarea presiunilor mecanice si tensiunilor datorate contractiei de polimerisate a rasinii compozite).

Rasina adeziva cu vascositate scazuta in strat intermediat sub o obturatie permite o legatura foarte rezistenta mecanic si o buna etanseizare a plagii dentinare

adezivii cu rasina cu vascozitate scazuta si adezivii cu acid polialchenoic sau sau sistemul adeziv pe baza de CIS (FujiBond) se aplica in strat mai gros

sistemele adezive polimerizate chimic/mixt au viteza de polimerizare scazuta, permit formarea unor porozitati slabe, ce contribuie la mecanismul de amortizare clasica

CIS sub compozit reduce rigiditatea totala a obturatiei si mareste capacitatea ei de amortizare elastica tehnica sandwich: CIS modificat cu rasini (vitrebond) aplicat in strat intermediar => diminuarea semnificativa a

pierderii restauratiei rasina adeziva tb polimerizata inaintea aplicarii rasinii compozire polimerizarea rasinii adezive stabileste jonctiunea rasina/dinte si activeaza mecanismele de amortizare elastica

(strat subtire de rasina adeziva => permeabilizarea incompleta a rasinii + reducerea capacitatii de amortizare elastica eficienta adeziunii)

MATERIALE DE RESTAURARE CORONARA ESTETICE ADEZIVE

101. Care sunt tehnicile de realizare a restaurarilor coronare estetice bazate pe adeziune amelo-dentinaraTehnici adezive de restaurare coronaraDirecta in cabinet ''chair side'' FARA amprenta si model auto/fotopolimerizare (intraoral) o singura sedinta de lucruSemidirecta in cabinet ''chair side'' FARA amprenta si model postpolimerizare fototermica (extraoral) o singura sedinta de lucruIndirecta IMEDIATA (indirect-directa)

in cabinet ''chair side'' CU amprenta (cabinet) si model (cabinet) postpolimerizare fototermica (extraoral) o singura sedinta de lucru

PROPRIU-ZISA in cabinet + laborator

Page 38: SUBIECTE REZOLVATE OTR

CU amprenta (cabinet) si model (laborator) foto/termo/baro - polimerizare (laborator) mai multe sedinte de lucru necesita restaurare provizorie

102. Prezentati caracteristicile principale ale tehnicii adezive directe de realizare a restaurarilor coronare esteticeTehnica directa de restaurare adeziva: in cabinet ''chair side'' FARA amprenta si model auto/fotopolimerizare (intraoral) o singura sedinta de lucru

Adeziunea amelo-dentinara se realizeaza prin gravare acida a smaltului i dentinei urmata de o splare abundenta cu apa si aplicare primer si adeziv. Pt realizarea adeziunii, dintele trebuie sa ramana umed, iar flaconul cu adeziv trebuie seschis doar in momentul utilizarii (contine acetona). Plasarea primerului se face cu aplicator, dupa care flaconul se va inchide rapid, se usuca rapid si cu blandete dintele si se aplica adezivul de colaj se asteapta 15-20 sec, cat sa intre in toate structurile demineralizate, apoi se usuca si se polimerizeaza. Se aplica si un al-2lea strat

103. Enumerati materialele cu structuri combinate folosite ca materiale estetice aderente pentru tehnici de restaurare directe si prezentati caracteristicile principale ale structurii acestora.

CIS modificate prin adaos de rasini: CIS fotopolimerizabile compozite modificate prin adaos poliacid (polialchenoic): COMPOMERI compozite modificate prin cuplare stabila a unei retele spatiale de structura anorganica (SiO2) la matricea organica:

ORMOCERI CIS cu adaos de rasini modificate prin incorporarea de particule (de CIS) prepolimerizate (faza stabila): GIOMERI

104. Enumerati componentele structurale (fazele) unui material compozit si prezentati rolurile principale ale fiecarei componente.

FAZA ORGANICAEste o fază continuă, polimorfă, constituită dintr-un amestec de monomeri şi aditivi (5%). Monomerii fazei organice

sunt: - monomeri principali, de bază;- monomeri de diluţie, de adiţie.

Proprietăţile cerute monomerilor de bază sunt: - contracţie minimă de polimerizare;- vâscozitate şi volatilitate mică; - absorbţie minimă de apă;- aderenţă la ţesuturile dure dentare;- toxicitate minimă pentru pulpa dentară.Monomerii de diluţie au rolul de a dilua monomerul de bază. Ei au o masă moleculară mai mică decât monomerii de

bază şi au fost introduşi în compoziţia fazei organice a materialelor compozite pentru a le reduce vâscozitatea şi a permite manipularea clinică mai bună a materialului.

FAZA ANORGANICA Este cunoscută şi sub denumirea de umplutură şi conţine, în general, substanţe minerale, compuşi de siliciu în

diferite forme cristaline (cristobalit, tridimit, cuarţ), silicat de litiu-aluminiu, săruri de bariu, zinc, zirconiu, ytriu, etc. - compozite cu macroumplutura, conventionale- compozite conventionale moderne- compozite hibride

Page 39: SUBIECTE REZOLVATE OTR

AGENTI DE CUPLARE (realizeaza unirea dintre cele 2 faze) Scopul agenţilor de cuplare este acela de a uni particulele de umplutură ale fazei anorganice cu monomerii fazei

organice a materialelor compozite. De această legătura depinde rezistenţa şi durata compozitului. Agenţii de legătură cei mai uzuali sunt silanii X-Si(OR)3, cu grupări polimerizabile X sau hidrolizabile R. Prin hidroliză, rezultă silanoli.

105. Monomerii principali (de baza) la materialele compozite. Majoritatea materialelor compozite conţin monomeri aromatici, cu vâscozitate scăzută. Primul monomer de bază

utilizat a fost MMA, descoperit în 1940 şi comercializat în 1951. El s-a dovedit a fi foarte puţin rezistent la abraziune, nu prezenta o bună etanşeizare şi avea o tendinţă foarte mare de colorare în timp. Aceste lipsuri au determinat dorinţa de a găsi noi materiale restauratoare pe bază de MMA. În 1951, pentru prima dată se adaugă la MMA particule de umplere din Al2O3, pentru a reduce contracţia de priză a materialului în momentul polimerizării sale.

În 1960, Bowen are ideea de a lega fiecare extremitate a unei molecule de bisphenol cu un grup glycidylmethacrylat şi obţine prin această combinaţie primul monomer de bază denumit BisGMA, un Bisphenol-A-diglycidylmethacrylat prin acţiunea dintre methacrylatul glycidynic (GMA) şi Bisphenol acetona (Bis A).

Monomerii principali au masă moleculară mare, contracţie de priză mică, datorită structurii voluminoase, capacitate bună de umectare a ţesuturilor dure dentare. Dezavantajul lor este că sunt toxici pentru ţesutul pulpar şi îşi modifică culoarea în timp.

Din cauza grupărilor OH secundare ce formează cu alte grupări OH din molecula de BisGMA punţi de hidrogen, precum şi datorită masei moleculare mari, monomerii de bază tip BisGMA, au vâscozitate crescută. Pentru a mări proprietăţile hidrofile ale răşinii şi pentru a-i scădea vâscozitatea s-a încercat eliminarea grupărilor OH secundare, precum şi utilizarea unor monomeri alternativi bazaţi pe uretan dimethacrylaţi, care să înlocuiască parţial sau total BisGMA. Aceştia au vâscozitatea mai mică, sunt mai hidrofili şi au o duritate mai mare.

Proprietăţile cerute monomerilor de bază sunt: - contracţie minimă de polimerizare;- vâscozitate şi volatilitate mică; - absorbţie minimă de apă;- aderenţă la ţesuturile dure dentare;- toxicitate minimă pentru pulpa dentară.106. Monomerii de dilutie ( de aditie ) la materialele compozite. Monomerii de diluţie au rolul de a dilua monomerul de bază. Ei au o masă molecu- lară mai mică decât monomerii

de bază şi au fost introduşi în compoziţia fazei organice a materialelor compozite pentru a le reduce vâscozitatea şi a permite manipularea clinică mai bună a materialului. Aceştia sunt:

◦ TEG-DMA, un triethylen glycol dimethacrylat;◦ EG-DMA, etylen glycol dimethacrylat;◦ HEMA -hidroxiethyl methacrylat.

Denumiţi în raport cu grupele polimerizabile ca monomeri diluanţi: - monofuncţionali, cu o grupare polimerizabilă; - bifuncţionali, cu două grupări polimerizabile; - trifuncţionali, cu trei grupări polimerizabile,Ei reprezintă cam 25% din totalul masei organice.

Scăderea vâscozităţii masei organice, datorată acestor monomeri de diluţie, permite umectarea uşoară a suprafeţelor de smalţ gravate acid. Diferenţele de vâscozitate ale diferitelor materiale compozite aflate pe piaţă, se datorează proporţiei de monomeri de diluţie pe care îi conţin. Grupările polimerizabile permit participarea monomerilor de diluţie la reacţia de polimerizare.

Aditivii, în proporţie de 5% din componenţa fazei organice a compozitelor, diferă în raport cu modul de polimerizare al

acestora astfel: - răşinile compozite chimico-polimerizabile, sistem bicomponent, au următoriiaditivi:- iniţiatorul de polimerizare care, cel mai ades este peroxidul de benzoil (POB) sau un derivat de acid sulfinic în

proporţie de 0,5-2,5% şi este înglobat în pasta catalizator

Page 40: SUBIECTE REZOLVATE OTR

- acceleratori ai polimerizării, reprezentaţi de amine aromatice terţiare cum ar fi N,N dimetil p-toluidina care a fost înlocuită de N,N dietanol p-toluidina (0,5-3,2%). Aceştia se găsesc în pasta de bază.

În momentul amestecului celor două paste, acceleratorul descompune iniţiatorul formând radicali liberi care, la rândul lor, iniţiază polimerizarea monomerilor.

- răşinile compozite monocomponente, fotopolimerizabile au următorii aditivi:-fotosensibilizatori, care au scopul de a iniţia fotopolimerizarea, cum ar fi de exemplu eterul etilic sau metilic al

benzoinei (2%). Alţi aditivi pot fi: - inhibitori ai polimerizării, ei au scopul de a nu permite polimerizarea materialului compozit în timpul depozitării sale;- stabilizatori de ultraviolete, care absorb radiaţiile ultraviolete;- coloranţi, pigmenţi, impurităţi.

107. Enumerati componentele structurale ale fazei organice a unui material compozit si prezentati rolurile principale ale fiecarei componente.

FAZA ORGANICA (polimorfa, continua, constituind matricea)

1. monomeri de baza: contractie de priza scazuta, aderenta la tesuturile dentare, toxicitate scazuta pentru pulpa2. monomeri de dilutie: au rolul de a diminua monomerul de baza; scade vascozitatea; manipulare mai buna a

materialului3. Aditivi (5%)RDC autopolimerizabile, sistem bicomponent: initiator de polimerizare: peroxidul de benzoil (POB) sau alt derivat sulfinic - catalizator acceleratori ai polimerizarii: amine aromatice tertiare ( N,N – dimetil – p – toluidina sau N,N – dietanol – p –

toluidina) - pasta de baza

RDC fotopolimerizabile, sistem monocomponent fotosensibilatori: eter etilic sau metilic al benzoidei

inhibitori ai polimerizarii stabilizatori de UV coloranti pigmenti impuritati

108. Prezentati componentele structurale ale fazei anorganice a unui material compozit si clasificarea materialelor compozite dupa criteriile legate de aceste componente.

FAZA ORGANICA (de umplutura) contine substante minerale, compusi de siliciu (cristobalit, tridimit, cuart), silicat de litiu-aluminiu, saruri de bariu,

zinc, zirconiu, ytriuClasificarea particulelor dupa compozitie: sticla de silice cu continut de silicat de litiu-aluminiu, saruri de bariu, siliciu

amorf coloidal, fibre de sticla, oxizii, triclorura de yterbiuClasificarea particulelor dupa marime: megaparticule macroparticule midiparticule microparticule nanoparticuleParticulele mari: macinare cernere => particule Particule mici (< 0.01um): hidroliza si precipitare

Page 41: SUBIECTE REZOLVATE OTR

FAZA ANORGANICA (minerala, dispersata, formata din particule de umplutura) compozite cu macroumplutura, conventionale compozite conventionale moderne compozite hibride

109. Prezentati modificarile de structura ale fazei anorganice la compozitele moderne actuale.Compozitele convenţionale moderne încearcă să micşoreze neajunsurile semnalate ale primei generaţii, utilizând alte

tipuri de umplutură, particule mai puţin dure decât cuarţul, care să permită obţinerea prin măcinare a unor particule mai fine, care să realizeze suprafeţe mai netede, mai uşor de şlefuit.

Apar astfel particulele cu dimensiuni submicronice, de ordinul a 0,1-0,04 m, realizate din silice coloidală. Aceasta se obţine prin procese chimice şi anume, prin arderea tetraclorurii de siliciu într-un amestec de H şi O gazos, obţinându-se hidrolizarea şi precipitarea la temperaturi înalte a particulelor de oxid de siliciu, de unde şi denumirea de silice pirolitică sau pirogenă. Particulele astfel obţinute fiind foarte mici, cantitatea lor pe unitate de volum al materialului este mai mare, crescând foarte mult greutatea materialului. Ele permit o ameliorare importantă a aspectului estetic al restauraţiei permiţând o finisare ce lasă în urmă suprafeţe mai fine, mai netede.

Datorită particulelor mici, nu poate fi asigurat un conţinut suficient de mare de umplutură, ceea ce face ca proprietăţile mecanice ale acestor tipuri de materiale compozite să nu fie foarte bune. Ele au:

- o vâscozitate mare;- un procent crescut de masă organică; - un coeficient de expansiune termică mai mare decât celelalte materiale compozite;- un coeficient crescut de absorbţie al apei; - un modul de elasticitate scăzut; - sunt mai vulnerabile la abraziune.

Toate aceste neajunsuri au dus la apariţia de noi tehnologii prin care microumplutura este încorporată în matricea organică. S-au realizat astfel:

- particule omogene- realizate doar experimental, obţinute prin dispersarea particulelor mici de siliciu coloidal în matricea organică nepolimerizată, ceea ce duce la creşterea mare a vâscozităţii la concentraţii mici de silice. Ele dau un aspect fizionomic foarte bun dar proprietăţile materialului sunt slabe.

- particule heterogene- menite să mărească concentraţia de microumplutură din compozit până la nivelul care să permită îmbunătăţirea proprietăţilor lor mecanice nesatisfăcătoare cu particule omogene.

S-au folosit soluţii tehnologice prin care să se realizeze particule cu dimensiuni mai mari de 20-30 m denumite complexe, care să permită o împachetare mai densă, dar să păstreze structura de microparticule. Aceste complexe sunt dispersate în faza organică în care anterior s-a dispersat silice coloidală pirolitică. Aceste particule pot fi:

- particule prepolimerizate sub formă de aşchii. Pentru obţinerea lor, răşina cu microparticule este polimerizată şi apoi mărunţită sub formă de particule de umplutură şi acestea sunt încorporate în răşini ce conţin microparticule de silice coloidală care apoi vor fi polimerizate după inserarea materialului în cavitate; prin această metodă se reduce contracţia de polimerizare.

- particule prepolimerizate sferice, care permit o condensare optimă;- complexe de microparticule condensate. Microparticulele de SiO2 sunt sinterizate într-o masă poroasă care se va

măcina pentru a forma particule condensate de SiO2 cu diametrul de 25m. Acestea se încorporează alături de microparticulele adiţionale în răşini nepolimerizate.

Răşina compozită microîncărcată poate fi BisGMA sau UDMA, şi răşinile compo-zite astfel obţinute pot fi auto sau fotopolimerizabile. Folosind o combinaţie de particule prepoli- merizate sub formă de aşchii cu complexe de microparticule condensate (aglomerate), va creşte conţinutul de microumplutură anorganică până la 75% (în greutate).

Pentru că acestea nu sunt radioopace, li se va încorpora yterbiu sau zirconiu care să le confere radioopacitatea necesară.

110. Prezentati agentii de cuplare (de legatura) din structura materialelor compozite.Scopul agenţilor de cuplare este acela de a uni particulele de umplutură ale fazei anorganice cu monomerii fazei

organice a materialelor compozite. De această legătura depinde rezistenţa şi durata compozitului. Agenţii de legătură cei mai uzuali sunt silanii X-Si(OR)3, cu grupări polimerizabile X sau hidrolizabile R. Prin hidroliză, rezultă silanoli.

Agentul de legătură este un metacriloxipropil-trimetoxisilan. Legătura se face cu ajutorul moleculelor bipolare. La început s-au folosit vinil silanii, apoi metacrioxipropil trimeto- xisilanul.

Page 42: SUBIECTE REZOLVATE OTR

Legătura între faza organică şi cea anorganică a compozitului prin agentul de legătură este una mecanică şi chimică. În ultimul timp, pentru realizarea unei legături mecanice mai bune a particulelor de umplutură cu răşina de bază, se încearcă realizarea unor particule cu suprafaţă neregulată, rugoasă, care permit o oarecare îmbunătăţire a ancorării în porii acestora a răşinii de legătură.

În cazul polimerizării compozitului, grupările metacriloxi şi grupările monomerului participă împreună la reacţie realizând legături covalente şi punţi de H, rezultând o legare chimi- că de suprafaţă a particulelor de umplutură. Această legare chimică prezintă avantaje pentru că, în condiţii ideale, ea poate determina o distribuire continuă a forţelor de solicitare între umplutură şi matrice precum şi faptul că, într-o anumită măsură, liantul protejează agentul de umplutură împotriva degradării hidrolitice.

Încă nu se cunoaşte numărul optim de legături necesare pentru a realiza o rezistenţă durabilă la nivelul suprafeţei intermediare, dar se ştie că ea este infuenţată de:

- forma geometrică a suprafeţei particulelor de umplutură; - compoziţia umpluturii; - prezenţa impurităţilor. Cercetările întreprinse au arătat că zona de minimă rezistenţă a răşinilor compozite se află la nivelul unirii celor două

componente.

111. Prezentati sistemul de activare chimica a polimerizarii (autopolimerizare) la materialele compozite.

Forma de prezentare: pasta – pasta (unul numai catalizatorul, celalalt initiatorul de priza) pulbere – lichid (L – monomerul de dilutie si acceleratorul de priza, P – initiatorul de priza) pasta – lichid (L – monomerul de dilutie si acceleratorul de priza, P – initiatorul de priza)

initiator de polimerizare: peroxidul de benzoil (POB) sau alt derivat sulfinic - catalizator acceleratori ai polimerizarii: amine aromatice tertiare ( N,N – dimetil – p – toluidina sau N,N – dietanol – p –

toluidina) - pasta de baza combinarea celor 2 componente duce la eliberarea de radicali liberi => initiaza polimerizarea rasinii reactie uniforma in tot volumul materialului; are loc intr-un timp lung polimerizarea este incetinita de prezenta O2 ce poate fi absorbit de radicalii liberi. Se va forma un strat de suprafata

nepolimerizat datorita difuziunii O2 in lichidul rasiniiViteza de polimerizare, timpul de lucru si rezistenta compozitului depind de: tipul si cantitatea de stabilizator si inhibitor; raportul dintre ele raport POB/amina tipul de monomer si umplutura anorganica temperatura mediuluiAvantaj: nu necesita aparatura speciala polimerizare uniforma, indif de grosimea stratului de compozitDezavantaj: instabilitate cromatica timp de lucru scurt 2-3 min inglobare aer in timpul prepararii biocompatibilitate limitata (amine!!) fuloare incorecta => goluri prelucrare, finisare lustruire => suprafete rugoase => discromii, acumulare PB

112. Prezentati sistemul de activare a polimerizarii prin radiatii lumionoase (fotopolimerizare) la materialele compozite: initierea prin radiatii incoerente in spectrul vizibil.

La acest tip de iniţiere a fotopolimerizării, lampa de u.v. a fost înlocuită cu o lampă cu filtru triplu, care furnizează o radiaţie cu lungime de undă între 420-450 nm, deci în domeniul lungimii de undă vizibile (400-800 nm). Sursa de lumină a fost la început un bec halogen de 75-150W.

Page 43: SUBIECTE REZOLVATE OTR

Răşinile compozite activate cu lumină vizibilă au un sistem de activare bicomponent, format din dicetonă (camforchinonă şi cetone aromatice) şi o amină terţiară. Dicetona fotosensibilizantă, de obicei camforchinonă, absoarbe energia radiantă cu lungimea de undă de cca. 470 nm (lumină albastră) şi trece în stare de excitare. La momentul oportun de excitare, dicetona se combină cu amina terţiară şi rezultă un complex oportun care se descompune, cu eliberarea de radicali liberi şi aceştia vor iniţia polimerizarea răşinii.

Profunzimea până la care pătrunde lumina este foarte importantă şi ea depinde de o serie de factori. O mare parte a răşinii rămasă neactivată iniţial de acţiunea luminii, în momentul prizei va rămâne nepolimerizată. Polimerizarea nu este niciodată completă, o mare parte a grupărilor metacrilat rămânând nepolimerizate chiar după câteva ore. Cu cât gradul de polimerizare este mai ridicat, cu atât proprietăţile fizice ale compozitului sunt mai stabile.

Gradul de conversie al dublelor legături C-C ale monomerului la 0,2 mm sub suprafaţa unui compozit fotopolimerizabil optim este de 44-75% deci, cantitatea de metacrilat nepolimerizat e de 25-56% şi ea depinde de concentraţia diferiţilor monomeri. O conversie mai mare face să crească contracţia de polimerizare. Dublele legături rămase la capătul lanţurilor după fotopolimerizarea iniţială devin neutilizabile în 24 ore pentru viitoarele legături.

Timpul de înjumătăţire al radicalilor liberi rămaşi, potenţial reactivi, este de numai 30-50 de ore, ceea ce înseamnă că majoritatea reacţiilor ce au loc în timpul mecanismului de priză şi contracţia consecutivă lor, vor avea loc în primele secunde în timpul fotopolimerizării şi se completeaza în următoarele două zile.

Sursa de lumină influenţează adâncimea polimerizării şi gradul de conversie al monomerilor. Lampa cu halogen, folosind o sursă incandescentă a cărei temperatură la nivelul becului atinge 400 C, face ca numai 10% din energia produsă să fie utilizată pentru emisia de radiaţii vizibile. Acest lucru a determinat iniţierea unor cercetări pentru găsirea unor lămpi care să o înlocuiască pe aceasta. Astfel, cercetătorii japonezi au introdus lămpi cu diode LED care au avantajul că:

- asigură o adâncime mai mare de polimerizare;- realizează un grad sporit de conversie a monomerilor reziduali;- nu emit radiaţii ultraviolete;- au o acţiune rapidă (20-40 secunde);- au putere mare de penetrare (2-2,5mm).

Lungimile de undă ale acestor radiaţii emise de lămpile cu diode LED sunt de 420-550 nm. Un alt tip de sursă de lumină folosită pentru fotopolimerizare este acela al lămpilor tip TriLight, care oferă

posibilitatea variaţiei luminoase permiţând astfel modelarea desfăşurării prizei materialului compozit şi contracţiei consecutive acesteia. Există astfel posibilitatea realizării unei intensităţi luminoase mai reduse, medie sau standard.

De asemenea, se cunosc azi sursele luminoase de mare putere, cu frecvenţa în sistem stroboscopic (descărcare electrică în xenon, plasmă), ce permit fotopolimerizarea aproape instan- tanee (3-5 minute), eliminând astfel contracţia de priză şi reducând timpul de lucru. Totuşi, sursele de lumină mai puternice, crescând viteza de polimerizare, vor duce la o cantitate mai mare de monomeri liberi.

Avantajele fotopolimerizării prin radiaţii vizibile sunt:- polimerizarea se face în profunzime(2-3mm);- penetrează ţesuturile dure dentare;- timpul de priză al materialului este de 20-30 de secunde;- suprafaţa restauraţiei este netedă, fără porozităţi;- priza completă elimină toxicitatea materialului restaurator pentru pulpa dentară;- conferă stabilitate coloristică mare.

113. Prezentati sistemul de activare a polimerizarii prin radiatii luminoase (fotopolimerizare) la materialele compozite: initierea prin radiatii coerente tip LASER.

Laserul este un generator de lumină cuantică, ce permite amplificarea luminii prin stimularea emisiei de radiaţii coerente (la care toţi fotonii sunt în aceeaşi fază şi merg în aceeaşi direcţie), cu luminozitate ridicată, densitate energetică înaltă, monocromatică şi care pot fi direcţionate strict.

Laserii au o paletă largă de aplicaţii în stomatologie, în ultimul timp găsindu-şi utilitatea şi în fotopolimerizarea materialelor compozite. Astfel, laserii cu Argon sunt folosiţi în polimerizarea compozitelor de mai bine de 5 ani şi prezintă avantaje certe faţă de polimerizarea convenţională în sensul că:

- lampa cu raze laser se aplică pe stratul de compozit o perioadă de timp mai scurtă (10 secunde) în loc de 20-40 secunde cât este necesar pentru lumina vizibilă coerentă;

- se reduce timpul de lucru şi creşte confortul pacientului;- are penetrabilitate de 5-6 mm; se recomandă totuşi polimerizarea în straturi de - 2 mm compozit timp de 10 secunde per strat;

Page 44: SUBIECTE REZOLVATE OTR

- asigură un grad înalt de polimerizare, îmbunătăţind calităţile mecanice ale compo- zitului;- cantitatea de monomer rezidual este mai mică, efectul pulpo-toxic mai mic.

Primul timp în procesul de fotopolimerizare este iniţierea, fotoreducţia camfor chinonei care declanşează formare de radicali liberi care vor acţiona cu noi molecule de monomer realizând propagarea polimerizării. Reacţia se repetă mereu până se întâlnesc doi radicali liberi (terminarea polimerizării).

Aparatele laser utilizate în procesul de fotopolimerizare au şi alte avantaje :- sunt uşor de manevrat;- sunt programabile;- sunt ergonomice;- sunt relativ mici;- folosesc curent electric de 220 V(sau 110 V), iar pentru răcire folosesc apă sau aer;- permit reglarea intensităţii luminii;- au semnal sonor şi/sau vizual ce anunţă timpul expunerii;- au piesa de mână cu deschidere de 12 mm, numeroase accesorii utile în zonele mai greu accesibile;- reduc hipersensibilitatea postoperatorie.

Totuşi, datorită preţului mare de cost al aparatului care atrage după sine şi creşterea preţului de cost al realizării restauraţiei, datorită faptului că necesită aparatură specială şi personal calificat precum şi mijloace de protecţie suplimentare pentru pacient, medic, asistentă medicală, deocamdată acest tip de aparat se utilizează în fotopolimerizarea materialelor compo- zite destul de puţin.

114. Contractia de polimerizare a materialelor compozite. În timpul polimerizării, răşinile compozite suferă un proces de contracţie de polimerizare care afectează foarte mult

legătura la interfaţa dinte/restauraţie. Pentru compozitele convenţionale, contracţia volumetrică este de 10-25 %, ca şi pentru compozitele hibride, pe când

pentru compozitele cu microumplutură contracţia de polimerizare are valori cuprinse între 20-25%. La compozitele fotopolimerizabile, cam 60% din contracţia totală are loc în primul minut de fotoiniţiere şi prelungirea

timpului de activare nu duce la creşterea contracţiei totale. Contracţia acestor materiale este centrifugă, spre sursa de lumină, ea este aceea ce tinde să îndepărteze răşina de pereţii restauraţiei.

La compozitele polimerizate chimic, contracţia de polimerizare este mai lentă, spre centrul restauraţiei, ceea ce determină un stres mai scăzut la interfaţa restauraţie/preparaţie, cu o oarecare concavitate a suprafeţei libere a restauraţiei.

Contracţia de polimerizare are impact asupra adaptării restauraţiei la pereţii preparaţiei, atât a celor din dentină cât şi a celor de smalţ.

Întărirea materialului de restauraţie duce la apariţia de tensiuni de contracţie cu o valoare de 2,4-7,3, şi acestea se pot materializa prin fisuri în smalţ, mai ales în 1/3 medie şi cervicală a dintelui, fracturi ale pereţilor cavităţii. Cu cât volumul restauraţiei este mai mare cu atât posibilitatea producerii fisurilor este mai mare.

În urma cercetărilor efectuate cu privire la contracţia de priză se poate conchide că: - contracţia de polimerizare este direct proportională cu volumul de răşină polimerizată;- forţa de contracţie se opune forţelor de adeziune ale răşinii şi poate duce la microfisuri, - goluri de aer;- prin contracţia materialului restaurator pot să apară modificări ale dimensiunii intercuspidiene;- cu cât restauraţia este mai complexă cu atât tensiunile de contracţie sunt mai mari;- contracţia de polimerizare are drept consecinţă coloraţia marginală, la interfaţa preparaţie/ restauraţie şi

apariţia unei sensibiliăţi post-restaurative a dintelui. Datorită consecinţelor determinate de contracţia de polimerizare, au apărut o serie de studii ce urmăresc să realizeze

răşini diacrilice fără contracţie de polimerizare. S-au utilizat în acest scop compuşi biciclici şi o polimerizare cu desfacerea inelelor aromatice. Astfel de monomeri biciclici sunt:

- spiro-orto-carbonaţii (SOC) cei mai studiaţi monomeri biciclici, care determină o polimerizare aproape neutră din punct de vedere volumetric şi dublarea adeziunii la smalţul gravat acid;

- spiro-orto-esterii;

Page 45: SUBIECTE REZOLVATE OTR

- bicicloketal-lactonele;- trioxibiciclo-octanii.

Altă clasă de monomeri ce conferă contracţie de polimerizare mai mică este cea a oxibismetacrilatului la care s-a observat o reducere a contracţiei de polimerizare cu 30-40% faţă de cea a dimetacrilatului folosit frecvent în faza organică a răşinilor compozite.

115.Metode de compensare a contractiei de polimerizare la materialele compozite1. Segmentul polimerizarii folosind tehnica polistraturilor orizontale; oblice sau tridimensionale- reduce masa de compozit polimerizat in fiecare etapa,reducand astfel raportul dintre suprafata colata si suprafata

libera.Stratul mai subtire de rasina asigura o polimerizare completa a compozitului in zonele profunde ale cavitatii2. Condensarea si polimerizarea de conuri sau introducerea de insertii beta-quatrz pentru:- -reducerea V de material compozit supus contractiei- -cresterea rezistentei la abraziune- -cresterea modulului de elasticitate la valori asemanatoare tesuturilor dure dentare- -reducerea expansiunii termice- -inserturile(aluminiosilicat) se introduc in masa de compozit nepolimerizat,facand masa comuna cu propr fizice

mai bune(expansiune termica,contractie de polimerizare.radioopacitate),dar prelungesc timpul de lucru si au pret de cost ridicat

116. Proprietatile biologice ale materialelor compoziteRăspunsul pulpar la materialele compozite este foarte greu de apreciat şi mai ales este dificil de diferenţiat efectul

produs de elementele componente ale răşinilor compozite, în principal al fazei organice, de efectul produs de manoperele terapeutice de realizare a prepa- raţiilor, efectele percolării marginale şi reacţiile pulpare determinate de însăşi evoluţia procesului carios. Totuşi, studiile de citotoxicitate arată că răşinile compozite polimerizate pot induce iritaţii pulpare minime, reversibile la nivelul ţesutului pulpar. Toxicitatea lor se poate pune pe seama existenţei monomerilor nepolimerizaţi, existenţi în masa restauraţiei dar şi a complexelor active de suprafaţă formate între componentele cu greutate moleculară scăzută ale sistemelor de iniţiere fotopolimerizabile.

Dacă restauraţia este voluminoasă, răşina poate rămâne nepolimerizată, dacă este aplicată în cavităţi profunde, direct pe canaliculele dentinare deschise şi toxicitatea sa asupra ţesutului pulpar va fi mai mare. De asemenea, răşinile polimerizate incomplet, mai ales cele cu conţinut scăzut de umplutură, par a fi iritante pentru ţesuturile gingivale. În absenţa eliberării de fluor în aceste zone nu mai apare rezistenţă la formarea plăcii bacteriene astfel încât, orice rugozitate sau porozitate a materialului restaurator va determina acumularea de placă bacteriană care, la rândul său, va accentua şi mai mult iritaţia gingivală deja existentă.

Gravarea acidă a dentinei nu determină prin ea însăşi o inflamaţie a pulpei dentare şi aceasta pentru că acizii nu ajung la ţesutul pulpar, dar gravarea îndepărtează stratul de detritus dentinar remanent (DDR) şi deschide canaliculele dentinare permiţând astfel un flux pozitiv al limfei dentinare şi determinând umiditatea crescută a suprafeţei dentinare.

Microfisurile marginale apărute ulterior vor permite accesul florei microbiene la pulpă şi iritaţii pulpare consecutive, în situaţia în care plaga dentinară ce va primi restauraţia de răşină compozită nu va fi supusă procesului de hibridizare, proces care produce o bună sigilare marginală dar şi sigilarea canaliculelor dentinare ce au fost supuse procesului de gravare acidă.

O altă consecinţă negativă pe care o poate avea o răşină compozită fotopolimeri- zabilă este iritaţia pe care lumina activatoare a fotopolimerizării o poate produce asupra retinei, printr-o expunere prelungită a ochiului la lumina vizibilă de 470 nm. De asemenea, lumina poate produce o creştere a temperaturii locale cu 0,5-10C printr-un strat de dentină de 1-2mm grosime şi astfel poate duce la afectarea ţesutului conjunctiv pulpar.

Lumina activatoare cu radiaţii ultraviolete poate să produă leziuni ale epidermei pacientului sau a medicului, de aceea, utilizarea lămpii producătoare de radiaţii ultraviolete trebuie să fie făcută cu foarte mare atenţie. Din fericire, utilizarea sa nu mai este de actualitate.

117. Avantaje (calitati) ale materialelor compozite folosite pentru restaurarea leziunilor coronare. aspect estetic abordare conservatoare (minim invaziva) a structurilor dentare adeziune la tesuturile dure dentare

Page 46: SUBIECTE REZOLVATE OTR

radioopacitate conductivitate termica scazuta galvanism bucal absent alternativa restauratoare cu amalgam

118. Dezavantaje (defecte) ale materialelor compozite folosite pentru restaurarea leziunilor coronare contractia de polimerizare profunzimea si calitatea polimerizarii calitatea adeziunii la dentina (posibilitatea microinfiltratiei la nivelul interfetei adezive) dislocarea/dezadaptarea marginala carie secundara sensibilitate postoperatorie longevitate (preprietati mecanice – rezistenta scazuta la uzura)Dificultatea obtinerii unui punct proximal corect la cavitatiile de clsIIaNu permite pastrarea de stopuri ocluzale stabile

119. Indicatii generale de utilizare a materialelor compozite1. Restaurare morfofunctionala estetica a leziunilor coronare de etiologie carioasa, prin tehnici adezive directe si

semidirecte, la dinti frontali si/sau laterali, la dinti vitali si/sau devitali2. Restaurarea morfofunctionala estetica a leziunilor coronare de etiologie necarioasa prin tehnici adezive directe si

semidirecte, la dinti frontali si/sau laterali, la dinti vitali si/sau devitali. leziunile pot fi: uzura dentara (atritie/abraziune/eroziune/abfractie); leziuni traumatice; leziuni distrofice

(strcutura); unele forme de discromii dentare rezolvarea terapeutica poate fi obtinuta inclusiv prin fatetare (metoda direcata si/sau indirecta)3. Restaurarea coronara stratificata, in asociere cu CIS, denumita obturatie tip sandwich: sandwich inchis (CIS nu este plasat pana la suprafata externa coronara, in contact direct cu mediul bucal) sandwich deschis (CIS este plasat pana la suprafata externa coronara, in contact direct cu mediul bucal)4. Sigilarea santurilor si a fosetelor, precum si restaurari preventive cu rasini, in profilaxia stomatologieca preventiva5. Fixarea adeziva a protezelor conjuncte unidentare estetice, de tip incrustatii, fatete, coroane de invelis

partiale/totale, a puntilor speciale, a dispozitivelor ortodontice6. Refacerea/repararea directa in cabinet a componentelor estetice ale protezelor conjuncte7. Realizarea directa in cabinet a unor protezari estetice provizorii8. Reconstituirea bonturilor dentare, in vederea acoperiri lor9. Imobilizarea dintilo – provizorie sau prelungita

Posibilitatile de utilizare clinica au fost extinse, datorita realizarii si introducerii in practica uzuala curenta a sistemelor de materiale compozite cu consistente diferite (fluide, normale sau conventionale, condensabile), precum si a celor cu dubla initiere a fotopolimerizarii (mecanism de priza dual:foto/autopolimerizabil)

120. Indicatii specifice de utilizare a compozitelor fluide obturarea cavitatilor cu preparatii modificate speciale pentru leziuni proximale, tip ''caseta'', tip ''slot'', tip ''sant''

sau ''jgheab'', tip ''tunel'' sau ''galerie'' restaurarea leziunilor cervicale, mai ales de etiologie necarioasa prin mecanisme de uzura

(eroziune/abraziune/abfractie) in tehnici de obturatie stratificata, aplicate ca prim strat (cel mai profund), ca obturatie de baza (sau chiar liner),

pentru adaptarea optima a interfetei adezive cu structura dentara si pentru atenuarea (compensarea) tersiunilor interne (contractie de priza, sarcini ocluzale)

121. Prezentati clasificarea cimenturilor cu ionomeri de sticla dupa indicatiile de utilizare.♦ cimenturi ionomeri de sticlă pentru cimentarea lucrărilor protetice;♦ cimenturi ionomeri de sticlă pentru restauraţii coronare indicate în:- restaurarea leziunilor cervicale de etiologie carioasă sau necarioasă;- tratamentul cariilor radiculare;

Page 47: SUBIECTE REZOLVATE OTR

- restaurări ocluzale minimal invazive;- restaurări proximale minimal invazive tip – tunel;- cavitate în galerie (în şanţ). - restaurări provizorii (de urgenţă sau de aşteptare);- restaurarea dinţilor temporari;- reconstituiri coronare în scop protetic;- obturaţii apicale retrograde.

♦ cimenturi ionomeri de sticlă pentru :- -obturaţii de bază - tehnica sandwich clasică;- tehnica sandwich deschisă.- ca lineri – autopolimerizabili;- fotopolimerizabili

122. Prezentati clasificarea cimenturilor cu ionomeri de sticla dupa structura chimica- CIS convenţionale bicomponente, pulbere-lichid;- CIS anhidru;- CIS fotopolimerizabile; - CIS cu adaos de pulberi metalice.

123. Prezentati clasificarea cimenturilor cu ionomeri de sticla dupa mecanismul de initiere si realizare a prizei.- autopolimerizabile;- fotopolimerizabile.

124. Prezentati clasificarea cimenturilor cu ionomeri de sticla dupa modul de prezentare.- sistem bicomponent - nedozat/în capsule dozate.- sistem anhidru dizolvat în - apă distilată/acid tartric.- sistem monocomponent, fotopolimerizabil.

125. Prezentati cimenturile cu ionomeri de sticla conventionaleCimenturile ionomeri de sticlă convenţionale se prezintă sub forma bicomponentă : pulbere, formată din :- particule de sticlă cu diametrul de 20-50m care:- la CIS de primă generaţie era o sticlă ternară de tip aluminosilicat poli-alchenoic acid;- la CIS moderne au o compoziţie mai complexă, ele mai conţin: - fluoruri de

aluminiu, calciu, natriu care se adaugă în scop:- cariopreventiv;- pentru creşterea rezistenţei mecanice;- scăderea gradului de transluciditate.- particule de bariu, stronţiu, lanthan şi o cantitate de corindon cu scopul de a îmbunătăţi: - transparenţa; opalescenţa;

transluciditatea. lichid, care:- la prima generaţie de CIS este acidul poliacrilic;- la cimenturile moderne este constituit din acizi policarboxilici, acizi organici, acidul poliacrilic obţinut din polimerizare

fiind indispensabil pentru legăturile CIS cu ţesuturile dure dentare. Aceste molecule ale acidului determină, direct proporţional, creşterea rezistenţei dar şi a vâscozităţii cimentului, ducând la o îngreunare a realizării amestecului lichid-pulbere. La acizii utilizaţi în soluţie apoasă se adaugă, pentru îmbunătăţirea calităţii lor fizice:

acid itaconic sau maleic ce permit:- o limitare a creşterii vâscozităţii cimentului;- creşte stabilitatea poliacizilor în soluţii apoase.

acizi di şi tricarboxilici (3-buten 1,2,3 dicarboxilic) pentru a creşte: - rezistenţa mecanică finală;

- reactivitatea cimentului;- aciditatea sa.

Page 48: SUBIECTE REZOLVATE OTR

Dar scade în acelaşi timp legăturile CIS cu structurile dure dentare. acid tartric (~ 10%) ce permite: - prelungirea timpului de lucru;

- creşte viteza reacţiei de priză.

126. Prezentati cimenturile cu ionomeri de sticla fotopolimerizabile.O cucerire relativ recentă, o reprezintă cimenturile ionomeri de sticlă care prezintă în plus fotoiniţiatori de polimerizare,

asemănători celor care se găsesc la răşinile compozite foto- polimerizabile rezultând astfel un compus hibrid.Cimenturile ionomeri de sticlă fotopolimerizabile pot fi :

-sistem bicomponent - pastă-lichid sau pastă-pastă; -sistem monocomponent – pastă.

Sistemele bicomponente pot fi: nedozate; dozate (capsule).

Pulberea CIS fotopolimerizabile conţine un amestec de sticlă fluoro-alumino-silicat, acid tartric şi acid poliacrilic modificat, iar lichidul lor este o soluţie apoasă pe bază de HEMA, iniţiatori solubili şi activatori fotosensibili.

Reacţia lor de priză este dublă: - o reacţie chimică clasică tip acid-bază, cu formarea unui gel poliacrilat; - o reacţie de formare a unui gel de silice (silicogel) care întăreşte şi leagă particu- lele de sticlă. Aplicarea cimenturilor ionomeri de sticlă în această formă cere mult timp (10 minute) de lucru şi lasă grupări metacrilat

nepolimerizate; de aceea, s-a introdus un sistem tripolimerizabil, ce prezintă o a treia reacţie de priză relativ rapidă, iniţiată de un catalizator. Ea permite dezvoltarea unor proprietăţi fizice optime şi acolo unde lumina nu poate pătrunde (Cherlea)(11). Este o autopolimerizare la întuneric a grupurilor metacrilice ce se desfăşoară în 3 faze:

- reacţia acid-bază iniţiată în momentul în care pulberea intră în contact cu lichidul şi care se poate derula şi la întuneric;

- o reacţie autoiniţiată a radicalilor liberi metacrilici, iniţiată tot de contactul pulbere-lichid;- o reacţie fotoiniţiată a radicalilor liberi metacrilici, declanşată de lumina lămpii de fotopolimerizare. Ea produce

fotopolimerizarea materialului până în zona în care lumina poate penetra materialul.

127. Prezentati cimenturile cu ionomeri de sticla modificate cu particule metaliceCimenturile ionomeri de sticlă modificate cu particule metalice reprezintă o altă variantă a cimenturilor ionomeri de

sticlă, apărute din dorinţa continuă de a îmbunătăţi unele din proprietăţile fizice ale CIS convenţionale, în principal rezistenţa la abraziune. Acestea prezintă 2 categorii:

un sistem mixt, alcătuit din sticlă de alumino-fluoro-silicat care reacţionează cu un acid acrilic şi formează o matrice de săruri ce înconjoară particulele de sticlă nereacţionate şi pulberea metalică; ciment alcătuit din sticlă reactivă ce a fost fusionată termic cu particule metalice (Ag) înainte de a fi transformată în

pulbere. Această sticlă îmbogăţită cu argint va reacţiona cu acidul acrilic şi va forma o matrice de săruri ce va înconjura particulele nereacţionate(Suzuki 2001)(37).

Diferenţa dintre cele 2 tipuri de CIS îmbogăţite cu pulbere metalică este că, la a doua categorie de cimenturi modificate, nu există particule metalice libere în compoziţie după priza materialului. Un astfel de material este Cermet la care, între particulele de sticlă şi metal s-au stabilit legături omogene foarte puternice şi care conţine particule de metale nobile (Au, Ag, dioxid de titan, paladiu) sau sistemul de cimenturi ionomere Ketac-Silver. Aceste cimenturi cu adaosuri de metale au următoarele caracteristici:

- rezistenţă la abraziune, compresiune, duritate superioară CIS convenţionale; - o cromatică mai asemănătoare smalţului, datorită oxidului de titan; - priză rapidă; - sunt mai puţin sensibile la contaminarea cu apă. Aceste proprietăţi le indică pentru restaurarea dinţilor temporari.

128. Proprietatile generale ale CISCimenturile ionomeri de sticlă se caracterizează prin: contracţie de priză minimă; expansiune termică similară cu cea a ţesuturilor dure dentare şi o conductibilitate termică redusă, asemănătoare cu

cea a dentinei;

Page 49: SUBIECTE REZOLVATE OTR

sunt sensibile la umezeală atât în timpul inserţiei cât şi în primele ore de la aplicare; rezistenţa la uzură este scăzută, ceea ce le face inutilizabile în zone în care există stopuri ocluzale în ocluzie centrică,

contacte interdentare sau funcţii incizale (Cârligeriu)(8); au o suprafaţă rugoasă care determină acumulare de placă bacteriană dar sunt bine tolerate de parodonţiul

marginal, ceea ce le indică în restaurările leziunilor de colet de tip abraziv sau eroziv. Au o mare rezistenţă la abraziune.

modulul de elasticitate este mai mic decât al cimenturilor convenţionale; duritatea de suprafaţă şi rezistenţa la compresiune este mai bună decât a cimenturilor policarboxilice; aderenţă foarte bună atât la nivelul smalţului cât şi al dentinei asigurând o închidere marginală bună. La nivelul

smalţului aderenţa lor este mai bună decât la nivelul dentinei, permiţând reducerea infiltraţiilor marginale şi această aderenţă se realizează prin mijloace fizico-chimice, prin legături ionice şi legături polare (punţi de hidrogen). Aderenţa nu necesită gravare acidă, ci doar o condiţionare a plăgii dentinare cu acid poliacrilic 10% timp de 20 secunde sau acid poliacrilic 40% (Durelon) pentru 20 secunde, urmată de spălare cu apă călduţă 30 secunde. Aderenţa se produce şi în mediu umed.

biocompatibilitatea asupra ţesutului pulpar şi a parodonţiului marginal este recunoscută, totuşi, în cavităţile profunde, la care se apreciază că stratul de dentină este sub 0,5mm, se indică aplicarea lor peste un liner cu hidroxid de calciu şi aceasta pentru că s-a constatat că în aceste situaţii pot determina necroză pulpară [Cârligeriu 2000(8),Bratu 1994(5)].

au efect cariostatic fiind donatoare de fluor şi după priză, cu efect în prevenirea cariei secundare marginale şi a recidivei de carie. Ele pot absorbi şi alţi ioni de fluor din mediu pe care ulterior pot să-i elibereze în ţesuturile dentare înconjurătoare.

Stabilitatea coloristică este mai bună decât a cimentului silicat în timp însă, suferă o infiltrare a materialului care determină creşterea opacităţii sale. Sunt mai puţin estetice decât compozitele şi mai opace. Transluciditatea lor depinde de grosimea stratului de ciment, o grosime de 1 mm, oferindu-le o transluciditate optimă.

Timpul de priză iniţial este de 3-8 minute, iar cel final de 24 h fiind influenţat de umiditate, temperatura mediului ambiant care cu cât e mai ridicată cu atât timpul de priză se scurtează, de raportul dintre părţile componente ale cimentului şi de mărimea particulelor.

Au o manevrabilitate relativ simplă şi rapidă şi sunt mai rezonabili din punct de vedere economic.

129. Indicatiile specifice de utilizare pentru CIS cimentarea lucrarilor protetice conjuncte fixare adeziva (interfata de adeziune) a restaurarilor coronare restaurarea leziunilor cervicale (carioasa/necarioase), inclusiv la nivelul cementului radicular restaurarea prin tehnici minim invazive a preparatiilor ocluzale si/sau ocluzo proximale modificate (tunel, sant) restaurarea coronara tranzitorie (controlul activitatii carioase in terapia minim invaziva) restaurarea coronara stratificata, in asociere cu materiale compozite sau amalgam (obturatie coronara tip

''sadwich'' inchis/deschis) restaurare coronara a dintilor temporali refacere bonturi coronare in scop protetic protectie dentino-pulpara (liner/baza) sigilarea santurilor si fosetelor coronare ciment de sigilare endodontic (in tehnici de obturatie de canal) repararea perforatiilor (cailor false) coronare si/sau radiculare (in 1/3 coronara a canalelor radiculare) obturatie apicala retrograda (in tehnici chirurgicale ajutatoare pentru tratamentul endodontic)

TEHNICI DIRECTE DE RESTAURARE CORONARA CU MATERIALE ESTETICE ADERENTE

130.Tehnica inserarii si polimerizarii in straturi la cavitatile declasa I ocluzale restaurate cu materiale compozite.

Realizarea unei preparatii cu unghiuri interne rotunjite

Page 50: SUBIECTE REZOLVATE OTR

Aplicarea unei obturatii de baza cu CIS intr-un strat gros cu scopul de a limita cantitatea de material compozit necesara pt realizarea restaurarii (cu cat cantitatea de compozit e mai mica cu atat contractia sa de priza e mai mica) Aplicarea in straturi succesive a materialului compozit a.i fiecare strat sa vina in contact cu un nr cat mai mic de pereti ai cavitatii. Straturile nu trebuie sa depaseasca grosimea de 2-2,5mm pt a se putea realiza o puna polimerizare. la cavitatile de cls I mici si superficiale, compozitul poate fi aplicat intr-un strat care va fi polimerizat, iar santurile si fosetele pot fi sigilate cu o rasina compozita daca avem cavitati mai intinse => timpi:

1. I strat de compozit se plaseaza pe peretele V si se intinde spre podeaua cavitatii olic, se fotopolimerizeaza dinspre V apoi spre ocluzal2. II strat se aplica O,oblic si se polimerizeaza dinspre O apoi spre ocluzal 3. III strat,ocluzal

compozitele autopolimerizabile sunt recomandate pt restaurari posterioare, pt ca induc o contractie de polimerizare mai mica decat cele foto, cu directionarea acesteia spre centrul restaurarii,iar rasinile compozite foto au tendinta de contractie spre sursa de lumina, slabind legatura dintre restauratie di peretii laterali si pulpar al cavitatii dat polimerizarii mai lente

131.Tehnica inserarii si polimerizarii in straturi la cavitatile de clasa II ocluzo-proximale restaurate cu materiale compozite

Mai economic pt leziunile proximale: cavitati in tunel sau in galerie, functie de marimea procesului carios. Fotopolimerizarea se face intr-o singura etapa. La cavitatile proximale cu sau fara retentie ocluzala, aplicarea fotopolimerizarii se face in straturi succesive folosindu-se matrice transparenta autocolanta sau o banda simpla, fixata cu ajutorul unei pene de lemn sau pene reflectorizante transparente (prin reflectia luminii potenteaza fotopolimerizarea) cand cavitatea e mare,materialul se aplica in mai multe straturi:

1. I strat se aplica la nivelul pragului gingival si se face fotopolimerizarea aplicand spotul luminos pe pana reflectorizanta dinspre L,apoi V si in final se completeaza dinspre ocluzal2. II strat se aplica oblic oral,fara sa ajunga la peretele V,se polimerizeaza dinspre O spre ocluzal,se muta pana V ,se aplica un nou strat V oblic si se repeta fotopolimerizarea V apoi ocluzal

cavitatea e mai mica,se face aplicandu-se straturile O si V: O biluta de rasina care se fotopolimerizeaza, apoi in cavitatea verticala se pune o cant de compozit cu spatula . In acest strat se aplica biluta, astfel incat sa intre in contact cu peretii axiali si cu fata interna a matricei. Sfera actioneaza ca o pana interna (pct de contac mai eficient modelat). Se fotopolimerizeaza dinspre ocluzal si daca e necesar se mai adauga un strat ocluzal si se fotopolimeriz pana la oburarea completa:

a.I fragment de compozit va fi intalnit indirect pe directia luminii dinspre panab.II fragment,mai mare si III mai mic,se foto dinspre oral/bucal,c.IV fragment obtureaza si se polimerizeaza dinspre ocluzal

132.Reguli generale de realizare a preparatiei dintelui pentru restaurari directe cu materiale compozite.

Preparatia se face indepartand in totalitate dentina si smaltul afectate de procesul carios, mentinand o suprafata de subs suficienta pt adeziune si grosimea suficienta a materialului de obturatie.

NU se indeparteaaza substanta dura sanatoasa pt retentie sau extensie preventica si unghiurile interne vor fi rotunjite.

Suprafata ocluzala NU se bizoteaza (posibilitatea includerii stopurilor centrice =>aparitia cariilor II). Aria ocluzala =pierderea de substanta dura dentara, dupa care cu hartia de articulatie se verifica punctele de

ocluzie pentru a fixa conturul definitiv al cavitatii. Zonele de smalt se vor conserva si captusi cu CIS.

Page 51: SUBIECTE REZOLVATE OTR

Unde smaltul cervical nu poate fi pastrat, nu se reconstituie cu rasina compozita pt ca adeziunea sa la dentina e muult inferioasa celei de la nivelul smaltului.

Pentru prevenirea cariilor II: sigilarea santurilor si zonelor cariosusceptibile, iar pt carii izolate se vor pregati cavitati izolate cu sigilarea santurilor de legatura.

Forma cavitatii poate influenta desprinderea sau adaptarea compozitului la peretii preparatiei, orientand sensul fotopolimerizarii

133.Tehnica realizarii unei restaurari (obturatii) preventive de tipul I cu materiale compozite

Tipul I: indepartarea cat mai conservatoare a tesutului alterat cu ajutorul unei freze sferice si se face palparea exploratorie

pt determinarea intinderii procesului carios.-Izolare-demineralizare in vederea aplicarii sigilantului-spalarea si uscarea suprafetelor dentare demineralizate-aplicarea sigilantului

134.Tehnica realizarii unei restaurari (obturatii) preventive de tipul II cu materiale compozite

Tipul II: leziunea carioasa a progresat si in dentina,dar e inca putin extinsaindepartarea dentinei alterate:-izolare-aplicare obturatie de baza Ca(OH)2/CIS care realizeaza o legatura mai buna cu dentina-demineralizare smalt-spalare si uscare-aplicarea agentului de legaura(nu se aplica cand baza se realizeaza din glass-ionomeri)-aplicarea rasinii compoziteSe folosesc compozite rezistente la uzura.Poate di folosita pt restaurare preparatie,iar pt sigilarea santurilor:material de

sigilare

135.Tehnica realizarii unei restaurari (obturatii) preventive de tipul III cu materiale compozite

Tipul III:tehnica de restaurare preventiva in care se utilizeaza glass-ionomeri a caror adeziune la dentina si inchidere amrginala sunt mai bune.

-periaj profesional cu pasta neflururata-spalare cu apa-pregatirea conservatoare a cavitatii-izolare -spalarea cavitatii cu apa si uscare blanda cu jet de aer-indepartarea smear layer cu ac.Poliacrilic 10 sec(in cavitatile profunde se aplica Ca(OH)2 si dupa aceea conditionerul)-spalarea cavitatii cu apa si uscarea cu aer-aplicarea glass-ionomer ca liner(legatura mai buna cu sigilantul)-demineralizarea glassului si a santurilor si fosetelor cu Ac fosforic 37%-Spalrea cu jet de apa fara presiune 30 sec-Aplicarea materialului de sigilare peste suprafetele demineralizare

Page 52: SUBIECTE REZOLVATE OTR

-Controlul restauratiei in ocluzie

136.Caracteristici ale restaurarilor adezive pentrui procesele carioase cu localizare ocluzala si tipuri de preparatii ce pot fi realizate

Restaurarea adeziva = creearea accesului asupra procesului carios in smalt si dentina.indepartarea smaltului alterat si pastrarea celui subminat,indepartarea dentinei alterate: forma autoretentiva

Carie ocluzala: forma obtinuta dupa exereza tesuturilor alterate cu conservarea smaltului subminat . Daca exista mai multe procese carioase: se realizeaza deschiderea fiecarei leziuni in parte ,si daca tesutul separator

e suficient de gros se prepara separat, daca nu se vor uni intr-o singura cavitate. O preparatie conventionala: procesul carios depaseste 5 mm VO si e localizat in smalt si dentina. Pereti cu forme

rotunjite, evitandu-se crearea de unghiuri interne accentuate care favorizeaza contractia in timpul prizei. Cu cat cavitatea e mai profunda, cu atat adeziunea se face mai dificil:obturatie tip sandwich

137.Caracteristici ale restaurarilor adezive pentrui procesele carioase cu localizare proximala la dintii laterali si tipuri de preparatii ce pot fi realizate

1.Proces carios care ajunde pana la JSD2.Proces carios care a evoluat si in dentina

Cav cls II pt compozit se realizeaza cat mai conservativ, strict tesuturile alterate, fara extinderea in santuri si fosete, unghiuri interne rotunjite si nu se vor include in conturul cavitatii stopuri centrice.Cand smaltul cervical nu poate fi pastrat, reconstituirea cu rasina compozita e CI datorita lipsei de adeziune a materialului la acest nivel

1.daca procesul carios e situat pe fata proximala, sub pct de contact,la distanta de creasta marginala se pot realiza:Cavitatea proximala tip CASETA:

in cazul in care ave acces direct asupra suprafetei proximale afectate(distructii coronare vecini; edentatii sau o preparatie fata in fata pe dintele vecin).

Zona nu e expusa direct fortelor ocluzale se va efectua cu CIS autopolimerizabilCavitatea tip TUNEL

cu abordare dinspre ocluzal,la distanta de 2 mm de creasta marginala care trebuie conservata. Deschiderea initiala acavitatii se realizeaza cu Freze diamantate fine la turatie medie, cu spray de apa si aer. Cav ocluzala se va largi treptat cat sa permita o exereza a tesuturilor alterate, protejand ditnele vecin (matrice

metalica interdentara). Restaurrea CIS fotopolimerizabil

Cavitate tip GALERIE cu acces V-O,cu localizare sub pct de contact proximal

Cavitate tip SLOT pentru procesele carioase situate in aproprierea crestei marginale sau chiar prin creasta. Restaurare cu CIS foto

Cavitate ADEZIVA: procesul carios a evoluat ducand la intreruperea crestei marginale. Caracteristic: marginile cavitatii proximale nu sunt extinse pana in zonele de autocuratire si exereza dentinei

alterate o forma autoretentiva in sens orizontal

2.leziunea e extinsa in smalt si in dentinase va realiza o cavitate tip CUTIE

Page 53: SUBIECTE REZOLVATE OTR

pe cale ocluzala care inglobeaza procesul carios si la care restauratiile adezive NU sunt necesare. Margini netede si regulate, finisate, nebizotate,cu santuri retentive pe peretele gingival si pe cei laterali ai cav

verticale, unghiuri rotunjite.daca e nevoie de o cavitate tipica de clsII,

din cauza unei evolutii mai extinse :forma convetionala,fara bizou periferic si santuri de retenti proximale sau gingivale

-daca exista 2 lez carioase mici proximale L2 cavitati distincte. Daca leziunile sunt intinse si cuprind santul mezio-vestibular: MOD

138.Caracteristici ale restaurarilor adezive pentrui procesele carioase cu localizare proximala la dintii frontali (fara distructia unghiului incizal) si tipuri de preparatii ce pot fi realizate

1.Preparatie conventionala Forma clasica de triunghi cu 4 pereti orientati: V;O parapulpar si gingival. Marginile se termina cu bizou drept. Proces carios pe suprafata radiculara

2.Preparatie conventionala bizotata Prismele de smalt descoperite prin bizotare sunt supuse mai eficient gravarii acide,realizand o retentie mai buna,cu

reducerea posibilitatii de infiltrare marginala si colorare a restaurarii. Caracteristici:

forma triunghiulara,cu marginile externe bizotate peretii laterali perpendiculari pe suprafata smaltului si marginea e bizotata adancimea cavitatii poate sau nu sa fie uniforma NU santuride retentie(dat gravarii acide)

Se foloseste cand se inlocuieste o restaurare veche de compozit

3.Preparatie conventionala modificata Nu prezinta forma speciala si nici adancime anume(intinderea si adancimea proc carios prin exereza in totalitae a

dentinei alterate) marginile exterioare ale caviatii sunt bizotate,indepartandu-se si smaltul friabil de la marginea cav adeziunea e data de gravarea acida Procese carioase initial mici,nou aparute sau corectarea unor defecte de smalt

139.Caracteristici ale restaurarilor adezive pentrui procesele carioase cu localizare proximala la dintii frontali (cu distructia unghiului incizal) si tipuri de preparatii ce pot fi realizate

Cav de cls IV se prepara la fel ca si cav de cls III, cu distructia unghiului incizal: obtinerea unei suprafete importante de smalt pt colaj; obtinerea unui bizou amelar la marginile cavitatii (cu cat e ami mare,cu atat adeziunea compozitului pe dint e mai buna.Se fa face un bizou arcuit pt ca amrginea vestibulara sa fie cat mai putin vizibila)

1.Preparatie conventionala -cand marginea gingivala a restaurarii se extinde pna la niv suprafetei radiculare orice portiune a cavitatii trebuie sa prezinte un unghi de intalnire intre peretii laterali si suprafata externa de 90

grade,plus santuri de retentie

2.Preparatie bizotata

Page 54: SUBIECTE REZOLVATE OTR

-restaurarea proceselor carioase mari ce afect si unghiul incizal. Se suplimenteaza suprafata de smalt bizotata pentru realizarea retentiei,care se poate obtine si cu santuri;retentii

tip coada de randunica;stifturi parapulpare. Santurile de retentie incizale si gingivale se indica in cavitatile intinse si sunt similare ca aspect cu cele de de la cls III

3.Preparatie modificata -restaurarea leziunilor carioase mici/moderate sau rezolvarea unor leziuni traumatice. Se indeparteaza cat mai putin t.dentar , incluzand in cornul extern tot smaltul friabil, albicios de la marginea

preparatiei. -marginile exterioare se bizoteaza

140.Caracteristici ale restaurarilor adezive pentru procesele carioase cu localizare cervicala si tipuri de preparatii ce pot fi realizate

-in mod curent se restaureaza cu compozite cu microumplutura,doarece obturatia va deveni mai lucioasa si mult mai flexibila

1.Preparatie conventionala Procese carioase situate partial sau total pe suprafata radicularaV sau O,caract uni cavit pt amalgam

2.Preparatie bizotata Inlocuirea unei obturatii vechi,pentru leziuni carioase mari,a caror preparare a necesitat santuri gingivale(doar daca

marginea gingicala nu e plasata in smalt)

3.Preparatie modificata In defecte mici de smalt,leziuni carioase cervicale mici si moderate sau zone decalcificare sau hipoplazie de smalt.

-leziuni abrazive: compozite microsarjate sau hibride sau tehnica sandwich cu aceste 2 materiale-leziuni carioase limitate in smalt: compozit hibrid cu utilizarea de tehnici adezive pentru smalt-leziunile discoidale a caror origine e idiena orala si recesiunea gingivala: CIS sau compomer (elib fluor). Preparatie conventionala -leziuni erozive: material eliberator de fluor si cu solubilitate scazuta: compomer sau ionomere rasinoase prin tehnici adezive.

TRATAMENTUL PLAGII DENTINARE SI PROTECTIA DENTINO PULPARA

141.Caracteristicile dentinei ( structura si repartitia topografica a componentelor, proprietati fizice si chimice ) si semnificatia lor functionala in tratamentul plagii dentinare

Caracteristicile dentinei:- tesut mineralizat cu structura heterogen, alcatui din 3 faza cu repartizare inegala

* faza anorganica(hidroxiapatita ) 50% din V si 67% din masa*faza organica (fibre de colagen, proteine necolagenice, glicozaminoglicani) 30% din V si 20% din masa*apa 20% din V si 13% din masa

Page 55: SUBIECTE REZOLVATE OTR

Structura si repartitia topografica a componentelor: componentele dentinei sunt repartizate neomogen, inegal volumetric si cantitativ:

componenta anorganica (predomina in dentina pericanaliculara); dispusa uniform atat supreficial cat si profund componenta organica (fb de colagen) si apa (predomina in dentina intercanaliculara si in canaliculii dentinari);

distribuita neuniform in stratul superficial si in cel profund (colagen maai mult in stratul superficial-apa mai multa profund)

lumenul canaliculelor dentinare creste odata cu profunzimea , avand un diametru mai mar ein zona circumpulpara, fata de cel de la nivelul jonctiunii amelo-dentinare

nr de canalicule dentinare pe unitatea de suprafata este mai mare, odata cu aproprierea de camera pulpara

Proprietati fizice:1.rezistenta mecanica (compresiune, incovoiere, forfecare) - depinde de grosimea stratului dentinar restant si de gradul de diversificare a orientarii spatiale a fb de colagn intercanaliculare- se poate ameliora prin cresterea structurii de rezistenta (stimularea depunerii de dentina II) sau prin hibridizarea plagii dentinare (rasina adeziva-preia o parte din tensiuni impreuna cu colagenul impregnat)2.duritatea - scade pe masura aproprierii de pulpa 3.elasticitate - neuniforma (modul de elasticitate diferit intre dentina peri- si cea intercanaliculara); superioara smlatului4.permeabilitatea-depinde de densitatea si de diametrul canaliculelor dentinare disponibile (atat densitatea cat si diametrul variaza in raport cu profunzimea cavitatii)-se poate produce prin difuziune (gradient de concentratie la presiune constanta)-se poate produce prin filtrate (gradient de presiune la concentratie constanta)

Proprietati chimice1.capacitatea tampon pt aciditate2.protectia antitoxica pentru pulpa

142.Prezentati particularitatile plagii dentinare

1.lipsa sangerarii: avantaj-vizibilitate si comoditate in lucru; dezavantaj:lipsa mec de aparare sangvina2.expunerea directa la factorii in mediul bucal-factorii devin odontopatogeni in lipsa protectiei dentino-pulpare adecvate:

-diferentele de temperatura, de pH, de concentratie si presiune osmotica-mircoorganismele si toxinele-enzime si produsi metabolici

3.contaminarea cu germeni: prin contact direct (septic) sau prin persistenta germenilor pionieri in canaliculele dentinare dupa izolare4.prezenta limfei dentinare (din canaliculele dentinare unde se afla alaturi de prelungirile celulare odontoblastice si

fibrilare nervoase): lichid limpede, care contine apa; saruri minerale, enzime, AA; reprezinta mediul care regleaza echilibrul trofic al dentinei. Prin sectionarea canaliculelor dentinare, limfa dentinara se raspandeste pe suprafata plagii dentinare si duce la:

-mediu de cultura pt germeni-umiditate permanenta a suprafetei de sectiune dentinare5.prezenta “smear layer”)

Page 56: SUBIECTE REZOLVATE OTR

143. Detritusul dentinar remanent ( definitie, morfologie, compozitia chimica, solubilizare ) si semnificatia sa functionala in tratamentul plagii dentinare si protectia dentino-pulpara

Definitie: strat superficial microscopic aderent, care acopera suprafata dentinara, rezultat in urma cantitatii de rumegus dentinar produs prin zdrobirea neuniforma a dentinei in timpul prepararii prin taiere datorita deformarilor mecanice si a caldurii de frictiune (indiferent de tipul instrumentarului utilizat: actionat manual sau mecani-rotativ,oscilant,vibrator).

Morfologie strat amorf, relativ neted, format din particule microcristaline inglobate intr-o matrice din structuri organice

denaturate sub forma de pelicula (film) grosimea variabila inte 1-5 um 10-15 um factorii care influenteaza grosimea stratului de DDR

1.marimea si forma preparatie2.tipul instrumentului taietor3.prezenta uni solutii de irigare si racie in timpul sectionarii dentinei4.cantitatea si compozitia solutiei de irigare

Stratul se prezinta sub forma de micropelicula (smear layer) si de cepuri intracanaliculare (plugs). Cepurile patrund in canalicule pe o lungime variabila (1-2 um) mai ales in cavitatiile profunde deoarece

Compozitie chimica Constituenti dentinari :

din dentina peri si intercanaliculara: hidroxiapatita; colagen denaturat din canaliculi: GAG; PG; germeni microbieni

Constituenti de origine extra dentinara(lichidul bucal): saliva; germeni microbieni; toxine; prod de degradare metabolica; elem cel.

Solubilizare aderent de dentina si ferm atasat de plaga dentinara,chiar la un lavaj cu jet de apa sub presiune. Solubilizarea se porduce prin utilizare de acizi (gravaj, demineralizare); chelatori (EDTA) acizii inlatura DDR in totalitate; chelatorii inlatura doar micropelicula

Semnificatia functionala liner iatrogen, prin origine si structura. functional e liner natural:

reduce permeabilitatea dentinara influenteaza conductanta hidraulica (miscarea limfei in canaliculel dentinare) blocheaza penetrarea germenilor spre pulpa, dar nu si a toxinelor, enzimelor, prod de metabolism problema microinfiltratiei marginale (NU o poate preveni eficient)

Intr-o cavitate nerestaurata, DDR dispare in cateva saptamani, prin dizolvarea sa de catre acizii endogeni in slaiva si din placa bacteriana

144.Microinfiltratia marginala : semnificatia functionala si abordarera terapeutica

Se produce prin: microspatii intre peretiicavitatii si materialul de restaurare permeabilitatea stratului protector porozitati si interstitii DDR

Page 57: SUBIECTE REZOLVATE OTR

Combaterea microinfiltratiei marginale: tram clasic: NU infl DDR (NU modifica/indeparteaza) tram modern: modifica/indeparteaza DDR

hibridizarea plagii dentinare (cuplarea adeziva de interfata la nivelul suprafetei dentinare si inchiderea etansa, inclusiv sigilarea canaliculelor dentinare ) = > realizarea adeziunii dentinare

145.Prezentati obiectivele tratamentului plagii dentinare ( ale protectiei dentino-pulpare)

1.Protectie pasiva (inerta) izolarea campului operator, corelata cu toaleta cavitatii (indepartarea resturilor de dentina si smalt, a urmelor de

saliva, sange, secretii ramase din timpul prepararii) protectia fata de agentii fizici (mecanici; termici si electrici) si chimici obliterarea orificiilor canaliculelot dentinare pt a preveni difuziunea in directia pulpara a stimulilor nocivi restabilirea formei interne optime a preparatiei (corectarea unor imperfectiuni ale peretilor parapulpar si pulpar) etansarea parietala/marginala pt evitarea microinfiltratiei

2.Protectie activa(biologica) terapie cu efect antimicrobian (bacteriostatic/bactericid) stimularea mecanismelor defensive si reparatoare locale pulpo-dentinare (cicatrizare; remineralizare a dentinei

restante afectate reversibil; neodentinogeneza)

146.Care sunt calitatile necesare unui material optim de protectie dentino-pulpara

1.neiritant pentru structurile pulpo-dentinare, prin compozitie si proprietati chimice; biologice; fizice2.pansament adecvat pentru prelungirile celulare fibrilare sectionat din interiorul canaliculelor dentinare3.izolare si rezistenta mecanica (presiuni mast)4.izolare termica-inclusiv fara reactie exoterma proprie de priza5.izolare electrica6.izolare chimica7.compatibilitate chimica cu materialul de restaurare coronara8.radioopacitate9.blocarea germenilor existenti in canaliculele dentinare – inchidere etansa10.reminerealizare dentinei afectate reversibile11.stimularea formarii dentinei scleroase ( rezistenta crescuta si premeabilitate scazuta)12.stimularea depunerii dentinei II de reparatie13.rezolutia inflamatiei pulpare asimptomatice produsa prin evolutia cariei simple14.insolubil si inalterabil in conditiile mediului bucal15.absenta colorarii (impreganrii) structuriilor dure dentare(evitarea discromiilor)16.manipularea clinica usoara

147.Prezentati conceptia clasica ( bazata pe materiale si tehnici conventionale) in tratamentul plagii dentinare

Etapa de terapie medicamentoasa in tratamentul cariei simple dentare (tratamentul plagii dentinare si protectie dentino-pulpara) poate fi abordata prin 2 moduri:

conceptia clasica – materiale si tehnici conventionaleconceptia moderna - materiale si tehnici actuale, bazate pe conceptul de adeziune amelo-dentinara

Page 58: SUBIECTE REZOLVATE OTR

Conceptia clasica: considera ca plaga dentinara necesita o abordare terapeutica diferita fct de profunzimea cavitatii si aspectului

dentinei din zona cea mai apropiata de camera pulpara. Folosim material de izolare si protectie pulpara pentru prevenirea actiunii unor factori iritativi nocivi asupra pulpei

dentare, ce provin din componentele materialelor restauratoare, de la diferente de temperatura sau potential electic transmise prin intermediul materialului de obturatie sau penetrarea microorg ori a prod patogeni prin spatiile existente la interfata preparatie/restaurare (microinfiltratie marginala)

nu tine cont de rolul DDR cavitatiile pot fi superficiale; medii; profunde dentina restanta de la niv plagii:

1.de aspect si duritate normala pare sanatoasa,dar e alcatuita din

dentina normla,in care canaliculele dentinare nu prezinta in interiorul lor microorganisme; dentina partial demineralizata fara microorg pioniere; dentina transparenta,translucida sau scleroasaa, cu degenerescenta calcara (obliterare prin

hipercalcifiere) relativ impermeabila pt microog si dentina opaca, cu canalicule cu traiecte moarte

daca dentina restanta are sub 2 mm, caldura poate determina leziuni pulpare reversibile/ireversibile ; necroza prelungirile odontoblastice din interiorul canaliculelor dentinare, daca nu au fost expuse anterior nici unui factor

iritativ (nu s-a adaptat) vor suferi degenerescenta si necroza (canaliculele dentinare implicate vor deveni goale (traiecte moarte) )

clinic se poate delimita dentina alterata de normala prin aspect si consistenta, in cariile acute cu evol rapida se dif greu

2.dura si pigmentata prezinta aceleasi zone ca si dentina de aspect normal, specifica cariei cu evolutie lenta, caracterizata prin scleroza

canaliculelor dentinare cu formare de dentina transparenta. E mai calcificata si mai eficienta importiva atacului microbian, e bine de pastrat.

3.dura cu zone mici de dentina alterata ireversibil alternanta celor 4 zone, cu o suprafata de cel mult 1 mm, in care dentina e distrusa ireversibil, canaliculele

dentinare sunt dilatate, cu microorganisme, enzime si toxine in interior, cu demineralizarea intensa a dentinei intercanalicualre

daca indepartarea zonei punctiforme duce la deschiderea camerei pulpare: coafaj indirect, daca conditiile permit acest lucru.

148.Definiti si prezentati baza propriu-zisa (obturatia de baza )

Obturatia de baza: aplicarea pe suprafata dentinei expuse cimenturi dentare (baza propriu-zisa) ce au o rezistenta mecanica superioasa, asem cu a dentinei:

1.ofera protectie fizica si chimica pt dentina si pulpa2.constituie un suport mecanic pt restaurarea de durata 3.substituent al dentinei distruse din cauza proc carios, sau indepartata de instrumente grosime minima de 1-1.5mm a bazei, trebuie sa prezinte rezistenta mare la compresiune, modul de elasticitate

ridicat, conductibilitate si difuzabilitate termica similare cu a tesuturilor dure dentare. bazele propriu-zise sunt folosite in cavitati de adancime medie,in care exista dentina normal colorata sau

pigmentata. Materialele indicate pt obturatii de baza: FOZ; PCZ; ZOE(modificate); CIS

149.Definiti si prezentati liner-ii si varnish-urile ( lacurile dentare )

Page 59: SUBIECTE REZOLVATE OTR

Liner: utilizat pt suspensii; paste; cimenturi biocomponente pe baza de Ca(OH)2; ZOE sau CIS conventionale (priza

chimica), CIS modificate prin adaos de rasini (fotopolimerizabile). Se aplica strict pe dentina, intr-un strat fin , formand o pelicula subtire de 0,5 mm. Linerii se folosesc si in coafajul indirect, realizara unei bariere protectoare fata de factorii chimici nocivi si termici. Preparatele, cu exceptia CIS, nu au duritate si rezistenta mecanica suficienta si nici grosime convenabila , se

acopera, in cavitati medii cu baza propriu zisa

Lacurile dentare sunt subst inerte, neutre chimic, care se aplica pe peretii preparatiei pt a creea o bariera fata de act iritanta a unor

materiale de restaurare si a penetrarii fluidului bucal la interfata preparatiei/restaurare.Ele por preveni modificarea culorii dintelui(in cazul obturatiilor de amalgam) permit un grad de izolate a canaliculelor dentinare sesctionate, putand preveni/limita hipersensibilitatea dentinara postoperatorie.

Sunt solutii de rasini naturale (coplal;colofoniu) sau sintetice(polistiren;acetat de celuloza) solubilizate in solventi organici (alcool acetona,eter).Evaporarea solventului formeaza o pelicula cu rol izolator fara actiune protectoare mecanica, termica sau stimulatoare biologica. Anumite lacuri pot contine si substante cu rol terapeuti: eugenol; timol; fluor

lacurile nu sunt indicate in restaurarile cu materiale adezive pe baza de rasini, care prin monomeri,duc la dizolvarea rasinii lacului dentar; unele componente pot influenta negativ reactia de priza

150.Definiti si prezentati coafajul indirect ( inclusiv bazele intermediare )

Coafajul indirect este metoda de tratament mult mai complexa care presupune: dezinfectia plagii dentinare obliterarea canaliculelor dentinare sectionate protectia pulpei dentare fata de agentii iritanti stimularea neodentinogenezei (prin preparate cu Ca(OH)2 sau ZOE)

se urmareste distrugerea germenilor prezenti in canaliculele dentinare, precum si reducerea permeabilitatii dentinare prin formarea de dentina transparenta si reducerea microinfiltratiilor marginael ce pot genera inflamatia pulpara.

rolul bazelor intermediare utilizate in coafajul indirect: acoperirea si protejarea preparatului de coafaj izolant impotriva agentilor chimici agent terapeutic pulpar

rezistenta mecanica redusa si slaba protectie antitermice, plus incompatibilitati unora dinte ele (ZOE) cu materiale de restaurare aderente pe baza de rasini, trebuie acoperite cu un alt material care sa asigure convenabil aceste cerinte-baze propriu-zise FOZ;PCZ pt ZOE / CIS pt Ca(OH)2 baze intermediare (acopera preparatele de coafaj)

materiale folosite pot fi: ZOE conventional; cimenturi cu Ca(OH)2; CIS tip III

151.Prezentati conceptia moderna ( bazata pe materiale si tehnici actuale ) in tratamentul plagii dentinare

Page 60: SUBIECTE REZOLVATE OTR

Conceptia moderna ia in considerare toate caracteristicile plagii dentinare, in special prezenta si rolul DDR, in ceea ce priveste

posibilitatea obtinerii inchiderii etanse palietale/marginale, in scopul evitarii aparitiei microinfiltratiei (e considerata factorul nociv principal pt apartia complicatiilor pulpare; prin penetrarea germenilor pana la niv pulpei; se evita prin inchiderea etansa a interfetei preparatie/restaurare)

tratamentul modern al plagii e bazat pe conceptul de adeziune dentinara: modificarea sau indepartarea DDR = > hibridizarea plagii dentinare = cuplarea adeziva de interfata la nivelul suprafetei dentinare si inchiderea etansa, inclusiv sigilarea canaliculelor dentinare) = > realizarea adeziunii dentinare.

Hibridizarea si adeziunea:1.Mentinerea DDR si cresterea fortei de coeziune:prin infiltrarea si impregnarea cu primer si monomer adeziv => DDR modificat, care evita dizolvarea sau desprinderea ulterioara de pe suprafata dentinara:

ameliorarea rezistentei acide a DDR,prin tratarea cu fosfat acid de Ca fixarea DDR prin impregnarea cu rasini fixarea DDR cu glutaraldehida,ac tanic modificarea DDR si substituirea cu un precipitat PDR, prin tratare cu ac azotic 2.5% si oxalat feric

2.indepartarea trapeutica a DDR: partiala (micropelicula) sau totala (micropelicula si cepurile)

-obtinuta prin gravare acida (pt adezivi) si conditionarea plagii dentinare (PCZ si CIS)

152.Care sunt avantajele si dezavantajele gravarii acide a plagii dentinare

Avantaje lipsa totala a nocivitatii pulpare inlaturarea completa a DDR = eliminarea gemenilor si prod toxice descoperirea si eliberarea canaliculelor dentinare (microretentii mecanice) eliberarea fibrelor superficiale din colagenul dentinar: microretentii mecanice si substrat pt legaturi chimice directe evitatea microinfiltratie marginale consecutive dizolvarii in timp a DDR (permite penetrarea si colonizarea

germenilor = carie II marginala si recidiva de carie)

Dezavantaje: cresterea semnificativa a permeabilitatii dentinare,variabila in raport cu grosimea DDR indepratat si cu grosimea

dentinei restante

153.Care sunt avantajele si dezavantajele adezivilor pentru tratamentul plagii dentinare si protectia dentino-pulpara

Avantaje sigilarea suprafetei dentinare (+orif canaliculelor) si a interfetei cu materialele de restaurare eliminarea sau reducerea hipersensiblitatii/hiperesteziei dentinare biocompatibilitatea pulpara corespunzatoare:

blocarea penetrarii germenilor si toxinelor (daca se indeparteaza DDR) Maj componentelor cu potential toxic ale sist adezive scad rapid sau sunt blocate in compusi chimici stabili

(priza scurta) Flux centrifug si diluare pin limfa dentinara

Page 61: SUBIECTE REZOLVATE OTR

detoxifiera posibila prin circulatia pulpara de intoarcere

Dezavantaje esecuri in timp ale sigilarii etanse –dehiscente si microinfiltratii la intrefata cu dentina adeziunea initala slaba in vecinatatea canaliculelor dentinare (nr redus si dispozitie improprie a fibrelor de colagen) adeziunea redusa in cavitatiile profunde, in apropierea pulpei (canalicule dentinare mai multe, suprafata ocupata

de orificii mai mare = > scade suprafata de adeziune si rezistenta la forfecare) adeziune initiala mai slaba la plaga dentinara cu modificari carioase incipiente (reversibile) scaderea potentialului defensiv pulpar (imunosupresia LT) cresterea temp intrapulpare (la sist adezive fotopolimerizabile) gravarea acida sau conditionarea acida a dentinei:

Cresterea permeabilitatii dentianare Favorizeaza excitatii terminatilor nervoase Favorizeaza patrunderea microorganismelor

154.Prezentati conduita terapeutica pentru tratamentul plagii dentinare in cavitati superficiale

Alegerea conduitei terapeutice in tratamentul plagii dentinare se va face tinand cont de: profunzimea cavitatii si grosimea stratului de dentina restanta permeabilitatea dentinei, variabila in functie de viteza de evolutie a procesului carios gradul de etanseitate al interfetei obturatie coronara/dinte materialul pentru restaurare de durata

Cavitate superficiala: pulpa dentara e acoperita de un strat suficient de dentina restanta, cu asp normal care asigura protectia necesara

fata de factorii agresori, iar infiltratia microbiana la nivel dentinar e minima sau absenta. daca folosim amalgamul de argint se suficienta aplicarea unui lac dentar pt a creea o bariera impotriva coroziunii in tehnicile moderne se indica utilizarea tehnicilor adezive (adezivi amelo-dentinari pt amalgam); daca se utilizeaza

un compozit se face hibridizare prin tehnici adezive pt protejarea suprafetei dentinare denudate.

155.Prezentati conduita terapeutica pentru tratamentul plagii dentinare in cavitati medii

Cavitate medie: daca materialul restaurator va fi amalgamul de Ag, izolarea termica a pulpei dentare = > se utilizeaza o obturatie

de baza cu CIS (foto) care sa ofere o rezistenta optima la fortele de condensare a amalgamuluisi la posibila degradare. Alte materiale: PCZ; FOZ (izolare termica, electrica si rezist mecanica; strat 1-1,5mm)

pt restaurarea directa cu compozit in cavit ocluzale sau ocluzo-poximale la dintii laterali, tehnica clasica, conventionala, materialul ales pt protectia plagii: ciment compatibil cu compozitul si rezistent la fortele e masticatie: CIS modificat, foto; CIS tip III auto, PCZ; FOZ

daca restaurarea nu e supusa fortelor ocluzale, pt protectie se utilizeaza liner cu Ca(OH)2 pe o intindere controlata, limitata pt a nu reduce nejustificat suprafata de adeziune dentinara. se mai poate aplica un liner pe baza de CIS fotopolimerizabil.

156.Prezentati conduita terapeutica pentru tratamentul plagii dentinare in cavitati profunde

Cavitate profunda:

Page 62: SUBIECTE REZOLVATE OTR

daca dentina ramasa pe peretele pulpar/parapulpar e de grosime redusa (0,5-1mm) nu mai asigura o protectie satisfactoare pulpei dentare si restaurarea va fi facuta cu amalgam se poate realiza un coafaj indirect: preparat cu Ca(OH)2 tip liner, aplict in zona cea mai profuna (stimulare neodentinogeneza si calitati pulpare si antimicrobiene) ce va fi acoperit cu ZOE modificat,cu PCZ sau CIS

restaurarea directa (obturatie) sau indirecta (incrustatie) de tip compozit, profund de aplica o baza intermediara din Ca(OH)2 (o intindere controlata ,strict limitata ,pt a nu reduce nejustificat suprafata de adeziune dentinara), care va fi acoperita cu o baza propriu-zisa din CIS

Cavitati superficiale

AMALGAM

lacuri (varnish)

protectie pasiva chimica care se opune

patrunderii produsilor de coroziune a

amalgamului catre pulpa (NU PROTEJEAZA

TERMIC)

COMPOZIT

- hibridizare plaga dentinara

gravaj

primer

adeziv

Cavitati medii

AMALGAM

- obturatia de baza propriu-zisa care poate fi:

- CIS foto sau conventional

- FOZ

- FOZ antiseptic

- ZOE

- ZOE cu polimeri

- ZOE cu EBA

- ciment non-eugenat

- ciment policarboxilat de zinc

COMPOZIT

- obturatia de baza propriu-zisa care poate fi:

- la dintii frontali – Ca(OH)2 pentru ca nu sunt foarte

mari (liner!)

- la dintii laterali :

- CIS foto sau conventional

- FOZ

- FOZ antiseptic

- ciment policarboxil

- cimenturi non-eugenolate

Cavitati profunde

AMALGAM – se aplica

1 baza intermediara = liner = Ca(OH)2

2 baza propriu-zisa (ca la cavitatile medii dar fara

FOZ pentru aciditate)

COMPOZIT – se aplica

1 baza intermediara = liner = Ca(OH)2

2 baza propriu-zisa (ca la cavitatile medii fara FOZ)

CIS foto este ales mai frecvent datorita:

Page 63: SUBIECTE REZOLVATE OTR

aderentei foarte bune la pereti – inchidere buna

eliberare fluor

mai rezistent mecanic decat celelalte (fara FOZ)

foarte biocompatibil


Top Related