SCRISOAREA SFÂNTULUI APOSTOL PAUL

CÃTRE GALATENI

I. INTRODUCERE

Salutul

11 Paul, apostol, nu din partea oamenilor, nici prin mijlocirea vre-unui om, ci prin Isus Cristos ºi Dumnezeu Tatãl, care l-a înviat

din morþi; 2 ºi toþi fraþii care sunt cu mine, cãtre Bisericile din Gala-þiaa, 3 har vouã ºi pace de la Dumnezeu Tatãl nostru ºi de la DomnulIsus Cristos, 4 care s-a dat pe sine însuºi pentru pãcatele noastre casã ne scoatã din lumea prezentã, dupã voinþa lui Dumnezeu ºi aTatãlui nostru, 5 cãruia sã-i fie glorie în vecii vecilor! Amin.

Unica evanghelie6 Mã mir cã aþi trecut atât de repede de la cel care v-a chemat, prin

harul lui Cristosb, la o altã evanghelie. 7 De fapt, nu este alta, ci suntdoar unii care vã tulburã ºi vor sã deformeze evanghelia lui Cristos.8 Dar chiar dacã noi sau un înger din cer v-ar predica o altã evanghe-lie în afarã de aceea pe care v-am predicat-o, sã fie anatemac. 9 Aºacum am mai spus, o spun acum din nou: dacã cineva vã predicã o altãevanghelie în afarã de aceea pe care aþi primit-o, sã fie anatema.

10 Caut eu oare acum bunãvoinþa oamenilor? Sau a lui Dumnezeu?Ori caut eu sã plac oamenilor? Dacã aº cãuta sã plac oamenilor, n-aºfi slujitoruld lui Cristos.

Rom 1,1+Gal 1,11-12Fap 20,24Rom 1,4+Fap 16,6;18,231Cor 16,12Tim 4,101Pt 1,12,201Tim 2,6Tit 2,14Fap 2,401In 5,19Rom 16,27

1,15; 5,8

Fap 15,24

2Cor 11,41Cor 16,22Rom 9,3+

1Tes 2,4

a Numele Galaþia are douã sensuri:1) iniþial, indica platoul central al Anti-ohiei între Pont, Bitinia ºi Licaonia,teritoriu ocupat de galii veniþi din Euro-pa, care au invadat Macedonia, Greciaºi Asia Micã în anul 279 î.C. Dupãdescrierea cãlãtoriilor misionare dinFapte (cap. 13 ºi 14; 16,1-6), Paul nu avizitat comunitãþi creºtine în nordulGalaþiei. În schimb, a menþinut un con-tact destul de strâns cu localitãþile Anti-ohia, Derbe, Listra ºi Iconiu din sudulprovinciei romane; 2) acelaºi nume esteatribuit provinciei romane Galaþia

înfiinþatã în anul 24 î.C., care includeavechiul teritoriu al Galaþiei ºi regiunilePisidiei, Pamfiliei ºi o parte din Licaonia.

b Unele manuscrise omit: Cristos,altele adaugã: Isus.

c Termenul grec anathema se referãla un obiect consacrat lui Dumnezeu.Obiectul consacrat poate fi oferit luiDumnezeu sau distrus, în cazul în carenu mai este demn de Dumnezeu. Aicisfântul Paul îi ameninþã pe creºtiniicare se lasã amãgiþi de predicatoriiiudaizanþi cu excluderea de la împãrã-þia lui Dumnezeu ºi de la mântuire.

d Lit.: sclav.

Cum a devenit Paul apostol11 Dar vã fac cunoscut, fraþilor, cã evanghelia predicatã de mine nu

este dupã om: 12 nici n-am primit-o, nici n-am învãþat-o de la vreunom, ci [am primit-o] prin revelaþia lui Isus Cristos.

13 Aþi auzit, desigur, de purtarea mea când eram în iudaism; cumpersecutam peste mãsurã Biserica lui Dumnezeu ºi încercam s-o dis-trug. 14 ªi pentru cã eram plin de zel pentru tradiþia [primitã] de lastrãmoºi, îi întreceam în iudaism pe mulþi de o vârstã cu mine dinneamul meu.

15 Dar când i-a plãcut lui Dumnezeua, cel care m-a ales încã dinsânul mamei mele ºi m-a chemat prin harul sãu, 16 mi l-a descoperitpe Fiul sãu în mine ca sã-l vestesc pãgânilor, imediat, fãrã sã mã sfã-tuiesc cu cinevab. 17 ªi fãrã sã urc la Ierusalim, la cei care erau apostoliînaintea mea, am mers în Arabia, apoi m-am întors din nou la Damasc.

18 Trei ani dupã aceea, am urcat la Ierusalim sã fac cunoºtinþãc cuChefa ºi am rãmas la el timp de cincisprezece zile. 19 Dar nu am vãzutpe nimeni altul dintre apostoli, în afarã de Iacob, fratele Domnuluid.20 Ceea ce vã scriu, iatã, [mãrturisesc] înaintea lui Dumnezeu, cã esteadevãrate.

21 Dupã aceea am mers în þinuturile Siriei ºi ale Ciliciei, 22 dar nueram cunoscut la faþã Bisericilor din Iudeea care sunt în Cristos. 23 Aces-tea auziserã numai: „Cel care ne persecuta odinioarã acum vesteºtecredinþa pe care cãuta atunci sã o distrugã”. 24 ªi îl preamãreau peDumnezeu pentru mine.

Paul ºi ceilalþi apostoli

21 Apoi, dupã paisprezece ani, am urcat din nou la Ierusalim, îm-preunã cu Barnaba, dupã ce îl luasem cu mine ºi pe Tit. 2 Am

urcat în urma unei revelaþii ºi le-am expus evanghelia pe care o pre-dic printre pãgâni, în mod deosebit celor mai cu vazã, ca nu cumva

a Cele mai vechi manuscrise omit:lui Dumnezeu.

b Lit.: cu carne ºi sânge.c Termenul grec historeuo indicã, în

greaca elenisticã, acþiunea de vizitareºi observare a unui oraº, monumentsau, cum este aici, a face cunoºtinþã cucineva, a omagia pe cineva.

d Este greu de identificat acest per-sonaj. Este distinct de Iacob al lui Zebe-deu, fratele sfântului Ioan evanghelistul.

Tradiþia patristicã îl identificã cuIacob al lui Alfeu, dar acest apostol esterar menþionat în NT ºi în primele scri-eri creºtine. Iacob, „fratele Domnului”(ruda, veriºorul), este cunoscut în spe-cial pentru rolul pe care l-a avut în con-ducerea Bisericii din Ierusalim, marti-rizat în anul 62. Tot lui i se atribuieScrisoarea sfântului apostol Iacob.

e Lit.: nu mint.

1Tes 2,13

1,1Mt 16,17

Fap 8,3;22,4-5;26,9-11

1Cor 15,9Fil 3,6

Fap 22,3Mc 7,3

Is 49,1Ier 1,5

Gal 1,61Cor 15,10

Fap 9,3-61Cor 9,12Cor 4,6

Fap 22,21Gal 2,7

Fap 9,26Mc 6,3

Fap 12,17Gal 2,9

Fap 9,30

Fap 9,21

Fap 15,2;4,36; 11,30

1Cor 15,11Gal 4,11Fil 2,16

Gal 1,11 420

sã alerg sau sã fi alergat în zadar. 3 Dar nici Tit, care era cu mine,deºi era grec, nu a fost obligat sã fie circumcisa, 4 în ciuda fraþilor falºiinfiltraþi care s-au strecurat ca sã ne spioneze libertatea, pe care oaveam în Cristos Isus, pentru a ne face sclavi. 5 Acestora nu ne-amsupus nici mãcar o clipã pentru ca adevãrul evangheliei sã rãmânãla voi. 6 Iar cei care sunt mai de seamã, orice ar fi fost ei pe atunci,nu mã priveºte – Dumnezeu nu se uitã la faþa oamenilor – ei, cei maide seamã, nu mi-au impus nimic. 7 Ba, dimpotrivã, vãzând cã mi-afost încredinþatã evanghelia pentru cei necircumciºi, dupã cum luiPetru [îi fusese încredinþatã] pentru cei circumciºi, 8 cãci cel care îlconstituise pe Petru pentru apostolatul celor circumciºi m-a consti-tuit ºi pe mine pentru pãgâni, 9 ºi, cunoscând harul care îmi fusesedat, Iacob, Chefa ºi Ioan, care sunt consideraþi coloane, mi-au datmie ºi lui Barnaba mâna dreaptã a comuniunii ca noi sã mergem lapãgâni, iar ei la cei circumciºi, 10 numai sã ne aducem aminte de ceisãraci, ceea ce m-am ºi strãduit sã fac.

Paul îl înfruntã pe Petru la Antiohia11 Dar, când a venit Chefa la Antiohia, l-am înfruntat fãþiº, cãci era

de condamnat. 12 De fapt, înainte de a fi venit unii de la Iacob, stãteala masã cu pãgâniib, dar când au venit ei, s-a ferit ºi a stat deoparte,temându-se de cei circumciºi. 13 Împreunã cu el au început sã sepoarte cu ipocrizie ºi ceilalþi iudei, aºa încât ºi Barnaba a fost ade-menit de ipocrizia lor. 14 Dar când am vãzut cã ei nu merg drept, dupãadevãrul evangheliei, i-am spus lui Chefa în faþa tuturor: Dacã tu,care eºti iudeu, te porþi ca un pãgân ºi nu trãieºti ca un iudeu, cumîi poþi constrânge pe pãgâni sã trãiascã asemenea iudeilor?

Fap 15,1.24Gal 1,7; 5,1Fil 3,8-9

2,14; 5,7

Dt 10,17Rom 2,11

1,16Rom 1,5-6;15,15-19

Fap 12,17

Fap 11,29-301Cor 16,1

Fap 10,28;11,3

2,5; 3,28; 5,7Rom 15,7-9

a Relaþiile dintre evrei ºi pãgâni eraureglementate în Pentateuh, dar ele pre-zintã o viziune idealã, greu de pus înpracticã. Dupã experienþa exilului ºimai ales dupã persecuþia lui AntiohEpifanul (167-164 î.C.), aceste relaþiicunosc o înãsprire. Fariseii extind le-gile purificãrii preoþilor la tot poporul.Deja Esdra îi obligase pe evrei sã-ºialunge soþiile de origine pãgânã, împre-unã cu copiii (Esd 10). Tradiþia rabi-nicã le considera pe femeile pãgâne osursã de contaminare pentru soþ, darea era favorabilã femeilor evreice cu

soþi pãgâni. Copiii lor erau consideraþievrei (cazul lui Tit).

b Legea lui Moise nu prevedea nimiccu privire la masa luatã împreunã cupãgânii. Dar tradiþia iudaicã estefoarte rigoristã. Dupã Cartea jubileelor,Abraham i-ar fi interzis lui Iacob sãmãnânce cu pãgânii, cãci „faptele lorsunt impure, cãile lor sunt murdare”(22,16). La fel Scrisoarea lui Aristeaevocã „codul prescrierilor cu privire lapuritate, fixat de legislator ca un zidde apãrare împotriva contaminãrii”.Sunt amintite prescrierile cu privirela alimente, bãuturi, contacte.

421 Gal 2,3

Învãþãtura de bazã a lui Paul15 Noi suntem iudei din naºtere, ºi nu pãcãtoºi dintre pãgâni. 16 ªti-

ind cã omul nu este justificat din faptele Legii, ci doar prin credinþaîn Isus Cristos, am crezut ºi noi în Isus Cristos ca sã fim justificaþiprin credinþa în Cristos, ºi nu prin faptele Legii, pentru cã nimeninu va fi justificat prin faptele Legii. 17 Dar dacã noi, cãutând sã fimjustificaþi în Cristos, am fi gãsiþi, la rândul nostru, pãcãtoºi ca ºialþii, oare devine Cristos slujitorul pãcatului? Nicidecum! 18 Cãci dacãreclãdesc ceea ce am dãrâmat, mã arãt pe mine însumi ca unul careîncalcã Legea.19 De fapt, prin Lege, eu am murit pentru Lege ca sãtrãiesc pentru Dumnezeu. Am fost rãstignit împreunã cu Cristos.20 Aºadar, nu mai trãiesc eu, ci Cristos trãieºte în mine. ªi ceea cetrãiesc acum în trup, trãiesc prin credinþa în Fiul lui Dumnezeu,care m-a iubit ºi s-a dat pentru mine. 21 Eu nu resping harul luiDumnezeu. Dar dacã justificarea vine prin Lege, atunci în zadar amurit Cristos.

II. PARTEA DOCTRINARÃ

Justificarea prin credinþã

31 O, galateni fãrã minte! Cine v-a vrãjit pe voi, înaintea ochilorcãrora a fost prezentat Cristos rãstignit? 2 Numai aceasta vreau

sã ºtiu de la voi: aþi primit Duhul din faptele Legii sau din ascultareacredinþei? 3 Sunteþi atât de fãrã minte? Dupã ce aþi început în Duh,sfârºiþi acum în trup? 4 Aþi suferit atâtea în zadar? Dacã totuºi [afost] în zadar!a 5 Aºadar, cel care vã dãruieºte Duhul ºi înfãptuieºteminuni printre voi [le face] datoritã faptelor Legii sau datoritãascultãrii credinþei?

6 Astfel, Abraham a crezut în Dumnezeu ºi i s-a considerat aceastaca justificare. 7 Sã ºtiþi deci cã fiii lui Abraham sunt cei din credinþã.8 De altfel, Scriptura, ºtiind dinainte cã Dumnezeu [îi considerã] jus-tificaþi pe pãgâni datoritã credinþei, i-a vestit dinainte lui Abraham:în tine vor fi binecuvântate toate popoarele, 9 astfel încât cei ce sunt dincredinþã sunt binecuvântaþi împreunã cu Abraham cel credincios.

10 Cei care se bazeazã pe faptele Legii sunt sub blestem, cãci estescris: Blestemat sã fie oricine nu rãmâne [fidel] tuturor celor scriseîn cartea Legii ca sã le împlineascãb. 11 Pe de altã parte, este clar cã

Mc 2,15

3,11Rom 3,20.28;

9,30Ef 2,8

Fap 15,10-11Ps 143,2

1Cor 9,21Mt 11,19

Rom 7,4-6;6,10-11;

14,8

6,14Rom 8,10

Fil 1,212Cor 10,3;

5,14-15In 13,1;

17,23Gal 1,4Tit 2,14

5,4

1Cor 2,2Gal 6,142,16; 4,6

Fap 11,17

Fil 1,6

1Cor 2,122Cor 12,12

Rom 4,3Gen 15,6

Fap 3,25Gen 12,3

Rom 4,16Evr 2,16

5,3Iac 2,10

Fap 15,10Dt 27,26

2,16Rom 3,20;

1,17a Ultima parte a versetului este tradu-

sã diferit, în funcþie de insistenþa asupratonului ameninþãtor sau de îndemn.

Lit.: dacã, într-adevãr, chiar în zadar.b Argumentul lui Paul în favoarea

justificãrii prin credinþã, ºi nu prin

Gal 2,15 422

%

%

nimeni nu este justificat prin Lege înaintea lui Dumnezeu, cãci celdrept va trãi din credinþã. 12 Însã Legea nu este din credinþã, ci celcare împlineºte acestea va trãi în ele. 13 Cristos ne-a rãscumpãrat dinblestemul Legiia, fãcându-se pentru noi blestem, cãci este scris: Bles-temat oricine este atârnat pe lemn, 14 pentru ca binecuvântarea luiAbraham pentru popoare sã vinã în Cristos Isus ca sã primim promi-siuneab Duhului prin credinþã.

Legea ºi promisiunea15 Fraþilor, vorbesc ca un om: un testament convalidat, chiar al unui

om, nimeni nu-l poate anula sau modifica. 16 Or, promisiunile i-aufost fãcute lui Abraham ºi descendentului sãu. Nu se zice „descen-denþilor” ca ºi cum ar fi fost mai mulþi, ci ca pentru unul singur: ºidescendentului sãu. Acesta este Cristos. 17 De fapt, asta vreau sã spun:Legea promulgatã dupã patru sute treizeci de ani nu poate anulatestamentul convalidat de Dumnezeuc, aºa încât promisiunea sã fiezãdãrnicitã. 18 Cãci dacã moºtenirea ar veni din Lege, nu ar mai venidin promisiune. Dar Dumnezeu i-a dat har lui Abraham printr-opromisiune.

Rolul provizoriu al Legii19 Atunci de ce este Legea? Ea a fost adãugatã din cauza încãl-

cãrilor pânã când avea sã vinã descendentul, cãruia i-a fost fãcutãpromisiunea. Ea a fost datã prin îngeri, prin mâna unui mijlocitord.20 Or, nu este mijlocitor pentru unul singur, însã Dumnezeu este unul.

Hab 2,4

Rom 10,5Lev 18,54,5Rom 8,32Cor 5,21Fap 5,30Dt 27,26Rom 5,5Col 1,27

Gen 12,7;13,15; 17,7Mt 1,1Gal 3,29

Ex 12,40

3,29

Rom 4,14;11,6

Rom 4,14-15;5,20; 7,7Fap 7,38.53Evr 2,2Gal 4,3Dt 6,4

împlinirea Legii lui Moise, se bazeazãpe dificultatea împlinirii tuturor pre-scrierilor Legii, amplificatã mult de tra-diþia iudaicã.

a Dupã Dt 21,23, cadavrul unui con-damnat la moarte prin spânzurare tre-buia sã fie îngropat în aceeaºi zi pentrua nu fi contaminatã comunitatea deimpuritatea prezenþei mortului. Înacest caz, blestemul avea rolul de a ur-genta îngroparea.

b Câteva manuscrise vechi înlocuiesc:promisiunea cu: binecuvântarea.

c Unele manuscrise adaugã: în Cristos.d Textele biblice referitoare la pro-

mulgarea Legii de pe Sinai (Ex 19, 9.16;24,15; Dt 4,11; 5,22) nu vorbesc des-pre prezenþa îngerilor. Dar tradiþiaiudaicã a interpretat fenomenele care

au însoþit teofania (foc, nor, întuneric,fulgere, tunete, grindinã etc.) drept oprezenþã a îngerilor. Existau ºi tradiþiicare vorbeau despre un rol de mijlo-cire al îngerilor în promulgarea Legii.Servindu-se de aceste tradiþii, Paulscoate în evidenþã inferioritatea Legiifaþã de promisiunea care este rostitãdirect de cãtre Dumnezeu. Vorbind deun mijlocitor, este clarã aici referinþala Moise. În literatura apocrifã, seexaltã acest rol al lui Moise, ca ºi meri-tele Israelului, singura naþiune care aacceptat toate clauzele Legii. Comen-tând textul din Dt 33,2, TargumulNeofiti considerã cã Dumnezeu s-ar fiadresat mai întâi vecinilor lui Israel.Dar fiii lui Ismael, când au gãsit scris„sã nu furi”, au respins-o etc. Lista

423 Gal 3,12

21 Este deci Legea împotriva promisiunilor lui Dumnezeu?a Nicide-cum! Dacã ar fi fost datã o Lege care sã poatã da viaþa, într-adevãrjustificarea ar veni din Lege. 22 Însã Scriptura a închis toate sub pãcatpentru ca promisiunea sã fie datã celor care cred prin credinþa înIsus Cristos.

Binefacerile credinþei23 Înainte de a fi venit credinþa, noi eram sub paza Legii, închiºi

pentru credinþa care avea sã se descopere, 24 astfel cã Legea a fost peda-gogulb nostru spre Cristos, ca sã fim justificaþi prin credinþã. 25 Darde când a venit credinþa, nu mai suntem sub pedagog.

26 Cãci toþi sunteþi fii ai lui Dumnezeu prin credinþa în CristosIsus. 27 Toþi câþi aþi fost botezaþi în Cristos v-aþi îmbrãcat în Cristosc.28 Aºadar, nu mai este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici [om] liber,nici bãrbat ºi nici femeie: voi toþi sunteþi una în Cristos Isus. 29 Iardacã voi sunteþi ai lui Cristos, atunci sunteþi descendenþa lui Abraham,moºtenitori dupã promisiune.

Fiii liberi ai lui Dumnezeu în Cristos

41 Eu însã spun: atât timp cât moºtenitorul este un copil, nu sedeosebeºte cu nimic de un sclav, chiar dacã este stãpân peste

toate. 2 Însã este sub tutori ºi administratori pânã la timpul fixat detatã. 3 Tot aºa ºi noi, cât timp eram copii, eram sclavii învãþãturilorde la început ale lumii. 4 Dar când a venit împlinirea timpului, Dum-nezeu l-a trimis în lume pe Fiul sãu, nãscut din femeie, nãscut subLege, 5 ca sã-i rãscumpere pe cei care sunt sub Lege ca sã primim înfi-erea. 6 ªi pentru cã sunteþi fii, Dumnezeu l-a trimis pe Duhul Fiului

Rom 3,30Ef 2,14-15

Rom 8,3Fap 13,38-39

Rom 3,9-19;11,32

4,3

4,2Rom 10,4

4,5In 1,12

Rom 6, 3-4.13-14

Ef 4,241Cor 12,13Rom 10,12

Col 3,11In 17,21

Rom 4,16Gal 4,7

Rom 8,17

3,25

Col 2,20Gal 3,23Mc 1,15Ef 1,10

Rom 1,3In 1,14Lc 2,213,13.26

Mt 3,15-17

naþiunilor ajunge în alte scrieri apo-crife pânã la 60. Dar Paul insistã asu-pra inferioritãþii ºi ineficacitãþii Legiiîn comparaþie cu promisiunea.

a O parte din manuscrisele cele maivechi în loc de: Dumnezeu, au: Cristos,altele omit: Dumnezeu.

b Figura pedagogului este binecunos-cutã lumii greco-romane. De cele maimulte ori, pedagogii erau sclavi edu-caþi, prezenþi mereu în casa stãpânu-lui, asigurând educaþia copiilor. Plotinevocã situaþia paradoxalã a copiluluiliber, supus pedagogului sclav. Legea,ca, de altfel, ºi pedagogul, este o etapã

necesarã în procesul de maturizarespre Cristos.

c În Scripturã haina are un sens pro-fund: protecþie a corpului împotrivaintemperiilor, haina este ºi un semn alintegrãrii într-o comunitate. Omul goleste fãrã apãrare, „ca un sclav tras defunie”. Dar haina unui om exprimãîntr-un fel ºi personalitatea sa, faceparte din eu-l sãu. Îmbrãcarea în Cris-tos la botez are o importanþã comu-nitarã ºi personalã: comunitarã, asigu-rând unitatea comunitãþii; personalã,renunþând la omul vechi ºi la poftelesale.

Gal 3,21 424

sãu în inimile noastrea, care strigã: Abba, Tatã! 7 Aºa încât nu maieºti sclav, ci fiu; iar dacã eºti fiu, eºti ºi moºtenitor prin Dumnezeub.

Situaþia actualã a galatenilor8 Însã atunci când nu-l cunoºteaþi pe Dumnezeu, eraþi sclavii celor

care din firea lor nu sunt dumnezei. 9 Dar acum, dupã ce l-aþi cunoscutpe Dumnezeu, sau mai bine, dupã ce aþi fost cunoscuþi de Dumne-zeu, cum de vã mai întoarceþi din nou la învãþãturile de la începutc,slabe ºi sãrace, cãrora vreþi sã le slujiþi din nou? 10 Voi þineþi zile,luni, anotimpuri ºi ani. 11 Mã tem sã nu fi ostenit în zadar pentru voi.

12 Vã rog, fraþilor, fiþi ca mine, cãci ºi eu sunt ca voi. Voi nu m-aþinedreptãþit cu nimic. 13 ªtiþi cã prima datã v-am vestit evangheliaprin slãbiciunea trupului, 14 ºi totuºi nu aþi arãtat nici dispreþ ºi nicidezgust faþã de trupul meu care [putea fi] pentru voi o încercare, badimpotrivã, m-aþi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe CristosIsus. 15 Unde este entuziasmul vostru? Vã mãrturisesc cã, dacã eraposibil, v-aþi fi scos ºi ochii ºi mi i-aþi fi dat. 16 Am devenit oare duº-manul vostru pentru cã v-am spus adevãrul? 17 Aceia sunt ataºaþi devoi, dar nu cu intenþie bunã, ci vor sã vã separe de noi ca sã vãataºaþi de ei. 18 De fapt, dacã intenþia este bunã, este bine sã fie unataºament, întotdeauna, ºi nu numai când sunt eu la voi, 19 copiiimei, pentru care îndur din nou chinurile naºterii pânã când Cristosse va forma în voi. 20 Aº dori sã fiu la voi acum ºi sã-mi schimb tonul,cãci sunt neliniºtit în privinþa voastrã.

Mãrturia Scripturii: Agar ºi Sara21 Spuneþi-mi: voi, care vreþi sã fiþi sub Lege, nu ascultaþi Legea?

22 Cãci este scris cã Abraham a avut doi fii: unul din sclavã ºi unuldin femeia liberã. 23 Însã cel din sclavã este nãscut dupã trup, pe cândcel din femeia liberã este prin promisiune. 24 Acestea sunt alegorii.

Rom 8,15-16In 15,15Gal 3,29Rom 8,17

1Cor 8,4-52Cr 13,9Is 37,19Ier 2,111Cor 8,3;12,2

Is 1,13Col 2,16Rom 14,5Fil 2,161Cor 4,16;9,21-221Cor 2,3

1,8Mt 10,40In 13,20

5,7Am 5,10

1,7

1Cor 4,15Rom 8,9-10

4,9

Gen 16,15;21,2Gen 17,16Rom 9,7-91Cor 10,6

a Multe manuscrise au: voastre.b Câteva manuscrise vechi au: moºte-

nitor al lui Dumnezeu; altele: moºteni-tor al lui Dumnezeu prin Cristos; altele:moºtenitor prin Dumnezeu în Cristos.

c Termenul grec stoicheia este luataici în sensul cel mai simplu: învãþã-tura elementarã, abc-ul unei doctrine.Pentru a scoate mai bine în evidenþãcaracterul elementar ºi inferior al doc-trinei iudaizanþilor, Paul menþioneazã

câteva practici pãgâne: atenþia exage-ratã datã calendarului îl face pe omsclav al forþelor naturii ºi al fiinþelorsupranaturale (îngeri pentru evrei, zeipentru greci) ºi-l abat pe om de la credin-þa în Cristos, singurul mijlocitor întreDumnezeu ºi oameni. Este atestatã laQumran mentalitatea cã prin respec-tarea calendarului „revelat” se þinecalendarul ceresc, cultul terestru fiindsincronic cu slujirea îngerilor în cer.

425 Gal 4,7

a Contrastul dintre Ierusalimul pã-mântesc ºi cel ceresc este o temã frec-ventã în literatura apocalipticã. Ieru-salimul ceresc ar fi fost creat încã dela început. Adam l-ar fi vãzut înaintede pãcat, la fel ca ºi Abraham ºi Moise.El va coborî pe pãmânt în timpurile depe urmã, fiind descris ca cetatea-mi-reasã (Ap 21), mama tuturor credin-cioºilor. Sfântul Paul identificã Ierusa-limul de sus cu Biserica-mamã carenaºte prin botez noi fii. Aceºtia se bucu-rã de libertate în Duhul Sfânt.

b Destul de atestatã în manuscriseeste varianta: noi, fraþilor... suntem.

c Dupã relatarea din Gen 16 ºi 21 nu arfi fost vreun conflict între Ismael ºi Isaac.Totuºi rabinii au încercat sã-ºi explicemotivul alungãrii sclavei Agar ºi a fiu-lui ei de cãtre Abraham. Interpretând

textul din Gen 21,9-10, TargumulNeofiti considerã cã Ismael ar fi cãzutîn idolatrie, fiind un pericol ºi pentruIsaac. Alte interpretãri considerã cãIsmael, fiind un bun arcaº (Gen 21,10),l-ar fi ameninþat pe Isaac. Astfel, Saraar fi intervenit pentru a-ºi salva copi-lul. Acest presupus conflict este folositde Paul pentru a-i descrie pe cei ce-lpersecutau ºi cãutau sã-i ademe-neascã pe creºtini: iudaizanþii. Îi con-siderã pe evrei „nãscuþi dupã trup”asemeni lui Ismael, copil al cãrnii, dinsclava Agar; în schimb creºtinii, „nãs-cuþi dupã duh”, sunt ca Isaac, nãscutdin pãrinþi în vârstã, deci prin pute-rea Duhului dãtãtor de viaþã.

d Dupã unele manuscrise, prima pro-poziþie a v. 1 s-ar include la 4,31b.Argumentul lui Paul se bazeazã pe o

Cãci ele sunt douã testamente: unul de pe muntele Sinai, care a nãs-cut sclavie. Aceasta este Agar. 25 Dar Agar este muntele Sinai în Arabiaºi corespunde Ierusalimului de acum, care este în sclavie, împreunãcu copiii sãi. 26 Însã Ierusalimul de susa este liber ºi este mama noas-trã. 27 Cãci este scris:

Bucurã-te tu care eºti sterilã ºi care nu naºti,chiuie de bucurie ºi strigã,tu care nu simþi durerile naºterii,cãci mai mulþi copii are cea pãrãsitãdecât cea care are bãrbat.

28 Dar voib, fraþilor, ca ºi Isaac, sunteþi fii ai promisiunii. 29 Însã ºiatunci cel care era nãscut dupã trup îl persecuta pe cel [nãscut] dupãduh ca ºi acumc. 30 Dar ce zice Scriptura? Alung-o pe servitoare ºi pefiul ei, cãci fiul servitoarei nu va fi moºtenitor împreunã cu fiul celeilibere. 31 De aceea, fraþilor, noi nu suntem copiii servitoarei, ci aicelei libere.

III. PARTEA MORALÃ

Libertatea creºtinã

51 Pentru libertate ne-a eliberat Cristos. Aºadar, rãmâneþi tari ºi nuluaþi din nou jugul sclavieid.

5,1

In 8,33-35

Evr 12,22Ap 3,12;21,2.10

Is 54,1

Rom 9,7

Gen 21,91Tes 2,14Gen 21,10

3,29

2,4; 5,13In 8,36

4,9

Gal 4,25 426

%

2 Iatã, eu, Paul, vã spun cã, dacã primiþi circumcizia, Cristos nu vãfoloseºte la nimic. 3 Din nou mãrturisesc înaintea oricãrui om careprimeºte circumcizia cã este necesar sã împlineascã toatã Legea. 4 Voi,care voiþi sã fiþi justificaþi prin Lege, v-aþi separat de Cristos, aþicãzut din har. 5 Cãci în Duh, noi aºteptãm din credinþã speranþa jus-tificãrii. 6 Pentru cã în Cristos Isus nici circumcizia, nici necircum-cizia nu foloseºte la nimic, ci doar credinþa care lucreazã prin iubire.

7 Voi alergaþi bine. Cine v-a împiedicat sã ascultaþi de adevãr?8 Acest îndemn nu este de la cel care vã cheamã. 9 Puþin aluat face sãdospeascã întreaga frãmântãturã. 10 Eu am convingerea în Domnul cuprivire la voi cã nu gândiþi altfel, dar cel care vã tulburã, oricine arfi el, va suporta condamnarea. 11 Dar dacã eu, fraþilor, aº mai predi-ca circumcizia, de ce aº mai fi persecutat? Atunci scandalul crucii afost anulat. 12 Cei care vã tulburã mai bine sã se mutileze de tota.

13 Voi însã, fraþilor, aþi fost chemaþi la libertate; numai ca aceastãlibertate sã nu fie ocazie pentru [a sluji] trupului, ci slujiþi-vã priniubire, unii pe alþii. 14 Cãci toatã Legea este împlinitã într-o singurãporuncã: Sã-l iubeºti pe aproapele tãu ca pe tine însuþi. 15 Dar dacãvoi vã muºcaþi ºi vã mâncaþi între voi, aveþi grijã sã nu vã nimiciþiunii pe alþii.

Duhul ºi trupul16 Aºadar, vã spun: umblaþi în duh ºi nu împliniþi poftele trupului.

17 Cãci trupul doreºte împotriva duhului, iar duhul împotriva trupu-lui:b acestea se împotrivesc unul altuia aºa încât nu puteþi face tot

1,6

3,10Rom 2,25Iac 2,10Rom 10,3

Rom 8,23-252Cor 1,22;5,1-56,151Cor 7,191Tim 1,5Iac 2,22In 8,32Gal 2,141,61Cor 5,62Cor 7,161,71Cor 3,17Fap 21,211Cor 1,23Fil 3,25,1Rom 6,151Pt 2,16Mt 22,40Rom 13,8-10Iac 2,8 Lev 19,8

5,25Rom 8,5

Rom 7,14 ºu

practicã cunoscutã în tradiþia ebraicã:un sclav putea fi rãscumpãrat pentrua fi sclav la noul stãpân sau pentru afi liber. Dar Cristos nu ne-a rãscum-pãrat ca sã schimbãm o sclavie cu alta,ci pentru a ne dãrui libertatea fiilorlui Dumnezeu.

a Ironia lui Paul se bazeazã ºi peDt 23,1 dupã care eunucii erau excluºide la adunarea fiilor lui Israel.

b Opoziþia trup-duh, pe care o întâl-nim în scrisorile sfântului apostol Paulcãtre romani ºi cãtre galateni, nu estede tip ontologic, ci moral.

Termenul sarx (lit.: carne) are la sfân-tul Paul sensul de „om”, omul vãzutîn realitatea sa limitatã, dar nu în mod

necesar negativã. Aici, însã, termenulcapãtã un sens religios negativ: esteomul limitat care, în egoismul sãu, seconsiderã absolut. Eul omului-trupdevine un idol ºi astfel omul devine pro-priul sãu sclav. Vedem în „faptele tru-pului”, enumerate în v. 19-21, egoismulpropriu ridicat la nivel de sistem, carenu intrã în perspectiva escatologicã aîmpãrãþiei.

Termenul pneuma („duh”) indicã oputere de origine divinã dãruitã trupu-lui. În calitate de fiu al lui Dumnezeu,liber, creºtinul este cãlãuzit de DuhulSfânt. Spre deosebire de „faptele tru-pului”, care sunt un produs, „opera cãr-nii”, efectul unei cauzalitãþi mecanice,

427 Gal 5,2

%

ceea ce voiþi. 18 Cãci dacã sunteþi conduºi de Duh, nu mai sunteþi subLege. 19 De altfel, faptele trupului sunt cunoscute. Acestea sunt: des-frânarea, necurãþia, libertinajul, 20 idolatria, vrãjitoria, duºmãniile,cearta, gelozia, mâniile, ambiþiile, discordiile, dezbinãrile, 21 invidi-ilea, beþiile, orgiile ºi cele asemãnãtoare acestora. Vã spun mai dina-inte, aºa cum v-am mai spus, cã cei care practicã astfel de fapte nuvor moºteni împãrãþia lui Dumnezeu.

22 În schimb, rodul Duhului este: iubirea, bucuria, pacea, rãbdarea,bunãvoinþa, bunãtatea, fidelitatea, 23 blândeþea, cumpãtarea. Împo-triva faptelor de acest fel nu existã Lege. 24 Cãci cei care sunt ai luiCristos Isus ºi-au rãstignit trupul împreunã cu patimile ºi poftele.

25 Dacã trãim prin Duh, sã ne ºi purtãm potrivit Duhului. 26 Sã nufim cãutãtori de mãrire deºartã, provocându-ne unii pe alþii ºi invidi-indu-ne între noi.

Viaþa comunitarã dupã legea Duhului

61 Fraþilor, dacã un om a cãzut într-o greºealã, voi, cei spirituali,corectaþi-l în duhul blândeþii. Dar tu fii atent la tine însuþi ca sã

nu fii ispitit ºi tu. 2 Purtaþi-vã unii altora povara ºi astfel veþi împlinilegea lui Cristos. 3 Dacã cineva se considerã a fi ceva, fãrã sã fie, seînºalã pe sine însuºi. 4 Fiecare sã-ºi cerceteze fapta ºi atunci va gãsimotiv de laudã numai faþã de sine ºi nu faþã de alþii, 5 cãci fiecare îºiva purta povara.

6 Cel care este instruit în cuvânt sã-i facã parte de toate bunurileºi celui care îl instruieºte. 7 Nu vã înºelaþi: Dumnezeu nu permite sãfie luat în râs, cãci ceea ce seamãnã omul aceea va ºi culege. 8 Cineseamãnã în trup va culege din trup putrezire; dar cine seamãnã înDuh va culege din Duh viaþa veºnicã. 9 Sã nu ne lãsãm obosiþi de aface binele, cãci la timpul potrivit vom culege, dacã nu ne vomlenevi. 10 Aºadar, acum, cât avem timp, sã facem bine tuturor ºi maiales celor de aceeaºi credinþã.

„roadele duhului” (v. 22-23) sunt caun punct de sosire a activitãþii însu-fleþite de Duhul Sfânt prin cooperarealiberã a creºtinului: primul rod esteiubirea care caracterizeazã toatã viaþa

creºtinã, prelungindu-se într-un cor-tegiu de atitudini ºi valori care împo-dobesc existenþa.

a Multe manuscrise importante ada-ugã: crimele.

Rom 6,14;7,4; 8,14Gal 2,19

Rom 1,28 ºu+

1Cor 6,10Ef 5,5

Ap 22,152Cor 6,6

Ef 5,91Tim 6,111Tim 1,9Rom 6,7;

8,13Gal 2,19

Col 3,51Pt 2,11

5,16Rom 8,4

Fil 2,3

Mt 18,152Tes 3,14-15

Iac 5,19-201Cor 10,12

Rom 15,1In 13,34Rom 8,2

1Cor 3,18;4,7

1Cor 11,282Cor 13,5

1Cor 4,4-71Cor 3,8

Rom 14,12Rom 15,27

1Cor 9,11-14Iob 13,9; 4,8

Prov 22,8Rom 6,21-22

In 3,6; 6,272Tes 3,131Tes 5,15

Gal 5,18 428

IV. EPILOG

Salutul final11 Priviþi cu ce litere v-am scris, cu propria mea mânã. 12 Cei care

vor sã facã impresie în privinþa trupului vã obligã pe voi sã vã cir-cumcideþi, numai ca sã nu fie persecutaþi pentru crucea lui Cristos,13 cãci nici ei care sunt circumciºi nu þin Legea, ci vor ca sã fiþi cir-cumciºi pentru ca ei sã se laude în trupul vostru. 14 Însã, în ce mãpriveºte, departe de mine gândul de a mã lãuda cu altceva decât încrucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea este rãstig-nitã pentru mine, iar eu pentru lume. 15 Cãci nici circumcizia, nicinecircumcizia nu valoreazã ceva, ci numai noua creaturã. 16 ªi tuturorcelor care vor urma acest îndemn ºi întregului Israel al lui Dumne-zeu pace ºi îndurare.

17 De acum încolo nimeni sã nu-mi facã supãrãri, cãci eu port întrupul meu semnelea lui Isus.

18 Fraþilor, harul Domnului nostru Isus Cristos sã fie cu duhulvostru! Amin.

1Cor 16,213,3Fil 3,18-19Col 2,18Gal 5,11

5,13Rom 2,21

Rom 3,271Cor 1,23.27.31; 2,22,195,61Cor 7,18-19.312Cor 5,17Ap 21,5Ps 125,5;128,6Rom 11,1-52Cor 4,10;6,4-5Fil 4,23Flm 252Tim 4,22

a Lit.: stigmate. Termenul este cu-noscut în epoca NT ca un semn impri-mat cu fierul înroºit pe pielea vitelorsau a sclavilor, indicându-se astfel apar-tenenþa. Nu existã suficiente dovezicã Paul ar fi avut stigmatele Domnului

(urmele rãstignirii pe cruce). Cei maimulþi exegeþi înþeleg expresia în rela-þie cu suferinþele morale ºi fizice pecare Paul le-a îndurat în apostolat ºicare pot fi considerate „un semn” alapartenenþei sale definitive la Cristos.

429 Gal 6,11

SCRISOAREA SFÂNTULUI APOSTOL PAUL

CÃTRE EFESENI

INTRODUCERE

Autorul. Faptul cã în câteva manuscrise vechi importante lipseºteindicarea destinatarului ca ºi modificarea de ton faþã de celelalte scri-sori, i-a determinat pe unii exegeþi sã considere ca autor al scrisoriiun discipol al sfântului Paul. Dar tradiþia creºtinã, conþinutul tema-tic ºi modul de argumentare, asemãnãtor celorlalte scrisori ale sfân-tului Paul, dovedesc apartenenþa acestei scrisori la cele pauline.

Forma ºi stilul. Caracteristic acestei scrisori este stilul: abundenþasinonimelor ºi a semitismelor, lungimea frazelor, sintaxa supraîncãrca-tã, înlãnþuiri de complemente ºi participii, multe intercalãri ºi repetiþii.

Scopul ºi destinatarii. Comunitatea creºtinã din Efes a fost înte-meiatã de sfântul Paul în cea de-a doua ºi de-a treia cãlãtorie misio-narã, Apostolul locuind aici vreo 3 ani (Fap 18,19-21; 19,1–20,1). Fiindîn închisoare la Roma, sfântul Paul aflã veºti prin Epafras ºi Onesimdespre noile situaþii din comunitãþile Asiei Mici ºi le scrie pentru ale atrage atenþia asupra pericolului recãderii în mentalitatea pãgânãpreocupatã de religia misterelor, elemente cosmice, fiinþe îngereºti.

Structura. Introducerea (1,1-2) este clasicã. Este menþionat auto-rul ºi destinatarii. Urmeazã un imn de laudã adresat lui Dumnezeupentru alegerea, eliberarea, darul cunoaºterii ºi unitatea întreguluiunivers sub un singur cap, care este Cristos (1,3-14). Apostolul îºicontinuã rugãciunea cerându-i lui Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, sã-lilumineze pentru a înþelege domnia lui Cristos asupra oricãrei puteri(1,15-23). Mântuirea, atât a iudeilor, cât ºi a pãgânilor, se realizeazãprin învierea lui Cristos ºi prin harul sãu (2,1-10). Cristos, „paceanoastrã”, i-a reconciliat pe toþi ºi a format Biserica (2,11-22). În con-tinuare, Apostolul se prezintã ca „prizonier al lui Cristos” pe careDumnezeu l-a ales prin harul sãu pentru a-ºi realiza planul revelatapostolilor ºi profeþilor, adicã unirea dintre iudei ºi pãgâni. Reconci-lierea lumii este legatã de dãrâmarea zidului care-l izoleazã pe Israelde celelalte naþiuni (3,1-21). Dupã aceste consideraþii dogmatice,Apostolul dã o serie de recomandãri pentru viaþa creºtinilor: sã con-struiascã trupul lui Cristos în unitate ºi în diversitatea darurilor(4,1-16); sã construiascã o viaþã nouã prin dezbrãcarea de omul celvechi ºi îmbrãcarea în omul cel nou (4,17-31); sã fie fii ai luminii,