www.geo

polit

ic.ro

www.geo

polit

ic.ro

www.geo

polit

ic.ro

www.geo

polit

ic.ro

Marea Neagră - confluenţe geopolitice

GeoPolitica®

Revistă de Geografie Politică, Geopolitică şi Geostrategie (recunoscută de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior - CNCSIS)

Bucureşti 2005www.g

eopo

litic

.ro

AAASSSOOOCCCIIIAAAŢŢŢIIIAAA DDDEEE GGGEEEOOOPPPOOOLLLIIITTTIIICCCĂĂĂ „„„IIIOOONNN CCCOOONNNEEEAAA”””

CONSILIUL ŞTIINŢIFIC

academician Dan BERINDEI conf. univ. dr. Cristian BRAGHINĂ prof. univ. dr. Lucian CULDA prof. univ. dr. Nicholas DIMA prof. univ. dr. George ERDELI prof. univ. dr. Ioan IANOŞ prof. univ. dr. Gheorghe MARIN

prof. univ. dr. Vasile MARIN prof. univ. dr. Silviu NEGUŢ prof. univ. dr. Gheorghe NICOLAESCU conf. univ. dr. Mihail OPRIŢESCU conf. univ. dr. Stan PETRESCU prof. univ. dr. Cristian TRONCOTĂ prof. univ. dr. Radu Ştefan VERGATTI

NOTĂ Autorii sunt responsabili atât de alegerea surselor şi prezentarea datelor conţinute în articole, cât şi

de opiniile exprimate, care nu sunt întotdeauna identice cu cele ale Asociaţiei de Geopolitică „Ion Conea” şi nu angajează în nici un fel redacţia revistei GeoPolitica.

Formulările şi prezentarea materialelor nu reprezintă întotdeauna poziţia revistei GeoPolitica, în ceea ce priveşte statutul juridic al statelor, teritoriilor, localităţilor sau autorităţilor acestora şi nici în privinţa delimitării frontierelor şi graniţelor.

Reproducerea integrală sau parţială a oricărui material scris sau ilustrativ din această publicaţie este interzisă în lipsa unui acord scris din partea editorului.

Redacţia revistei nu-şi asumă responsabilitatea pentru conţinutul materialelor prezentate de sponsori.

CCOOLLEEGGIIUULL DDEE RREEDDAACCŢŢIIEE AALL RREEVVIISSTTEEII „„GGeeooPPoolliittiiccaa””

DIRECTOR Vasile SIMILEANU

REDACTOR ŞEF Cristina GEORGESCU

REDACTOR COORDONATOR Silviu NEGUŢ

Coperta şi grafica Vasile SIMILEANU

Documentare: Ioan Mihail OPRIŢESCU Dănuţ Radu SĂGEATĂ Redactori: Dan DUNGACIU Marius LAZĂR Melania Magdalena LUCA Roxana MANEA Radu MOLDOVAN Cecilia MUNTEANU Sergean OSMAN

Corectură: Angela CORNOC

EEddiittuurraa TTOOPP FFOORRMM tel. / fax: 665.28.82; tel.: 0722.704.176, 0722.207.617; Email: simi@b.astral.ro, geopolytyka@yahoo.com

www.geo

polit

ic.ro

Anul III, nr. 14 - 15 (4 / 2005)

SUMAR

EDITORIAL Vasile SIMILEANU

Marea Neagră nu trebuie să devină o „mare moartă” ................ ....... 1 ............ EVENIMENT ........ Bogdan LEARSCHI ........

Informaţia capătă valoare de business ....................................... ........ prin Intelligence Competitiv......................................................... ..... 11

............ RESTITUIRI ........ Jean STOENESCU DUNĂRE ........

Canalul navigabil de la Dunăre la Constanţa.............................. ........ între Dunăre şi Mare..................................................................... ..... 13

............ GEOISTORIE ........ Radu-Ştefan VERGATTI ........

Despre problematica Mării Negre către sfârşit de ev ................ ........ (sec. XIII-XV) ................................................................................. ..... 17

Mihail HOTEA ........ Tradiţii geopolitice elene în spaţiul pontic.................................. ..... 23

Cosmin LOTREANU ........ Marea Neagră - trecut şi prezent ................................................. ..... 33

Luana DINU ........ Cum să vorbim despre democratizare în N-V Mării Negre ......... ..... 37

Dănuţ-Radu SĂGEATĂ ........ Ciscaucazia şi mizele echilibrului geostrategic.......................... ......... din estul bazinului pontic ............................................................ ..... 41

............ GEOPOLITICĂ ........ Gheorghe VĂDUVA ........

Pivot sau margine?...................................................................... ..... 49 Vasile MARIN ........

Zona Mării Negre şi fizionomia sa geopolitică............................ ..... 59 Vasile NAZARE ........

Geopolitică şi realism politic la Marea Neagră ........................... ..... 67 ........

www.geo

polit

ic.ro

Florin PINTESCU ........ Geopolitica şi geostrategia pontică românească ....................... ........ între tradiţie şi actualitate ........................................................... ..... 85

Gheorghe NICOLAESCU ........ Unele prognoze privind geopolitica zonei ponto-caspice.......... ..... 91

Radu MOLDOVAN ........ Pontul Euxin – un spaţiu al jocurilor geopolitice........................ ..... 97

Costin DIACONESCU ........ Perspectiva Thalassopolitică asupra spaţiului pontic ............... ... 101

Ionuţ MIRCEA ........ Interesele geopolitice ale Rusiei în bazinul Mării Negre............. ... 107

........ GEOSTRATEGIE ........ Stan PETRESCU ........

Elipsa strategică a Mării Negre.................................................... ... 115 Tiberiu TRONCOTĂ ........

Romania’s National Security Dilemma for the Black Sea Region.. ... 129 Mihai CORNEL ....................................................................................... ........

Consideraţii privind aspectele juridice care reglementează ..... ........ exercitarea puterii statului în cadrul luptei pe mare contra ...... ........ terorismului, traficului de persoane, de stupefiante................... ........ şi transportului de arme de distrugere în masă.......................... ... 139

Maricel ANTIPA ........ Convergenţe şi similitudini ale criminalităţii organizate ........... ........ cu terorismul internaţional .......................................................... ... 147

Cristian BARNA ........ Ameninţări teroriste în regiunea Mării Negre.............................. ... 153

Mădălina-Virginia ANTONESCU ........ Black Sea in the XXI Century – ................................................... ........ Perspectives of Regional Evolution............................................ ... 163

........ GEOECONOMIE ........ Eugen ZAINEA

Interese şi aspiraţii în zona Mării Negre...................................... ... 175 Faxri KARIMLI

Relaţiile dintre Republica Azerbaijan şi România în cadrul ....... ........ sistemelor transcontinentale de transporturi ............................. ... 215

Igbal HAJIEV Rezervele energetice ale bazinului caspic şi proiectele ............ ........ de transport către pieţele lumii ................................................... ... 241

Marcela NEDEA Axa navigabilă Dunăre-Main-Rhin şi importanţa sa .................. ........ în geopolitica bazinului pontic .................................................... ... 249

Mihail OPRIŢESCU Portul Constanţa – de la tradiţia istorică la noua configuraţie .. ........ geopolitică a Mării Negre............................................................. ... 255

............ SEMNAL EDITORIAL ........

www.geo

polit

ic.ro

1

MAREA NEAGRĂ NU TREBUIE SĂ DEVINĂ O „MARE MOARTĂ”!

Vasile SIMILEANU

Din totdeauna obstacolele create de cursurile de ape şi bazinele hidrografice şi-au pus amprenta asupra dezvoltării unei populaţii într-un areal geografic. Acestea au influenţat, pe parcursul istoriei, marile migraţii, dezvoltarea comerţului şi evoluţia conflictelor politico-militare. Bazinul Mării Negre - „lac” în epoca paleolitică, de care Marea Caspică era legată printr-un „ombilic” - avea să devină, în urmă cu 40.000 ani o mare intracontinentală, fiind situată pe axa ponto-baltică şi axa mediană a Europei.

Pe malul mării se află cea mai veche colonie Istria - ca loc de confluenţă a Istros-ului (Dunărea, de astăzi) cu Mare Majus -, colonie care a dezvoltat pentru prima dată comerţul pe fluviu, către Europa de Vest. Dezvoltarea relaţiilor comerciale, dar şi militare au avut evoluţii pozitive şi pe timpul dominaţiei romane, continuate şi dezvoltate de regii Bizanţului dar şi de comercianţii genovezi şi veneţieni. Pe timpul dominaţiilor otomano-ţariste, Marea Neagră a devenit zonă de dispute militare între cele două imperii. Cu toate acestea, Constanţa şi Istanbulul devin centrele polarizante ale comerţului pe axa Marea Neagră - Marea Mediterană. Lichidarea monopolului otoman din bazinul pontic de către Rusia, avea să atragă după sine dispute privind „chestiunea orientală” – la care părţi s-au constituit puterile centrale, care aveau să sprijine mişcările de eliberare naţională în defavoarea Imperiului Otoman.

Gh. I. Brătianu (1898-1953) arăta în lucrarea „Marea Neagră. De la origini până la cucerirea otomană” că Pontus Euxin prezintă unele particularităţi care îi conferă o poziţie unică pe glob, determinată de sistemul creat de strâmtorile Bosfor şi Dardanele, considerate un adevărat „zăvor” - ce limitează, datorită adâncimii garantate pentru navigaţie de cca. 20 m, numărul de vase pe 24 ore de trafic naval.

„Zăvorul” a fost descuiat de Puterile Centrale. Rusia Ţaristă era suverană în Marea Neagră! Jaques Ancel - în lucrarea „Peuple et Nations des Balkans” - explica politica ţaristă în Balcani: „Într-adevăr, numai între 1711-1812, cu teritoriul şi cu resursele Principatelor Române s-au purtat şase războaie între Rusia şi Turcia (pentru deţinerea supremaţiei în zona Mării Negre - n.a.) soldate în final cu răpirea Basarabiei (de către Rusia - n.a.) şi Bucovinei” (de către Austria - n.a.). În aceeaşi idee, A.I. Soljenîţân considera că „cea mai mare greşeală a Rusiei a constat în amestecul ei în Balcani, în trecut ca şi azi”, amestec care avea să afecteze pentru secole stabilitatea în zona Mării Negre.

Episodul dureros de delimitare a zonelor de influenţă - Yalta 1945 - avea să atragă după sine trasarea „cortinei de fier”, transformând Marea Neagră în zona de dispută a două mari puteri: Rusia sovietică şi SUA.

Actualul regim al strâmtorilor Mării Negre a fost consacrat, cu toate imperfecţiunile, prin Convenţia de la Montreux (1936), care a fost recunoscută şi semnată de Marea Britanie, URSS, Austria, Bulgaria, Franţa, Italia (1938), Grecia, Iugoslavia, Japonia, România şi Turcia. Prevederile Convenţiei au dat posibilitatea Turcie să închidă unilateral strâmtorile atunci când aceasta consideră că este necesar pentru securitate sa.

Astfel, bazinul Mării Negre cu o suprafaţă de 413.488 km2, însumând o lungimewww.geo

polit

ic.ro

2

de coastă de 4.075 km, din care 245 km revin României (faţă de 345 km cât deţineam în perioada interbelică) a fost izolat artificial, iar transportul de petrol interzis. De ce? Datorită faptului că unele state îşi joacă ultima şansă la masa tratativelor! Cu toate acestea, închiderea strâmtorilor pentru petroliere ar trebui să ne mobilizeze şi să prezentăm consorţiilor internaţionale proiecte viabile, care să contracareze interesele altor state, cu efecte benefice pentru revitalizarea investiţiilor româneşti din bazinul Mării Negre. În prezent zona costieră este repartizată astfel: Turcia = 33,2%, Ucraina = 36,6%, Rusia = 9,4%, Georgia = 8,1%, Bulgaria 6,7%, România = 6%. Cu o lungime de 1.148 km, o lăţime de 615 km şi o adâncime care variază între 30-2.211 m, Marea Neagră însumează în bazin un volum de apă de 537.000 km3. Acest volum este asigurat, în proporţie de peste 57% prin scurgere de debit (310 km2), diferenţa fiind asigurată de precipitaţii. Prin volumul său, Marea Neagră depăşeşte volumul Mării Nordului cât şi pe cel al Mării Baltice. Bazinul de alimentare fluvială de aproximativ 2 milioane km2, acoperă o mare parte din sud-estul continentului european (Rusia, Ucraina, Bielorusia) cât şi a zonei central-europene (România, Ungaria, Bulgaria, Polonia, Serbia, Croaţia, Slovenia, Slovacia, Austria şi Germania).

Chiar dacă bazinul pontic nu constituie o unitate politică, culturală sau religioasă, el reprezintă răscrucea migraţiilor euroasiatice, locul de interferenţă a civilizaţiilor, culturilor şi religiilor europene, asiatice şi arabe, concentrând şi zone fierbinţi, în care conflictele sunt pe cale să evolueze - cum ar fi zona Caucazului şi a Mării Caspice, dar şi influenţa conflictelor din Asia Centrală şi statele arabe. De fapt, în prezent se manifestă conflicte deschise pe axa Balcani - Caucaz, pe falia caspico-arabă şi pe axa mediterano-arabă, care influenţează negativ securitatea şi stabilitatea statelor din bazinul pontic. La acestea se adaugă conflictele diplomatice privind statutul Insulei Şerpilor, delimitarea platformei continentale, problema cipriotă, statutul pomacilor în Bulgaria, problema abhază în Georgia, tensiunile ruso-ucrainene privind statutul Crimeei, statutul comunităţii tătare din Crimeea, delimitarea zonelor de exploatare petrolieră din Marea Caspică, efectele conflictului cecen asupra securităţii şi integrităţii Federaţiei Ruse, dificultăţi de cooperare între Rusia şi statele din Asia Centrală şi Caucaz ş.a.

Marea Neagră este, în acelaşi timp, un areal geografic care a dat consistenţă geostrategică şi geopolitică în decursul fenomenelor istorice: colonizarea greacă, hegemonia bizantină, marile migraţii asiatice, colonizarea veneţiană şi genoveză, invazia otomană, expansiunea rusă şi în prezent reconsiderarea de către NATO şi UE. În aceste perioade istorice, sistemul geopolitic al Mării Neagră a cunoscut evoluţii paradoxale. Dacă pe timpul marilor imperii s-a dezvoltat un comerţ înfloritor, după al doilea război mondial a devenit un spaţiu închis ce a contrapus flota militară sovietică bazelor militare NATO din Turcia şi Marea Mediterană. După 1989, cu toate demersurile părţii române, Marea Neagră nu şi-a recăpătat puterea de sistem geopolitic regional, în condiţiile în care disoluţia Rusiei sovietice lăsa să se întrevadă o nouă perspectivă a dezvoltării relaţiilor internaţionale în această zonă strategică. În cei cincisprezece ani, deşi s-au înfiinţat diverse organizaţii internaţionale, evoluţia pozitivă a fost stopată de intervenţia rusă, de interesele ucrainiene şi turce şi de dezinteresul arătat de alianţele internaţionale. Odată cu declanşarea crizei petrolului, care a mocnit de mai multe decenii şi, care putem să afirmăm că s-a declanşat odată cu „revoluţiile” din spaţiul islamic, Marea Neagră a atras atenţia prin potenţialul strategic care nu a fost exploatat. Reorientarea politicii economico-militare a Occidentului a deschis perspective noi de abordare a spaţiului pontic, aflat la intersecţia unor axe vitale pentru alianţele internaţionale: axa ponto-baltică, axa ponto-caspică, axa caspico-arabă, axa mediterano-arabă, axa balcano-caspică, fiind parte a sistemului geopolitic al mărilor europene intracontinentale.

www.geo

polit

ic.ro

3

Considerăm că această aşezare în arealul geografic, leagă România vital de Marea Neagră, transformând-o în principala poartă de acces către Europa (prin intermediul celui mai mare port de la Marea Neagră - portul Constanţa, dar şi prin dezvoltarea portului Agigea), prin intermediul canalului Dunăre - Marea Neagră (din nefericire neexploatat la capacitatea sa strategică) - principala interfaţă caspico-pontică cu Occidentul. Situată în zona centrală a sistemului geopolitic al mărilor intracontinentale, România are posibilităţi multiple de a se transforma în „cheia orientală” a legăturilor NATO şi UE cu Rusia, Asia şi statele arabe. De fapt, această perspectivă a fost recunoscută şi de preşedintele George W. Bush în discursul de la Bucureşti.

În această perioadă de căutări determinate de complexul proces de globalizare, România are infrastructurile necesare prelucrării, stocării şi transportului resurselor energetice, fiind un partener real al alianţelor la care este parte.

Ca fondator al Comunităţii Economice a Mării Negre (CEMN) împreună cu Bulgaria, Georgia, Rusia, Turcia şi Ucraina, România s-a implicat activ în intensificarea legăturilor comerciale, lucrărilor publice, de telecomunicaţii, în protejarea mediului - în special în Delta Dunării, ceea ce a generat un conflict internaţional cu Ucraina - a realizării de schimburi culturale, dar şi de susţinere politică a Moldovei, Ucrainei, Georgiei, Azerbaidjanului şi Turciei în arena mondială.

Comerţul din perioada războiului rece - statele membre al CAER fiind coordonate dar şi îngrădite de Moscova şi KGB - a generat o involuţie a dezvoltării structurilor economice navale şi portuare care a lăsat urme adânci asupra dezvoltării flotelor comerciale, iar statele care au rezultat după disoluţia Rusiei sovietice nu au moştenit mare lucru. Această stare de fapt a generat evoluţii imperceptibile în relaţiile economice până în anul 2000. Odată cu schimbările impuse de revoluţia portocalie, lucrurile s-au schimbat. Structurile de cooperare şi alianţele zonale au început să funcţioneze şi să se impună în Occident. Odată cu aderarea României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, dar şi cu negocierile iniţiate de aceasta cu Turcia, bazinul Mării Negre va deveni o zonă de dezvoltare economică, dar şi un partener demn de luat în seamă în doctrina NATO.

Apariţia statelor independente a influenţat considerabil geopolitica europeană. De fapt, pentru axa ponto-caspică, trebuie să avem în vedere împletirea reală dintre geografie politică, geopolitică, geo-economie şi geostrategie.

Realităţile sunt schimbătoare: - deşi Ucraina balansează între Rusia şi UE, este posibil ca în următorii ani să se

transforme într-un stat pivot al UE şi interfaţa organizaţiei europene cu Rusia; - Moldova cochetează cu Rusia şi România, dar se gândeşte şi la o viitoare

colaborare cu UE (nu uită să mai atace România, nu uită să mai ridice osanale Moscovei, şi uneori mai acuză UE că a abandonat-o). Cu toate că în prezent nu are nici un viitor, se pare că în jocul geopolitic rusesc Moldova va fi abandonată. Depinde ce drum va alege: spre România sau spre Ucraina? Oricum, va fi un drum dificil de parcurs, fiind un stat care nu se poate autogestiona economic;

- Georgia, Armenia, Azerbaidjan şi statele din Caucaz vor constitui o problemă a Bazinului dar şi a comunităţii europene. Iată de ce: ca foste state sovietice erau state europene (economic); Rusia nu poate fi decât un stat european (chiar dacă geografic are dimensiuni continentale şi este un stat euroasiatic). Această realitate ne face să afirmăm, cel puţin, că statele dispuse pe axa ponto-caspică nu trebuie să fie neglijate de economia europeană, deoarece există riscul atragerii acestora în spaţiul arabo-asiatic!

- dacă Turcia va accepta să devină membru UE (stat cu cel mai mare teritoriu, cu cea mai mare populaţie - cu cea mai mare rată de creştere demografică - şi cel mai mare ritm de dezvoltare economică din Europa), conceptul de Uniune Europeană va trebui

www.geo

polit

ic.ro

4

să sufere modificări însemnate, cu caracter bulversator pentru actuala organizaţie. - România şi Bulgaria: două state vecine, aruncate de-a valma de jocurile istorice,

două entităţi blestemate să suporte umilinţele tratatelor şi alianţelor secrete internaţionale inter şi postbelice, abandonate de multe ori de comunitatea internaţională, au negociat pe propriile puteri integrarea în NATO, iar în prezent aşteaptă cu sufletul la gură bunăvoinţa UE, care se poate schimba pe ultima sută de metri - şi asta pentru că am fost, suntem şi vom fi ortodocşi. Credem că UE va trebui să realizeze că EA este cea care au nevoie de NOI!

- Marea Neagră reprezintă miza europeană pentru realizarea punţii euroasiatice şi este vitală atât pentru NATO, dar mai ales pentru UE. De fapt CEMN a servit drept model UE pentru realizarea parteneriatului economic cu statele euro-afro-asiatice din bazinul Mării Mediterane şi a dat posibilitatea hexagonului să redeschidă poarta Maghrebului.

Din nefericire, statele din bazinul Mării Negre sunt chemate să rezolve principalele tensiuni, generatoare de conflicte, cu atât mai mult că marea majoritate fac parte din alianţe politico-militare şi economice diferite:

- tendinţele separaţioniste ale Transcarpatiei şi crearea unui district autonom maghiar la Ujgorod;

- crearea de crize artificiale, prin neacordarea drepturilor minorităţii româneşti din Bucovina de Nord şi Hotin;

- crearea unei republici autonome tătare în Crimeea; - exacerbarea conflictului din Transnistria şi tendinţa de expansiune către Republica

Moldova; - problema kurdă necesită mediere internaţională şi poate afecta în timp stabilitatea

şi securitatea Turciei, republicilor din Asia Centrală, Irak, Iran şi Germania; - problema Macedoneană poate afecta relaţiile dintre Grecia - Bulgaria - Macedonia,

cu implicaţii în România şi Turcia; - escaladarea conflictului în enclava Nagorno-Karabah poate afecta pe termen

lung transportul petrolului caspic; - nesiguranţa din zona Cecenia - Osetia - Ingusetia poate afecta securitatea Federaţiei

Ruse şi poate declanşa o mişcare de „eliberare naţională” a popoarelor asiatice, care ar avea efecte dezastruoase asupra statelor arabo-mongoloide;

- tendinţa minorităţii maghiare din România de a discredita imaginea statului român în UE şi a genera crize greu de contracarat, cu efecte negative asupra procesului de aderare.

Ne gândim permanent ce am putea face pentru protecţia minorităţilor din bazinul Mării Negre. Deşi am ajuns la o formulă propice dezvoltării comunicării interetnice, considerăm că statele democratice cu tradiţie nu acceptă parteneriatul şi acordarea de drepturi minorităţii româneşti din spaţiile pe care, datorită conjuncturilor istorice, le gestionează!

Istoria şi jocurile geopolitice sunt în măsură să acorde credibilitate sau să infirme importanţa bazinului pontic!

Considerăm că România este un partener de încredere şi are resursele să exporte stabilitate şi securitate în zona Mării Negre. Din nefericire, lipsa de dialog persistă, iar orgoliile vechilor imperii distruge bruma de toleranţă, la care, de cele mai multe ori, trebuie să recurgem ...

Credem că avem destule argumente să considerăm că Marea Neagră nu trebuie să devină o „mare moartă”!

www.geo

polit

ic.ro

5

UC

RA

INA

RUSI

A

KAZA

KHS

TAN

IRAN

SIRI

A

Alm

a-At

a

Biş

kek

Du

şan

be

Fro

ntie

ră c

ontro

lată

de

Chi

na

Kie

v

Mar

ea N

eagr

ă

030

0 km

IRAK

Kab

ul

AZ

ER

BA

IJA

N

TURK

MEN

ISTA

N

TURCIA

TADJI

KIST

ANZo

nă r

even

dica

tăde

Indi

a

Zonă

de

impo

rtanţ

ă st

rate

gică

pent

ru F

eder

aţia

Rus

ă

Zonă

de

influ

enţă

pan

turc

ică

Zona

cua

cazi

ană

de c

onfli

cte

maj

ore

Zonă

de

influ

enţă

fund

amen

talis

t-isl

amic

ă

Zona

hid

roca

rbur

ilor c

aspi

ce

Falia

pre

siuni

i rus

e

Pres

iune

a H

anat

ului

C

rimee

i

Terit

orii p

oten

ţial

inde

pend

ente

Zonă

de

influ

enţă

NAT

O

Pres

iune

a ru

săPr

esiu

nea

chin

eză

Pres

iune

a ira

nian

ăPr

esiu

nea

turc

ă

Influ

enţa

pol

ului

de

pute

re ru

s şi

al c

elui

chi

nez

asup

ra s

tate

lor d

in A

sia

Cen

trală

(Va

sile

Sim

ilean

u -

, Ed.

Top

For

m)

Geo

politi

ca s

paţ

iulu

i isa

lmic

AFGA

NIST

ANPA

KIST

AN

UZBE

KIST

AN

KÂRGHISTAN CH

INA

Tehe

ran

GE

OR

GIA

Bak

u

Taşk

ent

AR

ME

NIA

Ere

van

Tbi

lisi

Ash

gaba

t

www.geo

polit

ic.ro

6

Alia

nţa

Econ

omic

ă a

Emisf

erei

Nor

dice

Zona

de

C

oop

erar

e Ec

onom

ică

a M

. Neg

re

Bloc

ul E

cono

mic

Eu

rope

an

Zon

a E

cono

mic

ăA

sia

de S

ud-E

stZ

ona

de C

oope

rare

Ec.

aM

. Med

itera

ne

Asi

a Ce

ntra

lăBl

ocul

Eco

nom

ic Is

lam

icve

st-a

siat

ic

Bloc

ul E

cono

mic

Isla

mic

no

rd-a

frica

n

Bloc

ul E

cono

mic

M

aghr

ebia

n

Posi

bile

sce

narii

geo

polit

ice

în s

paţiu

l afro

-eur

o-as

iatic

(Vas

ile S

imile

anu

- Geo

politi

ca s

paţ

iulu

i isla

mic

, Ed.

Top

For

m)

Expa

nsiu

nea

econ

omic

ă a

Chin

eiTr

adi

ţii ec

onom

ice

UE

Axa

econ

omic

ă eu

ro-a

frica

nă

www.geo

polit

ic.ro

7

Ma

roc

Alg

eri

a

Lib

iaE

gipt

Israel

Sir

ia

Iordania

Ira

n

Turk

men

ista

n

Uzb

ekis

tan

Ka

zahs

tan

Norvegia

Suedia

Ma

rea

Bri

tan

ie

Irla

nda

Ola

nda

Portugalia

Turc

ia

Tunisia

Lib

an

Ira

kAze

rbai

jan

Geo

rgia

Armen

ia

Mol

dova

Ru

sia

Sta

te c

are

nu s

unt î

n U

E

UE

la 0

1.12

.200

5S

tate

car

e nu

au

înce

put

nego

cier

ile d

e ad

erar

e

Sta

te a

frica

ne is

lam

ice

Sta

te a

siat

ice

isla

mic

e

Rus

ia

Sta

te c

are

au în

cepu

t ne

goci

erile

de a

dera

re la

UE

Sta

te p

arte

nere

UE

Sta

te c

are

vor

ader

a la

UE

Mar

ea B

altic

ă

Mar

ea N

eagr

ă ex

tinsă

Mar

ea M

edite

rană

Mar

ea C

aspi

că

Axe

le m

ărilo

r co

ntin

enta

leA

xa p

onto

-bal

tică

Axa

Ber

lin-B

agda

dE

xpan

siun

e “H

exa

gonu

lui”

în N

. Afri

cii,

prin

zon

a de

coo

pera

re a

M. M

edite

rane

Spa

ţiul e

urop

ean

de c

oope

rare

al m

ărilo

r con

tinen

tale

Conf

luen

ţa in

tere

selo

r stra

tegi

ce d

eter

min

ată

de s

istem

ul g

eopo

litic

al m

ărilo

r int

raco

ntin

enta

le(V

asile

Sim

ilean

u -

Ed

. Top

For

m)

Geo

polit

ica

spaţ

iulu

i car

pat

o-da

nubi

ano-

pont

ic,

www.geo

polit

ic.ro

8

Bud

apes

ta

Bel

grad

Skop

je

Tira

na

Trie

ste

Ate

na

Sofia

Rom

ânii

din

spaţ

iul d

aco-

get ş

i din

“vec

inăt

atea

apr

opia

tă”

(Vas

ile S

imile

anu

- , E

d. T

op F

orm

)G

eopo

litic

a sp

aţiu

lui c

arpa

to-d

anub

iano

-pon

tic

Area

le c

u po

pula

ţie ro

mân

ăAr

eale

cu

popu

laţie

min

orita

ră ro

mân

ăAr

eale

cu

popu

laţie

maj

orita

ră ro

mân

ăAr

eale

cu

min

orită

ţi ro

mân

eAr

ealu

l de

dezv

olta

re a

l pop

ulat

iei

daco

-get

ăAr

ealu

l de

dezv

olta

re a

l pop

ulat

iei

daco

-trac

icăAr

ealu

l de

dezv

olta

re a

l pop

ulat

iei

daco

-rom

ane

Spaţ

iul e

tnic

rom

ânes

c

Axa

elip

sei g

eopo

litice

www.geo

polit

ic.ro

9

Siria

Irak

Iran

Egipt Arabia Saudită

Turcia

Uzbekistan

Afganistan

Pakistan

China

Tajikistan

Kârgâstan

India

TurkmenistanAzer.Arm.

Ucraina

BelarusiaPolonia

România

Bulgaria

Rusia

Finlan

da

SuediaNorvegia

Georgia

Samara

Turkmenbaşi

Tenghiz

Odessa

Novorossiysk

Constanţa

Supsa

Ceyhan

Baku

Sel

Spre China

Terminalul ceyhan

Conducte petroliere ruseşti existente

Traseul conductelor petroliere Kazahstan-M. Caspică, propuse de CPC Trasee de export propuse de EuropaTraseul Caucaz-Turcia ( o variantă)Propunerea iranianăPropunerea CineiPropunerea PakistanuluiPropunerea Pakistanului pentru gazoductPropunerea Turkmenă prentru gazoductPropunerea conductei marinePropunerea pentru c ircumferinţa M. Negre

Transport terestruTransport marin

Regiuni producătoare de petriolPorturiCapitaleNoduri petroliere

Spre China

Frontiere de stat

Oleoducte şi gazoducte existente şi propuse pentru rutele de export din regiunea ponto-casică

(Vasile Simileanu - , Editura Top Form)Geopolitica spaţiului carpato-danubiano-ponticwww.g

eopo

litic

.ro

10

Suku

mi

Tuap

seSo

ci

Bat

umi

Trab

zon

Nov

oros

iisk

Sim

fero

pol

YaltaK

erch

Seva

stop

ol

Ode

ssa

Khe

rson

Chi

şină

u

Con

stan

ţa

Man

galia

Varn

aB

urga

sSa

msu

n

RO

MÂ

NIA

BUL

GAR

IA

UCR

AIN

A

Ilici

ovsk

Ista

nbul

TURC

IA

RUS

IA

GEO

RGIA

MO

LDO

VA

Ank

ara

Buc

ureş

ti

64 m

ilioan

e to

32 m

ilioan

e to

16 m

ilioan

e to

8 m

ilioan

e to

Mar

ea N

eagr

ă

Spa

ţiul N

ATO

Spa

ţiul U

E

Spa

ţiul F

ed. R

use

Mar

ea N

eagr

ă -C

onflu

enţa

inte

rese

lor g

eost

rate

gice

(Vas

ile S

imile

anu

- , E

d. T

op F

orm

)G

eopo

litic

a sp

aţiu

lui c

arpa

to-d

anub

iano

-po

ntic

Traf

ic p

ortu

ar

www.geo

polit

ic.ro

11

INFORMAŢIA CAPĂTĂ VALOARE DE BUSINESS PRIN INTELLIGENCE COMPETITIV

Bogdan LEARSCHI

Deciziile pot fi mai eficiente dacă informaţiile despre mediul de afaceri şi competiţie sunt analizate cu sprijinul aplicaţiilor software dedicate Valoarea datelor şi a informaţiilor pe care le deţine o companie constituie, poate,

cea mai greu de evaluat resursă a acesteia. De cele mai multe ori, identificarea cantităţii şi a calităţii lor nu reprezintă o preocupare primordială pentru cei care sunt în postura de a lua decizii. În aceeaşi măsură, date care pot genera avantaj competitiv pentru organizaţii sunt ignorate sau nici măcar nu sunt aduse la cunoştinţa decidenţilor. Cum poate IT-ul să asigure suportul necesar a fost exemplificat în cadrul seminarului „Soluţii practice de Intelligence Competitiv” susţinut de S&T România şi Intell Competitiv, cu participarea domnului Gabriel Anderbjörk, Director Partner Relations al companiei suedeze Comintell.

Definit pe scurt, Intelligence Competitiv este un proces etic, legal, sistematic şi continuu de colectare, analiză şi diseminare de informaţii, ce are ca obiectiv principal dobândirea sau menţinerea avantajului competitiv, evitarea surprizelor şi fructificarea oportunităţilor din piaţă.

Intelligence Competitiv este parte integrantă a unui proces decizional la nivelul organizaţiei. Pentru a fi competitivă, o organizaţie trebuie să fie în măsură să anticipeze schimbările şi, pentru aceasta, este necesară existenţa unui proces de transformare a datelor şi informaţiilor ce vin în companie, în „intelligence”, pe baza căruia se pot lua deciziile importante strategice sau tactice.

Soluţiile de Intelligence Competitiv (IC) asigură suportul necesar analizei informaţiilor referitoare la mediul de afaceri şi competiţie, fiind un sprijin eficient în efortul de a înţelege tendinţele de business şi evoluţia solicitărilor venite din partea clienţilor. Integrarea volumelor de informaţii disparate, disponibile în diferite formate şi răspândite la nivelul companiei, este o sarcină pe care o soluţie de IC o îndeplineşte cu succes. Aplicaţiile dedicate, cum este portalul de IC, susţin procesul de Intelligence Competitiv în toate fazele acestuia prin integrarea şi automatizarea proceselor de colectare, transmitere, filtrare, raportare şi diseminare a datelor, informaţiilor şi a intelligence.

Aplicaţii software dedicate sunt disponibile de aproximativ 15 ani, practic orice organizaţie fiind potenţial utilizator al acestora. La nivel european, 80% dintre companii au dezvoltat sisteme şi programe formale de IC, iar peste 50% au implementat diferite aplicaţii software care susţin IC-ul.

„Companiile care utilizează procese şi tehnologii de Intelligence Competitiv au cele mai mari şanse de a face faţă cu succes tuturor provocărilor mediului concurenţial, în special celor determinate de momentul integrării în Uniunea Europeană”, a subliniat domnul Bogdan Cocora, Managing Director - S&T România.

„Din informaţiile noastre, la nivelul companiilor multinaţionale sunt implementate proceduri de IC iar echipele de IC sunt asistate de la headquater. Firmele româneşti

www.geo

polit

ic.ro

12

derulează, în majoritatea cazurilor, procese empirice de IC, foarte puţine dintre ele având formalizat acest proces şi echipe dedicate”, a menţionat domnul Florin Lazo, Managing Director - Intelligence Competitiv.

În prezentarea sa, domnul Gabriel Anderbjörk a reliefat rolul portalului de Intelligence Competitiv în cadrul unei organizaţii. Portalul de Intelligence Competitiv este o aplicaţie accesibilă via Intranet/Extranet, cu o interfaţă personalizabilă pentru fiecare utilizator. Printre cele mai importante funcţionalităţi ale sale se numără: organizarea informaţiilor (taxonomii, tematici, directoare, scorecard-uri etc.); căutarea şi regăsirea informaţiilor; cotarea informaţiilor în funcţie de valoare, relevanţă, grad de încredere etc.; comunicarea între utilizatori; modelarea unor metode de analiză des utilizate; reglarea fluxurilor de diseminare a informaţiilor.

„De la statutul de funcţionalitate «nice to have», Intelligence Competitiv s-a transformat într-un «must have» la toate nivelurile companiei,” a specificat domnul Anderbjörk. „Sarcina principală a IC este aceea de a permite organizaţiei să obţină informaţii şi cunoştinţe relevante, din surse interne şi externe, referitoare la mediul de business în care activează în scopul de a-şi îmbunătăţi avantajul competitiv. Prin urmare, sesiunile seminarului s-au axat pe modul în care poate fi transformat potenţialul de business al acestor informaţii şi cunoştinţe în creşteri semnificative ale vânzărilor şi profitului organizaţiei,” a concluzionat domnul Anderbjörk.

Managerii gândesc în termeni financiari, în termeni de profit. În acelaşi timp, mediul în care evoluează, indiferent de domeniul de activitate, se schimbă constant, iar companiile trebuie să fie adaptabile schimbării. A fi adaptabil schimbării presupune atenţie la ceea ce se întâmplă în exteriorul organizaţiei şi abilitatea de a schimba coordonatele de acţiune, lucru care nu se poate realiza decât în baza unor informaţii relevante.

Organizarea informaţiei este un element dificil de realizat, dar reprezintă o necesitate. De aceea, avem nevoie de un instrument care să realizeze acest lucru, adresat atât departamentului de vânzări, cât şi celui decizional, iar sistemul informatic trebuie să le arate ceea ce este relevant în deciziile lor.

Există trei elemente care pot face o informaţie să devină valoroasă: competenţa, timpul şi relevanţa. Relevanţa şi timpul reprezintă elemente ce nu trebuie omise, cu toate că, în opinia domnului Anderbjörk, majoritatea managerilor ignoră importanţa lor. De aceea, un lucru care cu siguranţă va trebui realizat de către manageri este să se asigure că informaţia ajunge pe un portal dedicat activităţilor de Intelligence Competitiv. În acest mod, pot fi economisite resurse financiare semnificative simultan cu creşterea relevanţei informaţiilor şi scăderea timpului scurs până la utilizarea eficientă a acestor informaţii.

„Ar trebui să încercăm să înţelegem ce se întâmplă în jurul nostru, ar trebui să începem să structurăm realitatea pentru a ne ajuta angajaţii să ne înţeleagă mai bine. Avem nevoie de o structură ale cărei beneficii vor fi de natură financiară,” a subliniat domnul Anderbjörk.

„Procesul de Intelligence Competitiv este unul sistematic şi continuu de colectare şi analiză a datelor şi informaţiilor, pe baza cărora sunt furnizate recomandări, soluţii concrete de acţiune care urmăresc reducerea riscurilor strategice şi au ca obiectiv final eliminarea totală sau scăderea riscurilor unor surprize neplăcute,” au susţinut vorbitorii. „Abilitatea de a formula cerinţe de Intelligence trebuie să devină o bună practică a oricărui manager. Fiecare companie trebuie să îşi dezvolte capabilitatea de lucru cu informaţia,” este recomandarea făcută participanţilor.

Cu o solidă experienţă acumulată în urma conlucrării cu departamentele IT şi cu reprezentanţi ai conducerii companiilor client, S&T are convingerea că implementarea unei platforme de IC poate să contribuie la sincronizarea resurselor IT cu celelalte resurse ale companiei în scopul îndeplinirii obiectivelor sale strategice.

www.geo

polit

ic.ro

13

CANALUL NAVIGABIL DE LA DUNĂRE LA CONSTANŢA ÎNTRE DUNĂRE ŞI MARE

Jean STOENESCU DUNĂRE,

Un produs nu are valoare decât atunci când acel produs este transportabil.

Henry Ford I. Situaţia geografică a României în sud-estul Europei - aşa cum ea îşi are scăldată

coasta de răsărit de apa Mării Negre - i-a dat putinţa ca, pe întinsul acestei Mări, să-şi creeze drumuri de legături maritime cu toate continentele.

Dunărea se asociază ca un tovarăş de valoare şi deschide în cuprinsul Ţării calea navlului fluvial, pe care îl preumblă şerpuind prin tot centrul Europei, deservind numeroase ţări industriale. Către partea de apus, nu departe de isvoarele sale, Dunărea se leagă cu apele Rhinului, care fug de se varsă în Marea Nordului.

Poziţiunea Ţării noastre lămureşte pe deplin ochiul observatorului şi-i arată că, pe de o parte fâşia Mării Nordului reprezintă unul din cele mai deseamă câmpuri ale comerţului maritim, iar de alta că România, cu faţada spre întinsul Mării Negre, se prezintă ca o doua faţă a acestui sistem de comerţ şi formează astfel vis-à-vis-ul Mării Nordului, având ca trăsătură de legătură Dunărea, care brăzdează centrul Continentului.

Între Marea Nordului cu portul Rotterdam, care fiinţează drept capăt în nord- vestul Europei pentru debuşeuri maritime şi fluviale şi Marea Neagră unde portul Constanţa reprezintă un alt capăt cu privirea liberă către Levante, Egipet, Indii şi Orientul depărtat, va trebui să se stabilizeze o legătură directă între ambele Mări, întrebuinţând Dunărea ca arteră. Opera aceasta va tradusă în fapt atunci când între Dunăre (Cernavodă) şi Marea Neagră (Constanţa) se va tăia un canal navigabil. Un asemenea canal va eluda în acelaşi timp şi piedicile opuse de bara de aluviuni de la Sulina.

Constanţa este port maritim, de primă categorie; el este deschi vapoarelor pe tot timpul anului; dispune de toate înlesnirile care să-i creeze cea mai largă desvoltare în viitor şi să-i permită de a primi în magazii, depozite, silozuri şi cheiuri toate felurile de mărfuri ce-ar veni din basinul e răsărit al Mediteranei, precum şi pe cele de pe coastele oceanelor Indian şi Pacific.

Produsele sosite din Ţările depărtate şi care ar avea ca destinaţie România şi statele din centrul şi apusul Europei( Cehoslovacia, Ungaria, Austria, sud-vestul Germaniei, Belgia, Olanda şi chiar Franţa) fiind debarcate la Constanţa, vor întâlni pe aici cea mai scurtă cale între locul de producţie şi cel al destinaţiei, dacă socotim canalul navigabil Cernavodă - Constanţa drept fapt împlinit.

O a doua parte a problemei transporturilor ni se înfăţişează de asemeni sub cel mai prielnic aspect şi anume, atunci când ar fi vorba de produsele fabricate de ţările industriale din centrul Europei şi a căror desfacere ar reclama pieţele Levantului ca şi cele din Extremul Orient. Aceste mărfuri se vor scurge pe calea deschisă a Dunărei şi a Canalului Cerna - Vodă - Constanţa. Ele vor scurta drumul Egipetului şi Indiilor în măsură considerabilă, înlăturând ocolul Mării Mânecei, Oceanului Atlantic şi Mării Mediterane.

Rotterdam şi Constanţa vor comanda la extremităţi bulevardul fluvial al Dunărei, care străbate numeroase şi bogate Ţări din Europa. Ambele aceste două centre maritime fluviale vor atrage către ele vapoare încărcate care navigă pe Oceane pentru

www.geo

polit

ic.ro

14

a aduce furnituri Europei centrale şi, paralel cu această înlesnire de absorbţie a produselor, Rotterdam şi Constanţa vor servi ca răscruci celei mai ieftine şi mai scurte căi pentru transportul mărfurilor fabricate de Ţările industriale europene, care şi le vor trimite către răsăritul lumei. II. În studiile proiecte pe care ce-am publicat în „ Analele Dobrogei” despre canalul navigabil Cernavodă- Constanţa1), am arătat într-un tablou detailat toate dimensiunile lucrărilor de săpături, tuneluri, cheiuri, zidării, pavage, apoi construirea portului de la Mare al canalului, lucrările de complectare, prizele de captare la Dunăre, porţile- barage, basinele porturi în drumul canalului, uzina centrală electrică de la Megidia, etc.... lângă care am adăogat preţurile respective

În acest sumar voiu a arăta rezumatul capitolelor importante. 1. Lungime totală a canalului navigabil Cernavodă - Constanţa este de: 60.200 m.

dintre cari: a) 47.400 m.l. dealungul văii Carasu (Cernavodă - Saligny, - Megidia, - Murfatlar -

Valul Traian - unde cota este 25 m. deasupra nivelului Mării), pe care traseu, canalul va avea deschizătura liberă în aer şi cu dimensiunile următoare. 40 m. lăţime la fundul patului, 8 m. adâncime sub nivelul Mării. Ambele borduri ale canalului sunt prevăzute cu drumuri macadamizate de 5 m. lăţime fiecare şi vor servi pentru halajul mecanic al şlepurilor.

b) 12.800 m. ( Valul lui Traian până la Constanţa - Mare) de traseu, în care canalul intră sub pământ prin două tunele maritime, paralele şi gemene, boltite în piatră, care urmează o linie dreaptă cu debuşeul la Mare în imediata parte de sud a portului Constanţa, având dimensiunile: 5 m. adâncime sub nivelul Mării; 20 m. lăţime(fâşia apei) fiecare tunel; 14 m. înălţime (cu începere de la fâşia de apă) la mediana bolţilor; 2 trotoare, câte unul de fiecare tunel, cu lăţimile respective de 4 m.

c) Două prize-stăvilare de barage metalice, susţinute pe zidării - beton se vor stabili la Dunăre la canalul de aducere.

d) Patru basine - porturi în zidărie (1.000 m. lungime şi 100 m. lăţime fiecare) stabilite la Cernavodă, Megidia, Murfatlar şi Valul Traian.

e) Portul maritim de debuşeu al canalului se va construi în imediata apropiere a părţii de miază - zi a portului maritim Constanţa. El va fi zidit în piatră beton şi este socotit de dimensiunile: 2.000 m. lungime, 1.000 m. lăţime 10 m. adâncime şi va fi înzestrat cu cheiuri, platforme, dane, magazii, linii ferate etc. ...

f) Dunărea are la etiaj 8 m. deasupra nivelului Mării şi înclinarea canalului pe tot parcursul de la Dunăre va fi de 0,129 m, pe suta de metri (0,129m/00). Fâşia de apă din canal se îmbibă la Constanţa cu fâşia de apa a Mării.

g) Viteza de scurgere a apei canalului este de maximum 0,25 m. pe secundă. h) Debitul apei pe care-l va vărsa canalul în mare nu va depăşi 120.000

m.c. în 24 ore. i) Canalul va conţine un volum de apă de circa 19, 648.000 metri cubi. j) 6 poduri metalice vor fi aruncate peste canalul deschis, care poduri vor servi

drept legătură de comunicaţie între regiunile de pe ambele părţi ale canalului. k) Una uzină electrică la Megidia (2.000 H. P.) împreună cu instalaţiile de iluminat

electric din porturi şi de pe parcursul canalului deschis şi al tunelelor maritime. l) Cheltuielile cerute pentru realizarea canalului le-am estimat la o sumă de

aproximativ:

1 ) ”Analele Dobrogei”: No. III(1922) şi anul VIII(1927)

www.geo

polit

ic.ro

15

3.421,813.900 lei, 1)astfel repartizate: Lei 406, 110. 700 pentru săpăturile de pământ, „1.162,903.200 „ zidării şi pavage „ 868,800.000 „ construirea portului la Mare, „ 486,000.000 „ lucrările de complectări: clădiri şi magazii din porturi, podurile peste canal, uzina electrică Megidia. Lei 12,000.000 pentru prizele- stăvilar-barage la Dunăre.

III. Îmi menţin convingerea, după cum am arătat-o în înscrierile precedente, că înfăptuirea canalului navigabil Cernavodă - Constanţa este un lucru cu putinţă şi întocmirea lui va trebui să se realizeze.

Pe drumul văii Carasu (Cernavodă-Alacapu) terenul are 4 m. altitudine faţă de nivelul Mării. Săpătura acestui parcurs va fi din cele mai lesnicioase.

De la Alacapu până la Valul lui Traian (cota 25m. altitudine), trecând prin Murfatlar, terenul se ridică uşor de la 8-10-20-25 m. altitudine. ŞI pe acest parcurs săpătura canalului nu întâmpină piedici de neînvins, natura pământului fiind aluvionară amestecată cu prundiş.

De la Valul lui Traian la Constanţa, terenul se ridică la 30-40 m. şi atinge cea mai înaltă cotă 56 m. la Palas.

Pe această porţiune de 12.800 m. vor fi aşezate în linie dreaptă tunelele maritime, care vor debuşa in Portul Constanţa. Spărtura tunelelor se face în straturi terţiare de slabă rezistenţă aproape pe tot cuprinsul lor. IV. Ţara noastră, având a-şi apăra litoralul de graniţă al Mării Negre, îşi va complecta sistemul de fortificaţii ce se vor stabili dealungul coastei printr-o flotilă de viteză, ce ar îmbrăţişa cu eficacitate în câmp întins în acţiunea defensivă (submarine, vedete repezi etc.).

O asemenea flotilă va pătrunde şi în canal, de unde va avea uşurinţa de a se lega direct cu flotila de Dunăre, ambele flotile conlucrând mână în mână. În portul basin de la Valul lui Traian s-ar putea crea o bază navală pentru această flotilă maritimă. V. Odată cu săpătura Canalului, se vor asana bălţile şi mocirlele din Valea Carasu, iar terenul câştigat, bun de cultură, va deveni productiv.

Apa canalului va soluţiona definitiv problema alimentării cu apă potabilă şi menajeră a oraşelor Megidia, Murfatlar, Constanţa, iar regiunea dintre Mare şi Dunăre, fiind străbătută de fâşia de apă a canalului, va ajuta favorabil la înlăturarea secetei şi va premeni aerul uscat al regiunii. VI. Problema transporturilor fluviale, ajutată în mod eficace de reţelele canalelor, a interesat de aproape toate marile popoare. Ele continuă a-i atribui rolul de primă importanţă în desvoltarea lor economică. Germania, Franţa, Belgia, Olanda, lucrează cu perseverenţă la iţele fâşiilor de ape, care aduc prosperitatea regiunilor ce străbat.

Marile lacuri din America sunt legate cu Oceanul Atlantic prin Canalul care debuşează în Hudson. În Franţa Rhonul merge printr-un tunel maritim (7.000 m. lungime) direct în portul Marsilia. Seina şi Rhinul comunică prin Canalul Marnei.

Dunărea şi Rhinul nu sunt streine unul de altul. Se cunosc multe lucrări similare ca cele impuse tăerii canalului navigabil

Cernavodă - Constanţa şi care au fost cu folosinţă realizate în diferite alte ţări. Mijloacele de care dispune tehnica ingineriei au atins în zilele noastre înalte

perfecţiuni. Ele nu stau imposibile în faţa piedicilor naturii şi privesc lucrările de genul celor ce ne preocupă cu multă seninătate şi siguranţă.

Pentru România, tăerea canalului navigabil Cernavodă - Constanţa o întrevăd ca operă ce trebuie să fie încadrată în marile interese de generalizare şi de consolidare ale Ţării. Unul din marile eforturi naţionale va trebui să fie călăuzit pentru realizarea acestei opere. 1 ) În “ Analele Dobrogei” anul VIII 1927, pag. 156, rândul 17, se va pune: suma de 3.421.813.900 în loc de 2.935813.900, cum din eroare am trecut. După rândul 22 aceeaş pagină se va adăoga: Lei 486.000.000 lucrările de complectări, clădiri şi magazii din porturi, podurile peste canal, uzina electrică Megidia.

www.geo

polit

ic.ro

16

RO

MÂN

IA

MO

LDO

VA

BUL

GA

RIA

MAC

ED

ON

IA

IUG

OS

LAV

IA

BO

SNIA

HER

ŢEG

OVI

NA

ALB

AN

IA

GR

ECIA

CR

OAŢ

IA

SLO

VEN

IA

AU

STR

IA

ITA

LIA

GER

MAN

IAR

EP. C

EHĂ

UNG

AR

IASLO

VAC

IA

Bud

ape

sta

Bra

tisla

va

Pra

ga

Vie

na

UCR

AIN

A

Chi

şină

u

Buc

ureş

tiB

elgr

ade

Sof

ia

TUR

CIA

020

0 km

Stat

ele

dună

rene

www.geo

polit

ic.ro

17

DESPRE PROBLEMATICA MĂRII NEGRE CĂTRE SFÂRŞIT DE EV (SEC. XIII-XV)

Radu Ştefan VERGATTI

În zilele noastre interesul pentru Marea Neagră pare a spori pe măsură ce se scurg orele. O dovadă în acest sens o constituie discursurile actualului preşedinte al României, dl. Traian Băsescu.1

În realitate, oamenii sunt preocupaţi de ceea ce s-a întâmplat cu aceia care au locuit şi locuiesc pe litoralul Mării Negre şi cu conducătorii lor politici. Era firesc. Numele de „Marea Neagră” a dorit şi doreşte să desemneze o „zonă a geopoliticii”. Pentru a i se putea discuta mai profund implicaţiile politice de astăzi se impune să recurg la ceea ce se numeşte „histoire à rebours”.

Nu voi stărui asupra originii numelui Mării Negre, mult discutat, încă discutabil, nici asupra rolului ei în Antichitate şi în zorii Evului Mediu2, ci mă voi opri exclusiv la veacurile în care oamenii din această zonă au fost şi sunt consideraţi a fi avut un rost de importanţă mondială.3 Evident, mă refer la anii cuprinşi între mijlocul secolului al XIII-lea şi al celui de al XV-lea.

Am făcut această încadrare temporală deoarece, până la Cruciada a IV-a (1202-1204), Imperiul Bizantin a avut forţa necesară să oprească trecerea oricăror corăbii prin strâmtorile Bosfor şi Dardanele4. S-a procedat astfel deoarece basileii şi guvernele lor socoteau produsele populaţiei de pe litoralul Mării Negre de extremă importanţă pentru aprovizionarea capitalei. Ei ştiau bine din trecutul zbuciumatei lor istorii că orice tulburare a aprovizionării cu alimente a populaţiei constantinopolitane putea duce la răscoale şi la grave frământări şi schimbări politice5. Ca atare, se proceda astfel căci în palatul basileilor din Constantinopol se ştia bine că era mai uşor să previi o acţiune decât să intervii pentru a o repara.

După cucerirea Constantinopolului de către participanţii la Cruciada a IV-a6,

1 Mă limitez la cele mai recente exemple: problema Mării Negre a fost discutată la înalt nivel în timpul vizitelor făcute în Franţa (17-19 noiembrie 2005) şi Georgia (21-22 noiembrie 2005). Paralel, în 21 noiembrie 2005, la Universitatea Naţională de Apărare Carol I s-a organizat sesiunea ştiinţifică internaţională „Security and Stability in the Black Sea Area”. 2 A se vedea în acest sens G. I. Brătianu, Marea Neagră de la origini până la cucerirea otomană, vol.l, trad. de Michaela Spinei, ed. Îngrijită, studiu introductiv, note şi bibliografie de Victor Spinei, Bucureşti, 1988, p. 87 şi urm. 3 Idem, vol. II, Bucureşti, 1988, p. 112 şi urm.; am folosit în titlul termenul „Sfârşit de ev” deoarece finele Evului Mediu e datat în mod deosebit de la un autor la altul: 1453 - căderea Constantinopolului, 1492 - descoperirea Americii, 1517 - începutul Reformei religioase; mijlocul sec. XVI - revoluţia din Ţările de Jos; 118-1648 - războiul de treizeci de ani. În lucrarea de faţă am ca punct de reper cucerirea Constantinopolului de către turcii otomani. 4 Cf. G. Ostrogorsky, Histoire de l’État Byzantin, Paris, 1969, p. 373-440; D. Obolensky, Un commonwealth medieval: Bizanţul, Bucureşti, 2002, p. 152-183; Helene Ahrweiler, Byzance et la mer - la marine de guerre - La politique et les institutions maritimes de Byzance aux VII e – XV e siècles, Paris, 1966, passim. 5 Un exemplu în acest sens poate să fie noul impozit asupra grânelor, care a provocat răscoale ale populaţiei. A se vedea cronicile bizantine în Fontes Historiae Daco-Romanae, vol. III, Bucureşti, 1975, p. 65, 75, 89, 95, 101, 105, 227. 6 Cf. G. I. Brătianu, op. cit., vol. II, ed. Cit., p. 15 şi urm.; A. Frolow, Recherches sur la déviation de la IV e croisade vers Constantinople, Paris, 1955, passim; G. Walter, La ruine de Byzance, 1204-1453, Paris, 1958, p. 99-134; H. Ahrweiler, op.cit., p. 292-300; A. Carile, Per una storia dell’Impero Latino di Constantinopli (1204-1261), ed. 2, Bologna, 1978, p. 73-174; M. Anglod, The Byzantine Empire, 1025-1204, London – New York, 1984, p. 284-296; Fl. Căzan, Cruciadele, Bucureşti, 1988, passim.

www.geo

polit

ic.ro

18

distrugerea şi spulberarea Imperiului Bizantin şi crearea Imperiului Latin de Răsărit, pe litoralul Mării Negre au apărut mai mulţi stăpâni politici. Astfel, au fost Imperiul Latin de Răsărit, Imperiul Asăneştilor şi urmaşii lui, Sultanatele turcilor selciuchizi şi, în fine, urmaşii Imperiului Bizantin, statele din Trapezunt şi din Niceea. Lor li se mai alăturau micile formaţiuni politice din Abhazia şi Osetia, şi cele ale cumanilor şi alanilor din stepele aflate în zona septentrională a Mării Negre. Acest conglomerat politic şi etnic, un adevărat mojar etnopolitic, a dus la ceea ce era previzibil: la haos şi la instabilitate. Situaţia a avut drept consecinţă lipsa de securitate a drumurilor şi decăderea comerţului între Europa şi Asia. Un singur exemplul este suficient. În anul 1220 un guvernator, numit de Mohammed Şah din Horezm în zona de graniţă, a ucis o delegaţie de 150 de negustori care aduceau daruri în numele lui Ghinghis-han, la Damasc1. Astfel a fost tulburată circulaţia pe „Drumul mătăsii”. Nu mai era sigură calea care urma China şi „Kipceakul” prin Turkmenistan, cu portul Batumi, rămas şi astăzi terminal de drum, dar nu pentru hanii din Extremul Orient, ci pentru petrol.

Acţiunea nechibzuită a guvernatorului numit de Mohammed a stârnit furia lui Ghinghis-han. Nu putea îngădui să fie măcelărită şi jefuită o delegaţie care-l reprezenta să fie ameninţat „Drumul mătăsii” pe ramificaţia dintre Horezm şi Bagdad. A poruncit generalului său Subudai-Bogatur să acţioneze. Acesta, aflat în apropiere, în fruntea a circa 30.000 de călăreţi a cucerit Horezmul, l-a înlăturat pe şahul Mohammed şi, apoi, şi-a continuat marşul spre stepele ruseşti. În mai 1222, în lupta de la Kalka, mongolii au spulberat oştile ruso-cumane2.

A fost începutul instaurării dominaţiei mongole asupra litoralului Mării Negre. Între anii 1238-1241 nepotul lui Ghinghis-han, Batu-han, secondat de Subudai-Bogatur a

1 Cf. G. I. Brătianu, op.cit., vol. II, p. 54; W. Barthold, Turkestan down to the Mongol Invasion, ed. 3, London, 1968, p. 393 şi urm. 2 În mod corect bătălia de la Kalka trebuie datată în mai 1223, cf. B. Grekov, A. Iacubovski, La Horde d’Or, Paris, 1939, p. 118; V. I. Pashuto, Gheroïceskaia borba ruskogo naroda na nezavisimosti (XIII vek), Moscova, 1956, p. 129-132; V. V. Kargalov, Vneşnepoliticeskie faktorî razvitia feodalnoi Rusii. Feodalnaia Rusii i kacevniki, Moscova, 1967, p. 63 şi urm.; L. V. Cerepnin, Mongolo-tatarî na Rusii (XIII v.), în Tatar-Mongolî v Azii i Evropî, ed. 2, Moscova, 1977, p. 186-189; J. Fennell, The Crisis of Medieval Russia, 1200-1304, London-New York, 1983, p. 63-68.

Expansiunea statelor mongole (ulus) către Marea Neagră în a doua jumătate a secolului al XIII-lea

( după V. Spinei - , Cluj Napoca,2003, pg 405)The Great Migrations

www.geo

polit

ic.ro

19

ajuns până în centrul Europei. Cronicarul persan Räšīd od-Dīn care a însoţit trupele comandate de Batu-han le-a descris succesele, fiind un martor ocular demn de crezare1. Campania s-a întrerupt, deoarece Batu-han a aflat că la 11 decembrie 1241, la Karakorum, murise marele han Ogotai. Pentru a-l putea succeda, Batu-han a fost nevoit să se îndrepte către locul unde se întrunea Kuriltai-ul, în vederea desemnării noului mare han.

Oprirea lui Batu-han a marcat, într-un fel, şi graniţa către Vest a Imperiului Mongol. El se întindea de la Oceanul Pacific până la spaţiile locuite de români, de cehi şi de poloni, de la Oceanul Îngheţat până la Munţii Himalaya, la Marea Neagră şi prin Anatolia, până la Marea Mediterană şi hotarele Egiptului. Evident, era un stat uriaş. Fără a greşi, pot afirma că după campaniile lui Alexandru Macedon această creaţie statală a fost cea mai mare înfăptuire politico-militară din lume2.

În unele documente ale timpului s-au marcat punctele de graniţă ale Imperiului Mongol, prin semnele numite „Tamgha”. Ele indicau locurile de margine unde se percepea vamă. Pot da ca exemplu portulanul cartografului Angelino Dulcert, care conţine semnul de Tamgha în dreptul portului dunărean Vicina3.

În acest spaţiu imens a fost încadrat şi litoralul Mării Negre. Ce s-a schimbat în situaţia populaţiei care-l locuia?

În legătură cu evoluţia acestui imperiu, Ferdinand Lot a avut dreptate când a scris că toţi cei care au studiat istoria mongolilor au fost „influenţaţi şi fermecaţi de monstru”4. În acelaşi sens a gândit autorul unei cronici georgiene contemporan cu structurarea Imperiului Mongol: „când îi vedeai pe mongoli credeai că sunt nebuni şi totuşi se dovedeau înţelepţi; succesele lor erau fără margini; mare sau mic, oricine trebuia să se supună legilor şi hotărârilor justiţiei”5. Sunt cuvinte care au caracterizat succint o lume aparte, stranie, care a trăit prin şi pentru război, care a avut o singură morală - aceea a asprimii, care a avut o singură lege - a supunerii în faţa celor puternici, o societate inexorabilă şi rece unde totul era subordonat celor ce conduceau statul.

Înţelepciunea acestei lumi, încă insuficient cunoscută cu toate eforturile făcute de savanţi6, s-a remarcat imediat după preluarea tronului de mare han de către Batu-han. El, asemeni sfetnicilor care-l înconjurau, învăţase mult în timpul cuceririlor şi creării Imperiului Mongol. Şi-a dat seama că mongolii, nucleul de bază al armatei, erau puţin numeroşi. În campaniile militare fuseseră folosite neamurile turcice. Ca urmare, se adoptase limba acestora, vorbită curent între mongoli7. Era o formă de toleranţă inteligentă. Ea a mers mai departe, fiind acceptată şi în domeniul religios. În relaţia sa de călătorie, Guillaume de Rübrück a consemnat că a întâlnit ca curtea marelui han maghiari, germani, poloni etc. şi chiar că a asistat la un botez creştin, oficiat de un fost episcop8.

În aceste condiţii, al numărului mic de luptători mongoli9, bine structuraţi şi 1 Pentru o bună şi actuală traducere a cronicii lui Räšīd od-Dīn, v. Aurel Decei, Relaţii româno-orientale, Bucureşti, 1978, p. 193-208. 2 Cf. G. I. Brătianu, op. cit., vol. 2, p. 112-150; Berthold Spuler, Die Goldene Horde, Die Mongolen in Russland, 1223-1502, Wiesbaden, 1965, passim; idem, Les Mongoles dans l’histoire, Paris, 1981, passim; idem, Die Mongolen in Iran. Plitik, Verwaltung und Kultur der Ilchanzeit, 1220-1350, Leiden, 1985, passim; Victor Spinei, The Great Migrations in the East and South-East of Europe form the Ninth to the Thirteenth Century, Cluj Napoca, 2003, p. 341-446. 3 Cf. G. I. Brătianu, Recherches sur Vicina et Cetatea Albă, Bucharest, 1935, planşa V; R. Şt. Vergatti, I Genovesi e la civiltà portuale nella Dobrugia tra la metà del Duecento e la fine del Trecento, în „L’Italia e l’Europa Centro-Orientale attraverso i secoli”, Venezia, 2004, p. 29-39. 4 Cf. F. Lot, L’art militaire et les armées au Moyen Âge en Europe dans le Proche Orient, II, Paris, 1946, p. 343. 5 Apud F. Grenard, Gengis-Khan, Paris, 1935, p. 180. 6 A se vedea notele 8-10 şi Lucièn Musset, Les Invasions, vol. 2, Ed. I, Paris, 1965, passim. 7 Cf. G. I. Brătianu, Marea Neagră..., vol. 2, ed. cit., p. 75, nota 9. 8 Guillaume de Rübrück a văzut la curtea marelui han „o doamnă din Metz, cameristă a unei prinţese regale şi măritată cu un arhitect rus, un aurar parizian de pe Pont au Change însurat cu o unguroaică, un funcţionar al cancelariei imperiale, englez de origine, dar născut în Ungaria; nepotul unui episcop din Belleville, lângă Rouen, prins la Belgrad, a botezat acolo pe cei trei copii ai unui german. Toată această lume era bine tratată şi mărinimos plătită...” (cf. F. Grenard, op.cit, p. 197-199). 9 M. Berza presupune că erau numai circa 4.000 de luptători mongoli (cf. M. Berza, La Mer Noir à la fin du Moyen Âge, în „Balcania”, IV, 1942, passim). Potrivit altor estimări, mongolii au dispus de 240.000 de

www.geo

polit

ic.ro

20

organizaţi militar, marele han a avut capacitatea să ordone oprirea expansiunii şi să treacă imediat la organizarea statului. A impus ceea ce s-a numit „pax mongolica”. În cadrul imperiului a fost asigurată securitatea marilor drumuri şi, în primul rând, a „Drumului mătăsii”. Acesta îşi avea principalele terminale în porturile de pe litoralul Mării Negre. Era o situaţie normală. Ea este perfect explicabilă. Zona Levantului era frământată de războaiele provocate de ultimii cruciaţi, care, în frunte cu regele Saint-Louis IX (1226-1270) căuta să ducă la sfârşit ceea ce Jacques Le Goff a numit prima încercare de colonizare a Orientului Apropiat de către europeni. Evident, luptele făceau drumurile nesigure, iar schimburile comerciale aveau de suferit. Concomitent, intransigenţa sectelor islamice ale arabilor de pe litoralul oriental al Mării Mediterane a condus în aceeaşi direcţie: diminuarea negoţului între Orient şi Occident1.

Navigatorii şi negustorii italieni din republicile maritime Veneţia şi Genova şi-au dat seama de ponderea căpătată de Marea Neagră, devenită placă turnantă a comerţului mondial de la mijlocul secolului al XIII-lea, aşa cum astăzi este un nod de prim ordin în transportul petrolului. Cei care au reuşit să profite au fost genovezii. Ei l-au ajutat pe energicul şi capabilul basileu Mihail al VIII-lea Paleologul ca în 1261 să recucerească Constantinopolul şi să refacă, mai mult teoretic, Imperiul Bizantin. În schimb, au impus basileului să semneze tratatul de la Nymphaïon (13 mai 1261). Prin acest act genovezii au obţinut dreptul de a face comerţ pe litoralul Mării Negre, parţial şi teoretic dependent de Imperiul Bizantin, fără a plăti taxe2.

Obişnuiţi să judece oamenii şi situaţiile rece, rapid, precis, să treacă uşor de la mânuirea sabiei şi a cârmei corăbiei lka la cea a penei şi a abacului, genovezii au obţinut aceleaşi concesii şi din partea hanilor mongoli. Ei au înţeles imediat că războinicii mongoli nu doreau să se dedice agriculturii şi meşteşugurilor. Ei asigurau calmul în ţinuturile imperiului lor, uşurau astfel buna desfăşurare a comerţului şi percepeau dări şi vămi de la negustori. Au avut meritul de a şti să fie măsuraţi, căci niciodată nu au cerut de la populaţie atât cât să o înfometeze. Totdeauna au lăsat oamenilor suficient pentru a trăi bine. În unele cazuri s-au bucurat de ajutorul unor cnezi ruşi înţelepţi, cum a fost Alexandr Nevski, biruitorul cavalerilor germani din ordinul teutonilor şi din ordinul gladiferilor. El şi-a dat seama că nu putea lupta împotriva cumpliţilor călăreţi ai stepei. Aşadar, i-a convins pe locuitorii Novgorodului să plătească fără a se revolta şi a provoca represaliile mongolilor3.

Iar când aveau nevoie de bani suplimentari, hanii mongoli îi cereau sub formă de împrumut de al negustorii genovezi aflaţi pe litoralul Mării Negre. Imediat, îi obţineau de la noii veniţi, care câştigau enorm, dispunând astfel de lichidităţi cu care îşi asigurau stabilitatea. Cu banii primiţi, hanii au trecut la ridicarea de splendide oraşe în apropiere de fluviul Itil.4 Între ele a strălucit noua reşedinţă a hanilor, Sarai-Batu, ce trebuia să înlocuiască vechiul oraş Karakorum. Cine vede urmele lăsate de aceste oraşe, realizează uşor cum se spulberă mitul locuirii mongolilor exclusiv în iurte.

Şi în Crimeea, cu ajutorul şi acordul lor, au înflorit porturile Caffa şi Mangop, unde se găseau însemnate emporii genoveze5. Însă, neîndoielnic, cel mai important

oameni în campania împotriva Persiei şi de 150.000 în cea împotriva Europei Centrale şi de Est (cf. R. E. Dupuy, T. N. Dupuy, The Encyclopedia of Military History from 3500 BC to the present, New York – Evanston, 1970, p. 340; J. J. Saunders, The History of the Mongol Conquest, London, 1971, p. 81; R. Şt. Vergatti, Populaţie. Timp. Spaţiu. Privire asupra demografiei istorice universale, Brăila, 2003, p. 115). 1 Cf. H. Pirenne, Histoire Économique et sociale du Moyen Âge, Paris, 1969, p. 13-34. 2 Cf. G. Ostrogorski, op. cit., p. 473. 3 Cf. Grekov, Iacubovski, op. cit., p. 206. 4 Este vechiul nume al fluviului Volga. Acest din urmă nume a fost dat fluviului de către Ţarina Ecaterina a II-a (1762-1796) pentru ca şi în acest mod să şteargă amintirea răscoalei condusă de cazacul Emelian Pugaciov (1773-1774). 5 Caffa a fost descrisă romantic de M. Berza (op. cit., loc. cit.); într-un mod mai realist i-a redat aspectul G. I. Brătianu, op.cit., vol. II, p. 100-101.

www.geo

polit

ic.ro

21

port comercial din Marea Neagră a fost Tebriz1, altădată terminal al „Drumului mătăsii”, astăzi centru al schimburilor moderne.

Din Orient se aduceau mătăsuri ţesute cu fir de aur, mult cerute în Europa Occidentală unde domnea lumea gestului şi a costumului, apoi mirodenii absolut necesare pentru săraca alimentaţie şi bucătărie a Apusului medieval, aur şi argint - metale dorite pe pământul lui Jaffet. În schimb, erau oferite ţesături din Flandra şi Italia, arme lucrate de meşteri italieni şi spanioli, piei şi blănuri prelucrate în Occident după ce fuseseră importate de la şi prin mongoli. De pe lista produselor de schimb curent, existentă şi în tratatul „Prattica della mercatura”, scris de florentinul F. Balducci Pegolotti, şi din actele notariale ale vremii, nu lipsesc ceara, mierea, sarea, peştele, vitele vii sau carnea sărată, cheresteaua, diverse unelte şi arme etc. bunurile comercializate, în mod obişnuit, circulau transportate pe corăbiile care puteau naviga circa 4-5 luni anual, când nu erau furtuni pe Marea Neagră. Cronicarul bizantin Pachimeres a notat însă că genovezii nu se temeau de intemperii şi, ca atare, navigau pe orice vreme.

Beneficiile realizate de genovezi la finele secolului al XIII-lea au putut fi stabilite prin analiza registrelor notariale, folosindu-se sistemul business history. S-a conchis că în anii 1281, 1289, 1290 s-au realizat anual, numai în Caffa, beneficii echivalente cu suma de un milion de franci aur, moneda franceză fiind socotită la nivelul anului 19242. Cifrele sunt arătate de analiza registrelor a 27 notari existenţi în Caffa în 1290, indicaţi în actele notarului Gabriele di Predono.3 Evident, aceştia au consemnat în special navigaţia şi mişcarea mărfurilor în cele patru luni bune pentru circulaţie pe mare. La Pera era o situaţie similară. În anul 1290 în acel cartier constantinopolitan existau 19 notari în relaţie cu confraţii lor de pe tot litoralul Mării Negre. Ei au înregistrat o cifră de afaceri pentru anul 1290 apreciată a valora 1,5 milioane franci, moneda franceză fiind socotită tot la nivelul anului 19244. Nu a fost un an ieşit din comun, ci perfect normal. În cazul în care se compară cu dinamica afacerilor din porturile dunărene Vicina 5 şi Chilia, constat aceeaşi înflorire. Pentru Chilia situaţia este mai bine cunoscută datorită descoperirii registrului notarului Antonio di Podenzolo, ţinut pentru anii 1360-13616.

Notarii au mai surprins şi consemnat tranzacţii imobiliare, domeniu în care şi atunci se făcea speculă7. Tot la acest sfârşit de veac au mai înregistrat şi patima pentru joc a unor genovezi care trebuiau opriţi, căci erau un exemplu rău8.

Viaţa trepidantă din zona litoralului Mării Negre, în condiţiile de calm asigurate de „pax mongolica”, a permis şi acumularea de averi fabuloase, impresionante în lumea orăşenilor din Europa Occidentală. A fost cazul fraţilor Benedetto şi Manuele Zaccaria din Genova9.

Constelaţia coloniilor genoveze de pe litoralul Mării Negre10 a strălucit deosebit 1 F. I. Uspenski, Vizantiniskie istoriki o mongolah i eghipetskih mamliukah, în „Vizantiiskii vremenik, XXIV, 1923-1926, p. 1-16; G. I. Vernadski, Zolotaia Orda, Eghipet i Vizantia v ih vzaimotnoşeniah v ţarstvovanie Mihaila Paleologa, în Seminarium Konddakovianum, I, 1927, p. 73-84; A. N. Poliak, Le caractère colonial de l’État mamelouk dans ses rapports avec la Horde d’Or, în Revue des études islamiques, IX, 1935, p. 231-248. Oraşul, devenit reşedinţă a unui dintre hanii mongoli, consitutia un principal terminal al Drumului mătăsii, al cărui traseu este urmat de conductele petroielre de azi. Pentru ramificaţiile Drumului mătăsii, v. Virgil Ciocâltan, Mongolii şi Marea Neagră în secolele XIII-XIV, Bucureşti, 1998, passim. 2 Cf. G. I. Brătianu, op. cit., p. 125, idem, Actes des notaires génois de Péra et de Caffa de la fin du treizième siècle (1281-1290), Bucureşti, 1927, p. 73-168; iniţial, plăţile se făceau în lingouri de aur şi în măsuri de argint numite sommi (cf. R. Şt. Vergatti, I Genovesi..., loc.cit.); ulterior, s-au folosit monedele genoveze şi modedele din argint (aspri), bătute de Hoarda de Aur (monede tătărăşti reproduse de V. Spinei în op.cit., p. 458, fig. 61). 3 Cf. G. I. Brătianu, op.cit., loc. cit. 4 Ibidem. 5 Cf. G. I. Brătianu, Recherches..., ed. cit., passim. 6 Cf. R. Şt. Vergatti, I genovesi..., loc. cit., passim. 7 Cf. G. I. Brătianu, Actes du notaires..., ed. cit., nr. CXLIX, XXLI, XXXVIII, CCCXXXII. 8 Ibidem. 9 Cf. Roberto Lopez, Storie delle colonie Genovesi, Napoli, 1938; idem, Genova marinara nel Duecento. Benedetto Zaccaria, ammiraglio e mercante, Messina - Milano, 1933, passim. 10 Ibidem.

www.geo

polit

ic.ro

22

circa un veac, adică aproximativ între momentul semnării tratatului de la Nymphaïon şi mijlocul secolului al XIV-lea. Atunci zona Mării Negre era deschisă către Occident şi Orient, fiind o adevărată poartă şi punte pentru aceste două părţi ale lumii. Ca urmare, în acei ani au mijit în această zonă zorii economiei liberale capitaliste, afirmată prin comerţul en-gros, prin mari comptuare, prin operaţiuni bancare şi sucursale de bănci, prin impunerea orăşenimii şi a spiritului ei.

Dar, către mijlocul secolului al XIV-lea, când s-a definitivat dezmembrarea Hoardei Mongole, zona Mării Negre a ajuns să fie dominată de Hoarda de Aur. De altfel, decăderea vârfurilor societăţii mongole fusese cu mult timp înainte surprinsă şi descrisă de Räšīd od-Dīn1. Ea s-a grefat pe ridicarea la luptă a ruşilor conduşi de cneazul Dmitri Ivanovici Donskoi, care în 1380 a obţinut victoria de la Kulikovo, precum şi pe stagnarea vieţii economice în Occident2. Analiza atentă a actelor economice a permis să se susţină din ce în ce mai argumentat acest punct de vedere, în pofida celor care au afirmat că în secolul al XIV-lea ar fi fost un secol al societăţii occidentale3. În Europa Apuseană, în secolul al XIV-lea s-a ajuns la o scădere dramatică a populaţiei datorită „Ciumei Negre” 81348-1350), venită din zona Mării Negre4, la decăderea tradiţionalelor târguri din Champagne, înlocuite de alte centre comerciale, la falimentul unor mari bănci italiene , cum au fost Scali în 1327, Buonaccorsi, Usani, Corsini în 1341, Bardi, Peruzzi, Acciajouli în 1343. Situaţia a fost plastic redată de Hans Baron prin expresia „timpuri grele, investiţii în cultură”5. În adevăr, oamenii şi-au îndreptat atenţia către susţinerea operelor de cultură şi astfel a apărut fenomenul Renaşterii. S-a contrazis de către cercetările recente şi rezultatele lor teoria lui Jakob Burckhardt prin care s-a afirmat şi s-a acceptat tale-quale de istoricii marxişti că Renaşterea ar fi fost rodul unei epoci de înflorire economică.6

Practic, atunci şi afacerile din zona Mării Negre nu au mai progresat. Occidentalii nu au mai avut forţa materială şi morală să le susţină. Mai mult, nu s-a mai putut asigura „pax mongolica” datorită decăderii puterii hoardelor mongole. Locul lor a fost luat de turcii otomani. Aceştia, fanatizaţi de credinţa în Islam şi dorinţa de cucerire în numele lui Allah şi a profetului, au provocat degringolada în zona Mării Negre de la finele secolului al XIV-lea până la 29 mai 1453, când sultanul Mehmet al II-lea el Fatîh a cucerit Constantinopolul7 şi transformarea lui în Istambul a însemnat sfârşitul înfloririi Mării Negre. Sultanii au poruncit să fie din nou blocat Bosforul şi astfel au transformat Marea Neagră dintr-un centru al comerţului mondial într-o zonă închisă, fără perspective.

Sper ca din exemplul trecutului să se înveţe cât mai mult posibil, să fie permanent în faţa ochilor minţii politicienilor perioada de gloria a secolelor XIII-XIV şi, pornind de la ele, să se ajungă la noi renaşteri, în conjunctura actuală a străbaterii zonei Mării Negre de marile conducte pe unde curge aurul negru spre Europa Occidentală şi nu numai.

1 Cronicarul persan a înregistrat viziunea decăderii mongole avută de însuşi Ghinghis-han: „după noi, oamenii din rasa noastră se vor îmbrăca cu haine aurite, vor mânca bucate grase şi îndulcite, vor călări cei mai grozavi cai, vor strânge în braţe pe cele mai frumoase femei şi vor uita că toate acestea ni le datorează nouă” (cf. R. Grousset, L’empire mongol (1er phase), în Histoire du Monde, coord. E. Cavaignac, Paris, 1941, p. 284). 2 Cf. H. Pirenne, op. cit., p. 20-33. 3 E. A. Kozminski, Peut-on considéré le XIVe et le XV siècles comme une décadence de l’économie européenne? în Studii in onore di Armando Sapori, Firenze, 1957; academicianul sovietic rămâne la teza lui Burckhardt că în secolul XIV ar fi fost prosperitate în Europa Occidentală. 4 Cf. R. Şt. Vergatti, Populaţie..., ed. cit., p. 201-212. 5 Cf. Hans Baron, Renaissance in Italien. Literaturbericht, în Archiv für Kulturgeschichte, XVII (1927), XXI (1931). 6 Cf. Jacob Burckhardt, Die Cultur der Renaissance in Italien, 1860, passim; a se vedea şi analiza făcută de Andrei Oţetea, Renaşterea şi Reforma, Bucureşti, 1968, p. 27-29. 7 Cf. Steven Runciman, Căderea Constantinopolului. 1453, Bucureşti, 1971, passim.

www.geo

polit

ic.ro

23

TRADIŢII GEOPOLITICE ELENE ÎN SPAŢIUL PONTIC

Mihai HOTEA

Abstract: Before the beginning of time, Greek civilisation had already conquered great part of the Mediteranean Shore, the Eastern and Northern Shores of the Black Sea- which they were later to call Pontos Euxinos, the hospitable sea - and the straits inbetween, with the foundation of the VIth century colony Byzantion. People of the sea, the Greeks weared the inner conscience of their common belonging and provided in their every day life the best in terms of politics and trade for motherland, the Greek Peninsula. Helenism spread much farther than Greek citizens and colonies to other nations and civilizations, such as the Persian Pontic Kingdom, entering myths and tales of the war and thus changing forever the identity of populated teritories. In times of trouble, Greek colonies had the awareness of their shared interests and found through Synoicism - unification of two or more cities into an unique, larger one - and Sympolitia - recognised common citizenship of more cities – the way to a virtual Greek citizenship, similar to the contemporary European concept. Later on, during the Byzanthin and Otoman Empires, the Helenic heritage grew even stronger, building in the Greek conscience what in now known as the Great Ideea, the aspiration for the revival of the Greek glory by gathering all traditional Helenic teritories into one Great Greece. Present history tells the story of a modern Greek state, with a view over both western european and balkanic realities, who found through finnancial sufficiency the way to be a part of all major decisions. Greece is the only member state of both EU and NATO who takes a seat at the Black Sea Economic Cooperation Organization and also a promoter of the Southern Caucasus Policy of the EU. Major Greek investments are to be found in most Black Sea countries along with the proper support inside EU institutions, especially for the EU enlargement towards the Balkans, up to the Black Sea. This would lead to a balanced dillution of power among EU member states and consolidate Greece as a regional power, leader of the Southeastern Group.

KEY WORDS: colony, Antic Greece, Black Sea, Black Sea Economic Cooperation Organization

Pornind din oraşele-state sclavagiste de pe ţărmurile şi insulele Mǎrii Egee, grecii s-au răspândit în toate direcţiile încă înainte de primele secole ale erei noastre. În antichitate, vechea Eladǎ cuprindea o arie extinsǎ, incluzând litoralul Mǎrii Negre spre est, zonele de coastǎ ale Asiei Mici, insulele egeene, Grecia propriu-zisǎ, sudul Italiei şi cea mai mare parte din Sicilia, continuând spre vest pe ambele maluri ale Mediteranei până la Cirene în Libia şi la Marsilia şi alte câteva aşezări de pe coasta spaniolǎ. Aceastǎ arie ar putea fi uşor imaginatǎ ca o elipsǎ, cu Mediterana şi Marea Neagră ca ax longitudinal, civilizaţia greacǎ crescând şi înflorind pe malul mǎrii şi nu în interiorul continentului, acolo unde nu a penetrat la mai mult de câteva zeci de mile. Tot ceea ce depăşea aceastǎ linie imaginarǎ era considerat periferic, potrivit doar pentru procurarea materiilor prime sau a sclavilor, dar nu şi pentru popularea propriu-zisǎ cu greci.

Deşi risipiţi, grecii au învăţat sǎ-şi păstreze intactǎ conştiinţa apartenenţei la o culturǎ unicǎ, la identitatea elenǎ şi la un mod de viaţǎ în întregime grecesc. Existau cu certitudine diferenţe de dialect, de organizare politicǎ, de cult, adesea de moralǎ şi de ierarhie a valorilor. Şi totuşi, aceste diferenţe erau insignifiante prin raportare la celelalte elemente care îi legau: limba, care putea diferi de la un dialect la altul, dar care putea fi înţeleasǎ de orice grec şi alfabetul comun, adoptat pe la 800 î.Hr. după o invenţie fenicianǎ. De asemenea, conştiinţa de grup era una deosebit de pronunţatǎ, ei înglobând orice persoanǎ a cărui limbǎ maternǎ nu este greaca în categoria unicǎ a barbarilor, inferiori prin chiar natura lor, fie ei egipteni, persani, sciţi sau traci.

În peninsula Greciei şi în insulele Egeei, lumea pe care o locuiau devenise pe de-a întregul greacǎ; în rest, comunităţile greceşti coexistau cu celelalte comunităţi care le înconjurau. Acolo unde băştinaşii erau mai primitivi, ca în cazul sciţilor din sudul Rusiei, al tracilor din nordul Egeei, ori al siculilor şi sicanilor din Sicilia, grecii tindeau sǎ-i domine din punct de vedere cultural, economic şi nu de puţine ori şi politic. Dacǎ însă erau instalaţi pe teritoriul unor popoare avansate şi bine organizate, cum s-a întâmplat de pildǎ în imperiul persan, se vedeau nevoiţi a accepta o

www.geo

polit

ic.ro

24

anumitǎ dominaţie. Deşi organizate şi guvernate după legile din cetatea-mamǎ, coloniile au intrat de multe ori în sfera de influenţǎ a centrelor de putere din vecinătate. Astfel, coloniile de la Marea Neagrǎ au fost succesiv dominate de Regatul tracilor odrizi, de Regatul macedonean al lui Filip al II-lea, apoi de cel traco-elenistic al lui Lysimach1. Nu au lipsit nici conflictele dintre colonii şi aceste centre de putere, momente în care grecii au ştiut atât sǎ constituie alianţe între ei, cât şi sǎ-şi asigure în repetate rânduri sprijinul populaţiilor băştinaşe, traci sau sciţi.

Mişcarea de colonizare a prezentat pentru Grecia anticǎ avantajul de a îndrepta surplusul de populaţie, implicit şi surplusul relativ al celor lipsiţi de mijloace către ţinuturi noi. Chiar idiomul grecesc pe care noi îl traducem convenţional prin „colonie” e „apoikia”, care propriu-zis înseamnă „emigrare”. Fiecare colonie reprezenta o comunitate greacǎ independentǎ, iar nu ceea ce se înţelege astăzi în mod obişnuit prin acest termen. Noile comunităţi erau aşezări agrare, şi nu puncte comerciale, spre deosebire de coloniile feniciene din vest. Raportul dintre colonii şi metropolǎ nu era nici întemeiat pe comerţ şi nici nu prezenta note de imperialism de vreun alt fel. Tocmai datoritǎ faptului cǎ aceste colonii erau independente de la bun început, atât sub aspect politic cât şi economic, ele au putut menţine pentru o atât de îndelungatǎ perioadǎ relaţii de prietenie şi colaborare cu metropolele lor, lipsite de conflictele şi fricţiunile inerente unor relaţii de subordonare tipice.

Douǎ au fost principalele valuri de colonizare la care au fost martori grecii: primul, început pe la 750 î.Hr., s-a îndreptat spre vest, către insulele şi coastele Mǎrii Ionice, către Sicilia şi Italia de sud, iar mai apoi către Libia şi sudul Franţei; al doilea val, după o etapǎ preliminară cuprinzând coasta Traciei şi Marea Marmara, a pătruns în Marea Neagră, curând după 650 î.Hr., înconjurând-o până la urmǎ aproape în întregime cu cetăţi greceşti.

Acest al doilea val a fost în special iniţiativa a douǎ cetăţi: Megara din Grecia continentalǎ şi Miletul din Asia Micǎ2, spre deosebire de colonizarea vesticǎ, unde a participat un mare număr de cetăţi: Corint, Calcis, Eretria, Megara, Troizen, Foceea, Rodos, regiunile Achaia şi Locris, cetăţi din Creta şi chiar şi Sparta.

La nord-est de Marea Egee, spre Marea Neagrǎ, colonizarea greacǎ s-a desfăşurat pe mare, prin strâmtori. Din pricina climei aspre a regiunilor de pe ţărmurile Mǎrii Negre, grecii au numit-o la început Marea Neospitalierǎ - Pontos Axeinos, pentru ca mai târziu sǎ-i schimbe numele în cel de Mare Ospitalierǎ - Pontos Euxinos. Printre coloniştii greci predominanţi erau ionienii, care s-au răspândit dincolo de Bosfor în douǎ direcţii: nord şi est. Spre nord, ei au înaintat de-a lungul ţărmului balcanic al Mǎrii Negre, descoperind succesiv gurile fluviilor Istros (Dunărea), Tyras (Nistrul) şi Borysthenes (Niprul), unde au şi întemeiat coloniile Tyras şi Olbia. La răsărit ei au înaintat de-a lungul ţărmului din Asia Micǎ al Mǎrii Negre, unde au dat naştere mai multor colonii ioniene, printre care Sinope - la extremitatea nordicǎ a Asiei Mici, Trebizonda - la marginea nord-esticǎ a peninsulei, sau pe ţărmurile Colchidei - la gurile râului Phasis (Rion). Mai departe, valul de colonizare a atins Chersonesul Tauric (Crimeea) şi lacul Maeotis (Marea de Azov), în care grecii au pătruns prin Bosphorul Cimerian (strâmtoarea Kerci). Ionienii au întemeiat la gurile Donului colonia Tanais, la vestul strâmtorii Kerci colonia Panticapaeum, iar la estul strâmtorii, la gurile Kubanului, colonia Phanagoria. Dorienii, care s-au aşezat pe malul sudic al Mǎrii Negre, în colonia Heracleea, au întemeiat la extremitatea sudicǎ a peninsulei Crimeea, lângă golful Sevastopol, o a doua Heracleea – Chersones.

Pe litoralul dobrogean, grecii au întemeiat coloniile Histria, în anul 657 î.Hr., Tomis (Constanţa), în secolele VII-VI î.Hr. şi Callatis (Mangalia), în secolul IV î.Hr.

1 Florin Constantiniu – „O istorie sincerǎ a poporului român” – Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1999 2 Acesta înfiinţând 90 de colonii în bazinul Pontului Euxin

www.geo

polit

ic.ro

25

Primele douǎ sunt creaţii ale coloniştilor din Milet, iar Callatis-ul e opera coloniştilor din Heracleea Ponticǎ. Coloniştii greci achiziţionau cereale, produse animaliere, robi etc., pe care le vindeau oraşelor greceşti, de unde aduceau spre vânzare mărfuri manufacturate, dar şi vin şi măsline. Exportul acestor bunuri agrare de mare valoare a fost de fapt cel care a stimulat, în vederea asigurării transportului lor, producţia manufacturierǎ, respectiv fabricarea de vase de ceramicǎ pentru păstrarea vinului şi a uleiului de măsline. De o deosebitǎ apreciere se bucurau cerealele din zona Mǎrii Negre, chiar Pericle contribuind la întărirea legǎturilor Atenei cu Tracia şi regiunile din nordul Mǎrii Negre, care erau principala sursǎ de import de cereale pentru Atena.

Inevitabil, Strâmtorile au căpătat o nouǎ şi sporitǎ importanţǎ strategicǎ, deoarece Grecia, şi mai ales Attica, vor deveni din ce în ce mai dependente de aprovizionarea cu cereale din regiunile Mǎrii Negre. În vederea asigurării siguranţei tranzitului cu cereale a apărut la Bosfor Byzantion1, care mai târziu va deveni Constantinopol şi totodată capitala Imperiului Bizantin.

Ambele valuri colonizatoare au contribuit la formarea unei Grecii mai mari, mai puternice, coloniile depăşind chiar la început sub aspect material ţara mamǎ. Preluarea şi dezvoltarea alfabetului fenician a avut cel mai probabil loc mai întâi în cetăţile ioniene2. Începuturile filozofiei şi ale ştiinţei greceşti, ale polisului şi ale noii emisiuni monetare3, au fost tot aportul coloniilor, făcând din Grecia cea mai dinamicǎ regiune economicǎ din zona mediteraneană. De asemenea, ambele mari conflicte din Grecia clasicǎ, respectiv războiul persan şi cel peloponesiac, îşi au originea tot în colonii, atât în est, revolta ionianǎ, cât şi în vest, la Thurioi.

Comerţul grec a susţinut, pe baza economiei financiare, o poziţie predominantǎ a alfabetului şi a limbii greceşti ca nouǎ limbǎ comercialǎ şi culturalǎ. Alexandru Macedon a potenţat şi el economia greacǎ emergentǎ, oferindu-i noi arii de activitate şi stimulând totodată comerţul internaţional. Numeroase cetăţi au fost refondate în est şi populate cu ajutorul emigrărilor în masǎ dintr-o Grecie deja suprapopulatǎ. Tot lui Alexandru Macedon Grecia îi datorează baterea de monedǎ - alexandreios - din tezaurul de aur şi argint al coroanei persane, monede care au constituit prima valutǎ internaţionalǎ în cadrul comerţului dintre Europa şi Orient.

Dar poate cea mai importantǎ moştenire lăsată de eleni în spaţiul pontic este una de ordin cultural, ea marcând evoluţia regionalǎ ulterioarǎ. Chiar regiunile din interior, Frigia, Pisidia, Licaonia, Galatia, Capadocia, cu acces dificil şi populate de indigeni sau de invadatori precum galatii şi cu o climǎ mai puţin prielnicǎ, sunt treptat pătrunse de influenţe elenistice, noi cetăţi fiind implantate aici şi pornind de la ele s-au răspândit mai departe limba şi obiceiurile greceşti. De asemenea, dinastia regilor Pontului, deşi de origine persanǎ, era profund elenizatǎ. Tânărul principe Mitridate întemeia la extremitatea orientalǎ a coastei asiatice a Mǎrii Negre, de o parte şi de alta a cetăţii greceşti Trapezunt (Trebizonda), regatul Pontului, care avea sǎ dăinuie vreme de douǎ secole. Cu timpul, regatul a anexat cetăţi greceşti ca Amisos şi Sinope, ultima servindu-i şi drept capitalǎ, iar suveranii adoptǎ în titulatura lor epitete greceşti similare altor suverani elenistici: Mitridate al IV-lea se proclamǎ la sfârşitul secolului II Filopator Filadelfos, Mitridate al V-lea este numit Evergetes, iar Mitridate al VI-lea, ultimul dintre marii monarhi elenistici, după cum era privit de contemporanii săi greci, îşi ia titlul de Eupator - „născut dintr-un tatǎ nobil”. Spaţiul în sine este unul care musteşte de mituri şi legende greceşti, pentru cǎ micul râu de coastǎ Termodon şi oraşul Temiscyra fuseseră teatrul bătăliei în care s-au înfruntat eroii greci conduşi

1 aproximativ 600 î.Hr. 2 Imanuel Geiss - “Istoria lumii din preistorie pânǎ în anul 2000” - Ed. All Educaţional, Bucureşti 2002 3 în Lidia înainte de 600 î.Hr.

www.geo

polit

ic.ro

26

de Herakles cu amazoanele reginei Antiope, iar Colhida, cu regatul lui Aietes şi vestitul mit al Lânii de Aur, este foarte aproape de Pont, la extremitatea Mǎrii Negre.

Inevitabila colaborare dintre coloniile greceşti şi Regatul Pontului intervine la iniţiativa cetăţilor greceşti din sudul Rusiei. Ele erau supuse unei puternice presiuni a populaţiilor scite şi sarmate care ocupau interiorul acestei regiuni. Olbia1 fusese nevoitǎ sǎ se supună unui principe scit din Crimeea vecinǎ, care ameninţa în acelaşi timp şi cetatea Chersones2 şi vechiul stat grec care ocupa malurile Bosphorului Cimerian, cu capitala la Panticapaion. Chersonesul şi dinastul din Bosphorul Cimerian se vor îndrepta către Mitridate, având în vedere vechea alianţǎ care îi unea şi interesul pe care strămoşii lui îl purtaseră ţǎrii lor. Regele Pontului va răspunde prompt, trimiţând un corp expediţionar de 6000 de mercenari greci comandaţi de un strateg din Sinope, Diofantos, care va aduce întreaga regiune sub autoritatea lui Mitridate. Astfel, de jur împrejurul Mǎrii Negre, Mitridate apărea, în ultimii ani ai secolului II, ca bastion suprem al elenismului împotriva pericolelor ce veneau din interiorul continentului. Dinastul cu nume iranian trecea de fapt drept un rege grec, fiind considerat de grecii din Asia Micǎ drept eliberatorul lor, în antitezǎ cu Roma cuceritoare.

Principalii vectori ai elenizǎrii au fost călătoriile grecilor, favorizate de un comerţ maritim mai intens şi numărul crescut de expatriaţi proscrişi, mercenari în serviciu sau căutând sǎ se angajeze, funcţionari regali, negustori, atleţi, sau alţi cǎlǎtori ce puteau fi întâlniţi încă din timpul epocii arhaice: artişti dionisyaci3, sculptori, pictori, arhitecţi, muzicieni, poeţi, ghicitori, dar şi maeştri ai retoricii sau filozofiei, conferenţiari, savanţi sau medici. Aceşti cǎlǎtori reprezentau tot atâtea fire invizibile care legau între ele comunităţile greceşti de pretutindeni, ei fiind expresia diferitelor cerinţe şi nevoi care la rândul lor reflectau structura însăşi a sufletului elen. Prin intermediul lor s-a consolidat sentimentul unei culturi comune elene, al apartenenţei la un acelaşi spaţiu de bunăstare şi prestigiu şi al unei solidarităţi etnice între cetăţi.

Acestea au fost premisele care au stat la baza dezvoltării de către greci a noi şi din ce în ce mai performante şi avansate structuri de cooperare. Conştiente de slăbiciunile lor, precum şi de ameninţările crescânde, unele cetăţi sau colonii se unesc pentru a constitui una singurǎ, operaţiune numitǎ „Synoicism” şi care permisese în epoca arhaicǎ naşterea Atenei iar în cea clasicǎ a Rodosului sau Megalopolisului în Arcadia. Un alt procedeu folosit era acela de a încheia un acord între cetăţi stabilind o cetăţenie comunǎ, aşa-numita „Sympolitia”. Devin de asemenea din ce în ce mai numeroase convenţiile de „Isopolitia”, care prevăd cǎ locuitorii cetăţilor în cauzǎ se vor bucura, când vor locui unii la ceilalţi, de aceleaşi drepturi ca şi cei din cetatea de primire. Isopolitia poate exista între douǎ sau mai multe cetăţi, respectiv între cetăţi şi o confederaţie, caz în care cetăţenia confederaţiei este cea conferitǎ membrilor săi, iar nu cele ale diferitelor cetăţi care o compun. Convenţii de asemenea tip puteau interveni nu numai între cetăţi vecine, ci şi între state foarte îndepărtate geografic unul de celǎlalt.

Iată deci cum, graţie răspândirii pe areale largi a grecilor ca urmare a colonizării, se pun bazele conceptului de „cetăţenie virtualǎ”, creându-se fundamentele apariţiei de mai târziu a principiilor egalităţii de tratament a persoanelor, al nediscriminării, al subsidiarităţii şi, de ce nu, a însăşi ideii de cetăţenie europeanǎ.

Structurile de cooperare şi integrare din care Grecia face parte în zilele noastre au găsit în aceste ţinuturi un teren fertil, propice implantării, căci ideile de acest tip nu erau deloc străine ci mai mult, erau deja experimentate încă de secole. Căci dincolo de 1 importantǎ şi veche colonie stabilitǎ pe estuarul fluviului Hypanis (Bug), învecinându-se şi cu estuarul lui Borystene (Bug) 2 în sudul Crimeii, nu departe de Sevastopol 3 actori grupaţi în confrerii, care se deplaseazǎ în grup, pentru a da audiţii sau reprezentaţii în oraşe , sanctuare sau la curţile suveranilor.

www.geo

polit

ic.ro

27

aceste angajamente bilaterale, care stabileau raporturi strânse între cetăţi, dar care, cu excepţia synoicismelor şi sympolitiilor nu stânjeneau tradiţia de independenţǎ a statelor greceşti, epoca elenisticǎ a dus la naşterea de confederaţii sau ligi, ce reuneau într-un ansamblu organic cetăţi care împărtăşeau o comunitate de interese. Aşa au fost Liga Peloponesiacǎ aflatǎ sub autoritatea Spartei, Liga Maritimǎ de la Delos, fondatǎ de Atena, Liga de la Corint a lui Filip al II-lea sau, mai târziu, Liga elenică întemeiatǎ de Antigonos Doson. Un rol de prim rang este jucat de marile ligi din Ahaia şi Etolia, adevărate organizaţii federale, cu instituţiile lor politice, armatele lor, o formǎ de cetăţenie comunǎ, gestiune proprie şi sanctuare federale a căror autoritate religioasǎ garantează solidaritatea cetăţilor membre ale Ligii. Ele conduc o politicǎ externǎ coerentǎ şi autonomǎ, având capacitatea de a iniţia acţiuni militare de anvergurǎ.

Asemănările dintre aceste Ligi şi Uniunea Europeanǎ de mai târziu sunt izbitoare, dovedind astfel de unde se trage uşurinţa cu care Grecia a reuşit sǎ se integreze în structurile de cooperare atât cu vocaţie europeanǎ, cât şi regionalǎ.

Liga aheeanǎ era astfel înzestratǎ cu o veritabilǎ constituţie federalǎ, ce conferea cetăţenie comunǎ locuitorilor cetăţilor membre, în paralel cu dreptul de cetăţenie al acestora în propriul lor oraş. La Aigion, care juca rolul de capitalǎ federalǎ, se ţin sesiuni ordinare în zilele fixate şi sesiuni extraordinare convocate de magistraţi în cazul apariţiei unei probleme de politicǎ externǎ. În mod similar, şi Liga etoliană transfera la nivel federal instituţiile specifice cetăţii. Cetăţenia federalǎ înlesnea intrarea în Ligǎ a statelor care nu erau imediat învecinate cu teritoriul acesteia. Ea încheia atunci cu ele un tratat de isopolitia, care acorda locuitorilor noului stat membru cetăţenia etoliană, cu garanţiile pe care le presupunea aceasta, dar nu şi dreptul de cetăţenie în fiecare din cetăţile etoliene. Pentru a deveni etolian cu drepturi depline, era nevoie pe lângă cetăţenia etoliană de dreptul de cetăţenie într-una din cetăţile membre. Calitatea de membru al Ligii etoliene aducea pentru membri privilegiul de a fi apăraţi de exercitarea drepturilor de represalii şi protecţia împotriva sechestrării de bunuri şi persoane în acţiunile de piraterie1.

Mai târziu, Bizanţul va avea la rândul sǎu o poziţie centralǎ în cadrul comerţului intercontinental, în special prin dominarea strâmtorilor maritime şi prin moneda sa de aur solid, stabilǎ timp de 750 de ani şi folositǎ ca valutǎ internaţionalǎ din China până în Portugalia. Prezervarea şi potenţarea poziţiilor dobândite în perioada anticǎ au făcut ca influenţa sa culturalǎ şi religioasǎ sǎ fie enormǎ, atingând Europa latinǎ, ruşii, slavii sudici şi chiar şi pe turci. Apogeul Bizanţului a fost atins odată cu convertirea bulgarilor în 864 şi cea a varegilor ruşi în 988.

Chiar şi după căderea Imperiului, în 1453, influenţa greacǎ nu a încetat sǎ se propage, în special prin intermediul învăţaţilor greci din Bizanţ ce au consolidat şi catalizat în Roma, Florenţa sau Veneţia umanismul şi Renaşterea. Influenţa elenǎ în Balcani s-a întemeiat vreme îndelungatǎ doar pe un fond spiritual şi pe forţa Bisericii greceşti. Cultura greacǎ bizantinǎ a fost modelul de urmat pentru întreaga elitǎ intelectualǎ a popoarelor balcanice, răspândindu-se în oraşele din Principatele Române, Bulgaria, Macedonia şi Albania de Sud, formând baza pe care s-au consolidat viitoarele culturi tradiţionale. Chiar şi Rusia este într-o bunǎ măsură moştenitoare a civilizaţiei greco-bizantine, în secolele ulterioare convertirii ei la creştinism. Deşi iniţial vizau doar continuitatea spiritualǎ şi religioasǎ, a fost doar o chestiune de timp până când Rusia emergentǎ sǎ-şi dorească sǎ stăpânească şi moştenirea teritorialǎ a Bizanţului, obiectivul principal fiind cucerirea Constantinopolului, obiectiv manifest în timpul primului război mondial.

Cu o astfel de istorie bogatǎ, grecii au toate motivele de mândrie, sporitǎ mai apoi şi de imensa importanţǎ economicǎ a elenismului secolelor XIX şi XX. Oriunde s-ar fi aflat, Asia Micǎ sau sudul Rusiei, Balcani, Cairo ori Alexandria, grecii au reprezentat

1 Etolienii practicau piraterie la scarǎ largǎ, atât în Marea Ionicǎ, cât şi în Marea Egee

www.geo

polit

ic.ro

28

cea mai adaptabilǎ şi adesea cea mai avansatǎ categorie a populaţiei. Ei se simţeau astfel îndreptăţiţi la un statut de mare putere în Mediterana Orientalǎ, pentru a-şi exercita cu mai multǎ putere influenţa politicǎ asupra teritoriilor în care sunt risipite comunităţile de greci. În aceastǎ luminǎ trebuie privitǎ Marea Idee, cum îşi autodefinesc ei lupta pentru revitalizarea gloriei greceşti în cadrul mai larg al unei Grecii Mari şi debarcarea de la Smirna din mai 1919, debarcare ce a avut drept consecinţe însă doar exterminarea şi expulzarea elenismului din Asia Micǎ.

În aceste condiţii, revendicările europene ale elenismului au suferit o turnurǎ, fiind nevoite de acum sǎ îmbrace haina mai constructivǎ a cooperării, poate mai puţin spectaculoasǎ decât gloria unui Macedon, dar cu certitudine într-o mai sporitǎ congruenţǎ cu spiritul care a asigurat preeminenţa Imperiului Bizantin pentru atâta timp, cu tradiţia comunicării între naţiuni, şi cu cea a unei viziuni politice de toleranţǎ naţionalǎ.

Ultimul deceniu al secolului XX nu doar a disipat tensiunile Războiului Rece ci s-a văzut de asemenea nevoit sǎ poziţioneze pe harta psihologicǎ a Mǎrii Negre un stat care privise jumătate de secol neputincios de cealaltă parte a Cortinei de Fier. La Yalta, în 1945, Grecia îşi redobândise dreptul la democraţie dar pierduse pe aceeaşi carte un vis străvechi: litoralul Mǎrii Negre, care avea sǎ servească întru totul prosperităţii sovietice.

Speranţa elenǎ nu s-a stins atunci, iar jumătate de secol mai târziu, în iunie 1992, Grecia s-a văzut invitatǎ alături de alte zece state sǎ participe la o alianţǎ economicǎ în Marea Neagrǎ. În acest fel lua naştere, la 25 iunie 1992, un proiect ambiţios cunoscut drept Cooperarea Economicǎ a Mǎrii Negre, care îşi propunea sǎ aducă un plus de bunăstare statelor membre fără a deveni câtuşi de puţin o alianţǎ politicǎ, vădit incomodǎ pentru unele dintre ele. Cooperarea viza în principiu domenii dintre cele mai variate precum agricultura, sistemul financiar-bancar sau cooperarea judiciarǎ, însă ceea ce a apropiat cu desăvârşire statele membre era un excepţional potenţial energetic căruia îi lipsea însă o infrastructurǎ modernă.

Unul dintre obiectivele majore ale cooperării, finanţat în mod prioritar de către Banca Comercialǎ şi de Investiţii a Mǎrii Negre de la Salonic îl reprezintă instalarea unei reţele de fibre optice pentru telecomunicaţii între porturile Istanbul-Varna-Constanţa-Odessa-Sevastopol, ce va fi conectatǎ la reţeaua submarinǎ EMOS1 spre Grecia şi Italia, cu extindere ulterioarǎ spre Europa Occidentalǎ şi Orientul Apropiat şi Mijlociu.

Din cadrul instituţional al aceleiaşi Alianţe face parte şi Centrul Internaţional pentru Studii privind Marea Neagrǎ, care se ocupǎ cu promovarea cooperării între grupuri profesionale şi elaborarea de proiecte cu caracter economic vizând regiunea Mǎrii Negre şi care este finanţat integral de la bugetul de stat grec. Sprijinul elen adus acestei iniţiative nu se opreşte aici, cu atât mai mult după momentul 1999, când cooperarea interguvernamentală la Marea Neagrǎ a fost înlocuitǎ cu o structurǎ mult mai solidǎ şi implicit mai eficientǎ, organizaţie economicǎ internaţionalǎ cu rol de observator pe lângă Adunarea Generalǎ a ONU şi care a acceptat sub iniţiativǎ elenǎ sǎ contribuie la realizarea Pactului de Stabilitate în Europa de Sud-Est. Tot din iniţiativǎ greacǎ a fost adoptatǎ în octombrie 1999 la Salonic o decizie privind relaţiile dintre Cooperarea Economicǎ la Marea Neagrǎ şi Uniunea Europeanǎ prin care Grecia, în calitate de unic membru al celor douǎ organizaţii simultan era desemnatǎ sǎ întreprindă toate demersurile necesare pentru instituţionalizarea relaţiilor dintre acestea. În acest mod, deşi OCEMN nu stabileşte în nici un moment drept prim obiectiv creşterea stabilităţii politice în regiune, prin efectele sale conexe de cooperare economicǎ se instituie o mai mare interdependenţǎ în zonǎ, care asigurǎ implicit un grad mai sporit de stabilitate regionalǎ. Aceastǎ aserţiune este

1 East Mediteranean Optic System

www.geo

polit

ic.ro

29

confirmatǎ şi prin declaraţia ministrului de externe grec George Papandreu, din cadrul Reuniunii de la Istanbul din 25 iunie 2002, prin care acesta îşi exprima speranţa ca dincolo de obiectivele cooperării regionale şi dezvoltării, Organizaţia sǎ contribuie la întărirea păcii şi stabilităţii în regiune.

Problema marilor resurse de petrol şi gaze naturale caucaziene (cele mai bogate de pe glob după cele din regiunea Golfului Persic) şi a cǎilor de transport prin care sǎ fie aduse spre Europa reprezintă un factor major de insecuritate în regiune, cu atât mai mult cu cât eforturile Rusiei şi Turciei de a controla principalul coridor de livrare a ţiţeiului se găsesc încă în balans. Situaţia devine cu atât mai confuzǎ cu cât nici una dintre cele douǎ nu poate garanta securitatea transportului: pe de o parte Rusia, care după mai bine de zece ani de război nu a reuşit sǎ-şi impună dominaţia în micul teritoriu cecen iar pe de altǎ parte Turcia, pentru care problema kurdǎ rămâne nesoluţionată, blocând atât accesul companiilor occidentale la resursele din Marea Caspică cât şi accesul Turciei la Uniunea Europeanǎ.

O variantǎ care surâde deopotrivă Greciei, Bulgariei şi Rusiei este soluţia georgianǎ de transport, fapt concretizat în noiembrie 2002 printr-o decizie politicǎ de participare a celor trei în mod egal la proiectul Burgas-Alexandroupolis. Preferinţa elenǎ pentru partenerii ruşi era întărită de zece secole de relaţii de prietenie bazate pe credinţa ortodoxǎ comunǎ şi pe tradiţionala prezenţǎ a unui număr semnificativ de cetăţeni ruşi de origine greacǎ pe litoralul nordic al Mǎrii Negre. În plus, Grecia are o lungǎ şi istoricǎ implicare în Georgia, fapt confirmat prin aceea cǎ şi în prezent peste 30.000 de cetăţeni de origine greacǎ trăiesc în Georgia şi aproximativ 100.000 de georgieni trăiesc în Grecia. Aceasta din urmǎ oferă asistenţǎ umanitarǎ şi pentru dezvoltarea Georgiei în mod unilateral şi prin intermediul organizaţiilor din care face parte iniţiază programe educaţionale şi de sănătate conduse de către departamentele greceşti ale „Crucii Roşii” şi de „Medici fără Frontiere” şi participǎ cu trupe la forţa UNOMIG de menţinere a păcii din Abhazia.

De altfel, Grecia a susţinut activ interesele Uniunii Europene în Caucazul de Sud cu ocazia exercitării preşedinţiei UE în 2003, fiind de altfel şi una dintre cele şase state membre UE care dispune de misiuni diplomatice în toate cele trei ţǎri din regiune. Prin douǎ proiecte europene de amploare - TRACECA1 şi INOGATE2 Georgia primeşte cu sprijin elen asistenţǎ financiarǎ care se ridicǎ în total în perioada 2004-2006 la 137 mil. euro, spre deosebire de vecinii azeri, care beneficiază de numai 20 mil. euro pentru aceeaşi perioadǎ.

Scopul principal al programului INOGATE creat în 1999 este de a asigura transportul resurselor energetice ruse şi central asiatice către Europa, precum şi de a lega aceste reţele cu cele din Orientul Mijlociu şi Nordul Africii. Programul TRACECA a fost lansat în 1993 la Bruxelles pentru a facilita finanţarea proiectului privind construirea unui coridor de transport care sǎ lege Europa de Asia Centralǎ prin intermediul Mǎrii Negre, a Caucazului şi a Mǎrii Caspice.

Un alt treilea stat caucazian participant la aceste douǎ programe este Armenia care, fiind lipsitǎ de ieşire la mare, este complet dependentǎ de reţelele terestre, iar închiderea graniţelor cu Azerbaidjanul şi Turcia, ca urmare a conflictului din Nagorno-Karabah, are consecinţe drastice asupra integrării în iniţiativele europene. Armenia a avut relaţii excelente cu Grecia încă din timpurile istorice ale coabitării greceşti şi armene în Imperiul Bizantin şi apoi în Imperiul Otoman, fapt care a lăsat şi o substanţialǎ comunitate armeanǎ în Grecia. Nu poate fi trecut cu vederea nici faptul cǎ Grecia este al şaselea mare exportator în Armenia, căreia îi oferă, asemenea Georgiei, un considerabil

1 TRAnsport Corridor Europe Caucasus Asia 2 INterstate Oil and GAs Transport to Europe

www.geo

polit

ic.ro

30

ajutor umanitar şi pentru dezvoltare. De altfel, Armenia primeşte începând cu 1996 şi asistenţǎ financiarǎ din partea Uniunii Europene de peste 100 mil. euro în vederea securizării şi închiderii reactorului nuclear al centralei de la Metzamor, obiectiv încă neîndeplinit din lipsa unor surse alternative de energie adecvate.

Uniunea Europeanǎ nu a putut în acest context decât sǎ conştientizeze ceea ce devenise evident de o bunǎ bucatǎ de vreme, respectiv faptul cǎ politica dusǎ în Caucazul de Sud nu producea rezultate corespunzătoare uriaşelor resurse alocate (peste 1 miliard). Euro, începând cu 1991). Drept urmare, Uniunea Europeanǎ a decis sǎ îşi reevalueze politica începând cu 2001 iar odată cu preşedinţia elenǎ din 2002, Grecia a propus o serie de mǎsuri pentru a spori rolul UE în regiune, printre care numirea unui reprezentant special al Uniunii pentru ţările din Caucazul de Sud, precum şi stabilirea bazelor pentru un dialog coerent privind energia între UE şi cele trei state din regiune. Grecia a fost şi primul stat care a susţinut perspectiva includerii celor trei ţǎri de la est de Marea Neagrǎ în Politica Europeanǎ privind Vecinătăţile, ca urmare a revoluţiei de catifea din 2003 din Georgia, decizie luatǎ în cele din urmǎ de către Consiliul European la 18.06.2004.

Pe de altǎ parte, implicarea elenǎ la Marea Neagrǎ este cu mult mai semnificativǎ pe malul vestic al litoralului pontic, în regiunea Balcanilor, unde îşi concentrează cu precădere atuurile de stat membru UE şi NATO în acelaşi timp. Nu trebuie pierdut din vedere faptul cǎ Bulgaria este unul dintre principalii artizani ai conductei Burgas-Alexandroupolis, un partener extern pentru statul elen de aproximativ 1 miliard. dolari anual, Grecia reprezentând cel mai important investitor străin din Bulgaria, cu peste 1,5 miliarde dolari. În aceeaşi ordine de idei mai trebuie menţionat şi cǎ Grecia se situează printre primii trei investitori străini în România, cu investiţii ce depăşesc 2 miliarde dolari.

Având în vedere istoria comunǎ a popoarelor din Peninsula Balcanicǎ şi date fiind noile coordonate geopolitice subsecvente Războiului Rece, Grecia a iniţiat Planul pentru Reconstrucţia Economicǎ a Balcanilor - HIPERB - care reprezintă un program de dezvoltare pe 5 ani în valoare de 550 mil. euro, suportaţi de la bugetul de stat şi având drept beneficiare pe Republica Federalǎ Iugoslavia, Bulgaria, România, Fosta Republicǎ Iugoslavǎ Macedonia, Albania şi Bosnia-Herţegovina. Prin adoptarea legislaţiei relevante în martie anul trecut, parlamentul grec a reglementat şi cadrul legal al programului prin determinarea modalităţilor de finanţare. Mai mult, Grecia a fost întotdeauna un susţinător înfocat al intrării Bulgariei şi României atât în NATO cât şi în UE, ţintind către o extindere echilibratǎ a instituţiilor euro-atlantice până la litoralul pontic.

Ceva mai la nord, în Republica Moldova, existǎ o istoricǎ şi cunoscutǎ comunitate greceascǎ de aproximativ 3.000 de membri. În perioada 1997-2003 Grecia a acordat în mod individual ajutor umanitar Moldovei în valoare de 2,5 mil. dolari. Separat de aceasta, Uniunea Europeanǎ a investit în Moldova pentru realizarea programului TACIS peste 50 milioane de euro între 2000 şi 2003. În ceea ce priveşte secesiunea de facto a provinciei Transnistria, Grecia a susţinut întotdeauna integritatea teritorialǎ a Republicii Moldova, prin sprijinirea cumulativǎ a dezvoltării economice a ţǎrii şi a eforturilor OSCE.

Relaţiile greco-moldovene se desfăşoară prin intermediul ambasadei elene de la Kiev, Ucraina fiind cea de-a doua ţarǎ aparţinând litoralului ex-sovietic al Mǎrii Negre căreia Grecia îi acordǎ asistenţǎ pentru dezvoltare, de aceastǎ datǎ în cuantum de 7,5 mil. dolari. Între cele douǎ state existǎ şi un acord bilateral în materie de apărare, anual desfăşurându-se programe de implementare a acestor înţelegeri. Un alt aspect interesant îl reprezintă faptul cǎ în mai multe universităţi ucrainene se studiază limba greacǎ drept limbǎ opţionalǎ iar universităţile greceşti din Salonic, Patras şi Ioannina desfăşoară ample proiecte de primire şi instruire a studenţilor ucraineni.

De departe cea mai surprinzătoare alianţǎ elenǎ a ultimului mileniu, colaborarea cu Albania, instituie noi realităţi în spaţiul de interes al Mǎrii Negre. În 1988, pe 28 august, guvernul elen votase în unanimitate ridicarea stării de război cu Albania,

www.geo

polit

ic.ro

31

însă abia în 1996 avea sǎ fie semnat un tratat de cooperare şi securitate între miniştrii de externe ai celor douǎ state. Odată depăşite mai vechile disensiuni, cele douǎ state s-au văzut în situaţia de a lua mǎsurile ce se impun pentru soluţionarea chestiunilor pendente de o manierǎ amiabilǎ, în special în ceea ce priveşte minoritatea greacǎ din sudul Albaniei1 şi care reprezintă peste 3% din populaţia acestei ţǎri. Pe aceastǎ cale, investiţiile greceşti în Albania ajunseseră sǎ depăşească 300 mil. euro la începutul anului 2003, cifrǎ care poziţiona Grecia pe primul loc al listei investitorilor străini cu peste 220 de firme activând în telecomunicaţii, domeniul bancar, construcţii etc. În plus faţǎ de aceasta, Grecia donează cu regularitate Albaniei sume în vederea finanţării unor proiecte de micǎ amploare ce ţin de infrastructura din sudul Albaniei. Cooperarea sporitǎ se extinde şi asupra unor domenii cheie precum apărarea, Grecia angajându-se sǎ reconstruiască baza navalǎ albanezǎ din Durres, proiect estimat la aproximativ 5,5 milioane de euro. De asemenea, Grecia contribuie la pregătirea personalului militar albanez prin intermediul burselor de specializare şi este cunoscut faptul cǎ a donat un număr însemnat de vehicule militare Forţelor Armate Albaneze.

Pe lângă stabilirea de puternice relaţii bilaterale cu ţările litoralului pontic, precum şi realizarea de proiecte comune în cadrul OCEMN, Grecia participă susţinut alături de Uniunea Europeană la proiectul lansat la Köln, pe 10 iunie 1999, respectiv Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est. Această iniţiativă are drept obiectiv promovarea democratizării şi apărării drepturilor omului, precum şi dezvoltarea economică într-o serie de state sud-europene printre care se găsesc şi Bulgaria, România, Republica Moldova şi state aparţinând fostei republici iugoslave. Pactul în sine nu este o instituţie financiară ci un forum pentru coordonare la care participă pe lângă statele membre UE şi restul statelor aparţinând G82, donatori importanţi precum Norvegia şi Elveţia , dar şi ţări vecine printre care Turcia, Ungaria şi, începând cu 27 noiembrie 2001 Republica Cehă, Slovacia şi Polonia, în total 35 de state. În plus, Comisia Europeană, instituţiile financiare internaţionale (FMI, BM, BEI şi BERD), organizaţii internaţionale (OSCE, NATO, CE, ONU) şi iniţiativele de cooperare regionalǎ (OCEMN, SECI), un total de 19 organizaţii, joacǎ un rol activ în cadrul Pactului.

Sub preşedinţia sa, Grecia a susţinut la Summitul de la Salonic din 2003 punerea în mişcare a mecanismelor Pactului pentru care a investit până în prezent un total de 25,8 mil. euro, în cea mai mare parte în acţiuni privind dezvoltarea economicǎ a statelor vizate. Interesul este întru totul justificat prin aceea cǎ litoralul vestic al Mǎrii Negre va fi pe viitor o poartǎ de intrare a resurselor din Marea Caspică şi Caucaz către marii consumatori din Occident, dar şi rampa de lansare a exporturilor Uniunii către statele fostului imperiu Sovietic şi mai departe către Asia Centralǎ.

Grecia este în prezent un stat european modern, cu o dezvoltare economicǎ accentuatǎ, dar aceasta nu schimbǎ faptul cǎ în lipsa mai vechilor alianţe de la Marea Neagrǎ se găseşte vulnerabilǎ în faţa atitudinilor de multe ori ostile ale Turciei cu privire la platoul continental şi insula Cipru. La fel ca în urmǎ cu mai bine de un secol, când îşi câştiga independenţa de sub dominaţia otomanǎ, Grecia simte nevoia unor avanposturi de contrapondere la Marea Neagrǎ, însă de aceastǎ datǎ nu este vorba doar despre neutralizarea unui adversar cât despre consolidarea poziţiei sale în sânul Uniunii Europene. O eventualǎ extindere a UE pe direcţia esticǎ până la Marea Neagrǎ, pe care Grecia o susţine în mod vădit, ar balansa echilibrul puterii în cadrul Uniunii, plasând Grecia în poziţia de lider al grupului Mǎrii Negre.

Principalul rival al intereselor Greciei la Marea Neagrǎ rămâne Turcia, cu care elenii au vechi disensiuni privind delimitarea platoului continental în Mediteranǎ, statutul

1 este vorba despre regiunea Gjirokaster, pe care Grecia a revendicat-o continuu sub denumirea de Epirul de Nord 2 SUA, Canada, Japonia şi Rusia

www.geo

polit

ic.ro

32

militar al unor insule greceşti din Marea Egee1, precum şi chestiunea cipriotǎ. O altǎ nemulţumire greceascǎ cu privire la Turcia constǎ în aceea cǎ politica turcǎ vizând Strâmtorile este orientatǎ către unicul scop de a modifica unilateral regimul de navigaţie prin strâmtori, reglementările turce din 1994, 1998 şi noiembrie 2002 având drept vădită consecinţǎ restricţionarea libertăţii de navigaţie. Grecia mai reproşează în mod deschis Turciei faptul cǎ încearcă sǎ-şi impună pe plan internaţional propria terminologie referitoare la Strâmtori, folosind expresii precum Strâmtorile Cannakkale, Strâmtorile Istanbul şi nu în ultimul rând Strâmtorile Turceşti, fapt care încalcă flagrant, în viziunea lor, Convenţiile de la Lausanne (1923) şi Montreaux (1932), care se referǎ la Strâmtorile Dardanele şi Bosfor.

Turcia rămâne un partener dificil de discuţie pentru Grecia, cu atât mai mult cu cât se găseşte într-o poziţie favorizatǎ, pe de o parte prin apartenenţa la NATO, iar pe de altǎ parte de preferinţa pe care companiile occidentale o manifestǎ faţǎ de Turcia, ca ţarǎ de tranzit pentru rutele petroliere pornind dinspre Marea Caspică spre Europa Occidentalǎ, aspect care ameninţǎ serios planul greco-ruso-bulgar al conductei Burgas-Alexandroupolis. Cu toate acestea, Grecia susţine cu fermitate candidatura Turciei la Uniunea Europeanǎ, urmând sǎ se declare întru totul favorabilǎ aderării în momentul în care Comisia va stabili cǎ Turcia îndeplineşte condiţiile prevăzute. Relaţiile greco-turce, bulversate în special începând cu 1974, au început sǎ se echilibreze la începutul anilor 1990, când miniştrii de externe ai celor douǎ state au decis la New York sǎ pună bazele unei cooperări care vizează domenii ce nu pun în discuţie securitatea naţionalǎ şi interesele vitale ale fiecăruia, precum turismul, comerţul, protecţia mediului sau cultura. Nici un moment nu s-a ridicat în cadrul acestor discuţii problema cipriotǎ sau cea legatǎ de statutul militar al insulelor greceşti aflate în imediata apropiere a coastei turceşti.

Grecia se găseşte în prezent la confluenţa dintre lumi, cea balcanicǎ, cu blocul ortodox din care face parte, cea vest-europeanǎ, căreia îi aparţine din punct de vedere economic şi monetar şi cea a Orientului Apropiat şi Mijlociu, de care o leagă numeroase interese. În acest context, Grecia se afirmǎ ca o exponentǎ a unei realităţi contemporane care determinǎ statele sǎ-şi alăture afinităţilor geopolitice tradiţionale impulsuri şi acţiuni diplomatice întru totul opuse pentru a dobândi o poziţie de placǎ turnantǎ a politicii regionale.

BIBLIOGRAFIE: 1. Andreescu, Ştefan – „Din istoria Mǎrii Negre” – Ed. Enciclopedicǎ, Bucureşti, 2001 2. Chamoux, Francois - „Civilizaţia elenisticǎ” – Ed. Meridiane, Bucureşti, 2005 3. Constantiniu, Florin – „O istorie sincerǎ a poporului român” – Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1999 4. Finley, M.I. – “Vechii greci” – Ed. Eminescu, Bucureşti, 1974 5. Geiss, Imanuel –„“Istoria lumii din preistorie până în anul 2000” – Ed. All Educaţional, Bucureşti 2002 6. Du Jourdin, Michel Mollat – „Europa şi marea” – Ed. Polirom, Bucureşti, 2003 7. Kolarz, Walter – „Mituri şi realităţi în Europa de Est” – Ed. Polirom, Bucureşti, 2003 8. Maghidovici, I.P. – „Istoria descoperirilor geografice” - Ed. Ştiinţifica, Bucureşti, 1959 9. Montanelli, Indro – „Istoria grecilor” – Ed. Artemis, Bucureşti, 1996 10. Neguţ, Silviu; Cucu, Vasile; Vlad, Liviu Bogda – „Geopolitica României” – Ed. Transversal, Bucureşti, 2004 11. Thual, Francois; Chauprade, Aymeric –„“Dicţionar de Geopolitică“ – Ed. Corint, Bucureşti, 2003 12. www.dssg.unifi.it 13. www.mfa.gr 14. www.mavicanet.com

1 Lemnos, Samotrace, Lesbos, Chios, Samos şi Ikaria

www.geo

polit

ic.ro

33

MAREA NEAGRĂ, TRECUT ŞI PREZENT

Cosmin LOTREANU

Résume: L’article ci-dessous se concentre, en quelques mots, sur le contenu de l’espace géopolitique de la Mer Noire. Cet espace est, en fait, un mer eurasiatique qui communique avec la Méditerranée par le Bosphore et les Dardanelles. Dans cette introduction, je voudrais présenter, en quelques phrases, les moments historiques qui ont marqué le destin de la Mer Noire. Le nom actuel a été donné par les Turcs (Karadeniz), simplement parce que la navigation était très difficile. Dans l’Antiquité, les Grecs l’appelaient « Pontos Euxinos » (exactement, ils l’ont nommé « Mer inhospitalière », puis, pour se concilier les divinités marines, « Mer Hospitalière »). La Mer Noire a été toujours un espace géopolitique d’une extrême importance. À partir du VIII-ème siècle av. J.Ch., un mouvement de colonisation grec a commencé à se développer sur toutes les rives de la Mer Noire. On peut mentionner les colonies de Chersonèse (dans l’actuelle Crimée), Mesembria (en Bulgarie), Sinope (Turquie), Olbia, Tyras, Histria, Tomis, Callatis etc. Comme conclusion, la Mer Noire a été un lac grec dans l’époque hellénistique. La conquête de cet espace par les romains et la fondation de la capitale impériale Constantinople (330) a donné un nouvel essor au commerce en Mer Noire. Celle-ci a été la voie principale par laquelle le christianisme orthodoxe a pénétré chez les Slaves orientaux. Il faut aussi citer l’apparition des Génois dans cette zone, avec leur colonies, comme Kherson, Kaffa ou Yalta. On peut observer que déjà, depuis l’Antiquité et le Moyen Age, la Mer Noire a été le terrain d’expansion économique et politique des grands pouvoirs de ce temps-là. La conquête du Constantinople par les Turcs (1453) a marqué une nouvelle étape, de 3 siècles, celle de la domination ottomane de la Mer Noire. Elle est devenue un « lac ottoman ». Le XVII-ème et le XVIII-ème siècle ont apporté avec eux l’émergence russe dans cet espace. L’empire russe de Pierre le Grand a appliqué la politique « d’ouvrir les fenêtres » vers la Mer Noire et s’est emparé d’Azov (définitivement occupé par la Russie en 1774) ; Catherine II est entré officiellement (du point de vue militaire et politique) dans cet espace par l’annexion du khanat de Crimée (1783) et par la fondation de la base navale de Sevastopol (1784) et Odessa. (1798) Dans cette période, marquée par l’expansion de l’empire russe, a commencé à se poser le problème des Détroits. (voir aussi l’intérêt de l’Angleterre à propos de ce sujet) La paix de Kuciuk-Kainargi (1774), il s’agit des guerres entre les Russes et les Turcs) a marqué l’ouverture des Détroits aux navires marchands russes. La Russie était, au XIX-ème siècle, maître de tout le Caucase. La première moitié du XIX-ème siècle a été dominée par la question des Détroits et la guerre de Crimée (1854-1856), durant lequel Sevastopol a été assiégée par les Anglais et les Français. Le traité de Paris (1856) a ouvert la Mer Noire à la marine marchande de toutes les nations et a interdit l’accès des navires de guerre des pays riverains et non riverains. La Mer Noire a été aussi un espace de guerre durant le premier conflit mondial (1914-1918) et la paix de Versailles a influencé profondément cette région, si on pense seulement aux principes du président des États-Unis Woodrow Wilson (liberté de navigation, mers ouvertes) Le traité de Sèvres (1920) a marqué l’internalisation des Détroits, a crée une « Commission des Détroits » et le traité de Lausanne (1923) a apporté avec lui la démilitarisation des Détroits. Seulement la Turquie pouvait les remilitariser si elle participerait à une guerre. Par la convention de Montreux (1936), les turcs contrôlent les Détroits complètement ; le passage des navires de guerre de toutes catégories appartenant à des puissances riverains de la Mer Noire (sauf porte-avions et sous-marins) était autorisé. La Mer Noire, théâtre de conflits pendant le deuxième conflit mondial (1939-1945) a été ensuite marquée par la domination de l’URSS et les années 1990 ont ouvert de nouveau tout cet espace à la coopération riveraine et globale.

Punte între Europa, Asia şi Orient, Marea Neagră este, fără îndoială, un spaţiu geopolitic de o mare importanţă. După destrămarea URSS, apariţia şi dezvoltarea unei noi politici a Republicii Turcia în acest spaţiu (mă gândesc în primul rând la politica preşedintelui Turgut Ozal de la începutul ultimului deceniu al secolului XX), extinderea NATO şi iminenta lărgire a Uniunii Europene (aderarea României şi Republicii Bulgaria) au făcut ca Marea Neagră să devină frontiera comunităţii euro-atlantice. (Marea Neagră va fi practic într-un interval scurt de timp, frontiera riverană a Uniunii Europene).

www.geo

polit

ic.ro

34

UC

RA

INA

RU

SIA

KA

ZAH

STA

N

GEO

RG

IA

IRA

N

TU

RC

IA

IRA

K

AR

AB

IA

SA

UD

ITĂ

IOR

DA

NIA

EG

IPT

AZE

RB

AIJ

AN

ARMENIA

Ode

ssa

Con

stan

ţa

Nov

oros

siys

k

Sam

sun

Ank

ara

Tbilis

i

Kay

sen

Cey

han

Yere

van

Erz

urum

Mid

yal

Tabr

iz

Bak

u

SIR

IA

MOLDOVA

ROMÂNIABULGARIA Kyi

koy

Aty

rau

Akt

au

Turk

men

başi

Tehe

ran

Pro

pune

rile

SU

A pe

ntru

Cor

idor

ul C

aspi

c(V

asile

Sim

ilean

u -

, Ed.

Top

For

m)

Geo

polit

ica

spaţ

iulu

i car

pato

-dan

ubi

ano

-pon

tic

Raf

inăr

ii

Con

duct

e de

pet

rol p

ropu

se

Con

duct

e de

pet

rol e

xist

ente

Con

duct

e de

gaz

prop

use

Con

duct

e de

gaz

exi

sten

te

www.geo

polit

ic.ro

35

Marea Neagră, în istorie, a fost Pont Euxin-ul lumii greceşti, un spaţiu de 450.000. km², deschis spre Mediterana prin Strâmtorile Bosfor şi Dardanele. După 1991, URSS s-a destrămat, teritorii riverane şi adiacente (Ucraina, Republica Moldova şi Georgia) şi-au dobândit independenţa, România şi Republica Bulgaria au pornit pe calea euro-atlantică. Pe scurt, Marea Neagră a încetat să devină o entitate dominată în cea mai mare parte de politica sovietică. (să nu uităm de Republica Turcia, ţară NATO în întreaga perioadă postbelică, cu o frontieră considerabilă la Marea Neagră).

Mergând pe acest raţionament, este limpede că, în anii 1990, a apărut ideea unei « Pieţe Comune a Mării Negre ». Această idee, în fond una de căutare a unei coerenţe a acestui nou sistem geopolitic, a aparţinut preşedintelui turc Turgut Ozal. Rezultatul a fost summit-ul de la Istambul (1992), care a dat naştere CEMN. (Comunitatea Economică a Mării Negre), formate din 11 state. Acestea erau cele 6 state riverane (Bulgaria, Georgia, România, Federaţia Rusă, Turcia şi Ucraina) şi cele 5 state adiacente (Albania, Armenia, Azerbaidjan, Grecia şi Republica Moldova). Declaraţia de la Istambul a creionat obiectivele politice ale CEMN şi anume reglementarea paşnică a diferendelor, promovarea democraţiei, a drepturilor omului şi a statului de drept. Pe plan economic, a fost lansată ideea unui spaţiu al liberului schimb. CEMN s-a transformat în Organizaţia Cooperării Economice la Marea Neagră, în urma Summit-ului de la Yalta (iunie 1998).

Prezenţa Uniunii Europene la Marea Neagră nu trebuie privită doar prin prisma apropiatelor aderări ale României şi Bulgariei. Pe de o parte, încă din 1992, prin lucrările de la Main, Rinul şi Dunărea comunică direct. Porturile Constanţa şi Rotterdam sunt interconectate şi această veritabilă « autostradă » deschide Marea Neagră flotelor fluviale şi comerţului vest-european. (este vorba de 3500 km., legătura între Marea Nordului şi Marea Neagră, întreruptă de embargoul asupra fostei Yugoslavii-1999). Pe de altă parte, Grecia, membră a Uniunii Europene şi a OCEMN, s-a preocupat de reînnodarea vechilor legături şi rute comerciale istorice; Turcia a început de curând negocierile de aderare la Uniunea Europeană.

Miza energetică este încă un atu al importanţei deosebite a Mării Negre. Zonă de tranzit, prin Marea Neagră se face accesul, via Caucaz, spre bazinul Mării Caspice şi Asia Centrală. În acest spaţiu, resursele de hidrocarburi sunt importante şi trebuie transportate. Aşa a apărut ideea oleoductului Baku-Ceyhan (Azerbaidjan-Turcia, a cărui construcţie a început în 2002). Astfel, Marea Neagră a devenit o veritabilă «pasarelă euroasiatică» (după cum o numea Yannis Valinakis în «La région de la Mer Noire : défis et opportunités pour l’Europe»), spaţiu esenţial pentru aprovizionarea petrolieră a economiilor europene.

Apropierea Uniunii Europene de Marea Neagră este în acelaşi timp instituţională şi economică. Mă refer aici la sprijinul financiar pentru proiectul TRACECA (culoarul de transport Europa-Caucaz-Asia) şi programul INOGATE (modernizarea oleoductelor şi gazoductelor). UE participă de asemenea la anumite proiecte ale Centrului Regional al Energiei la Marea Neagră, Centrului Internaţional de Studii al Mării Negre şi Băncii pentru Comerţ şi Dezvoltare a Mării Negre.

Regiunea Mării Negre a fost şi este încă teatrul unor conflicte multiple, latente sau propriu-zise. Să nu uităm caracterul eterogen al acestor spaţii, fie şi numai dacă ne gândim la două zone de instabilitate cronică şi anume Balcanii şi Caucazul. În Caucaz, de exemplu, a existat problema Nagorno-Karabah (litigiu între Armenia şi Azerbaidjan); este de menţionat subiectul separatist al abhazilor din Georgia coroborat cu existenţa unor diferende în relaţiile ruso-georgiene; în fine, nu trebuie uitat războiul din Cecenia. În Balcani, problemele interetnice au cuprins întreg spaţiul

www.geo

polit

ic.ro

36

ex-yugoslav, tensiunile fiind astăzi mult aplanate. Între aceste două zone sus-menţionate (Caucaz şi Balcani), regiunea Mării Negre a cunoscut alte tensiuni în ultimii ani ai secolului XX (vezi problemele ruso-ucrainiene privind Crimeea, bazele navale, împărţirea flotei Mării Negre, statutul ruşilor din Ucraina). Nu trebuie uitată Transnistria în acest context. (este vorba de proclamarea independenţei Republicii Moldova în 1990, urmată de crearea, pe partea stângă a Nistrului, de către rusofoni, a unei republici proprii, cu « capitala » la Tiraspol).

Marea Neagră, istoric vorbind, a fost locul rivalităţii ruso-turce, încă de pe timpul lui Petru cel Mare şi al Ecaterinei a-II-a. Miza principală era controlul Strâmtorilor. Convenţia de la Montreux (1936) a încredinţat Turciei controlul Strâmtorilor Bosfor şi Dardanele. Turcia este ţară NATO încă din 1952 (concomitent cu Grecia), co-organizator al exerciţiilor navale în Marea Neagră (Black Sea Force). Legăturile Turciei cu Azerbaidjan (ţară-cheie dacă ne gândim la oleoducte şi petrol) sunt naturale, dacă luăm în considerare trecutul istoric al ambelor state. Pentru Republica Turcia, Marea Neagră este spaţiul-cheie al Eurasiei, în jurul căruia gravitează un ansamblu întins ce cuprinde Balcanii, Anatolia, Caucazul şi Asia Centrală.

Un alt aspect al importanţei Mării Negre este prezenţa americană, fondată pe îndelungatele relaţii politico-militare cu Turcia. Statul turc nu ar fi putut să îşi dezvolte politica externă şi militară la Marea Neagră fără sprijin american. Aderarea Turciei la NATO (1952) a însemnat de fapt transformarea Turciei în principalul punct de sprijin al politicii SUA de «containment» (îndiguire) pe flancul sudic al Alianţei nord-atlantice. După 11 septembrie 2001, strategia anilor 1990 (Turcia văzută ca un pivot geopolitic în relaţiile cu noile state ex-sovietice din regiune) a luat o altă dimensiune prin prezenţa fizică a trupelor SUA în Afganistan, Uzbekistan şi în alte spaţii de proximitate. Trebuie adăugat că prin viitoarele baze NATO din România şi Bulgaria, Marea Neagră va deveni o proiecţie a puterii NATO în Asia şi Orientul Mijlociu.

Astfel, vechiul Pont Euxin al expansiunii civilizaţionale greceşti, punctat de coloniile Histria, Tomis, Callatis, Mesembria, Odessos şi altele, va deveni totodată limita sudică a Uniunii Europene (prin aderarea României şi Bulgariei) şi pivotul geostrategic al NATO spre Orient şi Asia.

www.geo

polit

ic.ro

37

CUM SĂ VORBIM DESPRE DEMOCRATIZARE ÎN NORD-ESTUL MĂRII NEGRE

Luana DINU

„The factors that keep a democracy stable may not be the ones that brought it into existence”

Dankwart A. RUSTOW

Abstract: The democratization of the states in the Black Sea region does not look like a sure bet right now. Even though it is, in most cases, assumed as a sine qua non of modernization, the transition from socialist systems to democracy and market economy is still a painful and uneven one. Considering that in the last 15 years western democracies added a political dimension to their bilateral or multilateral partnerships with third parties, it would be interesting to analyze the manner in which the foreign policy approaches of the US and the EU have influenced and still impact on the above-mentioned transition. It is not a simple task to assess the role of external incentives in the dynamic process of democratization, aimed at gradually approaching the governments and the governed. We have to look at strategies, action plans and political declarations and then compare them to actual achievements; we shall see that short term plans to export stability do rarely fit cultural, political and social realities on the ground, and that reform discourses of the administrations in the Black Sea are far more generous than their actions for reforms implementation. The solution could be the acceptance of democratization as long term objective, or, in other terms, the construction of “consumer targeted marketing strategies” in the process of “democracy export”.

Democraţie. Democratic. Democratizare. Termeni care revin frecvent în discursurile oamenilor politici, în relatările mass-media sau în analizele provenind din lumea academică. Cu toate că entuziasmul produs la începutul anilor ’90 de ceea ce se credea a fi o răspândire inevitabilă a democraţiei pare să se fi temperat, aceasta continuă să fie privită ca modul de guvernare campion al modernităţii, ca destinaţie către care ar trebui să se îndrepte majoritatea statelor încă „rătăcind pe un drum greşit” - a se citi state care nu au ca obiectiv declarat creşterea gradului de responsabilitate, transparenţă şi participare ce caracterizează guvernarea. Se consideră că lipsa unor sisteme politice deschise, guvernarea autoritară şi conflictele violente şi represive ale autorităţilor cu mişcările de opoziţie sunt factori cheie care limitează potenţialul de dezvoltare economică, socială şi umană al societăţilor din unele părţi ale lumii.

Vorbind despre Europa de Est, mulţi sunt cei care susţineau, după căderea zidului Berlinului, că numai democratizarea autentică, de succes şi susţinută poate favoriza pacea şi stabilitatea în regiune. Dacă în cazul României sau Bulgariei această opţiune a fost ferm exprimată, liberalizarea regimului politic fiind corelată cu obiectivul integrării europene, în cazul statelor fostei URSS procesul de construcţie democratică a fost inegal şi accidentat. Cu excepţia statelor baltice, care au reuşit să implementeze reforme profunde şi să se alăture Uniunii Europene în 2004, situaţia în celelalte douăsprezece state rezultate din colapsul URSS este mai puţin încurajatoare.

Este adevărat, toate au devenit membre OSCE şi au adoptat multe din normele şi prevederile agreate în acest cadru. Cu toate acestea, starea de fapt din Belarus, Tadjikistan, Uzbekistan, Kazahstan, Kârghistan, şi Turkmenistan rămâne alarmantă, multe neîndeplinind nici măcar un minimum de standarde democratice şi fiind în continuare o scenă pentru fraude electorale, condamnări la moarte, tortură, unde nu se manifestă libertăţi fundamentale precum cea de exprimare sau asociere. Rusia, Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Moldova şi Ucraina au progresat îndeajuns pentru a deveni membre ale Consiliului Europei, dar au fost în numeroase rânduri acuzate de încălcarea unor angajamente şi convenţii la care au aderat pe parcurs; este vorba despre angajamente precise şi cuprinzătoare cu privire la respectarea drepturilor omului, dar şi la organizarea de alegeri libere şi corecte. Nimeni nu îşi imagina că tranziţia de la sistemul socialist la

www.geo

polit

ic.ro

38

democraţie poate fi una simplă şi „nedureroasă”, dat fiind că presupune dificultăţi recunoscute şi experimentate; se apreciază totuşi că, pe termen lung, asumarea procesului de democratizare este o alegere pozitivă, benefică societăţilor din spaţiul respectiv.

Nu trebuie să omitem faptul că, printre obstacolele majore existente în calea procesului de democratizare, unii autori amintesc rolul negativ al marilor puteri externe, moştenire conflictuală a Războiului Rece. Cu toate acestea, fără presiunea constantă şi argumentele pro-liberalizare ale factorilor externi, fără expunerea la „modelul” politic existent din Statele Unite ale Americii sau din statele europene, „alinierea la startul pentru democratizare” a statelor din regiune pare dificil de imaginat.

Ne întrebăm, prin urmare, în ce mod abordările de politică externă ale SUA sau ale Uniunii Europene influenţează în realitate guvernarea statelor din regiunea Mării Negre, dacă acţiunile şi declaraţiile pro-democratizare ale administraţiilor occidentale favorizează sau blochează şansele societăţilor respective. Sunt întrebări importante, în special într-un stat precum România, a cărui politică externă se conturează inclusiv prin raportare permanentă la poziţiile celor doi poli de putere - Washington şi Bruxelles.

Pentru a răspunde la aceste întrebări, putem alătura definiţiilor academice ale democratizării o analiză a relaţiilor dezvoltate în ultima decadă între statele zonei şi SUA, respectiv UE, pentru a explica în ce măsură raportarea celor din urmă la regiunea vizată corespunde unui angajament real faţă de democraţie sau este doar o reflectare a unor interese economice şi de securitate pe termen scurt şi mediu.

În definirea conceptelor şi conturarea cadrului teoretic ce va fi utilizat putem apela în primul rând la literatura de specialitate (majoritar de limbă engleză) apărută după 1970, aceasta fiind perioada în care studiul democratizării a început să fie delimitat de cel al democraţiei, fie independent, fie reflectând schimbările de regim din Europa de Sud. Prin prisma acestui cadru teoretic putem interpreta apoi activitatea concretă de politică externă a UE şi SUA, după 1990. Sunt de consultat documentele programatice (strategii, planuri de acţiune) vizând, dar şi declaraţiile politice făcute în momente-cheie de oficialităţile occidentale. Analiza calitativă a acestor surse trebuie urmată de o prezentare a acţiunilor punctuale derulate ca urmare a adoptării respectivelor strategii, ceea ce face posibil apelul la date statistice, care permit şi o analiză cantitativă a rezultatelor (eficienţei reale) acţiunilor detaliate.

Evitarea unei abordări normative pare dificilă în cazul de faţă, dar capcana supravalorizării modelului democratic de guvernare poate fi evitată dacă pornim de la premisa realistă că promovarea democraţiei nu este, din punctul de vedere al statelor occidentale, un scop în sine, ci un instrument care ar putea favoriza stabilitatea regiunii, făcând posibilă dezvoltarea unor legături economice predictibile şi menţinerea unor relaţii paşnice.

Multitudinea definiţiilor existente ale democraţiei are consecinţe majore dincolo de dezbaterea academică. Adevărul este că, dată fiind conotaţia pozitivă dobândită de termen, unele state au tendinţa să îşi proclame propriul mod de funcţionare instituţională şi propriul set de legi ca fiind „cele mai democratice”, prin contrast cu cele ale competitorilor sau adversarilor, acuzaţi că au un tip inferior de democraţie sau un alt tip de regim (Schmitter,1998). Acceptarea faptului că nu există un model ideal de democraţie, în context universal sau regional, reprezintă de fapt cheia relaţiilor paşnice între „noile democraţii” şi democraţiile consolidate.

În funcţie de modul în care înţelegem termenul de democratizare, aprecierile privind progresul către democraţie şi beneficiile procesului pot fi optimiste sau pesimiste. Putem să ne referim la democratizare ca proces dinamic, iniţiat în condiţii de unitate naţională, în care un rol important în construcţia instituţională revine unor actori politici identificabili, modelul lăsând în mod deliberat deschisă posibilitatea apariţiei democraţiilor la niveluri scăzute de dezvoltare economică (Rustow,1970).

Este vorba de o mişcare de la o guvernare mai puţin responsabilă la una mai responsabilă; de la alegeri mai puţin competitive sau inexistente la alegeri mai libere şi mai corecte; de la drepturi civile şi politice restrânse la unele mai bine protejate; de la o societate civilă slabă sau inexistentă la asociaţii autonome şi mai numeroase (Potter, 1997), rezultatul dezirabil final fiind în fapt poliarhia - concept mai larg, care presupune

www.geo

polit

ic.ro

39

alegerea autorităţilor, alegeri libere şi corecte, drept de vot extins, dreptul de a candida, libertatea de exprimare, informarea alternativă protejată prin lege, autonomia asociaţională (Dahl, 1971). Democratizarea presupune, indiferent de definiţia acceptată, indiferent de contextul politic, economic, cultural şi social în care are loc, indiferent de obiectivele concrete asumate şi de viteza cu care procesul se desfăşoară, o modificare a relaţiei dintre cei care guvernează şi cei guvernaţi, în sensul apropierii graduale dintre aceştia, până la suprapunere.

Nu trebuie neglijat însă rolul impulsurilor exterioare în iniţierea procesului de democratizare, dat fiind că democratizarea unor terţe regimuri a devenit recent o prioritate a statelor occidentale. Dacă înainte de încheierea Războiului Rece, eforturile de stabilizare a regimurilor aliate erau axate în principal pe dimensiunea de securitate şi, secundar, pe cea economică, iar instrumentele utilizate erau în primul rând asistenţa militară şi, ca politică adiţională, asistenţa pentru dezvoltare, iniţial ca efort al SUA de stabilizare a statelor din prima linie a luptei anti-comuniste (cele din Europa Occidentală şi cele din Asia de Sud-est), în ultimii 15 ani este evidentă înţelegerea dimensiunii politice ca fiind esenţială „parteneriatului” (bilateral sau multilateral) cu actori din afara zonelor de democraţie consolidată.

Democraţia şi economia de piaţă au început să fie prezentate drept soluţia aplicabilă multora dintre problemele lumii. Dată fiind interdependenţa dintre democraţie şi prosperitate, transformarea statelor învecinate în economii de piaţă democratice părea cea mai bună metodă de asigurare a stabilităţii. Ţările post-comuniste în tranziţie au format avangarda a ceea ce se presupunea a fi un proces de democratizare global.

Rezultatul? Starea actuală a vecinătăţii UE nu este o mărturie credibilă a unui succes major al Uniunii sau al SUA în exportul de stabilitate. Dintre instrumentele utilizate, care includ liberalizarea comerţului, investiţiile străine directe, asistenţa financiară şi dialogul politic, nici unul nu s-a dovedit a fi eficient în mod evident. Primele par să funcţioneze numai dacă statele partenere sunt deja bine guvernate. Donatorii au încercat să amelioreze guvernarea, sugerând adoptarea unor politici democratice care să permită buna derulare a raporturilor economice, utilizând o varietate de etichete: condiţionalitate, dialog politic, promovarea democraţiei. Dar dialogul politic nu a fost niciodată un exerciţiu pur tehnocratic: alegerea diferitelor strategii interne este mereu o problemă politică, ce reflectă valori şi interese diferite şi afectează distribuţia veniturilor şi a bogăţiei, putând determina supravieţuirea guvernelor şi pacea socială din ţările partenere. Acţiunile sugerate de donatori riscă să aibă consecinţe neprevăzute şi neintenţionate.

Neadaptarea modelelor economice tehnice construite pe modelul FMI sau al Băncii Mondiale la realităţile culturale, politice şi sociale complexe ale statelor ţintă riscă să reducă în mod nefericit capacitatea de acţiune a instituţiilor acestor state, cu atât mai mult cu cât liberalizarea economică este de obicei simultană cu o diminuare a bugetelor. Pe de altă parte, există un potenţial conflict între valorile liberale şi democraţie ca reflectare a voinţei majorităţii. În societăţile cu clivaje profunde, fie ele etnice sau economice, guvernarea majoritară riscă să conducă la oprimare sau redistribuire masivă. Teama în consecinţă a minorităţilor le va face să reziste democratizării sau să încerce să schimbe regimul democratic.

Donatorii, conştienţi de toate acestea, vor ezita să impună unor parteneri importanţi din punct de vedere geopolitic sau economic adoptarea unor politici interne care să le minimizeze puterea. Dialogul politic trebuie purtat cu maximă precauţie, pentru a depăşi următoarea dilemă majoră: pe de o parte, fără a obţine şi menţine sprijinul elitelor, procesul de reformă va eşua aproape automat; pe de altă parte, este puţin probabil ca elitele să sprijine măsuri care să le submineze sursele de bogăţie şi putere.

Deşi reforma politică a devenit o temă ce preocupă regiunea, deşi limitele anterioare ale discursului au fost depăşite (sunt atinse teme altădată tabu, cum ar fi limitarea mandatelor conducătorilor), deşi vocile care contestă nevoia de reformă sunt mai slabe, discursul despre reformă depăşeşte gradul real de implementare a reformelor. Mai mult, deşi dorinţa unei părţi a elitelor de a pune sub semnul întrebării sistemul existent şi de a construi alternative pentru viitor nu poate fi negată, deşi

www.geo

polit

ic.ro

40

există mişcări populare în favoarea schimbării, unele presupunând riscul major al apelului la violenţă, este dificil de prezis punctul în care dezbaterea va depăşi suprafaţa politicului, pentru a remodela norme şi valori pe scară largă.

Şansele de dezvoltare şi supravieţuire a democraţiilor rămân minime dacă nu sunt îndeplinite unele condiţii sociale şi economice de bază - cum ar fi o distribuţie relativă netensionată, fără inegalităţi extreme, a veniturilor şi bunurilor. O bună guvernare, care să asigure creşterea economică şi dreptate socială, permiţând modernizarea, urbanizarea, mai multă educaţie şi informare, este cel mai bun mod de stabilizare a democraţiilor.

Soluţia ar putea fi acceptarea democratizării ca obiectiv pe termen lung mai degrabă decât ca preocupare imediată a exportului de stabilitate. Există numeroase moduri de consolidare a democraţiilor tinere, de la măsuri diplomatice la asistenţa pentru democratizare. Instituţiile statelor respective şi acele părţi ale societăţii civile care susţin democratizarea pot fi întărite prin consultanţă, ajutor în bunuri sau bani, sau prin relaţii cu parteneri similari din alte zone. Activităţile auxiliare corespunzătoare includ promovarea statului de drept şi sprijinirea partidelor politice, a monitorizării alegerilor, a mass-media independente, a autorităţilor locale şi regionale etc. Toate acestea sunt fezabile şi reprezintă de altfel o parte importantă a abordării actuale a UE şi SUA faţă de partenerii care manifestă un grad minim de deschidere.

Promovarea democraţiei devine însă mai dificilă atunci când un regim este reticent la ideea de deschidere, şi introduce în mod foarte lent reforme liberale. Actorii externi ar trebui să acţioneze în asemenea cazuri mai puţin la nivel înalt, şi mai degrabă prin intermediul organizaţiilor non-guvernamentale, al partenerilor locali, al finanţărilor indirecte, evitând să insiste prematur pe teme precum drepturile omului şi alegeri libere, a căror abordare repetată inhibă disponibilitatea la dialog a partenerilor. Abordările trebuie adaptate relaţiei specifice dintre administraţiile şi societăţile respective, care pot să nu fie pregătite pentru democraţie.

În ultimă instanţă, în construirea unor politici externe coerente faţă de zona extinsă a Mării Negre, statele Uniunii Europene şi Statele Unite ale Americii ar putea să accepte (şi utilizarea în unele analize a termenului de „export de democraţie” ca etichetă a strategiilor de promovare a democratizării favorizează această abordare) una dintre legile binecunoscute ale economiei: cea a cererii şi ofertei. Pe „piaţa internaţională”, în „comerţul cu idei” - respectiv dialogul pe teme politice care se desfăşoară între actori - democratizarea trebuie să fie mai întâi de toate dorită, rolul „exportatorului” fiind, înainte de crearea unor planuri de „vânzare”, construirea unei strategii coerente de „publicitate”, prin care „importatorii” să conştientizeze „nevoia de democraţie” pe care o au, şi să îşi asume „costurile demarării contractului”. BIBLIOGRAFIE 1. ANDERSON, Lisa, Transitions to Democracy, New York Columbia University Press, 1999 2. CAROTHERS, Thomas, Critical Mission: Essays on Democracy Promotion, Carnegie Endowment for

International Peace, Washington, DC, 2004 3. COPPIETERS, Bruno, Michel HUYSSEUNE, and Michael EMERSON, European Institutional Models

as Instruments of Conflict Prevention in the Divides States of the European Periphery, CEPS Working Document no. 195, Bruxelles, iulie 2003

4. DAUDERSTADT, Michael, Exporting Stability to a wider Europe: From a Flawed Union to Failing States, Friedrich Ebert Stiftung, 2004

5. DAHL, Robert A., Democracy and Its Critics, Yale University Press, New Haven, 1989 6. DIAMOND, Larry, Developing Democracy: Toward Consolidation, Johns Hopkins University Press, Baltimore, 1999 7. LINZ, Juan J., and Alfred STEPAN, Problems of Democratic Transition and Consolidation, Johns Hopkins

University Press, Baltimore, 1996 8. ROSE, Richard, Baltimore, William MISHLER, and Christian HAERPFER, Democracy and its Alternatives. Understanding

Post-Communist Societies, Polity Press, Oxford, and Johns Hopkins University Press, Baltimore, 1998 9. SCHMITTER, Philippe C., “Some Basic Assumptions about the Consolidation of Democracy”, In: Takashi

INOGUCHI, Edward NEWMAN, and John KEANE (editors), The Changing Nature of Democracy, Tokyo: United Nations University Press, 1998

www.geo

polit

ic.ro

41

CISCAUCAZIA ŞI MIZELE ECHILIBRULUI GEOSTRATEGIC DIN ESTUL BAZINULUI PONTIC

Radu SĂGEATĂ

Résumée : La Ciscaucasie et les enjeux géostrategiques dans l'est du Basin Pontique. La ligne de crête du grand Caucase sépare la Fédération de Russie des trois républiques du Caucase, mais cette zone de peuplement compliqué se trouvent, relevant du principe de cette Fédération, neuf territoires autonomes: la république autonome d'Abkazie, située en Géorgie, sur la côte de la mer Noire, au pied du Caucase; la région autonome d'Adyguéie (fondée en 1922, qui groupe de part et d'autre du cours moyen du Kouban); la région autonome de Karatchaévie-Tcherkessie, séparée en 1922 de la république du Daghestan qui grope un peuple turc, les Karatchaïs et un peuple adyguéen, les Tcherkesses, dans la haute vallé du Kouban et dans celles de ses affluents; la république autonome de Kabardie-Balkarie, constituée en 1922 à partir de la république du Daghestan dans les hautes vallées du Baksan, du Tchéguem et du Tcherek, affluents du Terek; la république autonome d'Ossétie du Nord et la région autonome d'Ossétie du Sud (en Géorgie) avec des ossètes, peuple indo-européen descendant des Altains, en partie christianisé; les républiques autonomes de Tchétchénie et d'Ingouchétie qui menèrent, sous la direction de l'imam Chāmil, la résistance contre les Russes de 1830 à 1859 et la république autonome de Daghestan, constituée par la partie orientale de l'ex-république de Daghestan (pays de montagnes, en turc), fondée en mai 1918.

Cuvinte cheie: mozaic etnic, Federaţia Rusă, Abhazia, Adâgheia, Cecenia, Daghestan, Inguşetia, Kabardino-Balkaria, Karatchaev-Cerkesia, Osetia de Nord, Osetia de Sud, Ciscaucazia.

CAUCAZUL, UN MUZEU ETNOGRAFIC Lanţul montan caucazian se întinde pe aproape 1.200 km lungime şi 200 km

lăţime, între Marea Neagră şi Marea Caspică, având o altitudine de peste 2.000 m, cu vârfuri ce depăşesc 5.000 (Elbruz - 5.642 m). Caucazul reprezintă o barieră dificil de străbătut; singura trecătoare practicabilă este Defileul Darial (1.250 m), aproape de izvoarele Terekului, unde ruşii au amenajat încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea o şosea ce leagă Vladikavcazul de Tbilisi.

Particularitatea acestui ansamblu natural este diversitatea extrem de mare de populaţii care şi-au găsit aici refugiul. Se poate vorbi în acest spaţiu relativ restrâns ca suprafaţă, de 43 de populaţii şi limbi, care coabitează mai mult sau mai puţin paşnic, ca într-un veritabil muzeu etnografic. Această complexitate a fost creată pe parcursul istoriei, deoarece Caucazul a servit de-a lungul timpului atât ca punte de trecere, cât şi ca loc de refugiu. Loc de trecere între Nord şi Sud, prin „Porţile de Fier” care controlează înălţimile Derbent şi şoseaua din lungul litoralului Mării Caspice, legând stepele ruseşti de platoul iranian, dar şi loc de trecere Est-Vest, prin valea râului Araxe, care permite legătura Persiei cu Anatolia, între Tabriz şi Erzurum.

Funcţia de refugiu i-a fost oferită Caucazului datorită fragmentării reliefului. În nord mai ales, nenumărate văi adăpostesc laolaltă populaţii de diferite origini, relicte ale marilor invazii care, de la sciţi până la kalmucii stabiliţi în secolul al XVII-lea la limita sudică a stepei, toate au traversat de la est la vest stepele ruseşti.

Ruşii, după ce au ocupat Georgia (1783), Azerbaidjanul (1813) şi nordul Armeniei (1828), n-au reuşit să cucerească Caucazul decât în secolul al XIX-lea şi cu mari pierderi. In mod cert geopolitica expansionistă rusească s-a sprijinit pe existenţa acestui mozaic de mici popoare mai mult sau mai puţin rivale unele cu altele. Pe de altă parte, pe lângă dificultatea operaţiunilor militare în aceste zone înalte de munte, ruşii s-au izbit de expansiunea recentă aici a Islamului, pe baza căruia au fost organizată şi coordonată rezistenţa populaţiilor locale. Imamul Chāmil, lider al unei puternice congregaţii sunnite organiza între 1834 şi 1859 triburile cecene şi pe cele din Daghestan şi le îndemna la un djihad împotriva ruşilor. Triburile cerkese din zona

www.geo

polit

ic.ro

42

din zona piemontană de nord-vest nu au fost cucerite decât în 1878; majoritatea dintre acestea, alungate din propriile lor teritorii s-au refugiat în Imperiul Otoman activând panturcismul. Chiar şi după cucerirea rusească, zona Caucazului a reprezentat pentru aceştia un mare furnizor de insecuritate. În 1917, mai multe popoare musulmane, cecenii şi cerkesii mai ales, s-au solidarizat din nou împotriva ruşilor şi n-au putut fi învinşi decât în 1924. Amintirea acestor vremuri şi ale represiunilor ruseşti provoacă printre aceste popoare (ceceni mai ales) puternice sentimente antiruseşti.

Văzut din perspectiva Moscovei, spaţiul Caucazian este alcătuit din două ansambluri geopolitice distincte:

Tabelul 1 – Ciscaucazia. Structura politică şi etnico-confesională Sursa: Dictionnaire de Géopolitique, 1995, coord. Yves Lacoste.

Ciscaucazia, caracterizată prin cea mai mare diversitate şi fragmentare etnică, ce ocupă versantul nordic al Caucazului şi zonele piemontane adiacente acestuia, este alcătuită din nouă structuri politico-administrative, constituite pe fundament etnic ale căror decupaje, adesea artificiale au fost trasate în perioada stalinistă. Unele dintre acestea depăşesc cu mult teritoriul locuit de populaţia „titulară”, structura etnică fiind dominată de ruşi; altele sunt formate prin alăturarea a două populaţii distincte (Karatchaev-Cerkesia sau Kabardino-Balkaria) sau reprezintă veritabile spaţii multinaţionale ca în cazul Daghestanului, în vreme ce în cazul osetinilor, un spaţiu etnic unitar este împărţit în două formaţiuni statale, una aparţinând Federaţiei Ruse (Osetia de Nord), alta Georgiei (Osetia de Sud). Pe scut, Ciscaucazia, împărţită între Federaţia Rusă şi Georgia este alcătuită din următoarele structuri politico-administrative: Adâgheia, Karatchaev-Cerkesia, Kabardino-

1 Adâgheii sunt formaţi din triburile de bieduki, temizgoi, chapsugi şi abadzeni.

Unitatea politico –administrativă Statutul Supr

(kmp) Populaţia

(loc) Capitala Structura etnică dominantă

Structura confesională

ABHAZIA Republică autonomă

în Georgia 1930

8 600 506 000 Suhumi - ruşi: 75% -abhazi:19%

- creştinism (ortodoxism) - islamism

ADÂGHEIA Republică autonomă

în Fed. Rusă 1922,1991

7 600 447 100 Maykop -ruşi: 68% -adâghei1:29%

- creştinism (ortodoxism) - islamism

CECENIA Republică autonomă în Fed. Rusă - 1936 Independentă - 1991

15700 1 103 700 Groznyj -ceceni

-ruşi

- islamism - creştinism (ortodoxism)

DAGHESTAN Republică autonomă în Fed. Rusă -1921 50300 2.576.500 Mahačkala

-avari: 27,5% -darghini:16% -lezghieni:11% -ruşi:5,2% -lachi:5% -azeri:4,1% -tabassarani:4% -rontuli:0,8% -aguli:0,8% -tachuli:0,3%

- islamism (majoritar)

INGUŞETIA Republică autonomă în Fed. Rusă – 1936 3 600 467 300 Nazran -ruşi

-inguşi:12,9% - islamism - creştinism

KABARDINO-BALKARIA

Republică autonomă în Fed. Rusă - 1921 12500 901 500 Nal'čik

-kabardini:48% -ruşi:31,9% -balkari:9,4%

- islamism - creştinism

KARATCHAEVCERKESIA

Republică autonomă în Fed. Rusă - 1928 14100 439 500 Čerkessk

-karatchai:45% -cerkesi:25% -ruşi:13% -abazini

- islamism - creştinism

OSETIA DE NORD

Republică autonomă în Fed. Rusă - 1936 8 000 710 300 Vladikavkaz -osetini: 53%

-ruşi:29,9% - creştinism

OSETIA DE SUD Regiune autonomă în Georgia - 1922 3 900 300 000 Ihinvali -osetini:66,2%

-georgieni:29% - creştinism

www.geo

polit

ic.ro

43

Balkaria, Cecenia, Inguşetia, Daghestan şi Osetia de Nord (ce aparţin Federaţiei Ruse), respectiv Abhazia şi Osetia de Sud, ce aparţin Georgiei (Tabelul 1);

Transcaucazia, situată între versantul muntos propriu-zis şi bucla râului Araxe, ce formează frontiera cu Iranul, dominată de cele trei mari formaţiuni statale caucaziene: Armenia, Georgia (cu republica autonomă Adžaria) şi Azerbaidjan (cu republica autonomă Nahičevan şi regiunea autonomă Nagornâi-Karabah).

ABHAZIA Alături de Osetia de Sud, Abhazia se află integrată în Georgia, având statut

de republică autonomă. În pofida unei istorii profund marcate de contextul regional, abhazii manifestă o pronunţată individualitate, manifestată atât în plan lingvistic1, cât şi cultural şi spiritual. În acest sens, spre deosebire de georgienii ortodocşi, o mare parte din abhazi, îndeosebi cei din mediul rural (care reprezintă în prezent mai mult de jumătate - 52% din populaţia totală) a fost islamizată începând cu secolul al XVII-lea.

Integrată în Rusia ţaristă în prima jumătate a secolului al XIX-lea (1810) sub forma unui protectorat, Abhazia şi-a pierdut curând orice formă de autonomie internă. În 1866, o mare răscoală a determinat deportarea a mai multor mii de abhazi musulmani către Turcia, aceştia fiind la rândul lor înlocuiţi de aproximativ 100.000 de circasieni, izgoniţi la rândul lor de triburile cosace. Ulterior, în urma unui acord între autorităţile ruse şi cele otomane, aceştia au fost înlocuiţi parţial cu armeni, constrânşi să părăsească Imperiul Otoman. În urma războiului ruso-turc (1878), abhazii au suportat un nou val de emigrare către Turcia. În aceste condiţii, litoralul estic al Mării Negre a înregistrat o creştere a presiunii antropice, reflectată la rândul său printr-o rapidă dezvoltare economico-socială. Numeroşi imigranţi, îndeosebi ruşi şi armeni, erau atraşi de un teritoriu bogat, cu importante resurse turistice şi potenţial climatic deosebit de favorabil dezvoltării activităţilor umane. În aceste condiţii, abhazii, una dintre cele mai vechi populaţii din Caucaz, devin minoritari, menţinuţi în grupuri compacte doar în câteva districte.

În 1918, Georgia devine pentru prima dată stat independent, autorităţile de la Tbilisi promiţând minorităţii abhaze o largă autonomie. Aceasta optează însă pentru o independenţă totală, însă forţele loiale guvernului georgian le reprimă răscoala şi cu aceasta, orice dorinţă de independenţă. Trei ani mai târziu, în 1921, abhazii, care reprezentau atunci în jur de 30% din populaţia sa totală2, au beneficiat de un context favorabil reafirmării suveranităţii în cadrul U.R.S.S., fapt stipulat prin Constituţia din 1925. În 1930 însă, prin decizia lui Stalin (care era georgian), Abhazia a devenit o republică autonomă în cadrul Georgiei şi supusă unui puternic proces de centralizare administrativă. Astfel, alfabetul chirilic utilizat din 1862 a fost înlocuit cu cel georgian; colectivizarea a luat o tentă net antiabhază, un număr mare de abhazi au fost deportaţi şi înlocuiţi cu colonişti georgieni. De aceea, pentru abhazi, imaginea mentală a totalitarismului stalinist a fost strict legată de georgieni. Abia după moartea lui Stalin, în 1953, situaţia s-a schimbat radical. Abhazia începe să devină un instrument al Moscovei pe care aceasta îl folosea pentru a tempera tendinţele centrifugale manifestate de georgieni. Chiar dacă abhazii nu mai reprezentau decât 15-17% din populaţia totală a propriei lor unităţi politico-administrative, aceştia revendicau puterea fie prin reataşarea la Republica Federativă Sovietică Rusă (RSFSR), fie prin reîntoarcerea la statutul de „suveranitate” sub protecţia Moscovei, statut avut în 1925. În acest context, pe fondul sporului natural ridicat şi al

1 Limba abhază, înrudită cu adâgheia, abazina, kabardina, ubica şi cerchesa face parte din grupul caucazian de nord-est. 2 La recensământul din 1926.

www.geo

polit

ic.ro

44

migraţiilor de reîntoarcere, numărul abhazilor a crescut continuu: 57.000 în 1959, 77.000 în 1970, depăşind în prezent 110.000 (Yerasimos, 1995, p. 391).

Perestroika gorbaciovistă a antrenat, începând 1989, intensificarea tendinţelor centrifugale. Revendicările de independenţă s-au intensificat, tensiunile izbucnind violent la 9 aprilie 1989, când trupele sovietice au reprimat sângeros demonstraţia populară izbucnită la Tbilisi.

Din punctul de vedere al autorităţilor georgiene, Abhazia reprezintă un simbol al integrităţii teritoriale a Georgiei. De cealaltă parte însă, 71 dintre cei 140 de deputaţi ai Sovietului Suprem al Republicii autonome Abhaze au adoptat, la 25 august 1990, în urma unui scrutin boicotat de georgieni, o declaraţie privind „suveranitatea de stat a Republicii”, declaraţie denunţată de preşedintele sovietului suprem al Georgiei, ca fiind „nulă şi neavenită”. Venirea la putere la Tbilisi a lui Zviad Gamsakurdia la sfârşitul lunii decembrie 1990 şi proclamarea independenţei de stat a Georgiei la 9 aprilie 1991, acutizează conflictul, acesta degenerând într-un război civil (decembrie 1991 - ianuarie 1992), fapt ce-l determină pe preşedintele Gamsakurdia să fugă din ţară la 6 ianuarie 1992, locul său fiind preluat de Eduard Şevarnadze la 16 martie. În pofida cestui fapt, raporturile dintre abhazi şi georgieni nu s-au ameliorat deloc. Dimpotrivă, tendinţele noului lider de a impune ordinea prin sporirea autorităţii prezidenţiale au avut un efect contrar, conflictul reizbucnind la 14 august 1992, când trupele separatiştilor abhazi preiau controlul asupra căii ferate dintre Rusia şi Georgia, esenţială pentru aprovizionarea Georgiei fapt ce o împinge în pragul colapsului economic.

Capitala abhază Suhumi, aflată sub control georgian este asediată de forţele separatiste, iar implicarea în conflict a puternicii diaspore abhaze din Caucaz şi a unor combatanţi ruşi dau conflictului o dimensiune pancaucaziană (Urjewicz, 1995, pp. 38-39). Pe acest fond, Şevarnadze acuză trupele ruseşti de complicitate cu anhazii; de cealaltă parte, Moscova, a cărei simpatie proabhază devenise de notorietate publică, îi acuză pe georgieni de un naţionalism excesiv şi de refuzul dialogului. În acest context, relaţiile dintre Moscova şi Tbilisi se deteriorează rapid. Situaţia trupelor georgiene, slab echipate şi neiniţiate în tehnicile acţiunilor de guerilă urbană, devine critică în 1993, când acestea înregistrează mai multe eşecuri consecutive în faţa separatiştilor abhazi, mult mai motivaţi şi puternic sprijiniţi de armata rusă. Pe acest fond, peste 250.000 de georgieni, victime ale unei veritabile „purificări etnice”, la care s-au adăugat mii de ruşi şi armeni, fug dintr-o republică care cade pradă anarhiei şi luptelor dintre bande înarmate rivale. La 14 mai 1994, georgienii şi abhazii semnează un acord de încetare a focului, Abhazia fiind formal plasată sub control ONU, iar autorităţile georgiene recunosc prezenţa unei forţe militare de interpunere rusească.

Pentru moment, conflictul pare a fi atenuat datorită reapropierii Georgiei de Rusia, atât prin afinităţile culturale (panortodoxismul) cât şi în virtutea intereselor economice, prin aderarea Georgiei la Comunitatea Statelor Independente. Aceasta a pus autorităţile separatiste abhaze, fidele la rândul lor Moscovei, într-o situaţie dificilă, ceea ce a determinat semnarea, în 1995, a unui „acord confederal” între Tbilisi şi Suhumi, prin care este abandonată ideea unei independenţe totale în favoarea celei confederative.

ADÂGHEIA Situată pe versantul nord-vestic al Caucazului, în Câmpia Kubanului, Regiunea

autonomă cerchesă, creată la 27 iulie 1922 a fost ulterior rebotezată în Regiunea autonomă adâgheiano-cerchesă, denumirea fiind simplificată prin eliminarea ultimului cuvânt, în 1928. Aceasta avea ca scop păstrarea segmentului occidental al poporului cerchez de religie musulmană, care a fost una dintre marile victime ale colonizărilor ruseşti din cea de-

www.geo

polit

ic.ro

45

a doua jumătate a secolului al XIX-lea, care l-au împins să se refugieze în Imperiul Otoman. Iniţial, această regiune autonomă nu includea decât două areale etnice de pe malul

stâng al Kubanului, unde cerkesii occidentali (sau adâgheii) rămăseseră încă majoritari: unul, principal, la sud-est de Krasnodar, iar celălalt la vest de Labinsk. Mai târziu, acestora li s-au adăugat un sector din jurul oraşului Majkop, complet rusificat, extins ulterior, în 1957, la întregul bazin superior al râului Belaya care nu era populat în majoritate de populaţie cerchesă.

Aceasta a făcut ca dintre cei 123.000 de adâghei recenzaţi în 1989, doar trei sferturi (95.000) să locuiască pe teritoriul republicii lor, unde aceştia nu constituiau decât 22% din totalul populaţiei, faţă de o largă majoritate a ruşilor (294.000, adică 68% din populaţie) şi a altor alogeni (ucraineni, armeni etc.).

Chiar dacă evoluţia demografică indică o creştere a proporţiei adâgheilor, în detrimentul ruşilor ca urmare a sporului demografic, poporul „titular” este condamnat să rămână minoritar într-un teritoriu artificial extins în raport de nucleul iniţial al propriei populaţii.

De altfel, după proclamarea republicii Adâgheia în iulie 1991 şi aderarea acesteia la tratatul federal, în rândul populaţiei slave din zona capitalei Majkop şi-au făcut apariţia mişcări separatiste, care vizează secesiunea şi unirea cu oblastul rusesc Krasnodar (Fourcher, 1993).

CECENIA şi INGUŞETIA Cecenia şi Inguşetia sunt în prezent două republici din spaţiul Ciscaucazian

care provin, din separarea, în 1991, a fostei republici autonome ceceno-inguşă: cecenii şi-au manifestat dorinţa de a părăsi nu numai această republică bi-etnică ci şi Federaţia Rusă, optând pentru o independenţă deplină faţă de Moscova, în vreme ce inguşii şi-au manifestat intenţia de a rămâne în cadrul Federaţiei.

Cecenii şi inguşii constituie două etnii vecine, considerate de unii autori ca formând un singur popor (vaïnakh), bazat pe o unitate lingvistică şi pe o istorie comună. Crescători de animale şi supuşi mult timp prinţilor cerkesi kabardini, aceştia s-au emancipat începând cu secolul al XVIII-lea, adoptând ca religie islamul. Mărimea acestora înregistrează însă o evidentă disproporţie: în vreme ce populaţia cecenă se apropie de un milion de persoane (956.000 în anii ’90), inguşii sunt de patru ori mai puţini: 237.000.

După ce în secolul al VI-lea s-au înscris pe orbita spirituală a ortodoxiei bizantine, ca majoritatea populaţiilor din nordul Caucazului, au trecut începând cu secolul al

92 3

104 5 6 7

11

12

8

M. Neagră

R U S I A

M. C

asp

ică

1

130 200 km

T U R C I A

I R A N

1. Adâgheea2. Karatchaev-Cerkesia3. Kabardino-Balkaria4. Osetia de Nord5. Inguşetia6. Cecenia7. Daghestan8. Kalmukia9. Abhazia10. Osetia de Sud11. Adjaria12. Nagornâi-Karabah13. Nahicevan

Armenia

Azerbaijan

www.geo

polit

ic.ro

46

XI-lea sub influenţa politică a georgienilor, iar ulterior, în secolul al XIII-lea, s-au convertit treptat la islam, în încercarea de a-şi păstra identitatea spirituală în faţa ameninţării ruseşti.

Cecenii reprezintă unul dintre popoarele caucaziene care s-au opus cu îndârjire cuceririi ruseşti, în vreme ce inguşii s-au acomodat mai bine cu colonizarea. Rezistenţa a fost organizată începând cu 1785, dar mai ales între 1834 şi 1859 când în fruntea djihadului antirusesc al popoarelor din regiune s-a aflat imamul cecen Chāmil. După ce au fost înfrânţi de trupele ruseşti, a urmat un proces masiv de migraţie către Turcia, stopat abia după 1917, când sunt recunoscuţi de către ruşi, creindu-şi propriile instituţii (noiembrie 1922)1.

După revoluţia din 1917, atât cecenii, cât şi inguşii au fost integraţi în construcţii politico-administrative artificiale şi efemere, clădite pe bază etnică, după model stalinist: Republica Terek (martie 1918 - mai 1919), Emiratul Caucaz-Nord-Daghestan (mai 1919 - ianuarie 1921) şi, în fine, Republica sovietică socialistă autonomă montană (Gorskaja Respublica), începând din ianuarie 1921, care reunea 7 popoare din nordul Caucazului: karatcheii, cerkesii, balkarii, kabardinii, osetinii, cecenii şi inguşii. Dar şi această structură statală s-a caracterizat printr-un grad mare de entropie, fiind confruntată încă de la constituire cu mişcări centrifugale: pe această bază s-au detaşat, formându-şi mici regiuni autonome, kabardinii în decembrie 1921, urmaţi de karatchei, cerkesi şi balkari în noiembrie 1922 şi de nord-osetini şi inguşi, în iulie 1924. Zece ani mai târziu, s-au pus bazele a ceea ce avea să devină, Republica autonomă Ceceno-Inguşă2.

În 1942 trupele armatei germane ajung la Terek; deşi nu au cucerit niciodată teritoriul cecen, popoarele acestui spaţiu3 sunt în bloc considerate ca fiind „colaboraţioniste” şi deportate în zonele de „populare specială” din Asia Centrală (cecenii s-au numărat printer primele popoare deportate integral). Republica lor a fost desfiinţată în iunie 1946 şi împărţită între Osetia de Nord, Georgia, Daghestan şi Federaţia Rusă, creându-se oblastul Groznâi.

Acest episoade a durat până în ianuarie 1957, când sub conducerea lui Nikita Hruşciov, sunt reabilitate cele cinci popoare deportate din Caucazul de nord, ceea ce a antrenat reconstituirea Republicii autonome Ceceno-Inguşe prin retrocedarea majorităţii teritoriilor anexate de vecinii săi4

Colonizarea rusească a teritoriilor din Câmpia Terekului este un fenomen recent, datând cu precădere din perioada stalinistă, după 1989 înregistrându-se atât pe cale naturală, cât şi prin mişcări migratorii de reîntoarcere, un fenomen de diminuare drastică a ponderii ruşilor. Astfel, dacă proporţia ruşilor nu era în 1926 decât de 3%, aceasta ajunge la 49% în 1959, după care a înregistrat o diminuare constantă: 35% în 1970, 29% în 1979 şi 23% în 1989 (faţă de 57% ceceni şi 13% inguşi)5.

Mizele geopolitice actuale, cu profunde rădăcini în istoria cecenilor, sunt dominate de tendinţele secesioniste ale cecenilor, cel mai important grup etnic din Caucazul de nord, de două ori mai numeroşi decât osetinii, creştini, aliaţi tradiţionali ai Moscovei6. Raporturile dintre Moscova şi Groznîi au început să se degradeze rapid din momentul în care Dudaev a refuzat semnarea tratatului federativ (31 martie 1992). Tensiunile dintre

1 Chiar dacă cecenii au cerut şi în final au obţinut dreptul de a se întoarce pe teritoriile lor de obârşie, ei apăreau în ochii ruşilor ca un popor trădător, supus turcilor. 2 În ianuarie 1934, cecenii şi inguşii se reunesc într-o singură regiune autonomă, Ceceno-Inguşă, investită cu rang de republică autonomă socialistă sovietică la 5 decembrie 1936. 3 Cecenii, inguşii, karatcheii, balkarii şi kalmucii. 4 Principala excepţie a constituit-o districtul inguş Prigorodnâi, rămas în Osetia de Nord. 5 La nivelul Republicii autonome sovietice Ceceno-Inguşă. 6 De altfel, unul dintre litigiile frontaliere din regiune opune inguşii musulmani, aliaţi tradiţionali ai cencenilor, osetinilor.

www.geo

polit

ic.ro

47

ceceni şi comunitatea rusă au crescut continuu: în vreme ce serviciile secrete ruseşti îi sprijineau pe adversarii lui Dudaev, preşedintele Boris Elţîn îi califica pe separatiştii ceceni ca fiind „bande de criminali”. Pe fondul unei separări tot mai evidente faţă de Moscova şi al eşecului unor noi tentative de negociere, trupele ruseşti pătrund în Cecenia în decembrie 1994, iar ceea ce părea la început doar o simplă operaţiune de poliţie s-a izbit de o puternică rezistenţă a partizanilor lui Dudaev, bine instruiţi şi înarmaţi. Astfel conflictul s-a transformat într-un veritabil război, cu mize în primul rând geoeconomice (marele oleoduct de la Baku către Rusia străbate teritoriul cecen) propagat ulterior nu numai într-o mare parte a Caucazului ci şi în ansamblul lumii islamice, prin intermediul fluxurilor de capital, arme şi combatanţi ce alimentează acest război.

DAGHESTAN Republica autonomă Daghestan1 este succesoarea Republicii autonome

sovietice Daghestan, constituită în stepele nogaice în ianuarie 1921, după dezmembrarea Republicii Caucazului de Nord şi a emiratului Caucazului de Nord - Daghestan, structuri statale create în mai 1918, respective în mai 1919.

Între structurile politico-administrative din spaţiul Federaţiei Ruse, Daghestanul prezintă cea mai mare diversitate etnică. Treizecişidouă de grupuri etnice distincte, circumscrise a zece popoare considerate „titulare” în această republică compun două treimi din populaţia republicii, cealaltă treime fiind alcătuită din ruşi, azeri şi ceceni. Majoritatea acestor grupuri etnice aparţin fondului caucazian şi pot fi grupate în trei ramuri distincte: 1. ramura avarilor: care ocupă Daghestanul septentrional şi care cuprind, pe lângă

etnia avarilor propriu-zişi, alte două subramuri: 1.1. andişii - compuşi la rândul lor din andişii propriu-zişi, akhwakihi, bagulahi,

botlikhi, godoberi, ciamalali, karatai şi tindii; 1.2. didoni - alcătuiţi din didonii propriu-zişi, bejetai, kharshii, khunzali şi artchii.

2. ramura darghinilor şi a lakilor, ce populează partea central-vestică a Daghestanului, în jurul cărora s-au ataşat kaytakii şi kubatchii;

3. ramura lezghienilor din Daghestanul de sud, ce cuprind tabasaranii, rontulii, agulii, tsakhurii şi udinii.

Acestora li se mai adaugă alte câteva mici etnii: djekii, kryzii, khaputacii, budughii şi khinalugii, populaţii ce trec spre nordul Azerbaidjanului, precum şi tătarii nogai, kumycii (etnie de origine turcică) şi taţii, de religie mozaică.

În ansamblul său complexul echilibru multietnic al Daghestanului se fundamentează pe o dominaţie netă şi în creştere a populaţiilor autohtone (de la 69% din populaţia totală în 1959, la circa 85% în prezent), în vreme ce proporţia ruşilor a scăzut considerabil, de la 20% la doar 9% în acelaşi interval de timp.

KABARDINO - BALKARIA Republica autonomă Kabardino-Balkaria a fost constituită în anul 1922, în

văile înalte ale râurilor Baksan, Ceguem şi Cerek, afluenţi ai Terek-ului, prin diminuarea republicii montaniarde (Gorskaja Respublica) şi formarea micilor entităţi naţionale.

Structura sa etnică alătură un mozaic de triburi adâghene - kabardinii (48,2% din populaţia totală) şi turcice - balkarii (9,4%), din familia kiptchacilor (acuzaţi de a fi colaborat cu armata germană şi deportaţi de Stalin în 1944)2, la care se adaugă 1 Daghestan, în limba turcă înseamnă „ţinut muntos”. 2 Aceştia au fost reabilitaţi şi repatriaţi în teritoriile lor naţionale de către Nikita Hruşciov în ianuarie 1957; în prezent doar circa 6% se mai găsesc în fostele spaţii de deportare din Kazahstan şi Kirgistan.

www.geo

polit

ic.ro

48

ruşii (cosacii) - 31,9%, în continuă diminuare.

KARATCHAEV – CERKESIA A luat fiinţă tot în 1922, prin acelaşi proces ca şi Kabardino-Balkaria, în valea

înaltă a Kubanului şi în cele ale afluenţilor Marele Zelenchuk şi Micul Zelenchuk. Din punct de vedere etnic, se caracterizează prin aceeaşi structură bipolară,

grupând un popor de origine turcică - karatchaii şi unul adâgheian - cerkesii. Islamizaţi încă din secolul al XIII-lea, karatchaii au intrat sub dominaţia rusă în acelaşi timp cu cerkesii (1825), împărtăşind după cel de-al doilea război mondial soarta altor popoare din regiune (deportaţi sub Stalin în 1944, reîntorşi sub Hruşciov în 1957). Deşi aproape 90% dintre karatchai trăiesc pe teritoriul propriei lor republici, aceştia nu reprezintă decât 31,2% din populaţia totală, în vreme ce ponderea cerkesilor abia atinge 10%. În această structură etnică „diluată” în ceea ce priveşte elementul autohton stă, se pare, originea calmului social şi lipsa unor tendinţe centrifugale consistente în cele două republici bi-naţionale din spaţiul ciscaucazian.

OSETIA Dacă cele două structuri politico-administrative menţionate anterior au fost

constituite prin asocierea teritoriilor naţionale locuite de două populaţii distincte, în cazul osetinilor, situaţia a fost inversă: aceeaşi etnie este împărţită în două teritorii naţionale distincte: unul aflat sub administrarea Federaţiei Ruse (Osetia de Nord - 8.000 km2), cu statut de republică autonomă, altul aflat sub administrarea Georgiei (Osetia de Sud - 3.900 km2), cu statut de regiune autonomă. Acest statut a fost însă abolit de parlamentul Georgian în 1991, când una dintre primele decizii ale noului parlament georgian a fost de abolire a autonomiei pentru Osetia de Sud pe care au rebotezat-o Shida Khartli (Georgia Centrală), considerând-o ca fiind o regiune georgiană fără un character naţional minoritar. Prin contrast, populaţia osetină din Osetia de Sud şi-a manifestat prin referendum dorinţa de a se uni cu Osetia de Nord în frontierele Federaţiei Ruse, fapt ce a constituit un puternic element destabilizator în relaţia dintre cele două state, care se alătură problemei abhaze.

Descendenţi din vechii alaini, osetinii sunt un popor caucazian ce vorbeşte o limbă iraniană şi, spre deosebire de majoritatea popoarelor din regiune doar o mică parte dintre ei au trecut la islam, marea majoritate rămânând creştini1.

Raţiunea divizării osetinilor porneşte de la factorul natural, pe baza căruia au fost grefate, artificial, cele două entităţi statale. Osetinii ocupă, spre deosebire de alte populaţii cantonate în zone depresionare, ambii versanţi ai Caucazului, de-a lungul pasului Dariali, cumpăna de ape fiind aleasă arbitrar ca linie de graniţă între Federaţia Rusă şi Georgia. BIBLIOGRAFIE 1. Fourcher, M. (1993), Fragments d' Europe, Fayard, Paris, pp. 187-194. 2. Săgeată, R. (2004), Modele de regionare politico-administrativă, Ed. Top Form, pp.45-51. 3. Urjewicz, Ch. (1995), Abkhazie, în Dictionnaire de Géopolitique, Flammarion, Paris, pp. 37-39. 4. Yerasimos, St. (1995), Caucase, în Dictionnaire de Géopolitique, Flammarion, Paris, pp. 388-394.

1 Au fost creştinaţi în secolul al X-lea, sub influenţa Bizanţului.

www.geo

polit

ic.ro

49

PIVOT SAU MARGINE?!

Gheorghe VĂDUVA

Are, oare, Marea Neagră vreo importanţă reală, imediată şi/sau de perspectivă pentru cineva? Pentru cine anume? Şi de ce? Care ar putea fi valenţele geopolitice ale Mării Negre, în aceste vremuri dominate de parteneriate strategice mai mari sau mai mici, de ofensiva megastrategică a marilor puteri tehnologice, informaţionale şi nucleare pentru supercucerirea spaţiului geopolitic - fizic şi virtual -, de recrudescenţa fără precedent a reţelelor strategice şi, în consonanţă, a filosofiei şi fizionomiei de reţea, la care se conectează dinamic tot ce există, de la organizaţii internaţionale, coaliţii şi alianţe la state şi grupuri de interese, la care se adaugă infinite confluenţe, influenţe şi interinfluenţe, confruntări pentru resurse, decalaje imense şi asimetrii dinamice? Cum se exprimă şi cum se vor exprima ele în geopolitica europeană? Dar în cea eurasiatică? Dar în cea mondială? Cu alte cuvinte, ce rol joacă şi ce rol va juca Marea Neagră în noua construcţie europeană, în cea eurasiatică şi în cea mondială? Va fi ea unul dintre pivoţii acestor construcţii sau va rămâne doar o margine, pe post de confluenţă geopolitică sau de falie strategică? Răspunsurile la aceste întrebări şi la multe altele care derivă de aici nu sunt simple, nici uşoare. Pentru că nu se poate trece peste memoria veacurilor, dar nici nu trebuie să se perpetueze la infinit doar amintirile şi frustrările ce rezultă din ele. Pentru că nu se poate trece peste dinamica realităţilor şi intereselor, dar unitatea şi stabilitatea lumii şi a oricărei regiuni a acesteia se realizează, în primul rând, prin conexarea sistemelor de valori şi, pe această bază, pe armonizarea dialectică, dinamică a intereselor.

Determinări intrinseci sau efect de rezonanţă? Lumea este din ce în ce mai mult interdependentă. Aşa a fost mereu, dar, pe

măsură ce civilizaţia naturală cedează locul unei civilizaţii de eprubetă, dependenţele se multiplică, se diversifică, se complică, se spiralează, se universalizează şi, aparent, se detaşează sau, în orice caz, se îndepărtează semnificativ de cele naturale, adică de origine sau de bază. Spaţiul virtual, spre exemplu, pare să nu aibă nici o legătură cu spaţiul geografic, iar limbajele formalizate nu depind de cursurile de apă sau de geofizica planetei pe care trăim. Este, desigur, o iluzie. Lumea noastră pământeană va fi totdeauna dependentă de evoluţia planetei şi a sistemului solar, de spaţiul geografic în care existăm, de aer, de apă, de foc şi de pământ, ca să ne întoarcem la elementele primordiale de care vorbeau cândva vechii greci, adică de resurse şi de mediu. Când uităm aceste dependenţe, aceste condiţionări, natura are toată grija să ni le aducă aminte prin câte un tsunami, prin câte un uragan devastator, prin activarea (probabil, geofizică) a spaţiului Bermudelor, prin câte o ciumă, o holeră, o gripă aviară sau cine mai ştie prin ce alt fenomen adesea inexplicabil, dar totdeauna catastrofal...

Populaţiile din regiunea Mării Negre vor depinde totdeauna de această regiune, chiar dacă noua civilizaţie creează, identifică şi multiplică şi aici, ca peste tot, un nou tip de „transhumanţă“... una cu totul nouă, electronică şi financiară. Ele vor purta etern amprenta determinărilor acestui spaţiu şi, probabil, precum albatrosul, se vor întoarce mereu aici, măcar pentru a muri, pentru că de aici îşi extrag seva şi aici îşi au rădăcinile. Noul tip de „transhumanţă“ este, deocamdată, informaţional, adică o goană continuă după informaţie, şi profesional, adică în căutarea unui loc de muncă, pe care, din păcate, populaţiile de aici nu-l mai găsesc acasă la ele. Dar va fi, din ce în ce mai mult şi într-o măsură din ce în ce mai substanţială, unul din ce în ce mai.

www.geo

polit

ic.ro

50

mult virtual şi din ce în ce mai puţin fizic. Sau şi-şi, adică fifty-fifty. Probabil că ar trebui numit transcibernanţă. Este drept, virtualul influenţează semnificativ fizicul, dar esenţa nu poate fi schimbată. Ea se păstrează într-o anume matrice, care are determinări naturale ancestrale şi ţine de o anumită identitate, probabil, singura care contează. În momentul când populaţiile şi oamenii nu vor mai avea rădăcini, nu vor mai avea nici izvoare, iar lumea îşi va fi epuizat energia de dezvoltare şi de progres, va fi posibil ca ea, omenirea, în forma în care o ştim noi şi pe coordonatele pe care o definim, să dispară. Acest orizont este însă foarte îndepărtat şi îndoielnic, dar nu trebuie, desigur, eludat. Pentru că, se ştie, esse est excruciari, adică tot ce există merită să piară...

Regiunea centrată pe Marea Neagră este, deopotrivă, un spaţiu încremenit în momentele şi monumentele istoriei, unele aflate prin alte părţi, stratificat şi măcinat de valurile care au trecut şi mai trec încă pe aici, chinuit, umilit, uneori neglijat, alteori lăsat în voia sorţii, a întâmplării, dar niciodată uitat. Rolul pe care l-a jucat mai totdeauna acest spaţiu a fost unul contradictoriu, confuz, uneori, chiar absurd, configurându-se şi reconfigurându-se mereu, fie ca areal de confluenţă sau de tampon între marile imperii continentale sau bicontinentale (intercontinentale) ale timpului, ca falie strategică între religii şi civilizaţii, fie ca zonă de contact şi de comunicare între acestea. Spaţiul strict al Mării Negre a rămas însă, în epoca maritimizării civilizaţiei, poarta populaţiilor acestui spaţiu spre lume. Şi acest lucru este esenţial, este un dar de la Dumnezeu.

Este totuşi interesant că arhitectura geopolitică a Mării Negre apare mai mult ca un efect de rezonanţă al altor mari arhitecturi geopolitice, cum ar fi cea a heartland-ului eurasiatic, a Europei Centrale, a Europei Occidentale, a MitelEuropei, a Mediteranei, Orientului Mijlociu, a Asiei Centrale şi chiar a Mării Caspice, decât ca una de sine stătătoare, care să aibă implicaţii notabile şi pe termen lung în construcţia europeană şi eurasiatică.

Există şi se întreţine încă iluzia că Europa s-a construit în centrul ei (sau în Vestul ei), iar vitalitatea continentului constă în vitalitatea şi forţa civilizaţiei occidentale, care, după Samuel Huntington, este o civilizaţie ofensivă, expansivă, chiar agresivă, întrucât şi-a impus mereu şi îşi impune şi azi valorile şi interesele ei în toată lumea. Pare normal, dacă avem în vedere faptul că, înainte de toate, civilizaţia europeană occidentală este generatoare de mari valori. O astfel de viziune, desigur, nu lipsită de realism - pentru că aşa a fost, Europa a cucerit, într-o formă sau alta, lumea întreagă şi a lăsat urme peste tot -, este însă unilaterală, golită complet de acele nuanţe care, atunci când vine vorba de oameni şi de omenire, au valori, implicaţii şi efecte incomensurabile. Se uită, adesea, civilizaţia macedoneană, civilizaţia greacă, apoi Bizanţul şi influenţa lui milenară asupra evoluţiei continentului european, confruntarea dar şi dialogul cu musulmanismul. Se uită cruciadele şi bătăliile popoarelor de aici cu migratorii de tot felul, procesul de asimilare a populaţiilor războinice migratoare şi de sedentarizare a acestora... Se uită şi momentul marii falii de la 1053, al marii schisme, se uită zidurile ridicate aici împotriva barbarismului, ca şi punţile create între civilizaţii şi culturi... Şi chiar dacă nu se uită complet şi totdeauna toate acestea, pentru că faptele există şi nu pot fi contestate, se are în vedere doar planul apropiat, adică efectul atâtor frământări, ceea ce a rămas din ce a mai rămas, şi nu esenţa a ceea ce a existat şi încă mai există...

Harold F. Mackinder (1861-1847), care era britanic, dezvoltă teoria pivotului eurasiatic. În lucrarea sa The Geographical Pivot of Histoire (1904), el arată că acest pivot eurasiatic, definit în general, de înţelegerea Germaniei cu Rusia, iar ca spaţiu geografic pe un areal care se întinde din Kamciatca până la Oceanul Atlantic şi de la Oceanul Arctic până la nivelul lanţurilor muntoase Himalaya şi Tianşan, are

www.geo

polit

ic.ro

51

posibilitatea să dezvolte o forţă uriaşă, să-şi valorifice resursele, să construiască drumuri şi corăbii, să invadeze oceanul şi să domine lumea. O astfel de viziune a fost cumva pusă în operă de geopolitica statului sovietic şi de forţa militară imensă a acestuia. În aceste condiţii, Marea Neagră, ca şi Marea Caspică, apare ca un lac interior, fără vreo importanţă geopolitică, în afară, poate, de una locală, de construcţie interioară. Să nu uităm, totuşi, că uriaşele cargouri cu rachete pentru Cuba au plecat, în 1962, din Marea Neagră. În acest timp, Marea Britanie ar trebui să stăpânească marea şi să se opună expansiunii oceanice a pivotului geografic. Desigur, Marea Britanie, pe atunci, stăpânea într-adevăr marea. Şi o stăpâneşte şi acum, dar împreună cu imensa flotă americană.

Nici teoria americanului Nicholas Spykman (1893-1943) nu acordă vreo atenţie Mării Negre. El susţine, în cele două lucrări ale sale care se referă la acest subiect - America’s Strategy in World Politics şi The Geography of the Peace (1942) -, că nu pivotul este important ci marginea, rimland-ul. Acest spaţiu este identificat cu coastele estice ale Chinei, cu Indochina, cu India cu sudul Asiei, cu Orientul Mijlociu etc. Realizarea unor pivoţi pe acest spaţiu care să fie consolidaţi continuu de ţările off shore (îndeosebi Statele Unite, Japonia şi Marea Britanie) duce la îngrădirea pivotului geografic, la diminuarea forţei acestuia. Această teorie a stat la baza strategiei de îndiguire a spaţiului sovietic aplicată de americani în timpul războiului rece. În cadrul acestei strategii, Marea Neagră a jucat rolul de falie, având în vedere faptul că Turcia era membră NATO, iar pe teritoriul acesteia se aflau şi se află baze militare ale Statelor Unite.

Desigur, o astfel de strategie nu mai este de actualitate. Statele Unite şi Rusia se află într-o relaţie de parteneriat strategic şi, deşi vectorii lor nucleari sunt îndreptaţi unii către ceilalţi, aceste state se străduiesc, împreună, să contribuie substanţial la gestionarea crizelor şi conflictelor şi la asigurarea securităţii şi stabilităţii în spaţiul atât de frământat la vechiului foaier perturbator.

Indubitabil, Marea Neagră se află într-o zonă care, în pofida zecilor de mii de ani de înfruntări şi confruntări ale populaţiilor care s-au perindat pe aici şi numeroa-selor analize care s-au făcut în secolele trecute, dar îndeosebi în secolul al XX-lea, se cere încă serios investigată şi analizată. Ea ascunde resurse imense şi, considerăm noi, deosebit de substanţiale în abordarea şi punerea în operă a unei concept de securitate bazat pe coagularea valorilor, armonizarea intereselor, gestionarea crizelor şi conflictelor, creşterea încrederii şi asigurarea condiţiilor pentru o dezvoltare durabilă.

Percepţia zonei Mării Negre ca un efect marginal de rezonanţă istorică şi strategică ni se pare unilaterală, îngustă, frustrantă şi lipsită de orizont. Totuşi, în pofida a ceea ce se face şi s-a mai făcut pentru integrarea zonei într-un concept de cooperare şi securitate, deopotrivă, european, auro-atlantic şi eurasiatic, zona rămâne încă divizată, complexă, cu foarte multe probleme şi soluţii care însă se lasă aşteptate.

Dimensiuni uitate, dimensiuni revigorate Având în vedere istoria zbuciumată a înfruntărilor şi confruntărilor din acest

spaţiu, identificăm, între multiplele aspecte şi unghiuri din care pot fi privite, câteva care ni se par semnificative pentru viziunea pe care o propunem. Marea Neagră nu poate fi apreciată, în opinia noastră, nici ca un „lac rusesc“, nici ca un „lac turcesc“, deşi Turcia deţine strâmtorile şi o mare parte din litoralul ei, şi nici ca „lac NATO“, deşi Turcia, Bulgaria şi România deţin, împreună, mai mult de jumătate din ţărmurile acestei mări. Marea Neagră rămâne o poartă maritimă spre lume pentru toate ţările

www.geo

polit

ic.ro

52

litorale, indiferent ce se va întâmpla în viitor. Aşa cum spuneam, după toate aparenţele, Marea Neagră nu a fost niciodată

un mare spaţiu în dispută, precum Golful Persic, Marea Nordului, Marea Baltică etc. Şi totuşi, disputele n-au lipsit nici aici. Imperiul ţarist de odinioară viza îndeosebi strâmtorile şi Gurile Dunării, Imperiul habsburgic viza şi el Gurile Dunării şi, deci, ieşirea la Marea Neagră, în timp ce Imperiul otoman viza controlul acestui spaţiu şi menţinerea unui puternic cap de pod european. Atât Imperiul ţarist, cât şi Imperiul otoman se întindeau pe două continente - Europa şi Asia - şi purtau amprenta intercontinentalităţii, adică pe cea a posibilităţii controlului faliilor şi confluenţelor. După cum bine se ştie, cele două imperii au gestionat bine aceste falii şi confluenţe, desigur, cu consecinţele de rigoare - unele benefice, dar cele mai multe frustrante -- pentru populaţiile regiunii. Aceste consecinţe se simt şi azi, după ce aceste imperii au dispărut. Amestecul forţat de populaţii, diversiunile create atunci pentru a stăpâni şi a adânci faliile şi a nu permite unitatea spaţiilor respective, îndeosebi a spaţiului balcanic şi a celui carpatin, au efecte grave şi azi. În mare parte, războiul pustiitor din Balcanii de Vest se datorează problemelor create atunci, la graniţa dintre Imperiul otoman şi cel habsburgic, şi nerezolvate nici azi.

Imperiul ţarist viza îndeosebi patru mari coridoare strategice: - culoarul strategic baltic, care viza ieşirea la Oceanul Atlantic; - culoarul central european, care începe de undeva din zona Galiţiei şi

trece pe la nordul lanţului muntos european, ajungând până în Normandia, un fel de „bulevard strategic“ al Europei, pe unde s-au dus majoritatea războaielor Est-Vest;

- culoarul strategic al Dunării; - culoarul strategic maritim (Marea Neagră, Marea Egee, Marea Mediterană).

Trei dintre aceste culoare se află în zona extinsă a Mării Negre. De-a lungul lor au avut loc marile emigraţii Est-Vest, marile mişcări de populaţii, marile drumuri comerciale etc. După unele date, acest spaţiu era vizat şi de anumite planuri de invadare intempestivă sau îndelungată, picătură cu picătură, a Europei de Vest, care devenise, în concepţia celor interesaţi, îmbătrânită, individualistă, frustrantă şi chiar agresivă.

Aceste trei coridoare strategice afectează în mod direct spaţiul românesc. De altfel, prima rocadă strategică se află între Prut şi Nistru. Ea asigură manevra strategică între cele trei mari culoare şi, de aceea, atât în timpul ţarismului, cât şi în timpul puterii sovietice a fost pregătită foarte bine pentru o asemenea eventualitate. Marile drumuri care trec pe aici sunt betonate, au orientare Nord-Sud şi o capacitate corespunzătoare. De altfel, acesta este unul dintre motivele pentru care, în 1812, Imperiul ţarist a alipit Basarabia. Ulterior, în raioanele de la Gurile Dunării - Kahul şi Ismail -, în nordul Bucovinei şi în ţinutul Herţei, a fost încurajată schimbarea populaţiei, astfel încât românii să dispară cât mai repede din aceste locuri, întrucât atât Imperiul ţarist, cât şi Imperiul Sovietic vizau stăpânirea deplină a intrării în aceste mari coridoare strategice.

Mai mult, în vremea celor trei mari imperii, întreg teritoriul românesc avea rolul de zonă-tampon, mai exact, de zonă de siguranţă strategică, ca, de altfel şi o parte din spaţiul extins al Mării Negre. Astfel, Moldova dintre Prut şi Carpaţi era o zonă convenabilă de siguranţă strategică exterioară pentru Imperiul ţarist (în faţa Imperiului habsburgic), iar Ţara Românească reprezenta o zonă exterioară de siguranţă strategică pentru Imperiul otoman. Zona de siguranţă strategică exterioară a Imperiului otoman faţă de cel ţarist o reprezenta Marea Neagră. Şi invers. Imperiul habsburgic nu

www.geo

polit

ic.ro

53

a mai avut unde să-şi realizeze o zonă exterioară de siguranţă strategică. Şi, atunci, şi-a realizat una interioară, în regiunea Carpaţilor de Curbură, cam pe unde se află azi judeţele Harghita, Covasna şi o parte din Mureş. În această zonă au fost aduşi mai întâi teutonii, dar aceştia, fiind prea aroganţi, nu s-au acomodat cu împrejurările şi misiunile specifice de graniţă şi au plecat. Ulterior, în secolele al XII şi al XIII-lea, au fost colonizaţi secuii, care au rămas. Acest areal avea un triplu rol:

- zonă interioară de siguranţă strategică, prin flexibilitatea strategică de care dispunea, în faţa celor două imperii şi nu numai;

- bază de operaţii pentru o eventuală manevră strategică pe direcţii interioare (dar şi pe direcţii exterioare) spre cele două mari culoare strategice adiacente - cel central-european şi cel al Dunării, prin Poarta Focşanilor;

- bază de plecare pentru o eventuală acţiune în forţă de cucerire a gurilor Dunării, separare a celor două ţări româneşti şi realizarea unei ieşiri în culoarul strategic al Mării Negre.

Această din urmă funcţiune era foarte importantă, întrucât, printr-o singură manevră strategică de amploare, combinată cu una desfăşurată, ulterior sau concomitent, prin Galiţia, Imperiul habsburgic ar fi cucerit toate debuşeele în marile coridoare strategice ale Europei.

În aceste condiţii, era aproape imposibil să se poate realiza unirea arealului românesc în aceeaşi entitate geografică şi geopolitică

Imperiile au dispărut, iar vremurile acelea au trecut. România este astăzi cea mai puternică entitate din acest areal carpato-danubiano-pontic şi, împreună cu Turcia, Ucraina şi Bulgaria, sub autoritatea şi cu sprijinul NATO şi al Uniunii Europene, poate contribui substanţial la determinarea unei schimbări majore în geopolitica de falie şi de zonă tampon a Mării Negre, la transformarea acestei regiuni dintr-o zonă de confruntare în una de confluenţă şi de colaborare.

Mai mult, Marea Neagră are numeroase alte valenţe, astfel încât putem să-i atribuim funcţia de adevărată sinapsă strategică unde se întâlnesc şi se revigorează semnificativele magistrale nervoase şi energetice ale spaţiului eurasiatic, astfel:

- borduieşte, spre Vest, Caucazul, care, la ora actuală, are numeroase probleme; - se înscrie în coridorul energetic eurasiatic, mai exact, la conexiunea acestuia

cu unul dintre cei mai mari consumatori de resurse energetice ale lumii, Uniunea Europeană;

- în acest spaţiu se reunesc, în afară de cele trei mari culoare strategice de care am amintit, şi cele eurasiatice, asiatice şi ale Orientului Mijlociu şi Apropiat: culoarul Galiţiei (Ucraina Polonia); culoarul strategic Volga-Don; direcţia strategică siberiană; coridorul migrator (vechiul foaier perturbator dintre nordul Mării Caspice şi Manciuria); culoarul strategic al Asiei Mici, cu finalitate, prin Câmpia Mesopotamiei în Golful Persic.

- reprezintă un spaţiu de falie (dar şi de confluenţă) între trei mari civilizaţii (europeană, islamică şi asiatică);

- reprezintă o zonă de falie, dar şi de contact şi chiar de confluenţă între două religii monoteiste puternice, creştinismul şi islamul.

De asemenea, Marea Neagră dispune de numeroase resurse, unele în curs de exploatare, altele în curs de explorare. S-ar putea ca, în viitor, să se găsească nu numai resurse, ci şi alte modalităţi de a face din acest areal un spaţiu deosebit de atractiv pentru marile reţele ale resurselor energetice şi ale celor care încearcă să dezlege enigmele pământului şi ale civilizaţiilor care s-au perindat pe aici...

www.geo

polit

ic.ro

54

În aceste condiţii, s-ar putea ca, în viitor, să asistăm la o revigorarea a acestui spaţiu şi chiar la o adevărată bătălie pentru el.

Marea Neagră1 are, desigur, o mulţime de alte particularităţi care o fac, într-un fel, unică în lume. Ea nu numai că nu este la fel ca alte mări, dar construcţia ei pare ciudată şi interesantă. După unele date, ea şi Marea Caspică (poate şi cu Lacul Aral) reprezintă singurele reminiscenţe ale Mării Tethis (Mării Sarmatice) de odinioară. Există şi opinii potrivit cărora Mediterana s-ar fi revărsat pur şi simplu peste Marea Neagră, nivelul ei fiind mult ridicat decât al acestei mări pe atunci închise şi cu foarte puţină apă, acoperind o întreagă civilizaţie care se afla aici şi formând, astfel, strâmtorile Bosfor şi Dardanele şi Marea Marmara. Ciudată este, de asemenea, lipsa curenţilor verticali care fac ca oxigenul să nu coboare sub 150 de metri şi, deci, sub această adâncime să nu existe viaţă. Lipsa oxigenului la mari adâncimi ar putea asigura însă conservarea corăbiilor scufundate şi a altor urme ale civilizaţiilor antice. Probabil că, în deceniile următoare, după ce lucrurile se vor mai fi aşezat, ţările litorale şi lumea ştiinţifică va avea răgazul să se ocupe şi de numeroasele enigme ale Mării Negre.

În Marea Neagră există un curent circular, de suprafaţă, care vine dinspre Mediterană, urmează ţărmul Turciei, apoi pe al Georgiei, Rusiei, Ucrainei, României şi Bulgariei şi se întoarce din nou, prin strâmtori, în Mediterană. Acest curent aduce apă sărată din Mediterană şi duce apă dulce din Marea Neagră, întrucât, se ştie, nivelul de salinitate al Mării Negre este mult mai scăzut decât al Mediteranei. Datorită acestui curent, din care se desprind şi câţiva curenţi de larg, în vestul Mării Negre, apa înaintează spre uscat, iar rocile puţin rezistente de pe ţărmul românesc (loess, argile, marne, calcar sarmatic) facilitează fenomenul de eroziune.

Ţărmul românesc, ca şi cel turcesc, aflat în partea opusă, are puţine golfuri, capuri şi promontorii, acestea din urmă fiind slab evidenţiate. De aceea, linia de bază (cea care uneşte capurile şi promontoriile) este foarte apropiată de linia de coastă, apele interioare (cele cuprinse între coastă şi linia de bază) având o dezvoltare redusă. Mai mult, în ultimele decenii, zona costieră a suportat modificări destul de mari, datorită aluviunilor fluviale, extinderii urbane şi industriale, amenajărilor hidrotehnice, dezvoltării porturilor şi transportului maritim, explorărilor, exploatărilor şi transportului hidrocarburilor.

Linia costieră românească are o lungime de 264 km şi poate fi împărţită în două sectoare: sectorul nordic, cu o dezvoltare de 165 km (zona Deltei, complexului lagunar Razelm-Sinoe, până la Capul Midia), care se caracterizează prin acumulări aluvionare şi plaje formate din nisip fin provenind din Dunăre şi sectorul sudic, cu o dezvoltare de 99 km (Capul Midia, Vama Veche), caracterizat, în general, de faleze înalte, calcaroase, cu plaje înguste şi accidentate.

Platforma continentală, până la panta abisală (trecerea bruscă de la adâncimea de 200 m la 1000 m) are o suprafaţă de 22.998 km2 şi 1.372 km3 de apă, iar distanţa de la ţărm la izobata de 200 m variază între 100 şi 200 km, în sectorul nordic, şi 50 km în sectorul sudic. Panta, în nord, este foarte lină, iar în sud, destul de pronunţată.

Curentul ciclonar vestic imprimă o deplasare de la Nord la Sud a maselor de apă, ţărmul românesc fiind primul afectat de această mişcare ce îi nivelează şi îi

1 Suprafaţa Mării Negre este de 466 200 km2, adâncimea medie de 1271 m, adâncimea maximă de 2211 m (în partea central-sudică), volumul apelor de 537 000 km3, lungimea maximă de 1200 km, iar adâncimea maximă a stratului oxic ajunge doar la 150 m.

www.geo

polit

ic.ro

55

regularizează configuraţia. De aceea, aproape toate apele reziduale din zonele industrializate, ca şi scurgerile din sistemul de transport petrolier afectează ţărmul românesc şi speciile de animale marine din zonă, constituind o ameninţare destul de gravă pentru securitatea ecologică a Mării Negre în sectorul românesc.

De la confruntare la confluenţă Marea Neagră nu este centrul lumii, chiar dacă lumea este rotundă şi fiecare

punct de pe această planetă ar putea fi şi un astfel de centru. Ea joacă încă rolul de zonă-tampon, mai exact, de zonă care aşteaptă să fie valorificată şi luată în seamă. Rusia, Ucraina şi Georgia nu mai formează, ca în vremea Uniunii Sovietice, aceeaşi entitate, ci, dimpotrivă, îşi dispută multe dintre chestiunile complicate, create nu doar de vechiul lor statut şi de istoria îndelungată a acestor ţinuturi, ci şi de noile interese care se confruntă aici.

Totuşi, problemele create prin sistemul sovietic sunt foarte delicate, nasc pasiuni şi nedreptăţi, iar soluţionarea lor, atunci când este posibilă, necesită foarte multă grijă. Spre exemplu, faptul că Insula Şerpilor a fost luată de Uniunea Sovietică, în 1948, printr-un acord neratificat nici de Moscova, nici de Bucureşti, cu toate consecinţele care decurg din acest rapt, dau apă la moară unor cercuri de interese din Ucraina şi de prin alte părţi care creează foarte multă confuzie privind delimitarea zonei economice exclusive şi chiar a celorlalte zone (cea a apelor interioare, a mării teritoriale şi a zonei contigue)1. Este greu de înţeles cum a trecut, atât de uşor, Insula Şerpilor în posesia Uniunii Sovietice. Se pare că motivele ţin, în esenţă, de valoarea strategică a acestei insule. Armata Roşie a plasat aici un radar puternic pentru a supraveghea Gurile Dunării şi o mare partea din suprafaţa Mării Negre. Poate că, atunci, într-o concepţie de tratat, acest lucru era de discutat, chiar şi de înţeles, în anumite condiţii (fără cedare de teritorii). Dar faptul este consumat. Nu puteam da timpul înapoi. Poate că nici nu mai este nevoie de acel radar. Ucraina, care a preluat de la sovietici toate rapturile făcute pe seama României, nici nu are, strategic vorbind, ce face cu un asemenea radar. Nu este de-ajuns că insula a fost luată cu japca, atunci, în 1948. Acum, în 2005, Ucraina se foloseşte de ea pentru a-şi extinde nejustificat platoul continental, zona economică exclusivă şi chiar apele teritoriale. Considerând Insula Şerpilor ca fiind o suprafaţă locuită, ar rezulta că ea are regim teritorial, ceea ce ar presupune să aibă ape teritoriale, zonă contiguă şi o zonă economică exclusivă2 care s-ar suprapune

1 Zona apelor interioare se află în interiorul liniilor de bază (normale sau drepte: linia refluxului sau liniile care unesc punctele proeminente ale litoralului); marea teritorială este suprafaţa care se delimitează de la linia de bază până la 12 mile marine; zona contiguă se delimitează de la limita mării teritoriale 12 mile marine, astfel încât marea teritorială şi zona contiguă să nu depăşească 24 de mile marine. 2 Zona economică exclusivă este o zonă situată dincolo de marea teritorială şi adiacentă acesteia. Ea este reglementată prin Convenţia ONU asupra dreptului Mării de la Montego-Bay, Jamaica, 1982. Această zonă este supusă regimului juridic special stabilit, în virtutea căruia drepturile şi jurisdicţia statului riveran şi drepturile şi libertăţile celorlalte state sunt guvernate de dispoziţiile pertinente ale Convenţiei, (art. 55). Această zonă are o lăţime de 200 de mile marine de la liniile de bază de la care se măsoară lăţimea mării teritoriale. În zona economică exclusivă, statul riveran are: a) drepturi suverane în scopul explorării şi exploatării, conservării şi gestiunii resurselor naturale, biologice

sau nebiologice, ale fundului mării, ale subsolului acesteia şi apelor de deasupra, ca şi cu privire la celelalte activităţi de explorare şi exploatare a zonei în scopuri economice, cum ar fi producerea de energie cu ajutorul apei, al curenţilor şi al vântului;

b) amplasarea şi folosirea de insule artificiale, instalaţii şi lucrări; cercetarea ştiinţifică marină; protecţia şi conservarea mediului marin;

www.geo

polit

ic.ro

56

peste o mare parte din cea a României. Or, aşa ceva nu poate fi acceptat. Desigur, printr-o relaţie corectă, de bună vecinătate, astfel de probleme pot fi

rezolvate sau, măcar, îngheţate. Ele, totuşi, există. Şi acestea sunt numai câteva. Pentru că probleme există şi în zona Crimeii şi în cea a Nistrului şi în alte zone litorale, din vecinătatea imediată sau din cea apropiată. De aceea, procesul de transformare a regiunii Mării Negre dintr-o zonă de confruntare în una de confluenţă va mai dura. Dar este singura modalitate eficientă de securizare a acestui spaţiu şi de înscriere a lui şi a tuturor ţărilor de aici într-un proces de dezvoltare economică şi socială durabilă.

Deschiderile pe care le operează şi le sugerează această mare semiînchisă - Marea Neagră - sunt numeroase şi semnificative.

Intensificarea explorărilor şi exploatărilor zăcămintelor de hidrocarburi din Marea Neagră (unele sectoare sunt închiriate unor firme străine, îndeosebi pentru explorare, altele se află în explorarea şi exploatarea ţărilor riverane) va creşte gradul de insecuritate ecologică a regiunii, în timp ce intensificarea relaţiilor în cadrul OCEMN, BLACKSEAFOR, SEEBRIG, GUAM1 şi altor organisme şi organizaţii economice şi de securitate va spori încrederea şi cooperarea, transformând regiunea Mării Negre, în cadrul extinderii Uniunii Europene şi noii construcţii eurasiatice, într-o puternică zonă de confluenţe strategice.

Există câteva modalităţi politice şi strategice de realizare a stabilităţii şi securităţii în lume sau pe regiuni întinse, inclusiv în zona Mării Negre, dintre care cel mai importante ar putea fi:

- o arhitectură internaţională, elaborată şi impusă de organizaţiile şi organismele internaţionale, îndeosebi de ONU, şi de marile puteri;

- descurajarea politică şi militară a crizelor şi conflictelor, izolarea, îndiguirea şi rezolvarea celor existente şi prevenirea celor posibile, cu o puternică susţinere economică;

- extinderea dinamică a zonelor puternice de securitate şi stabilitate, îndeosebi a Uniunii Europene şi a NATO;

- consolidarea securităţii şi stabilităţii statelor; - transformarea unor zone tradiţionale de confruntare sau a unor zone tampon,

zone indiferente, zone de falie strategică în zone de confluenţă. Toate aceste modalităţi sunt foarte actuale şi toate interacţionează. Armonizarea

lor este însă extrem de dificilă, întrucât, deşi interdependenţele au crescut semnificativ, lumea nu a ajuns încă la acel stadiu în care condiţionările şi intercondiţionările să fie

c) celelalte drepturi şi obligaţii prevăzute de Convenţie. (Convenţia ONU asupra dreptului mării, Montego-

Bay, Jamaica, 1982, fondul Universităţii Naţionale de Apărare, p. 46-47.) 1 Organizaţia Cooperării Economice a Mării Negre (OCEMN) a fost înfiinţată la 30 aprilie 1999 şi include următoarele ţări: Albania, Armenia, Azerbaidjan, Bulgaria, Georgia, Grecia, Republica Moldova, România, Federaţia Rusă, Turcia şi Ucraina; Grupul de Cooperare Navală la Marea Neagră (BLACKSEAFOR) a fost iniţiat de Turcia în 1998 şi cuprinde următoarele ţări: România, Bulgaria, Georgia, Federaţia Rusă, Turcia şi Ucraina; Brigada Sud-Est Europeană (SEEBRIG) s-a înfiinţat la iniţiativa Turciei, în septembrie 1999 şi cuprinde următoarele ţări: Albania, Bulgaria, Fosta Republica Iugoslavă a Macedoniei, Grecia, Italia, România şi Turcia; Croaţia, Slovenia şi SUA au statut de observator); GU(U)AM a fost înfiinţată în 1996, la Viena şi fac parte din ea următoarele ţări: Georgia, Ucraina, Uzbechistan (s-a retras în 2005), Azerbaidjan şi Republica Moldova; Centrul Energetic Regional la Marea Neagră s-a înfiinţat mai 1994, la Reuniunea Ministerială de la Chalkidik şi cuprinde următoarele ţări: Albania, Armenia, Azerbaidjan, Bulgaria, Georgia, Grecia, Moldova, România, Federaţia Rusă, Turcia, Ucraina, Macedonia, Serbia şi Muntenegru.

www.geo

polit

ic.ro

57

armonioase. Dar ameninţările - de la cele nucleare la cele geofizice - sunt atât de mari, încât nici un stat, nici o mare putere, nici o organizaţie internaţională şi nici vreo altă entitate nu pot fi în măsură să-şi asigure individual, fără aportul unor parteneri puternici şi stabili, securitatea şi stabilitatea. Securitatea şi stabilitatea devin, fără nici o îndoială, din ce în ce mai mult, funcţii, competenţe şi acţiuni colective.

Conceperea şi punerea în operă a unei arhitecturi internaţionale, care să prevină războiul şi conflictul armat şi să ducă la securitate şi stabilitate, ar presupune o puternică filozofie de reţea.

Descurajarea politică şi militară, îndeosebi militară, aparţine, în mare măsură, perioadei războiului rece. Ea există însă din totdeauna şi va exista totdeauna. Descurajarea politică şi militară se bazează încă pe arma nucleară, pe sisteme de arme ultraperfecţionate, pe capacitatea de a distruge, de a avertiza şi de a impune. Ea este valabilă, în sensul cunoscut, într-o epocă simetrică şi disimetrică (non-simetrică), adică într-o epocă în care fiecare îl poate lovi năprasnic pe celălalt cu aceleaşi arme şi într-o epocă în care decalajele tehnologice sunt atât de mari încât cel slab nu are nici o şansă în faţa celui puternic. Descurajarea este însă valabilă şi în epoca asimetrică, în care, deşi decalajele tehnologice se menţin şi chiar cresc, fiecare dintre posibilii adversari exploatează la maximum vulnerabilităţile celuilalt şi îl loveşte acolo unde îl doare cel mai tare. Cu alte cuvinte, în toate cazurile, descurajarea creează un fel de terorism al descurajării, care, scăpat de sub control, poate duce la catastrofe.

Extinderea dinamică a entităţilor economice, politice, militare şi de securitate deja existente reprezintă una dintre cele mai eficiente modalităţi de realizare, pe areale întinse, a stabilităţii şi securităţii. Este vorba, desigur, de extinderea NATO şi a Uniunii Europene, dar şi a altor entităţi stabile, puternice securizate şi, evident, securizante, organizaţii .

Extinderea Uniunii Europene şi a NATO nu constituie o „acaparare“ de noi teritorii, nici o simplă „convertire“ a fostelor ţări comuniste la valorile lumii occidentale. Ea este şi trebuie să fie compatibilă şi consonantă cu atitudinile, determinările, dorinţele şi interesele vitale ale statelor care se integrează în aceste entităţi, cu valorile şi orizonturile lor de aşteptare. Niciodată, până în acest moment, nu a fost posibilă realizarea de jure şi de facto a unităţii continentului european, a unei entităţi europene integrate şi integrale - economice, politice şi de securitate -, întrucât adversitatea şi sentimentul de ruptură, de falie erau mult mai puternice decât sentimentul de unitate civilizaţională. Uniunea Europeană nu se extinde în zonele de instabilitate economică, politică şi militară. Aceasta este o certitudine care face parte din filosofia extinderii şi realizării unităţii continentului. Ea nu se implică nemijlocit în rezolvarea problemelor statelor şi regiunilor, ci le cere acestora să şi le rezolve, sprijinindu-i în acest sens cu toate mijloacele de care dispune.

Uniunea Europeană acceptă doar acele state care-şi consolidează, prin efort propriu sau/şi prin cooperare, securitatea şi stabilitatea, care dezvoltă parteneriate şi se dovedesc a fi suficient de puternice, pe de o parte, pentru a se integra în comunitatea europeană, care se prezintă a fi foarte dură, concurenţială şi competitivă, şi, pe de altă parte, pentru a contribui în mod substanţial la întărirea puterii continentului.

NATO vizează mai ales dezvoltarea unei entităţi euro-atlantice de securitate şi apărare, care să construiască, să consolideze şi să impună, atât prin descurajare, cât şi prin acţiune directă, stabilitate şi securitate îndeosebi în zone europene şi eurasiatice de falii strategice, în regiuni tradiţional conflictuale şi în zone cu geometrie variabilă în ceea ce priveşte stabilitatea şi conflictualitatea. Fiecare dintre membrii Alianţei devine responsabil nu doar pentru apărarea frontierelor sale şi a celor ale

www.geo

polit

ic.ro

58

Alianţei, ci şi pentru stingerea oricăror conflicte sau premise de conflicte din arealul Alianţei şi din afara acestuia.

Însă cea mai interesantă modalitate de realizare şi consolidare a stabilităţii şi, pe această bază, a securităţii ni se pare a fi transformarea unor zone tradiţionale de confruntare şi a unor zone tampon, zone de indiferenţă strategică, zone de falie, zone în dispută sau considerate ca riscante în zone de confluenţă strategică.

Transformarea zonei extinse a Mării Negre într-un spaţiu de confluenţă ar ridica dintr-odată această regiune la rangul de generatoare de securitate şi stabilitate, care ar putea influenţa atât Orientul Apropiat, cât şi alte zone conflictuale de pe cercul numărul doi: Balcanii de Vest, Marea Egee, Orientul Apropiat, Cecenia şi Transnistria. Dacă ţările riverane şi cele de pe nivelul următor al elipsei strategice a Mării Negre nu îşi armonizează politicile şi strategiile construirii, în primul rând, prin mijloace proprii, a unei asemenea entităţi, este puţin probabil ca factorii exteriori, inclusiv Uniunea Europeană, să pluseze mai mult decât interesele lor o cer. Spre exemplu, Uniunea Europeană dezvoltă un parteneriat strategic cu Rusia şi cu China, iar materializarea lui geopolitică se realizează prin activarea unui coridor strategic prin Ţările Baltice, prin Siberia (zonă extrem de bogată în resurse energetice) prin Coreea de Sud şi China. De asemenea, Uniunea Europeană realizează un parteneriat strategic cu India, cu ţările din Peninsula Indochina şi cu Orientul Mijlociu, activând coridorul strategic de pe rimland. În acest fel, zona Mării Negre, care se prezintă a fi cea mai directă şi cea mai eficientă spre aceste spaţii, ar putea fi evitată. Or activarea ei, printr-un efort conjugat în primul rând al ţărilor din zonă, ar putea schimba complet datele problemei, centrând interesul şi resursele financiare corespunzătoare, spre această zonă, de mare importanţă pentru stabilitatea eurasiatică.

Zona extinsă a Mării Negre are şi poate avea valoarea unui adevărat nod geopolitic de reţea. Acest lucru este foarte important pentru construirea, în acest spaţiu, exact pe falia strategică de odinioară, a unui pilon de securitate şi stabilitate de valoare europeană, euro-atlantică şi eurasiatică.

România, ca deţinătoare a gurilor Dunării, deci a intrării în culoarul strategic al Dunării, a cărui importanţă economică creşte semnificativ, mai ales în ceea ce priveşte transporturile din reţeaua fluvială europeană, împreună cu Bulgaria şi Turcia, ţări NATO, care deţin mai mult de jumătate din litoralul Mării Negre, în cooperare cu Rusia, Ucraina, Georgia şi cu ţările caucaziene limitrofe, dar şi cu celelalte ţări din zona extinsă, are un rol activ şi extrem de important, devenind un fel de ţară-cheie sau de ţară-pivot în noua construcţie regională sud-estic europeană

www.geo

polit

ic.ro

59

ZONA MĂRII NEGRE ŞI FIZIONOMIA SA GEOPOLITICĂ

Vasile MARIN

Abstarct: The Black Sea region is still one of the areas to be confronted with serious political, economic and ethnical issues. Having a solid historical background, this area continues to manifest its contradictions, though violently at times, thus affecting the peace and security of the European space. For several years, the situation has become even more sensitive as a direct result of the acute energetic crisis, which eventually led to the implication of geo-political factors in the area. Such aspects implicitly resulted in an accelerated constitution of international structures and organizations meant to support the crises management process, and at the same time to help solve the conflict states, and to ensure a peace and security climate necessary to regional states’ development. Key words: area, geo-political factors, compacts, corridors.

Cuvinte cheie: zonă, factori geopolitici, compacte, culoare.

1. Consideraţii generale Zona Mării Negre reprezintă o dimensiune spaţială circumscrisă Mării Negre

cu implicaţii deosebite asupra compactului euroasiatic, la spaţiul de contact al celor două continente. Aici s-au produs de-a lungul istoriei numeroase evenimente, ce au marcat într-un mod special evoluţia popoarelor care s-au statornicit în aceste limite. Dacă am delimita zona, ne putem raporta la dimensiunile Mării Negre, precum şi ale statelor cu care aceasta se învecinează. Desigur, abordarea este oarecum simplistă, deoarece aceasta ar presupune că din zona Mării Negre ar putea face parte şi zona Extremului Orient, având în vedere dimensiunile Rusiei. Prin urmare, se poate aprecia că zona Mării Negre cuprinde acele dimensiuni spaţiale aferente Mării Negre în care se manifestă interesele strategice ale tuturor actorilor geopoliticii care au posibilitatea să le susţină, într-o formă sau alta.

Cu alte cuvinte, aprecierea face trimitere la actorii teritoriali care în mod evident se învecinează cu Marea Neagră, şi care au aici ascendenţe istorice şi un statut juridic recunoscut, dar şi la alţi actori ale căror interese strategice se regăsesc în zonă. Interesele în cauză sunt stimulate de o serie de elemente specifice acesteia, care o fac atractivă, dincolo de limitele sale fizice fireşti. În primul rând se poate face trimitere la marile rezerve de petrol şi gaze naturale descoperite în Caucaz şi Asia Centrală. Acestea au transformat zona Mării Negre într-o miză geostrategică disputată de multe dintre marile capitale ale lumii. De asemenea, valorizarea capitalului comercial şi strategic al Mării Negre şi a poziţiei acesteia de punte de legătură, între Asia Centrală, Europa de Est şi de Sud-Est, Estul Mediteranei şi Orientul Mijlociu a dus la implicarea în zonă, alături de ţările riverane şi a altor actori geopolitici majori ca S.U.A., U.E. şi chiar China. De altfel, se poate aprecia că cine controlează acest spaţiu deţine una din „cheile” Asiei Centrale şi mai departe a Orientului Extrem, ceea ce presupune dominarea necontestată a Asiei. Ca şi consecinţă, domeniul ce determină interesul crescând pentru zona Mării Negre include: poziţia geografică specială, la intersecţia a patru compacte geopolitice şi geostrategice majore (Europa de Sud-Est, Orientul Mijlociu şi Europa de Est şi Zona Caucaziană), spaţiul de confluenţă a patru culoare geopolitice majore (cel caspian, cel egeean, cel al Dunării şi cel al Niprului) ce reprezintă tot atâtea căi de acces şi defluire spre zone de interes geopolitic major; unica poartă de acces către oceanul planetar pentru România, Bulgaria, Ucraina şi Georgia; traseele unor viitoare magistrale energetice, dintre care mai semnificativ va fi TRACECA; un apreciabil segment al traficului de droguri, al crimei organizate şi emigraţiei clandestine, dinspre China, Asia Centrală şi Orientul Mijlociu către Europa Centrală şi Occidentală; un spaţiu cu numeroase probleme etnice şi frontaliere a căror

www.geo

polit

ic.ro

60

soluţionare nu se întrevede într-un viitor apreciat. Având în vedere aceste aspecte S.U.A., unica şi singura superputere a lumii,

îşi regândeşte complet strategia în raport cu această parte a lumii. O primă etapă a acestei strategii o reprezintă redesfăşurarea forţelor sale militare, în special în această zonă de contact euroasiatic. Redimensionarea şi reconfigurarea continuă a echilibrului de putere global, obligă S.U.A. să-şi regândească permanent atitudinea faţă de anumite zone ale lumii, printre care şi faţă de zona Mării Negre. Din această perspectivă Pentagonul îşi reconfigurează schema logistică şi a dispunerii forţelor în anumite zone ale lumii. Facilităţile logistice, concepute astfel încât să se plieze pe noile tehnologii şi tactici militare, susţinute printre alţii şi de Secretarul american al apărării, Donald Rumsfeld, trebuie instalate în locaţii geografice dominate de elite politice prietenoase şi demne de încredere. În categoria acestora intră Bulgaria, Georgia şi România ca state ce aparţin zonei Mării Negre.

În acest sens, zona Mării Negre oferă o excelentă poziţie pentru proiecţia puterii către Orientul Mijlociu şi Asia Centrală, chestiune deloc de neglijat. Este de asemenea o zonă ce asigură conexiunea cu compactul ponto–caspian, bogat în resurse energetice petrolifere, unde se intersectează interesele a numeroşi actori geopolitici. Deoarece Ucraina are o orientare geopolitică incertă, iar Turcia îşi menţine agenda politică şi de securitate proprie, cele trei state menţionate ale zonei, reprezintă spaţiile cele mai atractive pentru desfăşurarea forţelor americane. Prezenţa americană în zonă este extrem de benefică deoarece rearanjează echilibrul de putere pe o osatură democratică şi dinamică, reducând sfera de influenţă a Rusiei. În acest mod, se poate exercita un control mai sever al zonei, putându-se implementa şi un set de măsuri adecvate pentru întărirea securităţii acesteia şi asigurarea unei dezvoltări adecvate statelor ce o compun.

2. Zona Mării Negre - spaţiu de tranzit şi generator energetic Problema energetică a devenit unul dintre cele mai spinoase aspecte cu care

lumea contemporană a început să se confrunte. Dezvoltarea economică galopantă şi fundamentarea majorităţii tehnologiilor pe utilizarea energiei carbonice, provenită din cărbune, petrol şi gaze naturale a condus la scăderea rezervelor acestora cu o viteză ameţitoare. De altfel specialiştii apreciază că în viitorii 30 de ani aceste rezerve se vor apropia de epuizare, dacă nu se găsesc tehnologii energetice alternative. Există, în acest sens state care fac cercetări intense în domeniu, în timp ce altele îşi creează rezerve consistente din ţiţeiul mondial. Se apreciază astfel, că dincolo de rezervele sale naturale, S.U.A. şi-au stocat şi îşi stochează ţiţei în spaţii subterane naturale şi artificiale care să-i asigure funcţionarea economiei timp de circa 20 de ani. Din această perspectivă, se poate aprecia că 20 de ani reprezintă intervalul de timp suficient de mare care să asigure implementarea unei noi tehnologii energetice la scară naţională ori poate chiar planetară.

Legat de acest aspect, din punct de vedere energetic zona Mării Negre reprezintă un spaţiu cu dublă şi echipotentă importanţă: este un spaţiu de tranzit energetic dar şi unul generator de resurse energetice. Privitor la primul aspect, trebuie evidenţiat faptul că acest spaţiu este tranzitat de mari oleoducte şi gazoducte cum ar fi: oleductul Baku - Tiblisi - Ceyhan, gazoductele ruseşti ce aprovizionează Europa Occidentală cu gaz metan din Rusia sa. În afară de acestea sunt proiectate să fie construite şi altele cum ar fi Baku - Novorossisk, urmând ca petrolul să fie transportat pe apă pe culoarul egeean, Samara – Belarus – Polonia către Europa Occidentală, etc. Construcţia şi utilizarea gazoductelor şi oleoductelor presupun mari investiţii financiare cu implicaţii deosebite atât pentru investitori cât şi pentru statele tranzitate. Spre exemplu, oleoductul Baku - Tiblisi - Ceyhan, (cunoscut sub numele B.T.C.) a fost realizat cu investiţii ale consorţiului British Petroleum 30,1%, compania de stat din Azerbaidjan SOCAR, care deţine 25%, concernul american UNOCAL 8,9%, „Statoil” din Norvegia 8,71% şi „Petroleum” din Turcia 6,53%. La investiţie au mai participat şi

www.geo

polit

ic.ro

61

alte corporaţii americane, japoneze, italiene şi franceze care deţin procente neglijabile. Oleoductul, care străbate Azerbaidjanul, Georgia şi Turcia a determinat schimbări

politice majore în zonă, trezind practic din „somnolenţa geopolitică” una dintre zonele cele mai bogate în resurse energetice din lume. Astfel, în 2003, administraţia Şevarnadze, a fost răsturnată cu sprijin american şi înlocuită cu un guvern pro-american puterea trecând în mâinile lui Şaakasvili, care a apreciat că realizarea oleoductului B.T.C. reprezintă „o mare victorie geopolitică” pentru statele din zona Caspică. Având în vedere interesele existente, se poate aprecia că oleoductul B.T.C. asigură o subordonare totală administraţiilor naţionale din zonă faţă de politica S.U.A. Un alt aspect este cel legat de funcţionalitatea oleoductului. Astfel, administrarea giganticului oleoduct B.T.C. este asigurată de o înţelegere („Inter-Governamental-Agreement”) semnată de ţările participante la construcţie. Potrivit înţelegerii oleoductul are un statut special, de „stat în stat”, în Azerbaidjan, Georgia şi Turcia. Statutul acestuia permite eludarea legislaţiilor naţionale fără a se putea diminua cifra de afaceri a investitorilor. Construcţia oleoductului a pus în mişcare, desigur şi opozanţii, dintre care mai semnificativi sunt organizaţiile pentru protecţia mediului şi fermierii, care au fost expropriaţi şi nu au primit nici un fel de compensaţii. Lucrurile stau într-un mod asemănător şi cu alte oleoducte şi gazoducte ce tranzitează zona. Problema tranzitului energetic generează şi animozităţi ori contradicţii interstatale. Din acest punct de vedere, un exemplu îl reprezintă relaţiile Ucraina - Rusia. Este o realitate faptul că circa 90% din gazele naturale ruseşti tranzitează Ucraina către Europa Occidentală. Rusia achită Ucrainei acest tranzit în resurse energetice şi totodată îi livrează acesteia necesarul, respectiv de gaze naturale. Având în vedere schimbările din Ucraina şi pentru a afecta credibilitatea noii conduceri, care este prooccidentală, Rusia a hotărât să modifice preţul gazelor, aliniind astfel preţurile practicate faţă de Ucraina la nivelurile pieţei mondiale. Această creştere ar afecta periculos viaţa economică a Ucrainei şi nivelul de trai al populaţiei, va accentua inflaţia şi va lovi, în special, în uzinele metalurgice ucraineene, care sunt cele mai mari consumatoare de gaze. Având în vedere aceste aspecte, Ucraina a ameninţat, la rândul său, că va trece la majorarea substanţială a taxelor de tranzit. De asemenea, administraţia Iuşcenko doreşte renegocierea termenilor acordului ruso -ucraino - german din 2003-2004, care ar fi adus Rusiei controlul de factor asupra sistemului de tranzit ucrainean. Totodată, Ucraina, doreşte să trateze direct problema importului de gaze din Turkmenistan, fără a mai apela la intermedierea firmelor ruseşti de profil. Desigur, lucrurile nu se vor opri aici, deoarece Rusia doreşte să menţină securitatea liniilor de tranzit energetic din Ucraina în sfera sa de responsabilitate. Din această perspectivă, este posibil să se producă surprize în această zonă, având în vedere miza acestui „joc” strategic de tip energetic. Când abordăm problema zonei, ca generator de resurse energetice ne putem referi atât la dimensiunea teritorială a zonei cât şi la cea maritimă. Dimensiunea teritorială a zonei include ca spaţii generatoare de resurse energetice compactul ponto - caspian şi spaţiul românesc. Dacă la compactul ponto - caspian m-am mai referit într-unul din articolele anterioare, iar posibilităţile spaţiului românesc sunt cunoscute din acest punct de vedere, rămân de abordat în continuare câteva aspecte ale spaţiului maritim al zonei, ca generator de resurse energetice. Astfel, dincolo de alte bogăţii, platoul continental al Mării Negre conţine mari zăcăminte de petrol, în special în zona contiguă României şi Ucrainei. România este singurul stat din zonă care exploatează aceste zăcăminte. Existenţa lor a generat probleme între România şi Ucraina privind delimitarea platoului continental, probleme nerezolvate nici în prezent. Punctul de rezistenţă al negocierilor îl reprezintă problema Insulei Şerpilor, ocupată în prezent de Ucraina, deşi ea de drept a aparţinut României.

Prin urmare, existenţa unor uriaşe zăcăminte de ţiţei şi gaze naturale în zona Mării Negre a generat o puternică mişcare a actorilor geopolitici mai mari sau mai

www.geo

polit

ic.ro

62

mici pentru a avea acces la aceste rezerve, pentru a le transporta acolo unde este nevoie şi, în fine, pentru a beneficia de convertirea lor în resurse financiare. Dintre marii actori geopolitici care s-au fixat puternic în zonă, S.U.A. şi Rusia sunt cei mai semnificativi. Pentru a realiza siguranţa resurselor şi transportului petrolului, S.U.A. au stabilit o strategie care acordă un rol important Georgiei, în acest context. Pentru a-şi îndeplini obiectivele Pentagonul a angajat firma de asistenţă militară „Cubic” pentru a construi şi instrui la standarde moderne armata Georgiei. Astfel, ziarul britanic „The Guardian” arată că beneficiind de un contract de 15 milioane de dolari cu Pentagonul, pentru o perioadă de 3 ani (2004-2007), firma „Cubic” a angajat 30 de ofiţeri veterani care au fost trimişi la Tiblisi pentru a asigura asistenţa militară necesară. Tot „The Guardian” citează un diplomat american, care a declarat cu privire la misiunea „Cubic” următoarele: Unul dintre scopuri este acela de a face trupele georgiene capabile de a captura şi de a apăra un obiectiv dat. Consultanţii „Cubic” vor lucra în strânsă legătură cu ambasada americană din Tiblisi şi cu structura de comandă de la Stuttgart. Această apreciere confirmă faptul că Georgia va juca într-un viitor foarte apropiat rolul de „placă turnată” a politicii americane în compactul caspiano-pontic. Evenimentele din Abhazia, Osetia de Sud şi Adjaria au demonstrat slăbiciunea militară a Georgiei, iar americanii au nevoie de o Georgie puternică în zonă, care să controleze sigur cele trei republici rebele. Motivul este relativ simplu: siguranţa giganticelor conducte americane de petrol şi gaze naturale (Baku - Tiblisi - Ceyhan şi Baku - Tiblisi - Erzurum) care traversează cele trei republici semiautonome şi conduc spre portul petrolier Batum (capitala Adjariei). Prin urmare, pregătirea armatei georgiene, realizată potrivit programului „Cubic” are în vedere şi aspectul anterior menţionat sau în primul rând pe aceasta. De altfel, „Cubic” a avut în vedere şi eventualitatea unei crize în zonă, astfel că a analizat foarte serios o infrastructură de suport cum ar putea fi cea de la Constanţa.

Desigur, Rusia nu a rămas în expectativă, ci a ameninţat Georgia şi în mod indirect, pe sprijinitorii săi că nu-şi va retrage bazele militare din Adjaria până în 2011. De altfel, Moscova se teme îndeosebi datorită posibilităţii ca ţările din Caucazul de Sud să acceadă în NATO şi UE, zona ieşind total şi definitiv de sub influenţa Rusiei. De altfel, zona este extrem de importantă pentru S.U.A, deoarece în timp ce ţările OPEC „jonglează” cu preţul petrolului, accesul american la resursele caucaziene, ce nu au fost incluse în controlul OPEC, menţine pe piaţa americană un nivel scăzut al acestuia.

3. ZONA MĂRII NEGRE – SPAŢIU AL DISENSIUNII ŞI COOPERĂRII Evoluţia situaţiei europene în secolul XX, marile evenimente cu care continentul

s-a confruntat şi care au reverberat la nivel global au lăsat multe probleme nerezolvate şi în această zonă. În acest context, se înscrie şi zona Mării Negre care este una dintre cele mai eterogene zone ale Europei, din punct de vedere etnic, religios şi social. Această eterogenitate alăturată unor moşteniri istorice strâmbe reprezintă principala cauză a numeroaselor conflicte şi stări de tensiune, mai mult sau mai puţin accentuată, ce se produc în zonă. Multe din acestea sunt alimentate din exterior, dar marea majoritate au caracter intern, în cadrul zonal.

Făcând o trecere în revistă, putem evidenţia problema crudă a Turciei, conflictele interne din Caucazul de Sud, relaţiile dintre Rusia şi Ucraina, problema transnistreană, relaţiile româno - ucraineene ş.a. Toate acestea, abat ţările zonei de la o linişte firească şi o dezvoltare normală, cu atât mai mult cu cât nivelul de trai al populaţiei este extrem de scăzut. Gestionate, în multe momente, de lideri inflexibili aceste situaţii fierbinţi pot degenera în conflicte devastatoare cărora le cade victimă, în cele mai frecvente dintre cazuri, populaţia neajutorată (femei, copii, bătrâni). Această stare de lucruri potenţează riscuri deosebite, prin intensificarea prezenţei militare în zonă, prin exod de populaţie, prin lipsa de control în spaţiile naţionale şi etnice, prin proliferarea crimei organizate, a

www.geo

polit

ic.ro

63

traficului de droguri, de persoane şi organe umane. Una din situaţiile care pot degenera iarăşi în conflict deschis cu influenţă directă asupra stabilităţii şi îndeosebi a rolului României în zonă o reprezintă cea din Transnistria.

Problema transnistriană, a apărut ca o replică rusă la extinderea N.A.T.O. şi U.E. spre Est. Potrivit aşa-zisului, Plankozak (după numele autorului său, Dimitri Kozak, aghiotant al preşedintelui rus Vladimir Putin) Transnistriei (partea de peste Nistru a Republicii Moldova) i se oferă un statut internaţional compatibil cu cel al Republicii Moldova. Această iniţiativă urmăreşte consolidarea frontierei geopolitice a Rusiei la graniţa cu România, prin atribuirea rolului de enclavă rusă Republicii Moldova. Acest plan, cunoscut sub numele de Kaliningrad - 2 se traduce prin menţinerea unor administraţii pro-ruse la circa 1000 de kilometri distanţă de frontierele federaţiei, în imediata vecinătate a N.A.T.O. şi U.E. După 11 septembrie 2001 când prioritatea strategică a S.U.A. şi întregii lumi democratice a devenit lupta cu terorismul şi preluarea controlului asupra zonelor cunoscute pentru exportul ilegal de arme, Rusia a găsit prilejul pentru a-şi permanentiza prezenţa militară la Tiraspol. Prin urmare, Moscova continuă să menţină în prim plan, ideea revenirii sale ca superputere globală, reluării controlului asupra întregului spaţiu fost sovietic, precum şi cea a dominaţiei „vecinătăţii apropiate”, constituită din spaţiile aflate în sfera de influenţă sovietică. Având în vedere aceste aspecte, conducerea Rusiei a sprijinit permanent supravieţuirea regimului de la Tiraspol prin ajutoare nerambursabile, precum şi printr-un păienjeniş abil de condiţii, declaraţii şi memorandumuri mediate de reprezentanţii Kremlinului. Conflictul regional întreţinut de Rusia în Moldova a fost un laborator, de experimentare a politicilor de manipulare sau chiar de modificare a strategiilor de evoluţie independentă a noilor state naţionale apărute după prăbuşirea U.R.S.S.. Utilizând forţa, Rusia a încercat să aplice tehnicile acestui conflict în Georgia, Estonia, Crimeea şi alte regiuni ale C.S.I. Realizarea practică a intereselor ruseşti, s-a dovedit foarte diferită, în fiecare caz în parte, variind în funcţie de fizionomia etnică, de presiunile externe şi de rezistenţa opusă. În Transnistria, obiectivul major urmărit de Rusia este de fapt menţinerea Republicii Moldova sub tutela politică a Moscovei, utilizând regiunea nistreană ca pe un fitil amorsat, ce poate fi oricând aprins. Această situaţie a creat permanent o stare de disconfort politic în această parte a zonei Mării Negre, cu implicaţii directe asupra României şi Ucrainei. Existenţa unui important complex militar rusesc în Transnistria, care produce armament de tip nuclear, a unui important centru de control al comunicaţiilor constituie de asemenea motive de nelinişte pentru statele din zonă. Totodată, menţinerea Armatei a 14-a, care chiar dacă este diminuată numeric posedă o logistică impresionantă în măsură să preia importante forţe militare dezvăluie în mare parte intenţiile ruseşti. Armata a 14-a este proiectată ca un eşalon de intervenţie rapidă având rolul de aplica prima loviturile împotriva forţelor N.A.T.O. Schema de organizare a acestei structuri militare este extrem de flexibilă, ea putând în timp scurt să-şi argumenteze forţele de peste cinci ori mai mult decât cele curente, care, de altfel, nu sunt deloc neglijabile. După modul cum se prezintă lucrurile, de departe, ecuaţia transnistreană este poate cea mai complexă cu care este confruntată zona Mării Negre. Implicarea activă a României şi Ucrainei în rezolvarea acesteia este deosebit de benefică. Din această perspectivă poziţia României a căpătat o greutate mult mai mare, având în vedere două aspecte: calitatea de membru N.A.T.O. şi relaţia specială pe care o are cu S.U.A., consecinţă a „iniţiativei Băsescu” de realizare a axei Bucureşti - Londra - Washington. Nu mai puţin importantă este şi prezenţa bazelor militare americane în România, care contrabalansează existenţa celor ruseşti din Transnistria. „Jocul geopolitic” a început să se echilibreze, astfel că încet, încet ecuaţia transnistreană îşi va găsi rezolvarea şi probabil, şi cea românească. Cine ştie? Zona Mării Negre nu este numai o zonă de frământări ci şi una a cooperării şi înţelegerii.

În acest context, cooperarea regională în zona Mării Negre reprezintă pentru

www.geo

polit

ic.ro

64

România o dimensiune semnificativă a diplomaţiei sale, complementară procesului de integrare europeană şi euro-atlantică. Prin urmare, structurile regionale existente, între care: Procesul de Cooperare în Europa de Sud-Est (SEECP), Organizaţia Cooperării Economice a Mării Negre (OCEMN), Iniţiativa de Cooperare în Europa de Sud-Est (SECI), Iniţiativa Central Europeană (ICE) şi Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (PSESE) ş.a. au fost create cu scopul de a întări cadrul de stabilitate economică şi politică din zonă, pentru a asigura dezvoltarea statelor membre într-un climat de pace, securitate, bună vecinătate şi cooperare.

Unele dintre aceste structuri nu sunt arondate exclusiv zonei Mării Negre, dar existenţa lor influenţează climatul de securitate şi cooperare în interiorul acesteia.

Ca parte a demersurilor de consolidare a poziţiilor sale în procesul de integrare europeană şi euro-atlantică, România s-a implicat activ în promovarea politicii şi programelor de cooperare regională printr-o participare dinamică în toate organizaţiile din Europa de Sud-Est şi o contribuţie constantă la dezbaterea problemelor de interes pentru statele din zonă.

Astfel, la Summit-ul SEECP din 12 februarie 2000, care a avut loc la Bucureşti, şefii de stat şi de guvern din Albania, Bulgaria, Grecia, Macedonia, România şi Turcia au adoptat „Carta Bunei Vecinătăţi, Stabilităţii, Securităţii şi Cooperării în Europa de Sud-Est". Carta de la Bucureşti reiterează dorinţa statelor participante la SEECP de a dezvolta relaţii de bună vecinătate şi de a înfăptui reformele democratice şi economice.

În perioada aprilie 2004 - aprilie 2005, România a deţinut preşedinţia în exerciţiu a SEECP. Preşedinţia română în exerciţiu a SEECP şi-a propus să dinamizeze cooperarea regională în cadrul SEECP, astfel încât această structură să devină, cu adevărat, „vocea regiunii".

Obiectivele principale urmărite de ţara noastră pe durata exercitării acestui mandat au vizat următoarele aspecte: promovarea unei solidarităţi sporite a ţărilor din Balcanii Occidentali cu ţările învecinate; consolidarea şi coordonarea eforturilor de integrare europeană a ţărilor din Balcanii de Vest, în conformitate cu principiile stabilite în „Agenda de la Salonic”; utilizarea eficientă a oportunităţilor oferite de diferenţele în statut şi experienţă ale statelor din Europa de Sud-Est în procesul integrării europene, în vederea obţinerii unui transfer cât mai eficient de „know-how" către ţările din Balcanii de Vest; întreprinderea unor măsuri concrete în implementarea conceptelor de „regional ownership" şi „regional leadership" prin conturarea unor strategii şi unor acţiuni conforme nevoilor specifice ale ţărilor din regiune; amplificarea cooperării interparlamentare prin găzduirea unei conferinţe regionale parlamentare; lansarea unui proces de reflecţie la nivel academic, în scopul elaborării unui model geopolitic regional, care ar putea fi util şi zonelor învecinate (Marea Neagră, Caucaz); organizarea unor seminarii şi conferinţe pe teme privind sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii, a democraţiilor locale şi a cooperării transfrontaliere în vederea susţinerii dezvoltării unor euroregiuni viabile, securizarea frontierelor, combaterea crimei organizate, a terorismului şi a corupţiei în zonă; sprijinirea procesului privind crearea Comunităţii Energiei în Europa de sud-est, proces care constituie o premisă pentru dezvoltarea durabilă şi integrarea europeană a regiunii. O atenţie deosebită va fi acordată cooperării regionale în domeniul combaterii criminalităţii organizate şi a corupţiei, prin lansarea unei campanii comune, în acest sens, precum şi prin lansarea iniţiativei adoptării unei Carte Anticorupţie în Europa de sud-est.

Totodată, România este stat fondator al structurii de cooperare economică la Marea Neagră, lansată la 25 iunie 1992, prin semnarea Declaraţiei de la Istambul. Statele semnatare ale acordului au fost Albania, Armenia, Azerbaidjan, Bulgaria, Grecia, Georgia, Moldova, România, Federaţia Rusă, Turcia şi Ucraina. Conform acordului din 25.06.1992 membrii O.C.E.M.N. declară că „vor face de acum paşi concreţi, identificând, dezvoltând şi continuând, cu participarea organizaţiilor lor competente,

www.geo

polit

ic.ro

65

întreprinderi şi firme, proiecte de interes comun, în următoarele domenii: transport şi comunicaţii, incluzând infrastructura, informaţii, schimburi de informaţii economice şi comerciale, inclusiv statistici, standardizarea şi certificarea produselor, energie, minerit şi prelucrarea minereurilor, turism, agricultură şi agro-industrie, protecţie veterinară şi sanitară, sănătate şi farmaceutică, ştiinţă şi tehnologie.”

Documentul mai stipulează că: ...„în vederea promovării cooperării lor, statele participante vor încerca să îmbunătăţească mediul de afaceri, în principal prin: facilităţi diferite, prin negocieri bilaterale, înregistrări prompte, şederii şi mişcării libere a oamenilor de afaceri în teritoriile lor, generând sprijin pentru întreprinderile mici şi mijlocii, asigurarea de condiţii adecvate investiţiei, prin punerea în acţiune de înţelegeri pentru evitarea dublei taxări în promovarea investiţiilor şi încurajarea cooperării în zonele economice libere.” Este esenţial de reţinut că documentul O.C.E.M.N. exprimă raţiuni economice interzonale exprese, raţiuni ce se bazează pe presupunerea că prosperitatea economică a regiunii va fi realizată doar prin cooperarea economică a tuturor statelor membre.

Semnarea „Cartei pentru Cooperare Economică la Marea Neagră", la 5 iunie 1998, la Yalta, marchează momentul transformării acestei structuri de cooperare într-o organizaţie internaţională. Odată cu depunerea instrumentelor de ratificare a Cartei de către 10 state membre, printre care şi România, la 30 aprilie 1999, devine funcţională Organizaţia pentru Cooperare Economică la Marea Neagră. Începând cu 8 octombrie 1999, urmare adoptării Rezoluţiei A/54/5, OCEMN dobândeşte statutul de observator la ONU.

„Declaraţia Decenială" adoptată la Istambul, la 25 iunie 2002, cu prilejul Summit-ului aniversar al OCEMN, indică printre principalele obiective ale OCEMN: accelerarea dezvoltării economice şi sociale a statelor membre, în perspectiva integrării lor în Uniunea Europeană, prin intensificarea cooperării multilaterale şi folosirea avantajelor care decurg din proximitatea geografică şi complementaritatea economiilor naţionale, cooperarea cu Uniunea Europeană şi cu alte iniţiative şi structuri regionale, conform noii etape de evoluţie a organizaţiei.

Priorităţile României în cadrul organizaţiei au în vedere următoarele: susţinerea iniţiativelor cu un puternic impact regional derulate prin Fondul pentru

Dezvoltarea Proiectelor (constituit în anul 2003 pe baza contribuţiilor voluntare ale statelor membre) ca bază de finanţare a proiectelor de dezvoltarea regională, precum şi crearea unor parteneriate, în acest sens, cu instituţiile financiare internaţionale; susţinerea demersurilor organizaţiei de dezvoltare a unei relaţii privilegiate de colaborare

cu UE, în domenii specifice, prin prisma intereselor comune, cum ar fi: transporturile, energia, telecomunicaţiile, combaterea crimei organizate şi a terorismului, protecţia mediului înconjurător; revitalizarea activităţii Grupurilor de lucru şi promovarea unor programe comune

privind dezvoltarea coridoarelor europene de transport şi crearea unei infrastructuri regionale de transport care să fie conectată la Europa Occidentală; implementarea proiectului pieţei integrate sud-est europene a energiei, care să

aibă în vedere atât aspectele legate de producţie, transport, distribuţie, cât şi cele privind protejarea mediului; sprijinirea eforturilor statelor din Caucaz, de consolidare a proceselor democratice şi

a reformelor impuse de tranziţia la economia de piaţă şi de cooperare susţinută cu comunitatea euro-atlantică; în calitate de ţară-coodonatoare a Grupului de lucru pentru cooperare în domeniul

combaterii crimei organizate, definitivarea Protocolului adiţional privind combaterea terorismului la Acordul OCEMN între Guvernele statelor participante la Cooperarea Economică la Marea Neagră în domeniul combaterii criminalităţii, în special a formelor sale organizate (Acordul OCEMN), şi adoptarea unei Declaraţii comune a miniştrilor de interne asupra dezvoltării cooperării între instituţiile specializate în combaterea crimei organizate;

www.geo

polit

ic.ro

66

creşterea contribuţiei OCEMN la consolidarea securităţii şi stabilităţii în regiunea Mării Negre. ICE este o formă flexibilă şi pragmatică de cooperare regională, creată în anul

1989, care reuneşte 17 state: Albania, Austria, Belarus, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Republica Cehă, Croaţia, Italia, Macedonia, Republica Moldova, Polonia, România, Serbia şi Muntenegru, Slovacia, Slovenia, Ucraina şi Ungaria.

În cadrul ICE, România acţionează pentru promovarea unor proiecte de formare profesională a viitorilor funcţionari publici, conform criteriilor UE, precum şi de împărtăşire a celor mai bune practici şi a experienţei în materie de management post-privatizare şi de acces la fondurile de dezvoltare.

În perspectiva integrării sale în UE, România consideră creşterea competitivităţii economice ca fiind o prioritate decisivă atât pentru guvernul român, cât şi pentru toate statele membre ICE, manifestând un interes deosebit în: dezvoltarea reţelei de infrastructuri de energie şi de transport, mai cu seamă că ţara noastră va avea un rol important în viitorul coridor european Nord - Sud, care va lega Marea Adriatică de Marea Neagră; urgentarea redeschiderii cursului superior al Dunării, pentru care este necesară găsirea de fonduri la nivel european şi internaţional.

O preocupare deosebită a guvernului român o constituie combaterea criminalităţii, a migraţiei şi a traficului ilegal, văzute ca obligaţii comun asumate de toate statele membre ICE, iar întărirea colaborării între ICE şi Centrul Regional pentru Combaterea Crimei Transfrontaliere de la Bucureşti în acest domeniu, concretizată în semnarea Înţelegerii de cooperare în cadrul Centrului, reprezintă un pas important în eforturile de aliniere la reglementările UE în materie.

Prin Declaraţia privind „Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (PSESE)" adoptată la 10 iunie 1999, la Köln, peste 40 de state-partenere şi organizaţii internaţionale s-au angajat să sprijine ţările din Europa de Sud-Est (Albania, Bosnia-Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Macedonia, Republica Moldova, România şi Serbia şi Muntenegru) în eforturile lor de promovare a păcii, democraţiei, respectului drepturilor omului şi prosperităţii economice în vederea asigurării stabilităţii întregii regiuni.

PSESE reprezintă cea mai ambiţioasă încercare a comunităţii internaţionale, îndeosebi a Uniunii Europene şi SUA, de a contribui la stabilizarea fostei Iugoslavii şi, în general a Balcanilor. România, are în atenţie problemele de securitate, apărare, afaceri interne şi justiţie, urmărind cu prioritate: punerea în aplicare a convenţiei ONU privind criminalitatea organizată transnaţională; consolidarea sprijinului politic acordat SEECAP (South East Europe Common

Assessment Paper on Regional Security Challenges and Opportunities); sporirea rolului Centrului Regional pentru Combaterea Crimei Transfrontaliere ca

un proiect major al cooperării regionale în domeniul aplicării legii împotriva riscurilor asimetrice inclusiv în lupta împotriva terorismului; încurajarea unei cooperări mai strânse între ţările din Europa de Sud-Est, precum şi

consolidarea coordonării între iniţiativele din această zonă, ş.a. Privitor la S.E.C.I. obiectivele principale aflate pe agenda română a anului

2004 şi acţiunile ce vor fi întreprinse pentru realizarea acestora sunt: mediatizarea activităţii grupului de lucru „Simplificarea şi facilitarea procedurilor de

trecere a frontierei pentru mijloace de transport comerciale"; completarea portofoliului SECI pe probleme de proceduri vamale şi transport în regiune; organizarea de audieri publice pentru oamenii de afaceri care desfăşoară activitate de

comerţ exterior, în scopul cunoaşterii legislaţiei vamale, ş.a. Toate aceste aspecte ne conduc către concluzia potrivit căreia numeroşi actori

geopolitici au în atenţie zona Mării Negre, îndeosebi privind estomparea contradicţiilor interstatale şi interetnice, gestionarea crizelor noi apărute şi în curs de apariţie, precum şi realizarea unui climat de siguranţă şi linişte care să permită realizarea stabilităţii şi o dezvoltare economică adecvată a statelor ce aparţin acesteia.

www.geo

polit

ic.ro

67

GEOPOLITICĂ ŞI REALISM POLITIC LA MAREA NEAGRĂ

Vasile NAZARE

Absract: In the new geopolitical and geostrategical context, The Black Sea brings balance to the relations of power in the region. Confrontation resulting in repercussions on the global forces equilibrium. In this process, Romania can and must be involved under all aspects: political, economical, cultural and military, in order to project, protect and defend its national interest. Redone many times and synchronized with the historical time, the level of development, the alliances system and the security aspirations of the people. The current NATO membership and the future status of EU member, offer Romania the possibility of conceiving its future in a secure and stable environment, ready to attain high parameters of performance and prosperity. History has smiled, has offered us a role. Decisive is our capacity of playing it at high expectations. And this chance must not be missed. Romania can give The Black Sea a role of geopolitical pivot, with geoeconomical and geostrategical valences for the entire zone, helping the internationalization process through direct implication of the global and regional powers that have interests - USA, Russia, EU -, to add the region to the European and Euro-Asiatic space.

I. GEOPOLITICĂ ŞI REALISM POLITIC Singurul model de interpretare a relaţiilor internaţionale luat în considerare

pentru a explica natura raporturilor interstatale, remarca A. Blin, este cel "realist", bazat pe "polaritatea sistemelor şi inteligenţa raporturilor de forţe". Paradigmă centrată pe predominanţa puterii politice şi militare, în care ordinea strategică este menţinută de o structură de echilibru între actorii cei mai puternici care folosesc forţa de persuasiune şi intimidare prin politici abile ce implică recursul simultan la o diversitate de modalităţi politice, diplomatice, economice, culturale şi militare.1

Promotorii realpolitik-ului - H.J. Morgenthau, E.H. Carr, W. Lipmann, R. Osgood, R. Tucker, K. Thompson etc. - îşi fundamentau concepţia pe triada putere (forţă) - interes naţional - conflict, din perspectiva căreia conservarea, protejarea şi proiectarea interesului naţional în relaţiile internaţionale devin posibile numai prin valorificarea factorilor de putere (economică, politică şi militară). Motiv pentru care politica de securitate şi asigurare a păcii refuză orice argumente sau contraargumente de ordin moral şi etic. Interesul este "definit ca putere", iar "aspiraţiile morale ale unei naţiuni" nu se identifică cu "legile morale care guvernează universul".

Concepţia realismului politic, promovată după cel de al doilea război mondial, aparent, nu mai este de actualitate. Însă, astăzi asistăm la o combinaţie subtilă între ideile geopolitice mai vechi sau mai noi cu cele ale realismului politic. Observăm, totuşi, că politica marilor puteri se fundamentează pe axiome verificate de timp, parţial originale în concepţia clasică: a) sfera politicii se defineşte prin relaţii de putere şi autoritate, iar voinţa de putere

reprezintă esenţa politicii şi a războiului; b) politica se fundamentează pe interese, iar interesul naţional trebuie proiectat şi

apărat oriunde este nevoie prin toate mijloacele, inclusiv prin forţă; c) raportul dintre state sunt raporturi de forţă, iar istoria relaţiilor internaţionale

devine naraţiunea competiţiei pentru hegemonie; d) "dorinţa de putere", nesatisfăcută la nivel naţional, este exportată pe plan internaţional;

"lupta pentru putere", înnăscută naturii umane, este translată la nivelul statului care devine principalul actor al relaţiilor internaţionale; "dorinţa pentru putere nu

1 Blin, A., Către o pace democratică ? în Puteri şi influenţe, Ed. Corint, Bucureşti, 2001,p. 179, 183.

www.geo

polit

ic.ro

68

poate fi abolită peste tot în lume, cei care ar renunţa la ea ar cădea pur şi simplu victime puterii altora";

e) orice stat este un potenţial agresor şi nici un stat nu cunoaşte intenţiile altora; f) factorul geografic devine componenta condiţională în materie de politică externă; g) politica externă primează în raport cu cea internă; h) protejarea intereselor proprii implică elaborarea de scenarii geopolitice pe termen

mediu şi lung şi identificarea politicilor corespunzătoare de înfăptuirea a lor; i) toate statele acţionează după regulile realismului politic, dar nu o recunosc; j) echilibrul internaţional este caracterizat de lupta pentru putere între cei care vor

să păstreze redistribuirea actuală a puterii şi cei care doresc să o schimbe; k) sentimentul exagerat de securitate şi maniheismul alimentează permanenţa unei

stări de dezordine mondială, provoacă un clivaj între statele democratice şi cele nedemocratice;2

l) conduita statelor nu este condiţionată, influenţată de morală şi drept, ci de tendinţa de apărare a propriilor interese, ceea ce pune în evidenţă o realitate de necontestat: "cooperarea este excepţia, iar competiţia regula".3 ;

m) securitatea naţională a fiecărui stat este influenţată de trei categorii de factori: geografici, economici şi politici; iar deznodământul confruntării, a raporturilor de putere devine o funcţie de anumite variabile: poziţia geopolitică şi geostrategică a actorilor implicaţi;

n) când interesele naţionale sunt ameninţate, orice soluţie este acceptată, indiferent de costuri, chiar şi războiul, "lege universală a istoriei" (Morgenthau); pacea (absenţa războiului) este privită ca o stare de normalitate doar în condiţiile acceptării dominaţiei, altfel devine un nonsens, o realitate inacceptabilă.

"Imaginea realistă asupra lumii, scria Guzzini, vrea să fie pragmatică, nu cinică. Scopul său principal este evitarea unui mare război prin controlarea şi limitarea conflictelor cu ajutorul unei balanţe viabile a puterii" (activitatea puterilor centrale; activitatea statelor tampon, a protectoratelor şi a statelor de interes, înţelegerile compensatorii, cursa înarmărilor, alianţele sau rolul "balansorului" - Morgenthau), întărită de înţelegeri normative (etice, derivate din opinia publică mondială sau dreptul internaţional). "În viziunea realiştilor, lupta pentru putere va exista întotdeauna. Conflictele nu vor fi abolite. Pentru realişti, politica externă impune adesea decizii pe care nimeni nu vrea să le ia (...) Realpolitik nu este o chestiune de alegere, ci o necesitate pe care actorii responsabili trebuie să o modereze". 4

În ciuda nuanţărilor sau a apariţiei curentelor de inspiraţie neorealistă sau globalizatoare, realismul politic este resimţit şi perceput astăzi ca o prezenţă vie în practica relaţiilor de putere, a relaţiilor internaţionale contemporane. Cel puţin la nivelul politicii celor doi mari rivali SUA şi Rusia realismul a devenit un crez politic. Iar geopoliticienii celor două competitoare deşi exprimă interese divergente se întâlnesc într-un punct comun: urmărirea obsesivă a interesului naţional de menţinere a statutului de putere globală sau regională. H. Kissinger, în spiritul unui autentic realpolitik, scria: "Americanii trebuie să accepte rolul de mare putere şi să înveţe să 2 vezi Mearsheimer, J.J., Tragedia politicii de forţă, Bucureşti, Ed. Antet, 2001, p. 26-45; Guzzini, Ş., Realism şi relaţii internaţionale, Iaşi, Ed. Institutul European, 2000, p. 62-71; Valentin, V., Conflict şi putere în relaţiile internaţionale. Perspective realiste şi neorealiste, www. presamil.ro/ SMM/2004/01/ pag% 2014-16. htm - 26k; Blin, A., op., cit., p. 183 3 Lorrain, P., Incredibila alianţă. Rusia-Statele Unite, Bucureşti, Ed. Trustul Editorial Lider, 2004, p. 234. 4 Guzini, Ş., op. cit., p. 74. 5 Lorrain, P., op. cit., p. 227.

www.geo

polit

ic.ro

69

se servească de forţă pentru a-şi apăra interesele şi a face să progreseze campania libertăţii. Această politică este mai sigură decât izolaţionismul lor tradiţional".5 Pentru ca Ch. Krauthammer (unul din fruntaşii echipei neoconservatoare cu mare influenţă în actuala Administraţie Bush) să-l completeze, reiterându-i parţial ideile. "Să dăm uitării izolaţionismul (cele două oceane nu mai reprezintă protecţia pe care o reprezentau odinioară); să dăm uitării wilsonianismul cu aspiraţia lui naivă de a pune capăt tuturor conflictelor; să dăm uitării "realismul" îngust, care urmăreşte puterea de dragul puterii; să dăm uitării construcţia imperiului, pentru care opinia publică americană nu are nici o predilecţie; să dăm uitării globalismul democratic al anilor ‘90, concept de o anvergură prea ceţoasă şi prea ambiţioasă". Soluţia viabilă, pentru o hiperputere vulnerabilă (SUA - s.n.), concluziona autorul, fiind "realismul democratic". Adică, sprijinirea democraţiei, prin resurse financiare şi umane, oriunde există o necesitate strategică - locul în care inamicul existenţial prezintă o ameninţare "globală mortală la adresa libertăţii".6 O poziţie (cu nuanţe liberale) care relaţionează (condiţionează) conceptul de securitate de cel al "democraţiei şi libertăţii".

Z. Brzezinski, spre deosebire de H. Kissinger şi Ch. Krauthammer, pune realismul politic nu în slujba echilibrului puterii, ci a aşa-zisei misiuni umaniste a SUA cu care ar fi fost investită de la crearea lor, concluzionând că doar America are capacitatea politică, financiară şi prestigiul necesar pentru a juca un rol stabilizator în lume.

Jocurile de putere pe Marele eşichier al politicii mondiale, Eurasia, sunt decisive pentru viitorul echilibrului internaţional. SUA, susţinea politologul şi geopoliticianul american, poate câştiga disputa cu potenţialii săi rivali, Rusia şi China, dacă reuşeşte să câştige controlul asupra câtorva pătrate geostrategice esenţiale: Ucraina, Azerbaidjan şi Usbekistan (partidă deja pierdută prin închiderea de către preşedintele Karimov a bazelor americane). De cealaltă parte a baricadei, Leonid Ivaciov (în "Rusia şi lumea în pragul noului mileniu") motiva obiectiv tendinţele imperialiste ale Rusiei şi considera parteneriatul strategic cu SUA ca pe o "gravă eroare, care vine în contradicţie cu adevăratele interese ale ţării", după cum "(...) Ideea unei posibile intrări a Rusiei în NATO naşte îngrijorare în China şi în lumea islamică", iar A Dughin (în "Fundamentele Geopoliticii") se pronunţă fără echivoc: "Interesele naţionale ruseşti actuale constau în păstrarea cu orice preţ a potenţialului său strategic la nivel intercontinental, adică să rămână "o superputere", chiar la o scară mai redusă. Pentru acest obiectiv "se poate jertfi totul - a accepta orice fel de compromisuri politice, geopolitice, economice şi teritoriale. Păstrând potenţialul strategic, orice concesie teritorială făcută astăzi va fi revizuită mâine în folosul ruşilor". Debalansarea sensibilului echilibru strategic între Rusia şi NATO în favoarea acestuia din urmă, va transforma Rusia din "subiect" în "obiect" al geopoliticii, iar ruşilor nu le va rămâne decât să navigheze într-o situaţie impusă din afară, alegând rolurile şi priorităţile într-un joc care le este străin. Soluţia propusă de A. Dughin pentru ieşirea din impas o constituie calitatea armatei, temelia întregii politici externe ruseşti. Problemă determinată hotărâtor de opţiunea geopolitică. Dacă Rusia se proiectează într-un viitor Imperiu, în calitate de integrator şi pol al noului bloc continental (Eurasia), federaţia trebuie să opteze fără echivoc pentru înarmarea nucleară şi strategică în detrimentul formelor locale de înarmare, în perspectiva ducerii unor războaie de anvergură continentală. Asta

6 Sikorski, R., A trăi cu o hiperputere: Idei despre Europa şi relaţiile transatlantice, în About New Europe Review, www. neweuropereview. com/ Romanian/Idei-despre-Europa-si-relatiile-transatlantice.cfm - 39k.

www.geo

polit

ic.ro

70

presupune creşterea rolului forţelor strategice - aviaţie, submarine, portavioane, crucişătoare dotate cu rachete intercontinentale şi focoase nucleare - şi al programelor militare cosmice, alternativă la Iniţiativa de Apărare Strategică iniţiată de Reagan.

Destinul grandios al Rusiei, în opinia autorului, nu depinde de volumul demografic sau de situaţia politică şi economică, ci de nivelul de înarmare care permite apărarea suveranităţii faţă de singurul "«duşman potenţial» al Rusiei - SUA şi blocul nord-atlantic. Celelalte probleme decurg de aici". În geopolitică, are convingerea geopoliticianul rus, "specificul armamentului unei ţări (...) este mai convingător decât declaraţiile oficiale şi neoficiale ale diplomaţilor sau liderilor politici". Iar axa geografică a Rusiei are un singur imperativ: expansiunea până la Oceanul Indian. Deziderat realizabil şi explicabil de el prin aşa-zisa teorie a "razelor deschise".7

Noul imperiu euroasiatic, în care puterea Rusiei urmează să joace un rol fundamental, trebuie să-şi propună obiective corespunzătoare intereselor şi orgoliilor sale imperiale: dominarea zonei (heartlandul euroasiatic), respingerea atlantismului, supravegherea strategică a SUA, refuzul expansiunii şi dominaţiei valorilor liberale".8

Realismul este deopotrivă acceptat şi repudiat. El a postulat şi consacrat în istoria relaţiilor internaţionale principii şi sisteme conceptuale de referinţă: "politica forţei" (H.v. Treitschke), "raţiunea de stat" (F. Meinecke), legea tranziţiei "ciclurilor şi a stabilităţii hegemonice"9, "securitatea colectivă", "descurajarea nucleară", "riposta graduală" etc. Dar absolutizarea şi exagerarea sa pot genera adevărate pericole. "Statele care contează pe creşterea puterii lor ca garant al securităţii, avertiza H. Kissinger, pot depăşi oricând limitele, punând în pericol stabilitatea mondială". Iar dorinţa de contracarare a unei ipotetice agresiuni poate conduce la politici de-a dreptul aberante. Nu mai departe, Ziuganov considera că o alianţă a Rusiei cu islamismul radical şi fundamentalist ar putea constitui o alternativă la hegemonia civilizaţiei occidentale (americane - s.n.). Din momentul în care ordinea internaţională nu mai putea fi garantată de principiile invocate de W. Willson, preciza H. Kissinger, trebuie să recurgem şi să statuăm un alt principiu al distribuţiei puterii în viaţa internaţională, cel al "echilibrului puterilor", sigurul care, în virtutea unui set de valori acceptat unanim, poate asigura acel climat internaţional de securitate şi destindere, denumit de S. Cohen "pacea rece".

Şi în noul mileniu, puterea militară, economică, subversiunea şi propaganda, alături de diplomaţia alianţelor, în combinaţii nuanţate, vor rămâne în continuare principalele instrumente de putere în sfera relaţiilor internaţionale, folosite fără scrupule de marile puteri.

II. MAREA ÎN ISTORIA EUROPEI În istoria Europei, marea s-a manifestat, din cele mai vechi timpuri, ca o importantă

"componentă a puterii de stat". Ipostază în care a jucat un rol substanţial în cristalizarea şi evoluţia puterii statelor într-un raport de inversă proporţionalitate cu întinderea teritoriului.10 Astăzi, asistăm la o reactivare şi redimensionare a conceptului antic de talasocraţie. Statutul de putere maritimă jucat succesiv de Grecia, Roma, Turcia, Franţa,

7 Dughin, A., Bazele geopoliticii. Viitorul geopolitic al Rusiei, Moscova, 1997 (subcapitolul: "Aspectele militare ale imperiului"), apud Roşca, V, traducere şi adaptare www. persamil. ro/ 2003; Nicolescu, G., Unele prognoze privind geopoltica zonei Ponto-Caspice, www.presamil. ro/Om/2004/45/pag%2o21.htm-21. 8 Lorrain, P., op. cit., p. 234. 9 Giplin,R., War and Change in World Politics, Cambridge University Press, 1988, p. 31; Kennedy, R., Risc and Fall af the Great Powers. 10 du Jurdain, M., Europa şi marea, Iaşi, Polirom, 2003, p. 128.

www.geo

polit

ic.ro

71

Anglia, Danemarca, Olanda, Rusia sau Suedia argumentează concludent afirmaţia. "Marea prin ea însăşi, ne avertizau A. Chauprade şi F. Thual, nu poate avea o

funcţiune geopolitică importantă decât dacă există legături între cele două maluri".11 Dezvoltarea mijloacelor de comunicaţie şi de transport i-a amplificat şi pus în valoare valenţele sale geopolitice şi geostrategice. Motiv pentru care orice stat aspirant la stăpânirea mării trebuie să-şi construiască şi să dispună de o flotă adecvată şi eficace din punct de vedere comercial şi militar. O marină costă scump, iar investiţia se justifică doar printr-o rentabilitate economică, militară şi politică imediată sau viitoare.

Marea a influenţat covârşitor destinul comunităţii umane în general, al celei europene în particular. "Continentul nostru se sprijină pe o cultură comună, iar marea este unul dintre elementele ei fundamentale".12 Ea a indus fluxuri şi refluxuri, ascensiuni şi decăderi spectaculoase în istoria mai veche sau mai nouă a bătrânului continent. Fără mare, remarca M. du Jourdain, Europa nu şi-ar fi construit întinsul imperiu colonial sau nu ar fi trăit sentimentul eşuării unor alte ambiţii noi, megalomane nutrite de Wilhem al II-lea, Hitler sau Mussolini. Importanţa mării în dezvoltarea societăţii a fost atât de mult licitată, încât W. Churchill (în "Memorii") nu ezita să susţină că în toate epocile europene, soluţia marilor probleme a venit în egală - dacă nu în mai mare măsură - dinspre mare decât dinspre continent. Pentru marele om politic, "istoria se hotărăşte pe mare", o reiterare a celebrelor cuvinte ale kaiserului Willhem al II-lea "viitorul nostru este apa". Idee preluată şi adaptată situaţiei contemporane vădit conflictuale de către J. Monet care, tranşant şi vizionar, clama: "Tăria războiului stă de acum în tonaj".

În opinia diverşilor comentatori, marea are o vocaţie multidimensională: economică, politică, intelectuală, ştiinţifică, morală, religioasă, socială şi culturală13, la care putem adăuga pe cea militară. Care şi reprezintă preocuparea centrală a acestui studiu.

Marea a jucat un rol decisiv în construcţia Europei moderne. Ea s-a manifestat succesiv ca talasocraţie ateniană (remarcată de Temistocle), ca generator de imperii (Imperiul Roman, Imperiul britanic etc.), ca predominanţă şi forţă arhetipală în configuraţia politică europeană (de pildă, fără mare şi poziţia mediteraneană, Portugalia nu s-ar fi manifestat încă din secolele XV şi XVI ca vârf de lance în descoperirea lumii atlantice şi a celei indiene). Menirea mării a fost privită din perspective diferite şi nuanţate: fie ca resursă a puterii militare şi economice (puterea navală producând mai multe beneficii decât armata de uscat: expansiunea şi bogăţia statelor principelui) de către Claude de Seyssel (în "Monarchie de France", 1519), fie ca o moştenire permisă a fi râvnită doar de suveranii puternici de Richelieu (în "Testamentul politic"), fie ca resursă normativă a dreptului maritim şi comercial necesar realizării echilibrului şi armoniei unui imperiu universal de Guillaume Pastel (în "Concorde du monde") şi J. Bodin, fie ca principal factor de condiţionare socio-politică de Napoleon, fie ca vehicul al intereselor (s.n), factor de putere ("marina proiectează la mare distanţă influenţa sau acţiunea ţării căreia îi aparţine, le susţine şi le prelungeşte", stăpânirea mărilor fiind condiţia necesară pentru obţinerea poziţiei dominante în relaţiile de putere interstatale), "indicatorul şi motorul imperialismului" de A. Mahan, fie ca "pivot al marilor imperii" de R. Aron.

Marea Neagră, această "lume fără seamăn, foarte îndepărtată", componentă a centurii maritime sudice a continentului european, nu a făcut excepţie de la regulă.

11 Chauprade, A., Thual, F., Dicţionar de geopolitică, Bucureşti, Grupul Editorial Corint, 2003, p. 456. 12 du Jurdain, M., op. cit., p. 254. 13 Ibidem, p. 217.

www.geo

polit

ic.ro

72

III. REALISMUL POLITIC ÎN SPAŢIUL DUNĂREANO-PONTIC REFLECTAT ÎN GÂNDIREA ROMÂNEASCĂ

Indiferent de mărime şi putere (politică, economică şi militară), fiecare ţară a fost interesată să-şi proiecteze şi protejeze interesele naţionale în orice împrejurări şi conjuncturi geopolitice şi geostrategice favorabile sau potrivnice. Cunoscutul postulat a fundamentat şi politica de securitate naţională a României ante, inter sau postbelice. Modelul geopolitic autohton fiind construit pe cei trei piloni: Carpaţii, Dunărea şi M. Neagră, cu contribuţii diferite dar deopotrivă de importante în istoria României. De fapt, demersul teoretic surprinde aspectele de intercondiţionalitate dintre cunoscutul fluviu şi mare şi impactul acestora asupra destinului neamului nostru. Cei doi factori nu pot fi disociaţi, ei se susţin şi-şi afirmă rolul doar împreună. Dunărea îşi dobândeşte importanţa prin M. Neagră, iar marea îşi justifică aprecierile prin vocaţia europeană a fluviului. România se conectează la civilizaţia regională şi planetară, prin litoralul maritim şi porturile sale: portul fluvial-maritim Sulina, porturile fluviale Brăila şi Galaţi legate de mare prin Dunărea maritimă şi porturile maritime Constanţa, Mangalia şi Midia.

Analiza trebuie să aibă ca punct de plecare distincţia netă care se impune între poziţia geografică (fixă) şi cea geopolitică (mobilă, dinamică). Privind poziţia geografică a României, cu implicaţiile fireşti de geopolitică, se cuvine să zăbovim puţin asupra hotarelor sale naturale (Dunărea şi M. Neagră) şi poziţiei sale europene.

România, din punct de vedere fizico-geografic, este situată în partea de sud-est a Europei Centrale, în punctul de contact cu Europa Orientală şi Europa Balcanică, în zona de interferenţă dintre Europa peninsulară cu cea centrală. "Aşezată (…) la o mare răspântie de interese geopolitice, spaţialitatea etno-istorică (a ţării noastre - s.n.) desfăşurată între Carpaţi-Dunăre-Nistru şi Marea Neagră a jucat şi încă mai joacă un rol important atât în hora sferelor de influenţă cât şi în ceea ce priveşte propriul joc, încercând să pareze ori să eludeze ciocnirile de interese VEST-EST (…)".14

Spaţiul carpato-dunăreano-pontic a constituit cadrul originar de existenţă, manifestare, conservare şi continuitate etnică a neamului românesc. Munţii, Dunărea şi Marea Neagră au fost şi trebuie să fie motiv de grijă pentru toţi conducătorii ţării; dacă Marea constituia temelia ţării noastre, relieful carpatic reprezenta "cetatea cea mai înaintată a Europei în faţa stepelor ponto-asiatice iar cine pierde una dintre ele, avertiza S. Mehedinţi, îşi expune ţara la primejdii". "Destinul istoric al ţărilor româneşti (…) fondul durabil al istoriei lor, e legat de bastionul Carpaţilor şi de Valea Dunării (…)"15, "însăşi naşterea de la începutul erei creştine a poporului românesc pe aceste locuri se explică sau, mai bine spus, a fost dictată de coroana de munţi a Carpaţilor - iar persistenţa aceluiaşi popor pe aceste locuri în tot cursul evului mediu nu s-ar fi făcut fără prezenţa Carpaţilor în cuprinsul pământului în care s-a născut".16

Din cei 2.858 km ai cursului Dunării, 1075 km sunt pe teritoriul ţării noastre. Importanţa Dunării fiind subliniată de atracţia marilor puteri faţă de acest fluviu, cel puţin pentru două motive: ca zonă de proximitate cu Rusia şi datorită rolului Gurilor Dunării. Ceea ce l-a determinat pe un diplomat englez să identifice viitorul României cu cel al Dunării.17 Deoarece tot ce s-a petrecut în trecutul mai mult sau mai puţin îndepărtat în această zonă a Europei a fost influenţat de controlul exercitat asupra 14 Coandă, G., Spaţiul istoric românesc. Imagini geopolitice şi de geocivilizaţie, Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2002, p. 7. 15 xxx Spaţiul istoric şi etnic românesc, Bucureşti, Ed. Militară, 1992, vol. I, p. 1. 16 Conea, I., Destinul istoric al Carpaţilor, Iaşi, Ed. Glasul Bucovinei, 1994, p. 120-121. 17 apud Tămaş, S., Politologie, Bucureşti, Ed. Alternative, 1995, p. 193.

www.geo

polit

ic.ro

73

traficului dunărean şi ţărilor riverane. Din această perspectivă, J. Bart considera Gurile Dunării "Poarta Europei Centrale", şi, parafrazându-l pe A. Mackinder, continua: cel care avea cheia acestei porţi va putea domina lumea.18

"Cea mai mare dintre toate avuţiile naturale ale ţării noastre, îl completa Gr. Antipa, este fără îndoială, Dunărea: şi aceasta, chiar dacă nu am considera-o decât sub aspectul ei de arteră mondială de navigaţie şi comerţ. Stăpâni pe gurile ei, care sunt poarta Europei către Orient, şi poarta Orientului către inima Europei; stăpâni pe 36% din suprafaţa întregului bazin; stăpâni pe aproape ½ din lungimea ei navigabilă, cu toate apele curgătoare care se varsă de la Nord pe toată această lungime într-însă, stăpâni pe toate acestea, noi posedăm astfel cea mai mare comoară, cu care natura darnică a putut înzestra ţara".19

În opinia teoreticienilor autohtoni - N. Bălcescu, I. Conea, Al. Rădulescu, M. David, G. Brătianu, D. Drăghicescu, Vintilă Mihăilescu, S. Mehedinţi, D.C. Arion, Gr. Antipa, V. Brătianu etc. - Dunărea a îndeplinit un rol multiplu: a) arteră de navigaţie, cu rol sporit în perioada modernă. "Cine ţine în mâinile sale

gurile Dunării, observa Marx, stabileşte dominaţia asupra Dunării însăşi (…) şi pe această cale domină într-un grad înalt şi comerţul Suediei, Germaniei, Ungariei, Turciei şi în mod deosebit al Moldovei şi al Valahiei"20, iar D. Drăghicescu îi prefigura viitorul: "Activitatea economică, comercială se deschise la noi prin porturile Dunării (…) Unind prin undele ei plutitoare miezul Europei active cu Marea Neagră şi, prin Marea Neagră, cu centrul Asiei, Dunărea este menită să ajungă în curând drumul cel mai bătut al comerţului Europei şi Asiei".21 Experţii au văzut în acest fluviu, care ne înlesneşte ieşirea la mare, coloana vertebrală a sistemului de comunicaţii din sud-estul Europei; motiv pentru care a constituit o adevărată miză pentru ţările Europei Centrale, destinul lor împletindu-se cu destinul politic al Dunării. Circulaţia acestui popor, susţinea V. Mihăilescu, s-a derulat în două sensuri: spre şi dinspre Dunăre, iar importanţa sa, completa N. Titulescu, s-a amplificat prin construirea canalului Rin-Main-Dunăre care a legat acest fluviu cu Marea Nordului, după ce era în mod natural legat de Marea Neagră şi de aici cu Oceanul Planetar; rolul de axă comercială majoră a Dunării, amplificat de construirea canalului Rin-Main-Dunăre, se justifică, în opinia lui I. Seftiuc (în "România şi problema strâmtorilor"), prin transformarea acestuia într-o arteră importantă de transport maritim care leagă M. Nordului cu M. Neagră, portul Rotterdam cu portul Constanţa. Apare astfel o rută nouă între Suez şi Europa Centrală via Constanţa, drum ce asigură diminuarea costurilor de transport, în plus porturile din M. Neagră şi M. Mediterană au poziţia cea mai favorabilă faţă de Canalul de Suez şi rutele Extremului Orient şi Oceanului Indian;

b) hotar, ce desparte Europa balcanică de Europa centro-orientală; aici şi-au stabilit limitele, din cele mai vechi timpuri, imperiul roman, bizantin şi cel turcesc;

c) factor de polarizare politică a statului românesc, numai o Românie puternică, considera N.Al. Rădulescu, va reuşi să menţină o circulaţie liberă pe Dunăre (orice ştirbire teritorială a statului român duce la dezechilibre în balanţa marilor

18 Bart, J., Cum se desleagă chestiunea Dunării, Chişinău, 1909. 19 Antipa. Gr., Chestiunea Dunării, în vol. Politica externă a României (17 prelegeri ţinute la Institutul Social Român), Bucureşti, 1924, p. 160. 20 Marx, K., Engels, F., Opere, vol. IX, Bucureşti, Ed. Politică, 1959, p. 418. 21 Drăghicescu, D., Din psihologia poporului român, Bucureşti, Ed. Albatros, 1955, p. 305.

www.geo

polit

ic.ro

74

puteri, sau indică poziţia de putere în ascensiune a unor state ca Austria, Rusia şi Turcia.22 România juca rolul de factor de echilibru între marile puteri cu interes în zonă, de adevărată "santinelă europeană". S. Mehedinţi considera că şi Unirea celor două principate româneşti a fost susţinută de marile puteri, Anglia şi Franţa, tocmai din dorinţa realizării unui stat românesc puternic care să fie capabil să stăpânească Dunărea. N. Titulescu remarca importanţa strategică a Dunării şi a gurilor sale, precum şi a strâmtorilor turceşti pe care le numea "plămânii României";

d) factor de civilizaţie şi aculturaţie; Dunărea, considera D. Drăghicescu, "ne smulge din braţele Orientului trândav şi adormit şi (…) ne alipeşte Occidentului vioi şi sârguitor (…) pe dunga însemnată de ea veni la noi civilizaţia europeană"23, şi "ne ţine în contact cu popoarele din apusul şi centrul Europei", adăuga G. Antipa;

e) rol geopolitic şi geostrategic; Dunărea "fiind ori graniţă şi barieră de apărare, ori cale de penetraţie, pe văile ei, a numeroase expediţii militare (…) În lupta pentru stăpânirea Gurilor Dunării, au intrat grecii, romanii, cetăţile italiene, turcii, iar mai târziu marile puteri imperialiste".24 Mai mult, diverşi gânditori, printre care şi români, au întrezărit posibilitatea exploatării depline şi în beneficiu propriu a acestui statut. Astfel, N. Bălcescu, influenţat de Mazzini, susţinea şi chiar propunea formarea unei Confederaţii balcanice, a unei Confederaţii dunărene, care, potrivit analizelor şi aprecierilor diplomatului britanic David Urquhart, putea controla Dunărea de la Viena la M. Neagră, şi juca rolul de factor de echilibru între cele trei imperii - ţarist, otoman şi austro-ungar - ale căror interese se intersectau în această zonă. În scrisoarea adresată lui I. Ghica la 6 aprilie 1850, liderul paşoptist prezintă o schiţă a proiectului Statelor Unite ale Dunării care-i cuprindea pe români, unguri şi sârbi.25 Proiect abandonat datorită orgoliilor liderilor maghiari.

Privind rolul Mării Negre, M. Kogălniceanu preciza: "Cheia mântuirii noastre este drumul la Mare". Începând cu Ştefan cel Mare, consimţea Balş (în "Fragmente despre statul Moldovei …"), "înrâurirea maritimă a Moldovei fu aşa de mare, încât domnii în titlurile lor se numeau stăpâni ai Mării Negre". Iar D. Drăghicescu intuieşte şi-i explică importanţa crucială: "Aşezarea unui popor pe ţărmul presărat cu porturi al unei mări, trecerea unui mare drum comercial sau a unui mare fluviu navigabil pot determina (…) modul de a fi al acestui popor", iar decăderea comerţului în Ţările Române a fost determinat de faptul că drumurile comerciale internaţionale, care "se terminau la un port sau un oraş însemnat", au căzut în mâinile turcilor.26 Mai mult, pentru Gh. Brătianu, marea noastră reprezenta "o punte de legătură dintre est şi vest, dintre nord şi sud, fiind a adevărată răscruce a civilizaţiilor şi a negoţului, dar şi din nefericire, a invaziilor şi războaielor".27 El susţinea ipoteza că statul Moldova a apărut din necesitatea de a se organiza drumul către mare.

România este un stat care are interese maritime, deci ea trebuie să ia în calcul poziţia sa strategică legată de prelungirea drumurilor de navigaţie dincolo de strâmtori şi apariţia unor importante zăcăminte de petrol în M. Caspică, care nu pot fi valorificate decât fie prin Bosfor şi Dardanele, fie prin Constanţa - Marea Neagră.

22 vezi Rădulescu, A.N., Hotarul românesc dunărean, 1941, p. 35; Georgeanu, P., Dunărea în relaţiile internaţionale, Bucureşti, Ed. Politică, 1970, p. 264. 23 Drăghicescu, D., op. cit., p. 304-305. 24 Cârţână, I., Seftiuc, I., Dunărea în istoria poporului român, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică, 1972, p. 22-23. 25 Păunescu, C., Bălcescu şi proiectul confederaţiei dunărene, www. itc.net.ro/history/ archive/mi2003/ current5/mi23htm-18k. 26 Drăghicescu, D., op.cit., p. 48; 213-214. 27 Brătianu, Gh., Marea Neagră, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1988, p. 87.

www.geo

polit

ic.ro

75

Deşi considerată mare închisă, M. Neagră a atras atenţia marilor puteri. În acest context geopolitic defavorabil, remarca Xenopol, Dunărea şi Marea Neagră ne-au fost cei mai statornici prieteni. Rolul geostrategic al Mării Negre, în viziunea lui G. Brătianu, era de necontestat, parafrazându-l pe Mackinder afirma: "cine are Crimeea poate stăpâni Marea Neagră". Dacă cândva ea a constituit un adevărat lac moldovenesc, apoi a devenit un lac turcesc, o dată cu primul război s-a transformat într-un lac rusesc. După declanşarea primului război mondial, autorităţile ruseşti declarau "dobândirea strâmtorilor constituia un interes vital pentru imperiu, care primează pe lângă celelalte avantaje materiale (…), Constantinopolul trebuie să fie un oraş rusesc (…), Marea Neagră trebuie să devină un lac rusesc (…)".28

Problema geopolitică şi geostrategică a ţării nu a scăpat interesului analiştilor (civili sau militari) autohtoni sau străini de mai târziu. Astfel, poziţia geopolitică avantajoasă a României era susţinută de autorii români prin argumente de ordin geografic (poziţia la nord de Dunăre, situarea în jurul Carpaţilor, poziţia echidistantă faţă de oceanul Atlantic, Oceanul Îngheţat şi de Munţii Urali) şi istoric (orice stat este supus permanent unor presiuni externe; "druckquotient-ul" României, la vremea respectivă, era foarte mare -30,8. Iar statele mici trebuie să-şi ia măsuri de protecţie prin politici de alianţe cu puteri din direcţii opuse, care să contracareze puterile ameninţătoare, în cazul nostru, fructificarea vecinătăţii cu Bulgaria şi Serbia. Adevăr confirmat mai târziu de Bruce Hitchner, care remarca că din punct de vedere geografic Marea Neagră este o zonă "distinctă, asemănătoare cu Mediterana", iar din punct de vedere istoric, completau R. Asmus şi B. Jackson, ea a "stat la confluenţa Imperiului ţarist, Persan şi Otoman" (ecuaţie a intereselor şi centrelor de putere din care nu se putea face însă abstracţie de Imperiul habsburgic format mai târziu - s.n.). Arealul românesc reprezentând zona de interferenţă atât a ideilor expansioniste ale Testamentului lui Petru cel Mare (care prefigura interesul sporit al Rusiei faţă de Gurile Dunării şi strâmtorile M. Negre şi protejarea populaţiei slave), cât a celor promovate de Testamentul economic şi politic al lui Fr. Liszt (care formula ca deziderat alungarea ruşilor de la Gurile Dunării, expansiunea economiei germane în sud-estul Europei, colonizarea acestei zone cu surplusul de populaţie germană, realizarea unui imperiu german care să aibă un cuvânt hotărâtor pentru întreaga arie a Dunării), poziţia de răscruce între civilizaţii şi căi comerciale, între mari interese ale unor puteri continentale şi regionale.

Într-o primă etapă, deschiderea noastră spre lume pe pânza de apă curgătoare sau staţionară a ridicat ca imperativ fundamental problema creşterii puterii navale a ţării prin construirea unei flote militare şi comerciale puternice, capabilă să afirme şi să apere interesele noastre pe mare.

Comandorul I. Bălescu privea puterea maritimă ca un "factor de civilizaţie şi apărare naţională". Iar căpitan-comandorul E. Roşca şi locotenent-comandorul G. Koslinski (în studiul cu un titlul provocator "Avem nevoie de Marină Militară ?", publicat în 1923) pledau pentru crearea unei marine militare puternice, invocând argumente de ordin politic, economic, social şi militar. Concluzia lor nu lasă loc echivocului: "Urgenţa creării marinei pentru completarea apărării naţionale este dictată de situaţia grea în care ne găsim, fiind aproape înconjuraţi de vecini care urmăresc în mod vădit revanşa; este impusă de faptul că din punct de vedere marinăresc am rămas mult în urmă şi avem o mare întârziere de câştigat (…) puterea navală nu se datorează întâmplării şi 28 Pădurean, D., Insula şerpilor, Constanţa, Ed. Muntenia, 2004, p. 265.

www.geo

polit

ic.ro

76

nici nu se improvizează, ci ea rezultă din prepararea minuţioasă a tuturor elementelor care o compun. Să ne creăm deci Marina Militară de care avem nevoie; să ne stabilim programul naval, să ne formăm personalul şi să ne pregătim baza navală (…) Să ne pregătim puterea navală cu toată prevederea şi cu toată perseverenţa".29

Mai târziu, în deplină consonanţă cu predecesorii evocaţi, căpitanul Gh. Mocanu (în "Studiu asupra cooperării forţelor navale fluviale şi maritime cu conducerea noastră strategică", 1940) susţinea această nouă strategie navală a ţării reiterând rolul covârşitor al Dunării şi al Mării Negre pentru naţia română prin invocarea unor argumente raţionale şi de bun simţ: a) considerentul politic (fluviul leagă Marea Neagră cu inima Europei şi Marea Nordului;

statul care deţine gurile şi-şi exercită stăpânirea asupra cursului său asigurând libertatea şi siguranţa navigaţiei, îşi sporeşte prestigiul internaţional şi obţine aprecierea statelor europene; asigură accesul spre marea liberă, spre Mediterana);

b) considerentul economic (reprezintă atât o arteră de trafic internaţional şi intern, dar şi o mare avuţie naţională prin resursele pe care le oferă, pescuit, agricultură etc.);

c) considerentul social (rezolvă în mare parte unele probleme legate de nivelul de trai şi ocupaţional din punct de vedere socio-profesional; marinăria a devenit o profesie respectată şi căutată);

d) considerentul militar (ca frontieră, obstacol şi linie de comunicaţie; este o cale de aprovizionare pentru a rezista unui război de durată).30

Necesitatea unei flote puternice pe Dunăre (un fel de "Classis Flavia Moesica" - flota dunăreană - din perioada romană, creată de Nero) şi Mare (o "Classis Pontica", cu rol asemănător precum flota M. Negre create de Vespasian) era dictată şi de posibilele consecinţe dezastruoase. "Dacă vom avea o marină şi nu va fi nevoie de ea, avertiza Gh. Mocanu (în "Strategia Mării Negre", 1943), am pierde numai bani; dacă nu vom avea marină şi vom avea nevoie de ea, am putea pierde ţara".

IV. TENDINŢE ŞI PERSPECTIVE GEOPOLITICE, GEOECONOMICE ŞI GEOSTRATEGICE ÎN ZONA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE

În actualul raport de forţe şi climat de securitate existent în relaţiile internaţionale, zona Mării Negre a ieşit din vechiul con de umbră, şi-a dobândit noi şi semnificative valenţe geopolitice, geo-economice şi geostrategice, a devenit o provocare pentru Occident care-şi propune integrarea problemelor specifice regionale într-o concepţie globală, comună pentru zona extinsă Europa de Sud-Est, M. Neagră, Caucaz şi M. Mediterană, cu obiective bine precizate: ancorarea statelor din regiune în idealurile şi valorile democratice, asigurarea securităţii, transformarea sa într-un element primordial al luptei pentru eradicarea fenomenului terorist, consolidarea păcii şi a stabilităţii în lume.

La Conferinţa europeană "Securitatea NATO în regiunea Mării Negre: posibilităţi de cooperare", organizată de Centrul European pentru Studii de Securitate "G. Marshall", se remarca pozitiv "preocuparea pentru elaborarea unei strategii locale integrată în contextul global".

Acest joc de putere care se desfăşoară în imediata noastră vecinătate nu ne putea lăsa indiferenţi. Bazinul Pontic devine zona în care interesul nostru naţional trebuie să se manifeste şi afirme cu tărie.

M. Neagră rămâne, remarca B. Hitchner, "o regiune al cărei rol şi amplasare

29 apud Iordache, C., Pagini din gândirea navală românească interbelică, Constanţa, Ed. Ex-Ponto, 2003, p. 46-47. 30 Mocanu Gh., Studiu asupra cooperării forţelor navale fluviale şi maritime cu conducerea noastră strategică, apud Iordache, C., op. cit., p. 293-294.

www.geo

polit

ic.ro

77

la întrepătrunderea dintre Europa, Mediterana, stepele din Asia şi Orientul Mijlociu a fost inventat şi reinventat în numeroase rânduri. Acest proces de reinventare a contribuit la incertitudinea care înconjoară natura regiunii (...) şi, prin extindere, la marea complexitate de forţe care încă sunt active astăzi". El identifică câteva momente importante în evoluţia graduală a redescoperirii rolului geopolitic, geostrategic şi geoeconomic al Mării Negre: a) perioada colonizării greceşti (când a şi fost botezată Pontus Euxinus - "mare

prietenoasă cu străinii" -, fiind remarcată ca o localizare istorică de mare importanţă, aflată în relaţie directă cu integrarea ei în economiile foarte avansate din Levant, Cipru şi Marea Egee; polisurile greceşti din regiune au constituit un instrument cultural şi civilizator, un avanpost al culturii greceşti şi bizantine de mai târziu);

b) perioada globalizării romane (prin extinderea şi încorporarea unei arii teritoriale foarte întinse care cuprindea peste 36 de ţări reprezentând o bună parte din UE de astăzi, Africa de Nord şi Orientul Mijlociu; legiunile romane, forţele de securitate ale acestui sistem global, erau dispuse de-a lungul Dunării, în Crimeea şi pe coasta nordică a Turciei);

c) perioada bizantină (formarea unei capitale mega-imperiale în zona Bosforului a transformat întreaga regiune într-un heartland vast, unic, productiv cu rol de depozit care servea marele oraş; secolele IX şi X marchează o adevărată expansiune economică susţinută de rutele comerciale pe mare derulate pe trei direcţii: la nord-vest spre imperiul bulgar; la nord, peste M. Neagră, cu provinciile ruseşti şi la est, de-a lungul coastei sudice a M. Negre, spre Caucaz şi Iran; în acest context, "M. Neagră a fost furnizorul regional fără de care marea capitală nu ar fi putut supravieţui, pentru că tributul din Balcani, cu precădere ovine, era insuficient iar grâul, orezul şi fasolea veneau cu corăbiile din Alexandria, împreună cu condimentele");

d) perioada otomană (când M. Neagră devine o Mediterană în miniatură, punctul de interferenţă şi concurenţă accentuată dintre interesele puterilor Occidentale: M. Britanie, Franţa, Imperiul Ţarist în ascensiune şi Imperiul Otoman în declin; balanţa puterii începe să încline spre nord, dar influenţele politice şi ideologice proveneau din vest);

e) perioada sovietică (când devine un "lac rusesc", o regiune scindată, îngheţată în timp); f) perioada de după Căderea Cortinei de Fier (când îşi recâştigă poziţia unei regiuni de

importanţă istorică şi strategică). M. Neagră, concluziona autorul, "reprezintă astăzi, din toate punctele de vedere, frontiera orientală a Europei, indiferent de separaţiile etnice, naţionale şi culturale înregistrate în istoria recentă a regiunii (...) numai factorul geografic nu a reprezentat niciodată sursa identităţii ei sau a puterii la nivel politic şi economic (...) potenţialul şi capacitatea ei au fost cel mai bine controlate în vremurile în care a fost integrată în comunităţile extinse ale Europei şi Mediteranei".31

Interesul crescut al Occidentului faţă de regiunea extinsă a Mării Negre - care include, în opinia unor specialişti, statele riverane M. Negre (România, Ucraina, Rusia, Georgia, Turcia şi Bulgaria), statele din Caucazul de Sud (Armenia, Azerbaidjan), la care, în mod justificat, se alătură Moldova şi Grecia - a fost determinat de o serie de evenimente cu impact major în viaţa internaţională: succesul procesului de extindere euro-atlantică (de la Baltica până la Marea Neagră, proiect realizabil după încetarea Războiului Rece), atacurile teroriste din septembrie 2001 (care au pus în evidenţă faptul că ameninţările pentru America şi Europa pot fi generate din exteriorul celor două continente, din Orientul Mijlociu) şi inexistenţa unei strategii occidentale, coerente şi consistente, faţă de această nouă zonă de risc.

31 Hitchner, B.R., Marea prietenoasă cu străinii: istorie şi realizarea strategiei euro-atlantice pentru Marea Neagră, în Asmus, R.D., Dimitrov, K., Forbrig, J. (editori), O nouă strategie euroatlantică pentru regiunea Mării Negre, Bucureşti, Ed. IRSI "N. Titulescu", 2004, p. 28-31.

www.geo

polit

ic.ro

78

Lipsa unei strategii faţă de această zonă este explicată de R. Asmus şi B. Jackson prin invocarea a patru factori majori: a) lipsa de interes şi ignorarea premeditată (regiunea a fost comparată cu Triunghiul

Bermudelor pentru studiile strategice occidentale; situată la intersecţia spaţiilor de securitate europene, euroasiatice şi ale Orientului Mijlociu nu a fost considerată centrul nici uneia dintre ele; atenţia analiştilor fiind orientată exclusiv fie spre Moscova, fie spre conflictele Orientului Mijlociu);

b) absenţa resurselor (o insuficientă alocare de timp şi resurse politice pentru abordarea zonei; dacă iniţial zona nu figura pe lista priorităţilor occidentale, acum integrarea euro-atlantică a ţărilor Europei Centrale şi Răsăritene, eradicarea conflictelor din Balcani şi extinderea procesului de cooperare economică cu aceste state au devenit sarcini permanente);

c) incapacitatea predictică (orice perspectivă de aderare a ţărilor din zonă la Occident părea nerealistă, chiar utopică, prin neîncadrarea lor în standardele care să anunţe eventualele schimbări);

d) reducţionismul occidental (considerarea zonei drept o pată albă pentru conştiinţa istorică occidentală; lipsa de familiarizare a occidentalilor cu regiunea, cu popoarele, cu problemele, cu bogata ei istorie şi cu contribuţia ei la extinderea civilizaţiei; Europa se confunda fie cu Europa Occidentală, fie doar cu o zonă mai extinsă până la M. Baltică şi M. Neagră - în limitele sale vestice şi sudice; Ucraina şi Caucazul de Sud fiind excluse).32

Includerea M. Negre şi a zonei sale extinse în dezbaterile geopolitice şi geostrategice actuale, preocuparea pentru elaborarea unei strategii de securitate pentru această regiune, vitală pentru crearea unui mediu de securitate şi stabilitate dezirabil, este justificată de argumente teoretice şi practice: a) poziţia sa geografică, geopolitică şi geostrategică de mare interes pentru jocurile

(confruntările) relaţiilor de putere interstatale, cu implicaţii politice, economice şi militare deosebite la nivel regional şi global; situarea zonei în proximitatea heartlandului euroasiatic, miza jocului de putere din prezent şi în viitor; zona M. Negre, denumită şi "sinapsă strategică", localizată la confluenţa spaţiilor de securitate europene, euroasiatice şi ale Orientului Mijlociu, îşi amplifică rolul geopolitic şi geostrategic, devine o problemă preocupantă în politica de securitate naţională, deoarece reprezintă punctul de intersecţie al unor culoare de importanţă strategică pentru România, celelalte state din regiune şi marile puteri, culoare esenţiale în înfruntarea EST-VEST; zona de nord reprezintă punctul de plecare a trei culoare importante: nord-european - din Galiţia până în Normandia -, dunărean şi cel maritim M. Neagră - M. Mediterană; pentru zona asiatică, M. Neagră pune în discuţie noi culoare strategice deopotrivă de semnificative pentru raporturile de putere din zonă şi nu numai: culoarul Caucaz-M. Caspică-Asia Centrală, culoarul sud-vestic asiatic M. Neagră-Turcia-Irak-Iran-Golful Piersic, culoarul siberian Don-Volga-Siberia Vestică, culoarul ucrainiano-polonez; definită la Helsinki, în 1997, drept una din cele patru zone de transport paneuropean, M. Neagră devine şi răspântia unor importante drumuri comerciale: coridorul de transport paneuropean nr. 4 (rutier, feroviar, fluvial) M. Neagră - Vestul Europei (Nurenberg), cu diverse conexiuni posibile: Constanţa-Odesa cu ramificaţii feroviare şi rutiere cu Moscova şi St. Petersburg; Constanţa-Novorossijsk, Constanţa-Suhumi-Poti-Batumi cu ramificaţii la conducta petrolieră din zona Caspică; Constaţa-Burgas-Varna care face legătura cu Peninsula Balcanică şi M.

32 Asmus, D. R., Jackson, P.B., Marea Neagră şi frontierele libertăţii, în Asmus, R.D., Dimitrov, K., Forbrig, J.- editori, op. cit., p. 17- 19.

www.geo

polit

ic.ro

79

Adriatică; Constanţa-Samsun-Istanbul care ne leagă de Orientul Apropiat şi bazinul mediteranean; proiectatul coridor Odesa-Budapesta prin Kuciurham/Pervoimaisie-Chişinău-Sculeni-Iaşi-Suceava-Borşa-B. Mare-Petea-Vaja-Polgar, culoar care va întări deosebit de mult poziţia geostrategică a României în zona M. Negre deoarece îi oferă posibilitatea conectării la coridorul IX şi controlului legăturilor între Europa şi zona de Nord a Mării Negre, care altfel ar avea loc exclusiv pe ruta Wroclaw-Lvov-Kiev-Odesa, sau poate contribui la realizarea unei axe politico-economice puternice între Austria, Ungaria, România, Moldova şi Ucraina; coridorul paneuropean VII, delimitat de cursul Dunării, care face legătura pe direcţia Est-Vest între M. Neagră şi M. Nordului şi conectează economic ţările riverane fluviului şi celor două mări; culoarul de transport feroviar şi rutier TRACECA între Europa-Caucaz-Asia Centrală, cu traversarea pe direcţia Vest-Est a M. Negre şi M. Caspice şi posibilitatea de conectare cu marile coridoare de transport paneuropean, inclusiv cu coridoarele IV, VII şi IX prin portul Constanţa, cel mai mare port al M. Negre; şi nu în ultimul rând, posibilitatea de acces şi control asupra marilor râuri comerciale care se varsă în M. Neagră: Dunăre, Nistrul şi Niprul;

b) reprezintă epicentrul eforturilor occidentale de a-şi proiecta interesele spre Caucaz şi Orientul Mijlociu;

c) necesitatea articulării unui sistem stabil al M. Negre de securitate cooperativă cu geometrie variabilă prin promovarea unor modele organizaţionale şi instituţionale limitate dar adecvate pentru impulsionarea cooperării regionale economice şi militare între statele din zonă, crearea unor structuri şi forţe multifuncţionale de pace în Sud-Estul Europei care să contribuie la creşterea siguranţei şi stabilităţii în regiune; utilizarea sau completarea reciprocă a unor formule globale şi regionale vocaţionale precum ONU, OSCE, UE, NATO, Iniţiativa de Cooperare în Europa de Sud-Est (SECI), Consiliul Economic al Mării Negre (GUUAM, pentru coordonarea cooperării fostelor republici sovietice Georgia, Ucraina, Uzbekistan, Azerbaidjan şi Moldova), Organizaţia Cooperării Economice la M. Neagră (OCEMN), Procesul de Cooperare în Europa de Sud-Est (SEECP), Planul de Acţiune al Membrilor (PAM), Planul de Acţiune pentru Aderare (MAP), Asistenţa Tehnică pentru Comunitatea Statelor Independente (ATSCE), Culoarul de Transport European (TRACECA), Proiectul pentru Resursele de Hidrocarburi (INOGATE), Acordurile europene de vecinătate, Parteneriatul euro-mediteranian (iniţiat de UE), Consiliul de Parteneriat Euroatlantic (EAPC, cu 46 state membre), Parteneriatul pentru Pace (PfP, cu trei misiuni de bază: PSO - operaţiuni în sprijinul păcii, SAR - operaţiuni de căutare-salvare şi HA – operaţiuni de ajutor umanitar), Programul Individual de Parteneriat (IPP), Programul de Lucru al Parteneriatului (PWP), Procesul de Planificare a Apărării (PARP), Parteneriatul Intensificat şi Mai Operaţional (EMOP), Cadrul Politico-Militar pentru Operaţiile PfP conduse de NATO (PMF), Conceptul Capabilităţilor Operaţionale (OCC), Programul Intensificat de Instruire şi Educare (TEEP), Programele "NATO la 20", Programul NATO "Securitate prin ştiinţă", Planul de Acţiune pentru Parteneriat Împotriva Terorismului (PAPT), Comandamentul Multinaţional al Brigăzii pentru sud-estul Europei (SEBRIG), Acordul de Constituire a Grupului Naval de Acţiune Comună în Marea Neagră (BLACKSEAFOR, cu participarea României, Bulgariei, Ucrainei, Rusiei şi Turciei), Conferinţa miniştrilor apărării din Europa de Sud-Est (SEDAM), Comitetul Director Politico-Militar (PMSC) al Forţei Multinaţionale de Pace din Sud-Estul Europei (MPFSEE), Iniţiativa Comunitară Interreg III B: Spaţiul de Cooperare Europa Centrală, Adriatica, Dunăre şi Europa de Sud-Est (CADSES), precum şi antrenarea a altor organizaţii în acest proces (Grupul de la Minsk, Comunitatea Opţiunii

www.geo

polit

ic.ro

80

Democratice) pentru abordarea şi rezolvarea conflictelor şi crizelor potenţiale sau în derulare, structuri care au devenit deja cunoscuţi actorii internaţionali care împreună cu cei naţionali sunt angajaţi în acest joc de putere;

d) imperativul creării unei centuri de securitate a continentului european pentru combaterea terorismului islamic; vechiul foaier perturbator, activ încă din Antichitate şi Evul Mediu, s-a reactivat astăzi prin traficul de droguri, migraţie ilegală şi bătălia pentru resursele energetice caspice, proces favorizat de o serie de circumstanţe: existenţa unor state neconsolidate, incapacitate administrativă, sărăcie, disparităţi economice, corupţie, crimă organizată;

e) asigurarea securităţii energetice a Europei şi a calităţii ecologice a structurilor euro-atlantice; securizarea coridoarelor energetice realizate sau aflate în stadiul de proiect - gazoductelor şi oleoductelor: BTC (Baku-Tbilisi-Ceyhan), AMB (Albania, Macedonia, Bulgaria Oil), BN (Baku- Novorossisk) sau posibilul BCT (Baku-Constaţa-Trieste) - dinspre regiunea Caspică şi Asia Centrală spre Occident; bazinul Caspic deţine 8% din rezervele mondiale de petrol şi gaze, iar din 2020 va asigura 70% din necesarul energetic al UE; 50% din necesarul energetic european este transportat prin rute nesecurizate care trec prin Bosfor şi Canalul Mânecii; G. Coandă (în "Spaţiul istoric românesc") surprinde cu acuitate importanţa geo-economică a Românei pentru partenerii occidentali prin: asigurarea transportului eficient al petrolului caspic spre Occident (valorificând instalaţiile moderne ale portului Constanţa, rafinăria de la Midia-Năvodari şi canalul Dunăre-Marea Neagră - adevărată placă turnantă fluvio-maritimă europeană); stabilitatea politică internă poate garanta securitatea circulaţiei pe drumurile mătăsii (China-Asia Centrală-Transcaucazia-M. Neagră-spaţiul carpatic-Occidentul European) şi ale ambrei (Scandinavia - peste Capaţii româneşti-Orientul Apropiat)33; rolul de rută energetică a Mării Negre a sporit importanţa geoeconomică a acestei zone, care oferă drumuri alternative privind "oferta de energie"; astfel, petrolul din Marea Caspică şi gazele naturale din Turkmenistan pot fi transportate către România şi Bulgaria prin Turcia sau pe mare către Ucraina până în Polonia;

f) considerentele morale; care implică aşa-zisele reparaţii morale din partea occidentalilor pentru deceniile de indiferenţă şi separatism şi adoptarea unei atitudini noi faţă de Rusia, iniţierea unor acţiuni concertate cu această putere regională pentru soluţionarea conflictelor îngheţate de pe fostul său teritoriu;

g) regiune furnizoare de vulnerabilităţi şi riscuri multiple, o zonă de falie, confluenţă şi de confruntare, cu potenţiali factori de conflict, disipaţi în zona Caucazului, Balcanilor, kurdă, transnistreană şi M. Egee; determinate de numeroase variabile: învecinarea cu străinătatea apropiată a Moscovei, care delimitează zona cea mai importantă a "conflictelor îngheţate" de-a lungul arcului nord-vestic şi nord-estic, precum Kosovo, Transnistria, Osetia de Sud, Karabah; deraparea fostelor ţări comuniste într-un vid geostrategic; instabilitate politică; tranziţia de la totalitarism la democraţie; nivel de trai sub indicele atins în perioada fostei URSS; mare varietate etnică, culturală şi religioasă; absenţa unui cadru juridic concret de combatere a corupţiei, crimei organizate, traficului de droguri, armament şi de fiinţe umane; balansul opţional între un viitor în cadrul CSI sau în spaţiul politico-economic şi militar euroatlantic; reverberaţiile tendinţelor hegemonice ale Rusiei în regiune; dependenţa ţărilor din regiune de resursele energetice ruseşti; tranzitul elementelor teroriste şi ale crimei organizate către Europa Occidentală prin M. Neagră şi Balcani; fluxul unor migraţii masive dinspre Asia şi Africa înspre Occident; manifestarea unor conflicte şi relaţii de neîncredere istorică între ţările regiunii (între Grecia şi Turcia, Rusia

33 Coandă, G., op. cit., p. 104-106.

www.geo

polit

ic.ro

81

şi România, Ucraina şi România etc.); absenţa unor instrumente de legislaţie internaţională recunoscute unanim de statele din regiune pentru rezolvarea problemelor în litigiu (Transnistria, Insula Şerpilor etc.); prezenţa unor confruntări de interese dintre o fostă superputere, Rusia, şi cele două puteri regionale - Ucraina şi Turcia, disputarea poziţiei de lider în M. Neagră între Turcia şi Rusia; aspiraţiile neoimperiale ale Rusiei fiind reafirmate fără echivoc de către preşedintele Putin: "bazinul Mării Negre şi al Mării Azov se află în zona rusă de interes strategic, deoarece M. Neagră oferă Rusiei acces direct la cele mai importante rute globale de transport"34; dezinteresul pentru evitarea degradării mediului; dispute cu caracter etnic şi teritorial privind unele resurse între China, Kazakhstan, Kyrgystan, Tadjikistan, Afganistan, Uzbekistan şi Rusia, între România, Ucraina, Rusia şi Moldova; divizarea regiunii între sfera de influenţă occidentală şi cea euroasiatică; existenţa unor ameninţări de natură militară35; manifestarea intereselor divergente între Rusia, SUA, China şi UE privind resursele energetice, controlul şi stabilitatea frontierelor pe de o parte, şi între Turcia, Iran şi Ucraina privind rolul în zonă pe de altă parte;

h) includerea regiunii în sistemul euro-atlantic, întărirea flancului Sud-Estic al NATO şi implementarea unor reţele complexe de securitate şi stabilitate, continuarea politicii de îndiguire a Rusiei, prevenirea şi menţinerea sub control a focarelor conflictuale şi menţinerea păcii în zonă; pentru consolidarea păcii şi stabilităţii europene şi identificarea unor răspunsuri adecvate la factorii de risc şi ameninţărilor teroriste din Orientul Mijlociu; M. Neagră a devenit nouă linie de front pentru combaterea acestora, interfaţa dintre comunitatea euro-atlantică şi Orientul Mijlociu, fiind privită în alte dimensiuni, în loc să fie considerată o zonă periferică a continentului european s-a transformat într-un element esenţial al heartland-ului strategic occidental.

Se resimte necesitatea elaborării unui "Plan de Acţiune Pentru Parteneriat la Marea Neagră" care ar aduce deopotrivă aliaţi şi parteneri în regiune; se vorbeşte tot mai mult de o "strategie transatlantică pentru stabilizarea şi integrarea zonei Mării Negre în spaţiul euro-atlantic", strategia SIMN, care presupune coroborarea a şapte componente: crearea unui spaţiu legitim al NATO pentru a acţiona în zonă, atragerea Rusiei ca partener, coordonarea eforturilor comunităţii euro-atlantice, stabilizarea statelor mai puţin dezvoltate şi adoptarea unei strategii flexibile de democratizare şi de dezvoltare instituţională, mobilizarea iniţiativei şi participării societăţii civile, cooperarea regională şi transmiterea experienţei de democratizare dinspre Europa Centrală şi de Est spre ţările Mării Negre.36

V. ROMÂNIA ÎN NOUL CONTEXT GEOPOLITIC REGIONAL Transformarea regiunii Europei de Sud-Est şi Mării Negre într-o zonă ameninţată

de riscuri asimetrice, neconvenţionale impune o regândire a strategiei de securitate individuală sau colectivă. În prezent, "securitatea României ca stat european nu poate fi definită şi privită decât în interiorul NATO şi UE şi în funcţie de politicile specifice 34 Flota rusă din M. Neagră în opinia unor specialişti, după dezintegrarea fostei URSS, avea în dotare între 3000-635 de nave cu un efectiv de circa 70. 000 de oameni, după 1995, ea a rămas cu 14 submarine, 31 de nave de suprafaţă şi de coastă, 125 avioane de luptă, 85 de elicoptere şi 40 000 de oameni. 35 vezi Ionescu, C., Marea Neagră - un pivot geopolitic în dispută ? în Geopolitica nr 1 (5) 2005, an IV, p, 45-46; Sarcinschi, A., Băhnăreanu, C., Redimensionări şi configurări ale mediului de securitate regională (Zona Mării Negre şi Balcani), Bucureşti, Ed. Universităţii Naţionale de Apărare, 2005, p. 26-49; Mureşan, M., Văduva, Gh., Războiul viitorului, viitorul războiului, Ed. Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2004, 146-148; Asmus, R., Jackson, B., Marea Neagră şi frontierele libertăţii; Tarasyuk, B., O viziune ucrainiană asupra noii strategii euro-atlantice la Marea Neagră, în Asmus, R.D., Dimitrov, K., Forbrig, J.- editori, op. cit., p.19-32; 35-39. 36 Minchev, O., Lessenski, M., Ralchev, P., Strategia transatlantică pentru stabilizarea şi integrarea zonei Mării Negre (strategia SIMN), în Asmus, R.D., Dimitrov, K., Forbrig, J.- editori, op. cit., p. 86- 97.

www.geo

polit

ic.ro

82

ale celor două organizaţii". Din această perspectivă, aşa cum se precizează în "Carta albă a securităţii şi apărării naţionale", securitatea noastră se "defineşte la intersecţia dintre supranaţionalitate, multinaţionalitate şi regionalitate" şi îşi propune ca obiective prioritare: "combaterea criminalităţii organizate, a traficului ilegal de persoane, droguri, armamente sau materiale", vizând politica de securizare a graniţelor naţionale care "devin în viitorul apropiat frontierele Europei democratice şi unite". 37 Realitate care îl determina pe ambasadorul american la Bucureşti, J.D. Crouch, să afirme: "Prevăd pentru România un rol de ancoră strategică în această zonă, prin exportul de securitate, atragerea de investiţii şi promovarea virtuţilor civice şi democratice, prin guvernare înţeleaptă şi spirit de toleranţă". Iar S. Celac, în intenţia sa de a redimensiona creşterea importanţei geopolitice a zonei în noul context politic internaţional, pledează pentru implicarea activă a Occidentului în regiunea Mării Negre, invocând cinci argumente: a) implicarea regiunii extinse a Mării Negre în procesul de asigurare a stabilităţii

democratice, sustenabilităţii economice şi propăşirii sociale în Marele Orient Mijlociu; b) asigurarea unei platforme adiţionale pentru cooperarea dintre SUA şi UE într-o

regiune în care interesele lor coincid; c) întărirea capacităţii NATO de a se angaja în operaţiuni în afara zonei - în Marele

Orient Mijlociu - şi asigurarea sprijinului partenerilor din afara alianţei; d) angajarea pozitivă a Rusiei prin luarea în consideraţie a intereselor legitime de

securitate, care sunt mai bine îndeplinite în condiţiile unei vecinătăţi stabile şi prospere decât prin vechile jocuri de sumă nulă;

e) încurajarea dezvoltării unei identităţi regionale a Mării Negre ca partener valabil pentru Occident prin politici înţelepte şi acţiuni coordonate UE-NATO-SUA.38

Ralierea României la organizaţia NATO, aderarea, într-un viitor apropiat, a ţării noastre şi a Bulgariei la UE (în 2007), va transforma statul nostru într-un factor militar puternic pe flancul sud-estic al NATO, zonă de mari turbulenţe, rol probat de participarea românească la operaţiunile din Golf, Bosnia, Serbia şi Afganistan şi Irak.

Preocuparea pentru valorificarea poziţiei României în contextul geoeconomic, geopolitic şi geostrategic actual a fost remarcată şi reafirmată de actuala conducere politică a ţării şi la cel de al VIII-lea Sumit al Procesului de Cooperare în Europa de Sud-Est (SEECP) la care au participat şefii a 9 state din zona amintită. Pornind de la rolul pe care ar urma să-l joace România în acest proces, şeful statului sublinia: "România se află între două zone de conflict: Balcanii de Vest şi Marea Neagră, înconjurată de conflicte îngheţate sau unele din ele fierbinţi. Avem două zone de conflict şi avem convingerea că implicarea UE şi a SUA şi OSCE va aduce o soluţie pentru problemele (conflictelor potenţiale - s.n.) din Kosovo şi Transnistria". Mai mult, documentul final reiterează importanţa strategică a Dunării - "fluviu european care leagă ţări cu interese şi scopuri comune" -, angajamentul folosirii depline a potenţialului pentru cooperare economică, ecologică şi culturală oferit de această arteră naturală de comunicaţie pentru dezvoltarea regiunii sud-est europene, continuarea eforturilor pentru eradicarea ameninţărilor neconvenţionale la adresa securităţii şi stabilităţii regionale, a terorismului, crimei organizate, a corupţiei şi traficului ilegal, dezvoltarea relaţiilor de colaborare între Centrul Regional pentru Combaterea Crimei Transfrontaliere şi instituţiile specializate ale UE.39

37 Guvernul României (MapN), Carta albă a securităţii şi apărării naţionale, www.mapn.ro/ download/ Cartea%20Alba% 20-2004-VF_ro.pdf, p.122-123. 38 Celac, S., Cinci argumente pentru o implicare mai activă a Occidentului în regiunea Mării Negre, în Asmus, R.D., Dimitrov, K., Forbrig, J.- editori, op. cit., p. 139-146. 39 ziarul Ziua, 12/o5/2005, p. 4.

www.geo

polit

ic.ro

83

BLACKSEAFOR-ul, reuniunea anuală a Comandanţilor Marinei Militare din Marea Neagră de la Constanţa din 17-18 mai a.c., cu participarea comandanţilor flotelor navale din Bulgaria, Georgia, România, Ucraina şi a comandantului Flotilei Federaţiei Ruse din Marea Neagră, a reiterat intenţiile României de a juca un rol important în asigurarea securităţii şi stabilităţii în zonă, prin diversificarea şi dezvoltarea cooperării între forţele navale riverane pentru a face faţă ameninţărilor asimetrice. România, prezentă la ceremonie cu fregata Mărăşeşti, a preluat în august 2005 comanda acestei grupări navale.

Unii analişti autohtoni susţin însă că prezenţa noastră în construcţii artificiale, de circumstanţă, gen GUAAM sau SEECP, rămân construcţii cu utilitate pe termen scurt sau mediu destul de redusă, în cadrul cărora "fluxurile de capital şi proiectele derulate nu au depăşit decât cu puţin cota zero". GUAAM-ul, de pildă, a fost inspirată şi susţinută de SUA pentru a "izola Rusia şi a tăia accesul Europei Unite la resursele spaţiului ex-sovietic, pentru a-şi apropia tot mai mult de rezervele (presupuse) de petrol şi gaze din Marea Caspică". Dar valoarea economică se lasă aşteptată. "Economia precede întotdeauna politicul şi, în ţările serioase, îl şi determină. Ca dovadă, relaţiile economice ale României cu spaţiul ex-iugoslav sunt în continuare destul de importante (mult mai importante decât cele cu GUAAM!), deşi căile noastre politice sunt cu totul diferite, iar zona a fost răvăşită profund de războaiele din perioada 1991-1999". Deci ar trebui să terminăm "cu fanteziile politice juvenile şi cu fantasmele «liderului regional» şi ale «exportului de securitate». Ţara noastră este prea mică, prea săracă şi cu prea multe probleme structurale, ca să işi permită să irosească resurse pe proiecte stupide, lipsite de orice finalitate. Şi care, în plus, servesc interese strategice străine de interesele UE. Din care (...) vom face parte".40 Mai mult, potrivit afirmaţiilor lui H. Kissinger, "un şef de guvern nu trebuie să abordeze o problemă dacă nu există o probabilitate de succes de cel puţin de 90 de procente".

Politica navală militară actuală, de dotare a Forţelor Navale româneşti cu nave moderne, compatibile cu forţele navale NATO, s-a concretizat prin achiziţionarea a două fregate britanice. Fregata "Ferdinand" a intrat în dotarea flotei militare româneşti în decembrie 2004, iar a doua, "Regina Maria", a intrat din în vara lui 2005. Cu o astfel de putere navală, alcătuită din cele trei nave - "Ferdinand", "Maria" şi "Mărăşeşti" -, nu cred că poţi emite pretenţii să joci un rol major în zonă. În condiţiile în care Rusia, Ucraina sau Turcia îşi dispută demult statul de putere regională.

VI. CONCLUZII "Subiect provocator şi actual" (N. Baas), "sinapsă strategică" (Munteanu şi

Văduva), "punte de legătură a zonei cu celelalte regiuni" (J. Moroney), punct situat pe al "treilea cerc" de interes politic şi geopolitic al României (potrivit analiştilor germani; W. Gruber), "pivot geopolitic" (C. Ionescu), geopolitica M. Negre, concluziona F. Bordononaro (în lucrarea de doctorat "Politica de securitate şi apărarea europeană"), relevă două direcţii de dinamică a fenomenului: substituirea influenţei Rusiei cu cea americană şi evidenţierea unei axe energetice ce leagă Asia Centrală de resursele caspice de Balcani şi UE.

Activitatea de formare a noii regiuni ca zonă de stabilitate şi securitate trebuie să se deruleze potrivit unor principii adecvate: principiul "paşilor incrementali" (lărgirea graduală a NATO şi UE, fără a genera dezechilibre) şi "principiul echităţii şi incluziunii" (atât în procesele de alocare a resurselor cât şi cele al împărţirii echitabile a profiturilor).41 40 Voncu, R., Spre Vest, sau spre Est?, în Cronica Română, 6 03-2005, p. 4. 41 Pantev, P., The Balkanns and the Caucasus: Conceptual Stepping-Stones Towards the Formation of a New Single Geoeconomic, Geopolitical and Geostrategic Region, Research Report nr. 13, ISIS, 2002, apud Sarcinschi, A., Băhnăreanu, C., Redimensionări şi configurări ale mediului de securitate regională

www.geo

polit

ic.ro

84

Disputa teoretică nu este lipsită şi de luări de poziţie critice sau sceptice. A. Severin, fost ministru de externe, nu se sfiieşte a le evoca: a) M. Neagră este obiect central dar în strategiile subsidiare ale puterilor locale; cooperarea

în zonă fiind susţinută doar în măsura în care nu le stânjeneşte atingerea ţintelor principale; nici unul din actorii locali nu face demersuri pentru a deveni liderul autentic al vreunei organizaţii regionale, fiind preocupaţi doar ca nimeni să nu obţină acest rol;

b) fiecare actor local doreşte să fie partener principal al jucătorilor globali în cadrul strategiei periferice la M. Neagră; însă liderii globali nu-şi doresc o adevărată politică regională a M. Negre;

c) prin poziţia sa marginală, M. Neagră nu poate fi un front principal în războiul cu terorismul internaţional.42

Dacă în perioada ante şi interbelică, în condiţiile unui stadiu relativ dezvoltat al căilor şi mijloacelor de comunicaţie, supralicitarea poziţiei geopolitice şi geostrategice a ţării prin prisma rolului Dunării şi al M. Negre era firească şi oarecum îndreptăţită, astăzi, cantonarea în acest model tradiţional poate deveni neproductiv şi chiar păgubos. Din perspectivă militară, în zona pontică se interferează interesele Ucrainei, Turciei, Rusiei şi, fără îndoială, a SUA, NATO şi UE. Recentul şi viitorul nostru statut ne transformă într-o interfaţă în balanţa relaţiilor de putere din zonă. Este însă o poziţie episodică care nu merită o atenţie exagerată care ar presupune şi costuri pe măsură.

În opinia noastră, clamarea fără discernământ a acestui fapt îşi are originea într-o confuzie deliberată între geopolitică şi geo-economie. M. Neagră şi-a pierdut sau şi-a diminuat parţial rolul geopolitic şi geostrategic de odinioară, dar şi-a câştigat în compensare, datorită unor elemente economice de ultimă oră - identificarea şi necesitatea valorificării unor resurse de importanţă strategică (însemnate rezerve de hidrocarburi) pentru civilizaţia contemporană -, o evidentă importanţă geo-economică. Şi nu e puţin. Dar se impun clarificările fireşti, cerute nu atât de prezent cât mai ales de viitor.

Dincolo de controverse, un fapt devine foarte limpede: nevoia de securitate şi stabilitate în regiune implică căutarea de noi soluţii. Nu mai departe, recent (august 2005), în Crimeea, preşedinţii Georgiei şi Ucrainei au făcut apel la formarea grupului "Comunitatea Opţiunii Democratice", alianţă care ar urma să reunească democraţiile din 12 state ex-sovietice din regiunile Balticii, M. Negre şi M. Caspice, gândită ca un coridor de securitate între ele şi Rusia, o tendinţă de resuscitare a summitului statelor din zona M. Baltice şi a M. Negre din anii '90.

(zona Mării Negre şi Balcani), Bucureşti, Ed. Universităţii de Apărare, 2005. p. 42-43 42 Severin, A., Situaţia Mării Negre este albastră, în Ziua, 28 iunie 2005.

www.geo

polit

ic.ro

85

GEOPOLITICA ŞI GEOSTRATEGIA PONTICĂ ROMÂNEASCĂ ÎNTRE TRADIŢIE ŞI ACTUALITATE

Florin PINTESCU

Abstract: This paper takes into consideration some problems concerning the geopolitical and geostrategical importance of the Black Sea, in the past and present history of the Romanian nation. In the last part of this scientific attempt, the geopolitical and geostrategical interests of Romania from its coastal region are analyzed depending on the similar interests of the N.A.T.O.

Studiul istoriei universale demonstrează că accesul la mediul maritim (oceanic) a favorizat din cele mai vechi timpuri prosperitatea economică şi expansiunea politico-militară, economico-comercială şi culturală a unor state aparţinând unor meridiane geografice şi de civilizaţie diferite. Fenomenul - încă în curs de desfăşurare - de mondializare a culturii şi civilizaţiei vest-europene, declanşat la sfârşitul secolului al XV-lea în urma marilor descoperiri geografice urmate de cuceriri coloniale, a beneficiat în chip decisiv de controlul mediului oceanic de către statele din vestul Europei.

Accesul la mare sau ocean a prezentat şi prezintă numeroase avantaje economico-comerciale şi strategice şi pentru statele mici, fără pretenţii de hegemonie economică, politico-militară sau culturală, în rândul cărora se plasează şi România.

Friedrich Ratzel (1844-1904), părintele geografiei politice1, din care s-a dezvoltat ulterior geopolitica2, considera că „frontiera pe coastă este cea mai bună dintre toate frontierele politice din interiorul Oecumenei, deoarece este cea mai naturală ... Ea ne deschide în acelaşi timp comorile mării şi traficul cu întreaga lume şi, de aceea, este singura frontieră a cărei valoare sporeşte în importanţă aproape cu fiecare creştere a ei”3. Acelaşi savant considera în mod vizionar că pretenţiile unui popor faţă de coastele sale nu rămân aceleaşi pentru fiecare epocă istorică4, iar schimbarea rapidă a semnificaţiei (importanţei) unor locuri de pe coastă, cunoscută de istoria comerţului maritim, afectează în mod natural valoarea acestora5.

Adept al sistemului ratzelian al teoriei statului organic, savantul român Simion

1 SOPPELSA, Jacques et al (1988), Lexique de géopolitique, Paris, Dalloz, p. 128. 2 Pentru clarificarea unei confuzii şi suprapuneri de termeni întâlnite uneori în literatura română de specialitate, redăm două definiţii complementare ale geopoliticii, inserate în lucrări de largă audienţă şi autoritate. „A la différence de la géographie politique (qui décrit « l’organisation du monde divisé en États à un moment donné » (ghilimele în text, nota ns.), la géopolitique tente de relier entre eux les principaux facteurs dynamiques rendant compte de ladite organisation pour « aboutir à la synthèse d’une situation politique existante et de ses possibilités » (ghilimele în text, nota ns.). Parmi ces facteurs, certains sont relativement stables (divisions de l’espace, structure et configuration du territoire), d’autres beaucoup plus variables, comme les ressources naturelles, les populations ou les structures politico-sociales” (Ibid, p. 129). „Unfortunately, many people, including some geographers, confuse political geography with geopolitics. Geopolitics, however, is only one of the subjects studied by political geographers. It is concerned basically with the study of States in the context of global spatial phenomena, in an attempt to understand both the bases of State power and the nature of States’ interactions with one another” (GLASSNER, Martin Ira (1996), Political Geography, ediţia a doua, New York et al., John Wiley & Sons, Inc., p. 322) 3 RATZEL, Friedrich (1925), Politische Geographie, ediţia a treia revăzută şi completată de Eugen Oberhummer, München & Berlin, Ed. R. Oldenbourg, p. 408. 4 Idem (1921), Anthropogeographie, partea I, Grundzüge der Anwendung der Erdkunde auf die Geschicthe, ediţia a patra, Stuttgart, Ed. J. Engelhorns Nachf, p. 198. 5 Ibid, p. 199.

www.geo

polit

ic.ro

86

Mehedinţi (1869-1962) considera că „ţărmul mării este cea mai favorabilă faţadă pentru orice stat” (subl. S.M.) şi, în consecinţă „toate neamurile care vor să aibă un mare viitor, spre mare şi ocean se îndreaptă”1. Aplicând aceste axiome la cazul României, acelaşi învăţat considera că „epocile de lumină ale neamului din Carpaţi şi regiunile înconjurătoare au fost acelea, când marea dela răsărit (Marea Neagră, nota ns.) s-a întâmplat să fie liberă şi împărtăşită din roadele civilizaţiei mediteraneene. Din contra, când Marea Neagră se întuneca, îndată umbra se întindea şi peste viaţa neamului (român, nota ns.) legat de sistemul Carpatic2. În opinia lui Simion Mehedinţi, cele trei perioade „de lumină” din istoria Mării Negre au fost cea milesiană (grecească, în Antichitate, nota ns.), cea italiană în Evul Mediu şi cea modernă „inaugurată de presiunea rusească şi terminată de cea anglo-franceză (sec. XIX, nota ns.)3. Vorbind despre Dobrogea, provincie istorică românească adiacentă Mării Negre, Simion Mehedinţi considera că „fâşia de pământ între Dunăre şi Mare e faţada naturală a Statului român spre calea liberă a Oceanului”4, jucând rolul unui Vorland al acestuia5.

Alături de Carpaţi şi Dunăre, Marea Neagră reprezintă cel de-al treilea element al sistemului geopolitic românesc6, cu rol fundamental în devenirea istorică trecută şi prezentă a poporului român.

Studiind ca nimeni altul influenţa geografiei asupra istoriei poporului român, aşezat într-o poziţie geopolitică dificilă, Gh.I. Brătianu constata că „interesul istoric pe care îl trezeşte o regiune geografică este un privilegiu ce se plăteşte scump”7. Acelaşi autor considera că cei doi „factori esenţiali” care au determinat sensul şi direcţia unităţii româneşti au fost muntele şi marea, iar principatele Moldova şi Ţara Românească, înfiinţate în zone muntoase „nu au putut să trăiască şi să se dezvolte liber decât în funcţie de mare”8 (de posibilitatea accesului la mare, nota ns.).

Accesul la Marea Neagră al Ţării Româneşti a fost obturat de Imperiul Otoman în urma cuceririi celei mai mari părţi a Dobrogei (1419-1420) iar accesul Moldovei la aceeaşi mare a fost interzis în anul 1484, în urma cuceririi Chiliei şi Cetăţii Albe de către sultanul Baiazid II. Datorită acestei situaţii, Ţările Române nu mai au acces direct la Marea Neagră până în secolul XIX, în condiţiile decăderii Imperiului Otoman şi a expansiunii Imperiului Rus.

Moldova reintră în competiţia pentru accesul la gurile Dunării şi, implicit, la Marea Neagră, în urma Congresului de Pace de la Paris din 1856, care punea capăt Războiului Crimeii. În acel an, areopagul puterilor europene a decis reintrarea în posesia Moldovei a judeţelor basarabene Cahul, Bolgrad şi Ismail, ce fuseseră anexate de Imperiul Rus în 1812. Retrocedarea către Moldova a celor trei judeţe basarabene şi, implicit, interzicerea accesului Rusiei la gurile Dunării, contribuia la stoparea

1 MEHEDINŢI, S. (1938?), Legăturile noastre cu Dunărea şi Marea, Bucureşti, Institutul de Arte Grafice S.A.R. Marvan, p. 26. Textul acestei conferinţe, susţinută sub egida Ligii Navale Române, este reprodus (uşor prescurtat şi modificat) în Idem (1943), Opere complete, vol. I, Geographica, partea a doua, Bucureşti, Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, pp. 150-165. 2 Ibid., p. 18. 3 Ibid., p. 26 4 Idem (1943), p. 107. 5 Ibid., p. 166. 6 POSEA, Grigore (1994), Geopolitica şi geopolitică românească, în în Emil I. Emandi, Gh. Buzatu, Vasile S. Cucu (editori), Geopolitica, vol. I, pp. 347-348. 7 BRĂTIANU, Gh. I. (1988), Marea Neagră. De la origini până la cucerirea otomană, traducere de Michaela Spinei, ediţie îngrijită, studiu introductiv, note şi bibliografie de Victor Spinei, vol. 1, Bucureşti, Ed. Meridiane, p. 87. 8 Idem (1943), Origines et formation de l’unité roumaine, Bucureşti, Institutul de Istorie Universală „N. Iorga”, p. 37.

www.geo

polit

ic.ro

87

expansiunii ruse spre Balcani şi Strâmtori (Bosfor şi Dardanele), fapt ce contravenea politicii britanice în Marea Mediterană. În paralel cu această retrocedare, Anglia a obţinut neutralizarea practică a Mării Negre, prin eliminarea flotei de război ruse şi a bazelor sale navale din Crimeea şi de pe litoralul pontic. Aceste măsuri au fost completate prin ocuparea de către un grup de militari turci susţinuţi de un vas de război britanic, a insulei Şerpilor, ce domina accesul la gurile Dunării1. În 1856 Moldova îndeplinea o misiune europeană, având rolul de barieră la gurile Dunării în faţa expansiunii ruse. Pentru a nu lăsa singură Moldova în faţa Rusiei şi pentru a administra traficul pe marele fluviu, a fost creată ulterior celebra Comisie Europeană a Dunării.

Rusia nu s-a resemnat niciodată cu retrocedarea către Moldova a judeţelor din sudul Basarabiei, fapt pe care oamenii politici ruşi îl considerau incompatibil cu aspiraţiile de mare putere a ţării lor2. Ei au obţinut la Congresul de la Berlin din iunie-iulie 1878 retrocedarea celor trei judeţe basarabene, din care funcţionarii români s-au retras în octombrie 18783, atribuind în schimb României Dobrogea, pe care o obţinuseră ca despăgubire de război în urma conflictului ruso-româno-turc din 1877-1878. Mascarea raptului unui teritoriu românesc (sudul Basarabiei) prin schimbarea sa cu alt teritoriu românesc (Dobrogea), oglindeşte duplicitatea complexă a politicii externe ruseşti din toate timpurile. Nedreptatea săvârşită de Rusia faţă de România în 1878 a fost reparată în 1918, anul realizării unităţii naţionale româneşti, ce a consemnat practic o „revanşă strălucită a geografiei în contra istoriei”4.

În secolul XX România a avut practic acces neîntrerupt la Marea Neagră, fiind integrată în perioada interbelică în sistemul aşa-zisului „cordon sanitar”, îndreptat împotriva URSS. În acest context, gurile Dunării şi litoralul românesc al Dobrogei aveau o importanţă aparte, constituind măcar teoretic o contrapondere pentru bazele militare sovietice din peninsula Crimeea. Preluând o opinie curentă în epocă, Gh.I. Brătianu arăta că în sistemul Mării Negre existau (şi încă există, nota ns.) două „poziţiuni-cheie”, constituite din „sistemul Strâmtorilor” şi „Crimeea, care, prin porturile ei naturale, ... prin bastionul maritim înaintat pe care îl reprezintă în Marea Neagră, este evident o poziţie stăpânitoare, pentru tot complexul maritim de aici. Cine are Crimeea poate stăpâni Marea Neagră. Cine n-o are, n-o stăpâneşte” (subl. ns.)5.

Folosind ca punct de plecare consideraţia lui Gheorghe I. Brătianu privind importanţa Crimeii în sistemul geostrategic6 al Mării Negre, vom schiţa în continuare interesele geostrategice actuale ale României legate de faţada sa pontică. Acest scurt articol va fi încheiat cu câteva consideraţii de geopolitică economică românească, posibilă pentru statul nostru datorită accesului său la Marea Neagră.

După colapsul sistemului comunist european, elitele politice româneşti au considerat că, din punct de vedere geostrategic, asigurarea securităţii României se poate face cel mai bine prin integrarea în NATO. La capătul unui drum sinuos, acest proces s-a concretizat la 17 noiembrie a.c. prin acordul americano-român de

1 Idem (1943), La Bessarabie. Droits nationaux et historiques, Bucureşti, Institutul de Istorie Universală „N. Iorga”, pp. 80-81. 2 Ibid., p. 87. 3 Ibid., p. 116. 4 Idem, Origines et formation de l’unité roumaine, p. 44. 5 Idem (1988), Marea Neagră, vol. 1, p. 108. 6 „.... la géostratégie est l’etude des rapports entre les problèmes stratégiques (notamment militaires) et les facteurs géographiques. Avec la géopolitique, qu’elle complète, elle analyse ainsi les relations fondamentales régissant le monde contemporain” (SOPPELSA, Jacques et al, op. cit., p. 131).

www.geo

polit

ic.ro

88

instalare a unor baze militare americane la Feteşti şi aeroportul M. Kogălniceanu. Analistul Federico Bordonaro considera în luna mai 2005 că geopolitica (şi,

adăugăm noi, geostrategia) americană din ultimii 15 ani urmăreşte în zona Mării Negre substituirea fostei influenţe ruseşti şi sovietice cu influenţa americană. Americanii se confruntă în acest caz cu ambiţiile franceze şi germane1. Interesul american pentru regiunea Mării Negre a fost afirmat explicit la 8 martie 2005 de către Bruce Picaim Jackson, preşedintele Consiliului pentru Relaţii Externe din Congresul SUA. La acea dată, el declara în faţa Senatului american că „securitatea şi stabilitatea Mării Negre sunt esenţiale pentru securitatea euro-atlantică”2

Acest lucru apare ca fiind absolut logic, având în vedere faptul că geopolitica şi geostrategia americană de după cel de-al doilea război mondial au fost influenţate în chip decisiv de ideile lui Sir Halford Mackinder (1861-1947) şi Nicholas John Spykman (1893-1943) privind importanţa estului Europei pentru dominaţia mondială. Sir Halford Mackinder susţinea în anul 1904 la Londra, sub auspiciile Societăţii Geografice Regale, o comunicare intitulată „Pivotul Geografic al Istoriei” (The Geographical Pivot of History), care conţine in nuce principiile sale geopolitice şi geostrategice, dezvoltate până în 1943. Elementul central al sistemului lui Mackinder se cristalizează în jurul noţiunii de Pivot Area, înlocuită ulterior cu cel de Heartland. Ultima noţiune acoperă aproximativ cea mai mare parte a Siberiei şi reprezintă „pivotul geografic al puterii”3. În opinia sa, estul Europei constituie „uşa deschisă” pentru Heartland, motiv pentru care el a formulat următoarea ipoteză: „Who rules East Europe commands Heartland / Who rules the Heartland commands the World-Island (continentele european, asiatic şi african)4 / Who rules the World-Island commands the World”5. În anul 1924 Mackinder arăta că „potenţialităţile” deţinute de Heartland puteau fi contrabalansate de Europa Occidentală şi America de Nord. În sfârşit, într-un articol din 1943 (The Round World and the Winning of the Peace, „Foreign Affairs”, 21, iulie 1943) el a „deplasat” Heartland la Est de Enisei, conferindu-i o nouă denumire (Lenaland). Puterii reprezentate de Lenaland, controlat de Uniunea Sovietică, urmau să i se opună teritoriile din Midland Basin (teritoriile din jurul Atlanticului de Nord, separate de Europa Centrală şi înconjurate de deşerturi şi de Oceanul Arctic)6.

Nicholas John Spykman a reconsiderat ideile lui Sir Halford Mackinder în două lucrări de referinţă (American’s Strategy in World Politics, 1942; The Geography of the Peace, 1944). El arăta că puterea deţinută de Heartland este redusă de „problema majoră” a transporturilor interne şi al accesului prin barierele care îl înconjoară7. Spykman arăta că tendinţa Heartland-ului de a domina World-Island este limitată de capacitatea Rimland-ului (Europa Occidentală, Orientul apropiat, sectorul meridional al Asiei musonice) de a-i opri accesul la mare. După cel de-al doilea război mondial, S.U.A. şi vestul Europei au aplicat acest principiu, stopând avântul Heartland-ului controlat de URSS prin crearea NATO, a Pactului de la Bagdad (1955, Irak, Turcia, Marea Britanie,

1 BORDONARU, Federico (2005), Bulgaria, Romania and the Changing Structures of the Black Sea’s Geopolitics”, în http://pinr.com/report.php?ac=view_report&report_id=302&language_id=1 2 RIZEA, Marian (2005), Marea Neagră – geopolitica resurselor petroliere, în Leadership şi management la orizonturile secolului al XXI-lea, vol. VI, Sibiu, Editura Academiei Forţelor Terestre, p. 50 (CD ROM). 3 SOPPELSA, Jacques et al, op. cit., p. 251 - intrarea pentru Terre centrale (Heartland). 4 Ibid., p. 143). 5 Apud GLASSNER, Martin Ira, op. cit., p. 325. 6 Ibid, p. 326. 7 Ibid.

www.geo

polit

ic.ro

89

Pakistan, Iran) şi a Organizaţiei Tratatului Asiei de Sud Est, creată în 1954 de către Marea Britanie, Franţa, Australia, Noua Zeelandă, Tailanda, Pakistan şi Filipine, sub egida SUA1. Spykman şi-a sintetizat esenţa sistemului său geostrategic în formula celebră „Who controls the Rimland rules Eurasia; Who rules Eurasia controls the destinies of the world”2.

În mod obiectiv, politica postbelică americană de containment a aplicat în practică idea lui Spykman de a opri accesul la mare al Heartland-ului controlat de fosta URSS. Considerăm că geopolitica şi geostrategia americană aplicată în zona Mării Negre în ultimii 15 ani reprezintă o continuare logică a politicii de containment, transformată practic în politică de Roll Back după colapsul fostei URSS.

Apartenenţa României la NATO îi garantează securitatea faţă de tendinţele hegemonice ale Rusiei şi, posibil, ale Ucrainei. Proiectatele baze americane de la Feteşti şi aeroportul M. Kogălniceanu îngrădesc cel puţin teoretic posibilităţile complexului militar rus din peninsula Crimeea.

Plasarea acestor baze militare americane în Dobrogea reprezintă o reeditare amplificată a triumfului din 1856 repurtat de Occident în contra Rusiei (atunci franco-britanicii nu şi-au instalat baze militare în Dobrogea). Această reeditare este întărită de faptul că, până la 1948, Comisia Europeană a Dunării a garantat practic independenţa României în faţa Rusiei şi a URSS, acest organism opunându-se în prezent construcţiei canalului Bîstroe de către Ucraina.

Geopolitica economică prezintă în contemporaneitate o importanţă fundamentală, mai mare decât geopolitica de tip clasic3.

Geopolitica economică a României din zona pontică este din nou condiţionată de apartenenţa sa la structurile NATO. În principiu, pe lângă exploatarea resurselor economice conţinute în apele teritoriale şi zona economică exclusivă, geopolitica economică a României este axată pe rezolvarea diferendului cu Ucraina în ceea ce priveşte Insula Şerpilor şi pe posibilitatea de integrare a litoralului dobrogean în transportul spre Europa a hidrocarburilor din Marea Caspică.

Anexarea, contrară normelor dreptului internaţional, a Insulei Şerpilor de către URSS în 1948 şi preluarea ei de către Ucraina a fost practic legitimată prin tratatul bilateral româno-ucrainean semnat la 2 iunie 1997. Semnarea acestui tratat de către România implică grave dezavantaje economice. Astfel, Ucraina pretinde atribuirea de platou continental şi ape teritoriale Insulei Şerpilor, obţinând astfel avantaje economice în detrimentul României. Bazată pe prevederile legislaţiei internaţionale în domeniu, România refuză să accepte acest lucru deoarece Insula Şerpilor este nelocuită, lipsită de viaţă economică proprie, de surse de hrană şi apă potabilă. Totodată, Ucraina încalcă drepturile economice ale României prin „explorarea / exploatarea frauduloasă ... a ţiţeiului şi gazelor naturale din arealul Insulei Şerpilor ... deşi aceasta s-a angajat

1 SOPPELSA, Jacques et al, op. cit., p. 55. 2 Apud GLASSNER, Martin Ira, op. cit., p. 327. 3 John Agnew şi Stuart Corbridge prezintă astfel importanţa geopolitici economice: „We propose that to understand this new situation requires a new view of geopolitics, which can no longer be seen in terms of the impact of fixed (subliniere în text, nota ns.) geographical conditions (heartlands/rimlands, lifelines, chokepoints, critical strategic zones, domino effects etc.) upon the activities of the Great Powers. Rather, today geopolitical economy (subliniere în text, nota ns.) is replacing classical geopolitics as the fundamental context for the constitution of foreign policy” (Apud, PAINTER, Joe (1995), Politics, Geography and “Political Geography”. A Critical Perspective, Londra et al., Arnold (Hodder Headline Group), p. 143.

www.geo

polit

ic.ro

90

prin documentele oficiale bilaterale din 2 iunie 1997 să nu facă acest lucru”1. Deoarece nu a reuşit să ajungă la o înţelegere amiabilă cu Ucraina în ceea

ce priveşte delimitarea platoului continental şi a zonelor economice exclusive ale celor două ţări, situaţie creată de către deţinerea ilegală a Insulei Şerpilor de către ucrainieni2, România a sesizat la 16 septembrie 2004 Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga3. În cazul neintervenţiei unei înţelegeri amiabile bilaterale, se aşteaptă soluţionarea acestui diferend prin intermediul acestei instituţii.

România încearcă să se integreze în transportul hidrocarburilor din Marea Caspică spre Italia. În acest context, concernul italian ENI, împreună cu o serie de firme franceze şi române au propus trei variante de transport a ţiţeiului caspic spre vestul Europei. Varianta optimă, în lungime de 1286 km, este considerată România-Iugoslavia-Croaţia-Italia (Trieste). În cadrul acestei variante, specialiştii români au propus pentru transportul ţiţeiului caspic utilizarea tronsonului de conductă modernizat Constanţa-Piteşti, construirea a 180 km de conductă între Piteşti şi Pancevo şi inversarea sensului de funcţionare a pompelor de la Pancevo la Omisalj-Trieste. Până în prezent, acest proiect absolut fezabil nu a fost totuşi aprobat4.

Cu toate acestea, România păstrează încă şanse bune de a dezvolta o geopolitică economică favorabilă în regiunea pontică. În acest context, „dezvoltarea relaţiei Marea Caspică - Marea Neagră - Marea Mediterană este vitală din punct de vedere economic şi comercial, această perspectivă poate fi de amploare în relaţiile statului nostru cu lumea occidentală, prin dezvoltarea navigaţiei maritime şi fluviale”5.

1 PĂDUREAN, Dominuţ (2005), Implicaţiile contemporane ale evoluţiei statutului juridic al Insulei Şerpilor asupra intereselor geostrategice ale României în zona Mării Negre, în „Geopolitica. Revistă de Geografie Politică, Geopolitică şi Geostrategie”. anul III, nr. 11 (1/2005), p. 149. 2 Ibid., p. 148, nota 252: „Ucraina nu poate opune României nici unul dintre cele două elemente ale structurii diadice: titlu-izvor (negotium jurisi), respectiv titlu-probă (instrumentum)!” 3 Ibid., p. 149. 4 Vezi toate aceste informaţii la RIZEA, Marian, op. cit., p. 54. 5 SIMILEANU, Vasile (2003), Tensiuni Geopolitice, Bucureşti, Ed. Top Form, p. 113.

www.geo

polit

ic.ro

91

UNELE PROGNOZE PRIVIND GEOPOLITICA ZONEI PONTO-CASPICE

Gheorghe NICOLAESCU

Episodul I - TEORIA „RAZELOR DESCHISE” Lumea înţeleasă prin sintagma „spaţiul de influenţă rus” nu mai este ceea ce a

fost până la dezintegrarea imperiului sovietic. Ultimul deceniu al secolului trecut a determinat modificarea structurală în manieră completă şi irevocabilă a dimensiunilor de esenţă, conţinut şi formă ale acestui spaţiu.

Mişcarea centrifugă a statelor ieşite de sub influenţa sovietică a fost puternică şi multidirecţională.

Prima direcţie urmată de statele care au părăsit tutela fostei U.R.S.S. a fost reprezentată de redobândirea şi redimensionarea identităţii naţionale. În perspectiva care se deschidea, guvernată de spiritul democratic al iniţiativei proprii, libertatea de acţiune a fost destul de limitată în timp, datorită în primul rând unor cauze care ţineau de mentalitate, spirit conservator, teamă, slăbiciune economică şi lipsa parţială sau totală a identităţii culturale.

O altă direcţie importantă de referinţă a acestor actori geopolitici a fost reorientarea către principalii poli de forţă ai lumii contemporane. O parte dintre statele fostei U.R.S.S. şi-au îndreptat atenţia şi eforturile în scopul integrării în N.A.T.O. şi U.E., în vreme ce grupul format de Bielorusia şi Ucraina a rămas cantonat într-o poziţie expectativă filo-rusă, urmărind ca evoluţia situaţiei geopolitice să determine punctele de reper pentru finalizarea opţiunilor ulterioare.

Un alt grup bine conturat al lumii ex-sovietice este reprezentat de republicile caucaziene, care nu aparţin lumii islamice şi ale căror opţiuni sunt în mod pregnant îndreptate către SUA; Georgia şi Armenia sunt doi actori deosebiţi ai acestui grup şi care îşi îndreaptă eforturile spre lansarea economiei, contrabalansarea influenţei ruse în zonă şi menţinerea în afara perimetrului spaţiului islamic.

Grupul statelor islamice format din Kazahstan, Uzbekistan, Azerbaidjan, Tadjikistan şi Turkmenistan care formează un adevărat „brâu islamic” al Asiei Centrale, încearcă să-şi redefinească identitatea statală şi naţională într-un spaţiu de spiritualitate şi civilizaţie islamică.

În acest cor de state, cu tendinţe atât de deosebite, se poate aprecia că Rusia reprezintă ea, însăşi, o „problemă geopolitică” a lumii contemporane. Tensiunile tot mai numeroase induse de minorităţile aflate pe teritoriul său, slaba legătură dintre centru şi periferie, gravele probleme sociale cu care se confruntă, corupţia şi penetrarea structurilor de stat de către mafia rusă, au determinat o prelungită convalescenţă a acestui mare stat până în zilele noastre.

Poziţia geografică a Rusiei reprezintă azi mai mult decât ieri pentru actuala configuraţie geopolitică internaţională unul dintre marile dezavantaje ale lumii contemporane pentru că a creat condiţii de apariţie pe scena planetară a unor actori mult mai periculoşi prin anumite determinări ale lor, decât însăşi Federaţia Rusă în întregul său, cum ar fi: Abhazia, Cecenia şi Osetia de Nord.

Când vorbea despre „noua ordine geopolitică” a sudului, Alexandr Dughin, unul dintre cei mai cunoscuţi analişti ruşi, menţiona că geopolitica regiunilor sudice, dar şi a celor vestice este mult mai legată de „misiunea planetară” a Rusiei, decât problemele Nordului şi Estului.

În ce priveşte Sudul, Dughin este de părere că „axa geografică a istoriei” (a Rusiei) ar avea un singur imperativ, şi anume acela privind expansiunea geopolitică până la

www.geo

polit

ic.ro

92

Oceanul Indian. Pornind de la principiul necesităţii integrării continentale, Rusia ar fi „sortită”

să instaureze în Sudul Eurasiei „o nouă ordine geopolitică” şi drept urmare ar trebui ca India, China, Indochina, ţările islamice, să fie apreciate ca un „teatru de manevre continentale de poziţie”, cu scopul clar exprimat de a uni strâns din punct de vedere strategic toate aceste regiuni cu centrul euro-asiatic, reprezentat de Moscova.

Dughin dezvoltă pe această idee concepţia „razelor deschise” care pleacă de la centru (Moscova) spre periferie şi care nu se opresc la graniţele ruseşti ci trebuie trasate până la ţărmul sudic al oceanului. Aceste raze ar putea avea trei caracteristici din punct de vedere strategic: „actuale”, cele care trec prin teritoriile ruseşti, „parţial actuale”, cele care trec prin ţări apropiate de Rusia şi „potenţiale”, cele care trec prin ţări ce intră în zona „controlului atlantic”.

În acest fel, analistul rus reduce logica generală a geopoliticii euro-asiatice la faptul că lungimea totală a acestor „raze” a devenit în prezent „actuală, parţial-actuală şi potenţială”.

Expansiunea geopolitică în direcţia sudică are însă în subsidiar determinări care sunt, în procent destul de mare, ascunse. Dacă lăsăm la o parte „actualitatea” razelor care influenţează teritoriul actual al Federaţiei Ruse şi care până una-alta, este indiscutabilă, cele parţial actuale care traversează teritorii „solidare” cu Rusia, devin în mare parte discutabile, pentru că din punct de vedere geostrategic analiza nu mai implică decât într-o proporţie infimă rolul factorului militar, astfel în cât centrul de greutate în analiza acestui al doilea grup de raze ar trebui să cadă pe aspectele de ordin economic, politic, cultural, etnic, religios, etc.

Episodul II - DESPRE „NOUA ORDINE GEOPOLITICĂ A SUDULUI” Există în prezent o tendinţă extrem de clară ca unele dintre aşa-zisele raze

„potenţial-actuale” să se transforme treptat în raze „potenţiale”, fenomenul neavând nici o şansă să aibă şi efect invers. Iată cum vede geopoliticianul zonele care fac parte, din Sudul rusesc potenţial, desenat de traseele acestor raze:

1. Nordul Peninsulei Balcanice din Serbia până în Bulgaria; 2. Moldova, Sudul şi Estul Ucrainei 3. Regiunea Rostov şi ţinutul Krasnodar (Portul Novorossibisk) 4. Caucazul 5. Litoralul de Est şi de Nord al Mării Caspice (Kazahstanul şi Turkmenistanul) 6. Asia Centrală, incluzând Uzbekistan, Kirkizia şi Tadjikistan; 7. Mongolia În privinţa zonei de la punctul 1, lucrurile par mai aşezate ca oricând: statele

Peninsulei Balcanice au optat pentru integrarea euro-atlantică şi sunt incluse în programe clare şi concrete prin care să-şi materializeze motivaţiile; Serbia şi Muntenegru se îndreaptă tot mai vizibil către o stabilitate şi un curs democratic real, făcând paşi serioşi în direcţia integrării europene.

Bulgaria este deja o ţară membră N.A.T.O., iar în curând şi a U.E. Zona 2, mai apropiată teritorial de centru (Moscova) este singura care nu

pare să se îndepărteze temeinic de Kremlin. În privinţa Ucrainei, specialiştii ruşi apreciază că suveranitatea acesteia reprezintă un

fenomen „atât de negativ pentru geopolitica rusească, încât poate provoca foarte uşor un conflict armat”. Ca stat independent cu oarecare ambiţii teritoriale Ucraina prezintă un pericol enorm pentru întreaga Eurasie, apreciindu-se „că fără soluţionarea problemei Ucrainei, nu are sens să vorbim despre o geopolitică continentală.”

www.geo

polit

ic.ro

93

Nou

l Hea

rtlan

d ru

sesc

(Vas

ile S

imile

anu

- , E

d. T

op F

orm

)G

eopo

litic

a sp

aţiu

lui c

arpa

to-d

anub

iano

-po

ntic

Axa

pont

o-ba

ltică

Axa

arab

o-ca

spic

ă

Axa

pon

to-c

aspi

că

Spa

ţiul g

eost

rate

gic

pont

o-ca

spic

Spaţ

iul g

eopo

litic

casp

ic

Spaţ

iul g

eopo

litic

pont

ic

Pond

erea

tran

spor

turil

or p

etro

lulu

i rus

esc

- 200

4(s

ursă

: CIS

E. E

urop

ean

Ener

gy D

atab

ook,

Reu

ters

)&

Cond

ucte

pet

rolie

re60

% =

4 m

il. b

bl/d

Bar

je ş

i alte

le7%

= 2

mil.

bbl

/d

Tran

spor

t rut

ier

33%

= 2

,2 m

il. b

bl/d

www.geo

polit

ic.ro

94

În mod explicit, rezultă că imperativul absolut al geopoliticii ruseşti pe litoralul Mării Negre este controlul total şi nestingherit al Moscovei pe tot întinsul ei, din Ucraina până în Abhazia.

În privinţa teritoriilor dintre Marea Neagră şi Marea Caspică, apare o vizibilă distincţie între Caucazul de Nord şi teritoriul Armeniei, Georgiei şi Azerbaidjanului. Aceste două nivele geopolitice reprezintă un mod strategic extrem de important cele mai vulnerabile ale spaţiului geopolitic rusesc.

Destrămarea U.R.S.S. şi apariţia pe baza fostelor republici unionale a structurilor politice independente, ne oferă un exemplu concludent al faptului că consecinţa renunţării la expansiunea în exterior spre ţărmurile sudice ale continentului, va avea drept consecinţă mutarea în mod inevitabil a frontierelor de siguranţă ale Rusiei în interiorul continentului, către nord. Pe baza acestei evaluări geopolitice, conform părerii lui Dughin, întregul cordon intern al „Sudului rusesc” ar trebui analizat ca pe un potenţial cap de pod cu veleităţi ofensive. „Noua ordine geopolitică” (continentală şi euro-asiatică) preconizată de şcoala geopolitică rusă se întemeiază în Balcani pe 4 zone distincte:

a) bosniaco-croată; b) sârbească; c) bulgărească; d) grecească. Iată că, într-o perspectivă geopolitică foarte generală, încă nu s-a renunţat la unele

proiecte imaginare precum o posibilă federaţie balcanică comună, orientată euro-asiatic, din centrul căreia să pornească două „raze”: ruso-sârbească şi ruso-bulgară.

Este interesant de remarcat caracterul foarte compact al acestei idei geopolitice, lipsa de incertitudini şi îndrăzneala construcţiei conceptului geopolitic, concomitent cu lipsa totală a unor soluţii viabile de realizare a acestuia pe termen scurt şi mediu. Tot ceea ce rămâne este evidenţierea cu claritate a centrului de greutate a politicii externe a Moscovei vis-a-vis de „rombul Balcanic”.

Din punct de vedere exclusiv geopolitic, Dughin este de părere că Rusia trebuie să aibă hotare maritime în Occident, acesta fiind şi imperativul strategic al dezvoltării geopolitice a Eurasiei. Pe de altă parte, acesta consideră că „o Europă prietenă, în calitate de aliat strategic al Rusiei, poate să apară doar în cazul când ea va deveni unitară.”

Analizând din perspectiva procesual-organică aceste aşa-zise „linii de forţă” pot fi elaborate determinări exacte privind perspectiva politicii externe ruse în următorii 20 de ani, ca şi obiectivele de bază ale acesteia vis-a-vis de spaţiile de importanţă geostrategică de maximă importanţă pentru statul rus.

Episodul III - ÎN LOC DE CONCLUZII Procesul de schimbare a scenei geopolitice mondiale a devenit o realitate căreia,

fără îndoială, trebuie să i se acorde o atenţie deosebită. Modificarea conceptului strategic al Alianţei Nord-Atlantice, conflictul din fosta

Iugoslavie, extinderea şi transformarea NATO, „încălzirea” relaţiilor dintre Washington şi Moscova, pe fondul campaniei internaţionale împotriva terorismului şi altele, demonstrează că mapamondul se află în plin proces de reconstruire şi reaşezare pe baze noi a relaţiilor dintre state, proces care, aşa cum s-a dovedit deja, este însoţit de greutăţi şi riscuri multiple.

Relaţiile internaţionale, şi mediul de securitate sunt marcate ireversibil de atacurile teroriste asupra SUA care au modificat scena geopolitică mondială, sporindu-i caracterul impredictibil şi au condus la amplificarea surselor de instabilitate existente,

www.geo

polit

ic.ro

95

precum şi la apariţia altora de tip nou. Suprapunerea procesului globalizării cu tendinţa de regionalizare şi, mai ales,

afirmarea unor actori non-statali vor determina manifestarea unui spectru larg de riscuri şi ameninţări asimetrice.

Pe acest fond, riscul unor confruntări militare de amploare se va reduce, dar vor creşte şi se vor diversifica riscurile de natură politică, economică, militară, socială ş.a. la nivel regional, zonal şi local.

Această tendinţă va determina ciocnirea intereselor unor mari actori ai scenei geopolitice mondiale pe spaţii largi şi va influenţa, aşa cum istoria a demonstrat-o de nenumărate ori, evoluţia statelor aflate la intersecţia acestor interese.

Modificarea mediului de securitate este o consecinţă directă a căderii sistemului comunist şi a destrămării Uniunii Sovietice, dar şi a controlării subtile a accesului la exploatarea resurselor de petrol din bazinul Mării Caspice.

În pofida problemelor interne deosebite, Federaţia Rusă va continua să joace un rol important în restructurarea acestei zone care va avea şi în viitor cel mai ridicat potenţial conflictual în cadrul teritoriului fostei Uniuni Sovietice.

Având în vedere exerciţiul democratic limitat ca durată al noilor state independente, pe fondul creşterii criminalităţii în cadrul societăţilor şi al accentuării tensiunilor sociale, există riscul ca, în anumite state din zonă să se generalizeze conducerile autoritare, cu consecinţe negative asupra mediului zonal de securitate.

Implicarea S.U.A. şi aliaţilor săi în zona „vecinătăţii apropiate” a Federaţiei Ruse, considerată de către conducerea de la Kremlin ca fiind de interes vital pentru securitatea statului, prezenţa în aceste state a peste 24 milioane de etnici ruşi, interesele Chinei şi Iranului în spaţiul Ponto-Caspic, schimbările rapide apărute în relaţiile dintre ţări, ca urmare a necesităţii de a găsi susţinere pentru realizarea intereselor naţionale, constituie tot atâţia factori care vor menţine o instabilitate ridicată în acest spaţiu geopolitic.

În context, miza petrolului caspic, deşi va contribui la îmbunătăţirea situaţiei economico-sociale a unor ţări, va deveni, în acelaşi timp, şi sursă de amplificare a unor dispute interstatale, mai ales pentru că implementarea „coridorului economic euroasiatic” nu va reuşi să mulţumească toate părţile interesate din zonă.

Existenţa problemelor economice, sociale, politice, etnice şi religioase care se manifestă în cadrul statelor din acest spaţiu, la care se adaugă posibila accentuare a disputelor dintre acestea, evidenţiază un tablou destul de sumbru al viitorului.

Zona Ponto-Caspică se află în prezent în faţa unor provocări complexe, în care terorismul, extremismul politic, naţionalismul, traficul de droguri şi de armament, migraţia ilegală, crima organizată, pericolul declanşării unor războaie civile vor constitui şi pe viitor o ameninţare majoră la adresa stabilităţii tuturor statelor din zonă, contribuind totodată, la accentuarea stării de conflictualitate atât în plan intern, cât şi a relaţiilor inter-ţări.

Să nu uităm că pericolul terorist se menţine la cotă ridicată, iar derularea campaniei internaţionale pentru combaterea acestuia cu siguranţă va accentua disputele existente între unele state din zona Ponto-Caspică şi din cele aflate în vecinătatea apropiată acesteia.

În strânsă legătură cu zona Caspică, spaţiul Mării Negre devine un perimetru complementar, de importanţă majoră în „marea tablă de şah euroasiatică”.

Pentru România, poziţia la Marea Neagră reprezintă mai mult decât simplele raportări la spaţiul geografic. Sensul geopolitic al acestei poziţii se evidenţiază prin faptul că România aparţine organic zonei Ponto-Caspice.

Într-o lume a proceselor globale, Marea Neagră a jucat şi va juca şi pe viitor un rol major în istoria continentului european, în care are toate atuurile să devină arie de convergenţă şi armonizare a unor tendinţe politice apărute după 1991.

www.geo

polit

ic.ro

96

FED

ER

AŢ

IA R

US

Ă

KA

ZA

HS

TA

N

UZB

EKIS

TAN

TU

RK

ME

NIS

TAN

IRA

N

TU

RC

IAG

RE

CIA

RO

MÂ

NIA

BU

LGA

RIA

UC

RA

INA

Tras

ee te

rest

re s

timul

ate

Tras

ee m

ariti

me

stim

ulat

e

Por

turi

Cap

itale

Câm

puri

petro

liere

Zona

ext

insă

a M

ării

Neg

re

Spa

ţiul p

onto

-cas

pic

Axa

pon

to-c

aspi

că

Axa

ara

bo-c

aspi

că

Inte

rsec

ţia s

paţiil

or e

nerg

etic

e st

rate

gice

(Vas

ile S

imile

anu

- Geo

politi

ca s

paţiu

lui is

lam

ic, E

d. T

op F

orm

)

www.geo

polit

ic.ro

97

PONTUL EUXIN – UN SPAŢIU AL JOCURILOR GEOPOLITICE

Radu MOLDOVAN

Abstract: The Black Sea areal is important for remaking the process of actual diplomacy which is based on reaction capacity of the Powers who understand the significance of the geographical situation of their own interests.

Sir Halford Mackinder afirma despre orice spaţiu maritim ca fiind în continuă mişcare, influenţat fiind şi de condiţiile meteorologice, se caracterizează prin instabilitate şi insecuritate. Spre deosebire de cel mai mic colţ de pământ ce rămâne fix, din orice punct este privit, orice calcul în legătură cu apa nu generează concluzii sau definiţii, ci, în cel mai bun caz, aproximaţii.

Deşi, Marea Neagră pare un areal maritim cuprins între două continente, două lumi diferite, Europa şi Asia, este unul care pune bazele unuia nou, Eurasia. La fel precum procesele geologice care au stat la baza formării îndelungate a actualei configuraţii a continentelor, Eurasia are nevoie de un nucleu stabil pe care nu numai Marea Neagră nu-l oferă dar şi actorii politici ai zonei nu se încumetă să renunţe la interese de dragul principiilor. Totuşi, Pontul Euxin şi regiunea adiacentă lui dezvoltă proiecte şi juxtapune ideologii, de-a lungul malurilor sale, care să pacifice neînţelegerile şi inconvenientele, să coroboreze spiritele în vederea consolidării democraţiei ca fundament al libertăţii şi garant al acesteia.

Geopolitic vorbind, când abordăm subiectul Mării Negre, ne situăm între teoriile lui Mackinder şi Spykman. Dacă până la 1945, anumite ansambluri geopolitice funcţionau, precum Mitteleuropa sau Octaedrul Asiatic, în virtutea unor tradiţii şi valori perfecţionate de-a lungul secolelor, scurta şi brutala instaurare a Războiului Rece a produs nu numai mutaţii geopolitice, ci o mare deziluzie după 1989. Artificial, protagoniştii Războiului Rece au muşamalizat posibilele efecte, care au ieşit la suprafaţă după 1989, ale unei configuraţii politico-economico-socialo-teritoriale prin crearea unor artefacte ce nu au avut substrat identitar prin care să-şi asigure continuitatea.

Marea Neagră, ca ansamblu geopolitic de factură ideologic-mentală, poate sta la baza trasării strategiilor de politică externă atât din perspectivele managementului soluţionării crizelor zonale; a procesului de negociere asupra avantajelor geoeconomice şi geoculturale de la nivel regional către cel internaţional. În felul acesta, nu numai că istoria ar lua un curs mai lin şi mai securitizat dar, ar putea fi martoră la construcţii şi proiecte ce pun acest tip de teorie în practică.

În opinia profesorului Oleg Serebrian, un ansamblu geopolitic include state întregi dar, poate cuprinde şi părţi ale unor state. În cel de-al doilea caz, factorii: geoeconomic, geoistoric, geostrategic şi geocultural vor fi proeminenţi doar în extremitatea aferentă ansamblului geopolitic cu pricina; celelalte componente teritoriale fiind incluse în alte asemenea ansambluri, sau mai puţin ori deloc1. Important de menţionat este că Pontul Euxin prezintă o diversitate de aspecte geopolitice prin imensul hinterland de care dispune şi care reuneşte interese ale unor state ca: România, Moldova, Bulgaria, Slovacia, Austria, Ungaria, Ucraina, Turcia, Georgia, Rusia, Cehia, Germania, Slovenia, Croaţia, Bosnia-Hertegovina, Serbia-Muntenegru2.

1 Oleg Serebrian, Va exploda Estul?, Cluj-Napoca, ed. Dacia, 1998, p.15 2Ibidem, p.13

www.geo

polit

ic.ro

98

O altă opinie la fel de avizată este cea a lui Samuel Huntington1 ce consideră că în urma unui impact dintre culturi şi/sau civilizaţii, automat, procesul politic este cel care instituţionalizează delimitarea dintre acestea. Factorul economic prin schimburile comerciale constituie principalul liant dintre spiritualităţi. În cazul de faţă, Marea Neagră ca areal geografic de delimitare asigură şi tranziţia dintre lumea creştină şi cea musulmană. Urmează să se constate care va fi rolul pe care-l vor interpreta regiuni ce aparţin altor bazine hidrografice sau care formează o entitate distinctă dar, ale căror interese se regăsesc în zona pontică: SUA, Iran şi posibil, China.

Deşi intenţia nu se îndreaptă către aspectul pragmatic al înţelegerii cotidianului de pretutindeni, trebuie remarcat că până la urma tot latura materială este cea care conferă originalitate oricărui fenomen sau proces. În ceea ce priveşte Marea Neagră, simpla existenţă a Rusiei, Ucrainei şi Turciei decelează zonele de interes în tot atâtea nivele de analiză prin intermediul cărora se poate înţelege semnificaţia arealului maritim pontic în elaborarea diplomaţiei perioadei contemporane.

După fatidica întâlnire de la Malta, dintre Gorbaciov şi Bush sr., pentru Rusia prezenţa şi exercitarea controlului asupra litoralului pontic a devenit o reală problemă. Aceasta pentru că în primul rând, avem de-a face cu efectul demantelării URSS-ului ce-a însemnat emanciparea Ucrainei (sau inserarea principiilor europene într-un areal politico-geografic de tip spartan până la acea vreme; lucrul acesta însemnând conturarea la orizont ca actor politic internaţional al viitoarei Uniuni Europene) şi dinamismul Turciei (adică redescoperirea unor doctrine demult uitate care a atras interesul şi actorilor alogeni de pe imensul tărâm asiatic şi nu numai); doi vecini care indirect au tractat Moscova în competiţia acerbă, mondială şi care acum trebuie tratată întocmai Germaniei lui Adenauer.

Iniţial, Kremlinul a fost izolat de Ucraina care ca putere regională în plină ascensiune a blocat contactul Rusiei cu sud-estul Europei, a dezenclavizat Marea Azov prin consolidarea strategică a Crimeei. În felul acesta şi problema conflictuală transnistreană a trecut la statutul de periclavă pentru diplomaţia moscovită. Pe de cealaltă parte, Turcia constituie cel de-al doilea element al cleştelui ce izolează Rusia de evenimentele spaţiului pontic. Implicarea factorului turc în etnogeografia ţinutului caucazian a avut şi implicaţii geo-economice asupra Rusiei pontice. Conglomeratul de popoare musulmane din Caucaz a determinat o grupare spirituală de vechiul Ţaringrad care susţinând proiectul „Confederaţiei popoarelor montane” îşi crease un avanpost către cucerirea Asiei centrale (statele caspice). Astfel traficul cu resursele naturale ale ex-URSS-ului şi infrastructura oleoductelor sau gazoductelor se îndreptau spre Asia Mică şi mai puţin spre porturile pontice. Singurul punct care menţine prezenţa rusă în regiune şi trezea o nostalgie a vremurilor de odinioară o constituia Novorossisk-ul.

Abilitatea ruşilor, după o vreme (mai precis după 1997), coroborată cu un Realpolitik a la Putin au reuşit să dezenclavizeze cea de-a treia Roma, din interior spre exterior. Nodul Gordian a fost tăiat în momentul în care Rusia se desfăşura pe cele trei nivele de acţiune. Blitzkrieg-uri asupra seminţiilor caucaziene care au culminat cu înfiinţarea de noi state (Abhazia şi Adjaria) pe teritoriul altora (sau rupturi teritoriale) au însemnat crearea unui cordon sanitar în fata Ankarei şi Washington-ului dar şi antrenarea în joc a Iranului şi Chinei pe o serie de probleme geo-economice coroborate cu cele etnogeografice (situaţia minorităţilor etnice şi lingvistice). În felul acesta politica de tip domino funcţionează şi azi, sporind caracteristica polemologică a Pontului Euxin: (Rusia + Iran) + Armenia versus (Turcia + SUA) + Azerbaidjan; Rusia + Osetia versus Turcia + Ingusetia; Rusia versus Cecenia + Daghestan; Rusia + Lezghistan versus Azerbaidjan + Turcia; etc.

1 Samuel Huntington, Ciocnirea civilizaţiilor…, Bucureşti, ed. Antet, 1998

www.geo

polit

ic.ro

99

Deseori se spune că pentru a înţelege o nouă situaţie este nevoie să te raportezi la cea precedentă ca să poţi avea un punct sau o bază de pornire. Principiul politic străvechi al Romei antice, în vremuri de restrişte, era „divide et impera”, principiu importat de ruşi încă de pe vremea lui Stalin. Ulterior anului 1989, acesta a funcţionat la parametri maximi în Caucazul rusesc, reuşind să opună între ele populaţiile de acolo. Starea de fapt a semănat cu cea din 1943-’44, multe dintre etnii suferind de psihoza colectivă care s-ar traduce prin deposedarea şi înstrăinarea propriilor pământuri şi apucarea pe drumul pribegiei .Astfel: cecenii, ingusii, avarii, cerkesii, kabardinii şi-au văzut, pentru un moment, rescrisă soarta din timpul celui de-al doilea război mondial.

Acelaşi lucru s-a petrecut şi în relaţia Rusiei cu Ucraina şi vestul Europei. Uniunea Europeană, social vorbind, se compune dintr-o multitudine de popoare, tradiţii, culturi, limbi ş.a.m.d. Acestea sunt cele care ţin strânsă o unitate artificială a unui concept artificial creat - cel european.

Ucraina este o versiune restrânsă a comunităţii europene dar, cu o mentalitate distructivă, din perspectiva coeziunii naţionale. Kievul face delimitarea dintre polono-ruteni şi ruşii din est, nicidecum nu-i uniformizează ca ucraineni decât în plan politic şi diplomatic. Demantelarea URSS-ului a însemnat pentru elita conducătoare de la Kiev exercitarea unui dictat al spaţiului1 în plan geopolitic şi geoeconomic. Dispunând şi de o piaţă de desfacere a produselor extrem de mare, totuşi lipsa de unitate naţională a făcut-o instabilă, motiv pentru care Kremlinul este principalul negociator al tuturor proiectelor cu Occidentul şi tot el le distribuie în ex-arealul sovietic.

De trecutul, prezentul şi viitorul Rusiei sunt legate problematici spinoase precum cele din bazinul danubian sau regiunea balcanică ce asigură hinterlandul Mării Negre, respectiv regiunea adiacentă ei.

Balcanii şi zona danubiană devansează ca importanţă strategică trasarea managementului diplomaţiei contemporane întrucât au implicat direct Marile Puteri în acest proces. Gradul ridicat al importanţei lor îl reprezintă conflictele active şi pasive dintre popoarele zonei, care au acumulat tensiuni ce până nu demult şi momentan se traduc prin crize. Întregul areal este un adevărat puzzle de etnii şi confesiuni care au asigurat continuitate neînţelegerilor şi problemelor încă din secolul XVI, rămânând practic neschimbate.

Fenomenul globalizării a însemnat începutul eradicării oricărui semn de violenţă, iar drepturile şi libertăţile universale ale omului au fost recunoscute ca motto pentru o societate umană paşnică, liberă şi progresistă. În acest context trebuie înţeles că a soluţionat diferendul româno-maghiar, în urma căruia România ar deveni un stat-pivot şi să îndrepte subcontinentul sud-est european către Occident. Momentul politico-diplomatic dintre Budapesta şi Bucureşti a fost copiat la sud de Dunăre, avându-i ca protagonişti pe România şi Bulgaria, ceea ce a însemnat nu numai o integrare într-o structură securitară (NATO) a întregii zone dar, generarea conlucrării şi cooperării celor două ţări în vederea accesării setului de valori democratice al Uniunii Europene şi astfel enclavizarea diferendelor ex-iugoslave care ar fi putut sta drept bază retrasării unor sfere de influenţă asupra întregului areal.

Conflictele din fosta Iugoslavie au o caracteristică aparte. Ele iau în calcul nu numai condiţiile etnice, lingvistice şi confesionale, ci şi aspectul natural socio-politico-geografic. Astfel, vorbim despre exacerbarea sentimentelor naţionale în baza rezultatelor obţinute în laboratoarele ştiinţifice. Neînţelegerile bulgaro-macedonene aduc a problematică greco-macedoneană. În primul caz, deşi iniţial dialectul macedonean nu era recunoscut

1 Oleg Serebrian, op. cit., p.25

www.geo

polit

ic.ro

100

de Sofia ca ruptură a conştiinţei naţional-bulgare şi spera la unificare cu Macedonia, ulterior Skopje a acuzat partea bulgară de imixtiune în definirea unei identităţi slavofile a ţării cu accente bulgare. Motiv pentru care proclamarea independenţei a reprezentat scutul în faţa ofensivei Bulgariei. În cel de-al doilea caz, graniţa teritorial-lingvistică sau etnică n-a fost ridicată de greci, ci denumirea statului care ar produce confuzii cu provincia elenă şi astfel un posibil scenariu de conflict cu Bulgaria ar putea începe, lucru pe care Atena nu şi l-ar dori.

La nord de Macedonia alte două conflicte dure aveau să schimbe peisajul geografic al Balcanilor, asta influenţând-o şi pe ea. Conflictul dintre Serbia şi Croaţia care s-a repercutat şi asupra Bosniei-Herţegovina. La fel cum Macedonia a fost divizată, în urma albanezilor, în centre etnice ca: Totovo, Skopje, Bitola; la fel Bosnia-Herţegovina a fost ameninţată cu dispariţia tot pe considerente etnice: Mostar şi coasta dalmatică ar reveni Zagreb-ului, iar Sarajevo şi partea centrală Belgrad-ului. Musulmanii bosniaci urmau să se bucure de statutul de etnie tolerată. Practic a fost o reiterare a războaielor dintre Marile Puteri dar, la scară mică, totul desfăşurându-se pe o scenă de teatru care s-a numit Bosnia-Herţegovina. Episoadele din Slavonia Orientala, Craina, Dubrovnik sau Vukovar fiind ambalajul ce-a prezervat nealterată forma şi/sau structura desfăşurării conflictului.

Diferendul kosovar a fost unul al competiţiei asupra primordialităţii originare în balcani. Atât urmaşii ilirilor, cât şi ai slavilor consideră că istoria lor este legată de această fatidică provincie. Aceasta s-a perpetuat din 1913 când Serbia a anexat Kosovo, după care în 1943, italienii au alipit-o Albaniei. Odată cu acest conflict, prezenţa actorilor alogeni a fost pregnantă, urmărind limitarea manifestării unei ideologii în rândul societăţii ex-iugoslave (suprimarea comunismului şi a simbolisticii panslave ruseşti). În urma acestui fapt , avem o regiune pe cale de integrare în organizaţiile internaţionale din care s-ar revendica pe drept cuvânt.

Grecia şi Turcia, două state care şi-au ridicat asperităţile şi neînţelegerile la rang de simbol. Căderea Constantinopolului, ocuparea Helespontului ce permitea accesul grecilor oriunde către est, conflictul pentru insula Afroditei, Cipru, reprezintă impactul rivalităţii Nord-Sud, cele două state sunt puncte-cheie, cordoane sanitare ale Nordului contra Sudului1

Pe altă orbită gravitează în jurul arealului maritim al Pontului Euxin un alt conflict al cărui substrat este legat de actorii majori din zonă, precum Ucraina. Este vorba despre diferendul moldavo-transnistrean care priveşte şi România, întrucât în interiorul său se regăseşte şi conflictul romano-ucrainean dar, Kievul a ştiut să intervină pentru a eclipsa problemele din Bucovina de Nord. Încă din timpul lui Stalin, Moldova a beneficiat când de statutul de republică autonomă a Ucrainei, când de cel de republică unională care permitea Ucrainei să propună reglementarea graniţelor în funcţie de aşezarea geografică de frontieră a localităţilor minoritarilor ucraineni. Deci fondul este unul geoistoric şi mai puţin geoeconomic sau geopolitic care ar întări Moldova şi susţinerea ei de către România.

Complexitatea jocurilor geopolitice din arealul pontic sporesc importanţa sa în privinţa retrasării strategiilor de politică internaţională din care câştigaţi vor ieşi cei cu flexibilitate în procesul de luare a deciziilor pe termen scurt şi mediu, lumea fiind într-o perpetuă schimbare. Bibliografie: 1) Huntington, Samuel, Ciocnirea civilizaţiilor…, Bucureşti, Ed. Antet, 1998. 2) Serebrian, Oleg, Va exploda estul ?, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1998.

1 Ibidem, p.108

www.geo

polit

ic.ro

101

PERSPECTIVA THALASSOPOLITICĂ ASUPRA SPAŢIULUI PONTIC

Costin DIACONESCU

MAREA NEAGRĂ ŞI NOILE INTERESE STRATEGICE Analiza vectorilor geopolitici de influenţă generaţi de bazinul pontic poate fi

considerată o parte a ceea ce se numeşte „thalassopolitica” - rolul istoric şi geopolitic al mărilor în dinamica istoriei universale. Geopolitica spaţiului pontic s-a configurat în istoriografia şi geopolitica românească plecând de la opera lui Gheorghe I. Brătianu Marea Neagră de la origini până la cucerirea otomană. Ca şi juristul şi geopoliticianul german Carl Schmitt care în studiul său Meer und Land investigase „sursele maritime şi terestre ale devenirilor istorice"1, istoricul român a fost preocupat de devenirea istorică a spaţiului carpato-danubiano-pontic prin prisma deschiderii lui la Marea Neagră. Pentru Brătianu, Pontul Euxin oferă lămuriri despre dinamica drumurilor comerciale, ce uneau porturile pontice şi oraşele central-europene, străbătând spaţiul carpato-nistrean. El a ajuns tangenţial, prin intermediul reflecţiilor de tip istoric, şi la o viziune geopolitică a spaţiului pontic, în urma investigaţiilor sale asupra procesului de etnogeneză românească. Brătianu este convins de importanţa decisivă a întinderilor maritime în orientarea politică a unor state (vezi meditaţiile sale asupra rolului Mediteranei şi Atlanticului în istoria occidentală). Pentru istoricul român, Marea Neagră reprezintă punctul nodal care leagă două falii civilizaţionale, spaţiul pontic demonstrându-şi „caracterul de tranziţie între doua lumi diferite".2

De la simpla importanţă utilitară a unor trasee intercontinentale, putem ajunge, meditând atent la această hartă amănunţită a unor vechi conexiuni geografice, la valenţe geopolitce deosebite, dar şi geo-economice din lumea contemporană. Desigur, arealul pontic reprezintă o placă turnantă între universul maritim şi oceanic mediteraneano-atlantic şi masa continentală eurasiatică.

Din punct de vedere istoric, Marea Neagră s-a aflat la intersecţia unor proiecte istorice ale Rusiei, Imperiului Persan şi Imperiului Otoman. Interesul geopolitic pentru spaţiul pontic a crescut în secolul XIX, şi, în special, odată cu implicarea unor mari puteri europene în Războiul Crimeei, dar şi în reconfigurarea teritorială de dinainte şi după primul războli mondial. Aşa cum remarca şi Bruce P. Jackson, „geopolitica regiunii Mării Negre a fost puternic modelată de caracterul intern şi de aspiraţiile de politică externă a unor mari puteri regionale ca Rusia şi Turcia”3. Puteri medii din punct de vedere 1 Carl Schmitt, Terre et Mer. Un point de vue sur l’histoire mondiale, Paris, Labyrinthe, 1985, préf. et postf. de J. Freund, pag 27, trad. de Land und Meer. Eine weltgeschichte Betrachtung (1942) 2 Gh. I. Brătianul, Marea Neagră, Editia a II-a revăzută publicată de Editura Polirom, Iaşi, 1999: „Îndeosebi ca centru al traficului şi al drumurilor bazinului pontic realizează cel mai bine imaginea unei răscruci deschise tuturor influenţelor. Două mari căi se îndreaptă de la malurile Marii Negre către Asia Centrala: una, cea mai veche, are ca punct de plecare porturile Crimeii, merge de-a lungul Mării de Azov, urmează cursul Donului, se îndreaptă prin stepă către vărsarea Volgăi şi, trecând între Ural şi Caspica, se abate spre Turkestan, pentru a regăsi în inima marilor masive muntoase ale Asiei marginile misterioase ale ţării serilor, strămoşii actualilor chinezi. Acesta este «drumul mătăsii» venit din Extremul Orient, care a fost parcurs de caravanele negustoreşti din antichitatea cea mai îndepărtată până în secolul lui Pegollotti. Cealaltă cale, deşi mai puţin frecventată în epoca antică, nu este mai puţin însemnată ca alte căi de tranzit din Evul Mediu. Ea pleacă tot din Asia Centrală, traversează podişul iranian şi ajunge de la Tebriz la Trapezunt pe Marea Neagră. De ea se leagă o altă reţea rutieră, care uneşte acelaşi litoral pontic de Golful Persic şi de Siria” (după prima ediţie în limba franceza Georges I. Bratianu, La Mer Noir: Des origines a la conquête ottomane) 3 Bruce P. Jackson, The Future of Democracy in the Black Sea Region, the Project for the New American Century, March 8, 2005, publicată şi pe site-ul web GEES.

www.geo

polit

ic.ro

102

strategic, riverane la Marea Neagră, au fost considerate România, Bulgaria şi Ucraina, iar puteri mici riverane Moldova, Georgia, Azerbaidjan şi Armenia.

În actualele conjuncturi internaţionale generate de nevoia de a ajunge cât mai rapid la resursele petroliere, nu putem să nu punem în evidenţă faptul că cele două mari trasee descrise de Gh. I. Brătianu oferă implicit deschidere şi punţi de acces către cele două mari rezervoare de petrol ale lumii: Marea Caspică şi Golful Persic. Aceste două direcţii cruciale către robinetele energetice sunt în contact permanent cu traseul fluvial danubian către inima Europei Centrale şi de Vest. Şi totuşi, multă vreme, arealul pontic nu a fost luat în calcul suficient de strategiile geopolitice: „Pentru foarte mult timp, bazinul Mării Negre a fost privit ca un fel de triunghi al Bermudelor în cadrul studiilor strategice occidentale. Situat la întretăierea spaţiilor de securitate ale Europei, Eurasiei şi Orientului Mijlociu, arealul Mării Negre a fost foarte mult ignorat chiar de experţi din cele trei regiuni. Situat la marginile celor trei regiuni, Marea Neagră părea să nu fie în centrul atenţiei nici uneia dintre ele”1

În ultimii 10 ani, scoaterea bazinului Mãrii Negre dintr-un ingrat con de umbrã undeva la periferia Europei şi reconsiderarea importanţei sale geopolitice are la bază două raţiuni strategice euroatlantice:

1) politica globală a Washingtonului privind constituirea la nivel mondial a unei largi coaliţii împotriva terorismului (cu parteneri din cadrul NATO, dar şi din afara Alianţei Nord Atlantice). Marea Neagră este privită ca o zonă de configurare a proiectelor de politică externă a neoconservatorilor americani privind planul „The Greater Middle East”2;

2) o ofensivã a grupurilor de interese, în special din Statele Unite şi din Europa, pentru controlarea resurselor energetice din Asia Centralã.

Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere şi faptul că, în ultimii ani, mai ales după ce recentul val al lărgirii NATO în 2002 şi în perspectiva primirii în Uniunea Europeană în 2007 a încă două state importante riverane la Marea Neagră (România şi Bulgaria), viziunile occidentale privind democratizarea şi securizarea spaţiului pontic au devenit mai coerente şi mai insistente. Numai că aceste viziuni occidentale deranjează ceea ce analiştii occidentali numesc „viziunea neoimperialã rusã”. Moscova percepe prezenţa statelor NATO la Marea Neagră ca o ameninţare la adresa intereselor ei strategice.

REPOZIŢIONAREA RUSIEI LA MAREA NEAGRĂ O foarte lungã perioadã de timp Moscova era cel mai important actor în Marea

Neagrã. Acum Rusia caută sã-şi menţină rolul de pivot pe care l-a jucat o datã în construirea şi menţinerea arhitecturii războiului rece al ţãrmurilor. Dezintegrarea URSS şi apariţia pe teritoriul ei a 15 noi state independente a generat pentru Rusia un adevărat recul geopolitic şi geostrategic. Tot ceea ce a acumulat Rusia din punct de vedere geopolitic în perioada din secolul al VIII-lea până în 1945 a fost pierdut.

1 Ronald D. Asmus, Bruce P. Jackson, The Black Sea and the Frontiers of Freedom, 2 Vezi Robert D. Blackwill, Michael Stürmer, Allies divided – Transatlantic policies for the Greater Middle East, The MIT Press, Cambridge, Massachusetts, London, England, 1997. Elita neoconservatoare americană defineşte prin conceptul de „Greater Middle East” acel areal amplu cuprins geografic pe o axă între Nordul Africii până la Egipt, Israel, zona Tigru-Eufrat, iar pe altă axă de la zona Golfului Persic, prin Turcia, către Marea Caspică. Acest areal destul de compozit reprezintă în evaluarea strategică americană din ultimii ani o potenţială sursă de instabilitate regională generată în primul rând de continua pierdere a controlului de către Uniunea Sovietică în ultimele două decenii, şi, în al doilea rând de afirmarea violentă a unor entităţi statale noi care îşi revendică o identitate islamică.

www.geo

polit

ic.ro

103

Concepţia neoimperialã a Rusiei în Marea Neagrã îşi are originea în epocile ţaristã şi sovieticã. Ea a căpătat în ultimele decenii accente în discursurile de politică externă ale Federaţiei Ruse privind necesitatea de a fi contracarate expansiunea în regiune a Statelor Unite şi a Uniunii Europene: „Destrămarea Uniunii Sovietice -afirmă Oleg Serebrian - a făcut la Moscova şi în regiunile ciscaucaziene ale Rusiei să se pună cu insistenţă întrebarea: care este şi va fi rolul factorului rus în geopolitica Mării Negre. Pierderea unei însemnate frontiere maritime la Marea Neagră şi a dominaţiei în estul, nordul şi vestul spaţiului pontic au fost receptate de politicienii şi de opinia publică rusă în ansamblu ca unele din pierderile principale ale Rusiei. Se invocă lupta purtată de Petru I şi Ecaterina a II-a pentru debuşeul maritim sudic, importanţa perenă a axelor balcanică şi ciscaucaziană în geopolitica rusă...”1

Încă din secolele XVIII şi XIX interesul Rusiei în Marea Neagrã a fost foarte mare şi în special de a ţine strâmtorile dintre Marea Neagrã şi Marea Mediterană ca punct de comerţ extrem de important între Orient şi Occident. Din punct de vedere geopolitic, Rusia a tânjit mereu să obţină ieşirea la mările calde. Pe plan militar, odată ce a pus mâna pe bazele navale de la Sevastopol, care aparţin încă Ucrainei, Rusia doreşte sã intre cât mai mult în acest spaţiu atât economic, pe de o parte, cât şi militar, sã reziste cât mai mult în apele Mãrii Negre, o mare care devine foarte importantã pentru transportul de resurse energetice, în special petrol şi gaze naturale.

În ultimii trei ani, preşedintele rus Vladimir Putin a manifestat permanent un interes sporit pentru flota rusã din Marea Neagrã, care, în pofida uzurii morale din ultimii 15 ani, reprezintă o forţã semnificativã de care trebuie sã se ţină seama. Declaraţiile preşedintelui rus, de genul „bazinul Mãrii Negre şi al Mãrii de Azov se aflã în zona rusã de interes strategic” ori „Marea Neagrã oferă Rusiei acces direct la cele mai importante rute globale de transport” nu fac decât sã sublinieze faptul cã Rusia nu doreşte sã-şi abandoneze poziţiile deţinute în jurul spaţiului pontic. Vladimir Putin încearcă sã revină la principiile aşa-zisului testament al lui Petru cel Mare de a construi Marea Neagrã ca un fel de lac rusesc, ca un fel de „mare nostrum” rusesc.

Unul din aspectele geopolitice şi geo-economice ale repoziţionării Rusiei în arealul pontic îl constituie interesul pentru transportul petrolier. Este vorba de incapacitatea Federaţiei Ruse de a activa circuitul acvatic Marea Caspică - Marea Azov - via canalul Volga - Don care ar permite conectarea zonei Asiei Centrale la Oceanul Mondial via Marea Neagră. Acest circuit, un fel de replică geo-economică „în oglindă” a canalului Dunăre - Marea Neagră, nu poate fi utilizat timp de câteva luni pe an pentru transport, de către tancurile petroliere, din cauza îngheţului extrem de puternic.

NOII PARTENERI AI SFEREI EURO-ATLANTICE La Marea Neagrã au apărut noi parteneri zonali ai Occidentului, altã datã ţãri

supuse cizmei sovietice. Georgia, Ucraina au devenit spaţii ale influenţei democratice occidentale la Marea Neagrã.

Georgia - Misiunile Georgiei ar fi acelea de a asigura accesul sigur al occidentului la petrolul caspic şi de a securiza conductele petroliere de pe ruta Baku-Tbilisi-Ceihan. De aceea, Moscova continuã sã obstrucţioneze retragerea bazelor sale din Georgia. Moscova desfăşoară acţiuni militare, aşa-zis antiteroriste pe teritoriul Georgiei, principala scuzã oferitã opiniei publice internaţionale fiind aceea cã, din cauza faptului cã Georgia nu are capacitatea de a-şi securiza frontierele, Rusia este nevoitã sã intervină pentru a combate grupurile teroriste cecene.

1 Oleg Serebrian, Va exploda Estul? Geopolitica spaţiului pontic, Editura Dacia, Cluj, 1997, pag. 19

www.geo

polit

ic.ro

104

Ucraina - proaspăt ieşitã din revoluţia portocalie - este din ce în ce mai des privită de statele majore occidentale ca un avanpost la întretăierea a trei mase geopolitice: euroatlantică, euroasiatică şi islamicã1. Deşi nesemnificativă ca forţã navalã în Marea Neagrã, comparativ cu Rusia şi chiar Turcia, Ucraina este o piesã importantã în puzzle-ul occidental al traseelor energetice. Prin operaţionalizarea terminalului petrolier Odesa, Ucraina are posibilitatea de a regulariza fluxul petrolier dinspre Caspicã şi Orientul Mijlociu spre Europa. Este adevărat cã Ucraina a moştenit de la fosta Uniune Sovieticã o parte importantã a flotei unionale, dar nu atât de mare ca cea preluată de Federaţia Rusã. Totuşi, cea mai importantã forţã militară şi cea mai puternicã flotã militară din bazinul Mãrii Negre aparţin Rusiei. Mai mult, mari capacităţi de informaţii în plan tehnic (staţiile de sintonie din Cuba şi din Vietnam, de la Kamran şi de la Lourdes), au fost demontate şi aduse de Rusia recent, în 2001, şi montate undeva în zona foarte apropiatã a spaţiului NATO, a flancului de sud-est al NATO. Aceste staţii au capacitatea de a putea intra în telecomunicaţiile statelor ţintã până într-o adâncime de 3.000 de km. Analize militare recente arată că aceste capacităţi sunt instalate undeva între frontiera Ucrainei cu Rusia, mai spre Caucaz, deci ele au capacitatea de a acoperi tot teritoriul României, al Bulgariei şi o mare parte din teritoriul Turciei2.

TURCIA – PRINCIPALUL RIVAL GEOSTRATEGIC AL FEDERAŢIEI RUSE LA MAREA NEAGRĂ Turcia rămâne cel mai important pilon american la graniţa masei continentale

ruseşti, reprezentând unul dintre liderii regionali în Marea Neagrã. Forţele navale turce au înregistrat o dezvoltare continuă şi au avut ca principal obiectiv asigurarea securităţii strâmtorilor şi mai ales capacitatea de a opera în cadrul strategiilor NATO.

Decenii de-a rândul, Turcia a simţit în ceafă răsuflarea colosului sovietic. Spre fericirea ei, ţara, modernizată de Mustafa Kemal Atatürk, a intrat, după al doilea război mondial, în calculele strategice ale Washingtonului. A devenit membră a NATO, devenind de facto adversarul geopolitic numărul unu pentru Moscova în zona bazinului Mării Negre. De atunci, Ankara a fost supusă constant maşinaţiunilor diversioniste ale Moscovei. Cum a recunoscut-o şi fostul colonel KGB, Iuri Smolenko, într-o conferinţă ţinută pentru cadrele CIA de la Washington, în 1990: „Iritată de ghimpele turc care o împiedică să alerge liberă la orice oră în Bazinul Mării Negre şi de acolo la Marea Adriatică, atunci când s-ar fi pus problema unui eventual conflict european de proporţii, Moscova a jucat cum s-a priceput mai bine, cartea creării haosului în interiorul Turciei. Strategii sovietici sperau să aducă prin mişcări revoluţionare şi război de gherilă un guvern comunist la Ankara, care să spună adio Alianţei Nord Atlantice”3. Sovieticii au găsit în problema kurdă un mijloc de a destabiliza interior Turcia, apoi, vânzarea de rachete către comunitatea greacă din Cipru, pusă la cale mai recent de Federaţia Rusă, continuă să incite rivalitatea dintre Atena şi Ankara. Din punct de vedere geopolitic, Rusia a tânjit mereu să obţină ieşirea la mările calde, iar Turcia a fost un obstacol constant în calea ei. Recent, Moscova a declarat că doreşte o modificare a reglementărilor impuse de Turcia în iulie 1994 privind navigaţia în strâmtoarea Bosfor. Rusia nu e deranjată numai că prin aceste reglementări se limitează trecerea petrolierelor prin strâmtoarea Bosfor şi traficul maritim rusesc spre Marea Neagră, dar sunt afectate, în principal, şi exporturile ei de petrol de la terminalul rus Novorosibisk spre Marea Mediterană.

1 William Engdahl, Washington’s Interest in Ukraine: Democracy or Energy Geopolitics?, Energy Bulletin, 23 feb. 2005. 2 Conflict Studies Research Centre- London Naval Defence Academy, Black Sea Geopolitics Dilemmas, Obstacles & Prospects, nr 84/ 2005 3 The Executive Intelligence Review, nr. 6/1990, pag. 8, SUA.

www.geo

polit

ic.ro

105

spre

Le

toni

a

spre

Po

loni

a spre

Sl

ovac

ia

BEL

ARU

SR

USI

A

UC

RAI

NA

ROM

ÂN

IA

BU

LGA

RIA

KA

ZAH

STA

N

UZB

ERK

ISTA

N

TUR

KM

ENIS

TAN A

FGA

NIS

TAN

TAJI

KIS

TAN

KÂ

RG

HIS

TAN

IRA

N

PAKISTAN

CH

INA

spre

C

oree

a de

Sud

spre

In

dia

Ode

ssa

Cons

tanţ

aM

idia

Nov

oros

siis

k

Ista

nbul

Bur

gas

Poti

Bat

umi

Bak

u

Ceyh

an

Teng

iz

Turk

men

başi

Sovi

etla

nd

Şarjo

v

Gw

enda

r

Ins.

Kha

rg

Mar

ea M

edite

ranăM

area

Nea

gră

Mar

ea

Cas

pică

Mar

ea

Ara

l

12

3

4

5

6

7

1 2 3 4 5 6 7

Tras

eul d

e N

ord

Tras

eul d

e Ve

stC

onso

rţiul

Cas

pic

Baku

, Aze

rbai

jan-

Cey

han,

Tur

cia

Baku

, Aze

rbai

jan-

Ins.

Kha

rg, I

ran

Turk

men

ista

n - G

wen

dar,

Paki

stan

Kaza

hsta

n/Tu

rkm

enist

an -

Chi

na

Infra

stru

ctur

a de

exp

ort a

pet

rolu

lui ş

i gaz

elor

nat

ural

e în

zon

a ex

tisă

a M

ării

Neg

re(V

. Sim

ilean

u -

, Ed.

Top

For

m)

Geo

polit

ica

spaţ

iulu

i isl

amic

Ins.

Kha

rg

Sups

a

Câm

puri

de g

az n

atur

al

Câm

puri

petro

liere

Con

duct

e pe

trol/g

az e

xist

ente

Reţ

eaua

ruse

ască

exis

tent

ă

Con

duct

e în

cur

s de

con

stru

cţie

Tras

ee p

ropu

se

Lini

i de

trans

port

nava

l TR

ACEC

A

www.geo

polit

ic.ro

106

Într-o conferinţa desfăşurată în anul 2002, în alocuţiunea intitulată Turcia, Europa si Eurasia, fostul ministru de externe turc Ismail Cem încerca să îşi convingă omologii europeni de ceea ce el numea identitatea multidimensională a Turciei. Ismail Cem afirma că se poate vorbi de o identitate europeană a Turciei, de una mediteraneană, de una balcanică, caucaziană şi chiar orientală. Totodată, şeful diplomaţiei turce spunea că vasta geografie istorică şi culturală a ţării sale, care se întinde de la Balcani până în Asia Centrală, permite oficialilor de la Ankara să îşi urmărească simultan două obiective strategice: să asigure prezenţa politică şi economică influentă în Asia Centrală, printre popoarele turcice şi musulmane, şi să integreze cât mai rapid Turcia în Uniunea Europeană. Prima direcţie strategică se loveşte de interesele Rusiei, pentru că Turcia a devenit foarte activã în fostele republici sovietice de culturã islamicã.

Micile state din Asia Centrală nu au putut scăpa definitiv din „închisoarea popoarelor", cum definea Alexandr Hertzen Imperiul ţarist, iar, mai apoi, nici de „Imperiul Răului". În interiorul CSI, ele sunt acum nu atât prizoniere ale Moscovei, cât ale propriului sistem economic şi militar din trecut, legat ombilical de interesele ruse. Abia după dezmembrarea URSS, Ankara sunnită, pro-americană, încearcă să se apropie, din raţiuni strategice, economice şi religioase, de Cecenia, Kazahstan, Uzbekistan, Azerbaidjan, la rivalitate cu Iranul şiit anti-american. Ambiţiile Turciei au la bazã în bunã măsură convingerea cã în urma dezintegrării URSS şi Iugoslaviei îi revine misiunea de a restabili influenţa politicã, economicã şi mai ales culturalã asupra fostelor teritorii ale Imperiului Otoman. O confederaţie islamică democratică în interiorul CSI este încă imposibil de articulat, atâta timp cât, până la această oră cel puţin, comunităţile musulmane din Asia Centrală şi Transcaucazia sunt încă măcinate de conflicte locale care ţin de specificitatea confesională şi de politica activă de cucerire de sfere de influenţă.

Unele republici şi regiuni ale Federaţiei Ruse au obţinut dreptul de a stabili relaţii diplomatice şi acorduri comerciale cu alte subiecte de drept internaţional: state din Occident, din Orientul Mijlociu şi Asia. Condiţia care le-a fost impusă a fost ca, prin aceste relaţii, să nu aducă atingere constituţiei ruse. Un număr important din autorităţile locale din cadrul Federaţiei au obţinut dreptul de a-şi stabili consulate în străinătate şi, din punct de vedere economic, pe cel de a participa în mod independent pe scena comerţului internaţional. Însă, permisiunea de a exporta şi importa materii prime şi produse industriale, fără autorizaţia guvernului central, le-a fost acordată numai acelor republici sau regiuni considerate fidele Moscovei. Tatarstanul şi Başkortostan au deja reprezentanţe oficiale, independente de Moscova, în organizaţiile economice internaţionale. În interiorul Federaţiei, a pornit deja o concurenţă acerbă între republici şi regiuni autonome sau semi-autonome pentru atragerea de investitori străini. Avantajele economice locale pentru aceste republici sau regiuni, discret încurajate de alte puteri (Statele Unite sau ţări din Lumea Islamică), le-ar transforma pe acestea din subiecţi fideli Federaţiei în forţe centrifuge contrare intereselor geopolitice ruseşti.

www.geo

polit

ic.ro

107

INTERESELE GEOPOLITICE ALE RUSIEI ÎN BAZINUL MĂRII NEGRE

Ionuţ MIRCEA

Résume: S’opposant à l’expansion de l’Opération „Active Endeavour” de l’OTAN dans la Mer Noire, la Russie - invoquant l’inexistence des menaces dans la région – et la Turquie – ayant peur de ne pas perdre les facilités offertes par certains accords internationaux concernant le contrôle des routes d’accès dans la Mer Noire - elles développent des stratégies de surveillance des fluxes énergétiques de l’Asie Centrale.

1. Marea Neagră – coridor de tranzit al hidrocarburilor din Asia Centrală Dispariţia sistemului bipolar de putere a creat un vid de securitate, în special în

regiunile aflate sub influenţa fostei U.R.S.S., care a favorizat redeschiderea unor vechi dispute teritoriale, naţionale, etnice şi religioase, unele dintre acestea degenerând în conflicte armate.

Din acest punct de vedere, etapa post-război rece a constituit o oportunitate pentru S.U.A. de a-şi demonstra capacitatea de lider mondial, acestea fiind nevoite să-şi angajeze puterea militară şi să se implice în gestionarea multiplelor crize apărute în această perioadă, în condiţiile în care Organizaţia Naţiunilor Unite, singura entitate care îşi propunea, prin statut, menţinerea păcii în lume, nu a beneficiat de mecanismele necesare desfăşurării unor acţiuni militare de amploare, dovedindu-şi, astfel, limitele.

În condiţiile în care factorul economic a devenit elementul de referinţă al puterii pe plan mondial, iar superioritatea acestuia reprezintă condiţia obligatorie, este foarte probabil ca regruparea forţelor şi constituirea unor coaliţii ori alianţe să se facă în funcţie de capacităţile şi interesele participanţilor la aceste forme organizaţionale care vor avea drept mobil, aproape exclusiv, bătălia pentru resurse şi pentru pieţe de desfacere.

Interesul Statelor Unite pentru asigurarea accesului la hidrocarburile central-asiatice poate fi uşor de înţeles, ţinând cont de faptul că S.U.A. sunt principalul consumator de petrol la nivel global şi de faptul că sunt, într-o mare măsură, dependente de importul acestei resurse energetice. Deşi principala sursă de aprovizionare rămâne zona Golfului Persic, instabilitatea din această regiune şi perpetuarea conflictului israeliano-palestinian au determinat administraţia americană să identifice posibile alternative, una dintre acestea fiind Marea Caspică, ceea ce face ca rutele de transport al hidrocarburilor să includă obligatoriu şi statele din zona Mării Negre, de unde şi interesul sporit pentru securizarea şi controlul regiunii.

Mecanismele / pârghiile principale ale managementului dependenţei energetice sunt diversificarea surselor de aprovizionare, asigurarea şi controlul acestora prin construirea unor relaţii strategice (acorduri internaţionale, parteneriate, implicarea directă în producţie) cu ţările producătoare, precum dezvoltarea, asigurarea securităţii şi controlul coridoarelor de transport ale purtătorilor de energie primară.

Pe de altă parte, implicarea Moscovei în asigurarea securităţii energetice a statelor occidentale pe termen lung readuce Rusia în prim-planul jocurilor geopolitice de stăpânire a Eurasiei şi se constituie într-o contrapondere a scopului geopolitic central al S.U.A. Succesul reformei fiscale, consolidarea puterii prezidenţiale şi restabilirea economică, bunele relaţii economice cu U.E. şi crearea Consiliului N.A.T.O. - Rusia argumentează aprecierile generalului american Patrick Hughes, directorul Defense Intelligence Agency, potrivit căruia „posibilitatea ca Rusia, în timp, să redevină o putere rivală Statelor Unite va spori semnificativ”.

În prezent Rusia a înţeles că trebuie să abandoneze politica de implicare în

www.geo

polit

ic.ro

108

mai multe regiuni şi să se concentreze pe problemele spaţiului post-sovietic. Practic, Rusia s-a retras din toate celelalte regiuni ale lumii, deoarece în spaţiul post-sovietic sunt concentrate interesele economice, de securitate şi politice ale Rusiei. În plus, niciodată până acum resursele energetice ale Rusiei nu au jucat un rol geopolitic atât de important pentru politica externă a Rusiei.

Resursele de petrol şi gaze descoperite în arealul Mării Caspice sunt privite şi de statele din regiune ca singura oportunitate pentru depăşirea greutăţilor tranziţiei de la o stare de sărăcie aproape endemică la o prosperitate economică mult-dorită nu doar de lideri, ci şi de populaţie. În acelaşi timp, ele pot constitui piatra de temelie în schimbarea statutului internaţional, în obţinerea influenţei şi puterii care să le permită definitivarea construcţiei statale şi consolidarea independenţei.

La aceşti actori se adaugă statele din vecinătatea mai apropiată sau mai îndepărtată, dornice să-şi valorifice financiar poziţia geografică, prin intermediul taxelor pentru tranzitarea teritoriului lor de către actualele sau viitoarele reţele de conducte.

2. Interesele geopolitice ale Rusiei în zona bazinului Mării Negre Accesul la resursele zonei Mării Caspice implică, în mod inevitabil, şi apropierea

fizică tot mai pregnantă a Statelor Unite de Rusia, apreciată de unii analişti estici ca „o îmbrăţişare sufocantă”, după admiterea în NATO a statelor baltice şi a celor sud-est europene şi instalarea de baze americane în unele ţări ale Asiei Centrale, cu ocazia războiului global împotriva terorismului declanşat o dată cu intervenţia din Afganistan.

Problema care se pune, în condiţiile tot mai evidente de „încercuire” a Rusiei şi de reducere treptată a influenţei sale la graniţele statale, este legată de limita orizontului spaţial pe care aceasta este dispusă să o suporte şi de modul de reacţie care va fi adoptat de Moscova în faţa ofensivei americane în zonă.

O primă constatare porneşte de la premisa că Rusia nu a asistat pasiv la decăderea de la statutul de mare putere la cel de putere regională, generată de prăbuşirea fostei U.R.S.S., acţionând prin pârghii economice pentru prezervarea sferelor de influenţă şi pentru cucerirea de noi pieţe.

Mijlocul principal de persuasiune l-a constituit, de fiecare dată, tocmai dependenţa totală a fostelor republici sovietice de resursele de materie primă importate din Federaţia Rusă, importanţa controlului economic aplicat statelor din fostele sfere de influenţă devenind tot mai pregnantă o dată cu lansarea noii doctrine de securitate a ţării.

Însă influenţa rusă nu s-a limitat numai la „aripa europeană a C.S.I.” (Ucraina, Belarus, Moldova), ci s-a extins şi asupra statelor baltice, a ţărilor central-europene (în special Polonia), dar şi asupra statelor sud-est europene, în special prin intermediul investiţiilor externe realizate în sectoare strategice ale economiilor vizate şi prin achiziţionarea de drepturi asupra infrastructurii strategice1. Oficialii de la Moscova au încercat să direcţioneze capital către regiunile din „străinătatea apropiată”, unde Rusia are interese strategice pe termen lung, urmărind astfel să mărească dependenţa statelor aflate în sfera de influenţă ex-sovietică de furnizarea energiei ruse şi de investiţiile economice2.

O a doua constatare rezidă din înaintarea tot mai avansată a NATO către est şi poziţia ofensivă a SUA către resursele de la Marea Caspică, acţiuni care au sporit încrederea statelor din zonă în capacităţile proprii, în ultima perioadă asistând practic la iniţiative inedite în planul relaţiilor internaţionale.

Astfel, Georgia a adoptat o poziţie fermă de obligare a Rusiei să-şi retragă

1 Janusz Bugajski, Pacea rece. Noul imperialism al Rusiei, Editura Casa Radio, Bucureşti, 2005 2 idem

www.geo

polit

ic.ro

109

trupele de pe teritoriul ţării, deşi până în prezent Moscova nu şi-a respectat angajamentele asumate cu prilejul diverselor reuniuni internaţionale, invocând tocmai lipsa unei asemenea prevederi în documentele pe care le-a semnat cu partea georgiană. Mai mult, preşedintele Georgiei, Mihail Şaakaşvili, a solicitat organizarea unei noi conferinţe la Yalta pentru „repararea nedreptăţilor comise asupra Europei de Est”, tot la Yalta, în 1945. Însă Rusia a răspuns provocării lansate de şeful statului şi de către Parlamentul georgian (acesta din urmă dând practic un ultimatum Rusiei) prin deplasarea de trupe la graniţa comună, sub pretextul că „în ţara vecină au loc tulburări sociale generate de posibila intervenţie în forţă a armatei georgiene împotriva regimului din regiunea autonomă Abhazia”.

La rândul său, Ucraina este preocupată să-şi elaboreze o nouă strategie energetică, obiectivul-cheie al mandatului preşedintelui Viktor Iuşcenko fiind obţinerea independenţei energetice faţă de Rusia. Referindu-se la unele elemente ale strategiei sale, şeful statului ucrainean a menţionat inclusiv renunţarea la conducta petrolieră Odesa-Brody, care permitea trecerea petrolului rusesc spre Marea Neagră. Dar întrucât Ucraina şi Rusia au avut în domeniul energetic o relaţie foarte apropiată până în prezent, Ucraina fiind teritoriul pe care petrolul şi gazele naturale ruseşti au tranzitat spre Europa, completând totodată, consumul ucrainean, noua strategie energetică a preşedintelui Iuşcenko va fi foarte dificil de pus în practică, cu atât mai mult cu cât Rusia nu va asista pasiv la acest proces. Premierul ucrainean de la acea vreme, Iulia Timoşenko, a acuzat autorităţile de la Moscova de implicare în criza carburanţilor înregistrată în Ucraina la începutul anului 2005, prin practicarea unor preţuri ridicate, percepute pentru petrolul livrat Kievului, mult mai mari decât cele de pe piaţa mondială. Conflictul s-a amplificat, Turkmenistanul, aliat fidel al Rusiei, solicitând Ucrainei plata urgentă a datoriei de 600 de milioane de dolari pentru gazul importat în 2004 şi revendicând, de acum înainte, plata cash pentru gazul turkmen. Măsura a fost dublată de o acţiune similară a Moscovei, compania rusească „Gazprom” formulând aceeaşi cerere către autorităţile ucrainene: bani lichizi pentru fiecare metru cub de gaz.

Totodată, rivalităţile ruso-ucrainene privind viitorul flotei Mării Negre şi a bazelor militare nu au altă miză decât obţinerea controlului asupra Mării Negre, Ucraina dorind să obţină dominaţia asupra resurselor maritime, în timp ce Rusia nu vrea să piardă singurul său mod de acces spre „mările calde”.

Pe de altă parte, dorinţa Ucrainei de afirmare în plan regional, prin implicarea tot mai activă în rezolvarea conflictului transnistrean, a încurajat autorităţile de la Chişinău să abordeze subiectul cu mai multă detaşare de ambiţiile Rusiei, ceea ce a provocat reacţia imediată a Moscovei, Consiliul de Securitate al Rusiei propunând un plan separat de cel ucrainean, prin care să-şi păstreze influenţa în regiune. Documentul se numeşte chiar „Plan de acţiune pentru păstrarea influenţei Rusiei în Republica Moldova”.

3. Colaborarea ruso-turcă la Marea Neagră Jocul strategic din zona Marea Neagră - Marea Caspică se desfăşoară pe două

dimensiuni, prima constând în obţinerea controlului asupra infrastructurii extractive, iar cea de-a doua în obţinerea controlului asupra infrastructurii de transport a hidrocarburilor spre diferite pieţe regionale.

De altfel, principala dificultate nu rezidă în obţinerea concesiunilor sau negocierea contractelor de exploatare şi finanţarea acestora, ci în identificarea unor rute sigure de transport al produselor către beneficiari. Traseele conductelor au generat şi întreţin rivalităţile între statele din zonă, Rusia, care pretinde un statut

www.geo

polit

ic.ro

110

privilegiat, dorind folosirea traseelor de pe teritoriul său, în tentativa de a valoriza traseele existente şi de a profita de poziţia sa pentru a controla exporturile către beneficiari.

Pe de altă parte, în Marea Neagră avem de-a face, în momentul de faţă, cu o „rivalitate politică şi economică a tuturor centrelor de putere, la care se adaugă rivalităţi mai vechi sau mai noi între statele riverane”1, situaţie pe care încearcă să o speculeze la maxim Rusia şi Turcia, care, până în prezent au avut, la rândul lor, „relaţii politico-militare şi economice destul de restrânse şi rezervate”2. Dacă interesele celor două state sunt cel puţin divergente în regiunea Caucazului şi Asiei Centrale, în Marea Neagră asistăm la formarea unui condominiu ruso-turc, care - depăşind nemulţumirile reciproce legate de influenţele exercitate asupra proceselor politice, economice şi sociale din statele-ţintă -, pare că serveşte cel mai bine intereselor celor două state în zonă, cu excluderea / ignorarea celorlalte ţări riverane la Marea Neagră.

Astfel, în anul 2002, Rusia şi Turcia au inaugurat prima conductă de transport gaze naturale dintre cele două ţări. Construită de ruşi, pe durata a doi ani, conducta leagă sudul Rusiei, pe sub apele Mării Negre, de nordul Turciei. Mai mult, Rusia a avansat oferte pentru achiziţionarea de elicoptere militare, de sisteme antiaeriene şi antirachetă, precum şi pentru producerea de tancuri în Turcia3.

Recent a fost inaugurat şi gazoductul subacvatic prin care Turcia primeşte ţiţei rusesc (Blue Stream). În plus, Rusia doreşte ca tot gazul către Turcia să treacă pe aici, iar conducta de tranzit prin România să fie abandonată. Considerat de Moscova „cel mai mare proiect de export al gazului”, Blue Stream afectează direct interesele României, deoarece, până în prezent, tot gazul rusesc ajungea în Turcia printr-o conductă care traversa şi România. Se pare că, în timp, Moscova intenţionează să reorienteze în totalitate prin “Blue Stream” ţiţeiul către Turcia, care este transportat acum prin Ucraina, Moldova, România şi Bulgaria4.

Pe de altă parte, Turcia preferă cooperarea cu Rusia, aceasta din urmă având interes ca Turcia să păstreze cât mai limitat traficul prin strâmtorile Bosfor şi Dardanele, pentru a controla fluxurile de combustibili prin conductele din Marea Neagră. La rândul său, Turcia este interesată să-şi păstreze atribuţiile conferite de Convenţia de la Montreaux, din anul 1936, şi de Convenţia ONU, din 1982, pentru reglementarea deplasării navelor prin strâmtori, cu scopul asigurării unui grad ridicat de securitate a navigaţiei.

Colaborarea Turcia-Rusia în Marea Neagră pare că este agreată şi de Ucraina, Mihail Gonciar, vicepreşedintele fundaţiei ucrainene "Strategia - 1", într-o analiză privind situaţia creată de închiderea strâmtorii Dardanele şi implicaţiile unui asemenea demers pentru regimul de la Kiev, afirma că „limitarea mişcării petrolierelor va stimula Ucraina să refuze folosirea reversibilă şi păgubitoare, din punct de vedere economic, a oleductului Odessa-Brody, şi lansarea acestuia pe direcţie europeană, pentru care, de altfel, a şi fost destinat. Iar pentru asta, nu este nevoie să cari ţiţei în Ucraina cu petrolierul prin Bosfor. Este suficient să încarci petrol caspic în porturile de la Marea Neagră şi să-l aduci la terminalul Iujnii5.

Apropierea Rusiei de Turcia a fost posibilă şi din prisma unei percepţii geopolitice comune privind eurasiatismul, ambele state revendicând recunoaşterea intereselor pe două continente, atât în Europa, cât şi în Asia. Ideea a fost lansată în lucrarea „Exodul 1 Constantin Onişor, Mihail Vasile Ozunu, Poziţia geostrategică a României la Marea Neagră, Geopolitca, an II, nr. 6, 2004 2 Corneliu Baltă, Gheorghe Marin, Marea Neagră, între necesitate şi realitate. Consideraţii privind managementul riscului la Marea Neagră, Editura Centrului Tehnic Editorial al Armatei, Bucureşti, 2005, p. 108 3 ibidem 4 Turcii şi ruşii ne înfundă ţevile de gaz, în Cotidianul, 18.11.2005 5 Ucraina trebuie să se bucure că Ankara închide Dardanelele, Agentia "Rusia la zi" - 3 mai 2005

www.geo

polit

ic.ro

111

spre est”, publicată, în anul 1921, de unii reprezentanţi ai emigraţiei ruse: N. Trubeţkoi, P. Saviţki, P. Surcinski şi G. Florovski, concepţia de bază a cărţii fiind că „Rusia formează un spaţiu aparte ancorat în cele două continente, dar având o identitate precisă, inconfundabilă”1.

Teza a fost readusă în actualitate de publicaţia rusă „Nezavisimaia Gazeta”, însă cu accent pe elementele de legătură, conexiunile pe care le implică o asemenea poziţie în relaţiile cu Turcia: „Eurasiatismul Rusiei se datorează faptului că, în virtutea istorie şi geografiei noastre, avem interese vitale atât în Europa, cât şi în Asia. În aceasta constă diferenţa Rusiei faţă de celelalte ţări europene şi Asiatice. Doar Turcia se poate pretinde într-o oarecare măsură eurasiatică. Nici o altă ţară de pe unul sau altul din aceste continente nu are asemenea caracteristici”.2

4. Disputa pentru controlul spaţiului de securitate al Mării Negre România, Bulgaria şi Turcia sunt state membre NATO (şi aspirante la

integrarea în Uniunea Europeană), dar atât timp cât Alianţa nu este implicată oficial şi planificat în zonă, fiecare stat încearcă să obţină cât mai multe avantaje strategice pentru sine, prin urmare apartenenţa la organizaţie a celor trei state riverane la Marea Neagră nu se regăseşte, din această abordare, într-o „politică a aliaţilor”. Cooperarea militară s-a menţinut la un nivel scăzut şi din cauza intereselor divergente ale statelor riverane, în zonă manifestându-se încercări de impunere a influenţei şi controlului din partea unor state aspirante la statutul de puteri regionale: Rusia, Turcia şi Ucraina.

Totuşi, membrii Alianţei Nord-Atlantice au încetat să mai fie posibili inamici pentru Rusia, şi au evoluat la statutul de adversari în relaţiile cu fostul imperiu, iar jocul împotriva unor astfel de adversari se derulează pe un teritoriu pe care Moscova s-a obişnuit să-l considere „al ei”3.

Pe de altă parte, N.A.T.O. este, deja, la graniţele Ucrainei şi ale Caucazului, prin legătura acestui spaţiu cu bazinul Mării Negre. Ideea de securitate a membrilor N.A.T.O. nu mai este strict legată de noţiunile de integritate şi suveranitate teritorială sau de cea de ameninţări militare la adresa unui stat-membru, ci este mult mai cuprinzătoare, extinzându-se peste hotarele statelor-membre şi reieşind, într-o mare măsură, din percepţia riscurilor netradiţionale la adresa securităţii - proliferarea armelor de distrugere în masă, trafic de arme şi droguri, conflicte regionale cu “background” etnic, religios sau social, fluxuri de refugiaţi, încălcarea drepturilor omului, nereuşita reformelor, probleme ecologice sau chiar dezmembrarea unor state de la periferia Alianţei.

Astfel, Alianţa devine interesată în mare parte şi de securitatea statelor ne-membre N.A.T.O., focare potenţiale sau reale ale riscurilor sus-menţionate, care, prin instabilitatea lor şi proximitatea geografică, pot genera probleme de securitate unor state participante la aranjamentul Nord-Atlantic. Ţinând cont de aceste realităţi, nu numai securitatea statelor membre N.A.T.O. este indivizibilă, dar şi că există o strânsă legătură între securitatea statelor de la periferia N.A.T.O. cu securitatea Alianţei însăşi, adică securitatea acestor două entităţi nu poate fi separată.

Conceptul de interdependenţă, menţionat deja, se manifestă pe două direcţii: dinspre Est spre Vest şi viceversa, conform formulei “ori Vestul va stabiliza Estul, ori Estul va destabiliza Vestul”4.

1 Francoise Thom, Eurasisme et neo-eurasisme, „Commentaire”, nr. 66, 1994, apud Paul Dobrescu, Geopolitica, Editura comunicare.ro, Bucureşti, 2003, p. 293 2 Alexander Sergounin, Russian Foreign Policy Thinking : Redefining Conceptions, Working Papers, Centre for Peace and Conflict, Copenhaga, nr. 11, 1993, apud Paul Dobrescu, Geopolitica, Editura comunicare.ro, Bucureşti, 2003, p. 294 3 Atlantizarea Mării Negre, Agentia „Rusia la zi” - 12 iunie 2005 4 Zbigniew Brzezinski, Europa centrală şi de est în ciclonul tranziţiei, Ed. Diogene, Bucureşti, 1995

www.geo

polit

ic.ro

112

Sistemul geopolitic de comunicare directă Est - Vest(Vasile Simleanu - , ed. Top Form, 2005România. Tensiuni geopolitice

www.geo

polit

ic.ro

113

Pe acest fond se duce lupta pentru controlul spaţiului de securitate al Mării Negre, întrebarea-cheie fiind dacă „este posibilă transformarea Mării Negre într-o mare NATO?”1.

Analizând reacţia Rusiei în situaţii similare observăm că Administraţia de la Kremlin nu se opune ofensivei NATO spre graniţele statului rus, deşi, în chestiuni în care simte că pierde controlul situaţiei, Rusia devine foarte vocală în plan declarativ pe scena internaţională, poate şi pentru că, în plan concret, nu are capacitatea de a se opune prezenţei SUA în Marea Neagră. Se poate folosi numai de invocarea unor acorduri internaţionale depăşite de timp şi de evenimente.

O astfel de dezbatere a fost declanşată o dată cu propunerea României de extindere a Operaţiunii „Active Endeavour” a NATO din Marea Mediterană în Marea Neagră, Rusia invocând faptul că în zonă îşi desfăşoară, deja, activitatea „Black Sea For” şi „SEEBRIG”.

Strategia Rusiei de menţinere a status-quo–ului din Marea Neagră cuprinde, aşadar, invocarea tuturor alianţelor la care este parte sau aliat pentru a demonstra că face faţă situaţiei, cu atât mai mult cu cât are aliat în zonă un stat membru NATO, Turcia, care, la rândul său, se opune extinderii misiunii de patrulare din Mediterana în Marea Neagră.

Remarcând jocul Rusiei, Bruce Jackson, preşedintele „Proiectului pentru Democraţiile în Tranziţie”, afirma, în cadrul Comisiei de Politică Externă din cadrul Congresului american, că „atunci când dorim să realizăm ceva în regiunea Mării Negre este imposibil ca dorinţa noastră să nu se interfereze cu Rusia acolo unde atitudinea sa este dincolo de un nivel acceptabil”2. Totodată, analistul american atrăgea atenţia că "Statele Unite trebuie să ţină piept tendinţelor de dominaţie ale Rusiei în zona Mării Negre şi să ceară Turciei să-şi respecte angajamentele de stat NATO"3.

Bruce Jackson a mai susţinut că „NATO trebuie să-şi revizuiască decizia de a bloca limitarea programului Active Endeavor şi să-l extindă la Marea Neagră şi să depăşească arhaica Convenţie de la Montreaux, care este invocată uneori ca o justificare pentru blocarea supravegherii strâmtorii Bosforului. În mod similar, trebuie să solicităm ca OSCE să îşi îndeplinească responsabilităţile de menţinere a păcii şi de monitorizare asupra regiunii. Chiar dacă noi am înregistra succes prin NATO şi OSCE, regiunea Mării Negre rămâne o «instituţie săracă». Iniţiativele regionale, cum ar fi confuza GUUAM (Georgia, Ucraina, Uzbekistan, Azerbaidjan şi Moldova) ori muribunda Organizaţia de Cooperare a Mării Negre nu pot depăşi impasul”4.

Iniţial, Rusia a dorit ca vasele sale comerciale să fie exceptate de la procedurile reciproce de inspecţie, apoi a solicitat ca „Active Endeavour” să funcţioneze sub coordonarea Consiliului NATO-Rusia, iar Alianţa Nord-Atlantică să deconteze cheltuielile pentru participarea rusească la operaţiune. NATO a respins aceste cereri, însă în final a acceptat un „aranjament ciudat”, potrivit căruia marina rusă operează în conjuncţie cu NATO, dar nu sub comanda acesteia. Cu toate acestea, la data de 7 iunie 2005, viceamiralul italian Ferdinando Sanfelice di Monteforte, la acel moment comandantul „Active Endeavour”, a anunţat că şefii marinelor din Marea Neagră, printre care, aparent, se afla şi Rusia, au căzut de acord să extindă operaţiunea în Marea Neagră în anul 20065.

Turcia, membru NATO, s-a alăturat Rusiei în demersul ei de a se împotrivi desfăşurării operaţiunii „Active Endeavour” în Marea Neagră, sub pretextul că oficialităţile 1 Gheorghe Nicolaescu, Marea Neagră – ultima frontieră a NATO, Geopolitca, an II, nr. 6/2004 2 Bruce Jackson, The Future of Democracy in the Black Sea Region, US Senate, 08 March 2005, p.4 3 ibidem 4 ibidem 5 Radu Tudor, România - între Turcia, Rusia şi NATO, Jurnalul Naţional, 11 octombrie 2005

www.geo

polit

ic.ro

114

de la Ankara se tem de violarea Convenţiei de la Montreux, chiar dacă în acest acord nu se stipulează nimic în legătură cu trecerea unei forţe NATO cu înzestrare modestă prin strâmtorile turceşti.

Stephen Hadley, consilierul pentru securitate naţională al preşedintelui SUA, referindu-se la alianţa „conjuncturală” a Turciei cu Rusia, pentru blocarea extinderii operaţiunii NATO „Active Endeavour” în Marea Neagră, a precizat că „acest comportament al unui aliat NATO - Turcia - trebuie privit şi înţeles în context istoric. Turcia are sensibilităţile sale în legătură cu modificarea unor aspecte prevăzute în Convenţia de la Montreaux (1936), dar trebuie să înţeleagă că adevărata miză este rezolvarea problemelor regiunii Mării Negre, în special pe linia securităţii”1.

Bibliografie selectivă Ronald D. Asmus, Konstantin Dimitrov, Joerg Forbrig (editori), O nouă strategie euro-atlantică pentru regiunea Mării Negre, Editura IRSI, Bucureşti, 2004 Janusz Bugajski, Pacea rece. Noul imperialism al Rusiei, Editura Casa Radio, Bucureşti, 2005 Corneliu Baltă, Gheorghe Marin, Marea Neagră, între necesitate şi realitate, Editura Centrului Tehnic Editorial al Armatei, Bucureşti, 2005 Paul Dobrescu, Geopolitica, Editura comunicare.ro, Bucureşti, 2003 Zbigniew Brzezinski. Marea tablă de şah. Supremaţia americană şi imperativele sale geostrategice, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2000 Sergei Medvedev, Rethinking the National Interest: Putin’s Turn in Russian Foreign Policy, The Marshall Center Papers, No. 6 Sergiu Tămaş, Geopolitica, Editura Noua Alternativă, Bucureşti, 1995 Ilie Bădescu, Tratat de geopolitică, Editura Mica Valahie, Bucureşti, 2004 *** Manualul NATO, NATO Publications Office, 2001

1 Stephen Hadley despre Transnistria, Jurnalul Naţional, 14 noiembrie 2005

www.geo

polit

ic.ro

115

ELIPSA STRATEGICĂ A MĂRII NEGRE

Stan PETRESCU

Marea Neagră a fost întotdeauna, potrivit etapelor istorice parcurse, zona de confluenţă dintre marile imperii: persan, roman, otoman şi ţarist. În funcţie de gradul de implicare a acestora în regiune, ea a fost, rând pe rând, supusă intereselor vremii. A fost punte de legătură şi o frontieră, o zonă tampon şi una de tranzit între Est şi Vest, între Sud şi Nord, dar şi un drum pentru circuitele comerciale către pieţele de desfacere şi regiunile bogate în resurse energetice.1

După 1991, în jurul Mării Negre îşi dispută accesul direct un număr de şase ţări: Rusia, Ucraina, Turcia, România, Bulgaria, Georgia şi, mai târziu, Moldova. Datorită poziţiei ei continentale, şi loc de vărsare a celui mai important fluviul european - Dunărea, mai au acces la mare, toate ţările riverane acesteia. Prin intermediul Niprului, Bielorusia are ieşire la mare, fluviul amintit constituind o importantă infrastructură de transport fluvială, de-a lungul acestei ţări.

Marea Neagră a intrat în centrul atenţiei întregii lumi după ce, mai întâi, această regiune a făcut obiectul strategiei de securitate americane pe termen lung. Marea Neagră este înconjurată de mici incendii, corespunzătoare unei elipse de conflicte strategice2, o adevărată centură de focuri mocnite, care trebuie stinse în interesul stabilităţii şi securităţii regionale.

Este necesar de subliniat importanţa strategică a Mării Negre, rolul ei de placă turnantă între trei zone de importanţă globală: Europa, Eurasia, Asia şi Orientul Mijlociu. Zona Mării Negre – altădată, zonă de confruntare între imperii - devine epicentrul unor mişcări „tectonice” pe eşicherul politico-militar al lumii prezente.

Expertul american Bruce Pitcairn Jackson, în prezent Preşedintele Proiectului pentru Democraţii în Tranziţie, a enunţat la Washington, înaintea sosirii preşedintelui României Traian Băsescu, cele şase principii care vor duce la o coagulare democratică în jurul Mării Negre:

1. sprijinirea României şi Bulgariei ca şi a noilor democraţii; 2. reformarea instituţiilor de la Marea Neagră; 3. implicarea Turciei; 4. prioritate pentru conflictele îngheţate; 5. armonizarea programelor de democratizare ale SUA şi UE; 6. concentrare asupra viitorului Ucrainei. Pentru asigurarea securităţii la Marea Neagră, s-a propus un set de acţiuni

care „să sprijine noile democraţii, să împiedice interferenţele puterilor străine şi să asigure deschiderea instituţiilor Euro-Atlantice". 1. În primul rând se propune accelerarea democraţiilor din regiune: „perspectivele de

democratizare în regiunea Mării Negre vor fi substanţial mărite prin integrarea României şi Bulgariei în Uniunea Europeană. Aderarea lor trebuie să rămână valabilă

1 George Cristian Maior, The New Allies and Emerging Security Dynamics in the Black Sea Area, Columbia University, martie, 2004. 2 Ziua, nr. 3268 din 11 martie 2005.

www.geo

polit

ic.ro

116

pentru ianuarie 2007 pentru a putea fi asigurată atenţia asupra celorlalte state din regiune pentru care există posibilitatea unei integrări europene apropiate. Statele Unite pot asista România şi Bulgaria1 în atingerea scopului lor prin susţinerea reformei juridice şi a standardelor stricte pentru activitatea oficială. Departamentul Apărării ar trebui să ia decizia îndelung amânată privind repoziţionarea bazelor americane din Europa în locaţiile oferite de Guvernul României în apropierea oraşului Constanţa de la Marea Neagră. Nimic nu ar sublinia mai clar faptul că Statele Unite împărtăşesc viziunea Uniunii Europene că securitatea şi stabilitatea în regiunea Mării Negre sunt esenţiale pentru securitatea Euro-Atlantica". Bruce Jakson2 exprimă, de altfel, opinia executivului american.

De asemenea, este solicitată reformarea şi adaptarea instituţiilor care acţionează în regiunea Mării Negre. „Instituţii existente, ca NATO şi OSCE, spune Bruce Jakson, trebuie să fie făcute să acţioneze în serviciul democraţiei pe Litoralul Mării Negre. Trebuie să revedem decizia de blocare a operaţiunii Active Endeavour care n-a putut fi extinsă asupra Mării Negre şi să renunţăm la Convenţia arhaică de la Montreux3 invocată ca justificare pentru interzicerea supravegherii NATO dincolo de Bosfor. În mod similar trebuie să solicităm ca OSCE să-şi îndeplinească responsabilităţile de menţinere a păcii şi monitorizare în întreaga regiune. Chiar dacă vom avea succes cu NATO şi OSCE, regiunea Mării Negre este săracă în instituţii. Iniţiativele regionale, cam confuze - GUUAM (Georgia, Ucraina, Uzbekistan, Azerbaidjan şi Moldova)4 sau muribundul Forum de Cooperare Economică de la Marea Neagră,

1 Bulgaria, capitală la Sofia. Preşedinte Gheorghi Părvanov, Prim-Ministru Simion de Saxa-Coburg-Gotha. Suprafaţă 110.910 km², populaţie 7.707.495. Independenţă faţă de Imperiul Otoman declarată: 3 martie 1878, recunoscută: 22 septembrie 1908. Membră NATO din aprilie 2004. 2 Bruce Pitcarin Jackson este membru al unor prestigioase organizaţii, cum ar fi Council on Foreign Relations (din New York) şi Institutul Internaţional pentru Studii Strategice (cu sediul la Londra) şi a deţinut funcţii în staff-ul consultativ al Departamentului american al Apărării. (D.E.)". Consiliul pentru Relaţii Externe al SUA este un institut înfiinţat în 1921 care efectuează analize şi prognoze pe termen lung în ceea ce priveşte politica externă americană, influenţând în mod decisiv măsurile Washingtonului. 3 Tratatul s-a semnat la Montreux, 22 iunie 1936. El reglementa navigaţia ţărilor riverane Mării Negre şi ieşirea acestora la celelalte mări prin Strâmtoarea Bosfor. „Tot ceea ce atinge securitatea Turciei, atinge securitatea României şi tot ceea ce atinge Marea Neagră interesează în cel mai înalt grad ţara mea, dat fiind că unicul nostru acces la Marea liberă se face prin Marea Neagră şi prin Strâmtori. Onorabilul ministru al afacerilor externe al Turciei avea dreptate să spună în cuvântul său că Turcia are în Strâmtori punctul său cel mai vulnerabil şi că era dreptul ei de a se apăra şi datoria celorlalţi de a o sprijini. Eu aş zice că Strâmtorile sunt însăşi inima Turciei. Dar ele sunt în acelaşi timp plămânii României. Când o regiune este, prin situaţia sa geografică, inima unei naţiuni şi plămânii alteia, înţelepciunea cea mai elementară dictează acestor două naţiuni să se unească şi să facă un întreg. România şi Turcia au înţeles aceasta. Prin Pactul Balcanic cele două ţări şi-au legat soarta lor una de alta, precum şi de cea a Greciei şi Iugoslaviei”. Din cuvântarea Ministrului de Externe al României, Nicolae Titulescu făcută la Montreaux, cu ocazia semnării documentului în cauză. 4 Ucraina, reprezintă al doilea stat din punct de vedere demografic din fostul spaţiu al URSS (52 milioane de locuitori) care şi-a proclamat printre primele independenţa la 24 august 1991. Din punct de vedere politic, Ucraina îşi doreşte independenţa, dar, în acelaşi timp, ea are o acută dependenţă energetică faţă de Rusia. Acesta este paradoxul în care se zbate Ucraina. O ţară de dimensiunile Ucrainei, suprafaţă 603.700 km², cu poziţia sa geopolitica nu se poate desprinde de vechea legătură economică decât cu un efort financiar foarte mare pe care acum nu şi-l poate permite în nici un fel. Pe fondul unei tranziţii complicate, în care reforma nu a fost condusă, potrivit specialiştilor, foarte bine, Ucraina a ajuns să aibă o datorie de zeci de miliarde de dolari faţă de Rusia. Ecuaţia geopolitică a Ucrainei este, poate, cea mai complexă dintre toate republicile unionale. Pledează pentru acest lucru existenţa celor aproape zece milioane de ruşi care trăiesc în această ţară. Faptul că Ucraina deţine Crimeea, ţinut rusesc, locuit în majoritate de ruşi, făcut cadou de către Hrusciov în 1954 cu ocazia împlinirii a trei sute de ani de la unirea Ucrainei cu Rusia. Iar cine deţine Crimeea, deţine o poziţie cheie la Marea Neagră. Mai presus de toate, aceste ţări au un trecut comun de aproape 350 de ani care nu poate fi şters în câţiva ani. Cum spuneam, foarte importantă din punct de vedere geopolitic este poziţia Ucrainei care „ocupă” ieşirea fostului imperiu spre Europa. De aceea, „transformarea ei dintr-o prelungire europeană a Rusiei într-o barieră a Rusiei spre Europa va fi foarte greu de acceptat de către Moscova” (P. Dobrescu, „Nu

www.geo

polit

ic.ro

117

nu sunt îndeajuns. Drept consecinţă ar trebui să angajăm lideri regionali, ca preşedintele României Traian Băsescu, preşedintele Georgiei Sakasvili şi preşedintele Ucrainei Iuscenko, pentru a forma noi structuri pentru o strategie a Mării Negre".

Bruce Jackson a atras Comitetului pentru Afaceri Externe al Senatului SUA atenţia asupra faptului că „orice sperăm să obţinem în regiunea Mării Negre va fi imposibil în lipsa pregătirii de a înfrunta Rusia dacă comportarea să trece de limitele acceptabile.

Trebuie să se comunice sincer cu Turcia1, aceasta să se aştepte că prietenii este loc de utopie”, în volumul „Europa Centrală şi de Est în ciclonul tranziţiei”). Viktor Iuscenko, un ucrainian cu vederi prooccidentale, este ales preşedinte, 2005, iarna, sub presiunea străzii (revoluţia portocalie).

Republica Moldova este o ţară situată în estul Europei, învecinându-se la vest cu România şi la est cu Ucraina. Graniţa cu România urmează aproape în întregime râul Prut şi pe o distanţă foarte scurtă Dunărea. Republica Moldova nu are ieşire la mare. Vechi teritoriu românesc, Republica Moldova a fost ocupată de Rusia în perioada 1812-1918 şi de URSS între 1940 şi 1991 (timp în care a avut statutul de republică sovietică). O dată cu dezmembrarea Uniunii Sovietice, Republica Moldova a devenit stat independent. Republica Moldova are şi un teritoriu dincolo de Nistru, denumit Transnistria, locuit de circa 40% de români, 25% de ruşi, şi 23% de ucraineni, care a fost alipit RSS Moldoveneşti pentru că în perioada interbelică, în aceasta zonă a existat o „republică sovietică moldovenească". Situată pe o rută strategică între Asia şi Europa, Moldova a suferit multe invazii, incluzând cea a Rusiei kievene şi a mongolilor. În Evul Mediu provincia Basarabia (incluzând cea mai mare parte a Moldovei de astăzi, dar fără unele zone nordice şi sudice) forma partea de est a principatului Moldova. Principatul a devenit tributar Imperiului Otoman, dar în 1812, prin Tratatul de la Bucureşti, Basarabia a devenit parte a Rusiei. Partea vestică a Moldovei a devenit mai târziu parte din România. După Revoluţia Rusă, Basarabia a devenit oficial o republică independentă în 1918, dar s-a unit cu România în acelaşi an. Pactul Molotov-Ribbentrop a permis URSS să ocupe Basarabia în iunie 1940, şi deşi retrase în 1941, trupele sovietice au reocupat zona în august 1944. Sub conducerea Uniunii Sovietice părţile de nord şi de sud (locuite de români şi ucrainieni) au fost transferate Ucrainei şi Transnistria (locuită în principal de ruşi) s-a alipit ţării într-o uniune sovietică ce acoperea întreg teritoriul Moldovei curente. Când URSS a întrat în colaps în august 1991, Moldova şi-a declarat independenţa, devenind un membru al Comunităţii Statelor Independente post-sovietice, în acel decembrie, împreună cu aproape toate statele din forma republicilor sovietice. Iniţial, a existat o mişcare pentru reunificarea României, dar în martie 1994 un referendum a arătat că marea majoritate a votanţilor au continuat să favorizeze independenţa. Parlamentul moldovean unicameral, are 101 de locuri, iar membri săi sunt aleşi prin vot popular la fiecare 4 ani. Parlamentul alege apoi preşedintele, care are funcţia de şef al statului. Preşedintele indică un prim-ministru ca şi şef al guvernului care la rândul său asamblează un cabinet, ambele cu acordul Parlamentului. În prezent cel mai mare partid din parlament este Partidul Comunist al Moldovei (Partidul Comuniştilor din Moldova, sau PCM), din care provine şi preşedintele în prezent. Moldova se bucură de un climat favorabil şi de un pământ fertil, însă nu are depozite minerale mari. În consecinţă, economia depinde în principal de agricultură, ramurile principale fiind fructele, legumele, vinul şi tutunul. Moldova trebuie să importe toate rezervele sale de petrol, cărbune şi gaze naturale, în principal din Rusia. Ca parte a liberalizării ambiţioase a economiei de la începutul anilor '90, Moldova a introdus o monedă de schimb convertibilă, a liberalizat toate preţurile, a încetat acordarea de credite preferenţiale pentru firmele şi companiile de stat, a început procesul de privatizare, a eliminat controalele pentru exporturi şi a îngheţat dobânzile. Guvernul a început să poarte negocieri Banca Mondială şi cu FMI pentru a promova creşterea economică prin împrumuturi şi subvenţii. Economia a revenit la creşterea pozitivă de 2.1% în 2000 şi 6.1% în 2001. Creşterea a rămas puternică şi în 2002, în parte datorită începerii de la o bază mică. Continuarea liberalizării este pusă sub semnul întrebării, din cauza faptului că s-au mărit presiunile politice, în speţă controalele guvernamentale. Economia a rămas vulnerabilă preţurilor din ce în ce mai mari ale benzinei, vremii nefavorabile pentru agricultură şi din cauza scepticismului investitorilor străini. Majoritatea moldovenilor, în jur de 65%, sunt de descendenţă română, vorbind româna, deşi, din motive politice, limba este numită moldovenească prin Constituţie. Ruşii şi ucrainienii formează minorităţii mari (fiecare în jur de 13%), majoritatea localizaţi în Transnistria, ca şi un grup de găgăuzi (5%). Toate aceste grupuri etnice vorbesc propria lor limbă. Aproape toţi moldovenii sunt creştini ortodocşi, cu excepţia unui număr redus de evrei. 1 Turcia localizare: Sud-Estul Europei şi Sud-Vestul Asiei. Suprafaţa: 780.580 km² – comparativ, puţin mai mare decât statul Texas (terestră: 770.760 km², apă: 9.820 km².) Capitala: Ankara. Independenţa: 29 Octombrie 1923 (ca succesor al Imperiului Otoman). Zi Naţională: Ziua independenţei, 29 Octombrie (1923). Constituţia: 7 Noiembrie 1982 (Encarta: O noua constituţie, completată cu măsuri reformiste majore menite a sprijini aderarea Turciei la Uniunea Europeana, a fost aprobată în octombrie 2001).

www.geo

polit

ic.ro

118

şi aliaţii sprijină alte state democratice şi aceasta să lucreze pentru rezolvarea paşnică a conflictelor în regiunea lor. Dacă oficialii turci se indignează la menţionarea campaniei de genocid duse împotriva civililor armeni nu înseamnă că acordarea istoriei nu trebuie discutată între aliaţi".

În cadrul acestei strategii trebuie acordată prioritate conflictelor îngheţate: „Începând cu conflictul transnistrean, negociatorii noştri trebuie să-şi dubleze eforturile pentru a găsi soluţii creative. Revoluţia Portocalie din Ucraina a deschis posibilitatea închiderii întreprinderii criminale din Transnistria şi a conflictului secesionist cu guvernul constituţional de la Chişinău. Pentru ca negocierile să aibă succes ar trebui să extindem aşa numitul format pentagonal de negocieri pentru a include Uniunea Europeană şi România ca nişte parteneri constructivi şi esenţiali. În Nagorno Karabah trebuie să aducem Armenia şi Azerbaidjanul înapoi la masă negocierilor şi să insistăm ca acestea să fie reluate de la punctul atins în 2001. În sfârşit trebuie să manifestăm mai multă hotărâre şi entuziasm atunci când părţile vor să facă paşi hotărâţi spre pace".

De asemenea, se recomandă „armonizarea programelor de sprijinire a democraţiei ale Statelor Unite şi Uniunii Europene: atât Millenium Challenge Account,1 cât şi Politica de vecinătate a Uniunii Europene au fost destinate asistării democraţiilor nou apărute în eforturile lor de accelerare a dezvoltării economice şi de întărire a capacităţii instituţiilor democratice. Atât Statele Unite, cât şi Uniunea Europeană sunt active în regiunea Mării Negre, însă nu există încă o coordonare formală. Cele patru libertăţii ale accesului la comerţ, mobilitate a forţei de muncă, a investiţiilor şi călătoriilor oferite în Politica de vecinătate UE sunt în mod evident complementare la ceea ce pot oferi Statele Unite în termeni de asistenţă de securitate şi ajutor de dezvoltare".

Bruce Jackson a mai recomandat în finalul prezentării sale şi acordarea unei atenţii speciale Ucrainei: „caracterul şi extinderea democraţiei în regiunea Mării Negre vor fi definite într-o mare măsură de succesul său eşecul schimbării democratice din Ucraina. În absenţa unei Ucraine democratice, pacea din Moldova va rămâne neclară, iar democraţiile din Caucazul de sud vor fi izolate de Europa. Dispoziţia finală a Ucrainei va răspunde până la urmă la întrebarea care ne tulbură încă din 1989: cât de mare este Europa? Dacă Revoluţia Portocalie are succes şi instituţiile europene menţin o politică de uşă deschisă faţă de candidatura Ucrainei la Uniunea Europeană şi NATO, atunci putem presupune că toate democraţiile de la Marea Neagră au un loc în Europa, inclusiv într-o buna zi, Rusia."

Jackson, a susţinut, în faţa Comitetului pentru Relaţii Internaţionale a Senatului

Populaţia: 67.803.927 (2000). Alegeri: peste 18 ani, sufragiu universal. Naţionalităţi: Turci 80%, Kurzi 20%. Limbi: Turca (limbă oficială), Kurda, Araba, Armeana, Greaca. Religii: Musulmani 99,8% (75 - 80% suniţi, 15 - 20% alevi, 5% alte secte musulmane sau grupuri), altele 0,2% (Creştini şi evrei). Graniţe terestre: total - 2.627 km. Ţări învecinate: Armenia 268 km, Azerbaidjan 9 km, Bulgaria 240 km, Georgia 252 km, Grecia 206 km, Iran 499 km, Irak 331 km, Siria 822 km. Coasta marină: 7.200km. Teritorii marine: Zona de exclusivitate economică: numai în Marea Neagră: până la graniţa marină negociată anterior cu URSS. Mare teritorială: 6 MN (mile navale) în Marea Egee; 12 MN în Marea Neagră şi Marea Mediterană. Clima: temperată - veri calde şi uscate şi ierni umede şi blânde; mai aspră în interior. Relief: în cea mai mare parte munţi; câmpii înguste adiacente coastelor; un podiş central înalt (al Anatoliei). Puncte extreme: Cea mai joasă altitudine: Marea Mediterană 0 m. Cea mai înaltă altitudine: Muntele Ararat 5.166 m. Resurse Naturale: antimoniu, cărbune, crom, mercur, cupru, bor, sulf, minereu de fier, pământ arabil, potenţial hidroenergetic. Ţară membră NATO din anul 1952. Mic dicţionar enciclopedic, Editura enciclopedică română, Bucureşti, 1972 şi Encarta/1997, http://ro.wikipedia.org/wiki/Turcia. 8 La începutul anului 2004, Republica Moldova, împreună cu alte 63 de ţări, a devenit eligibilă pentru obţinerea de fonduri din cadrul programului Millenium Challenge Account (MCA), care va administra 1 miliard de dolari americani în anul fiscal 2004. MCA este un program de asistenţă iniţiat de către Preşedintele George W. Bush. Programul va susţine ţări care guvernează într-un mod democratic şi promovează libertăţile economice. Ţările eligibile pentru fonduri MCA vor fi evaluate de către Bordul al Millennium Challenge Corporation (MCC), pentru a determina dacă aceste state pot candida pentru finanţare din partea MCC.

www.geo

polit

ic.ro

119

SUA, importanţa realizării unei strategii la Marea Neagră, regiune de „interes strategic major", atât pentru Europa, cât şi pentru SUA. Scopul este de a face Marea Neagră o a doua Mediterană, în ceea ce priveşte securitatea, comerţul şi cooperarea politică.

Concepţia americană privind securitatea la Marea Neagră, aşa cum a fost formulată de Bruce Jackson, în cadrul acestei prezentări, pune centrul ei de greutate pe România, caracterizând-o ca fiind, fără îndoială, una dintre acţiunile de succes ale Europei de Sud-Est şi ale Mării Negre.

Ceea ce a determinat pe analistul american să enunţe principiile sale a fost interesul special, în zona Mării Negre, precum şi evenimentele în şi din jurul regiunii Mării Negre: „Revoluţia portocalie” în Ucraina, disponibilitatea Uniunii Europene de a începe negocierile de aderare cu Turcia, reorientările vizibile din Moldova şi Armenia către Occident, semnele unor presiuni comune ruso-americane asupra părţilor implicate în conflictul din Nagorno-Karabah în vederea unei soluţionări politice, disponibilitatea Moscovei (deşi într-o anumită măsură sub coerciţie) de a-şi retrage trupele din regiunile cu foc mocnit, în decurs de 3-4 ani, iniţiativele de pace ale Georgiei în Abhazia şi Osetia de Sud, şi, în sfârşit, semnele unei disponibilităţi sporite din partea OSCE şi a Uniunii Europene de a trece la acţiune în conflictul din Moldova.

Toate aceste desfăşurări indică faptul că un progres în conflictele îngheţate din regiunea Caucazului este acum cu adevărat posibil. Şi alte iniţiative, cu caracter mai local şi mai puţin cunoscute, duc spre această concluzie. Ele cuprind apelul Moldovei la Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa pentru ajutor în scopul de a fi salvată de o intervenţie în curs de desfăşurare, sprijinită de Moscova, posibilitatea acceptării de către Rusia a condiţiilor europene ca o cale în direcţia unei reglementări politice în Cecenia, semnalele unor organizaţii de securitate din Europa, care indică un interes accentuat faţă de negocierile îngheţate asupra situaţiei din regiunea Nagorno-Karabah şi din Caucaz, în general, şi în sfârşit, efortul vizibil făcut de Armenia (a se vedea ultimele alegeri pe 2005) pentru a-şi întări legăturile cu Vestul, îndeosebi cu NATO şi Statele Unite ale Americii.

Iniţiativele de rezolvare a unora din conflictele din regiunea Mării Negre ar trebui să ocupe un loc proeminent în discuţiile post-summit. Timpul este de o importanţă esenţială, pentru că în regiune se manifestă, de asemenea, şi tendinţe negative care, în cazul în care sunt neglijate, ar putea submina orice progres semnificativ în regiune. Recentele relatări pe marginea unor ciocniri între forţele azere şi cele armene în enclava Nagorno-Karabah sunt cea mai bună ilustrare a acestor pericole. În consecinţă, factorii pozitivi menţionaţi mai înainte ar trebui să încurajeze Washingtonul, Uniunea Europeană şi NATO să acţioneze împreună şi, în cazul în care este posibil, cu Rusia, spre a lansa iniţiative cuprinzătoare, multilaterale şi chiar din partea mai multor organizaţii simultan, în scopul îmbunătăţirii securităţii din regiunea Mării Negre şi Caucazului.

Pe lângă soluţionarea conflictelor existente, ceea ce necesită urgent atenţia sunt promovarea procesului de democratizare şi impunerea unui control de un fel sau altul asupra numeroaselor forţe militare şi paramilitare, care operează, practic, acum în mod independent în această întreagă regiune. Deseori, aceste forţe predomină în conflictele locale, iar supunerea lor unei autorităţi civile, democratice şi, posibil, chiar unei autorităţi internaţionale, reprezintă o condiţie esenţială pentru pace, securitate şi democratizare fie în Ucraina, fie în Turcia, fie în Caucaz. Progresele pe calea soluţionării conflictelor sunt clar corelate atât cu procesul de democratizare, cât şi cu reformele în sectoarele securităţii din regiune. Aceste reforme creează, de asemenea, avântul pentru consolidarea lor pe plan geografic şi instituţional, ceea ce le va putea face ireversibile.

Aceste evenimente şi tendinţe menţionate mai sus ridică o serie de dileme specifice în faţa instituţiilor de securitate europene: NATO, Uniunea Europeană, Organizaţia pentru Cooperare şi Securitate în Europa, precum şi în faţa guvernelor statelor europene şi Americii. Lipsa de atenţie din partea Europei şi a Americii în această zonă a agravat multe din ameninţările la adresă securităţii euroasiatice. Deseori, cum au remarcat numeroşi observatori, preocuparea pentru securitatea locală a fost mai degrabă

www.geo

polit

ic.ro

120

„un gând întârziat, decât o adevărată politică.” Cu toate acestea, ceva mai recent, noi factori de pe scena politică mondială au scos în relief caracterul central al acestei regiuni - cea mai nouă frontieră a Europei - pentru securitatea Europei însăşi. Aceşti factori includ sosirea forţelor americane şi ale NATO în Afganistan, Asia Centrală şi, în măsură mai redusă, în Caucaz. Prezenţa lor în aceste regiuni, precum şi o nouă înţelegere a ameninţărilor pe care le prezintă terorismul, războaiele îngheţate etc. au silit Alianţa şi Uniunea Europeană să acorde atenţie sporită regiunii Mării Negre.

În mod similar, lărgirea NATO şi a Uniunii Europene în 2004, cuplată cu perspectiva unei ulterioare extinderi şi restructurarea forţelor americane şi ale NATO în Europa, au transformat Marea Neagră într-o nouă frontieră de securitate pentru aceste organizaţii. Aceste ultime desfăşurări au determinat, de asemenea, Comandamentul Statelor Unite în Europa (USEUCOM) să regândească natura angajamentului în regiunea de sub incidenţa responsabilităţii sale (AOR), care include Caucazul şi Africa. La întrunirea la nivel înalt de la Istambul din 2004, NATO a acceptat oficial caracterul prioritar al regiunii Caucazului şi Africii în cadrul activităţilor sale de viitor. De asemenea, Uniunea Europeană pare să fi înţeles că întărirea statelor, stabilitatea regională, ca şi reformele democratice şi economice, sunt condiţiile preliminare ale unei îmbunătăţiri a securităţii în regiunea Mării Negre.

Mai mult, conducta de petrol Baku-Ceyhan (2005), a dus la realizarea integrării energetice cu Occidentul şi independenţa faţă de Rusia, ceea ce va face din regiunea Mării Negre o rută crucială a fluxului de petrol spre Europa, care depinde tot mai mult de livrările de energie din Rusia şi din Marea Caspică. Potrivit generalului Charles Wald (USAF), locţiitor al Comandantului Comandamentului SUA în Europa, liderii NATO recunosc că apărarea livrărilor şi a conductelor de petrol în aceste regiuni constituie o misiune validă a alianţei – aserţiune care sporeşte în mod considerabil importanţa acestei regiuni pentru Alianţă şi pentru Uniunea Europeană, regiune considerată, potrivit opiniilor unor analişti, al treilea bazin energetic al lumii.

În sfârşit, aceste noi tendinţe contracarează încercările Rusiei de a crea un sistem de state obediente, conduse după modelul Moscovei. Ca atare, ele reprezintă o înfrângere majoră pentru acele forţe legate de politica inflexibilă rusă şi neo-imperialismul care au contribuit la îngheţarea multora din conflictele regionale din Caucaz şi au menţinut mai multe ţări din regiunea Mării Negre într-o stare de perpetuă vulnerabilitate şi instabilitate, stare care se constituie, după părerea noastră, într-o conduită politică de menţinere la frontierele Rusiei a unor mici sau mari incendii greu de stins.

Deşi soluţionarea fiecăruia dintre aceste conflicte ridică propriile sale probleme, putem observa mai multe tendinţe regionale, care favorizează impulsul spre rezolvarea conflictelor şi spre o corectă democraţie. Înainte de toate, democratizarea Turciei din ultimii doi-trei ani de reforme susţinute a dus la o democratizare cu caracter general. Au avut loc profunde schimbări în relaţiile dintre societatea civilă şi puterea militară, în relaţiile dintre kurzi şi guvernul central, ca şi în chestiunile relaţiilor dintre „religie şi stat.” Turcia a realizat, de asemenea, o oarecare stabilitate în plan economic şi politic. Toate aceste reforme au fost aplicate în scopul ca Turcia să devină o ţară selecţionabilă pentru integrarea în Uniunea Europeană, cu alte cuvinte, să devină mai europeană. Actualul stat turc se dovedeşte a fi un model pentru alte state islamice, poate mai mult decât a fost Turcia lui Kemal Atatürk, care a reprezentat, incontestabil, un experiment unic şi irepetabil în contextul Orientului Mijlociu puternic islamizat. Exemplul Ucrainei ar putea juca un rol similar, în cazul în care guvernul lui Iuşcenko îşi va îndeplini obiectivele prefigurate de reformă şi integrarea mai mare în Europa - politici care presupun renunţarea la sprijinul pentru separatiştii transnistreni, sprijiniţi de Moscova, în Moldova. Ultimele evenimente ne arată o vizibilă frânare a eforturilor depuse la preluarea puterii de Iuscenko şi echipa sa de reformatori, după victoria Revoluţiei Portocalii.

Curentele regionale apărute în zona Mării Negre indică noua disponibilitate a liderilor şi societăţilor locale de a exercita un control asupra mijloacelor violente. Această dorinţă este evidentă, de exemplu, în eforturile Armeniei de a stabili legături cu

www.geo

polit

ic.ro

121

NATO, în refuzul armatei şi serviciilor de informaţii din Ucraina de a recurge la forţă în timpul Revoluţiei şi de a se opune strădaniilor Rusiei de a-şi folosi propria ei armată în scopul îngheţării conflictelor şi destabilizării unor state, precum Moldova şi Georgia.

Pentru a se elibera de sub tutela Rusiei, unele ţări fac avansuri tot mai accentuate spre organizaţiile occidentale. Revoluţia ucraineană vorbeşte de la sine, asemenea revoluţiei din Georgia, din 2003. Moldova şi Armenia strâng relaţiile cu OSCE, Uniunea Europeană şi NATO, succesul şi curajul lor reglându-se funcţie de circumstanţele mediului regional de securitate. Aceste eforturi ar fi în mare măsură încurajate, dacă organizaţiile europene şi euro-atlantice s-ar ridica la înălţimea situaţiei şi ar elabora o adevărată conduită politică faţă de Ucraina şi Moldova.

Toate aceste iniţiative şi orientări pro-occidentale fac dovada atracţiei pentru ceea ce NATO, Uniunea Europeană şi prietenia cu Statele Unite au de oferit guvernelor hotărâte să scape de strânsorile existente în zona de influenţă rusească. Reuşitele în domeniul securităţii cer, fireşte, un preţ: ele impun reforme democratice şi sunt corelate cu interesul Uniunii Europene, NATO şi Washingtonului în lărgirea comunităţii de securitate euro-atlantice şi regionale. Dar, luând în considerare alternativa, acest preţ pare, tot mai mult, un cost care merită plătit. Atât NATO, cât şi Uniunea Europeană posedă instrumente bine dezvoltate, aşa-numitul „acquis,” cu care să inducă său să oblige guvernele interesate să se conformeze standardelor organizaţiilor, drept condiţie de asociere şi, în final, de aderare.

Acquis-ul determină statele interesate la aderare să grăbească procesul de democratizare, aceasta presupunând, în egală măsură, respectul pentru libertăţile civile şi drepturile umane, separaţia între Biserică şi Stat şi, nu mai puţin important, redimensionarea structurilor forţelor armate, ca centru de putere, care stabilesc priorităţile şi agendele de lucru pentru securitatea naţională. La rândul lor, acest gen de schimbări fac posibile exercitarea unui control autentic civil şi democratic asupra folosirii forţei, precum şi suprimarea grupurilor ne-statale sau paramilitare.

Este esenţial ca Occidentul să folosească ocaziile curente în regiunea Mării Negre, atât timp cât ele există. Şi întrucât Marea Neagră este acum frontiera Europei de sud-est, securitatea europeană deplină nu poate fi realizată, atât timp cât zona Mării Negre rămâne instabilă.

Natura acută a multora din conflictele îngheţate şi pericolul răspândirii lor în întreaga regiune grăbeşte cooperarea Est-Vest. Angajarea actorilor internaţionali de securitate, precum Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi Organizaţia Naţiunilor Unite ar putea aduce schimbări pozitive majore în întreaga regiune. Dacă Rusia îşi declară respectul pentru Naţiunile Unite, ea ar putea folosi această organizaţie pentru a solicita ajutor din partea Europei şi a Statelor Unite ale Americii şi ar putea juca un rol major în grăbirea reglementărilor regionale şi stimularea reconstrucţiei în cel puţin anumite părţi ale zonei Mării Negre.

Reamintind istoria regiunii, în care s-au confruntat de-a lungul secolelor marile imperii ale lumii, Bruce Jackson afirmă că situaţia din această zonă este dominată în prezent de şase factori.

Un prim factor are în vedere că Marea Neagră a fost de-a lungul secolelor punctul de întrare în Orientul Mijlociu lărgit: „Graniţele ţărilor democratice din regiune ating Siria, Irakul, Iranul şi ţărmurile Mării Caspice. După cum a putut descoperi SUA pe 1 martie 2003, în lipsa cooperării statelor de la Marea Neagră, în acest caz Turcia, nu putem atinge cu uşurinţă partea nordică a Orientului Mijlociu lărgit. Chiar şi marile puteri din secolul al XIX-lea au înţeles că naţiunea care controlează Marea Neagră controlează Orientul Mijlociu.1 Dacă se doreşte obţinerea unui succes 1 Concluzia desprinsă de geograful englez Halford J. McKînder (1861-1947) este următoarea: „Cel care va comanda Europa de Est va comanda ţara-inimă; cine va comanda ţara-inimă va comanda insula lumii; cine va comanda insula lumii va domina lumea”. Autorul identifică „ţara-inimă” ca organism politic cu Rusia. O expresie modernă pentru acest dicton este lucrarea lui Zbigniev Brezînski, Marea tablă de şah: Supremaţia americană şi interesele sale Geostrategice (New York: Basic Books, 1997). McKînder introduce pentru

www.geo

polit

ic.ro

122

American în eforturile de sprijinire a democratizării Orientului Mijlociu va trebui să se alcătuiască o regiune sigură, prosperă şi democratică la Marea Neagră".

În al doilea rând se subliniază importanţa legăturilor comerciale ale regiunii. Marea Caspică şi Marea Neagră s-au aflat pe vestitul traseu a ceea ce în istorie a fost denumit Drumului Mătăsii. În vreme ce mătasea şi mirodeniile şi-au pierdut din valoare, rezervele de energie din Asia Centrala devin din ce în ce mai importante pentru aliaţii europeni şi pentru stabilitatea preţului mondial al petrolului. În prezent, statele membre ale UE importă aproximativ 50% din necesarul lor energetic, iar până în 2020 importurile vor ajunge la 70%. Această creştere va putea fi asigurată de rute de-a lungul Mării Negre." Zăcămintele de ţiţei din jurul celor două mări - unde sunt aşezate mai multe ţări cu tradiţii, culturi şi religii diverse - le-a făcut cunoscute, râvnite şi disputate din cele mai vechi timpuri. SUA sunt dependente de resursele de ţiţei ale Rusiei. Cartea dependenţei de aceste resurse de ţiţei o va juca Rusia prin lansarea proiectului „Murmansk”, în care 14% din necesarul de petrol al SUA ar urma să fie livrat în 2010 de către Rusia.1

În anul 1987, un voiajor anonim care, de la 1759 la 1762, a locuit în Orient, în provinciile Buceag, apoi în Moldova şi în Muntenia, a publicat rezultatul observaţiilor sale (cu referire la păcură) „asupra comerţului important şi rentabil ce s-ar putea face în ţările ce mărginesc Marea Neagră”.2

Descoperirea imenselor zăcăminte de ţiţei şi gaze din zona Mării Caspice în urmă cu circa 10 ani, a reaprins flacăra arzătoare a dorinţei marilor actori de putere ai lumii de a obţine o felie cât mai mare din acest „tort energetic”, menit să satisfacă pentru o vreme, foamea mondială de hidrocarburi. Rusia şi dependenţii ei (Ucraina, Moldova, Georgia, Armenia, Turmekistan, Azerbaidjan, Uzbekistan, Abhazia, Osetia de Nord şi de Sud), pe de o parte, SUA, Anglia, Germania şi Franţa pe de altă parte, dar şi ceilalţi actori mai mici de putere din aşa-zisă „elipsă strategică” (Turcia, Grecia, Bulgaria, România, Ungaria, Iugoslavia, Albania şi Croaţia), sunt tot mai interesaţi de câştigarea partidei. Miza o constituie gestionarea uriaşelor bogăţii caspice, fiecare parte fiind preocupată în a obţine maximum de profit, dar mai ales maximum de influenţă. Dacă extracţia hidrocarburilor este o problemă rezolvată, prelucrarea şi consumul reprezintă o necesitate imperioasă, transportul acestuia, însă, fiind una din problemele cele mai spinoase.

În al treilea rând se apreciază că regiunea Mării Negre devine din ce în ce mai rapid o zonă care va face parte din Uniunea Europeană. Cu excepţia Croaţiei, toate ţările candidate pentru UE provin din regiunea Mării Negre.

În al patrulea rând, România şi Bulgaria aşteaptă să devină membre UE în 2007, iar Turcia în 2014. Ţărmurile de vest şi de sud ale Mării Negre constituie graniţe NATO. Pe lângă aceşti factori, trebuie subliniat valorile politice comune: atât Revoluţia Trandafirilor din Georgia, cât şi Revoluţia Portocalie din Ucraina au avut loc în ţări riverane Mării Negre. Posibilităţile create de aceste revoluţii au schimbat structura politicii din Mînsk, Chişinău până la Alma Ata, Bishkek (Kîrgîstan) sau Beirut. După 2007 flancul de sud-est al NATO se va suprapune cu flancul sudic şi de est al UE. Prin urmare este extrem de important de ştiut cine va fi lider în această zonă şi ce sarcini de securitate urmează să aibă. Fireşte că România va avea un asemenea rol, având şi calificarea politică necesară, ca membră a Alianţei şi în curând a UE, dar şi din punctual de vedere al surselor şi resurselor, politice,

prima dată conceptul geopolitic al realităţii geografice care reprezintă acele spaţii cu semnificaţii strategice şi politice deosebite care mobilizează interesele diferitelor state. Realitatea timpurilor moderne de la început de secol XXI contrazice în parte conceptul lui McKînder. Noile tipuri de conflicte asimetrice, precum şi faptul că una din componentele războiului, cea aeriană s-a mutat în spaţiul cosmic, pune într-o dificultate gravă conceptul apărării defensive a zonelor strategice de tipul „zona pivot”. 1 Radu-Alexandru Timofte, Originile şi mărirea, declinul şi renaşterea lumii informaţiilor secrete, Editura ANI, Bucureşti, 2004, p.277. 2 Zidaru, C., Stanciu, L., Dumitrescu, N., Din istoria transportului de ţiţei prin conducte, Editura Sîlex, 1989.

www.geo

polit

ic.ro

123

economice şi demografice, ca să nu mai vorbim de poziţia să geostrategică la porţile Balcanilor de unde pot fi gestionate în mod practic, toate situaţiile de criză din zona Orientului Apropiat şi cel Mijlociu.

În al cincilea rând, arată Jakson, este de subliniat faptul că: „Din păcate, nu doar speranţele noastre ne-au atras atenţia asupra acestei regiuni, ci şi temerile noastre. Cele mai ascuţite şi periculoase fragmente ale fostei Uniuni Sovietice sunt răspândite pe malul nordic al Mării Negre. O centură de conflicte îngheţate începe în Transnistria, în partea estică a Moldovei, continuă prin Abhazia şi Osetia de Sud până pe înălţimile muntoase ale Nagorno Karabahului, la graniţa dintre Armenia şi Azerbaidjan. În fiecare dintre aceste „conflicte îngheţate", create prin războaie civile ale muribundului Imperiu Sovietic, au avut loc lupte brutale şi purificări etnice, care pot oricând reizbucni. În Transnistria, Abhazia şi Osetia de Sud criminalitatea transnaţională şi-a găsit refugiu şi a dezvoltat baze pentru traficul de arme, droguri, femei şi copii. Aceste întreprinderi criminale destabilizează guvernele regiunii, ameninţă Europa prin traficul ilicit şi ameninţă SUA prin capacitatea şi intenţia de a vinde arme şi tehnologie inamicilor noştri".

Şi în sfârşit, este amintită şi ameninţarea noului imperialism rusesc „Cea mai negativă expresie a aspiraţiilor politicii externe ruse se manifestă în prezent de-a lungul malului nordic al Mării Negre. Dacă intenţionăm să protejăm noile democraţii de amestecul extern sau pur şi simplu suntem îngrijoraţi de efectele politicii ruse asupra propriilor cetăţeni, trebuie să ne concentrăm atenţia asupra acestei regiuni". Un cap de pod Rusesc cu extreme de multe probleme privind zona de securitate la Marea Neagră îl constituie Transnistria.1

1 Transnistria (în rusă: Pridniestrovie, numită Stânga Nistrului de sursele oficiale moldoveneşti). Numele vine de la faptul că este aşezată în zona Moldovei din estul râului Nistru. Transnistria este internaţional văzută ca o regiune a Moldovei, dar şi-a declarat independenţa ca „Republica Moldovenească Transnistriană", cu capitala la Tiraspol. Regiunea are o populaţie majoritar slavă, care se teme de reunificare cu România (dar are o majoritate de 43% oameni care vorbesc româna). După crearea Uniunii Sovietice în decembrie 1922, guvernul sovietic a creat Oblastul Moldovean Autonom pe teritoriile situate la est de râul Nistru, în cadrul Republicii Sovietice Socialiste Ucrainiene. Capitala se afla la Balta, un oraş în Ucraina de astăzi. Şapte luni mai târziu, oblastul a devenit Republica Sovietică Socialistă Autonomă Moldovenească, deşi populaţia sa cuprindea doar 30% etnici români. Capitala a rămas la Balta până în 1929, când a fost mutată la Tiraspol. Parte a României, Moldova a fost ocupată de Uniunea Sovietică (având consimţământul Germaniei) în 1940, consecinţă a unui protocol secret ataşat pactului de non-agresivitate nazisto-sovietică din 1939. La 2 august 1940, guvernul sovietic a proclamat Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, având capitala la Chişinău, prin contopirea unei mari părţi din Basarabia cu RSSA Moldovenească, iar restul a revenit RSS Ucrainiene. În iunie 1941, trupele germane şi române au atacat RSS Moldovenească şi RSS Ucraineană; naziştii au oferit României, aliatul lor, nu doar Basarabia şi Bucovina de nord, dar şi teritoriul dintre Nistru şi Bug, de la nord de Bar în Ucraina, care România la denumit şi administrat sub numele de Transnistria. Acest aranjament a rămas în vigoare până în august 1944, când trupele sovietice au reocupat Basarabia şi Transnistria. Un tratat din 1947 a returnat Basarabia, Bucovina de Nord şi Transnistria Uniunii Sovietice, iar vechile diviziuni administrative sovietice şi denumirile ruseşti ale teritoriilor au fost reimpuse. În 1989, moldovenii din capitala Moldovei, Chişinău, au declarat ca limbă oficială limba moldovenească şi au început negocierile în privinţa reunificării cu România. Slavii de pe malul stâng al Nistrului şi-au declarat independenţa şi au format propria lor „Republica Sovietică" la 2 septembrie 1990, urmând ca în 1992 să izbucnească un război civil care a ucis aproximativ 1.500 de persoane. După semnarea unui acord, ruşii au decis să lase câteva mii de militari în zonă pentru a menţine pacea, însă aceştia au ajutat în final la consolidarea autorităţilor separatiste. De atunci, guvernul moldovean nu mai are nici o autoritate asupra regiunii transnistrene. Deşi în 1994, a fost semnat un acord cu Moldova ce prevedea retragerea trupelor ruseşti din Transnistria, acesta nu a fost ratificat de Duma rusă. În iulie 2004, un lider separatist transnistrean a declarat că autorităţile regionale au în vedere organizarea unui referendum în toamna lui 2004, care să decidă dacă Transnistria ar trebui să devină parte a Federaţiei Ruse (acesta nu a mai avut loc). Miliţiile separatiste slave au început să închidă şcolile din Transnistria în care se preda limba română cu alfabet latin, iar părinţii şi elevii care s-au opus au fost arestaţi. O parte din elevii care au luptat la acea vreme pentru a se putea exprima în limba română, şi-au petrecut sărbătorile de iarnă din

www.geo

polit

ic.ro

124

România, prin Preşedintele ei Traian Băsescu, în faţă Consiliului pentru Relaţii Externe al SUA, a cerut implicarea triadei NATO - UE - OSCE pentru rezolvarea conflictului transnistrean, unul din focarele de instabilitate ale elipsei strategice care înconjoară Marea Neagră, în proximitatea graniţei de răsărit a NATO şi UE, în prezent o puternică baza militară a Rusiei. Pentru asigurarea securităţii la Marea Neagră, România este pregătită să devină o "platforma de promovare a valorilor libertăţii şi democraţiei", iar pentru contracararea pericolului reprezentat de Transnistria este nevoie de întărirea controlului la frontiere pentru eliminarea traficului. Elipsa strategică a planului pentru Marea Neagră s-a aflat pe masă de negocieri a Washingtonului, plan care urmează să fie pus în aplicare.1

Promovarea libertăţii, a democraţiei şi stabilităţii regionale constituie de fapt, doctrina de stabilitate regională. România va rămâne un aliat european ferm al Statelor Unite şi poate fi considerată a fi următoarea bornă în promovarea libertăţii, a democraţiei şi stabilităţii regionale în zona Mării Negre.2

Procesul de extindere al NATO şi UE a adus comunitatea euroatlantică pe coasta de vest a Mării Negre, astfel fiind nevoie de „o nouă abordare conceptuală pentru a modifica percepţia conform căreia zona Mării Negre este periferia Europei şi pentru a-i recunoaşte rolul geopolitic de interfaţă cu Asia Centrală

2004 în România la invitaţia Ministerului Afacerilor Externe. Guvernul moldovean a decis să creeze o blocadă economică care să izoleze republica autonomă de restul ţării. Transnistria a răspuns cu o serie de acţiuni menite să destabilizeze situaţia economică din Moldova. În prezent, OSCE întreprinde o serie de negocieri pentru a rezolva situaţia cu fostul preşedinte bulgar Peter Stoyanov ca negociator-şef. Forma de guvernământ separatistă din Transnistria este o dictatură, acuzată de nerespectarea drepturilor omului şi acuzată de sechestrări şi tortură. Dreptul la liberă asociere nu este respectat. Libertatea religioasă este suprimată prin împiedicarea înregistrării unor grupuri religioase, cum ar fi baptiştii sau metodiştii. Alegerile prezidenţiale din 2001 nu au fost libere. Publicaţiile au fost interzise cu puţin timp înainte de alegeri. Rezultatele au fost suspecte, luând în considerare că în unele regiuni Igor Smirnov a primit peste 100% din totalul voturilor exprimate (ceea ce este teoretic imposibil). Populaţia regiunii este de 633,600 (2001); circa 2/3 din populaţie este peste vârsta pensionării. Moldoveni (Români): 43%, ucrainieni: 28%, ruşi: 25%. Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_Moldova şi http://ro.wikipedia.org/wiki/Transnistria. 1 La Pentagon, preşedintele Băsescu şi Donald Rumsfeld au discutat (fără sa ofere detalii presei) şi problema viitoarelor baze militare americane pe teritoriul României. Se pare ca sunt vizate doar locaţii pentru unităţi operaţionale flexibile, mutarea marilor baze din Europa fiind exclusă. Generalul James Jones, Comandantul forţelor americane din Europa şi Comandantul suprem al trupelor NATO, a dat asigurări că Administraţia Bush va demara chiar în acest an discuţiile referitoare la noile structuri, în principal, ele fiind destinate unei brigăzi mobile, cu efective între 3.000 şi 5.000 de militari, care vor staţiona în România şi Bulgaria. Negocierile care ar urma să demareze în perioada următoare vor viza înclusiv detaliile: porturi, coridoare aeriene şi dotări pentru trupele dislocate 2 Marea Neagră este a treia mare ca suprafaţă în Europa, după Marea Mediterană şi cea a Nordului, cu o suprafaţă de 413.000 Km. În totalitatea lui, litoralul românesc al Mării Negre are o lungime de 245 km şi se întinde între braţul Chilia al Dunării, la nord, şi graniţa cu Bulgaria, la sud. Este împărţit în două mari sectoare: cel de nord, cu relief caracteristic de deltă, cordoane litorale şi lagune (între Musura şi capul Midia) şi cel de sud, cu ţărm ridicat, dominat de faleze, golfuri şi promontorii (între capul Midia şi localitatea Vama Veche). Marea Neagră este o mare continentală situată între Europa sud-estică şi Asia Mică care scaldă ţărmurile României (pe o lungime de 245 km), Ucrainei, Turciei şi Bulgariei. Prin sistemul de strâmtori Bosfor-Marea Marmara-Dardanele comunică cu Marea Mediterană, iar prin strâmtoarea Kerci cu Marea de Azov - mare care reprezintă de fapt o anexă a Mării Negre. Are în linii mari forma ovală şi ţărmuri puţin crestate (cu excepţia peninsulei Crimeea), iar în partea de nord-vest are numeroase limanuri. Platforma continentală este foarte extinsă, mai ales în nord-vest, apoi adâncimile cresc, ajungând în regiunea central-sudică la 2.425 m. În Marea Neagră se varsă numeroase fluvii mari, ca: Dunărea, Nistru, Bug, Nipru, Rioni, Kizîl-Irmak şi de aceea salinitatea ei este scăzută (în medie 20-22 o/00) în comparaţie cu cea a oceanului planetar. Marea Neagră este o importantă cale navigabilă, legând regiunile riverane cu Marea Mediterană şi prin aceasta cu oceanul planetar. Principalele porturi: Constanţa, Odessa, Herson, Tuapse, Novorosisk, Poti, Batumi, Trabzon, Sinop, Varna, Burgas. Sursa: www.referat.ro şi Mic dicţionar enciclopedic, Editura enciclopedică, Bucureşti, 1972.

www.geo

polit

ic.ro

125

şi Orientul Mijlociu". Ofensiva democraţiei şi a libertăţii de pe mapamond a produs rezultate remarcabile. Aceste evoluţii conturează o imagine optimistă a procesului de înrădăcinare a democraţiei în spaţiul Mării Negre. În plus, în cadrul noului tablou geostrategic al Mării Negre, există o legătură clară între comunitatea transatlantică, reprezentată de statele membre NATO, pe de-o parte, şi statele ex-sovietice şi cele din Orientul Mijlociu extins, pe de altă parte. Aceasta este o regiune a cărei relevanţă politică, economică şi militară a fost testată în cadrul războiului împotriva terorismului, în cursul căruia o serie de state, ca România, Bulgaria şi Ucraina, au oferit o contribuţie concretă şi valoroasă.

În prezent, România are un parteneriat strategic cu SUA, iar această relaţie este crucială pentru securitatea regională şi pentru promovarea democraţiei în vecinătatea noastră imediată. Situată la vest de Marea Neagră şi la gurile Dunării, România reprezintă un cap de pod pentru comunitatea euroatlantică, dar şi a UE la arealul Mării Negre. Ca parte a Europei simţim că avem responsabilitatea de a ne folosi potenţialul pentru binele comunităţii noastre democratice şi să acţionăm ca un liant între Europa şi statele din Caucaz.

România se implică pentru sprijinirea eforturilor Uniunii Europene, care, prin instrumentele PESC, a invitat vecinii noştri de la est şi de la sud să împărtăşească pacea, stabilitatea şi prosperitatea de care se bucură statele membre. Următoarea provocare este formularea unei strategii comune a statelor euro-atlantice pentru regiunea extinsă a Mării Negre. Din punct de vedere geografic şi istoric, regiunea dintre Marea Baltică şi Marea Neagră, care include şi Caucazul de Sud, nu poate fi exclusă din Europa. Regiunea Mării Negre - Caucaz este un leagăn de civilizaţii, precum şi o răscruce a lor, dar şi teatrul multor conflicte de-a lungul istoriei. Această regiune intră, acum, într-o nouă fază a istoriei. Poziţionarea sa geo-strategică face din zona Mării Negre o parte indispensabilă a securităţii şi prosperităţii euro-atlantice. Din aceste motive este foarte important să se dezvolte o strategie comună, adecvată nevoilor regiunii.

România a fost şi rămâne unul dintre cei mai cei mai de nădejde aliaţi ai Americii în războiul internaţional împotriva terorismului. Mai mult de 1200 de soldaţi români lucrează plini de curaj, împreună cu soldaţii americani, la construirea democraţiei şi la combaterea terorismului în Afganistan şi Irak. Într-adevăr, doi soldaţi români au plătit cu viaţa în Afganistan, în toamna anului 2003, dar aceştia ne-au făcut să ne aducem aminte de importanţa împotrivirii nestrămutate faţă de dictatură.

Operaţiunile militare comune şi cooperarea în cadrul NATO sunt cele mai vizibile aspecte ale parteneriatului strategic, dar nu sunt în mod cert singurele. Naţiunile aliate lucrează împreună şi în alte domenii, pentru a combate ameninţările asimetrice, neconvenţionale, cum ar fi traficul de persoane şi narcotice, spălarea de bani, răspândirea armelor de distrugere în masă şi infracţionalitatea cibernetică. Centrul pentru Combaterea Criminalităţii Transfrontaliere de la Bucuresti, care funcţionează în cadrul Iniţiativei de Cooperare în Sud-Estul Europei (Centrul SECI), este primul exemplu al eforturilor noastre de combatere a ameninţărilor transnaţionale din regiune.

Ce se poate spune despre relaţia economică dintre SUA şi România? Statisticile oficiale situează Statele Unite ca fiind al cincilea mare învestitor în România. La sfârşitul lunii august 2004, investiţiile americane totalizau 875 milioane de dolari. Dar acest număr nu ţine cont de multe investiţii făcute de companii americane localizate în străinătate. Dacă le-am include, potrivit estimărilor, dimensiunile prezenţei economice a SUA aici se dublează, ea ducând la crearea a aproximativ 37.000 locuri de muncă pentru români.

Investiţiile americane sunt de asemenea foarte vizibile, fiind activate, în special, zone economice din domeniul produselor de îngrijire personală, sectorul de telecomunicaţii şi tehnologii ale informaţiei, sectorul de subansamble pentru autovehicule şi aparate de zbor etc.

România este o democraţie nouă, una dintre cele aproximativ 80 de noi

www.geo

polit

ic.ro

126

democraţii care au apărut în ultimii 30 de ani. Dar, având în vedere istoria unică a României, o istorie de cruzime şi opresiune nedreaptă, România este azi, în poziţia unică de a putea oferi lecţii de democraţie - chiar în timp ce îşi construieşte propriile instituţii democratice. Americanii întâmpină atât de călduros alianţa cu România deoarece aceasta a avut loc într-un moment crucial al istoriei. Putem afirma deja că suntem implicaţi astăzi împreună cu SUA în marea lupta a timpurilor noastre. Generaţii viitoare de americani şi români vor depinde de ceea ce se fundamentează în prezent în cadrul relaţiilor politico-militare, geostrategice şi de securitate între cele două ţări partenere, în contextul alianţelor euroatlantice.

România are vocaţia de a juca un rol şi mai important în sud-estul Europei. Situată la frontiera NATO şi în curând pe flancul estic al U.E., România are mult de oferit vecinilor săi din sud-estul Europei şi regiunea Mării Negre. România poate fi un ghid pentru aspirantele la statutul de membru NATO, oferind sugestii şi călăuzire pe baza propriei sale experienţe. Mai mult, România poate continua să fie lider în eforturile regionale de a face faţă ameninţărilor asimetrice precum răspândirea armelor de distrugere în masă.

Desigur, cu oricine vorbeşti astăzi îţi spune că aşteaptă cu nerăbdare aderarea României la Uniunea Europeană, cel mai probabil în 2007. Câştigarea statutului de membru U.E. va marca un imens salt înainte pentru România. Statele Unite salută şi încurajează integrarea României în U.E. Ca şi în cazul integrării în NATO, întrarea în U.E. va aduce cu sine responsabilităţi şi aşteptări sporite. Şi credem că România nu ar trebui să aleagă niciodată între beneficiile statutului de membru al NATO şi cel de membru al U.E. Ambele instituţii au roluri extrem de importante în sistemul euro-atlantic.

Deşi poziţia Statelor Unite şi a Uniunii Europene diferă uneori, împărtăşim aceleaşi valori ale democraţiei şi libertăţii, şi cooperăm pentru a promova prosperitatea şi stabilitatea pe glob. Ca membru al Uniunii Europene, poate fi un actor principal în extinderea comerţului liber, în adâncirea caracterului democratic al U.E. şi în creşterea gradului de transparenţă a instituţiilor acesteia.

În dublul său rol de membru NATO şi U.E., România va juca, de asemenea, un rol special în întărirea relaţiei transatlantice, o relaţie care se bucură de o înaltă consideraţie din partea Statelor Unite.

Mai mult, având în vedere poziţia să strategică, la graniţa de est a NATO, România ar putea servi ca poartă spre Occident, promovând valorile transatlantice ale democraţiei, păcii şi securităţii în Eurasia, regiunea Mării Negre şi Orientul Mijlociu.

Dacă România va continua să facă progrese în clădirea unor instituţii democratice şi în stabilirea tuturor elementelor unei economii de piaţă libere şi transparente, putem prevedea rolul României ca ancoră strategică în această regiune, exportând securitate, atrăgând investiţii şi promovând valorile civice şi democratice, o buna guvernare şi toleranţă. România rămâne astfel o ţară care este un exportator de securitate pentru Europa de sud-est şi pentru regiunea Mării Negre, un jucător de marcă în Uniunea Europeană şi un adevărat lider economic şi politic.

În ceea ce priveşte acţiunile sale, România este hotărâtă să devină o platformă de promovare a valorilor libertăţii şi democraţiei în regiunea Mării Negre. În acest sens, SUA sunt pregătite să participe la un fond mutual al Mării Negre, care să fie implementat cu sprijinul financiar al partenerilor USAID1 şi German Marshall Fund,

1 USAID este o agenţie guvernamentală a Statelor Unite ale Americii care dirijează programe de asistenţă financiară, atât proprii cât şi ale altor instituţii. A fost înfiinţată la 3 noiembrie 1961 pentru a sprijini creşterea economică şi stabilitatea democratică şi politică în ţări unde sărăcia poate deveni factor destabilizant. Politica de asistenţă a SUA pentru ţările Europei Centrale şi de Est este stabilită în cadrul Departamentului de Stat. Congresul SUA aprobă atât politica, cât şi sumele propuse pentru asistenţă. Fondurile prin intermediul unor organizaţii specializate pe diverse domenii: US Department of Agriculture - Office for International Cooperation and Development; US Department of Labour; US Information Agency; US Environmental Protection Agency; US Peace Corps; Polish - American Enterprise Fund; Hungarian - American Enterprise Fund; Citizens for Democracy Corps; US Department of Commerce, Eastern Europe

www.geo

polit

ic.ro

127

şi cu participarea Uniunii Europene. Acest fond mutual va aspira la sprijinirea dezvoltărilor democratice şi în vecinătatea ţării noastre prin crearea de parteneriate public-privat. De asemenea, România poate contribui semnificativ la lupta împotriva criminalităţii organizate în regiune: Centrul Regional SECI de la Bucureşti pentru combaterea criminalităţii transfrontaliere reprezintă un caz de succes pentru întărirea eforturilor de cooperare regională.1

Un alt exemplu elocvent este şi Iniţiativa privind Apărarea Frontierei (BDI), cunoscută şi sub denumirea de „Black Sea Border Security Initiative” lansată anul trecut la Bucureşti. Alături de România, Bulgaria, Georgia, Republica Moldova şi Ucraina - actualii membrii ai BDI -, alte state se vor alătura acestei iniţiative, inclusiv prin participarea la activităţi concrete cum ar fi exerciţii de simulare pe probleme de non-proliferare. Este necesară creşterea rolului activ al NATO „în proiectarea unui climat de stabilitate şi securitate în zona extinsă a Mării Negre”.

Summit-ul NATO din Istambul a făcut un prim pas important spre schiţarea unei strategii pentru Marea Neagră. „Subliniind importanţa regiunii, în cadrul Summit-ului a fost semnalată capacitatea Alianţei de a contribui la securitatea şi stabilitatea regională."

În momentul de faţă, datorită evoluţiilor spre Est ale U.E. şi NATO, Marea Neagră a devenit un punct de extremă importanţă strategică, ce iradiază către Orientul Mijlociu, spaţiul ex-sovietic şi Rusia2, către U.E. cu efecte pentru statele NATO. România devine o ţară care să genereze stabilitate în zonă, iar evoluţiile pozitive din Ucraina şi din Georgia ne dau certitudine că, prin diplomaţie, România poate să devină o ţară care să genereze stabilitate în zonă.

În jurul Mării Negre sunt ţări pe teritoriul cărora există conflicte „îngheţate", cum ar fi Azerbaidjan şi enclava Transnistria, iar România este dispusă să-şi asume un rol important în „clarificarea lucrurilor", în democratizarea ţărilor din jurul mării, ca o garanţie de securitate pentru ţara noastră şi ca o contribuţie care să consolideze poziţia ei în NATO şi U.E. Datorită modului cum şi-a derulat politica externă, România a ratat ocazia să fie un factor de influenţă în zona fostei Iugoslavii şi în spaţiul ex-sovietic. Potrivit Preşedintelui României, „a venit vremea să ieşim din cei doi piloni deveniţi clasici ai politicii externe româneşti - NATO şi U.E., dar trebuie să dăm politicii externe româneşti valenţele pe care le poate dobândi.“

În jurul Mării Negre este zona, celor trei dimensiuni - droguri, armament ilegal şi trafic ilegal de persoane - este zona de criminalitate în care România trebuie să se implice - şi are cum. Nu numai că are o flotă militară capabilă să participe la controlul a ceea ce se întâmplă în Marea Neagră, dar în ultimele luni, flota militară a României a dobândit o fregată excelent echipată, care, alături de fregatele deja existente, formează trei unităţi navale de maximă importanţă, capabile să participe la un proces de control complex şi integrat în cadrul politicilor de cooperare în Marea Neagră.

În bazinul Mării Negre trebuie concentrate atât interesele Rusiei, Ucrainei, Business Information Centre. Ţara noastră are acces la toate programele destinate Europei Centrale şi de Est cu excepţia Polish Enterprise Fund şi Hungarian Enterprise Fund. În vreme ce în primii ani asistenţa americană către România s-a concentrat asupra ajutoarelor alimentare, protecţiei copiilor şi sprijinirii alegerilor libere, în prezent eforturile se concentrează în direcţia reformei economice. Principalele programe în vederea sprijinirii creşterii economice au inclus o campanie de conştientizare a opiniei publice faţă de problema privatizării 1 Iniţiativa de Cooperare în Sud-Estul Europei (Southeast European Cooperative Initiative – SECI) a fost lansată în decembrie 1996, după semnarea acordurilor de pace de la Dayton, la propunerea comună a Uniunii Europene şi Statelor Unite, cu scopul dezvoltării unei strategii economice şi de mediu viabile în regiune. SECI este o structură subregională care încurajează cooperarea între statele participante şi facilitarea integrării lor în structurile europene. SECI urmăreşte coordonarea planurilor de dezvoltare regională, asigură o mai bună prezenţă a sectorului privat în economia zonei, încurajează transferul de know-how şi realizarea de învestiţii în sectorul privat. Statele participante la SECI sunt: Albania, Bosnia-Herţegovîna, Bulgaria, Croaţia, Macedonia, Grecia, Moldova, România, Slovenia, Turcia şi Ungaria (11). Statele observatoare sunt Austria, Azerbaijan, Belgia, Franţa, Germania, Spania, SUA şi Ucraina. Există propunerea de acordare a statutului de observator permanent şi Georgiei. 2 Suprafaţă 17.075.200 km². Populaţie 145.537.200. Independenţă 12 iunie 1990.

www.geo

polit

ic.ro

128

României, Turciei, Bulgariei şi să se constituie, eventual, un „task force" care să asigure controlul a ceea ce se întâmplă în Marea Neagră. România nu poate să rămână o ţară în afara acestor interese. Ea este interesată şi de reducerea şi controlul criminalităţii, este interesată şi de distribuţia resurselor energetice din Marea Neagră, România însăşi fiind un operator de resursă în Marea Neagră, şi de aici, interesele noastre de a fi implicaţi, consultaţi şi participanţi la toate procesele care se desfăşoară în zonă.

România nu doreşte să fie un arbitru regional, ci un participant la procese. Sunt admise idei şi păreri ale altor state cu condiţia ca acestea să fie benefice pentru securitatea zonei. Oricine poate contribui la soluţionarea conflictului îngheţat din Transnistria este, binevenit. În ceea ce priveşte implicarea României în Marea Neagră aceasta trebuie să se producă într-o consonanţă de interese şi politici de securitate zonală şi regională alături de aliaţi balcanici precum Turcia şi Bulgaria, şi nu ca un lider regional, pentru că nimeni nu mai poate fi lider regional în momentul de faţă. În acest fel eforturile vor trebui concentrate pentru realizarea tuturor dezideratelor majore în Marea Neagră. Bibliografie a) Lucrări de autor 1. Alexandru-Radu Timofte, Originile şi mărirea, declinul şi naşterea lumii informaţiilor secrete, Editura ANI, Bucureşti 2004. 2. Christian-Radu Chereji, Organizaţiile internaţionale guvernamentale în sistemul mondial al secolului

XX. ONU 55 de ani mai târziu, în „Dosarele istoriei”, an V, nr.2 (42), 2000. 3. Ladislau Gyemant, „Istoria Europei”, Cursul nr. I, publicat pe internet la adresa: http://idd.euro.ubbcluj.ro. 4. Gh. I. Brătianu - Marea Neagră, ed. Meridiane, Bucureşti 1988. 5. Yves Lacoste - Questions de Géopolitique, Ed. “Le livre de poche”, Paris, 1991. 6. Zidaru, C., Stanciu, L., Dumitrescu, N., Din istoria transportului de ţiţei prin conducte, Editura Silex, 1989. b) Tratate constitutive 1. Proiect de Tratat de instituire a unei Constituţii pentru Europa, adoptat prin consens de Convenţia

Europeană la 13 iunie şi 10 iulie 2003 (vezi ultimile modificări în 12 dec. 2004) 2. Manuel de l’OTAN, Ediţie pentru a 50-a aniversare, Biroul de Informaţii şi presă, OTAN/1110

Bruxelles, Belgique, 1998/1999. c) Cursuri, reviste de specialitate, lucrări de sinteză, ziare 1. Şerban Cioculescu – NATO ca factor de transformare a “anarhiei” sistemice. De la subsistemul de securitate

balcanic la Orientul Mijlociu Extins, în Studii de Securitate no. 1(2)/2004. 2. Tiberiu Troncotă - NATO’s Impact on Security patterns in the Black Sea Region. A Romanian perspective - în

GeoPolitica, Revista de Geografie Politică, Geopolitică şi Geostrategie, Asociaţia de Geopolitică Ion Conea, anul II, nr. 7-8 (3/2004).

3. Adevărul, 10 martie 2005 4. Ziarul, 10 martie, 2005 5. Ziua, 10 -11 martie 2005, 13 iulie 2004 6. Rompres, 9 martie 2005 d) Infografie 2. http://www.osce.org/docs/english/fsc/2003/decisions/fed0304.htm 3. http://www.înfoeuropa.ro 4. http://www.mie.ro 5. http://idd.euro.ubbcluj.ro/înteractiv/cursuri/LadislauGyemant/Curs% 6. http://www.e- referate.ro/referate/ştiînţepolitice/0s018.shtml

http://www.nato.înt/dom/other/ro/facts/nato-rus-rom.htmlwww.geo

polit

ic.ro

129

ROMANIA’S NATIONAL SECURITY DILEMMA FOR THE BLACK SEA REGION

Tiberiu TRONCOTĂ

Rezumat: Zona Mării Negre reprezintă o barieră, dar, în acelaşi timp, şi o sursa a ameninţărilor tradiţionale sau mai puţin convenţionale la adresa securităţii internaţionale. Marea Neagră reprezintă "o regiune de securitate complexă", iar unul din principalele roluri ale României este de a gestiona aceasta zonă. Implicarea "marilor actori" SUA şi UE în asigurarea păcii şi stabilităţii în zona Mării Negre ar putea duce şi la "angajarea pozitivă" a Rusiei, luându-se în considerare "acele interese legitime" ale Federaţiei, mai ales în contextul în care în ultimii ani, această regiune a câştigat o importanţă strategică fără precedent în ceea ce priveşte atât campania internaţională împotriva terorismului, cât şi extinderea NATO şi a Uniunii Europene

The Regional Dilemma Elation at the fall of communism in Eastern Europe has obscured in the west

the persistent character of history in the east. As George Santayana in his work, The Life of Reason, Volume 1, 1905, wrote, “Those who cannot remember the past are condemned to repeat it.”

Romanians, having been tossed about by geopolitical forces for over 2,000 years, have no problem remembering the lessons of history and planning effectively to avoid repeating their blunders. Romania’s past affords it with a view of the present that sees pessimism and pragmatism as the same thing.

Romanians have grappled with both a quandary and a dilemma in resolving their national security interests. The first was the question of how best to balance Romania’s participation in the European institutional bulwarks of NATO and the EU for protection from future foreign interference, with Romania’s historic geo-strategic inclination to fashion alliances with remote powers. The question of upon which power Romania should place its greatest reliance, although never in doubt, was decided by recent events that have put in question the extent of the reliability of European institutions, and put Romania’s main focus on the United States.

But the dilemma for Romania is how to deal with its greatest national security threats the mischievous influences in the region that endanger Romania’s potential prosperity; particularly when the guarantors of its sovereignty have, at best, a secondary interest in Romania and the region in general.

The extent of Romania’s own role in securing regional stability and how to fashion this task in cooperation with its neighbors is the dilemma that it has yet to resolve.

A History Not to Be Repeated History has not been too kind to the Romanians. Although the end of World

War I and the collapse of the Russian and Austro-Hungarian empires created a new and greatly enlarged Romania, the nation was soon caught between a belligerent Soviet Union in the east that coveted the return of Bessarabia (now the Republic of Moldova) and a fascist Germany that coveted Romania’s oil and demanded its fealty. To protect itself, Romania sought and obtained military and political alliances with France and Great Britain, which at the time appeared to be its most rational strategy and one that Romania had successfully pursued in World War I.

When World War II broke out, Romania declared its neutrality but supported Poland by facilitating the transit of the National Bank treasure and granting asylum to the Polish president and government. The defeats suffered by France and Great Britain in 1940 created a precarious situation for Romania. The Soviet government applied article 3 of the secret protocol in the von Ribbentrop-Molotov Pact of August 23, 1939, and forced Romania by ultimatum notes of June 26 and 28, 1940

www.geo

polit

ic.ro

130

to cede not only Bessarabia, but also Northern Bukovina and the Hertza land (the latter two had never belonged to Russia).

Under the Vienna Dictate of August 30, 1940, Germany and Italy gave to Hungary the north-eastern part of Transylvania, where the majority population was Romanian. Following German directed Romanian-Bulgarian talks in Craiova, a treaty was signed on September 7, 1940, under which the south of Dobrudja (the Quadrilateral) went to Bulgaria. The dismemberment of Romania in the summer of 1940 led to the abdication of King Carol II in favor of his son Mihai I and to Ion Antonescu's take-over of the government. In the hope of getting back the territories lost in 1940, Antonescu participated, side by side with Germany, in the war against the Soviet Union (1941-1944).

The defeats suffered by the Axis powers led after 1942 to enhanced attempts by Antonescu's regime to take Romania out of the alliance with Germany. On August 23, 1944, Marshal Ion Antonescu was arrested under orders from King Mihai I. A new government, made up of military men and technocrats, declared war on Germany and Romania brought her whole economic and military potential into the alliance with the United Nations until the end of World War II in Europe.

Despite the human and economic efforts Romania made for the cause of the United Nations for nine months, the Peace Treaty of Paris denied Romania co-belligerent status and forced her to pay huge war reparations. However, the Treaty did provide for the return of north-eastern Transylvania to Romania while Bessarabia and Northern Bukovina (now in Ukraine) stayed annexed to the USSR. The Soviet Union, devastated by the German invasion, was intent upon including Romania as part of a buffer zone protecting it from any future invasions launched from Western Europe. Soviet troops were stationed on the territory of Romania and the country was abandoned by the West.

The government was forcibly taken over by Russian-backed communists who had theretofore been only a tiny political party. Other political parties were banned and their members were persecuted and arrested; King Mihai I was forced to abdicate and a people's republic was proclaimed on December 30, 1947.

A single-party dictatorship was established supported by the omnipotent and omnipresent surveillance and repression of the Romanian people, and linked to the Soviet economy creating generations of poverty. It is therefore not difficult to understand that in the 15 years since the fall of communism, Romania has pursued a consistent foreign policy driven by the primordial fear that Russia remained the dominant power of the region, coupled with an initial anxiety concerning Germany. But two things comforted Romania: NATO accession and membership in the European Union.

With regard to Germany, so long as it was integrated into both structures, so long as Germany spoke and acted through multinational institutions, Romania felt that Germany was contained. To be sure, the extent of German investment in Romania has been significant and supportive. Russia is another story. With the collapse of communism, Moscow is no longer the core of an aggressive power. But Russia is also not a nation that is content with its diminished position in the world. In the past few years, it has become increasingly hostile towards the resolution of a number of conflicts on its borders with its former Soviet Republics.

Its discontent has also spilled over into relations with other neighboring states. Three months ago, the head of Russian intelligence, accused the US and Britain of covertly using political groups to try to destabilize and destroy Russia. Although the reversal in Moscow's tone over the past few months is unsettling to Romanians, it is not unexpected.

Romania’s hope was that Russia would pass the point of no return before it considered shifting policies. At the moment, it is simply unclear whether that point has been reached. But the continued Russian troop presence in Transdniestria and

www.geo

polit

ic.ro

131

its economic and political domination of neighboring Moldova for the past fourteen years eliminates all illusions as to Russia’s intentions in the Balkans.

Its continued involvement in other regional frozen conflicts and its current row with Poland leave Romanians apprehensive. When French and Dutch voters recently rejected the proposed European constitution, upending the notion that a European state was about to emerge, Romania’s balanced geopolitical focus tilted in such a way as to create a distinctive inclination towards the United States.

A stalled or fragmented Europe, coupled with an increasingly hostile Russia, is Romania’s worst nightmare. Of course, Europe is not close to break up and Moscow has not launched a new Cold War, but Romanians are people who comprehend their geopolitical position better than most. They have learned from history and so they are busily re-charting the course of their security through Washington.

The World through the Eyes of Romanians To see the world through the eyes of Romanians, is to understand why over

one hundred and thirty thousand Romanians wept in a rain-soaked Revolution Square to celebrate the nation’s entry into NATO when they heard US President George W. Bush tell them that Romania need never again fear foreign domination; that America was its ally and was prepared to send its troops to protect its democracy.1 Those words are the fundamental reason for Romania’s exhaustive efforts to enter NATO. But Franco-German policy and Anglo-American policy concerning Iraq soon paralyzed NATO, which requires consensual decision-making, and the institution is having trouble recovering. The US commitment is firm, but the NATO process is a bit less certain now.

The French and Dutch votes compounded Romania’s predicament. Romania stood to gain two benefits from the European Union: membership in an extremely prosperous and successful economic entity, and the creation of a transnational European state that would permanently contain nationalism with its simmering ethnic-blood right that can be its ugly underbelly, and protect Romania from perceived Russian hegemony.

Romanians thought that the EU might be a permanent solution to both problems. Whatever comes out of the French and Dutch repudiation of the EU constitution, it will not be a robust solution that will systematically suppress Europe's multi-nationalisms. After all, the French and Dutch votes were votes for French and Dutch nationalism. And in any competition of nationalisms, Romanians know they will lose.

The Russians have not returned to Central Europe, but the mood in Moscow is angry. NATO hasn’t collapsed, but it is less effective. The European Union remains the center of gravity of Europe, but it is not likely to evolve into a political and military entity.2

And there is a recognition in Romania that its geopolitical situation has deteriorated, and that it will not improve much either for some time to come. The events in Europe, the damage to NATO, and Russia’s bellicosity have shaken Romania’s geopolitical plan for security and driven Romanian leaders closer to Washington on security matters.

The Washington-Bucharest Axis Even in the early nineties, Romanian foreign policy, particularly beginning

with Foreign Minister Teodor Meleşcanu, was geared towards the development of a multifaceted alliance with the United States that would compliment Romania’s European commitment. Recent developments have placed a larger importance on Romania’s relationship with the United States for its security.

In the circumstances, it is no wonder that President Traian Băsescu has called for closer ties with the US and Britain, and shied away from deeper involvements with France

1 Defence Academy (UK), Conflict Studies Research Center - Security in the Black Sea Region: Perspectives & Priorities (March 2001). 2 Oleg Serebrian - Some Considerations About Reactivation Of The Black Sea Geo-Strategic Ensemble - http://www.da.mod.uk/CSRC/documents/CEE/G93.chap1

www.geo

polit

ic.ro

132

and Germany. To augment its efforts, Romania conducted what appears will be a successful campaign to get a US military base situated in the country. Romania has offered its airbase at Kogălniceanu near the Black Sea and also a shooting range in nearby Babadag. U.S. troops used the Kogălniceanu airbase in southeastern Romania as a hub to send equipment and 7,000 combat troops into Iraq during the early stages of the 2003 Iraq War, and temporarily kept up to 3,500 American troops there.

History has shown the Romanians that faraway powers cannot project military strength at a distance, but US forces permanently on the ground in Romania, even in small numbers, combined with NATO treaty commitments, are not a bad substitute for the security that it cannot find elsewhere in Europe.

Romania has some of its best military contingents, such as its famed Red Scorpions, operating along side US troops in both Afghanistan and Iraq, and US soldiers from the US Dragons unit in Afghanistan are now under the command of a Romanian battalion from Craiova. In the United Nations Security Council, it has crafted a balanced diplomatic strategy, but one that articulates a pro-American policy.

And in what had to be at the behest of the US administration, Romania has just forgiven $2 billion of Iraqi debt - amounting to 80% of its claims - which it can ill afford economically, but which may be money well spent politically. Indeed, Romania has engineered so effective a pro-American policy, that the US administration readily characterizes Romania as one of America’s best allies in Europe.

Having made itself useful to the United States, even to the sometime consternation of the French, the Germans and the Russians, Romania has obtained a modern security blanket that could not have existed in 1940, but can go a long way today in securing the nation’s defense. But the US-Romanian relationship will not, in and of itself, make Romania or the Balkans safe from all forms of mischief.

This requires much more work. The national security dilemma for Romania now is not the balance between European-based institutional protections or a US-based alliance, but in how it will take the rewards of its successful geo-strategic diplomacy and turn them into successful regional leadership.

Security Threats in the Black Sea Region The famous French geopolitician Yves Lacoste said that the most important

geopolitical and geostrategic transformations of the last decades were not produced on the land, but in the atmosphere and at sea.1 This affirmation is also true for the turbulent zone at the confluence of the South-East of Europe and the West of Asia, namely the Black Sea Area. The Black Sea area is beyond doubt considered as the origin of a special "geopolitical climate". This is an invisible but decisive factor of one of the most complex geopolitical structures of the world.

The dissolution of the Soviet Union and the end of the bipolar rivalry for world domination have brought about a profound change of world political order and the foundations for the new system of international relations have been laid. A major characteristic of current geopolitical transition, undoubtedly, has seen a shift in the comparative relevance of regions. The disintegration of the Soviet Union and the disappearance of the geopolitical "dictator" of the region, as well the multiplication of the subjects of the international life in the region allow us to speak about a new geopolitics of the Black Sea region - a geopolitics of the reactivated Black Sea region, taken out of the 50 year lethargy instituted in 1945. This reanimation is manifested through the full restructuring of the alliance systems from the region.

Additionally, the process of globalization increasingly affects the emerging configuration of world geopolitics. The recent unprecedented rise of international terrorism

1 See Yves Lacoste, "Questions de Géopolitique", p117, Le livre de poche, Paris, 1991.

www.geo

polit

ic.ro

133

is among those principal global challenges that the major world powers and regional entities, as well as smaller individual states need to address immediately and collectively.

The Black Sea region has both weaknesses and opportunities while trying to save its place in the emerging system of security and stability in Europe and Eurasia. Many of the hindrances to regional integration and cohesion originate in history and these are:

The region has traditionally been an area of competition among great powers and empires, always at the crossroads of civilizations and religions. The Balkans and the Caucasus, as well as the straits have been the bone of contention between the Russian and Ottoman empires over centuries. Lately, the Cold War fault line between the Warsaw Pact and NATO split the Black Sea area, stimulating alienation rather than integration.1

Unlike the Aegean Sea and other regions of the greater Mediterranean, the habit of cooperation and integration has never been characteristic of the Black Sea region. As the Russian empire succeeded in establishing domination over northern and eastern littoral areas in the 19th century, the Black Sea had assumed more economic importance and the new seaports of Odessa, Poti, Batumi, Taganrog and Nikolaev were built. These ports, until a decade ago served as the major trade terminals of the Russian empire, and afterwards the Soviet Union, to supply world markets with wheat, oil and manganese. Neither the Black Sea ports nor other means of transportation have ever contributed to major trade within the Black Sea area, as independent states, like the Ukraine, Georgia, Armenia and Azerbaijan did not exist. Bulgaria and Romania, although formally independent, forcedly pursued the trade policy of the Soviet dominated community of the socialist countries rather than principles of a market economy.

The legacy of history and the painful process of state-building and transition to democratic market economies generated a number of factors that make it difficult for the countries of the Black Sea area to effectively engage in regional cooperation and integration. These difficulties stem from the following:

The remnants of historical rivalry are still characteristic of relations between Russia and Turkey and Greece. Since the collapse of the Soviet Union Ukraine and Georgia have been trying to normalize relations with Russia, while Armenia and Azerbaijan are in a state of war. Unresolved ethno-political conflicts in the Balkans, Moldova and the Caucasus have contributed to deterioration in the investment climate, hinder overall economic performance and the ability of the affected countries to trade.

The aggravation of political problems and increasing economic and political instability in most of the countries of the Black Sea area have forced national governments to concentrate on internal agendas rather than on regional cooperation. Almost all of the countries in the Black Sea area are not self-sufficient. Individual countries with volatile and weak economies lack necessary resources to finance imports, and still ineffective industry and agriculture impede cooperation and concurrent development of markets.

Systemic corruption and a slowdown of political and economic reforms have given rise to disappointment with democracy. Nostalgia for better times in the recent past invigorates advocates in some former Soviet republics for closer ties with Russia, while in others reinforces the communist past.

As foreign policy priorities of individual countries often run counter to each other, they tend to build strategic and security ties with different global and regional powers, whose policy agendas in the Black Sea area are based on conflicting objectives.

The U.S. and EU as major external actors are capable of reshaping the political landscape in the Black Sea area by encouraging much needed western investment and carrying out trans-regional projects. Regrettably, though, their strategy towards the region lacks coordination. Since most of the countries lack sufficient political strength and none of them possess relevant economic resources, the emergence of a leader country

1 Julia Grigorieva – The Region Under Tensions: Current Black Sea Region Stability Factors http://www.da.mod.uk/CSRC/documents/CEE/Region/G93.chap2

www.geo

polit

ic.ro

134

that would pilot the region towards greater cooperation and cohesion is quite questionable.1 The Ukrainian events cause some doubt about whether this is the case for

the Black Sea region. As already noted by the experts, the conception ‘transition equals security’, stemming from paradigms like those of Fukuyama, proved to be unjustified in several major aspects by the transition itself.2 It became clear that spontaneous, almost uncontrollable liberalization, which some of the former communist countries in the East, first of all China, were anxious to avoid at any price, was followed by deep traumatic shock in some ex-communist states in the West. The latest collisions in Ukraine still more exemplify this tendency. Surviving under the challenges of great corruption, economic collapse and a deficit of energy resources, the country did not move significantly close to the democratic model either. Nor did the riches of resources serve as a guard against this phenomenon, called a ‘transition trap’.

Over the past decade there have been attempts to institutionalize cooperation in East and South-East Europe. As a result, the Black Sea region hosts a number of alliances, although with different priorities and agendas. The CIS, BSEC and GUUAM are the largest groupings. Ukraine, Moldova, Georgia and Azerbaijan are members of all three, while in all three alliances some member countries represent other regions. So far, due to reasons already mentioned in this article none of these groupings proved to be efficient.

Given the circumstances, countries in the Black Sea area both collectively and individually are unprepared for the processes of globalization. As the positive aspects of globalization are associated with ever increasing volumes of trade, flows of investment, labor and information, it is obvious that much of these processes take place mostly within the Western industrial world.

Technological advancement makes developed countries even more self-sufficient. As a result, the West gets wealthier and the gap between the rich and poor widens. The Black Sea region, so far, is among the losers. More so, the negative aspects of globalization, such as religious extremism, separatism and nationalism, drug trafficking, arms proliferation, illegal migration, internally displaced peoples and the HIV epidemic, otherwise referred to as non-traditional threats, are increasingly characteristic of the countries of the Black Sea area. These phenomena devalue traditional notions of the state, national security and national interest undermines regional security and stability. Not a single country in the world, no matter how rich and powerful, can counteract and withstand individually these threats.3

The Black Sea area has always been a source of insecurity, invasions and migrations, and a gateway for importing region instabilities to the core of Europe. Against this background, the Black Sea has also been the basis for specific regional strategies, conjectural alliances, diplomatic and military ties with countries from the Caucasus or the Middle East. The steppe diplomacy of the Byzantines or the agreements between Ottomans and Venetians played a major role in shaping the security of this region.

Currently the security challenges are generated by the interrelated evolutions of economic disparities, low intensity conflicts, illegal trafficking of armaments, mafia intrusion, human beings and drugs’ traffic, migrations and terrorist phenomena.

The creation of a large number of new states after the disappearance of the Soviet Union and the Former Yugoslavia brought to light a number of frozen territorial 1 C. W. Blandy - The Black Sea Basin: Obstacles to Peaceful Development http://www.da.mod.uk/CSRC/documents/CEE/G93/Region/G93.chap3 2 Graeme P Herd & Fotios Moustakis, Black Sea Geopolitics: Dilemmas, Obstacles and Prospects, CSRC, G84, July 2000, p10. 3 Yury Temirov - Security In The Black Sea Region: Military Threats & Potential http://www.da.mod.uk/CSRC/documents/CEE/G93/Region/G93.chap10.

www.geo

polit

ic.ro

135

and ethnic disputes that are still not solved from Transdniestria to Abkhazia, South Ossetia, Nagorno-Karabakh and Kosovo issues.

The large accumulations of military technique in the Black Sea area during the Cold War has increased the opportunities for illegal trafficking of armaments and munitions that also feed the needs of secessionist movements in building private armies and paramilitary forces. In my opinion we are facing now a de-localization of domestic disputes and their gradual expansion, since illegal groupings have acquired the means to geographically extend their networking.

The Black Sea region is also facing potential significant migratory flows for several reasons including historical motives, demographic and economic growth disparities and maintenance of frozen conflicts. The area is a potential European gate for illegal immigration from other continents. Such evolutions could support the increase of armaments’ trafficking and the diversification of transit routes for terrorist organizations through the Black Sea to Europe.

Finally, transition to democracy and market economy in former communist countries has not been an easy process. The inherent difficulties of strengthening the rule of law and political legitimacy contributed to the development of internal tensions and center-periphery dichotomies. It is one reason why, in some cases, authoritarian models of governance are still an appealing solution for the political elites in this region.1

It is obvious that these security risks are interconnected and that conventional threats and frozen conflicts catalyze the emergence of asymmetric challenges. There is no single Achille’s heel but a complex picture of hot spots, associated weaknesses and growing instabilities. A potential solution for regional problems cannot be based therefore but on an extended concept of security that might incorporate regional integration, democratization, economic growth and re-definition of strategic policies towards the Black Sea.

The September 11th tragedy in the United States has shown how vulnerable the world is to terrorism, - another winner of globalization. Indeed having furnished itself with modern information technology and financial resources, international terrorists managed to outsmart a powerful intelligence community. It has been demonstrated that due to globalization of world economy extremists can easily deploy their personnel, finances and technology in any target country and region. The Black Sea area is no exception.

The Black Sea region faces emerging realities with many threats to its security and just a few opportunities to defend itself from the threat of terrorism. Apparently, much will depend on the overall success in the ongoing process of the war on global terror, in which the countries of the Black Sea region, given their resources and geography, each plays a distinctive role. In case of success the world, and the Black Sea area in particular, will be given a chance to concentrate on addressing other challenges. However, as there can be no early successes and at times even some reversals should not be ruled out in this very costly campaign, several assumptions of possible consequences for the region deserve attention:

The U.S. will decrease its commitment to the Black Sea region as a whole and selectively focus more on individual countries, which due to their location and resources better serve the interests of combating terrorism. These will among others, hamper the progress of US backed trans-regional projects, including those related to energy infrastructure. Russia will be given opportunity to dominate energy market in the region. Also, Russia will redouble its efforts to assert its influence in the Caucasus.

1 Vladimir Socor – Security Priorities in the Black Sea-Caspian Region (presentation at Harvard University Black Sea Security Program’s Regional Workshop, Baku, September 2003) http://www.wena.sk/En/Documents/Socor-Security_Priorities_in_the_Black_Sea.doc

www.geo

polit

ic.ro

136

Regional ethno-political conflicts will receive less attention on the part of the international community as the targets of diplomatic efforts. As much of the political and diplomatic resources will be expended to maintain, and even strengthen, the antiterrorist coalition and post-conflict peace building in Afghanistan, the US-led western community will save its efforts to actively engage Russia in conflict resolution in Nagorno-Karabakh, Abkhazia, South Ossetia and Transdniestria. In Chechnya the U.S., and the West in general, already have admitted that the campaign has much with combating terrorism.1

Market based reforms will slow down. Since combating terrorism has become a top priority for the international community, fewer diplomatic and technical resources will be allocated in the region to encourage accelerated transition to democracy. Assistance programs will mostly focus on strengthening law enforcement agencies, still weak democratic institutions in most of the countries of the Black Sea region will not be able to compensate for autocratic aspirations of their leaders.

The Black Sea region will become a target for both domestic and international terrorism. There are several reasons that validates this assumption: (a) Intra-state conflicts, which are based on separatism and nationalism, often serve as a source for terrorism; (b) The lack of tradition of peaceful succession of power in some of the countries of the region may lead to violent conflict through terrorist attacks; (c) Should the global antiterrorist campaign cause a civilization divide between Islam and the West, countries of the Black Sea area, participating in this combat, will very likely become targets for international terrorists. Also, as Turkey is increasingly involved in the antiterrorist war, local fundamentalists most likely will try to target governments.

The global economic crisis will inflict major damage on national economies. The high dollarization of national economies makes them vulnerable against volatility of world financial markets and the devaluation of the US dollar. In case US consumers lose confidence causing sales to drop, a chain reaction will lead to the collapse of the US dollar, which in turn will affect the balance of payments in the individual states of the region.

The likelihood of these scenarios developing depends on the way the international political climate develops and, also, whether the US economy survives and remains stable. More importantly, things will deteriorate in the area if US and EU foreign policy towards the region becomes purposeless and less focused on regional integration and development. Much will depend on the individual states themselves as they try to effectively cope with domestic problems and accommodate national interests.

The Black Sea area needs a comprehensive strategy that would transform the region from an area of confrontation into an open geo-economic system, where instead of conflicting interests, there will be a mutual accommodation, or even coincidence, of those interests. Shared vast natural and human resources based on developed infrastructure would allow the region to fully utilize its competitive advantages that the states in the area individually possess.2 Regional efforts combined with a consistent agenda on the part of the international community will increase the ability of the Black Sea area to address new challenges of globalization, including international terrorism.

The regional agenda should be based on: 1. Harmonization of national interests; 2. Common sense of responsibility for the region;

1 Nixon Center, International Security and Energy Program Workshop – Developing a New Black Sea Security Agenda: Oil, Pipelines and Regional Security (January 2004) http://www.nixoncenter.org/Program%20Briefs/PB%202004/BlackSea%20Conference1-4-04.pdf 2 Ali Riza Isipek - NATO’s Enlargement http://www.da.mod.uk/CSRC/documents/CEE/G93/Security/.chap13

www.geo

polit

ic.ro

137

3. Identical threat perception; 4. Principle of resource sharing The international community should design a sound strategy towards the

region that, among others, would include the following: The US and the EU should coordinate their policies in order to work in concert

while marshalling both political and financial resources. This would allow them to better address the problems that the countries in the region collectively or individually face.

The US and the EU should intensify their contribution to resolving regional conflicts in the area. The Western community must give higher priority to the solution of this problem and put the issue high on the agenda in any dialogue with Russia.

The US continues political and financial support of the East-West energy corridor by working with relevant governments in the region, and encouraging US companies to invest in the projects and by providing Export-Import Bank and Overseas Private Investment Agency support.

The US and the EU should further support the BSEC and GUUAM to help these alliances evolve into viable regional organizations that would better meet the needs to broaden the scope of cooperation within and outside the Black Sea area.

The US and the EU should at least maintain the current level of governmental assistance to the individual countries in the region, and at the same time allocate additional resources for the regional projects aimed at both broadening and deepening the agenda of cooperation.

The Western community should continue to actively assist countries in the region in democratic transition and building market economies.

There is an urgent need for dialogue between the international community and the Black Sea region on a coordinated approach to both domestic and international agendas.

Protecting the Balkans from Further Mischief The main external security threats to Romania today are not of a military

nature (with the exception of the proliferation of weapons of mass destruction and terrorism). They arise from the financial and social consequences of regional mischief that foments xenophobia and nationalist separatism.

Much of the problem, though certainly not all of it, springs from Russian interference in the region and the pernicious influence of the Russian-based mafia.

To counteract this security threat, Russia must be mollified - somehow. The problem is that Russia now has its back up. And while the interests of the United States in this matter coincide with those of Romania, they do so only at a secondary level. The Russians, however, are fighting for what they perceive as their fundamental national interests.1

So are the Romanians - but in the end, they have minimal influence to bring to bear. The United States is far away. The Russians are next door. The US may protect Romania from invasion, but not from regional mischief which affects its prosperity and could affect its stability.

Romania must protect itself from such turmoil by taking a regional leadership role - which is precisely what the US hopes the Romanians will do. The dilemma for Romania is how to gain the confidence of its neighbors so that it can take a leading role in finding conciliatory solutions with Russia. Two developments would be significant for the security of Romania.

First, the long-simmering dispute regarding Transdniestria must be ended in a democratic fashion, and Russian troops must leave Moldova, as is Russia’s obligation by treaty and by international law. Second, the new Ukrainian government 1 Volodymyr Dubovyk - The Role of the United States in the Black Sea Region (PONARS Policy Memo - November 2003 http://www.csis.org/ruseura/ponars/policymemos/pm_0298.pdf

www.geo

polit

ic.ro

138

must be strengthened, and its disputes with Romania should be settled. Moldova has finally concluded that its best friend in the region really is Romania,

which has led to a Romanian diplomatic initiative raising the Transdniestrian problem in dialogue with western leaders every chance it gets. Ukraine’s addition to such dialogue has been tremendously helpful in underscoring to Russia that its presence in Moldova must come to an end soon.1

Were Romania to improve its relationship with Ukraine, the entire region would benefit enormously. Romania is, indeed, supportive of the new Ukrainian leadership.

It has redoubled its efforts to resolve the environmentally appalling actions of Ukraine in the Bistroe Channel and, possibly, the lawsuit begun against Ukraine in the International Court at the Hague over the control of the continental shelf in the Black Sea.

In April of this year, the Presidents of Ukraine and Romania created a high-level commission to resolve outstanding Ukrainian-Romanian issues, including the Danube - Black Sea Canal, and also to find a joint solution to the Transdniestrian conflict. They also signed a political declaration which sets forth their commitment to improve the relationship between Kiev and Bucharest. No one disputes that it is in the best interests of both Ukraine and Romania to settle their differences quickly and concentrate on the much larger and mutually shared national security threats they face together in the region.

It is not always easy for neighbors who have been quibbling for a long time about a lot of things to step back and see that their common concerns far outweigh their disputes. Both countries see themselves as the leader in the region - Ukraine because of its 50 million people and Romania because of its impending EU accession and its membership in NATO.

Both nations need to come to terms with the fact that the other has a set of unique attributes that propels it to regional leadership too. If France and Germany can work together harmoniously after hundreds of years of acrimony, then certainly Romania and Ukraine can find a way to do so and focus together on how to resolve the stability and security issues they face in the region. Bibliography 1. Defence Academy (UK), Conflict Studies Research Center - Security in the Black Sea Region: Perspectives

& Priorities (March 2001 2. Graeme P. Herd & Fotios Moustakis - Black Sea Geopolitics: Dilemmas, Obstacles & Prospects

(Conflict Studies Research Centre Study) http://www.da.mod.uk/CSRC/documents/CEE/G84 3. George Cristian Maior -The New Allies and Emerging Security Dynamics in the Black Sea Area (speech

at University of Columbia, February 2004) http://www.columbia.edu/cu/romanian/maior_speech.html 4. Nixon Center, International Security and Energy Program Workshop - Developing a New Black Sea

Security Agenda: Oil, Pipelines and Regional Security (January 2004) http://www.nixoncenter.org/Program%20Briefs/PB%202004/BlackSea%20Conference1-4-04.pdf

5. Vladimir Socor - Security Priorities in the Black Sea-Caspian Region (presentation at Harvard University Black Sea Security Program’s Regional Workshop, Baku, September 2003) http://www.wena.sk/En/Documents/Socor-Security_Priorities_in_the_Black_Sea.doc

6. Volodymyr Dubovyk - The Role of the United States in the Black Sea Region (PONARS Policy Memo - November 2003 http://www.csis.org/ruseura/ponars/policymemos/pm_0298.pdf

7. Yannis Valinakis - The Black Sea Region: Challenges and Opportunities for Europe (in Chaillot Papers no. 36, July 1999) http://www.iss-eu.org/chaillot/chai36e.html

8. Yves Lacoste - Questions de Géopolitique, Ed. “Le livre de poche”, Paris, 1991 9. Gh. I. Bratianu - Marea Neagră, ed. Meridiane, Bucureşti 1988

1 Yannis Valinakis – The Black Sea Region: Challenges and Opportunities for Europe (in Chaillot Papers no. 36, July 1999) http://www.iss-eu.org/chaillot/chai36e.html

www.geo

polit

ic.ro

139

10. Mihai Ungheanu - Marea Neagră şi prima Europă (în Euxin no. 1-2/1997, Revista de sociologie, geopolitica si istorie a Institutului de Studii Socio-comportamentale si Geopolitice)

11. Serban Cioculescu - NATO ca factor de transformare a “anarhiei” sistemice. De la subsistemul de securitate balcanic la Orientul Mijlociu Extins în Studii de Securitate no. 1(2)/2004

12. Titu Georgescu - România in istoria Europei secolului XX (1945-1990), ed. Hyperion XXI, Bucureşti 1992 13. Marian Onofrievici - România - pilon de securitate pentru Europa. Perspectiva istorica şi rolul României in

edificarea noii arhitecturi europene de securitate (in Buletin Informativ no. 1/2004 al Asociaţiei Culturale România în Lume)

www.geo

polit

ic.ro

140

CONSIDERAŢII PRIVIND ASPECTELE JURIDICE CARE REGLEMENTEAZĂ EXERCITAREA PUTERII STATULUI

ÎN CADRUL LUPTEI PE MARE CONTRA TERORISMULUI, TRAFICULUI DE PERSOANE, DE STUPEFIANTE

ŞI TRANSPORTULUI DE ARME DE DISTRUGERE ÎN MASĂ

Cornel MIHAI

1. Consideraţii generale În 1982, Convenţia Naţiunilor Unite privind dreptul maritim reafirma libertatea

largului mării pentru toate navele şi suveranitatea statului asupra mării sale teritoriale, respectând dreptul de liberă trecere inofensivă a navelor străine.

Câţiva ani mai târziu, dezvoltarea criminalităţii maritime justifica decizia mai multor acorduri internaţionale de cooperare în materie de poliţie maritimă pentru facilitarea controlului mării.

La ora actuală, când mondializarea criminalităţii transnaţionale prezintă riscul de destabilizare a societăţilor noastre, lupta contra traficului ilicit pe mare a devenit o provocare la nivel strategic.

Dimensiunea acestui pericol reclamă nu numai o cooperare multilaterală, ci şi existenţa mijloacelor juridice necesare pentru acţiune.

Articolul de faţă îşi propune să facă o trecere în revistă a măsurilor luate de unele state, în comun, la nivel regional şi care reprezintă o concretizare a reacţiei la noile tipuri de ameninţări la adresa securităţii, în condiţiile în care dreptul mării se manifestă limitativ. În ceea ce priveşte marina română, el nu are în vedere punerea în discuţie a regulilor de angajare prevăzute pentru poliţia maritimă de frontieră, ci este o încercare de aprofundare a cadrului legal internaţional care poate fi folosit de navele militare române, participante la misiuni de luptă antiteroristă şi împotriva traficului ilicit. El se doreşte, în acelaşi timp şi o pledoarie pentru îmbunătăţirea acestuia.

Odată cu sfârşitul războiului rece s-a redus considerabil pericolul izbucnirii unor conflicte interstatale de proporţii. Diminuarea în ultimul deceniu a prezenţei Forţelor Navale, asociată cu instabilitatea politică şi situaţia economică dezastruoasă a anumitor ţări, înregistrează o dezvoltare a activităţilor criminale pe mare a unor organizaţii mafiote transnaţionale din ce în ce mai puternice.

Aceste noi ameninţări - atât în fapte cât şi în intensitate - care vin din direcţia mării, au impus Forţelor Navale să reconsidere modul de abordare a participării la misiunile de protecţie şi de apărare a căilor de acces maritime, mai ales după evenimentele tragice din 11 septembrie 2001. Putem spune că s-a trecut de la o postură de securitate militară la o postură de supraveghere maritimă permanentă, veritabilă sinteză a misiunilor de apărare şi de serviciu public.

Misiunile reclamate de reacţia la acest tip de ameninţări sunt concretizate prin participarea cu regularitate la operaţiile care decurg din angajamentele României în cadrul grupării navale Blackseafor (în conformitate cu profilul „on-call” şi activarea bianuală) şi de participare la operaţii de tipul Active Endeavour în Marea Mediterană. Acestea sunt destinate prevenirii şi acţiunii pe mare în lupta contra terorismului, imigraţiei clandestine, traficului de stupefiante şi transportului armelor de distrugere în

www.geo

polit

ic.ro

141

masă. Toate aceste ameninţări constituie, împreună cu poluarea, principalele pericole venind dinspre mare, cu care România ar putea fi confruntată.

În acelaşi timp suntem obligaţi însă, să privim posibilităţile de intervenţie ale marinei noastre prin prisma prevederilor care reglementează activitatea pe mare, în raport cu pericolele menţionate, în sens limitativ, de către dreptul maritim configurat la Montego Bay.

Convenţia Naţiunilor Unite privind dreptul maritim sau Convenţia de la Montego Bay din 10 decembrie 1982 a permis stabilirea, pe timp de pace, a unui echilibru bun între intervenţionismul statelor şi libertatea mărilor, permiţând menajarea atât a intereselor economice cât şi a celor strategice ale statelor.

În tot acest timp, mediul geopolitic a evoluat consistent începând cu anul 1982, iar dreptul de a desfăşura acţiuni tip „poliţie maritimă” a evoluat în favoarea unui control sporit al activităţilor maritime. Acest lucru s-a realizat în multe ţări prin delegarea statului de pavilion, pornind de la simpla atribuire a competenţei penale, până la un drept veritabil de intervenţie ce poate ajunge chiar la utilizarea forţei. De asemenea, în unele ţări au fost autorizate măsuri de acţiune, în raport cu navele aparţinând altui stat, în apele teritoriale ale unui stat străin prin delegarea de autoritate din partea statului care are autoritatea asupra apelor teritoriale.

Este tot atât de adevărat că acest tip de acţiune are arii de cuprindere exclusiv zonale, derulându-se în baza unor acorduri bilaterale sau regionale. Suntem astfel puşi în faţa unor situaţii de fuziune eclectică, a unor acorduri particulare, bilaterale sau multilaterale. Situaţia rezultată indică faptul că nu mai există o unicitate a dreptului. Mai mult, principiul libertăţii mării şi al exclusivităţii pavilionului, precum şi cel al suveranităţii statului în marea sa teritorială, cât şi libertatea de comerţ şi dreptul general de intrare în porturi, pot fi privite drept limitări în lupta contra noilor perturbatori ai vieţii pe mare.

Prin urmare, dacă începând cu ultimul deceniu al secolului XX, dezvoltarea traficului ilicit pe mare a determinat statele să limiteze sfera de aplicare a anumitor principii juridice tradiţionale ale dreptului mării, care fuseseră consacrate prin Convenţia de la Montego Bay, elaborarea unui nou drept convenţional referitor la operaţiunile poliţiei maritime internaţionale pe timp de pace se impune cu necesitate la începutul secolului XXI.

2. Evoluţia dreptului poliţiei maritime începând cu Montego Bay În dreptul românesc, modalităţile de exercitare a puterii statului pe mare au

fost stabilite prin Ordonanţa 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră şi Legea nr. 243/2002 de aprobare a Ordonanţei 105/2001 privind frontiera de stat a României. Ordonanţa 105 prevede măsurile de control şi coercitive pe care comandantul unei nave în exerciţiul de stat (din cadrul Poliţiei de Frontieră) le poate întreprinde, astfel:

- faţă de navele româneşti aflate în orice spaţiu maritim; - sub rezerva competenţelor recunoscute de către dreptul internaţional şi navelor

străine ale altor state, altele decât navele de război sau navele de stat utilizate în scopuri necomerciale, în spaţiile supuse suveranităţii sau jurisdicţiei româneşti, iar în largul mării, în cazurile autorizate de dreptul internaţional.

Cadrul legal românesc nu conferă comandanţilor de nave de război ale statului nostru dreptul de control de a începe o procedură judiciară faţă de o navă românească sau străină (cu excepţia situaţiilor prevăzute în art. 110 al Convenţiei de la Montego Bay), în zona apelor teritoriale sau în largul mării, fără prezenţa la bord a unui

www.geo

polit

ic.ro

142

reprezentant legal al statului, specializat în probleme de drept maritim. În cazul în care se va ajunge însă în situaţia de fi nevoie a se recurge la armament,

acesta va fi utilizat prin respectarea restricţiilor naţionale privind folosirea armamentului individual prevăzute în Legea 17/1996, Cap. III, privind regimul armelor de foc şi cele din Cap. V al Codului Penal al României, privind „Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei”. Făcând aplicarea acestor prevederi legale, marinarii militari români pot folosi armamentul din dotare, prin aceasta înţelegându-se toate tipurile de armament şi muniţii, în situaţiile stipulate la art. 47/Legea 17 din 1996 şi art. 45 Cod penal, dar numai după ce au făcut somaţia legală.

Apreciez că se impune cu acuitate reglementarea recurgerii la forţă prin îmbunătăţirea legislaţiei şi întocmirea de ROE (reguli de angajare).

*** În practica internaţională sunt acceptate următoarele feluri de acţiune:

- Dreptul de apropiere (right of approach), constând, pentru o navă de război, în a se asigura de identitatea şi naţionalitatea unei nave private (termen care defineşte toate navele cu excepţia celor de război sau de altă natură, dar aflate în serviciul statului şi care poartă semne distinctive în acest sens) întâlnite pe mare, invitând-o să-şi arboreze pavilionul. În practică, această formă simplă de recunoaştere e utilizată din ce în ce mai puţin. În general, se procedează, pentru recunoaştere, la interogare (hailling) folosindu-se formula: What ship?

- Vizita şi controlul (visit and search), care constă în examinarea documentelor de bord (sau „ancheta de pavilion”) şi, uneori „percheziţie”, însoţită, eventual, de interogarea echipajului.

- Devierea (divert), sau ordinul dat unei nave, de a se deplasa spre un loc sau un port dat.

- Recurgerea la măsuri coercitive în caz de refuz din partea comandantului navei de respectare a somaţiei care i s-a transmis. Măsurile ar putea cuprinde tragerea de focuri de avertisment şi abia apoi folosirea forţei, constând într-o acţiune de forţă, capabilă să conducă la preluarea controlului asupra navei.

Dreptul de vizită şi inspecţie Pe timp de pace, apropierea şi „recunoaşterea” este unica formă de intervenţie

pe care navele de război o pot efectua în largul mării, atunci când întâlnesc nave străine. Legea pavilionului, corolar al libertăţii de navigaţie în largul mării, a fost consacrată de Convenţia de la Montego Bay: în largul mării, navele nu sunt subordonate decât ordinii juridice a statului pavilionului lor. Navele de război nu pot, deci, să exercite acte poliţieneşti decât pe navele private de aceeaşi naţionalitate cu ele (Legea nr. 110/ 10.10.1996 privind ratificarea Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, încheiată la Montego Bay la 10 decembrie 1982 şi aderarea la Acordul referitor la Aplicarea părţii a XI-a a Convenţiei Naţiunilor Unite asupra drepturilor mării, încheiat la New York la 28 iulie 1994)

În acelaşi timp, competenţa exclusivă a statului pavilionului admite excepţii, de origine cutumiară sau convenţională. Art. 110 al Convenţiei de la Montego Bay autorizează dreptul de vizită al navelor despre care există indici clari:

- se dedau la acte de piraterie; - efectuează transport de sclavi; - care servesc unor emisii neautorizate;

www.geo

polit

ic.ro

143

- care sunt fără naţionalitate sau - care au în realitate aceeaşi naţionalitate ca şi nava de război - deşi ele

poartă pavilion străin - sau refuză să arboreze pavilionul. În afara acestor cazuri enumerate limitativ, vizita navelor private străine nu

poate avea loc în largul mării decât în baza unor acorduri bilaterale sau multilaterale. Orice alte activităţi ilicite nu permit abordarea unei nave străine fără acordul

statului pavilionului. Chiar şi instrumente internaţionale mai recente, cum ar fi Convenţia de la Viena din 1988, împotriva traficului de droguri şi Protocolul de la Palermo din 2000, împotriva imigraţiei ilegale, respectă această regulă. Dar semnatarii protocolului de la Palermo au organizat, într-un mod concret, cooperarea dintre state, pentru cazurile în care în largul mării navele sunt descoperite şi suspectate de astfel de activităţi ilegale, detaliind în fapt, regulile privind autorizarea vizitei/inspecţiei.

3. Lupta contra traficului maritim de stupefiante Pentru a facilita lupta contra traficului ilicit de stupefiante şi de substanţe psihotrope

pe cale maritimă, art.108 al Convenţiei de la Montego Bay din 1982 prevede un mecanism de cooperare internaţională privind cererea de asistenţă a statului pavilionului.

Mai mult, art.17 al Convenţiei de la Viena din 20 decembrie 1988, confirmă principiul consimţământului obligatoriu al statului pavilionului şi lărgeşte câmpul cooperării, autorizând o cerere de intervenţie la iniţiativa statelor petiţionare.

La rândul lui, Acordul regional de la Strasbourg din 31 ianuarie 1995, încheiat între statele membre ale Consiliului Europei care au ratificat Convenţia de la Viena din 1988 şi care au decis să pună în aplicare la nivel regional art. 17, consacra concepte ca: „stat care intervine” şi „competenţa preferenţială”1. Trebuie specificat însă, că acordul nu prevede autorizarea intervenţiei automate, care să decurgă din tratatul însuşi sau din consimţământul tacit, urmare a unei întârzieri de răspuns. Dimpotrivă, o autorizare expresă şi prealabilă a statului de pavilion este întotdeauna necesară înaintea oricărei intervenţii, iar absenţa răspunsului nu poate fi asimilată unui consimţământ tacit. În afară de aceasta, în cazul unui trafic dovedit (demonstrat), statul pavilionului îşi poate întotdeauna exercita competenţa preferenţială printr-o notificare adresată 1 <http://conventions.coe.int/Treaty/Commun/QueVoulezVous.asp?NT=156&CM=8&DF=28/08/2005&CL=FRE>

DREPTUL LA VIZITĂ CONFORM

ARTICOLULUI 110

Acte de piraterie Transport de sclavi

Nave fără naţionalitate

Emisii neautorizate

Nave de aceeaşi naţionalitate,

dar care poartă pavilion străin sau refuză să

arboreze pavilionul

www.geo

polit

ic.ro

144

statului în decursul a 14 zile de la primirea elementelor de dovadă. Un acord de cooperare – multilateral şi regional, pentru reprimarea traficului

ilicit de stupefiante şi de substanţe psihotrope, în aer şi pe mare în zona Caraibelor şi în partea occidentală a Oceanului Atlantic, a fost semnat între statele Arcului Caraibian la 10 aprilie 2003 şi adoptat la 26 aprilie 2003 la San Jose, de către 19 state riverane, fiind cunoscut ca „Acordul de la Aruba”. Printre semnatari menţionăm: Costa Rica, Republica Dominicană, Franţa, Guatemala, Haiti, Honduras, Nicaragua, Olanda, SUA, etc. În termenii acestui acord, fiecare stat-parte poate vizita în largul mării toate navele suspecte care abordează pavilionul unui alt stat-parte. În acest scop acordul prevede trei modalităţi de obţinere a autorizării statului de pavilion, alegerea fiind lăsată la discreţia statelor-părţi:

- statul de pavilion consideră că acordul are prin el însuşi valoare de autorizaţie (echivalând cu o autorizaţie permanentă);

- el acordă o autorizaţie expresă; - consideră că absenţa unui răspuns din partea sa, în intervalul de 4 ore după

transmiterea cererii, semnifică autorizare. Acordul permite, de asemenea, dreptul de urmărire în apele teritoriale şi interioare

cât şi în spaţiul aerian aparţinând unui stat-parte. Acordul de la Aruba a fost inspirat de acordurile bilaterale încheiate între Statele

Unite şi aproape toate statele din Caraibe, la care Statele Unite au obţinut autorizarea pentru Garda sa de Coastă (US Coast-Guard) pentru:

- vizitarea, în largul mării, a navelor arborând pavilionul statului-parte fără a fi necesar să se ceară o autorizare prealabilă (shipboarding agreement) sau, în absenţa răspunsului statului de pavilion, după o întârziere de 2 sau 4 ore, autorizarea se presupune a fi acordată (statement of non objection).

- autorizarea intervenţiei în apele teritoriale a statului-parte sub autoritatea unui reprezentant al acestui stat ambarcat la bordul unei nave americane sau chiar în absenţa reprezentantului acestui stat (hot pursuit agreement);

- patrularea în apele teritoriale ale statului semnatar (entry to investigate)1; un exemplu de shiprider agreement, cel între SUA şi Guyana2.

Orice alte activităţi ilicite nu permit abordarea unui vas străin fără acordul statului pavilionului.

4. Lupta contra imigraţiei clandestine pe cale maritimă Convenţia de la Montego Bay nu evocă transportul organizat de imigranţi

clandestini, art. 110 incriminează doar traficul. Concretizarea acestui pericol pentru bătrânul continent a dus la încheierea a

mai multor acorduri, printre care Convenţia Naţiunilor Unite contra criminalităţii transnaţionale organizată la 15 noiembrie 2000 şi protocoalele adiţionale.

După ce Protocolul nr.3 de la Palermo din 12 decembrie 2000 contra traficului ilicit de imigranţi va intra în vigoare, traficanţii vor putea fi interpelaţi în baza unor acorduri şi mecanisme comparabile cu cele ale sistemului organizat de art.17 al Convenţiei de la Viena, după acordul expres sau tacit al statului de pavilion. Este necesar însă ca protocolul să se bucure de o ratificare largă, în particular de către statele care acordă pavilioane de complezenţă.

1 (vezi < www.state.gov/g/inl/rls/nrcrpt/1999/919.thm> şi < www.hri. org/docs/ USSD-ÎN> 2 <www.landofsixpeoples.com/news301/ns301074.htm>

www.geo

polit

ic.ro

145

5. Lupta contra terorismului maritim Convenţia de la Montego Bay ignoră terorismul. Cadrul juridic actual al luptei

contra terorismului este Convenţia de la Roma din 10 martie 1988 pentru reprimarea actelor ilicite contra securităţii navigaţiei maritime, dar această convenţie nu autorizează deloc navele de război să intervină în largul mării asupra unei nave străine având la bord terorişti. Un proiect de revizuire a Convenţiei de la Roma a fost prezentat la Organizaţia Maritimă Internaţională (IMO - International Maritime Organisation) de către Statele Unite, în vederea punerii în funcţiune a unui dispozitiv operaţional comparabil celui al art.17 din Convenţia de la Viena, permiţând, cu acordul statului de pavilion sau prin tăcerea acestuia timp de 4 ore, vizitarea şi controlul unei nave străine în largul mării1. Comitetul IMO s-a întrunit în octombrie 2003 şi aprilie 2004 şi a decis să organizeze o conferinţă diplomatică pe această temă în decembrie 2005. Până în prezent nu s-au depăşit dificultăţile privind definirea actelor teroriste şi modalităţile de arestare. Un alt punct de blocaj pentru proiectul menţionat este problema lărgirii modalităţilor de „boarding”2 în largul mării, inspirate de evoluţia înregistrată în domeniul luptei contra traficului de droguri şi imigraţie ilegale.

6. Lupta contra transportului maritim de arme de distrugere în masă (ADM) La 31 mai 2003, preşedintele Bush a lansat Iniţiativa de securitate contra

proliferării (Proliferation Security Initiative, PSI) pentru a favoriza interceptarea transporturilor ADM (vezi Regional Seapower Symposium, Venezia, p.171). La 28 aprilie 2004, la iniţiativa Statelor Unite, a fost votată în unanimitate rezoluţia 1540, prin care statele sunt invitate să incrimineze actele de proliferare şi să coopereze pentru prevenirea traficului ilicit. De asemenea, cu ocazia revizuirii Convenţiei de la Roma din 1988, SUA au prezentat propuneri de amendamente destinate incriminării transportului de ADM.

În tot acest timp, PSI şi rezoluţia 1540 se aplică transporturilor maritime, respectând legislaţiile naţionale şi dreptul internaţional adoptat la Montego Bay, cu specificaţia că, dreptul de urmărire nu poate fi exercitat în marea teritorială sau zona contiguă a unui stat decât cu acordul acestuia din urmă. În afara acestor ape, în zona economică exclusivă şi în largul mării, intervenţia nu poate avea loc decât cu acordul statului de pavilion, cu condiţia că infracţiunea nu s-a născut şi urmărirea nu a debutat în apele teritoriale ale unui stat, caz în care avem de a face cu „hot pursuit”.

Pentru a facilita interceptările navelor suspectate de transport ADM, Statele Unite au prezentat, în al doilea semestru al anului 2003, un proiect de acord de inspecţie (DRAFT BOARDING AGREEMENT) care defineşte modalităţile de intervenţie în baza unor acorduri bilaterale. Lansând acest proiect, SUA speră să ajungă la încheierea de acorduri bilaterale cu cele mai importante 10 state, posesoare de pavilioane comerciale, care reprezintă 70% din comerţul maritim mondial, realizând deja acorduri semnate cu Liberia, Panama şi Insulele Marshall.

7. Câteva consideraţii privind necesitatea reformei dreptului mării Toate aceste acorduri internaţionale regionale încheiate în ultimii 15 ani,

pentru a facilita operaţiunile poliţieneşti pe mare, cu respectarea dreptului internaţional de la Montego Bay, constituie paşi înainte incontestabili în favoarea creşterii dreptului de intervenţie. Din cauza creşterii traficului maritim internaţional şi a delicvenţelor în zonele anumitor state, care nu-şi pot exercita suveranitatea asupra navelor lor şi 1<wwww.imo.org/home.asp> 2 Boarding = procedura prin care se exercită inspectarea unei nave

www.geo

polit

ic.ro

146

apelor lor teritoriale, rezultă astăzi necesitatea reglementării şi a unui control sporit al activităţilor maritime.

Dincolo de aceste reglementări speciale, conforme cu legea pavilionului şi inspirate din art.17 al Convenţiei de la Viena, se pune întrebarea dacă nu ar trebui încheiată o nouă convenţie internaţională consacrată criminalităţii maritime, având ca model Acordul Aruba ?

Când o navă de război are motive rezonabile să suspecteze o navă civilă, cum că aceasta din urmă s-ar deda la un trafic ilicit sau ar fi angajată în acţiuni teroriste rezultă că fiind, o necesitate, chiar în cazul lipsei condiţiilor ce derivă din drepturile statului de pavilion, să se autorizeze vizita.

Legea pavilionului şi competenţa exclusivă în marea sa teritorială sunt deja repuse în discuţie de anumite state, în particular de Statele Unite, care îşi extind astăzi controalele pe mare dincolo de limita apelor lor teritoriale. Ar fi deci, suficient să se reglementeze legal această practică.

*** Noul context maritim reclamă cu necesitate consacrarea în dreptul internaţional,

dincolo de cadrul oferit de conflictele armate, a dreptului de „vizită simplă” sau „anchetă de pavilion” şi a „vizitei cu percheziţie”.

La nivel internaţional există unele opinii conform cărora, ar trebui adoptat principiul vizitelor fără obţinerea acordului statului pavilionului.

În ceea ce ne priveşte, suntem de acord cu ideea, că simpla perspectivă de a fi supus dreptului de vizită al unei nave de război poate avea un efect descurajant pentru toţi comandanţii de nave care s-ar preta la practici incriminatorii.

Reafirmând dorinţa României de a lupta eficient împotriva terorismului, susţinem modificarea dreptului maritim, dar prin păstrarea nealterată a principiului suveranităţii statului sub care se află pavilionul.

Apreciem că România ar trebui să se opună oricărei autorizări tacite de vizită şi inspecţie, cât şi oricărei autorizări automate de vizită şi inspecţie date în avans. Drepturile de suveranitate ale fiecărui stat trebuie respectate în sensul că fiecare stat, atât cel de pavilion cât şi cel căruia i se adresează cererea sau cel care o înaintează, va trebui tratat egal, dar este şi în egală măsură responsabil pentru deciziile sale.

În consecinţă, nu susţinem ideea autorizării permanente de intervenţie, dar ne exprimăm mai degrabă consimţământul pentru vizitarea şi inspectarea navelor străine după obţinerea unui acord punctual, din partea statului pavilionului.

Considerăm că pentru a fi constanţi în toate acţiunile îndreptate împotriva terorismului şi traficurilor de orice natură ar fi necesară adoptarea aceloraşi abordări pentru toate interceptările în largul mărilor. Logica acestei argumentări ar fi următoarea:

- Orice navă suspectă, din motive clare, prezentate evident de către statul care înaintează cererea, n-ar trebui să scape de vizită / inspecţie;

- Orice stat care înaintează o cerere de vizită / inspecţie trebuie să o facă cu seriozitate. Statul căruia îi este adresată cererea este îndreptăţit să primească elementele necesare de la statul care înaintează cererea, pentru a-şi putea argumenta răspunsul. În acest sens, ar trebui să fie transmisă o menţiune specifică, în ceea ce priveşte naţionalitatea navei suspecte, pentru a demonstra că, în fapt, nava poartă drapelul statului căruia i se adresează cererea (pavilion, însemne pe corpul navei cu

www.geo

polit

ic.ro

147

denumirea şi portul de înmatriculare, etc.); - România ar trebui să sprijine, conform UNCLOS1, respectarea drepturilor

statului pavilionului în largul mărilor, dar şi să insiste asupra obligaţiei statului pavilionului ca, atunci când este confruntat cu un caz suspect, în care ilegalităţile sunt evidente, să îşi exprime agrementul şi să acorde autorizaţia de inspecţie şi control, iar ulterior controlului, să-şi respecte responsabilităţile ce decurg din faza de inspecţie, mai ales privind măsurile cu caracter judiciar. În acelaşi timp, să susţină ideea că, statul pavilionului trebuie să aibă posibilitatea de a refuza o intervenţie străină pe una din navele sale, dacă elementele incriminatorii transmise nu sunt destul de clare;

- Dată fiind prevederea obligaţiei statului care primeşte cererea de a da un răspuns, ar fi rezonabil ca acestuia să i se acorde o perioadă de 4 ore, pentru a putea evalua elementele subliniate de celălalt stat. În cazul dificultăţii confirmării pretenţiei de naţionalitate, o perioadă de timp adiţională (2 ore) ar putea fi considerată ca necesară şi rezonabilă.

*** Un alt domeniu care necesită a fi revizuit este constituit şi din dispoziţiile

privind dreptul de urmărire în apele aflate sub suveranitate naţională deoarece, foarte des, navele care se ocupă cu traficul ilicit acţionează la limita frontierelor maritime pentru că, imediat ce actul ilicit a fost comis în largul mării ele se refugiază în apele teritoriale naţionale sau străine, pentru a se bucura de imunitatea oferită de acestea (în termenii art. 111 ai Convenţiei de la Montego Bay, dreptul de urmărire încetează când nava urmărită intră în apele teritoriale ale statului căruia îi poartă pavilionul sau ale unui stat străin). Pentru astfel de situaţii ar putea fi luat în considerare dreptul de urmărire, până când nava care urmăreşte va fi observată de forţele de poliţie maritimă ale statului în care se refugiază nava infractoare.

În acest caz ar trebui admis un drept de urmărire tip ,,hot pursuit” în sens invers, adică din largul mării spre apele naţionale, acest drept neîncetând decât la intervenţia statului care are autoritatea asupra apelor teritoriale care, în orice moment, va putea să-şi exercite competenţa preferenţială.

Menţionăm că în Europa există deja un precedent: pentru lupta împotriva imigraţiei clandestine, Italia şi Albania au semnat, la 2 aprilie 1997, un acord privind dreptul de urmărire şi control până în apele teritoriale. Iar Acordul de la Aruba autorizează parţial interceptarea navelor suspectate de a fi angajate în trafic de stupefiante în apele teritoriale ale statelor părţi.

1 UNCLOS = United Nations Convertion on the Low of the Sea (www.un.org)

www.geo

polit

ic.ro

148

CONVERGENŢE ŞI SIMILITUDINI ALE CRIMINALITĂŢII ORGANIZATE CU TERORISMUL INTERNAŢIONAL

Maricel ANTIPA

Abstract: The most important threats towards the international security are rooted in the global criminality, resulted from the junction on the international sphere of influence of terrorism and the organize crime. Those two global performers represent an asymmetric menace that must not be studied separately, but in a profound convergence given by the instable nature of the both transnational phenomena. The divergence between terrorism and the organized crime occurs from the fact that terrorism aims to transform the system, but on the other hand the organized crime has a further convenient purpose. Thus both entail financial recourses for their unlawful activities. Otherwise, political criminality comes up to violence and intimidation in order to create political adjustments. Violence is their means to reach the final goals.

Principalele ameninţări la adresa securităţii internaţionale îşi găsesc originea în criminalitatea globală, rezultată din convergenţa pe plan internaţional a terorismului şi crimei organizate. Riscurile determinate de proliferarea reţelelor teroriste, convergenţa cu crima organizată transfrontalieră şi extinderea traficului ilegal de armament, impune abordarea coerentă şi cuprinzătoare a strategiei de prevenire şi contracarare a unor atacuri neconvenţionale. Aceasta se află într-o relaţie directă, atât cu creşterea rolului comunităţii internaţionale în prevenirea conflictelor, managementul şi soluţionarea crizelor, cât şi cu extinderea geografică a procesului de democratizare în contextul procesului de globalizare.

Terorismul şi crima organizată reprezintă ameninţări asimetrice ce nu trebuie privite separat, ci într-o profundă interacţiune dată de natura fluctuantă a ambelor fenomene transnaţionale, de utilizare a unor metode şi tactici violente pentru realizarea obiectivelor propuse, de implicare în afaceri criminale, dar şi semilegale, pentru camuflarea acţiunilor ilicite şi de spălare a banilor, activităţi planificate de structuri organizate, piramidale care au la bază reglementări rigide de aderare, protecţie şi sancţiune a membrilor.

În măsura în care grupările criminale sunt implicate în periculosul joc al proliferării armelor, în migraţie ilegală, în coruperea guvernelor naţionale şi în penetrarea sistemului financiar global - tot mai independent - crima organizată este o ameninţare la adresa siguranţei naţionale. Prin spălarea banilor, prin corupţie, prin slăbirea instituţiilor statului şi pierderea încrederii cetăţenilor în existenţa statului de drept, crima organizată subminează bazele democratice şi economice ale societăţii.

Încercările de a unifica, simplifica şi reconcilia diferitele instrumente analitice pentru a desluşi implicaţiile crimei organizate au condus la o polarizare a discuţiilor în jurul a două poziţii principale: prima reprezentată de diferenţa dintre activităţile infracţionale obişnuite, care pot fi foarte bine organizate, şi „crima organizată“, care urmăreşte să guverneze şi să controleze întreaga structură economică a lumii subterane - conform acestei teorii, însăşi ideea de crimă organizată aduce cu sine noţiuni de exclusivitate şi monopol - a doua, conform căreia crima organizată este alcătuită din organizaţii durabile, eşalonate ierarhic şi cu implicaţii într-o multitudine de activităţi infracţionale. Se pare că ambele teorii pun accentul pe factorii cruciali pentru înţelegerea aspectelor specifice ale crimei organizate, deoarece sunt atât de multe pieţe ilegale, încât cu greu s-ar putea folosi o schemă de interpretare.

Specialiştii în domeniu, juriştii, precum şi alte organisme abilitate de lege sunt departe de a fi ajuns la un acord în ceea ce priveşte definirea „crimei

www.geo

polit

ic.ro

149

organizate”, deşi, din punct de vedere politic, dintre noile riscuri este cel mai puţin controversat. Unele ţări pot include anumite activităţi criminale tot în categoria crimei organizate, în vreme ce altele nu o fac. În plus, unele state nici nu recunosc, în sens legal, existenţa problematicii şi, din acest motiv, nu există încă nici o definiţie unanim acceptată în cadrul Uniunii Europene.

Organizaţiile de aplicare a legii au încercat să stabilească repere coerente, pornind de la cunoaşterea empirică şi de la considerentele teoretice. În esenţă, sunt patru elemente definitorii ale crimei organizate, recunoscute de marea majoritate a autorilor:

- existenţa unei ierarhii organizate şi stabile; - dobândirea de profituri prin infracţiuni; - folosirea forţei şi a intimidării; - folosirea corupţiei pentru menţinerea stării de siguranţă. În anul 1993, Grupul ad-hoc pentru Crimă Organizată al Uniunii Europene a

adoptat următoarea definiţie care a fost prezentată la Consiliul Europei: „crima organizată este prezentă ori de câte ori două persoane sunt implicate într-un proiect infracţional comun, de-a lungul unei perioade de timp mai extinse sau nedeterminate, cu scopul de a obţine putere şi profituri şi atunci când micului asociat i se dau sarcini pe care să le îndeplinească în interiorul organizaţiei prin: afaceri sau activităţi corelate afacerilor; folosirea violenţei sau a intimidării; influenţarea mediilor politice, a mijloacelor de informare în masă, a economiei, a guvernului sau a organelor judiciare; controlul exercitat asupra unui teritoriu, dacă este necesar, în scopul comiterii, în colectiv sau individual, a infracţiunilor plănuite, care, din punct de vedere legal vor putea fi considerate infracţiuni grave”.1

La această definiţie, care nu este decât definiţia de lucru a Uniunii Europene, s-a anexat un tabel cu 11 caracteristici, care să fie folosit în perioada pregătirii rapoartelor despre crima organizată şi care să faciliteze înţelegerea mai precisă a acestui fenomen. Aceste caracteristici sunt: colaborarea dintre două sau mai multe persoane; existenţa unor împărţiri a responsabilităţilor; operează pe o perioadă lungă sau nedeterminată de timp; operează conform unei anumite discipline şi a unui anumit control; sunt bănuite de infracţiuni grave; operează la nivel internaţional; folosesc violenţa şi alte mijloace de intimidare; folosesc structurile comerciale sau pseudo-comerciale; spală bani murdari; îşi exercită influenţa în politică, mass-media, administraţia publică sau în sectorul economic; urmăresc profitul şi puterea.

După unii autori, interpretarea ad-literam a caracteristicilor ar putea atrage după sine incriminarea unor organizaţii multinaţionale, dar criteriile fixate pentru delimitarea infracţiunilor grave par să excludă o asemenea eventualitate.

Criminalitatea continuă să reprezinte, în continuare, prin modalităţile de manifestare, un fenomen deosebit de grav cu efecte şi consecinţe negative asupra stabilităţii, atât la nivelul instituţiilor, cât şi la nivelul grupurilor şi indivizilor. Problema criminalităţii organizate a constituit obiectul preocupării mai multor ţări europene care, luate prin surprindere de expansiunea şi organizarea infractorilor pe plan internaţional, a impus acţiunile concrete pentru neutralizarea, în special, a mecanismelor subterane ale activităţilor criminale. Acţiunea crimei organizate este, de obicei, un factor destabilizator. Acesta se referă, între altele, la activităţi financiare ilegale, la traficul de armament, muniţii, explozivi, droguri, la prostituţie, pariuri clandestine şi traficul cu opere de artă.

1 Grupul Ad -Hoc pe tema crimei organizate, „Raport cu privire la situaţia crimei organizate,1993” prezentat în timpul celui de-al cincilea Colocviu pe tema crimei organizate ţinut la sediul INTERPOL, 13 - 14 decembrie 1995.

www.geo

polit

ic.ro

150

La aceasta se adaugă criminalitatea ecologică, mai ales în materie de tratare a deşeurilor. Fenomenul crimei organizate are o serie de particularităţi şi caractere distincte

care sunt dependente de: evoluţia social-istorică, culturală şi economică, natura regimului politic, de sistemul legislativ şi de starea spiritual-morală a membrilor societăţii.

Aplicând definiţia la ţara noastră, putem exemplifica printre activităţile ilicite de acest gen: prostituţia, proxenetismul, şantajul, omorul la comandã, traficul de droguri sau de armament (deţinerea de materii explozive, toxice sau radioactive), spălarea banilor etc. Elementul caracteristic al acestor activităţi ilicite din sfera crimei organizate este acela al impactului deosebit asupra întregii societăţi. În practicã s-a demonstrat că, în multe cazuri, activităţile de trafic de droguri, arme, substanţe toxice, au stat la baza unor acţiuni antistatale, cum de altfel şi ”spălarea banilor murdari” poate conduce la dereglarea întregului sistemului financiar - bancar cu consecinţe deosebite.

Reţelele se folosesc de ultimele cuceriri în materie de tehnologie şi comerţ pentru a-şi extinde şi perfecţiona activităţile ilegale, dovedind o maximă eficienţă şi dispunând de resursele financiare necesare pentru a garanta orice tip de acces la tehnologia modernă de care au nevoie.

Structurile crimei organizate sunt implicate în: furturile de maşini şi traficul lor; traficul de droguri şi monedă falsă; furtul de antichităţi, opere de artă şi obiecte de cult; exportul de arme, muniţie şi explozivi; traficul cu carne vie. Elementele implicate în criminalitatea organizată dispun de tehnologii avansate pentru comunicaţii şi mascarea activităţilor ilicite.

Actele de terorism individual sau colectiv comise în perioada actuală au adus noi elemente în conceptul de „stare conflictuală legală, cum ar fi: ameninţarea, tehnologia, ţinta şi impactul.”1

Terorismul internaţional este violenţa premeditată, justificată sub raport politic, îndreptată împotriva unor ţinte necombatante din interiorul zonei de conflict sau a unui alt stat, manifestată de către un grup naţional sau de persoane.”2

Terorismul este o formă a violenţei politice, prezentând cinci caracteristici: - este premeditat şi urmăreşte să creeze o atmosferă de frică sau teroare; - este îndreptat împotriva unui segment sau obiectiv mai larg decât victimele vizate; - implică atacuri la întâmplare sau împotriva unor ţinte simbolice, inclusiv la adresa civililor; - actele de violenţă săvârşite sunt privite de societate ca depăşind cu mult sfera

normalităţii, prin încălcarea normelor sociale sau crearea unei stări de furie; - este folosit pentru a influenţa aspecte ale comportamentului politic (forţează oponenţii

să cedeze în faţa pretenţiilor teroriştilor). Eforturile depuse pentru protejarea acestor sectoare vitale ale societăţii nu

reprezintă nici măcar un început în înfruntarea pericolului reprezentat de noul terorism. Potrivit fostului şef al MI-6 între anii 1989-1994, Sir Colin Mc Coll, „terorismul

ne va însoţi, într-o formă sau alta, o lungă perioadă de timp”. De asemenea, experţii Observatorului Internaţional al Terorismului din Paris au făcut ample referiri la utilizarea de către unele mişcări islamiste a aşa-numitului „tehnoterorism”, adică utilizarea unor metode ale tehnicii avansate, cum ar fi comunicaţiile prin satelit, poşta electronică şi Internetul. Aceştia au dezvăluit pericolul reprezentat de intensificarea relaţiilor şi colaborării militare între mişcările islamiste extremiste şi organizaţiile teroriste internaţionale care nu au nici o legătură cu islamul, atrăgând totodată atenţia asupra pericolului care

1 Louis Rene, Beres, Basing’stoke: Taylor & Francis, 1995, pag.288. 2 Louis Rene, Beres, Op. Cit., pag. 295.

www.geo

polit

ic.ro

151

va ameninţa în următorii ani întreaga lume, rezultat al cooperării dintre acestea şi mafia rusă, prin intermediul căreia pot intra în posesia armei nucleare şi a celei bacteriologice.

Nu este întâmplător faptul că asemenea fenomene au apărut şi se menţin pe fondul crizei de structură a unora dintre societăţile actuale. Lipsa de drepturi şi afectarea în diferite forme a personalităţii umane, sunt des întâlnite în multe ţări ale lumii, ţări în care mecanismul politic şi de stat îngrădeşte şi suprimă libertăţi elementare. Mijloacele de constrângere îmbracă diferite forme, în timp ce anumite manifestări violente găsesc îngăduinţă în ochii autorităţilor, întrucât servesc anumite interese ale cercurilor conducătoare. Se ajunge astfel ca violenţa să fie susţinută de ideologii antiumane, iraţionale. Ignorând lecţiile dureroase ale istoriei, în unele state sunt reactivate formaţiuni neofasciste şi extremist-naţionaliste, care întreţin idealuri revanşarde şi tulbură tinere conştiinţe debusolate, îndemnând la acte reprobabile, criminale.

Diversificându-şi metodele şi procedeele, organizaţiile teroriste urmăresc să transfere violenţa în structurile statului, să semene panică şi derută în rândul opiniei publice, să aţâţe ura de rasă, să favorizeze ascensiunea unor regimuri dictatoriale, antipopulare. Asemenea acţiuni reprezintă grave semnale de alarmă pentru oamenii politici şi pentru organele de stat preocupate de stoparea şi contracararea fenomenului terorist.

Datorită faptului că terorismul s-a manifestat şi se manifestă sub multiple aspecte, scopurile şi mobilurile acţiunilor teroriste nefiind aceleaşi, acesta este, în general, clasificat după următoarele criterii: mobilul sau intenţia care stă la baza actului terorist; aria de manifestare; natura factorilor angajaţi sau afectaţi şi întinderea efectelor; cauzele generatoare; modalităţi de executare.

Acţiunile teroriste acoperă o mare varietate de domenii şi interese, de la cele politice sau religioase până la cele de tip mafiot sau anarhist.

Mijloacele folosite în acţiunile teroriste vor fi cât mai variate. Globalizarea a permis accesul nelimitat la informaţii. Acestea, utilizate şi direcţionate într-un anumit sens, pot deveni generatoare de instabilitate şi insecuritate, antrenând diverse forţe şi mijloace ale căror dimensionări pot fi, uneori, considerabile. În aceste condiţii, cu costuri relativ mici, grupările teroriste pot avea acces la tehnologia de înaltă performanţă, la arme moderne şi ultrasofisticate.

Folosirea mijloacelor teroriste de către grupările crimei organizate este binecunoscută, mai ales în Columbia, unde cele două carteluri ale drogurilor, Cali şi Medellin, au angajat frecvent maşini-capcană în atacurile fără o ţintă precisă.

În Europa, fenomenul este încă limitat (cele trei atentate ale Cosei Nostra în 1994 şi atentatul executat de elemente ale crimei organizate ruseşti - Moscova, 01 noiembrie 1996 - lăsând la o parte cazul particular al Corsicii). Aici avem, în schimb, transformarea gradată a mişcării naţionalist - teroriste într-un „ansamblu de grupări ale crimei organizate”, aşa cum le definea preşedintele Franţei, Jacques Chirac. Până la finele anului 1996, atentatele cu bombă erau astfel dirijate încât să minimalizeze rănirile.

Un semnal ameninţător, al potenţialului real pe care manipularea tehnicilor terorismului şi crimei organizate îl pot dezvolta prin răspândirea lor în cadrul terorismului local, vine din India. Multiplele atentate cu bombă din martie 1993, la Bombay în cartierul oamenilor de afaceri (320 morţi şi peste 1200 răniţi) şi octombrie 2005, la New Delhi (61 de morţi şi peste 200 de răniţi) au demonstrat autorităţilor că autorii nu erau terorişti, ci criminali locali, care au urmat directivele unui „naş” indian, care locuia la Dubai, recrutat, după unele date, de către serviciile secrete pakistaneze, ca represalii în urma asasinării musulmanilor din Kashmir de către indieni.

Caracteristicile, metodele şi formele de manifestare ale criminalităţii organizate

www.geo

polit

ic.ro

152

se interferează cu cele ale terorismului, extremismului de dreapta şi de stânga. Concepţia asupra interferenţelor se bazează pe următoarele prezumţii:

- lupta violentă pentru a atinge scopuri politice este dusă de indivizi şi grupuri la nivel naţional sau internaţional;

- atacurile asupra vieţii, sănătăţii; - activităţi desfăşurate de către grupuri de cetăţeni străini în ţările de origine, în

scopul realizării propriilor obiective politice din ţările de baştină: sikhi; kurzi; palestinieni; bascii; susţinătorii cauzei Irlandei. Frecvent, organizaţiile teroriste extremiste de dreapta sau stânga apelează la forme şi metode specifice crimei organizate pentru autofinanţare şi susţinerea logistică a unor acţiuni violente, folosirea formelor similare crimei organizate le este utilă pentru acoperirea reţelelor conspirative în diferite state şi pentru înlăturarea atenţiei organelor de stat;

- contrabanda face parte din arsenalul logistic al organizaţiilor teroriste având caracter organizat, îndeosebi prin folosirea unor documente vamale false sau formale, folosirea unor legături infracţionale în străinătate, precum şi trecerea frontierei prin alte locuri decât cele impuse controlului vamal. Obiectivul acţiunilor teroriste, respectiv intimidarea populaţiei, obligarea guvernelor sau organizaţiilor internaţionale să facă sau să se abţină de a efectua vreo acţiune, diferă de scopul criminalităţii organizate care este fără dubii, câştigul financiar. Însă o organizaţie teroristă, asemeni uneia de criminalitate trebuie să fie capabilă să construiască şi să menţină o infrastructură financiară eficientă, apelând la două surse principale:

- state sponsor al activităţilor teroriste; - acţiuni / activităţi care generează venituri.

În contextul actual suntem martorii conlucrării dintre terorism şi crima organizată pentru asigurarea fondurilor necesare susţinerii financiare a viitoarelor acţiuni extremist-teroriste. Principala cauză a apariţiei şi dezvoltării acestui fenomen o constituie, în principal, dispariţia unor sponsori tradiţionali ai terorismului internaţional, fapt care s-a soldat, se pare, cu efecte negative în perspectiva asigurării cerinţelor financiare şi logistice ale organizaţiilor şi grupărilor extremist-teroriste. Cazuistica în domeniu atestă rapiditatea cu care terorismul se adaptează la economia de piaţă, la schimbările economice, politice şi legislative din unele state ale lumii, speculând anumiţi factori favorizanţi şi unele influenţe negative din partea unor curente şi ideologii străine, de nuanţe diferite. În acest context se pune întrebarea firească: care sunt căile, mijloacele şi metodele ce pot fi utilizate astfel încât să se combată eficient acest flagel?

Au fost astfel detectate prin similitudinile cu grupările criminale, metode prin care organizaţiile teroriste îşi procură fonduri destinate acţiunilor ilegale, printre cele mai utilizate fiind: contrabanda cu cash (numerar); achiziţionări de cecuri bancare, certificate de trezorerie, alte instrumente de plată; retrageri / depuneri repetate din conturi sub limita plafoanelor ce pot crea suspiciuni; utilizarea de carduri; transferuri prin swift.

În România fenomenul a cunoscut o recrudescenţã în anii 1980, având ca principalã sursã accentuarea crizei economico-sociale. După 1990, creşterea fenomenului infracţional, îndeosebi pe segmentul infracţiunilor de violenţã la limita actului terorist, a fost favorizat de starea de provizorat în toate sectoarele vieţii sociale, politice şi economice, inclusiv în domeniul ordinii publice. Libera circulaţie a persoanelor a creat facilităţi de comitere a unor infracţiuni în care au fost implicaţi,

www.geo

polit

ic.ro

153

atât ca autori, cât şi ca victime, cetăţeni străini: arabi, turci, chinezi, italieni, unguri, ruşi, ucraineni, unii dintre aceştia fiind membri sau simpatizanţi ai unor organizaţii extremist - teroriste ori făcând parte din structuri ale crimei organizate. Modul de organizare clandestinã, stabilirea unor puncte de sprijin, firme, gazde, imobile, oameni de încredere, traficul de armament, explozivi şi droguri, sunt laturi comune ale criminalităţii organizate şi ale organizaţiilor extremist - teroriste.

În România, formele de manifestare a crimei organizate sunt: furtul de autovehicule şi traficul internaţional de autoturisme furate; imigraţia clandestinã; criminalitatea economico-financiarã; criminalitatea prin agresare fizicã; traficul de monedã falsã; traficul cu opere de artã; traficul de droguri; traficul de materiale radioactive. În prezent ne confruntăm cu o situaţie profund îngrijorătoare. Pentru prima dată, traficul ilegal de fiinţe umane a luat-o înaintea traficului de droguri, fiind afacerea ilegală cel mai răspândită şi cea mai profitabilă pe întreg globul, datorită sumelor de bani care depăşesc orice închipuire. Traficul este în continuă expansiune, deoarece riscurile implicate în tranzacţiile cu persoane sunt apreciate de traficanţi ca fiind mult mai reduse decât în cazul tranzacţiilor cu stupefiante.

Deplasările masive de persoane, pe o scară fără precedent, prin folosirea unor trasee clandestine, constituie un pericol major atât pentru dezvoltarea socială şi culturală a ţărilor de provenienţă, cât şi pentru ţările unde acestea ajung pe căi ocolite şi unde prezenţa lor se transformă în focare permanente de violenţă, prielnice proliferării extremismului de dreapta şi terorismului. În principal, aspectul cel mai relevant îl reprezintă implicarea unor categorii de imigranţi în diverse activităţi infracţionale ori angrenarea acestora în operaţiuni specifice grupărilor teroriste.

Cazuistica în domeniu atestă faptul că interferenţa terorismului cu segmente ale crimei organizate transfrontaliere, îndeosebi pe linia migraţiei clandestine, este dată de o serie de caracteristici principale, astfel: existenţa unor planuri comune de acţiune, temeinic elaborate, în raport de specificul ţării unde se acţionează, iniţiate de organizaţiile extremist-teroriste; convergenţa unor obiective vizate, constatându-se legături ale unor segmente de activitate, ca în cazul traficului de droguri şi armament, în care sunt angrenate, nu de puţine ori, elementele teroriste; similitudinea metodelor şi mijloacelor folosite; structurarea unei puternice economii subterane, care să fie scoasă de sub controlul societăţii civile, alimentată de acţiuni ilicite (contrabandă, evaziune fiscală), folosite şi de către membri ai organizaţiilor teroriste în scop de autofinanţare şi logistică.

O altă oportunitate generată de caracterul transnaţional al reţelelor de migraţie ilegală o reprezintă posibilitatea recrutării de elemente de execuţie de către organizaţii teroriste interesate, în principal pe linia asigurării condiţiilor necesare garantării clandestinităţii unor acţiuni teroriste. De asemenea, un reper cu semnificaţii deosebite în ceea ce priveşte conexiunea dintre terorism şi migraţia ilegală constă în consolidarea resurselor financiare ale organizaţiilor teroriste pe baza profiturilor substanţiale obţinute prin activităţi de migraţie clandestină, în beneficiul activităţilor specifice.

Din punct de vedere practic, crima organizată transnaţională sau terorismul internaţional nu sunt afectate de o diviziune rigidă a competenţelor la nivelul organizaţiilor guvernamentale şi, de fapt, chiar profită de pe urma lipsei colaborării între ele sau a suprapunerii lor. În schimb, o democraţie nu este protejată eficient dacă toate resursele ei nu sunt pe deplin interconectate şi folosite împotriva adversarilor care vor să o submineze.

Diferenţa dintre terorism şi crima organizată constă în faptul că terorismul doreşte să schimbe sistemul, în timp ce crima organizată are un scop lucrativ.

www.geo

polit

ic.ro

154

Ambele însă, pentru continuarea activităţilor ilegale, au nevoie de resurse financiare. Astfel, criminalitatea politică a recurs la violenţă şi intimidare pentru a provoca schimbările politice. Violenţa este mijlocul de atingere a scopului final.

www.geo

polit

ic.ro

155

AMENINŢĂRI TERORISTE ÎN REGIUNEA MĂRII NEGRE

Cristian BARNA

Summary: The question o the Black Sea region as a boundary or a bridge to new challenges and opportunities for the Western institutions deserve an answer. The region divides Europe and Asia geographically and has been a bridge between the West and Russia. The Black Sea region represents a north–south boundary between the EU and the Greater Middle East states having in consideration that the EU and NATO advance to the west coast of the Black Sea will affect both accessing states and those states that are already members in the EU and NATO. The end of the Cold War has not brought to the Black Sea region the desirable peace and stability. These are armed conflicts in the post-Soviet space: between Armenia and Azerbaijan, in Georgia (Abkhazian and Osetian), in Moldova (Transdnestr), in Russia (Chechen). Thus the potential, emerging and existing military threats in the Black Sea region are numerous. It is difficult to analyse all kinds and aspects of military threats to security in the region that’s why the present paper is concerned about the terrorist threat in the wider Black Sea area.

Introducere Regiunea Mării Negre reprezintă un element central al unui sistem geopolitic

şi geostrategic în plină evoluţie, bazat pe extinderea NATO din Europa spre Asia Centrală, jucând un rol crucial în războiul antiterorist. Regiunea Mării Negre oferă un acces direct forţelor coaliţiei internaţionale împotriva terorismului la teatrele de operaţiuni din Asia Centrală şi regiunea Orientului Mijlociu Extins.

În acest sens, când discutăm despre importanţa geopolitică a Mării Negre trebuie să folosim conceptul „regiunii extinse a Mării Negre” care cuprinde atât statele riverane cât şi Republica Moldova şi statele din zona Caucazului de Sud, Armenia şi Azerbaidjan.

Întrucât Marea Neagră este frontiera Europei, securitatea acestui continent nu poate fi realizată atât timp cât zona Mării Negre rămâne instabilă. Provocările inter-corelate pe care le prezintă reconstrucţia statelor, soluţionarea conflictelor, menţinerea păcii, delimitările frontierelor, democratizarea, securitatea resurselor de energie, combaterea traficului de fiinţe umane, droguri şi de arme, precum şi posibila proliferare a armelor de distrugere în masă, depăşesc, de departe, resursele oricărui guvern sau organizaţii. De unde, nevoia de acţiunea coordonată, pe scară largă şi chiar din partea unor organizaţii internaţionale sau regionale.1

De asemenea, trebuie luat în considerare faptul că regiunea Mării Negre se identifică şi cu coridorul energetic euro – asiatic, care permite transferul rezervelor de ţiţei şi gaze naturale din zona Mării Caspice şi a statelor din Asia Centrală către statele occidentale. Astfel, noua configuraţie a Mării Negre se anunţa încă din anii ’90 când s-au trasat primele proiecte ale oleoductelor, care vor transporta resursele energetice ale Orientului către zona euro-atlantică. Într-adevăr, regiunea extinsă a Mării Negre cuprinde coridorul energetic euroasiatic, începând cu conductele de petrol şi gaze care traversează Ucraina spre pieţele europene, precum şi preconizata conductă Baku-Tbilisi-Ceyhan.

Includerea regiunii extinse a Mării Negre în conceptul de securitate euro-atlantic implică diminuarea ameninţărilor care ar putea proveni din zona Orientului Mijlociu şi a Asiei Centrale, funcţionând ca un „cordon sanitar” care să stopeze noile ameninţări cu care se confruntă civilizaţia occidentală şi anume migraţia ilegală,

1 Blank, Stephen: Regiunea Mării Negre: Momentul pentru o iniţiativă transatlantică, www.neweuropereview.com

www.geo

polit

ic.ro

156

traficul de droguri, traficul de fiinţe umane, contrabanda cu arme şi, nu în ultimul rând, ameninţarea terorismului islamic sau etnic - naţionalist.

O posibilă cauză a „importului” terorismului etnic – naţionalist o constituie şi aşa – zisele „conflicte îngheţate” din Transnistria (Republica Moldova), Abhazia şi Osetia de Sud (Georgia), Nagorno – Karabah (Armenia), precum şi separatismul kurd din zona de sud – est a Turciei. Deseori, autorităţile separatiste din Tiraspol au invocat acordul tacit cu Osetia de Sud şi Abhazia de a se ajuta reciproc, în plan militar, în cazul unui conflict cu autorităţile centrale. Aceste conflicte pot ajunge să „comunice” şi astfel exportul de instabilitate devine o realitate, nu doar în zona respectivă ci şi în Uniunea Europeană.2

„Conflictele îngheţate“ din Transnistria, Osetia de Sud, Abhazia şi Nagorno-Karabah care irosesc, potrivit analistului Vladimir Socor, resursele economice şi energiile politice ale statelor implicate, astfel slăbite şi sărăcite, generează o corupţie scăpată de sub control şi crimă organizată, îngreunează consolidarea statelor naţionale, progresul reformelor şi încurajează instabilitatea şi insecuritatea în întreaga regiune. Zonele enclavizate se caracterizează prin autoritarism, militarizarea societăţii, negarea unor drepturi fundamentale şi lipsa accesului la informaţie.3

În acest sens, o „pacificare” a Orientului Mijlociu Extins poate fi propagată prin regiunea Mării Negre fapt pentru care crearea unui sistem geopolitic stabil este o condiţie intrinsecă, stabilirea unor baze militare NATO în statele riverane Mării Negre permiţând atât o consolidare a politicii de securitate a acestor state cât şi un acces rapid la teatrele de operaţiuni în războiul împotriva terorismului care se poartă în Iraq şi Afganistan.4

Structura geopolitică actuală a regiunii Mării Negre este marcată de două dinamici principale. Prima dintre acestea o constituie substituirea fostei influenţe sovietice cu influenţa americană care, la rândul ei, intră în competiţie cu ambiţiile Franţei şi Germaniei.

Cea de-a doua dinamică se referă la evidenţierea unei axe energetice care leagă gazele naturale şi petrolul din Asia Centrală şi zona Mării Caspice, de Balcani şi de UE. În urma prăbuşirii blocului sovietic, Ucraina şi Georgia au rămas, iniţial, sub influenţa Moscovei, însă capacitatea Rusiei de a-şi menţine supremaţia în regiune s-a diminuat, în mod semnificativ, spre sfârşitul secolului XX, pierzând poziţiile deţinute în ambele state amintite.5

De menţionat că realizarea oleoductului Baku – Tbilisi - Ceyhan, sprijinit de SUA în dauna proiectului european Baku - Constanţa - Trieste, a redus atât influenţa Rusiei cât şi importanţa geostrategică a Romaniei.6

La Marea Neagră se întâlnesc trei spaţii politice şi de securitate: NATO si UE, prin statele membre / candidate: România, Bulgaria şi Turcia, regiunea cu un viitor politic incert a Ucrainei şi Republicii Moldova, dar şi a Rusiei; iar la est, Georgia,

2 Stanislav SECRIERU, Şerban F. CIOCULESCU: Zona extinsă a Mării Negre - noua frontieră a Uniunii

Europene, www.cadranpolitic.ro 3 Popescu, Oana: Marea Neagră aduce miza NATO în România, Cotidianul, 13 Ianuarie 2005 4 Ronald D. Asmus , Bruce P. Jackson: Marea Neagră şi frontierele libertăţii, în Ronald D. Asmus,

Konstantin Dimitrov, Joerg Forbrig (eds.): “O nouă strategie euro - atlantică pentru regiunea Mării Negre”, Institutul Român de Studii Internaţionale, 2004

5 Bordononaro, Federico: Bulgaria, România şi evoluţia structurii geopolitice a Mării Negre, Power and Interest News Report

6 Adrian SEVERIN :Slăbiciunea UE pune România in pericol (I), Ziua, 24 mai 2005,

www.geo

polit

ic.ro

157

Armenia şi Azerbaidjan. În acest sens, analistul Adrian Severin afirmă că, la Marea Neagră, slăbiciunea

UE, corelată cu ofensiva americană în Caucaz, va da naştere unui pol strategic care exclude România, Germania, Rusia, Turcia, căruia ţara noastră ar încerca să-i contrapună un triunghi format din România, Georgia şi Bulgaria, cu sprijin american, pentru garantarea propriei securităţi în Marea Neagră.7

Aparent, SUA nu se implică alături de România, Georgia şi Bulgaria, care promovează ideea unei alianţe sub-regionale, o „contra-Ialtă”, lansată de preşedintele georgian Mikhail Shakashvili, fapt care ar genera o divizare a spaţiului caucaziano-pontic.

Declaraţiile recente ale lui Mihai - Răzvan Ungureanu, ministrul român al Afacerilor Externe, vin să anuleze acest gen de speculaţii, accentul principal al noii orientări de politică externă a ţării noastre, referindu-se la regiunea extinsă a Mării Negre ca la o „euro-regiune” care va deveni componenta principală a profilului României ca stat de graniţă, la frontiera Europei lărgite.

Ministerul de Externe al României pregăteşte o strategie naţională pentru zona Mării Negre iar acest interes geopolitic va rămâne o constantă a politicii externe pentru multă vreme, fapt subliniat, în repetate rânduri şi de preşedintele Traian Băsescu.

Pentru NATO, „regiunea extinsă a Mării Negre” a devenit noua linie de front a luptei împotriva terorismului, traficului de arme, droguri, fiinţe umane etc. Politica Alianţei se confruntă şi cu aşa-zisele „conflicte îngheţate”, de felul celor din Transnistria, Cecenia, Osetia de Sud, Abhazia, de care nu poate face abstracţie în atingerea obiectivului de proiectare a stabilităţii în Orientul Mijlociu.

Astfel, în lumina campaniei contra terorismului desfăşurată în Afghanistan şi Irak şi extinderii atribuţiilor NATO în această zonă, regiunea extinsă a Mării Negre devine un element primordial al strategiei euro-atlantice.

Cu toate acestea, Vladimir Socor afirma că accentul României pe regiunea Mării Negre ar putea coincide mai degrabă cu planurile Rusiei în această regiune, decât cu cele ale NATO, intenţia de a crea un grup operaţional pentru combaterea traficului de arme, droguri, carne vie şi proliferării armelor de distrugere în masă excluzând, de fapt, NATO din aceste misiuni.

Referitor la rolul ţării noastre, ca stat membru NATO şi riveran Mării Negre, Traian Băsescu a subliniat că Marea Neagră este o obligaţie a României, „elementele care reclamă implicarea României la Marea Neagră fiind cele care decurg din obligaţia noastră de a avea o contribuţie pozitivă la securitatea Uniunii Europene şi NATO”.

Astfel, liniile de definiţie ale strategiei României la Marea Neagră sunt: - asigurarea securităţii regiunii, ca parte a securităţii euro-atlantice, prin combaterea

ameninţărilor şi riscurilor asimetrice, soluţionarea „conflictelor îngheţate” şi îndeplinirea angajamentelor politice asumate la Summitul OSCE de la Istanbul;

- coalizarea eforturilor pentru sprijinirea evoluţiei democratice şi a reformelor interne în statele din regiunea extinsă a Mării Negre;

- atragerea interesului partenerilor occidentali pentru a contribui la dezvoltarea economică a regiunii, prioritară fiind dezvoltarea culoarelor energetice est-vest.8

Asigurarea securităţii regiunii Mării Negre presupune neutralizarea unor

7 Adrian SEVERIN :Slăbiciunea UE pune România in pericol (II), Ziua, 31 mai 2005 8 Sarcinschi, Alexandra; Băhnăreanu, Cristian: Redimensionări şi configurări ale mediului de securitate

regional (zona Mării Negre şi Balcani), Editura Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2005

www.geo

polit

ic.ro

158

riscuri şi ameninţări precum: - tranzitul membrilor organizaţiilor teroriste şi de crimă organizată către Europa

Centrală şi de Vest, prin regiunea Mării Negre; - migraţia ilegală dinspre Asia şi Africa spre Europa Centrală şi de Vest; - vecinătatea apropiată a Caucazului şi a Balcanilor – zone caracterizate de

tensiuni şi conflicte; - fragilitatea democraţiilor islamice din Turcia şi Azerbaidjan; - absenţa instrumentelor de legislaţie internaţională, care să fie recunoscute de către

toate statele din regiune, necesare rezolvării paşnice a conflictelor etnic-naţionaliste; - potenţialitatea ca regiunea Mării Negre să devină o ţintă pentru terorismul internaţional; - apariţia unei „ciocniri a civilizaţiilor”, cauzată de participarea statelor din

regiune la lupta împotriva terorismului.

„Regiunea extinsă a Mării Negre”: actori, mize geopolitice, ameninţări teroriste Rusia a privit cu ostilitate, într-o primă fază, integrarea Balcanilor şi a regiunii

Marea Baltică - Marea Neagră în structurile euro-atlantice. Cu timpul, din 2000-2001, regimul condus de Vladimir Putin a înţeles că procesele în curs sunt ireversibile şi au adoptat o strategie de acomodare, sub semnul pragmatismului.

Declaraţiile preşedintelui rus, de genul „bazinul Mării Negre şi al Mării de Azov se află în zona rusă de interes strategic” ori „ Marea Neagră oferă Rusiei acces direct la cele mai importante rute globale de transport” nu fac decât să sublinieze faptul că Rusia nu doreşte să-şi abandoneze poziţiile deţinute în Marea Neagră.9

În martie 2005, publicaţia rusească „Izvestia” făcea un bilanţ: „Rusia are în prezent şapte baze militare amplasate în afara hotarelor sale, una dintre acestea fiind în Sevastopol (Ucraina), care va rămâne principala bază militaro-maritimă a flotei de la Marea Neagră, până cel puţin în anul 2017.

De asemenea, forţele militare terestre ale Federaţiei Ruse au două baze militare în Georgia (Batumi şi Ahalkalaki), una în Armenia şi una în Tadjikistan. Conform aceleiaşi publicaţii, Rusia mai are şi „nişte subdiviziuni de pacificatori în Abhazia (1.500 militari), în Osetia de Sud (900 militari) şi în Transnistria (aproximativ 1000 militari, precum şi angajaţii pentru paza depozitelor de muniţii)”.10

Pe de altă parte, Rusia se confruntă cu cea mai mare provocare la adresa securităţii naţionale şi regionale, „palestinizarea” Caucazului de Nord. Aşa cum a demonstrat tragedia de la Beslan, din septembrie 2004, Rusia nu este pregătită să lupte eficient cu ameninţările asimetrice de pe teritoriul său, securizarea zonei fiind cu atât mai importantă cu cât singurul port important – Novorossisk – prin care trec exporturile de petrol către Europa, este înconjurat de un arc de instabilitate în Caucazul de Nord.

Poate că Rusia a învăţat că sprijinul ei pentru secesioniştii din Georgia, Republica Moldova şi Nagorno-Karabah a legitimat secesionismul şi apelurile la sprijin militar străin în Caucaz, în special în Cecenia, însă nu recunoaşte că, prin apariţia acestor „state eşuate”, care se finanţează prin război, criminalitate organizată, diverse tipuri de trafic şi corupţie generalizată, a creat condiţiile ideale 9 Costin Ionescu: Marea Neagră – un pivot geopolitic în dispută?, Geopolitica, Nr.1(5)/2005, an IV,

www.geopolitica.ro 10 Dan Dungaciu: Transnistria – miza post-electorală a Republicii Moldova şi miza geopolitica a Mării

Negre, www.studiidesecuritate.ro

www.geo

polit

ic.ro

159

pentru activităţile teroriste cecene, precum atacurile din anii 2002-2004.11 Astfel, deşi alegerile din august 2004, din Cecenia, au permis instalarea unei

administraţii pro-ruse, la 24 august două avioane de pasageri ruseşti s-au prăbuşit după ce două atentatoare sinucigaşe cecene au detonat încărcături explozive la bord – 89 morţi, iar, la 1 septembrie, rebelii ceceni au luat ostateci peste 1200 de copii într-o şcoală din Beslan (Osetia de Nord) – 339 morţi.

Nu în ultimul rând, dependenţa energetică a statelor de la Marea Neagră favorizează planurile ruse de recreare a fostului său bloc. Însă Rusia trebuie să ţină seama de faptul că principalele sale conducte de petrol şi gaze tranzitează Ucraina şi Polonia, tranzitul de resurse energetice spre Occident fiind practic controlat de actori regionali asupra cărora Moscova exercită un control redus.12

Pentru a-şi menţine poziţia de lider energetic al zonei şi a reduce avantajele de poziţie ale Ucrainei, Moscova stăruie în direcţia proiectelor conductei Novorossisk-Balcanii de Est şi a gazoductului subacvatic din Marea Neagră, cu terminalul la Istanbul.

Moscova este preocupată, îndeosebi, de conducta Baku-Novorossisk, motiv pentru care nu poate ceda Cecenia. În acelaşi timp, Rusia încearcă să-şi menţină controlul în Georgia şi să-şi consolideze dispozitivul din Daghestan. În prezent, conflictul este departe de a fi soluţionat, dar există anumite semnale de îmbunătăţire a situaţiei.

Ucraina face parte din Spaţiul Unic Economic dar şi din GUUAM. Tradiţia unor relaţii de apropiere de Germania a supravieţuit regimului comunist, ca şi rivalităţile cu Polonia şi Rusia pentru controlul tranzitului dintre Marea Baltică şi Marea Neagră şi dintre Răsărit şi Occident. UE şi SUA sunt interesate de conectarea Ucrainei la structurile de cooperare în Marea Neagră şi la tranzitul petrolier din Caucaz şi Marea Caspică. Decizia Ucrainei de a realiza integrarea energetică cu Occidentul şi independenţa de Rusia va contribui la transformarea regiunii Mării Negre într-o rută a fluxului de petrol spre o Europă care depinde tot mai mult de livrările de energie din Rusia şi din Marea Caspică.

Din punct de vedere a ameninţării teroriste acest stat nu reprezintă un pericol, instabilitatea politică şi economică, precum şi corupţia şi resurgenţa criminalităţii organizate generând probleme interne care sunt gestionate, mai mult sau mai puţin eficient, de autorităţile naţionale.

Republica Moldova: Transnistria constituie un factor de destabilizare internaţională şi „centru al crimei organizate” est-european, SUA, UE şi OSCE, susţinând retragerea bazelor militare ruse din Transnistria, însă Federaţia Rusă o consideră un fel de „bază înaintată”.

Turcia: consolidarea NATO la Marea Neagră prezintă dublul inconvenient de a-i reduce importanţa strategică în cadrul Alianţei şi de a mări presiunea SUA asupra sa. Totodată, Turcia şi Rusia ar pierde cvasi-monopolul geopolitic obţinut prin „Convenţia asupra strâmtorilor”.

Turcia este interesată de gestionarea tranzitului de petrol şi gaze din Orientul Mijlociu, Caucaz şi Marea Neagră fiind unul dintre promotorii proiectului Baku - Tbilisi - Ceyhan, începând cu 1994, ca alternativă la „Ruta Nordică”, propusă de Rusia. Conductele Baku - Tbilisi - Ceyhan şi Baku - Erzurum vor oferi Turciei o sursă energetică alternativă şi vor spori importanţa strategică a acesteia.

Foarte activă în special în fostele republici sovietice islamice, Turcia, cel mai

11 idem op.cit.1 12 idem op.cit.8

www.geo

polit

ic.ro

160

important pilon american la graniţa masei continentale şi culturale ruseşti, reprezintă unul din liderii regionali în Marea Neagră.

Dintre statele riverane Mării Negre, Turcia prezintă potenţialul terorist cel mai ridicat, în acest complex de ameninţări asimetrice înscriindu-se o resurgenţă a fundamentalismului islamic, etno-separatismului kurd, ultranaţionalismului şi extremismului de stânga, exemple concludente fiind recentele atentate din Istanbul, Cesmet, Kusadasi şi Antalya. Deşi obiectivele vizate de terorişti au fost civile şi turistice nu sunt excluse atentate asupra facilităţilor energetice sau a rutelor de transport maritim

Dintre organizaţiile teroriste active în Turcia menţionăm : - Partidul Muncitorilor din Kurdistan (Congresul Poporului din Kurdistan), grupare

marxist-leninistă a cărei obiectiv este crearea unui stat kurd independent. Principalele ţinte ale actelor teroriste au fost forţele guvernamentale de securitate din Turcia, oficiali turci locali şi locuitori ai satelor care se opuneau grupării. A comis o serie de atacuri împotriva clădirilor care adăposteau misiuni diplomatice turceşti şi diverse firme ale acestei ţări în zeci de oraşe din Europa Occidentală, în anul 1993 şi în primăvara anului 1995. De asemenea această organizaţie este acuzată şi de comiterea atentatelor comise în vara acestui an.

- Hizbullah-ul turc, organizaţie fundamentalist islamică kurdă care a apărut ca reacţie la acţiunile grupării teroriste de extremă stânga „Partidul Muncitorilor din Kurdistan” împotriva musulmanilor din sud-estul Turciei, unde doreşte să instaureze un stat fundamentalist islamic independent.

- Partidul / Frontul Revoluţionar de Eliberare a Poporului (DHKP/C), promovează o ideologie marxist-leninistă şi se declară în mod virulent împotriva SUA, NATO şi împotriva administraţiei turceşti

Are drept ţintă oficiali activi şi la pensie din armata şi securitatea turcă. A iniţiat o nouă campanie împotriva intereselor străine în anul 1990, incluzând atacuri împotriva personalului militar şi diplomatic american şi a clădirilor acestuia. În anul 1996 l-a asasinat pe un renumit om de afaceri turc împreună cu alte două persoane. DHKP/C a comis atentate sinucigaşe cu bombe şi în anul 2001.

România şi-a definit viziunea asupra spaţiului Mării Negre, în Carta Albă a Securităţii şi Apărării Naţionale: „spaţiul Mării Negre reprezintă în acelaşi timp o oportunitate şi o sursă de risc, aflându-se la interferenţa a două axe strategice: Marea Neagră – Marea Mediterană, respectiv flancul sudic al NATO, zonă de importanţă strategică pentru Alianţa Nord-Atlantică, afectată în principal de riscuri transfrontaliere; Marea Neagră – Caucaz – Marea Caspică, spaţiu de tranzit pentru resursele energetice ale Asiei Centrale, influenţat de anumite forme de instabilitate subregională provenite din zona Asiei Centrale”.13

De asemenea, România poate avea un rol strategic în circuitele economice internaţionale, atât pentru tranzitul de petrol din Federaţia Rusă sau bazinul Mării Baltice spre zona consumatoare din vestul Europei (oleoductul Constanţa - Belgrad - Trieste) cât şi în calitate de exportator de electricitate şi produse petroliere.

Perspectiva amplasării unor facilităţi militare americane pe ţărmul românesc şi bulgăresc al Mării Negre, acumularea în cadrul acestei regiuni a problemelor nerezolvate ale Europei (conflictele îngheţate, criminalitatea transfrontalieră, deficitele democratice), dar şi prezenţa unor importante resurse energetice de interes pentru SUA şi statele europene sporesc valoarea strategică a României în regiunea Mării 13 Guvernul României: Carta Albă a Securităţii şi Apărării Naţionale, Bucureşti, 2004

www.geo

polit

ic.ro

161

Negre. Astfel, de la viitoarele baze americane, se pot lansa campanii militare împotriva bazelor logistice ale organizaţiilor teroriste din Orientul Mijlociu, de unde provin cele mai grave ameninţări la adresa securităţii civilizaţiei occidentale.

În ceea ce priveşte potenţialul terorist, în România nu există organizaţii teroriste autohtone, principalele ameninţări de natură teroristă la adresa securităţii naţionale a României derivând din evoluţiile externe ce pot influenţa dinamica unor organizaţii străine, clasificate pe plan internaţional drept teroriste. Acestea sunt reprezentate în România de nuclee care, deşi nu au întreprins acţiuni teroriste asupra unor obiective de pe teritoriul naţional, pot să-şi modifice, în viitor, această atitudine.

Alte ameninţări teroriste la adresa securităţii naţionale a României sunt determinate şi de evoluţia fenomenului migraţiei clandestine, favorizată şi de o serie de vulnerabilităţi ale regimului de frontieră, precum şi de accentuarea interferenţei dintre terorism şi unele segmente ale crimei organizate, ca sursă de finanţare a acţiunilor specifice.

Nu în ultimul rând, atât amplasarea unor baze americane în România (a se vedea exerciţiul militar ROMEX 05 care a avut loc în luna iulie 2005 la Babadag şi folosirea aeroportului militar de la Mihail Kogălniceanu în timpul campaniei militare împotriva Irakului, din anul 2003), existenţa unor facilităţi pentru transportul naval (portul Constanţa) şi prelucrarea produselor petroliere (rafinăria Petromidia din Năvodari), precum şi centrala nucleară de la Cernavodă pot reprezenta ţinte pentru organizaţii internaţionale gen Al Qaeda, dacă acestea ar dori să „pedepsească” România pentru sprijinul acordat coaliţiei antiteroriste internaţionale.

Georgia este dependentă de importurile de energie, strategia pe termen lung a acestui stat fiind legată de apropierea de NATO, UE, SUA şi de dezvoltarea coridorului internaţional de transport prin porturile Batumi şi Poti de la Marea Neagră. Georgia are misiunea de a asigura, în primul rând, securitatea conductelor petroliere de pe ruta Baku-Tbilkisi-Ceyhan.

Din punctul de vedere al vulnerabilităţilor la adresa securităţii interne a acestui stat menţionăm separatismul din Osetia de Sud, Adjaria şi Abhazia, neacceptat de Georgia care susţine o soluţie de integritate teritorială, cu largă autonomie locală şi retragerea forţelor de pace ruse.

Referitor la ameninţările teroriste ce pot iradia şi în alte state din bazinul Mării Negre subliniem concentrarea a circa 1000 de separatişti ceceni, cărora li sau alăturat membri ai unor facţiuni fundamentalist islamice afiliate Al Qaeda, în regiunea de frontieră cu Cecenia, Pankisi Gorge.14

Anihilarea grupărilor teroriste din această regiune este esenţială pentru asigurarea securităţii interne a Georgiei, din această regiune putând fi organizate atentate teroriste, precum şi trafic de armament şi fiinţe umane în statele învecinate.15

Azerbaidjan: un punct strategic important pentru exploatarea şi tranzitul resurselor de petrol din Marea Caspică, este considerat, după Cecenia, regiunea cu potenţialul cel mai ridicat de a exporta insecuritate şi criminalitate organizată în regiunea Mării Negre.

Democraţia islamică precară, expusă resurgenţei fundamentalismului islamic, interesele strategice ale Turciei şi Iranului, existenţa taberelor de refugiaţi georgieni, proveniţi din Abhazia, precum şi secesionismul populaţiei armene din enclava Nagorno - Karabah, unul dintre „conflictele îngheţate” din regiune, au permis dezvoltarea unor

14Gvosdev, Nikolas K: The Georgian Gambit. Tread carefully, March 7, 2002, www.nationalinterest.org 15 Baran, Zeyno: United States Will Help Georgia Fight Terrorism and Strengthen Internally, www.csis.org

www.geo

polit

ic.ro

162

reţele criminale care pot alimenta cu fonduri sau oferi baze logistice organizaţiilor teroriste fundamentalist islamice. De menţionat că, începând cu anul 1990, datorită conflictului etnic din regiunea Nagorno - Karabah, circa 800.000 de etnici azeri s-au refugiat din teritoriile ocupate de forţele militare ale Armeniei şi 230.000 de etnici armeni s-au refugiat din Azerbaidjan.

De menţionat că atât Georgia cât şi Azerbaidjanul reprezintă cel mai important coridor de acces pentru forţele NATO către bazele militare şi teatrele de operaţiuni din Asia Centrală şi Orientul Mijlociu.

Armenia are pe teritoriul său baze militare ruse şi este implicată în dispute teritoriale cu Azerbaidjan şi Turcia, generând atât ameninţări teroriste la adresa statelor învecinate, prin permiterea stabilirii de baze logistice ale organizaţiei teroriste Partidul Muncitorilor din Kurdistan şi a refugiaţilor armeni din Azerbaidjan, precum şi criminalitate organizată, prin activităţile de trafic de droguri şi de sabotare a reţelei ruse de transport a gazului natural.

Terorism şi antiterorism maritim la Marea Neagră Terorismul maritim a devenit o ameninţare redutabilă atât la adresa navelor

militare cât şi a celor civile, dat fiind faptul că acestea reprezintă potenţiale ţinte pentru grupările teroriste, aşa cum a fost cazul atentatului Al Qaeada asupra crucişătorului american USS Cole, în anul 2000.

Având în vedere faptul că Marea Neagră este un important punct de convergenţă a coridoarelor de transport naval de resurse petroliere, care leagă continentul european de Caucaz, Orientul Mijlociu şi Asia centrală, menţionăm faptul că, la nivelul anului 2003, 22% dintre facilităţile navale care au fost atacate erau petroliere.16

Traficul de armament, droguri şi fiinţe umane a proliferat pe rutele navale, dat fiind că transporturile navale sunt mai puţin controlate decât cele aeriene şi terestre. Astfel, mii de imigranţi din Orientul Mijlociu, Asia şi Africa pătrund ilegal pe continentul european folosind rutele navale.

Nu în ultimul rând, rutele clandestine din Marea Neagră, folosite de elemente implicate în activităţi de crimă organizată şi trafic de armament pot fi folosite de organizaţii teroriste pentru transferul de resurse umane şi chiar arme de distrugere în masă.17

Astfel, în luna aprilie 2004, la Istanbul, autorităţile vamale turce au descoperit într-un container descărcat de pe o navă aflată sub pavilion bulgar, 500 de arme semiautomate AK 47 care aveau drept destinaţie Paraguay, însă care erau destinate, în opinia autorităţilor turce, organizaţiei teroriste „Congresul Poporului din Kurdistan”.18

Un punct strategic la Marea Neagră este reprezentat de Strâmtoarea Bosfor, care asigură accesul dinspre Asia spre Europa, conectând statele riverane Mării Negre de Marea Mediterană, mii de tancuri de petrol traversează anual Strâmtoarea Bosfor.

În acest sens, un potenţial atentat terorist asupra unui tanc petrolier care traversează Strâmtoarea Bosfor va avea un efect catastrofic, atât asupra economiei cât şi a mediului înconjurător din statele riverane Mării Negre.19

Situaţia strategică din Strâmtoarea Bosfor va deveni critică din momentul în

1 6*** Hi-Tech Pirates Wage Terror on the High Seas, 17 February 2004, www.iol.co 17 *** Black Sea Security: Filling the Vacuum?, The Centre for SouthEast European Studies, May 17,

2005, www.csees.net 18 Ali M. Köknar: Maritime terrorism: a new challenge for NATO, www.iags.org 19 *** Developing a New Black Sea Security Agenda: Oil, Pipelines and Regional Security, The Nixon

Center, Washington, January 14, 2004

www.geo

polit

ic.ro

163

care companiile petroliere ruseşti îşi vor atinge obiectivele de producţie şi din momentul în care Consorţiul Conductelor din regiunea Mării Caspice va începe transportul de petrol din Kazahstan spre Marea Neagră, fapt care va paraliza traficul prin această strâmtoare.

În acest sens, producerea unui atentat terorist asupra unui petrolier care traversează Strâmtoarea Bosfor ar produce nu numai pagube materiale ci şi victime umane, dat fiind faptul că Istanbul este o metropolă cu 14 milioane de locuitori.20

De menţionat că, în anul 1996, nouă terorişti pro-ceceni (şase turci de origine abhază, doi ceceni şi un etnic abhaz din Georgia) au deturnat un feribot turc care efectua curse în Marea Neagră, luând ostateci, pentru trei zile, 255 de pasageri şi pe membrii echipajului, ameninţând că-l vor arunca în aer. Din fericire criza a fost dezamorsată în urma negocierilor purtate de terorişti cu autorităţile turce.

De asemenea, minarea portului georgian Batumi de la Marea Neagră, prin care se exportă 60% din petrolul caspic, în timpul unei crize politice între regiunea separatistă adjară şi autorităţile georgiene, demonstrează potenţialitatea ameninţării teroriste la adresa facilităţilor maritime.

Dată fiind iminenţa ameninţării teroriste în Marea Neagră, NATO a decis să extindă Operaţiunea Active Endeavour, care asigură securitatea navală în Marea Mediterană după atentatele din 11 septembrie 2001, se va extinde şi în bazinul Mării Negre. Extinderea Operaţiunii Active Endeavour în Marea Neagră ar contribui la securitatea regională, prin acţiuni de monitorizare şi intervenţie antiteroristă chiar şi în afara ariei de acţiune a pazei de coastă din apele teritoriale naţionale.21

Până şi Rusia, care a privit cu rezervă implicarea NATO în Marea Neagră, în urma atentatului terorist de la Beslan, Osetia de Nord, şi-a exprimat deschiderea de a participa la această operaţiune navală, trei nave de luptă ruseşti din Flota Mării Negre participând la acţiuni de patrulare, începând cu luna noiembrie 2004.22

De menţionat că, în plan militar, România participă la activităţile Grupului de Cooperare Navală în Marea Neagră (BLACKSEAFOR), creat în 2001, ca bază pentru formarea unei Forţe Navale Multinaţionale, împreună cu Turcia, Bulgaria, Georgia, Ucraina şi Rusia, în august 2005 preluând chiar comanda acestei operaţiuni pentru un an.

Grupul Naval de Acţiune Comună în Marea Neagră are ca obiectiv cunoaşterea reciprocă, consolidarea încrederii şi securităţii în Marea Neagră, acţiunile fiind axate pe probleme umanitare, de căutare-salvare, împotriva minelor, poluării, etc.

Supravegherea spaţiului maritim al Mării Negre se combină cu necesitatea de a dezvolta instrumentele regionale şi infrastructura pentru dislocarea şi susţinerea forţelor în teatre de operaţiuni îndepărtate. Noile tehnologii militare au diminuat importanţa vechilor rute maritime dar au crescut cerinţele pentru noi tipuri de capacităţi şi reţele de luptă, pentru utilizarea cărora Marea Neagră a căpătat o importanţă similară celei trecute, dacă nu chiar mai ridicată.23 20 Baran, Zeyno: Dezvoltând o strategie euro-atlantică pentru Marea Neagră. Exemplul zonei caspice, în

Ronald D. Asmus, Konstantin Dimitrov, Joerg Forbrig (eds.): “O nouă strategie euro - atlantică pentru regiunea Mării Negre”, Institutul Român de Studii Internaţionale, 2004

21 *** The role of NATO in the security of the Black Sea region, Black Sea Trend Review, Vol.2, No.5, 2003 22 Babaoglu, Orhan: U.S.-Turkish Cooperation against New Maritime Threats in the Mediterranean

Basin, www.washingtoninstitute.org , December 7, 2004 23 Maior, George Cristian: Noii aliaţi si dinamica de securitate in zona Mării Negre, la conferinţa „OSCE -

Japonia: identificarea modalităţilor efective pentru prevenirea conflictelor in noul mediu internaţional de securitate. Mecanismele securităţii europene si securitatea in Asia“, 15 - 16 martie 2005

www.geo

polit

ic.ro

164

În ceea ce priveşte cooperarea privind paza de coastă, sunt de menţionat acordurile bilaterale semnate între statele riverane, precum şi stabilirea, în anul 2003, a unui Centru Regional pentru Informare şi Coordonare Integrată la Marea Neagră, cu sediul la Burgas, Bulgaria. Această instituţie are drept scop îmbunătăţirea schimbului de informaţii prin acţiuni poliţieneşti şi de comunicaţii comune statelor riverane Mării Negre.

Un alt instrument instituţional care ar putea juca un rol important în întărirea cooperării dintre instituţiile de apărare a ordinii publice este Organizaţia pentru Cooperare Economică la Marea Neagră, însă acest rol este slab definit, protocolul de funcţionare a acestei organizaţii necuprinzând prevederi clare referitoare la securitatea regională.

O situaţie similară întâlnim şi în cazul iniţiativelor TRACECA sau INOGATE ale Uniunii Europene, Strategiei euro-atlantice pentru stabilizarea şi integrarea zonei Mării Negre, pactului regional GUAMM sau Grupului de la Minsk, iniţiative instituţionale care nu asigură, în mod explicit, un cadru propice unei cooperări antiteroriste în zona Mării Negre.

Concluzii Statele regiunii extinse a Mării Negre trebuie să ţină cont atât de importanţa

ce li se acordă în lupta împotriva terorismului, cât şi de statutul lor de punte de legătură comercială şi zonă de tranzit între Europa Centrală, Orientul Mijlociu şi Asia Centrală.

În domeniul securităţii, ar trebui să deţină prioritate programele şi proiectele ce au drept scop accelerarea integrării statelor în structurile europene şi euroatlantice, eficientizarea strategiilor de prevenire şi luptă împotriva noilor riscuri, pericole şi ameninţări la adresa regiunii, precum terorismul şi crima organizată.

În acest sens este de menţionat că au fost făcuţi paşi importanţi în crearea unui cadru instituţional adecvat, trei dintre statele riverane Mării Negre – Bulgaria, Turcia, România – sunt membre NATO iar alte trei – Ucraina, Georgia şi Azerbaidjan – sunt angrenate în Parteneriatul pentru Pace. În această regiune, România şi Bulgaria au devenit furnizori de securitate şi parteneri eficienţi în misiunile internaţionale de menţinere a păcii şi de combatere a terorismului, rolul acestora urmând să crească în urma amplasării bazelor militare americane pe litoralul Mării Negre. State candidate la accederea în NATO, Ucraina, Georgia şi Azerbaidjan acţionează ca aliaţi de facto ai acestei alianţe militare asigurând spaţiu terestru, naval şi aerian, precum şi forţe de menţinere a păcii în campaniile militare ale NATO şi SUA.24

Atentatele teroriste împotriva SUA, Spania, Marea Britanie şi Turcia au adus în prim plan rolul jucat de statele regiunii extinse ale Mării Negre în combaterea pătrunderii ilegale de membri şi susţinerii logistice şi financiare a celulelor din Europa ale organizaţiilor teroriste, aceste state putând deveni promotori şi nu consumatori de securitate.25

În cazul României, ţara noastră trebuie să continue misiunea asumată de lider în eforturile regionale de contracarare a pericolelor şi ameninţărilor asimetrice, precum terorismul şi armele de distrugere în masă.

24 Asmus, Ronald D: Developing a New EuroAtlantic Strategy for the Black Sea Region, Istanbul Paper no.2 25 Socor, Vladimir: Advancing Euroatlantic Security and Democracy in the Black Sea Region, Testimony

before the Senate Foreign Relations Committee, Subcommittee on European Affairs, March 8, 2005

www.geo

polit

ic.ro

165

BLACK SEA IN THE XXI CENTURY - PERSPECTIVES OF REGIONAL EVOLUTION -

Mădălina Virginia ANTONESCU

Rezumat: În prezent, zona Mării Negre trece printr-o etapă interguvernamentalistă, bazată pe cooperarea între state, cu păstrarea suveranităţii, în ciuda anumitor tendinţe de integrare economică , precum intenţia statelor BSEC de a crea o zonă economică de liber schimb. BSEC, o organizaţie internaţională reprezentativă pentru această zonă, este doar un tip clasic de organizaţie, o reflectare a multilateralismului şi nu demonstrează cu suficientă claritate şi forţă politică intenţia statelor membre de a fi de acord cu crearea unei ordini autonome instituţionalizate sau cu crearea unei organizaţii de integrare bazate pe o implementare progresivă a pieţei unice în zona Mării Negre, după modelul UE. La începutul secolului XXI, Marea Neagră este mai degrabă o zonă geopolitică, importantă pentru resursele sale energetice şi pentru rutele de gaz şi de petrol, decât o veritabil regiune - înţeleasă ca exprimând existenţa unei entităţi coerente, cu natură socială, economică, politică sau militară, capabilă să ia măsuri ca un actor distinct, având un sens clar al identităţii sale, al apartenenţei la o istorie comună, având propriile sale interese şi instituţii necesare pentru a îşi îndeplini obiectivele sale. Cooperarea economică la Marea Neagră a devenit, după evenimentele din 11 septembrie 2001, după intervenţia în Afganistan şi după războiul din Irak , un tip extins de cooperare pe două mari paliere: cooperarea economică, extinsă nu doar în ceea ce priveşte statele din regiune cât şi comunitatea transatlantică; în al doilea rând, Marea Neagră se afirmă ca o regiune geopolitică având un rol cheie pentru comunitatea transatlantică dar şi pentru statele cu interese în regiune, în special pentru Rusia; în promovarea stabilităţii şi securităţii sale, atât UE cât şi NATO, doi actori majori în regiune, sunt interesaţi să adopte strategiile necesare.

Defining Black Sea as a distinct region Despite the fact that Black Sea has represented during the history, a specific

civilizational link between bordering political entities, despite its imperial imprints- Hellenistic, Roman, Byzantine, Ottoman, Russian - , we cannot admit the existence of a true regional identity for this zone; also, it is difficult to try to define the meaning of the Black Sea understood as a region1. Is the Black Sea a true region or is only a place, without political coherence, without cultural identity, without common political objectives animating the bordering states in initiating bilateral or multilateral cooperation in this zone; is it really a geographical area without geopolitical importance, nor capacity to attract the great powers in order to choose a policy of involvement that would be equally in the benefit of bordering states and of the entire region stability? It is difficult to say, especially when we are referring to the last 50 years while Black Sea was been kept in a “lethargic” geopolitical condition.

When we are trying to define Black Sea as a region, it must be said that the notion of “region” can have political, economical, cultural or military various dimensions.

Black Sea area can be seen as a “region“ from many different points of view. Thus, there are opinions about Black Sea region constituted as a group of states and/or territories bordering the same sea2. But also, Black Sea area can be represented from

1 Igor Munteanu - „ The Black Sea Space: a Mixture of Forming Identities” , in „ A New Euro-Atlantic Strategy for the Black Sea Region”, coord. Ronald D. Asmus, Konstantin Dimitorv, Joerg Forbrig, Ed. IRSI „ Nicolae Titulescu”, Bucuresti, 2004, pg. 77. 2 Karsten Fledelius- “What is a region? What is regionalism?” , in Regional Contact IX, no. 10/1995, Journal for Regional Information and the Exchange of Experience and Ideas in the Field of European Regionalism ; The Foundation for International Understanding , Copenhagen , Danemark, European

www.geo

polit

ic.ro

166

an institutional perspective- as a group of states participating in a treaty-based regional organization - as BSEC; or, in an extended vision, as an area of cross-bordering territories - due to the increased interdependencies between infra-states actors, that are surpassing the state frontiers, creating some distinct communities. Black Sea region is a historical space of cultural cross-roads, due to the fact that, in the past, it has been incorporated in various empires- Byzantine, Ottoman, Russian/Soviet empires- , because of the political will of each power to have access to the sea and to the main commercial roads of the time passing through this zone.

Regions can be land areas or maritime zones, bordered by states that possess, due to the common moments of history, some common aspects; in the case of Black Sea, political entities had constantly the political wish to maintain their access to the sea, and to use the maritime area as a commercial road and as a way to improve their economic and military power, despite the reality of the great powers “concurrence”.

But Black Sea was not a genuine, distinct region endowed with legal personality, nor with political will, capable to act as a distinct actor in the international relations, nor through the regional organizations constituted of bordering states, as BSEC.

Black Sea area is a maritime space, lacking of organic communities, as in the euro-regions case. Black Sea, as political region, can be conceivable only as a zone bordering the nation-states which are detaining the three great types of controls over this zone: political, economical and military control. It is important to regard the Black Sea area as a-typical region, if the majority of regions are constituted of land territories and often as parts of states national and sovereign territories. Black Sea area is a maritime zone that is partially escaping to this sovereign monopoly that states are exerting over the land types of regions. On the same time, it can be noticed another paradox: in the absence of infra-state actors, of organic communities, Black Sea is defined through the perspective of the bordering nation-states and also, of the various links between the communities living in the zones between two states that have access to the sea.

Black Sea type of trans-border cooperation can be conceivable, as associating not only the bordering states, but also, towns, small states, various societal actors from the bordering states. This hypothesis, based on the development of the political actors at sub state level, in the Black Sea region, can be developed at the middle of XXI Century, as a way to create new types of trans- border links, new forms of cooperation, a trans-regional network in which the states will become only participants, and not the dominant actors. On the other hand, this hypothesis is presenting the disadvantage that the bordering states will loose their capacity to control the trade fluxes and the non-state actors of the zone; practically, once the Black Sea region will be based on the network pattern, it doesn’t seem likely that states will be capable to manage this network and to keep it under their control.

In the second hypothesis about the possible evolution of the Black Sea in the XXI century, the states are becoming the principal actors that are defining the strategy of development, based on their specific needs. States can choose a type of intergovernmental cooperation, enforcing some representative international organization as BSEC; or, they can make a more courageous option: to initiate and

Centre for Ethnic, Regional and Sociological Studies- ECERS, Maribor, Slovenija; Copenhagen – Maribor 1995, pg. 15

www.geo

polit

ic.ro

167

to develop progressively an economic type of integration, a free trade area, that subsequently, will be added to a political integrationist dimension, like in the case of EU integration. If the Western European integration has started with the integration of charcoal and steel industries, in the Black Sea region can be initiated a form of integration based on energy sector; a market of gas and a regional market of energy1 might be created. These economic forms of advanced cooperation can represent the beginning of an integration process between bordering states - and, in the vision of an extended Black Sea, this regional market will also include the Balkans and the three sovereign states from Caucasus-, a new type of economic block endowed with appropriate political and institutional framework capable to fulfill its integrationist objectives.

The question is that, in the hypothesis of a regional economic block at the Black Sea, a border zone for EU and for NATO, this block will acquire sufficient independency in relation with the Occidental centers of power, in order to develop a form of integration separately from these political organizations, or, in the second variant, if the transatlantic community will become the necessary partner of this new regional block.

Practically, at this stage of evolution of the Black Sea region, the integration - political or economical - is representing only a vague wish, not even a clear objective. But, if in the future this project will be accomplished, the integration of the Black Sea states will certify the implicit transformation of this area in a genuine economic and political region, in a distinct actor, capable to initiate as such, partnerships with other regional blocks like EU or AELS, capable to participate to the European Economic Space - in an extended vision, if it will choose the variant of a close partnership with EU.

Toward a regional type of identity? Black Sea, at the beginning of the XXI century, is rather a geopolitical zone,

important for its energetic resources and for the routes of gas and petroleum2, that a region - a concept expressing the existence of a coherent entity - with social, economical, political or military nature -, capable to take measures as a distinct actor, having a clear sense of identity, of appurtenance to a common history, having its own type of interests and institutions in order to fulfill its objectives.

Another definition about a border region stricto sensu, used by Council of Europe and EU, cannot be seen as appropriate for defining the Black Sea as a region, due to the emphasis of the organic criterion - the collectivity living in this zone; thus, in this definition , the trans-frontier region is seen as a public territorial collectivity, placed immediately under the state level, and having a common land frontier with 1 Sergiu Celac- “Five Arguments for More Active Involvement of the Occident into the Black Sea Region”, in Ronald D. Asmus, Konstantin Dimitrov, Joerg Forbrig- “A New Euro-Atlantic Strategy for the Black Sea Region”, Ed. IRSI “Nicolae Titulescu” , Bucureşti, 2004, pg. 142. 2 In order to become less dependent of the Saudi oil resources, USA and EU have the interest to find new resources of energy. In this context, huge resources of Caspian Sea are becoming essential for the Occident, especially because states, on which territories are these resources, are not OPEC countries. From this perspective, Black Sea is beginning to represent the main road for transport of the oil and gas provided from non- OPEC areas. The project of Ron Asmus, pledging for the integration of the Black Sea area into the strategic Occidental space, as prioritary goal for NATO and EU, is suggesting that transatlantic community must begin to exert its influence in Caucasus, Moldova and Ukraine by supporting the EU expansion to Romania, Bulgaria and Turkey. See Cristian Campeanu - „ An integrative strategy for the Black Sea Area”, in „ Romania Libera”, no. 4406, 11 Sept. 2004

www.geo

polit

ic.ro

168

one or many collectivities of the same type, placed in a neighbor state. Because it is impossible to define Black Sea in the light of this restrictive definition, as political and administrative unity within a national state, another types of definitions about the concept of the region, can be used, in order to give concrete content to the idea that Black Sea can represent a real region, and not a simple space.

The most large definition on a region was been elaborated by Denis de Rougemont, in 1978; in this opinion, the region is constituted by the ensemble of the common problems- regarding the space, and various economic, social, cultural sectors of activity, needing a common way to be solved1. In the Black Sea area we can identify sectors of common interests for the bordering states, as industry, trade, science, technology, environment, economic cooperation. Common problems are not involving only the need to solve infra-regional conflicts or to respond to different risks to the region, but also, the capacity of the regional actors to identify common interests and sectors for cooperation.

Can Black Sea be defined as a real trans-frontier region? The answer will be positive if we are referring to the great economic opportunities for the bordering states, that are giving to them a considerable impetus to create an institutional structure to manage these common needs - like BSEC2-; on the other hand, the answer will be negative, if Black Sea is seen as a zone without a coherent and visible behavior as a regional actor, incapable to surpass the sovereigns conception about the preeminence of the states over its regional identity, if the Black Sea will become a new entity incapable to support a coherent network of economic, and cultural relations between the communities of bordering states. As a trans-frontier region, Black Sea is definitely, provoking the nation - states, forcing them to cooperate on various fields, due to their feeling of belonging to a distinct area, due to the geographical location, to the organic components and to the cultural similitude.

But, at the beginning of the XXI century, we cannot consider Black Sea as a space endowed by history with a common culture, with a distinct cultural identity3.

1 Practical Course of Trans-frontier Cooperation; Centre of Information and Documentation of the Council of Europe at Bucharest; Centre of Regional and International Studies, Pitesti; Ed. “ Monitorul Oficial”, Bucuresti, 2000, pg. 23. 2 Which is seen as a form of economic cooperation between the states of the zone, oriented to remove the barriers to trade, to give impetus for the investments and capital flows, to diversify and extent the commercial relations between member states, to form an economic group capable to face three economic blocs like EU, North America and South East Asia; to increase the visibility of BSEC states on international level. See Mircea Malitza, André Richelieu- „ The Black Sea Economic Cooperation Zone: An Alternative to the Emergence of Regional Blocs”, in „ Regionalism. Concepts and Approaches at the Turn of the Century”, Ed. Monitorul Oficial, Bucureşti, 1995, pg. 181. 3 Regional identities, in the vision of some authors, are made under the pressures of external forces. Black Sea is defined as a distinct geographical unity - not as a region -, which identities are still in process of historical formation. It has an identity firmly linked to the Occident, despite its discovery during the Hellenistic period, despite its subsequent integration in the first great globalisation of European and Mediterranean history- the Roman Empire-, despite its role of being the hinterland for Byzantine Empire and the core of Euro-Asiatic Empire of Ottomans. Black Sea is becoming today the Oriental border of the Europe. This is seen, in the opinion of the author, as the base for revealing an Euro-Atlantic identity, consequence of an Euro-Atlantic history that will not reflect a relation of hegemony between a centre of power and the states from the region, but an active participation of this region to the political international community, an integration of the Black Sea in the extended community of Europe. See Bruce Hitchner- „ A Sea Friendly with the Aliens: History and Achievement of an Euro-Atlantic Strategy for the Black Sea”, in „ A New Euro-Atlantic Strategy for the Black Sea Region”, coord. Ronald Asmus, Konstantin Dimitrov, Joerg Forbrig, Ed. IRSI „ Nicolae Titulescu”, Bucureşti, 2004, pg. 28; 31.

www.geo

polit

ic.ro

169

The heterogeneity of this area can be seen as an advantage, because Black Sea can represent a bridge between Europe, Caucasus and Middle Orient zones; on the other hand, this mixture of civilizations can be a disadvantage for the creation of a unitary cultural identity of the region in this century, even despite the impetus of globalization and of increased cultural interdependencies between bordering states. The difficulty to create a cultural regional identity for this zone will grow once we are embracing the vision of an extended Black Sea area, due to the fact that this vision is rather based on interests of transatlantic community to bring security and stability in the zone, to transform it into an area of peace and political stability, and secondly, due to the major cultural differences between states and between the geographical areas involved in this strategy of security, that will make incoherent any attempt to give to the Black Sea a cultural common face, to identify common and stable types of cultural aspects for this region.

On the other hand, Black Sea can be seen as a region, but in a strict sense: as a field of economic cooperation between bordering states; as a zone of states in transition to market economy and to the rule of law model; as a zone of young democracies and of former - USSR members wishing to acquire the democratic political stage. Other way speaking, Black Sea area is defining itself as a political region - if the transatlantic community is exporting in this area the model of democracy and if the bordering states are open to this model1; and also, as an economic area, with huge potential - due to the new routes for oil and gas that will pass through this zone; due to the raw materials discovered in this zone, and also, due to the wish of bordering states to adopt the market economy model.

Different functions of the Black Sea region In the hypothesis of considering Black Sea area as a region, this will lead to

recognize implicitly that Black Sea is able to accomplish the specific functions of a trans-frontier construction: the integrative function, referring to the concrete contribution that the Black Sea region will be able to bring to the European integration process2 - in the future, through the possible expansion of the present European Economic Space/ 19943, or through the creation, in partnership with EU, of a New

1 For example, BSEC is perceived as an necessary instrument for the states wishing the integration into the EU structures, to fulfil their objectives. See Alla A. Yaz’kova-„ Black Sea Area- an Important Direction of Subregional Cooperation. Possibilities and Realities”, in „ Regionalism. Concepts and Approaches at the Turn of the Century.”, Ed. Monitorul Oficial, Bucureşti, 1995, pg. 173. Political identity of Black Sea area is thus, oriented to create complementarities with the European political quality of member. BSEC is becoming a preliminary stage for the states of this zone to prepare themselves for a future integration into EU. It is a vision expressing implicitly the lack of autonomy of the region, and its fall into the modest state of political place with transitory role, in fact, proving an incapacity to behave as a regional actor. 2 Some authors are noticing among the perceived risks and dangers of BSEC the fact that, with exception of Greece, witch is EU member, the other member states have not this EU membership quality; this is interpreted as a discrepancy which is capable to lead to some discontent in the future between BSEC members. See Oya Akgonenc Mughisuddin- „ The Balkan and the Black Sea Regional Cooperation”, in „Regionalism. Concepts and Approaches at the Turn of the Century”, Ed. Monitorul Oficial, Bucureşti, 1995, pg. 200. But , with the future accession of Romania and Bulgaria in EU, after 2007, it can be formed within BSEC a kind of leading group that might have as objective to support the integration into EU of other BSEC members, adding thus, to the BSEC, a specific complementary dimension, as preparatory organization for integration into EU political system. 3 „ Practical Course of Transfrontier Cooperation”, Centre of Information and Documentation of the Council of Europe at Bucharest; Centre of Regional and International Studies, Pitesti; Ed.“ Monitorul Oficial”, Bucureşti, 2000, pg. 79-80.

www.geo

polit

ic.ro

170

Economic Space gathering the EU Unique Market and the Black Sea states. This will be a scenario fit for the hypothesis when BSEC will choose to reveal itself into a real integrationist form of cooperation, by developing also its economic dimension1.

Another specific function of a trans-frontier region, expressing the participation to the creation of an“ Europe of regions”2 - a project that is favorable to the non-state actors and which is creating real worries for the advocates of sovereignty and for the adepts of states as dominant actors in the Europe of XXI Century -, is the geopolitical function3. Thus, Black Sea region will be projected to encourage the concept of frontiers as spaces of communication, as links4 between collectivities living within the riparian states.

Trans-frontier cooperation between collectivities of riparian states will be encouraged, in this hypothesis, despite certain nationalist or sovereignties retorts. Trans-frontier cooperation, if in the world of XXI century the Black Sea will be recognized as a region at an international level, will be generalized- by attracting 1 Some authors are considering that it is seems no likely that Black Sea become a post-modern transregion, because the states are too preoccupied with being states to engage in the internal micro- regionalization necessary to generate transregions. See Ole Waever and Hakan Wiberg – „Baltic Sea/ Black Sea. Regionalization on the Fringes of the New Europe”, in „Regionalism. Concepts and Approaches at the Turn of the Century”, Ed. Monitorul Oficial, Bucureşti, 1995, pg.227-228. 2 Because the actual dynamics of the corporate capitalism and the localization of politics appear to dismiss definitely the idea of state, due to the fact that the two problems, the European regionalism and the sovereignty of the European nation states have a close link; the desire of integration for the new regions formed on the basis of security needs is considerate as being stronger that the desire of the states to be integrated into a larger ensemble. Regions are representing fragile entities, still to be legitimised. See Cirila Toplak- „ A Europe-State or a Europe of regions”, book review to „ The History of the Idea of Europe” from the series „ What is Europe”, revised edition, by Pim den Boer, Peter Bugge and Ole Waever ; The Open University, Milton Keynes, UK, 1995, in Regional Contact IX, no. 10/1995, Journal for Regional Information and the Exchange of Experience and Ideas in the Field of European Regionalism; The Foundation for International Understanding, Copenhagen, Danemark, European Centre for Ethnic, Regional and Sociological Studies- ECERS, Maribor, Slovenija; Copenhagen – Maribor 1995, pg. 302-303 3 Some authors are pledging for the necesity to integrate the extended region of the Balck Sea into the Euro-atlantic system: Black Sea being the appropriate place to begin the struglle against the traffic with drugs, against the traffic with human beings, and also, against the illegal immigration; also, this zone is a key-road for the entrance of heroine to the European markets; and also, it presents interest for terrorists networks. These are some reasons proving that Euro-Atlantic states have here a particular interest to develop Black Sea into an unitary region, based on specific activities to strengthen peace and stability in Europe, and secondly, on concrete measures to face the menaces from the extended Middle Orient. See Ronald Asmus, Bruce P. Jackson- „Black Sea and the Frontiers of Freedom”, in „A New Euro-Atlantic Strategy for the Black Sea Region”, coord. Ronald Asmus, Konstantin Dimitrov, Joerg Forbrig, Ed. IRSI „Nicolae Titulescu”, Bucureşti, 2004, pg. 20-21. 4 Europe has already experienced very different forms in the existence of a border; a border was marked out in order to separate, keep away and isolate, to protect ; but another function of the border is that of making possible joining and meeting between people. But also , the great importance given to the new „Limes„ in protecting the European identity, is proving implicitly that the centre of Europe is affected by a crisis of identity, by a period of weakness; it is the threaten identity and the internal crisis that make Europeans pay great importance to the the borders designed for protection. See Krysztof Czyewski - „The idea of a Border in the European Tradition”, in Regional Contact IX, no. 10/1995, Journal for Regional Information and the Exchange of Experience and Ideas in the Field of European Regionalism; The Foundation for International Understanding, Copenhagen, Danemark, European Centre for Ethnic, Regional and Sociological Studies- ECERS, Maribor, Slovenija; Copenhagen - Maribor 1995, pg. 123. Otherway speaking, creating a clear strategy for the extended region of Black Sea is proving implicitly the need of transatlantic community to build a solid border, to consolidate the „limes” of EU and NATO especially in order to be capable to insure protection for a weak centre. This is true for EU that cannot built a genuine and powerful dimension of common defence, but not for NATO which is an organization ready to expand its strategy of security and stability outside its original zone of protection.

www.geo

polit

ic.ro

171

in this trend all the riparian states, and for the vision of an extended Black Sea region - even states of Middle Orient, or Caucasus -, and will be irreversible- the conception about the Black Sea region will acquire a political clear sense, trying to impose concrete ways and instruments of participation to the European integration process for riparian and non-riparian states belonging or included in this area. Thus, non-European states, through the geopolitical and integrative functions of the trans-frontier type of cooperation, will have to re-ordinate their interests at the Black Sea, in order to give impetus to the creation of a Europe of regions, and – the most strange effect - to consider themselves as participants to the European integration process, even if some of them will never become EU members - if we are referring to the project about the Black Sea extended region.

Shall we participate, at the beginning of the XXI century, at the construction of a Europe made partially by non-Europeans, through the effect of cooperation between “regions”? The global age is full of surprises, due to the appearance of new non-state actors, and of new forms of cooperation surpassing the classic multilateralism. What is important is that the geopolitical function of a trans-frontier cooperation - as a form of cooperation in which the state isn’t anymore the dominant actor -, will be irreversible, with direct consequences over the state sovereignties, and over the pattern of centralized state, especially in these places where the national conscience was a result of a centralized and unitary form of state.

This perspective - the irreversible effect of any trans-frontier cooperation, which is an integrationist perspective, is differing radically in relation with the bilateral or multilateral types of state cooperation- which is based, in majority of cases, on intergovernmental approach and which is temporary, not obliging the contracting states without their free political will. The irreversibility of any trans-frontier cooperation is showing that it is a major difference: while the state can be legally and politically engaged in forms of intergovernmental cooperation on a specific period - except the integrationist constructions as EU which are representing a specific and not a common way for states to cooperate-, preserving their sovereignty, the forms of non-states cooperation are all destined to serve as a base for integrationist regional processes.

Finally, the last function of a trans-frontier region is the subsidiary function - inscribed in the Maastricht treaty -, designed to give an impetus to the economically disadvantaged regions of the Europe. In this context, the Black Sea region can participate to the implementation of an extended European policy of economic and social cohesion. Many of the policies that at present, are applying exclusively to the EU members or between EU spaces and the EU candidates, can involve equally, the states of the Black Sea region in the hypothesis of a close inter-regional type of cooperation between EU and Black Sea regions.

Black Sea area: between integrationism and intergovernmentalism The perspectives of cooperation between EU and the Black Sea region are

involving more than bilateral or multilateral agreements between the states from these two regions, and also, more than cooperation between the institutional structures of two organizations representing the two regions: EU and BSEC.

Micro-regions of the Black Sea area can be included as subjects in the development of new European extended policies in commercial, industrial, energetic, infrastructural sectors, contributing to the creation of an Extended Economic European Space.

Black Sea will become thus, not an European periphery, not an economic

www.geo

polit

ic.ro

172

zone without any identity and separated from the European necessities and objectives, but an area where European policies are applied on the base of trans-frontier cooperation and also, a zone based on the BSEC states real ability to surpass the classic intergovernmental type of cooperation and to initiate a stage of regional integration, complementary with EU.

At present, the Black Sea area is passing through an intergovernmental stage, based on cooperation between states, with some tendencies open the economic integration - the creation of an economic zone of free trade. BSEC, the international organization representative for this zone, is only a classical type of organization, a reflection of multilateralism and is not proving with sufficient clarity and political force the intention of the member states to agree the creation of an institutional autonomous order, or the creation of an organization of integration based on progressive implementation of an unique market in the Black Sea area, as the EU history has proved.

The creation between BSEC member states of a real free trade zone is only at the stage of a political declaration1, but the economic cooperation at the Black Sea has become after the 11 September 2001, after the intervention in Afghanistan and after the Iraqi war, an extended type of cooperation, on two major level: economic cooperation extended not only to the bordering states but also, to the transatlantic community; secondly, Black Sea has affirmed itself as a geopolitical key-zone, for which stability and security both EU and NATO are interested in adopting appropriate strategies .

At present, Black Sea region is important both on the political and security level as well as on economic level, despite the absence of its integrationist dimension. It is presenting the advantage of uniting different types of regional actors, from EU2 and NATO to Russia, Turkey or Ukraine3 in a coherent and multilateral framework, but also, the disadvantage that the BSEC organization cannot be used in order to represent the real and the powerful voice of this region in the

1 At 7 February 1997, BSEC states have adopted the Istanbul Declaration of intention regarding the creation of a free trade zone in the Black Sea area. This project was also announced by previous Moscow Declaration, adopted at 25 October 1996 regarding the economic cooperation of participant states at the Black Sea, in order to give impetus to the trade cooperation on the regional level and to accelerate the introduction of the regime of mutual trade preferences between BSEC states. 2 European Union can contribute to the stability of the Black Sea region by including states from this region in the project of the Extended Europe, by recognizing to them the four liberties of circulation - an implicit extension of the unique market -; by involving the CFSP pillar in solving the „ frozen conflicts”. See Ognyan Minchev, Marin Lessenski, Plamen Ralchev – „The Trans-Atlantic Strategy for Stability and Integration of the Black Sea Zone - The SIMN Strategy”, in „A New Euro-Atlantic Strategy for the Black Sea Region”, coord. Ronald Asmus, Konstantin Dimitrov, Joerg Forbrig, Ed. IRSI „ Nicolae Titulescu”, Bucureşti, 2004, pg.91. 3 The relations of states from the extended Black Sea area with the transatlantic community is proved by the fact that NATO has included or has institutionalized relations with all states from this region: Turkey, Greece, Romania and Bulgaria are NATO members; Russia and Ukraine have the status of strategic partners; all these states together with Armenia, Moldova, Georgia and Azerbaidjan are members in the Council of Euro-Atlantic Partnership and also members of Partnership for Peace. See Jaroslaw Skoniecza - „The Black Sea Region: a Role for NATO?”, in „A New Euro-Atlantic Strategy for the Black Sea Region”, coord. Ronald Asmus, Konstantin Dimitrov, Joerg Forbrig, Ed. IRSI „Nicolae Titulescu”, Bucureşti, 2004, pg.99. But the risk of fragmentation within the BSEC organization and also in the Black Sea region can be provoked by the incapacity of the states from the region to represent solide democracies and to solve their „frozen conflicts” in order to give stability and strength to this „ limes” between Europe and Asia.

www.geo

polit

ic.ro

173

international relations1. Multilateralism can degenerate into fragmentation and lack of coherent

political will, due to the differences of political status in the international relations, of its members2. It is very difficult for the interests of Black Sea as a distinct region, to find common interests and to maintain political continuity in achieving these interests, between such different actors. Practically, the risk of fragmentation and of falling into formalism and inefficiency - for the BSEC organization -, is avoided by treating Black Sea as a zone which is not under the monopoly of any of its members. This will insure the stability and the equality between its members, and will transform BSEC into a real mediator between different regional actors with opposite type of interests regarding the Black Sea. In order to become the real political voice of the region, BSEC must behave in an objective manner, must be an autonomous actor mediating between various regional actors whose interests are represented into the organization.

On other words, even if BSEC is progressively developing its integrationist economic dimension, it must create a zone of free trade and, in the future, a custom union - if the political will of the states is positive in this sense -, which will include equally Russia and EU states.

It means to create a complementarity’s between the economic integrated spaces of EU and the BSEC economic spaces, that will support on the political level the enforced cooperation between different actors. Black Sea can thus, transform itself into an area of various degrees of interdependencies between Europe and Asia, including through the use of integrationist methods. It can even be transformed, at the middle of XXI century, into a regional bloc, based on institutional coherence and genuine regional identity, based on transfer of state competences to a political autonomous level endowed also with the power to decide in economical matters.

Nowadays, we must notice a certain tendency for transatlantic community to extend their economic, politic and security strategies into the Black Sea, with the direct risk to create a pressure over the BSEC in order that the aforementioned organization behave as a catalyst for their strategies. It is important that BSEC remain a regional forum open for the dialogue between all member states and not to be monopolized by some political groups. These considerations are starting from

1 Partially, because the success of the two representative organizations - BSEC and GUUAM is affected by serious internal tensions between member states regarding divergent interests, inclusively in finding concrete modalities to solve the „frozen conflicts”, but equally because these organizations are strongly influenced by powerful actors and structures like EU, NATO, like USA, Russia, even India or China. In the case of EU, it must be said that it is a strong opportunity for EU in being involved in this region – which represents its periphery -, through the „European Strategy of Security„ and through the possibility to participate there with an entire package of „law intensity” missions. See Borys Tarasyuk - „An Ukrainian Vision about the New Euro-Atlantic Strategy at the Black Sea”, in „A New Euro-Atlantic Strategy for the Black Sea Region”, coord. Ronald Asmus, Konstantin Dimitrov, Joerg Forbrig, Ed. IRSI „Nicolae Titulescu”, Bucureşti, 2004, pg.35- 36 2 Political heterogeneity of this region, that includes NATO and EU members; candidates in process of negotiation; other states wishing to become members, and states which are not in any of these situations, is seeing as revealing not a disadvantage but , on a contrary, is allowing a greater flexibility in discussing various issues, and in being a forum of meeting for diverse political cultures. See Sergiu Celac - “Five Arguments for More Active Involvement of the Occident into the Black Sea Region”, in Ronald D. Asmus, Konstantin Dimitrov, Joerg Forbrig - “A New Euro-Atlantic Strategy for the Black Sea Region”, Ed. IRSI “Nicolae Titulescu”, Bucuresti, 2004, pg. 146.

www.geo

polit

ic.ro

174

the hypothesis that any strategy at the Black Sea must include BSEC organization as the necessary institutional voice of the region. This premise is considering that it was ab initio an intrinsic link between BSEC and the Black Sea region.

In the second and opposite hypothesis, Black Sea area is seen as not being represented by a specific international organization, but as a geopolitical region needing the involvement of transatlantic community in order to achieve peace, security and stability. Meantime, the role of BSEC is reduced, because any discussion within this multilateral framework will not have vital importance for implementation of a transatlantic strategy in the region, will not reflect a struggle for power, neither any political situation of dominance, nor any attempt to monopolize the organization by some regional actor or another. In this hypothesis, strategies of security can been realized by all different actors with clear interests in the region, on a political ground outside the BSEC organization and outside the declarations adopted in this framework by the member states. It is not a necessary link between BSEC and the development of Black Sea area, and this approach is proving that any strategy in this zone will not have as consequence to exert a pressure on the balance of power within the BSEC organization. BSEC will remain a distinct forum of discussion and negotiation between bordering states, and not the representative voice of the region, capable to influence the strategies taken by regional actors regarding Black Sea.

On the other hand, Black Sea area can become a regional bloc – in economic, political or security terms, depending on what type of interests will have preeminence over the future profile of the region which can choose to form privileged partnerships with certain actors:

- partnership with the states from Balkans, supporting especially the Western Balkans in their efforts to become members of transatlantic community. This hypothesis involved a rapid need for a strong development of the Back Sea region into a powerful institutionalized structure, which can be used as an intermediary level between EU states and Balkan zone - regarding candidate states or Balkan states which made only the first steps in the process of European integration. Black Sea must develop rapidly, before the entrance of the Balkan states into the EU structure, in order to serve as intermediary zone between different political status in the European integration, adopted by the Balkan states. Also, in this hypothesis, Black Sea is considered as a zone where interests of transatlantic community, especially of EU as regional actor, are prevailing over the interests of other regional actors. The main goal of BSEC, in this opinion, is to serve as expansion of EU to the Western Balkans, which will produce as effect, the reconsideration of the BSEC role as a forum of preliminary discussion and preparation for the states in order to begin and enforce their level in the European process of integration.

- partnerships with transatlantic community; this hypothesis is based on the premise that BSEC is an organization serving to export the Western political model of democracy at the periphery of Europe, in order to bring peace, security and stability in this border zone of EU and NATO. Economic cooperation can be used equally in order to favor this type of partnership, including the creation of an Extended Economic European Space between EU and the Balkan states wishing to make their adhesion to EU. This kind of economic space would be created outside the BSEC framework, and will

www.geo

polit

ic.ro

175

definitely generate discrimination between BSEC states that are not wishing to become EU members and the states wishing to adhere to EU. The region will become a sphere of influence for the transatlantic community, which is seems to represent also an unfavorable situation for Russia and for its interests in creating a genuine multilateral cooperation at the Black Sea, in which it will want to be treated as a dominant actor.

- partnership with Russia. In this hypothesis, Black Sea region will fall again into the Russian sphere of influence, with the consequence that, in the absence of any concrete involvement of the EU and NATO in this zone, of any trans-Atlantic strategy for this area, BSEC role in spreading democracy, rule of law and market economy on an extended area until the tensioned Middle East zone, will be considerably reduced. Still, we must not see Russia as a great power not interested in promoting peace and security, democracy and rule of law in this region, because, in the international society of XXI century, these political models are characterizing in a major degree the global society and are embraced by the great majority of states. It is a question of capacity of a great actor to have access not only to the sea, but to control the trade roads that are very important, if not vital for other regional actor dependent of energy from this zone. It is the variant of a BSEC organization dominated by alliances constructed round about Russia, organizing an economic form of cooperation , even a trade free zone, as the embryo of a regional bloc competitive with EU; a regional market of energy that will not engage into partnerships, nor create types of common economic spaces with EU or other regional bloc.

These are three different hypotheses about the regional perspectives of evolution of the Black Sea region. It is hard for South East Europe countries to affirm on the international stage through the BSEC organization, despite a certain political will to do so. The influences of great actors, their specific interests in controlling the new routes of gas and oil passing through this area and to exert political influence in the strategic Middle East zone, will continue to represent an essential factor for the creation of a regional identity of the Black Sea.

The concrete capacity for this region to behave in the international relations as an autonomous pole of power, based on a functional economic dimension exclusively built by the member of BSEC organization, seems to be not so realistic. Black Sea region, due to the different types of regional actors which have different status and alliances with the great centers of power - especially with the transatlantic community -, cannot be conceived - at least for the beginning of the XXI century - as an autonomous actor, because it is still as a creation of classic multilateralism based on sovereign equality between BSEC member states.

As a strategic region, Black Sea will become a space of confrontation between strategies of security and political models of developments realized by the great actors. The triumphant type of strategy will implicitly define the future political profile of the entire region: a transatlantic region embracing the western model of democracy; a space of classic multilateralism completed by a zone of free trade outside the EU economic spaces; or a Balkan - oriented zone, dominated by a group of local leaders, endowed with integrationist dimension and developing an important trade dimension? Also, it must here be noticed the hypothesis that Black Sea be used by the actor endowed with the great military force, and to become a zone of stability and security under its umbrella of security. This will create an unbalance within

www.geo

polit

ic.ro

176

the transatlantic community, having as direct consequence the EU renouncement to create an economic space linked to the unique market of EU.

For the moment, Black Sea region can be defined as a type of multilateralism with a certain tendency to develop an economic integrationist dimension1; also, it is important its status of being the periphery of the transatlantic political community - EU and NATO - interested in exerting its influence in Asia and Middle Orient, through the strategy of the “extended Black Sea area”.

Black Sea is important per se, from an economic perspective, because it can develop into a genuine pole of economic power due to its strategic location in the commercial routes of oil and gas, and to its essential resources. Secondly, Black Sea is not only a rich periphery that needs to be stabilized, but equally, an intermediary space that can be used in order to permit to regional actors to have access to other strategic zones wealthy in oil and gas, as Caucasus and Middle East.

The double strategic importance of the Back Sea, as space of transit, is revealing the fact that multilateralism will not be sufficient in giving a coherent profile to this region in order to represent an area of cooperation between states. Black Sea, due to its growing importance, and to awareness of the regional actors that this area will become a source of power whose control will decide which actor will be the dominant one, will be, in the future, a space where competing strategies will try to be applied. The risk that tensions will be created and frozen conflicts in this area will be reactivated, will prove implicitly the growing importance that regional actors show to this region, and their will to organize Black Sea on the base of their stability and security formula.

Rather, at the beginning of XXI century, Black Sea seems to be a space submitted to a “transatlantic peace”, than a distinct actor capable to use its strong points in order to influence in a rational manner the regional game and the access of great powers to Caucasus and to Middle East.

1 Inclusively at institutional level, in what is concerning the establishment of a Black Sea Foreign Trade and Investment Bank competent to implement regional projects in different fields as: energy, tourism, transports, communications, protection of environment, struggle against the illicit traffic with weapons and drugs. Still, the structure of this Bank must be sufficient autonomous in relation with the member states, in order to allow it to adopt supranational decisions that will represent a clear argument for the existence of a genuine regional actor- but this is only a hypothesis for the evolution of this regional bank , which is not at present, confirmed by the reality, due to the multilateral profile of BSEC.

www.geo

polit

ic.ro

177

INTERESE ŞI ASPIRAŢII ÎN ZONA MĂRII NEGRE

Eugen ZAINEA

Revenirea revistei GEOPOLITICA asupra spaţiului Mării Negre cu un număr special consacrat sistemului geostrategic închegat în jurul acestuia ni se pare pe deplin justificată din mai multe considerente.

Evident că un prim grup de raţiuni în acest sens l-ar reprezenta cele pe care le-am numi de actualitate recentă şi care, la o privire superficială asupra problemei ar putea chiar să pară determinante. Este vorba de elemente şi fenomene de natură politică apărute şi dezvoltate, într-o succesiune rapidă, în mai multe etape în ultimii 16 ani în această zonă geografică strict delimitată, dar şi în spaţiul geografic mult mai larg pe care aceasta îl poate influenţa: - ceea ce noi numim, cu o expresie generală, „ruptura de sistem” din anii 1988-1989

din Europa Centrală, de Est şi Sud-Est, prin care statele din fostul bloc sovietic european au făcut opţiunea de trecere de la un sistem politic strict controlat, dominat de partidul unic la democraţia parlamentară, pluripartizană şi de la sistemul economic bazat pe proprietatea colectivă, planificarea centralizată şi pe controlul riguros al statului asupra evoluţiei fenomenelor economice la economia bazată pe proprietate privată şi pe rolul regulator al pieţei. Aceasta a determinat în a doua jumătate a anului 1989 şi la începutul anului 1990, prin desprinderea din sistemul sovietic, inclusiv prin dizolvarea pactului politico-militar cunoscut sub numele de Tratatul de la Varşovia şi a uniunii economice şi comerciale CAER a fostelor state membre, în speţă referindu-ne la Bulgaria şi România, apariţia unei prime breşe în bazinul Mării Negre, dominat în mare parte politic, militar, economic şi comercial până la acel moment, cu excepţia zonei turceşti, de Uniunea Sovietică;

- dispariţia apoi a Uniunii Sovietice însăşi şi naşterea, pe ruinele ei, a 15 state independente, în locul fostelor republici unionale, ceea ce a făcut să apară la litoralul Mării Negre, în proximitatea lui imediată sau în zona Asiei Centrale sovietice, Rusia, Ucraina, Georgia, respectiv Republica Moldova şi Armenia, ca şi Azerbaidjan, Kazahstan, Turkmenistan, Uzbekistan, Tadjikistan şi Kârgâzstan. Astfel, s-a schimbat, cel puţin în parte, situaţia geopolitică, dovedită ulterior, precum vom sublinia, foarte fluidă;

- apariţia, se poate bănui şi ca o urmare oarecum târzie a implicării eşuate a Uniunii Sovietice în Afganistan, a problemelor Rusiei în micile republici autonome caucaziene din cadrul structurii ei, cu preponderenţă sau, oricum, cu ponderi importante ale populaţiei islamice în ansamblul populaţiei acestora, critică fiind în acest sens, de mai bine de un deceniu, situaţia din Cecenia;

- proclamarea de către administraţia Bush a „războiului împotriva terorismului”, cu o primă localizare a acestui „adversar” neconvenţional şi dificil de definit din punct de vedere politic şi militar în Afganistan. Războiul pregătit şi declanşat de Statele Unite împotriva acestui stat a dat brusc o importanţă strategică ieşită din comun nu numai relaţiei speciale stabilită punctual pe acest caz cu Rusia, pe baza interesului comun

www.geo

polit

ic.ro

178

(în cazul Rusiei cu ameninţare directă şi imediată asupra teritoriului) al îngrădirii fundamentalismului islamic (care fusese, în opinia noastră, obiectivul fundamental al intervenţiei Rusiei în Afganistan, eşuată în bună măsură datorită politicii şi manevrelor Washington-ului, care s-a plasat astfel în poziţia, inconfortabilă astăzi, de finanţator, susţinător şi ocrotitor al ramurii fundamentalismului islamic, care, ajunsă la putere la Kabul prin înfrângerea regimului procomunist, dar laic al lui Najibullah, a dat naştere nu numai regimului talibanilor, dar şi terorismului islamic ca fenomen de foarte mare amploare şi, precum se vede, practic planetar/global), ci şi statelor vecine cu Afganistanul (Turkmenistanul, Uzbekistanul, Tadjikistanul), dar şi celor din imediata vecinătate (Kazahstanul, Kârgâzstanul) sau unor state aflate la mai mică sau mai mare depărtare (şi unele, întâmplător sau nu, în bazinul Mării Negre), dar dispuse să devină parte (directă sau indirectă) în conflict, precum România şi Bulgaria, toate fiind state capabile să ofere armatei americane fie în mod direct baze militare amplasate pe teritoriul lor, fie (chiar şi temporar), importante facilităţi portuare şi aeroportuare pentru susţinerea logistică a efortului efectiv de război;

- extinderea de către Statele Unite (chiar dacă fără argumente valabile) a „războiului împotriva terorismului” în Irak a menţinut interesul pentru toate aceste state, în cazul unora dintre ele acesta devenind cu mult mai pregnant decât în cazul războiului din Afganistan (România şi Bulgaria). Totodată, a apărut în acest context interes şi pentru state care nu fuseseră vizate în prim plan ca suport pentru războiul anterior, dar a căror proximitate faţă de noua zonă de război le recomandă de această dată (Azerbaidjan, Georgia, Armenia);

- apariţia (evident provocată şi teleghidată) de tensiuni în Georgia între populaţia de origine georgiană şi cea de origină rusă, din enclavele din Osetia de Nord şi de Sud, care a permis dezvoltarea proiectului „revoluţiei” georgiene „a trandafirilor” (în fapt, o reluare într-o variantă revizuită şi îmbunătăţită a răsturnării lui Miloşevici, lucru recunoscut explicit ulterior), care a condus la înlăturarea de la putere a lui Eduard Şevardnadze şi înlocuirea lui cu (mult mai) proamericanul Saakaşvili. Un element suplimentar faţă de evoluţia (cel puţin de până acum) a situaţiei în alte state îl reprezintă punerea problemei dezafectării bazelor militare ruseşti din Georgia şi eventuala lor transformare în baze americane;

- extinderea proiectului „revoluţionar” cu „revoluţia portocalie” (şi încă cu succes, cel puţin parţial) în Ucraina;

- încercarea de dezvoltare a efectului de domino al „revoluţiei portocalii” în Uzbekistan, Kârgâzstan şi Azerbaidjan;

- reculul din Uzbekistan, care, ca urmare a acuzaţiei de implicare americană în tulburările interne şi în încercarea eşuată de rebeliune militară a somat Statele Unite să-şi desfiinţeze facilităţile militare care-i fuseseră acordate pentru atacarea Afganistanului;

- posibile presiuni asupra Azerbaidjanului pentru mutarea militarilor americani şi a logisticii din Uzbekistan, cu ameninţarea că, în caz contrar, Statele Unite ar putea sprijini în Azerbaidjan repetarea scenariului ucrainean cu „alegerile fraudate” şi reluarea acestora, pentru a elimina câştigătorul de fapt, blocul partizanilor lui Ilhan Aliev cu opoziţia care le-a pierdut dar care, spre deosebire de Aliev, partizan (până acum) al colaborării cu Rusia, este favorabilă „marelui licurici”;

- ieşirea din poziţia de expectativă a Rusiei, care pare a începe să reacţioneze, nu atât mai făţiş şi mai dur, cât mai eficient, la acest tip de scenarii;

- după „rezolvarea” (aşa cum ştim) a „problemei” Irak/Saddam Hussein, tendinţa „durilor” din administraţia Bush de a „rezolva” similar „problema” Iran şi „problema” Siria, care ar face ca toată zona directă a bazinului Mării Negre şi cea extinsă, din

www.geo

polit

ic.ro

179

bazinul Mării Caspice, să devină foarte activă şi „fierbinte”, chiar independent de implicarea directă a unora dintre statele care aparţin acestei zone geografice largi.

Un al doilea grup de motive pentru care, în opinia noastră, această zonă rămâne una de maxim interes îl reprezintă poziţia ei, de zonă de tranzit între trei continente (Europa, Asia, Africa, acesta din urmă ţinând cont de faptul că include Rusia, respectiv state membre NATO - Turcia, România, Bulgaria şi Grecia-sau ale Uniunii Europene - Grecia şi, în viitor, România şi Bulgaria-actori globali, deci inclusiv pe continentul african, că se află la unul dintre capetele traseului maritim Marea Neagră, Bosfor, Dardanele, Marea Mediterană, Suez, Marea Roşie, Oceanul Indian şi că facilităţile temporare obţinute sau bazele militare stabilite eventual de Statele Unite în unele dintre ţările din zonă o fac să se afle şi la unul dintre capetele podurilor aeriene care, pornind de pe aeroporturi din zona Mării Negre, pot ţinti astfel direct şi fără escale orice destinaţie din partea nord-estică a Africii şi, cu escale pe parcurs, practic orice destinaţie africană), pe traseul tuturor coridoarelor rutiere şi feroviare de legătură între Europa şi Asia, al tuturor conductelor existente sau posibil de imaginat în viitor pentru transportul ţiţeiului, produselor petroliere şi al gazelor naturale din perimetrele de exploatare din Rusia şi fostele republici sovietice transcaucaziene către Europa occidentală şi că include (avantaj decisiv pentru România) cursul inferior al Dunării, scurtat considerabil prin canalul Dunăre - Marea Neagră, care asigură tranzitul fluvial transeuropean şi legătura dintre Marea Neagră şi Marea Nordului prin sistemul complex, fluvial şi de canale navigabile Rin – Mein - Dunăre.

Acest aspect, al poziţiei privilegiate nu trebuie omis acum, cu atât mai mult cu cât el nu a fost trecut cu vederea nici în istorie, încă din vechime, când importanţa zonei a fost sesizată de toate statele care, începând din antichitatea timpurie şi până spre zilele noastre au avut veleităţi imperiale (sau ceea ce s-ar chema astăzi aspiraţii de actori politici, militari şi economici regionali sau globali) şi de toţi conducătorii importanţi ai acestora.

Influenţa pe care acest ţinut a avut-o în antichitate derivă din izvoarele care atestă originea locală sau legăturile cu aceste locuri ale unora dintre cele mai venerate divinităţi ale lumii elene sau ale eroilor care au intrat în istoria poporului elen. Astfel, potrivit multor izvoare antice (Hecateu Abderita, transmis prin izvoarele mai târzii care reţin fragmente din opera lui -scrierile lui Diodor din Sicilia şi ale sofistului Claudiu Aelian - citate de Nicolae Densuşianu în Dacia Preistorică), aici, în ţara hiperboreilor (la Dunărea de Jos) a fost locul de naştere al zeiţei celei bune Latona, mama lui Apollo şi a Dianei. De aceea, atât Latona cât şi Apollo erau consideraţi de greci hiperborei. Latona, însărcinată cu Joe, a fost, potrivit tradiţiei, urmărită pretutindeni de geloasa Junona şi, cu mare greutate, a reuşit să găsească adăpost pe insula Delos, unde, sub un palmier mirositor, l-a născut pe Apollo. De aici, pe de o parte, cultul lui Apollo, semnalat de foarte multe izvoare antice în ţinutul hiperboreilor şi localizat mai ales în Insula Leuce (Insula Albă sau, cum este ea cunoscută astăzi, Insula Şerpilor), iar pe de alta, legătura foarte puternică a acestui popor cu insula Delos. Herodot şi Plutarh pomenesc de obiceiul hiperboreilor de a trimite în fiecare an la templul lui Apollo din Delos daruri, constând, între altele, din roade din prima recoltă anuală, pe care ei le legau în paie de grâu şi le trimiteau la Delos printr-o solie care călătorea în sunetul fluierelor, cimpoaielor şi cobzelor. Mai mult de atât, Pausanias (citat tot de N. Densuşianu) relatează că păstorii hiperborei coborâţi cu turmele până în părţile Pindului au fost cei care au pus bazele oracolului lui Apollo din Delphi, unul dintre centrele spirituale ale antichităţii greceşti. Dealtfel, hiperboreii (strămoşii îndepărtaţi ai poporului român), ramură a străvechiului popor pelasg, popor de agricultori şi

www.geo

polit

ic.ro

180

păstori, cu aşezări despre care se mai vorbea în izvoarele antice până în epoca romană, cu organizare statală, politică şi religioasă, erau consideraţi la acea vreme de autorii greci (vezi N. Densuşianu) drept „un popor cu moravuri foarte pure şi cu sentimente de justiţie superioare tuturor oamenilor acestei epoci”. Ei sunt blânzi, ospitalieri, religioşi, superstiţioşi, „sunt oameni avuţi şi duc o existenţă liniştită, …, cultivă ştiinţele, cu deosebire teologia, filosofia şi poezia” (Idem).

Ulterior, Achile, ucis în faţa Troiei, chiar dacă Homer ne spune că a fost înmormântat nu departe de ţărmul Helespontului, în realitate, potrivit lui Arctinos, poet epic din Milet, care prin poema sa Astiopida, continuă Iliada, după ce trupul său a fost răpit de la troieni de Ajax şi Ulise, a fost adus la corăbiile greceşti, unde mama sa, zeiţa Thetis, cu surorile sale şi cu muzele l-au plâns, apoi au I-luat de pe rug cenuşa şi au dus-o în Insula Leuce, la gurile Dunării, unde acheii i-au ridicat un tumul şi l-au celebrat. Această versiune este confirmată de geograful roman Mela, care s-a informat din cele mai serioase izvoare antice şi ne relatează că Achile a fost înmormântat în insula Achilea, dintre Boristene (Nistru) şi Istru. Confirmări în acest sens vin şi de la Pliniu, Arrian din Nicomedia (cel mai de seamă istoric al expediţiilor lui Alexandru cel Mare), indirect de la Strabon, care aminteşte pe teritoriul Troiei de un monument al lui Achile, dar nu afirmă că acolo ar fi şi înmormântat şi chiar de descoperitorul Troiei, Schliemann, care a explorat în 1882 tumulul despre care se spunea că ar fi adăpostit mormântul lui Achile şi afirmă că nu a descoperit în interior nici oseminte, nici cenuşă, nici cărbuni, el trăgând concluzia că era vorba nu de un mormânt, ci doar de un cenotaf. Vom adăuga la aceasta faptul că în antichitatea greco-romană, cultul lui Achile din insula Leuce s-a bucurat de o răspândire de o mare amploare, care nu se întindea numai în cuprinsul Mării Negre, ci şi în porturile, oraşele maritime ale arhipelagului grecesc şi în Adriatica, pretutindeni unde existau legături şi interese economice cu zona danubiano-pontică, renumită prin bogăţiile ei. Dealtfel, Achile din insula Leuce a fost venerat şi în epoca romană drept domnul şi stăpânitorul Mării Negre (pontarh), corăbierii ce călătoreau în Marea Neagră abătându-se prin Insula Leuce pentru a-i aduce ofrande preţioase. Asemenea legături ale civilizaţiei greceşti cu zona Mării Negre şi influenţele pe care le-a suferit de la populaţia care locuia teritoriile de la Dunărea de Jos şi Pontul Euxin (sau Okeanos Potamos, cum era numit de greci) vorbesc de la sine despre cât de vestite erau ţinuturile acestea în antichitatea greacă pentru bogăţia lor şi înţelepciunea locuitorilor şi despre importanţa şi preţuirea pe care le-o acordau cei care sunt consideraţi fondatorii a ceea ce se cheamă astăzi civilizaţia europeană. Dealtfel, aceasta explică şi faptul că zona litorală a Mării Negre a fost împânzită rapid de colonii greceşti, ajunse foarte rapede renumite pentru bogăţia lor şi care, potrivit izvoarelor, au întreţinut solide legături, politice, economice şi culturale cu formaţiunile statale ale populaţiei autohtone (inclusiv aliindu-se politic şi militar cu ele, la anumite momente, sau aflându-se sub protecţia acestora la alte momente istorice mai dificile din istoria lor, cum a fost la începuturile penetrării puterii imperiului roman în zonă).

Afirmam mai devreme că, de-a lungul istoriei, toate statele cu veleităţi de imperii au vizat această zonă, chiar dacă, paradoxal, ea era destul de îndepărtată de obârşiile lor şi de ceea ce, cel puţin pentru unele dintre ele, trebuia să constituie, fie şi numai la o primă vedere, ceea ce astăzi am denumi zona lor de influenţă.

Cum altfel ne-am putea explica (decât prin vestea ce se dusese încă de pe atunci despre bogăţiile locurilor, ca şi despre vitejia populaţiei, care ar fi putut constitui o primejdie, chiar şi numai de proximitate, pentru orice proiect imperial) preocuparea imperiului persan pentru supunerea teritoriilor din acest spaţiu, ce şi-a

www.geo

polit

ic.ro

181

găsit expresia în războiul purtat de Cyrus al II-lea, „cel Mare” (559-529 î.Hr.) împotriva massageţilor (potrivit lui Herodot) război în care a şi murit? Preocupare devenită obsesie, devreme ce însuşi urmaşul lui Cyrus, celebrul Darius I, porneşte în 514 î. Hr. în fruntea unei impunătoare armate împotriva traco-geto-dacilor (după Iordanes, citat de G. D. Iscru), sau împotriva geţilor („cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”, cum îi numeşte Herodot, care descrie expediţia, şi după Dumitru Berciu), încheind campania, practic, fără o victorie, nevoit fiind să se retragă fără a fi înglobat aceste teritorii în marele imperiu persan.

De-a dreptul straniu însă ar putea să pară pentru naivi şi necunoscători de ce marea putere ce se ridica, dornică să devină imperiu, statul macedonean, pregătindu-se să pornească asupra imperiului persan, a considerat că este util ca, înainte, să-şi asigure securitatea dinspre nord, supunând populaţiile din zona Dunării de Jos şi a Mării Negre. Nici Filip al II-lea, nici, ceva mai târziu, fiul său, Alexandru cel Mare nu gândeau la acea vreme că făceau „geopolitică” şi „geostrategie”, dar, proiectând marile campanii spre răsăritul îndepărtat, simţeau, iată, nevoia de a-şi asigura liniştea dinspre nord (şi, de ce nu, poate chiar şi un suport, militar, economic sau financiar). Cert este că Filip al II-lea porneşte însuşi în fruntea armatei în expediţia împotriva sciţilor lui Atheas (în 338 î. Hr.), în dorinţa de a-l împiedica să ocupe Dobrogea (şi, implicit, să controleze bogatele colonii greceşti de la ţărm). El îl învinge pe Atheas şi preia sub autoritate coloniile greceşti de pe ţărmul de vest al Mării Negre şi porneşte pe drumul de întoarcere acoperit de glorie şi încărcat de prăzi. Este însă atacat de o altă populaţie de la Dunăre, tribalii, care îl înfrâng, îl rănesc grav în luptă (se va salva printr-un miracol şi va ajunge înapoi în regatul său) şi îi reţin toată prada. Încercarea este reluată în 335 î. Hr. de însuşi Alexandru cel Mare, care însă o abandonează prudent, preferând să-şi îndrepte efortul spre Persia, dar lăsându-i această misiune generalului Zapyrion, pe care-l numise guvernator al Macedoniei. Acesta ajunge până la Bug, dar eşuează în încercarea de a cuceri cetatea Olbia. La întoarcerea spre ţară, a fost atacat de geţi, care i-au zdrobit armata de 30.000 de soldaţi, generalul murind în luptă. Nici după moartea lui Alexandru cel Mare (323 î. Hr.), proiectul nu este abandonat. El este reluat de diadohul regatului Traciei, Lisimah, care, după anul 300 î. Hr., în confruntarea cu regele get Dromihete, este învins.

A urmat în istorie noua putere, în ascensiune, imperiul roman. Şi acesta vizează teritoriile din zona Mării Negre, pe care, după mai bine de două secole de înfruntări cu noroc schimbător, le aduce, doar parţial şi pentru numai un secol şi jumătate, sub control. Nu înainte însă ca, sub marele rege Burebista, statul dac să ajungă să unească, la anul 48 î. Hr., toate populaţiile din zona de care ne ocupăm în Dacia Mare, care se întindea până dincolo de Bug şi ocupa, de acolo spre sud, întregul litoral al Mării Negre şi toate teritoriile din sudul Dunării, până la Munţii Balcani.

Victoria imperiului roman sub conducerea lui Traian asupra regatului dac în vremea lui Decebal, după al doilea război, triumful împăratului şi durata enormă (123 de zile neîntrerupte!) a festivităţilor care s-au desfăşurat la Roma pentru supunerea Daciei ne pot da informaţii extrem de importante asupra a două dintre categoriile de motive pentru care toate statele cu veleităţi de actori globali (la dimensiunea de atunci a termenului) sau zonali, inclusiv după epoca romană şi până în actualitate, au vizat cu atâta obstinaţie aceste teritorii: - bogăţiile fabuloase conţinute de tezaurul statului dac, capturat (prin trădare, care,

precum se vede, este, ca şi eroismul, mai mult decât bimilenară pe aceste pământuri!). Estimările se cifrau (a se vedea G.D.Iscru) la 1.655 tone de aur şi o cantitate dublă de argint. Şi chiar de ar fi să luăm de bună informaţia istoricului J. Carcopino (idem),

www.geo

polit

ic.ro

182

care a redus de câte 10 ori aceste cantităţi, şi tot avem o imagine despre resursele extraordinare ale acestui teritoriu (şi este de remarcat că ne referim acum doar la o parte a zonei pe care o analizăm în eseul de faţă), despre hărnicia, echilibrul şi cumpătarea poporului care adunase în tezaurul naţional asemenea valori;

- îndelunga sărbătorire a victoriei asupra statului dac şi fastul cu care a fost celebrată vorbesc de la sine despre imensa uşurare pe care o va fi simţit nu numai elita imperiului roman, ci şi populaţia de rând a Romei la momentul în care, prin ocuparea Daciei şi transformarea ei în provincie romană, statul roman scăpa de o ameninţare permanentă la graniţa sa de nord din partea unei organizări statale cu o forţă militară care făcuse adeseori să tremure temutele legiuni romane şi întreaga populaţie (doar, după constituirea Daciei Mari, îngrijorarea faţă de ameninţarea dacă era atât de mare încât, la Roma, cetăţenii îl întrebau pe Horaţiu, considerat a avea „trecere” la zei: „Bunule, tu trebuie să ştii, pentru că eşti în relaţii mai strânse cu zeii, ce-ai mai auzit despre daci?”).

Oricum, se observă din cele amintite de noi până în acest moment că o caracteristică a zonei a reprezentat-o în antichitate nu numai o prezenţă efectivă marcată a strămoşilor noştri pe o largă arie a ei, dar şi perceperea timpurie şi constantă de către elita politică şi religioasă a epocii, indiferent care era ea, a importanţei extreme a zonei în ansamblul ei, pe care a încercat să o aducă şi să o menţină perioade cât mai îndelungate sub control parţial sau chiar total (cum a fost cazul Daciei Mari din vremea lui Burebista). După cum, ca popor, ne-ar servi să nu uităm lecţia oferită de istorie de două ori într-un secol şi jumătate (şi bine ar fi ca, pe lângă neuitare, să şi învăţăm ceva din ea!). Declinul Daciei Mari s-a datorat nu forţei imperiului roman, ci unei conspiraţii pusă la cale de „o mână de oameni”, cum ne spun izvoarele, care l-au înlăturat şi ucis pe Burebista. Apoi, în final, în cel de-al doilea război dacic (105-106 d. Hr.), chiar dacă puterea imperiului copleşea de această dată forţa militară a dacilor, victoria a fost, dacă nu posibilă, cel puţin uşurată de trădare. Ca şi descoperirea şi jaful tezaurului, după înfrângerea şi sinuciderea lui Decebal.

Conştiinţa că spaţiul de etnogeneză al poporului român şi zona înconjurătoare au o importanţă covârşitoare nu numai pentru poporul nostru, ci şi pentru puterile mari ale vremurilor a constituit un element de continuitate în politica multora dintre principii care au ajuns, de-a lungul timpului, la conducerea statelor formate pe acest teritoriu. Nu întâmplător, în hrisoavele emise, spre exemplu, domnitorii ţării Româneşti, începând cu Basarab I întemeietorul, se intitulau domni peste întreaga ţară, „până la Dunăre şi marea cea Mare!”. Iar strădania celor mai destoinici dintre ei a fost dintotdeauna de a-l ţine pe adversarul din sud, imperiul otoman, cel puţin de partea cealaltă a fluviului. După cum, pentru domnii moldavi, o preocupare de căpătâi a fost să menţină nu numai graniţa de sud la mare, dar şi să aibă sub control cele două cetăţi de importanţă strategică deosebită, Chilia şi Cetatea Albă. Iar scopul celor două mari imperii din proximitatea Mării Negre, imperiul otoman şi, mai târziu, imperiul ţarist, a fost să-şi dispute cu principatul Moldovei sau între ele, tocmai cele două cetăţi şi litoralul.

Un al treilea grup de elemente care determină importanţa zonei de care ne ocupăm îl constituie cele de natură economică, financiară şi comercială.

În sfârşit, un al patrulea grup de elemente pe care, ca urmare a studiilor pe care le-am întreprins în ultimii ani, considerăm că este cazul să-l aducem în discuţie îl reprezintă cele legate de proiecţia elementului demografic în statele acestui spaţiu, aşa cum rezultă acesta la orizontul anilor 2050, respectiv 2090-2100, conform prognozelor Organizaţiei Mondiale a Populaţiilor, agenţie specializată a Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Pentru început, să definim aria la care vom face referire în rândurile care urmează. Respectând strict criteriul geografic, am înglobat în zona Mării Negre următoarele

www.geo

polit

ic.ro

183

state: România, Bulgaria, Turcia, Georgia, Rusia, Ucraina, care au direct deschidere la mare, Moldova şi Armenia, datorită apropierii imediate de Marea Neagră. Din considerente care vor rezulta din cuprinsul demonstraţiei noastre, un element esenţial în definirea nivelului de interes (deci a importanţei strategice) a zonei îl reprezintă resursele şi rezervele de energie ale statelor din zonă, dar şi existenţa unor resurse şi rezerve de energie în zona de imediată proximitate a Mării Caspice, ca şi apropierea relativă de zona de maxim interes din acest punct de vedere, a Golfului Persic şi adiacentă, ceea ce face ca statele din vecinătatea acestui spaţiu să prezinte o importanţă deosebită ca zone de tranzit actual sau de perspectivă către centrul şi vestul Europei pentru ţiţeiul, produsele rafinate sau gazele naturale extrase sau produse în cele trei arii citate, sau ca zone de operaţii pentru asigurarea accesului la aceste resurse sau chiar a controlului acestora. Iată de ce, pentru a avea o imagine mai exactă a implicaţiilor, cel puţin din punctul de vedere al resurselor energetice convenţionale (vitale pentru asigurarea continuităţii dezvoltării economice, cel puţin în următorii 50 de ani), am avut în vedere în analiză un spaţiu extins al zonei Mării Negre, în care am considerat necesară înglobarea statelor riverane Mării Caspice (Azerbaidjan, Iran, Turkmenistan, Kazahstan), ca şi a Uzbekistanului, aflat în imediata vecinătate. Am inclus în analiză, de asemenea, din considerentele pe care le-am expus la începutul acestui eseu, Tadjikistanul şi Kârgâzstanul. Din aceleaşi motive şi ca urmare a faptului că este singurul stat din această zonă geografică lărgită care este, deocamdată, atât membru NATO cât şi al Uniunii Europene, am inclus şi Grecia (şi să nu uităm că, aşa cum a rezultat din scurta incursiune în istorie pe care am întreprins-o, ea a fost implicată încă din antichitatea timpurie în bazinul Mării Negre, politic, militar, economic, financiar şi comercial). Referindu-ne la istorie, pe care am invocat-o deloc întâmplător, să mai remarcăm faptul, care poate părea straniu unora, că Iranul, pe care noi îl considerăm inseparabil de zona bazinului Mării Negre din considerentele de date foarte recentă pe care le-am expus la început, a fost, de fapt, un actor pe această scenă încă din antichitatea timpurie, atât prin tentativele proprii de a o aduce sub stăpânire (Cyrus al II-lea si Darius I, aşa cum am văzut), cât şi prin cele în sens invers, ale regatului macedonean, încununate de succes în vremea lui Alexandru cel Mare.

Pornind de la elementele pe care le-am definit ca fiind semnificative pentru stabilirea importanţei unei zone, vom oferi un prim set de date de maximă sinteză pentru statele din zona efectivă a Mării Negre şi din zona de proximitate, a Mării Caspice. Astfel, am inclus în Tab.1 date generale (suprafaţă, populaţie), ca şi informaţii sintetice legate de nivelul de dezvoltare economică, utilizând în acest sens ca surse World Development Indicators 2003 (3) şi World Bank Atlas 2003 (4), publicaţii ale Băncii Mondiale (ultimele versiuni apărute, conţinând datele statistice cele mai proaspete în domeniul de referinţă).

Am inclus în zona cea mai apropiată a Mării Negre şi Grecia din considerentele deja expuse. Am optat pentru această variantă având în vedere şi apartenenţa efectivă la Europa, toate celelalte state, incluse în zona a doua de proximitate fiind state asiatice.

După cum se poate observa, statele incluse de noi în zona Mării Negre însumează o suprafaţă de aproape două ori cât suprafaţa Europei (cca. 15% din suprafaţa globului) şi o populaţie considerabilă (314 milioane de locuitori, adică peste 5% din populaţia globului). În ceea ce priveşte Produsul Intern Brut, valoarea lui (635,5 miliarde de dolari) este destul de mică în comparaţie cu potenţialul, reprezentând numai 2% din volumul Produsului Intern Brut mondial al anului 2001. Nivelul scăzut este explicabil prin caracteristica ce nu poate să fi scăpat cititorului, anume aceea că toate statele din zonă, cu excepţia Turciei şi Greciei au cunoscut după marea ruptură de sistem din anul 1989 o

www.geo

polit

ic.ro

184

veritabilă prăbuşire economică, pe o perioadă îndelungată, lucru dovedit de rata medie anuală de variaţie a Produsului Intern Brut, care s-a menţinut negativă de-a lungul celor 12 ani menţionaţi în tabel, aceasta datorită evoluţiei din primii 4-10 ani de după 1989. Se poate considera, totuşi, că perioada neagră în evoluţia economică a acestor state a luat sfârşit, pentru că toate înregistrează după anul 2000 (la unele dintre ele, observaţia este valabilă şi pentru unii ani anteriori) rate medii anuale de creştere economică importante, ceea ce creează condiţii pentru o evoluţie rapidă a economiilor în anii următori, confirmând un potenţial substanţial superior rezultatelor de moment.

Tabelul 1

Ţara

Supr

afaţ

a (m

ii K

m2

2001

Popu

laţia

(m

il. lo

c.)

2001

PIB

(M

iliar

de $

) 20

01

Rat

a m

edie

anu

ală

de c

reşt

ere

a PI

B

(%)

1990

-200

1

PIB

pe

locu

itor

($ la

par

it. p

uter

ii de

cum

păra

re)

2001

Rat

a m

edie

anu

ală

de c

reşt

ere

a PI

B p

e lo

cuito

r (%

) 20

01

România 238 22 38,6 -0,4 5.780 5,4

Bulgaria 111 8 13,2 -1,2 6.740 5,9

Rusia 17.075 145 253,4 -3,7 6.880 5,6

Ucraina 604 49 35,2 -7,9 4.270 10,0

Turcia 775 66 167,3 3,3 5.830 1,7

Georgia 70 5 3,1 -5,6 2.580 6,2

Armenia 30 4 2,2 -0,7 2.730 9,4

Moldova 34 4 1,5 -8,4 2.300 6,3

Grecia 132 11 121,0 2,4 17.520 3,8

Total 1 19.069 314 635,5 - - -

Azerbaidjan 87 8 5,3 -0,3 2.890 9,0

Turkmenistan 488 5 5,1 -2,8 4.240 17,2

Kazahstan 2.725 15 20,1 -2,8 6.150 14,4

Iran 1.648 65 108,7 3,6 5.940 3,4

Uzbekistan 447 25 13,8 0,4 2.410 3,2

Kârgâzstan 200 5 1,4 -2,9 2.630 4,5

Tadjikistan 143 6 1,1 -8,5 1.140 9,3

Total 2 5.738 129 155,5 - - -

www.geo

polit

ic.ro

185

Se observă din analiza datelor din Tab. 1 că, adăugând la nivelurile de suprafaţă, populaţie şi Produs Intern Brut valorile statelor din zona Mării Caspice, această arie poate fi considerată de un mare interes chiar şi dacă am opri analiza numai la acest nivel, ţinând cont de faptul că, în total, zona, aşa cum am definit-o, în mod extins, cuprinde 18,5% din suprafaţa globului, 7,2% din populaţie şi produce 2,5% din Produsul Intern Brut mondial. Această din urmă cifră este, precum se vede, foarte mică, reprezentând o pondere de 2,9 ori mai mică decât ponderea în ansamblul populaţiei mondiale, pentru a nu mai vorbi de amploarea resurselor de care dispune, aşa cum se va vedea din cele ce urmează.

Adâncind analiza, potrivit criteriilor pe care le-am prezentat încă de la început, vom observa că importanţa zonei creşte substanţial. Nu avem la dispoziţie pentru acest articol spaţiul necesar pentru a face o prezentare completă şi detaliată a resurselor şi rezervelor de minerale de toate genurile (este suficient să spunem că, în principal datorită prezenţei în această zonă a Rusiei, înregistrată, evident, cu datele pentru întreaga suprafaţă a ţării, zona Mării Negre, şi respectiv zona Mării Caspice prin prezenţa Kazahstanului şi a Iranului deţin ponderi impresionante la exploatarea unor minerale, de exemplu: 85,6% din producţia de minereu de fier a Europei în anul 2001, peste 50% din producţia de minereu de cupru a Europei şi cca. 25% din producţia de minereu de cupru a Asiei în acelaşi an, 95% din producţia de minereu de nichel a Europei, peste 55% din producţia de bauxită a Europei şi 8,7% din producţia de bauxită a Asiei, 13,8% din producţia de minereu de zinc a Europei şi 19,3% din producţia de minereu de zinc a Asiei, 70% din producţia de minereu de staniu a Europei, 93% din producţia de minereu de mangan a Europei şi cca 35% din producţia de minereu de mangan a Asiei, 25,7% din producţia de minereu de crom a Europei şi 61,2% din producţia de minereu de crom a Asiei, 60% din producţia de minereu de tungsten a Europei, 85% din producţia de minereu de molibden a Europei, peste 90% din producţia de minereu de vanadiu a Europei, întreaga producţie de minereu de zirconiu şi concentrate de zirconiu a Europei, 95,8% din producţia de minereu de cobalt a Europei şi 67% din producţia de minereu de cobalt a Asiei, 88% din producţia de minereu de stibiu a Europei, 63% din producţia de mercur a Asiei, 29,7% din producţia de minereuri de argint a Europei şi aproape întreaga producţie de minereuri de argint a Asiei, 78% din producţia de minereu de uraniu a Europei şi 80% din producţia de minereu de uraniu a Asiei, 89% din producţia de minereuri aurifere a Europei şi 26,7% din producţia de minereuri aurifere a Asiei). (Industrial Commodity Statistics Yearbook 2001, Production Statistics 1992-2001, United Nations, Department of Economic and Social Affairs, Statistics Division, New York 2003) (5).

Vom prezenta însă în detaliu situaţia producţiei de resurse energetice a spaţiului de care ne ocupăm. În acest scop, am sintetizat în Tab. 2 datele statistice semnificative, preluate din Statistical Yearbook 2000, Forty-seventh issue, data available as of 31 January 2003, United Nations, Department of Economic and Social Affairs, Statistics Division, New York 2003 (6)

Din analiza datelor din tabel rezultă că producţia totală de energie a statelor din zona Mării Negre (categoria statelor riverane) reprezintă 50% din producţia totală de energie a Europei în anul 1999, ceea ce conferă acestor ţări o poziţie de foarte mare importanţă în economia Europei. În ceea ce priveşte producţia totală de energie a statelor din zona Mării Caspice, ea reprezenta în anul 1999 13,7% din producţia totală de energie a Asiei.

Numai ţările incluse efectiv în zona Mării Negre contribuiau la producţia totală de energie a lumii cu o pondere de 12,5%, prin urmare a opta parte din energia lumii este

www.geo

polit

ic.ro

186

produsă de cele opt state din această arie geografică. Potenţialul lor energetic este foarte departe de a se reflecta în mod corespunzător în performanţă economică, pentru că, la consumurile din anul 1999, un volum de energie echivalent celui produs în zonă corespundea unui Produs Intern Brut de peste 4.000 miliarde de dolari, deci de 6,3 ori mai mult decât nivelul efectiv realizat de statele din acest spaţiu. Rezultă că o parte importantă din volumul Produsului Intern Brut mondial depinde în mod direct de energia produsă în zona Mării Negre şi, în general, de resursele acestei zone. Făcând balanţa pentru statele din acest spaţiu, cele din zona I au fost în anul 1999 exportatoare nete pentru un volum de energie de 234.249 mii tone echivalent petrol, exportând peste o cincime din producţia proprie de energie (20,9%), cele din zona a II-a au fost în anul 1999 exportatoare nete pentru un volum de energie de 198.834 mii tone echivalent petrol, exportând aproape o jumătate din producţie (47,1%), pe ansamblu, zona extinsă fiind în anul 1999 un exportator net de energie de 428.083 mii tone echivalent petrol, exportând peste un sfert din producţie (27,9%). Tabelul 2

Ţara

Tota

l pro

ducţ

ie e

nerg

ie p

rim

ară

(Mii

t. m

etric

e pe

trol

ech

iv.)

1999

Prod

ucţie

ene

rgie

pri

mar

ă.

Solid

e (M

ii t.

met

rice

petr

ol e

chiv

.) 19

99

Prod

ucţie

ene

rgie

pri

mar

ă.

Lich

ide

(Mii

t. m

etric

e pe

trol

ech

iv.)

1999

Prod

ucţie

ene

rgie

pri

mar

ă.

Gaz

e (M

ii t.

met

rice

petr

ol e

chiv

.) 19

99

Prod

ucţie

ene

rgie

pri

mar

ă.

Ener

gie

elec

tric

ă (M

ii t.

met

rice

petr

ol e

chiv

.) 19

99

Tota

l con

sum

ene

rgie

pri

mar

ă (M

ii t.

met

rice

petr

ol e

chiv

.) 19

99

România 24.732 4.199 6.404 11.200 2.930 31.175

Bulgaria 8.647 4.199 40 24 4.384 17.281

Rusia 973.124 98.095 303.542 525.776 45.711 588.669

Ucraina 82.895 42.582 3.804 16.682 19.827 153.227

Turcia 20.999 14.358 2.944 643 3.054 61.043

Georgia 670 9 107 - 554 2.532

Armenia 646 - - - 646 1.966

Moldova 7 - - - 7 2.840

Grecia 8.622 8.129 38 3 453 27.360

Total 1 1.120.342 171.571 316.879 554.328 77.566 886.093

Azerbaidjan 19.558 - 13.833 5.595 130 10.827

Turkmenistan 27.840 - 7.167 20.672 - 14.279

Kazahstan 65.656 25.743 30.425 8.962 527 33.868

Iran 236.134 936 181.841 52.930 427 101.064

Uzbekistan 60.033 814 8.399 50.331 489 52.160

Kârgâzstan 1.274 129 77 23 1.044 2.589

Tadjikistan 1.383 5 19 32 1.327 3.257

Total 2 411.878 27.627 241.761 138.545 3.944 218.044

www.geo

polit

ic.ro

187

Europa 2.225.115 387.305 645.970 814.386 375.887 2.506.909

Asia 3.001.875 848.223 1.487.943 479.829 185.881 2.563.551

Total lume 8.861.452 2.183.749 3.516.092 2.227.619 933.992 8.381.464

Aceste date s-ar putea modifica simţitor în anii următori şi când spunem acest lucru ne gândim chiar la următorul deceniu. Aceasta din mai multe motive, pe care le vom enumera: - foarte recent, Turcia a anunţat că a descoperit în zona platformei Mării Negre zăcăminte

importante de gaze naturale. Cum Turcia este în momentul de faţă un producător mai mult decât modest de energie primară (numai 1,9% din producţia zonei I provenind în anul 1999 din această ţară), punerea în exploatare comercială a acestor zăcăminte poate să mărească substanţial ponderea Turciei şi a ansamblului zonei I în totalul producţiei de energie primară a Europei. Pe lângă aceasta, un efect extrem de important al descoperirii acestor zăcăminte, cu impact potenţial negativ asupra României, l-ar putea reprezenta apariţia unui argument hotărâtor în favoarea Turciei pentru alegerea traseelor viitoarelor conducte de transport al gazelor extrase din Asia centrală către Europa occidentală, care ar putea fi dirijate, în aceste noi condiţii, prin teritoriul Turciei, în dauna traseelor care ar putea străbate România, (adăugându-se conductei dată deja în exploatare prin Ceyhan);

- într-un viitor puţin mai îndepărtat (dincolo de orizontul anului 2015), surprizele ar putea proveni din Kazahstan, din perimetrele aflate în curs de prospecţiune, unele dintre ele aflându-se chiar în concesiunea PETROM. În acest mod, Kazahstanul ar putea să-şi modifice ponderea actuală (15,9%) din ansamblul producţiei de energie primară a zonei a II-a şi să modifice ponderea zonei caspice în producţia de energie primară a Asiei, ceea ce ar spori şi mai mult importanţa strategică, oricum considerabilă, a Asiei Centrale;

- nu este câtuşi de puţin exclus ca astfel de surprize să provină şi din ţara noastră, existând păreri ale unor specialişti care afirmă că sub zăcămintele de ţiţei şi de gaze naturale descoperite până în prezent şi aflate în exploatare s-ar afla, la adâncimi mai mari, zăcăminte cu mult mai importante. O astfel de eventualitate ar putea reechilibra în favoarea României balanţa în ceea ce priveşte deciziile strategice ale marilor investitori continentali referitor la traseele viitoarelor conducte de transport al ţiţeiului şi gazelor naturale din Asia Centrală către vestul Europei.

După ce am expus aceste considerente, care sunt de natură să explice, în opinia noastră, motivele pentru care importanţa zonei Mării Negre este în creştere, vom trece la descrierea modelului pe care l-am elaborat pentru sistemul geostrategic al acestei zone.

JUCĂTORII PE SCENA GEOPOLITICĂ Pentru început, este necesar să definim categoriile de actori de pe această scenă.

În opinia noastră, avem de-a face cu patru categorii:

1. ACTORI GLOBALI În această categorie includem forţele (state sau organizaţii) care, date fiind

dimensiunile, influenţa lor politică, puterea lor militară, economică, financiară, comercială şi interesele ce decurg din toate acestea, sunt sau pot fi, la un moment dat, implicate, prin interesele lor, reale sau doar pretinse, în orice zonă a lumii, inclusiv în altele decât cele în care sunt amplasate geografic.

În zona la care ne referim, primul dintre actorii globali este Rusia, care este şi amplasată geografic în această regiune. În plus, dimensiunea geografică şi demografică (este, din ambele puncte de vedere, printre cele mai mari şi mai importante state ale lumii), diversitatea şi volumul resurselor naturale o recomandă pentru acest rol. În

www.geo

polit

ic.ro

188

sfârşit, nu trebuie uitată dimensiunea ei de mare putere militară, economică, comercială şi influenţa pe care o păstrează în lume dinainte de cele două momente, 1989 şi 1991-1992, care au dus la dispariţia sistemului european socialist şi a Uniunii Sovietice.

În ordine, urmează, ca organizaţii, NATO, dată fiind prezenţa direct în zonă a unui membru vechi şi foarte important pentru alianţă şi pentru Statele Unite, Turcia, a doi membri de dată recentă, România şi Bulgaria, iar în zona extinsă, a unui alt membru cu state vechi de servicii, Grecia. Oricum, NATO este un actor global nu numai prin aceste prezenţe, ci şi prin statutul său, care face ca această alianţă să fie actor global în sensul exact al termenului, pretutindeni pe glob.

Un al treilea actor global este Uniunea Europeană, atât prin prezenţa în zonă a unui membru, Grecia şi prin cei doi posibili membri începând cu anul 2007, România şi Bulgaria, cât şi prin statutul său de mare putere politică, economică, financiară, comercială şi militară.

Al patrulea actor global sunt Statele Unite, nu numai prin poziţia de lider al NATO, cu prezenţa celor patru membri în zonă, ci prin statutul de mare putere mondială, care face ca, prin doctrina naţională, ele să definească drept zonă de securitate proprie orice zonă geografică în care administraţia consideră că Statele Unite au interese care, la un moment dat, ar putea fi puse în discuţie sau ameninţate în vreun fel.

La o primă vedere, cei mai mulţi ar fi tentaţi să spună că lista cu actorii globali este închisă. Chiar dacă s-ar putea să surprindem pe mulţi geopoliticieni, strategi, politologi, analişti şi oameni politici, suntem de părere că la acest club restrâns trebuie să mai adăugăm, deocamdată, încă două state: Japonia şi China. Ele sunt a treia, respectiv a patra putere economică a lumii, după Statele Unite şi Uniunea Europeană, socotită, în mod firesc un tot economic. În plus, China continuă să fie, de peste un sfert de secol, economia cea mai dinamică a lumii şi se profilează drept marea putere economică a lumii după orizontul anului 2025, dacă va şti să evite la timp capcana modelului economic risipitor şi devastator american şi să vireze decis, cu excepţionala capacitate de adaptare şi modernizare pe care a dovedit-o deja, către modelul dezvoltării durabile, singurul care poate garanta un viitor planetei.

Când am vorbit de extinderea listei dincolo de cei patru actori globali pe care credem că nimeni nu s-ar gândi să-i conteste, am spus că, în ce ne priveşte, îi mai adăugăm deocamdată două state. Ne simţim obligaţi să explicăm acest „deocamdată”. Suntem de părere că, nu peste mult timp, în maximum cinci ani, lista va mai trebui extinsă cu încă două state: Brazilia şi India, care au ajuns deja la statutul de mari puteri economice şi care, la orizontul 2015 n-ar fi exclus să fie plasate în situaţia de a începe schimbările în ierarhia marilor puteri economice ale lumii.

2. ACTORI REGIONALI Aceştia sunt, în opinia noastră, state care, prin dimensiunea teritoriului şi a

populaţiei, prin forţa lor politică, economică, militară, financiară, comercială sau prin alte elemente, de natură istorică, etnică, religioasă sau de altă factură, pot emite pretenţii de a influenţa deciziile şi evoluţia evenimentelor pe arii care se întind mult dincolo de graniţele naţionale, fără însă a se putea compara cu aria de cuprindere şi de influenţă a actorilor globali. În această categorie intră, după părerea noastră, pentru zona la care ne referim, Turcia, Ucraina şi Iran.

În ceea ce priveşte Ucraina, includerea în această categorie decurge din dimensiunea geografică şi demografică şi din forţa militară (inclusiv ca moştenitoare parţială a fostei Uniuni Sovietice), îi poate conferi oricând o greutate mai mare tipul de evoluţie a relaţiilor cu Rusia. Dacă forţarea de către Statele Unite a victoriei „revoluţiei portocalii”, care a fost realizată prin scenariul „alegerilor fraudate” (lozincă folosită şi la

www.geo

polit

ic.ro

189

noi de dl. Băsescu după alegerile parlamentare şi primul tur al alegerilor prezidenţiale din noiembrie 2004) şi prin reluarea procesului electoral sub o puternică presiune internaţională şi cu un evident amestec politic, financiar şi logistic extern (dealtfel, recunoscute explicit ulterior, atât din surse ucrainene, cât şi din surse occidentale), operaţie în urma căreia Ianukovici, partenerul menţinerii unei cooperări strânse cu Rusia a fost înlăturat în favoarea lui Iuscenko, afişat mai prooccidental, a părut în prima fază să îndepărteze Ucraina de Rusia şi să scadă sprijinul politic eventual al acesteia pentru veleităţile şi interesele Ucrainei, ultimele evoluţii, inclusiv demiterea partenerei din alegeri a lui Iuscenko, Iulia Timoşenko, din funcţia de prim ministru şi acuzarea ei nu numai că ar fi primit finanţări externe substanţiale (lucru care era, oricum, de bănuit), dar şi de corupţie pare să fi anulat, după părerea noastră, în mare parte procesul de detaşare a Ucrainei din sfera de influenţă a Moscovei, lucru care nu poate decât să complice poziţia României (oricum dezavantajată prin actul iresponsabil al negocierii şi semnării de către triumviratul Emil Constantinescu, Adrian Severin, Mihai Răzvan Ungureanu a Tratatului de bază, prin care s-a cedat în mod grav şi, poate, ireversibil, în cazul drepturilor istorice naturale ale României asupra unei părţi a platoului continental şi asupra Insulei Şerpilor, Insula Leuce, sau Insula Albă, sau Achilea din antichitate, la care ne-am referit în prima parte a eseului nostru).

Turcia îşi justifică prezenţa prin dimensiunea geografică şi demografică (în acest caz, elementul demografic este în puternică modificare în favoarea ei în următoarea sută de ani), prin forţa economică, alt element în creştere, care ar putea fi amplificat de dimensiunea zăcămintelor de gaze naturale de care am amintit, prin forţa militară proprie şi prin prezenţa pe teritoriul ei a bazelor militare americane de dimensiuni mari şi de extremă importanţă strategică, prin faptul că este o ţară care se întinde (ca şi Rusia) pe două continente şi, element deloc de neglijat, prin aceasta deţine cele două strâmtori, Bosfor şi Dardanele, care controlează (şi pot închide oricând, foarte facil), traseul din Marea Neagră spre Marea Mediterană. Mai este de notat în plus, pe lângă elementul de natură istorică (de mică importanţă, în opinia noastră în acest caz), un altul, care poate căpăta o importanţă deosebită şi poate da Turciei argumente şi o dimensiune strategică superioară celei pe care o deţine deja: elementul etnic, respectiv preponderenţa sau, oricum, ponderea însemnată în populaţia statelor din Asia Centrală a populaţiei de origine turcomană, cu atât mai mult cu cât aceste state cunosc, toate, o veritabilă explozie demografică în următoarea sută de ani.

În ce priveşte Iranul, considerăm justificată prezenţa lui în această categorie dată fiind dimensiunea geografică şi demografică (şi în cazul său, aceasta este în creştere pronunţată până în anul 2100), forţa economică şi comercială. Un element care a reprezentat un atu care a făcut încă de câteva decenii din Iran o putere regională de care trebuie să se ţină seama îl constituie bogăţia resurselor şi, în special, volumul resurselor de petrol, care i-au permis dezvoltarea unei economii destul de bine articulată (o dovedesc dimensiunea Produsului Intern Brut şi a Produsului Intern Brut pe cap de locuitor) şi, totodată, a facilitat punerea pe picioare a unei armate numeroase, foarte bine dotată (cu o înzestrare la care au contribuit substanţial unele state occidentale interesate de ţiţeiul iranian în perioada războiului cu Irakul) şi despre care se vorbeşte insistent că este pe cale de a dobândi şi statutul de putere atomică, acest element, ca şi posibilitatea de a intra, parţial prin cercetare şi producţie proprie, parţial prin cooperare cu alte state (între care Coreea de Nord) în posesia unor rachete cu rază medie de acţiune, capabile să transporte inclusiv încărcături nucleare, cu

www.geo

polit

ic.ro

190

posibilitatea de a lovi, spre exemplu, teritoriul israelian fiind unul dintre cele foarte importante în plan militar care o propulsează de drept în categoria actorilor regionali. Nu în ultimul rând, opţiunea elitei ei politice şi religioase pentru un regim de tip islamic, conservator, ca şi opoziţia ei veche şi vehementă la politica Statelor Unite şi la tot ce reprezintă acţiune americană în general şi, în special, acţiune în Orient, în detrimentul statelor arabe şi al cauzei palestiniene şi în favoarea Israelului, a făcut în special în ultimii ani din Iran unul dintre liderii lumii islamice. Această poziţie a fost întărită de războiul american în Afganistan şi de înlăturarea regimului taliban, considerat până în acel moment susţinătorul oficial instituţional al cauzei islamice în lume şi, mai ales, de invazia Irakului, care, în mod paradoxal (şi în mod evident nevoit de Statele Unite, dar cât se poate de previzibil), a făcut din Iran (alături, poate de Siria, care nu are însă forţa economică şi militară a Iranului) statul portdrapel al lumii islamice. Nu trebuie omis nici faptul (alt aparent paradox…) că însăşi agresivitatea din ce în ce mai vădită şi în creştere a administraţiei Bush junior la adresa Iranului şi transferarea asupra acestuia a acuzei-lozincă, de acum grav compromisă pe cazul anterior al Irakului, a „deţinerii de arme de distrugere în masă”, a contribuit (şi continuă să o facă) la creşterea imaginii Iranului de pericol major la adresa Americii, ceea ce presupune, chiar dacă nu pe deplin justificat, deţinerea forţei care să justifice aceste temeri, ca şi (consecinţă a gafelor administraţiei americane) a prestigiului moştenitorilor spirituali ai lui Khomeyni în faţa lumii islamice.

În anumite scenarii, după părerea noastră foarte posibile (ne referim la o eventuală decizie americană, foarte probabilă, de a “bifa” pe lista de ţinte viitoare, deja pregătită, state precum Iranul sau Siria), ar putea intra, şi încă în calitate de element extrem de activ, pe lista actorilor regionali în această zonă, dată fiind implicarea ei strategică pe o arie geografică foarte largă (incluzând bazinul răsăritean al Mării Mediterane, zona Golfului Persic şi a nord-vestului Oceanului Indian), Israelul.

3. ACTORI ZONALI Aceştia sunt, în opinia noastră, statele care, date fiind diferite elemente (dimensiune

geografică şi demografică, forţă economică, resurse, influenţă politică, bazată pe experienţă şi pe tradiţii), care nu este obligatoriu să fie întrunite toate în fiecare caz, pot avea un cuvânt de spus în politica mondială, pe o arie geografică mai mare decât cea închisă în graniţele naţionale, nu însă la nivelul actorilor regionali. În această categorie includem în această zonă România şi Kazahstanul.

Considerăm că, în privinţa Kazahstanului, plasarea în rândul actorilor zonali este justificată deopotrivă de dimensiunea geografică, demografică, de volumul uriaş de resurse naturale (o imagine în mare credem că am oferit-o cititorilor prin exemplele pe care le-am furnizat atunci când ne-am referit în general la resursele statelor din zona de care ne ocupăm). Un element de importanţă excepţională, care chiar şi singur ar trebui să plaseze Kazahstanul în această categorie îl constituie faptul că aici se află amplasate o parte importantă a bazelor ruseşti folosite pentru lansarea şi recuperarea navelor cosmice, cu sau fără oameni la bord, ca şi poligoane destinate testelor nucleare subterane sau poligoane pentru testarea rachetelor cu rază medie de acţiune, ceea ce face ca poziţia statului kazah să fie una foarte importantă şi să se bucure de firescul interes şi protecţia pe măsură a Rusiei, cu întreaga forţă politică, militară, economică ce se află în spatele ei.

În ceea ce priveşte România, am plasat-o în această categorie nu din considerente sentimentale, de orgoliu naţional, ci pentru că este îndreptăţită atât de dimensiunea ei geografică şi demografică, superioare comparativ cu marea majoritate a statelor din

www.geo

polit

ic.ro

191

zonă (excepţie făcând Rusia, Ucraina, Turcia, Iranul şi, parţial, Kazahstanul), cât şi de experienţa şi tradiţia ei în materie de politică internaţională (datând şi din perioada interbelică, ilustrată strălucit de Nicolae Titulescu, dar şi din istoria mai recentă când, cu riscul de a provoca strâmbături din nasuri mult prea elitiste şi prea îndreptate spre tăriile cerului, politica externă promovată în vremea lui Nicolae Ceauşescu făcuse din Bucureşti una dintre capitalele în care se făcea mare politică mondială şi în care cei mai importanţi lideri ai lumii sau trimişii lor făceau frecvent escale pentru schimburi foarte utile şi fructuoase de opinii). În plus, poziţia ei geografică, zestrea culturală remarcabilă cu care a contribuit la tezaurul cultural mondial şi dimensiunea şi specificitatea ei religioasă în legătură strânsă cu poziţia geografică (pe care le vom dezvolta la momentul potrivit în cuprinsul acestui eseu) constituie elemente de importanţă excepţională care justifică din plin includerea în această categorie, mai mult, îndreptăţesc aspiraţiile la o eventuală revenire (pentru că de o revenire ar fi, cu adevărat, vorba) în categoria actorilor regionali.

4. ACTORI LOCALI În această categorie intră celelalte state, care nu au fost incluse în vreuna

dintre cele trei clase anterioare.

I. INTERESE OPERÂND ÎN PLAN GEOPOLITIC Pentru a putea surprinde exact dimensiunea geopolitică şi geostrategică a zonei,

se cuvine să identificăm, inventariem şi sistematizăm cu mare atenţie totalitatea intereselor care se manifestă în acest spaţiu. În cele ce urmează, vom încerca să prezentăm o imagine cât mai completă şi mai exactă a acestora, fără a avea pretenţia că ea este unica şi nici măcar cea mai cuprinzătoare.

1.1. Interese strategice şi militare 1.1.1. Supravegherea şi ţinerea permanentă sub control a frontierelor vestice, sud-

vestice şi sudice ale Rusiei. Reprezintă în mod evident unul dintre obiectivele importante ale Statelor Unite în principal şi ale NATO, indiferent de afirmaţiile oficiale privind relaţiile actuale ale SUA şi NATO cu Rusia, potrivit cărora după începutul anilor ’90, între acestea nu mai există adversităţi, opoziţie şi suspiciuni. Face parte din eforturile mai ample (şi, totodată, mai vechi) ale Statelor Unite de a realiza, pe cât posibil, încercuirea Rusiei cu un sistem care să permită supravegherea întregii frontiere a acesteia. Este unul dintre motivele fundamentale pentru care s-a făcut primul val de extindere a NATO către est (Polonia, Cehia, Ungaria), pas prin care nu se rezolvase decât în parte supravegherea frontierei de vest a Rusiei. Ulterior, după declararea „războiului împotriva terorismului”, interesele americane, legate de obţinerea de facilităţi militare în state mai apropiate de Afganistan şi de viitorul teatru de operaţiuni din Irak (ce fusese definit ca ţintă de către echipa Bush junior încă din primele zile după instalarea la Casa Albă în primul mandat, înainte de 11 septembrie 2001), s-a schimbat optica de până atunci a administraţiilor americane şi, sub pretextul „întăririi flancului sudic”, la Praga au fost acceptate foarte rapid în NATO România şi Bulgaria, cărora li se trântise foarte neelegant uşa în nas la Madrid, în 1997. În acest moment, practic întreaga frontieră de vest a Rusiei se află sub supraveghere NATO. Trebuie făcută precizarea că prezenţa Belarusului, a Ucrainei şi a Republicii Moldova nu trebuie să deruteze, cu atât mai mult cu cât interesele unei mari puteri (şi acesta este şi cazul Rusiei, nu numai al Statelor Unite) se întind pretutindeni pe glob şi mai ales în apropierea graniţelor geografice efective, după cum nu trebuie uitat că, potrivit unei butade celebre, o mare putere se învecinează cu cine vrea ea! Şi dacă, deocamdată cel puţin, nu este de actualitate imediată răsturnarea lui Lukaşenko în Belarus printr-o altă „revoluţie portocalie” (deşi problema este, oricum, pe agenda

www.geo

polit

ic.ro

192

Washington-ului şi în studiu), o primă mişcare a fost făcută, după cum spuneam, în Ucraina, inclusiv prin lansarea şi puternica mediatizare a acuzaţiei cu „otrăvirea” lui Iuşcenko (practic, un act de terorism), menită să decredibiliteze la maximum pe Leonid Kucima (reprezentant al „trecutului”) şi pe Ianukovici, care era prezentat drept favoritul acestuia (se pare că şi aceasta era tot o etapă a planului de derutare şi de impresionare a electoratului, care trebuia determinat prin orice mijloace să voteze cu favoritul american, ceea ce s-a şi întâmplat, până la urmă). În realitate, după cum o demonstrează cele mai recente dezvăluiri, chiar în ziua în care aşternem pe hârtie această pagină, „otrăvirea” a fost doar o diversiune, menită să încline balanţa în favoarea lui Iuşcenko, schimbarea de fizionomie fiind, în realitate, consecinţa cunoscutei şi irepresibilei preferinţe a acestuia pentru alcool, chiar şi în perioada unor tratamente medicale care îl interzic cu desăvârşire. Şi, ca pentru a pune capac unei afaceri care nu avea cum să nu răsufle până la urmă (numai că de această dată a răsuflat foarte rapid!), investiţia în Iuşcenko nu pare să fi fost la fel de fericită ca cea în Saakaşvili în Georgia.

Acelaşi interes a determinat implicarea Statelor Unite în Georgia, (prin aceleaşi mijloace ca în Serbia şi în Ucraina), pentru aducerea la conducerea statului a unor forţe politice mai „cooperante”. Nu este de omis amănuntul, semnalat deja, că imediat după victoria lui Saakaşvili, au început confruntările cu Moscova pe tema Osetia şi s-a cerut retragerea militarilor ruşi dislocaţi la bazele pe care le deţineau în Georgia (unde se pare că vor fi înlocuiţi de militari americani). După cum, în acelaşi sens se pare că intenţionează Statele Unite să manevreze în cazul recentelor alegeri din Azerbaidjan, care au dat câştig de cauză partizanilor lui Ilhan Aliev, în dauna opoziţiei, care le-a contestat imediat, sub pretextul că „au fost masiv fraudate de putere” (scenariu care a ajuns să se repete obsesiv, fără ca autorii să se obosească să mai aducă măcar mici modificări pe traseul Belgrad, Tbilisi, Kiev, Bucureşti, Baku!). Târgul care pare să fie propus conducerii azere este simplu: scenariul ar putea fi abandonat de această dată şi alegerile ar putea căpăta girul Washington-ului (deci, brusc, ar redeveni corecte, nu furate, iar puterea rezultată din ele ar fi legitimă şi democratică, nu dictatorială) dacă militarii americani poftiţi afară din Uzbekistan şi-ar găsi adăpost pe malurile Mării Caspice (mai ales că aici ar fi mult mai aproape de petrolul din largul acestora, cunoscut fiind faptul că americanii sunt efectiv leşinaţi după mirosul de ţiţei, oriunde îl simt pe întinderea pământului).

1.1.2. Supravegherea şi ţinerea sub control a frontierei estice a NATO, pe linia România, Bulgaria, Turcia. În mod firesc, în faţa apropierii graniţelor NATO (şi, odată cu ele, a unor baze americane, suplimentar faţă de cele de mult existente în Turcia) de propriile frontiere, Rusia, simţindu-se ameninţată, se consideră îndreptăţită (şi, în opinia noastră, are deplin temei să o facă) să-şi ia măsuri speciale de observare atentă şi permanentă a acestui aliniament, pentru a nu fi în situaţia de a fi surprinsă nepregătită de cine ştie ce mişcare-surpriză care s-ar putea produce din această direcţie, având ca bază de pornire nu bazele americane din Italia sau Germania, ci eventuale baze americane din România şi Bulgaria.

În ceea ce ne priveşte ca români, se cuvine să cântărim cu foarte mare atenţie avantajele, dar şi dezavantajele şi pericolele care decurg din eventuala stabilire de baze militare americane permanente pe teritoriul naţional. Orizontul de timp faţă de care trebuie gândită şi analizată o astfel de decizie trebuie să fie în orice caz mai mare de câţiva ani, ţinând cont de interesul naţional de durată şi de securitatea pe termen lung a poporului român. În luarea unei decizii în această problemă ar trebui să nu se omită scandalul internaţional imens în care ne aflăm şi noi amestecaţi în aceste zile, date fiind suspiciunile (bazate pe multe date, furnizate de tot mai

www.geo

polit

ic.ro

193

numeroase organe de presă internaţionale dintre cele mai prestigioase, ca şi de organizaţii internaţionale aflate mai presus de orice bănuieli de partizanat şi de manipulare) privind folosirea teritoriului naţional românesc de către avioane private închiriate şi aflate sub control CIA care sunt folosite nu numai pentru transportul de prizonieri suspectaţi de „terorism” (o acuzaţie care se ataşează cu tot mai multă lejeritate şi fără a mai necesita, cel puţin potrivit legislaţiei americane, probe solide pe care să se bazeze) între diferite destinaţii, ci şi ca închisori şi centre de tortură itinerante şi chiar bănuielile că în România ar fi existat (sau poate chiar ar mai exista încă) un centru de detenţie secret aflat sub control american (fiind citate în acest sens, inclusiv de un fost director CIA, aeroportul Mihail Kogălniceanu, unde au existat facilităţi acordate armatei americane în perioada războiului din Irak sau Timişoara, unde, să nu uităm, în vremea agresiunii împotriva Iugoslaviei, puterea de atunci a oferit aeroportul Giarmata, de unde specialiştii armatei americane au coordonat o parte a acţiunilor de atacare şi bombardare a teritoriului iugoslav de către avioanele americane, care, în plus, au putut opera în acest scop din spaţiul aerian românesc). Având în vedere toate informaţiile furnizate în acest caz, inclusiv dezminţirile ferme ale actualilor şi foştilor oficiali români de cel mai înalt nivel, trebuie, în cadrul analizei de mare profunzime şi responsabilitate (şi, de ce nu, al unei dezbateri publice naţionale pe acest subiect), care trebuie să preceadă o decizie privind aprobarea de stabilire pe teritoriul naţional a unor baze militare străine permanente să ne punem foarte serios problema la ce surprize ne putem aştepta (precum vechi parteneri sau chiar aliaţi NATO ai Statelor Unite, cum sunt Spania, Italia, Germania, Islanda, Norvegia, Suedia, Danemarca etc.) în utilizarea unor baze militare permanente, dacă nişte facilităţi oferite temporar şi limitat au putut (sau ar fi putut) fi folosite (cu sau chiar fără ştirea autorităţilor naţionale) în acţiuni încălcând flagrant tratate internaţionale la care România este parte.

1.1.3. Supravegherea şi ţinerea sub control a bazelor spaţiale şi a poligoanelor nucleare ruseşti din Kazahstan. Reprezintă un obiectiv major al Statelor Unite şi nu încape nici o umbră de îndoială că, între multe alte sarcini, primite în cadrul „războiului împotriva terorismului”, bazele stabilite după 11 septembrie 2001 în state din Asia Centrală fostă sovietică (dintre care, nu trebuie uitat că Uzbekistanul are cea mai lungă frontieră cu Kazahstanul!) sunt menite să monitorizeze permanent orice mişcare de pe teritoriul kazah. Tocmai de aceea, lovitura aplicată de Uzbekistan Statelor Unite prin somaţia de a evacua bazele în care se stabiliseră militarii americani este dintre cele mai dure primite de America de la 11 septembrie. Privit din acest unghi, suportul, dacă nu material şi logistic, măcar moral şi mediatic oferit recentei încercări de revoltă din Uzbekistan (un început de „revoluţie portocalie” scăpat din mână, deviat din non-violenţă în gravă rebeliune armată, care a condus la un rezultat total contrar celui scontat?) reprezintă una dintre multele erori de mare gravitate ale CIA, care se contabilizează (indiferent dacă s-au bucurat sau nu de aprobarea explicită a preşedintelui Bush) în bilanţul din ce în ce mai negru al acţiunilor de politică externă a actualei administraţii americane. Chiar dacă tentativa de a forţa prin şantaj mâna lui Ilhan Aliev, în încercarea de a recupera în Azerbaidjan ceva din ce s-a pierdut în Uzbekistan, va avea până la urmă sorţi de izbândă (lucru de care ne îndoim, în circumstanţele actuale, când administraţia Bush se află sub presiune şi expusă tirurilor venite din toate direcţiile, nu numai din exterior, dar şi din interiorul Statelor Unite şi nu doar de la adversarii politici tradiţionali democraţi, ci şi de la foşti exponenţi de vârf ai administraţiilor americane, precum fostul consilier pentru securitate naţională şi cunoscut politolog Zbygniew Brzezinsky sau amiralul Stansfield Turner, fost director al CIA între 1977 şi 1981),

www.geo

polit

ic.ro

194

poziţia strategică a unor eventuale baze militare americane pe teritoriul azer ar fi, din punctul de vedere pe care îl analizăm în acest moment, al supravegherii activităţilor militare şi spaţiale ale Rusiei în Kazahstan, cu mult inferioară celei pe care le-ar fi conferit-o locaţiile din Uzbekistan.

1.1.4. Contracararea activităţilor de penetrare informativă a dispozitivelor strategice ruse din Kazahstan şi a dispozitivelor militare ale Kazahstanului. În mod firesc, una dintre direcţiile prioritare de atenţie a Rusiei şi Kazahstanului va trebui să fie aceea a securizării maxime a frontierei sudice şi sud-vestice a Kazahstanului, pentru protejarea informativă a obiectivelor şi activităţilor strategice ale celor două state de pe teritoriul kazah. O supoziţie care ni se pare perfect justificată este aceea că reacţia Uzbekistanului la adresa Statelor Unite pe tema bazelor militare, provocată de implicarea în incidentele de la Taşkent, a fost intens stimulată de Rusia (care a început, astfel, să recâştige terenul pierdut în Asia Centrală), exact în virtutea preocupării de contracarare a penetrării informative prin teritoriul fostelor republici sovietice din sud. În acest fel, statul care are cea mai lungă frontieră cu Kazahstanul a fost eliberat de influenţele americane directe pe care le-ar fi facilitat prezenţa bazelor militare pe teritoriul uzbek. Cum, din punctul de vedere rusesc, cel puţin pentru moment, primejdia nu poate veni dinspre Turkmenistanul lui Turkmen-Bashi, singurele probleme le-ar mai putea fi create dinspre Kârgâzstanul care a trecut şi el, recent, printr-un soi de „revoluţie portocalie” sau, eventual, dinspre un Azerbaidjan care ar ceda în perioada următoare presiunilor şi şantajelor Washington-ului.

1.1.5. Supravegherea Iranului şi pregătirea atacării acestuia (care rămâne una dintre cele mai probabile ţinte ale administraţiei Bush în timpul care i-a mai rămas până la expirarea mandatului), este una dintre activităţile care vor fi, în opinia noastră, prioritare în perioada care urmează. Dat fiind comportamentul de până acum al echipei preşedintelui Bush, suntem de părere că atacarea până la finalul mandatului a Iranului şi, probabil, a Siriei sunt evenimente cu o mare probabilitate de a se petrece, singura problemă constituind-o momentele pe care le vor alege d-nii Bush, Cheney şi colaboratorii lor apropiaţi pentru declanşarea ostilităţilor. Oricum, intervalul de timp pe care îl au la dispoziţie este de mai puţin de doi ani, pentru că este foarte puţin probabil ca declanşarea unei astfel de acţiuni să se facă în anul alegerilor prezidenţiale, pentru că durata conflictului (chiar dacă va fi de ordinul celei din războiul efectiv din Irak), dar, mai ales, intervalul de timp pentru liniştirea apelor, în primul rând în plan internaţional şi apoi în Iran şi chiar în America nu ar permite candidaţilor republicani să intre cu şanse în alegeri, dacă nu vor putea exploata în faţa poporului american o victorie (una reală, nu de tipul „victoriei” irakiene). Or, în total, o asemenea acţiune, ca să fie încununată de succes (deşi datele problemei în Iran ar putea fi fundamental diferite de cele din Irak şi capcana iraniană -atât în plan intern iranian, cât şi prin prisma complicaţiilor internaţionale- ar putea fi infinit mai gravă decât cea irakiană, care, oricum, nu este o joacă de copii) ar presupune după o ipotetică victorie militară o perioadă de cel puţin câteva luni în care Statele Unite să poată demonstra argumentat şi credibil (şi, în special, în absenţa unor tulburări şi atacuri cotidiene de tipul celor din Irak, având drept consecinţă mulţimea sicrielor în care se întorc acasă tinerii americani trimişi la război, care ar consfinţi un dezastru electoral republican fără precedent) că Iranul post-conflict este cu adevărat un loc mai sigur decât înainte. Or, aceasta presupune ca ordinul de atac să fie dat cu mai mult de un an înaintea alegerilor. Cum sistemul electoral american este particular, fiind caracterizat de alegerile la jumătate de mandat, care au o influenţă extrem de importantă asupra constituirii majorităţii în cele două camere legislative, pe baza aceluiaşi raţionament făcut anterior, dacă Iranul nu este atacat cel târziu la

www.geo

polit

ic.ro

195

începutul lunii decembrie 2005, astfel încât războiul să ia sfârşit înainte de finalul de an, anul 2006 nu poate, în mod normal şi raţional, să fie anul unui război provocat de Statele Unite. Cum este foarte improbabil ca preşedintele Bush să-şi asume şi eroarea de a purta un război în preajma Crăciunului, singura perioadă în care Statele Unite şi-ar putea permite luxul declanşării unor atacuri militare rămâne anul 2007.

1.1.6. Supravegherea şi controlul tranzitului strategic între Europa şi zona Golfului Persic, respectiv între Asia Centrală şi această zonă şi, în general, supravegherea tuturor evenimentelor şi mişcărilor strategice din zona golfului. Este una dintre direcţiile de interes strategic nu numai pentru Statele Unite, ci şi pentru Rusia, care, ca actor global, nu-şi poate permite să lipsească, în general, de pe nici una dintre scenele lumii, cu atât mai puţin de pe cea mai fierbinte, care ţine afişul de cel puţin patru decenii şi are perspective de a-l mai ţine încă circa o jumătate de secol, cât ar putea să mai dureze rezervele de ţiţei, sau mai puţin numai în eventualitatea în care vreuna dintre sursele alternative, curate, de energie va fi capabilă, în urma evoluţiei tehnologiilor de producţie, a acoperirii ca volum a majorităţii necesarului mondial de energie şi a scăderii corespunzătoare a costurilor să concureze cu succes comercial energia provenită din ţiţei şi gaze.

Pe această direcţie de interes sunt obligate să se manifeste şi NATO, respectiv Uniunea Europeană. NATO pentru că, prin multe dintre statele membre a sprijinit aventura americană din Irak şi este nevoită fie să-şi menţină, cel puţin în parte, implicarea, fie să găsească modalităţi convenabile de retragere onorabilă din viesparul irakian. Uniunea Europeană pentru că principalele puteri economice ale ei, cu excepţia Marii Britanii şi, în special, motoarele Germania şi Franţa, precum şi Italia au interese economice vitale în această zonă, fiind, pentru moment, dependente în plan energetic în mare parte de ţiţeiul din golf. Atât NATO cât şi Uniunea Europeană sunt interesaţi de controlul tranzitului spre golf prin zona Mării Negre pentru că au state membre printre ţările zonei (Turcia, Grecia, România şi Bulgaria pentru NATO, respectiv Grecia şi curând, sperăm, România şi Bulgaria pentru Uniunea Europeană).

1.1.7. Supravegherea şi controlul tranzitului strategic între Europa şi Afganistan, stat care este încă foarte departe de a fi cu adevărat pacificat şi, cu atât mai puţin, democratizat în adevăratul sens al cuvântului. De asemenea, zona este şi una care furnizează în continuare contingente de schimb pentru Afganistan. Pe această direcţie de interes operează ca actori globali Statele Unite, Rusia şi NATO. Suntem de părere că este o direcţie care va rămâne activă încă mult timp de acum înainte, din cel puţin două motive: - pentru că, după cum spuneam, Afganistanul este departe de a fi stabilizat. O demonstraţie

cum nu se poate mai concludentă în acest sens o reprezintă inclusiv frecvenţa foarte mare a transporturilor de prizonieri neştiuţi cu avioanele CIA dinspre această zonă către diverse direcţii din Europa care par să fi intrat în lanţul dezonorant al oferirii de găzduire pentru închisorile secrete, în care nu se aplică, practic, nici un fel de lege, nici cea americană, nici cele naţionale, ci doar legea CIA, devenită astfel un soi de lege a junglei;

- fiindcă probabila atacare de către Statele Unite a Iranului va transforma această rută într-una efectiv operaţională pentru transporturi de război;

1.1.8. Asigurarea de baze militare avansate pentru controlul zonelor strategice şi, în special, pentru lansarea şi suportul de acţiuni militare de anvergură pe noi teatre de operaţii din zona Golfului Persic, a nord-vestului Oceanului Indian sau a bazinului răsăritean al Mării Mediterane. Ne referim, pe lângă aproape certul atac asupra Iranului, la posibile alte ţinte, unele dintre ele foarte probabile chiar într-un viitor relativ apropiat (Siria, Pakistan, Liban). Pe această direcţie de interes, pe lângă

www.geo

polit

ic.ro

196

actorii globali pe care i-am evidenţiat până acum, este mai mult decât probabil să intervină din proprie iniţiativă sau la sugestie americană, ca actor regional important şi cu capacităţi militare deosebite, inclusiv un arsenal atomic consistent, Israelul şi să fie atrasă, într-un fel sau altul, Turcia. Implicit, statele din zonă aparţinând, după definiţia administraţiei Bush „noii Europe” (România, Bulgaria, posibil Georgia), care vor accepta baze militare americane pe teritoriul lor, se vor simţi datoare, dintr-o obedienţă deja probată de unele dintre ele în cazuri anterioare recente, să se angajeze direct, nu numai prin facilităţi militare, în aceste noi conflicte. În scenariul loviturilor asupra Siriei, indiferent dacă ele vor fi efectuate de Statele Unite în mod direct sau vor fi lăsate în seama Israelului, ca şi în cel al atacului asupra Iranului, se va produce o gravă inflamare a situaţiei nu numai în Orientul Apropiat şi Mijlociu, ci în întreaga lume a Islamului, ceea ce ar putea, pe lângă zonele efective de operaţii militare să ducă în replică la o extindere fără precedent a atacurilor grupurilor islamiste asupra unor obiective de pe teritoriul statelor participante la aceste noi războaie (lucru care s-a petrecut şi în cazul războiului din Irak, şi ne referim mai ales la atentatele din Spania şi Marea Britanie), numai că, de această dată, cu extindere pe o arie geografică extrem de mare. Şi într-un caz şi în celălalt, pe lângă consecinţele politice, militare şi de securitate a teritoriilor şi cetăţenilor unui mare număr de state, vor apărea şi se vor manifesta pe o perioadă îndelungată (sensibil mai mare decât durata efectivă a operaţiunilor militare) consecinţe economice, comerciale şi financiare de mare amploare. Reinflamarea zonei Golfului Persic, cel mai mare furnizor de ţiţei şi, deci, de energie pentru economia mondială, va avea consecinţe foarte grave pe mai multe planuri: - va conduce la reducerea, dacă nu cumva la oprirea totală a extracţiei şi, ca urmare, a

livrărilor de ţiţei din zonă, ceea ce va crea, pe termen lung, grave probleme în asigurarea energiei necesare pentru buna funcţionare a economiei mondiale;

- reducerea cantităţilor de ţiţei livrate din golf pe piaţa mondială va putea fi suplinită foarte greu din alte zone de extracţie şi de livrare, cu atât mai greu cu cât diminuarea va fi mai mare, pentru că ponderea ţiţeiului din Golful Persic în consumul mondial de energie este atât de importantă încât o eventuală încetare totală a exploatării şi livrărilor din golf nu va putea fi compensată din alte surse;

- în aceste condiţii, preţurile pe piaţă vor creşte (relaţia nefiind una de proporţionalitate directă, ci putând fi mult mai pronunţată), depăşind maximum-urile istorice înregistrate în acest an;

- toate aceste efecte cumulate vor conduce la o recesiune mondială de proporţii care, odată instalată, ar putea dura mult mai mult decât durata efectivă a conflictelor militare, respectiv a diminuării sau stopării extracţiei şi livrărilor de ţiţei din Golful Persic. În cele mai defavorabile scenarii, recesiunea economică ar putea crea o criză economică şi socială, globalizată, care ar putea avea dimensiuni mult mai ample decât cunoscuta criză din anii 1929-1933.

1.1.9. Supravegherea şi încercarea de a ţine sub control fenomenul terorist. Pe această direcţie, este firesc să se manifeste nu numai interesul tuturor statelor din zona de care ne ocupăm, indiferent de categoria în care le-am încadrat şi al tuturor actorilor globali, dar chiar al unui număr mare de state din diferite zone ale globului care au fost deja afectate până acum sau ar putea fi afectate în viitor de fenomenul terorist, devenit deja global. Potenţial ar deveni interesate marea majoritate a statelor lumii, chiar dacă nu au fost şi nici nu vor fi implicate direct în conflicte. Facem această afirmaţie pentru că terorismul poate lovi, ca răspuns la un atac al Statelor Unite, al NATO, al Israelului sau al oricui altcuiva, pe lângă teritoriul

www.geo

polit

ic.ro

197

acestor state, interesele lor economice sau financiare în state terţe, sau, pur şi simplu, state neimplicate în conflicte, dar care, spre exemplu, sunt destinaţii turistice curente pentru cetăţeni ai statelor iniţiatoare ale conflictelor. Frecvenţa şi dimensiunea atacurilor de tip terorist, diversificarea lor, multiplicarea atacurilor cu terorişti sinucigaşi, apariţia între aceştia a femeilor şi chiar a copiilor, ar trebui să conducă la o analiză aprofundată şi responsabilă a fenomenului. Nişte prime concluzii la care am ajuns, fără a fi studiat în mod sistematic acest fenomen, ar fi următoarele: - baza de recrutare a autorilor este într-o continuă creştere, ceea ce ar trebui să dea de gândit; - în cursul acestui an, s-a constatat cu stupoare modificarea profilului psihologic al autorilor

de atacuri. Până recent, se considera în mod curent că teroristul este o persoană de origine islamică, născută într-o ţară islamică, într-o familie, de regulă, săracă, un ins cu formaţie şcolară şi culturală minimă, cel mai ades exclus social şi cu afişat fundamentalism religios. Or atentatele din Marea Britanie au spulberat această imagine clasică a autorilor atacurilor, pentru că, în acest caz, autorii erau născuţi în Marea Britanie, chiar dacă în familii de origine şi religie islamică, dar cu situaţii materiale bune şi foarte bune, cu nivel ridicat de instrucţie, cu slujbe permanente ce le asigurau un nivel de trai mai mult decât decent şi cu o poziţie stabilă şi respectată în societate;

- după cum a demonstrat cazul la care ne-am referit anterior, în recrutarea autorilor atacurilor s-a revenit la o practică a anilor ‘70-’80, când atacuri justificate prin solidaritatea cu cauza palestiniană erau săvârşite de europeni, anarhişti sau membri ai grupărilor extremiste de genul „Brigăzilor Roşii”, sau „Armata Roşie” sau ale grupării Baader-Meinhof, de mercenari recrutaţi prin intermediul celebrului Carlos sau de membri ai unor grupări japoneze, practică la care se renunţase de multă vreme. Faptul că, recent, serviciile secrete române au descoperit şi anihilat elemente care se ocupau pe teritoriul României cu recrutarea de terorişti sau care fuseseră recrutaţi de aceştia demonstrează că ne putem aştepta la extinderea procedeului de lărgire a bazei de recrutare şi de profilare a acesteia pe zone geografice. Astfel, ca răspuns la controalele din ce în ce mai severe la trecerea frontierelor naţionale ale unor state occidentale, în general, dar în special pentru persoane de origine islamică, ceea ce limitează posibilităţile de deplasare în aceste ţări a unor grupuri recrutate în scop terorist în statele din zona Golfului Persic sau din alte zone, se poate bănui că reţelele care se ocupă de coordonarea internaţională a terorismului s-au orientat către utilizarea teroriştilor recrutaţi în zonele tradiţionale în principal în statele de origine sau în punctele fierbinţi din zona golfului (în special în Irak, ceea ce explică dezvoltarea fără precedent, pe măsură ce trece timpul, a terorismului care tinde în Irak să devină aproape un fenomen de masă), în vreme ce ne putem aştepta ca tot mai multe atacuri în ţări europene acuzate că sprijină Statele Unite să fie efectuate de elemente recrutate chiar pe teritoriile acestora, ceea ce face mai grea misiunea serviciilor însărcinate cu securitatea naţională în depistarea acestor elemente sau grupuri înainte de a-şi duce misiunile la îndeplinire;

- din ceea ce arătam mai sus, rezultă şi faptul că restricţionarea, limitarea fluxurilor transfrontaliere de persoane ar putea, de la un anumit moment, să aibă o eficienţă minimă în îngrădirea fenomenului terorist, datorită replierii reţelelor şi schimbării modului de abordare a recrutării elementelor destinate îndeplinirii de misiuni teroriste;

- existenţa unor minorităţi islamice considerabile în foarte multe state europene, unele dintre ele stabilite de foarte multă vreme, aflate deja la a doua şi chiar la a treia generaţie, cu populaţii de ordinul multor milioane de membri în multe state (Franţa, Germania, Olanda, Spania, Italia şi enumerarea ar putea continua) ar putea schimba fundamental în următorii ani (posibil chiar în următoarele luni)

www.geo

polit

ic.ro

198

modalităţile de atac la adresa ţărilor care sprijină Statele Unite. Experienţa halucinantă din ultimele săptămâni pe care a traversat-o Franţa, chiar dacă evenimentele violente de acolo îşi au originea în excluziunea socială şi frustrarea unor minorităţi foarte ades marginalizate şi nu au, deocamdată, nici o legătură cu fenomenul terorist, ca şi tendinţa de extindere şi transfer a acestor fenomene în alte state ar putea conduce la o reorientare tactică a conducătorilor de reţele. În fond, chiar dacă Franţa nu numai că nu a participat la războiul din Irak, dar a fost, alături de Germania, oponentul cel mai vehement al acestuia, şocul pe care tulburările din această ţară l-au produs asupra cetăţenilor francezi, impactul mediatic uriaş, amploarea pagubelor, ca şi, într-un sens mai larg, cutremurul pe care ele l-au produs în societatea franceză (chiar dacă ar fi să ne referim numai la declararea stării de urgenţă) au depăşit cu mult efectele pe care le-ar fi provocat un atac de tip terorist. În aceste condiţii, cum rezervorul de potenţiali participanţi la astfel de tulburări este oricum incomparabil mai mare decât cel al eventualilor amatori de martiriu în atacuri sinucigaşe în numele islamului, reorientarea ţintei de la nivelul unor grupuri mici de persoane, militare sau civile, din state acuzate de sprijinirea Statelor Unite, către societate în ansamblu ar putea spori nu numai spectaculozitatea, dar şi eficienţa acţiunilor, care nu ar mai viza direct, ci doar accidental producerea de victime, nu ar mai putea fi încadrate în categoria acţiunilor teroriste şi, în plus, ar mai putea beneficia şi de o atitudine favorabilă în segmente largi ale media din statele respective sau internaţionale;

- în general, atât guvernele cât şi organismele internaţionale, ca şi societatea civilă au fost mult mai preocupate de descrierea spectaculosului macabru al atacurilor, decât de căutarea explicării fenomenului şi a cauzelor lui de fond. În opinia noastră, fenomenul terorist, devenit nu numai real, dar şi global, nu va putea fi eradicat, dar nici măcar ţinut sub un relativ control prin „războiul împotriva terorismului”, decretat de Statele Unite, ci numai prin identificarea cauzelor sale profunde şi tratarea (înlăturarea) acestora. Atunci când într-un organism viu apare o boală, este drept că, pentru început, se tratează efectele de moment, dar, pentru ca acestea să nu se mai repete, se diagnostichează boala şi se tratează până la vindecare. În lipsa bolii şi a agenţilor ei, nu se mai manifestă efectele. Or, o societate fie că ne referim la societăţile naţionale, fie la societatea globală, este un organism viu. Avem convingerea profundă că terorismul poate fi nu doar îngrădit, ci eradicat, dar nu prin „războiul împotriva terorismului”, ci prin identificarea, recunoaşterea deschisă şi înlăturarea cauzelor care i-au dat naştere. Şi este de afirmat cu sinceritate că între acestea, una este situaţia poporului palestinian, creată din cauza încălcării unor principii care fuseseră stabilite la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, a modului partizan în care a fost tratată în anul 1948 problema Palestinei şi rămasă nerezolvată, iată, de mai bine de o jumătate de veac;

- este de remarcat şi că, în încercarea de tratare a efectelor fără a înlătura însă cauza acestora, căutând să se protejeze de terorism, Statele Unite în primul rând au adoptat o legislaţie (Patriotic Act) care recurge la îngrădiri fără precedent ale drepturilor şi libertăţilor individuale, mergând până la afectarea gravă a unora dintre ele care sunt definite printre drepturile fundamentale ale omului (violarea domiciliului, a secretului corespondenţei şi comunicaţiilor, privarea de prezumţia de nevinovăţie, suspendarea dreptului la apărare, autorizarea, explicită sau tacită a torturii ca metodă de interogare etc.), care nu numai că ar fi fost de neimaginat în urmă cu numai cinci ani, dar s-au numărat printre cele mai grave acuze care au fost aduse în urmă cu 16 ani regimurilor socialiste şi care mai sunt aduse şi astăzi unor regimuri care, exact

www.geo

polit

ic.ro

199

pentru astfel de încălcări, sunt catalogate drept nedemocratice şi dictatoriale. Urmând, într-o măsură mai mică sau mai mare, exemplul Statelor Unite, alte state occidentale, adepte ferme ale democraţiei şi drepturilor omului, au adoptat sau sunt pe cale să adopte astfel de pachete legislative, care pun foarte serios sub semnul întrebării chiar bazele filosofice şi teoretice ale democraţiei, liberalismului şi ale statului de drept.

1.1.10. Supravegherea şi ţinerea sub control a reţelelor de contrabandă cu droguri, arme, alcool, ţigări, mărfuri contrafăcute. Este una dintre direcţiile care interesează în cel mai înalt grad nu numai Statele Unite, Rusia, NATO şi Uniunea Europeană, ci şi toate statele din zonă, pentru că aceste tipuri de trafic nu numai că reprezintă o ameninţare şi o sursă de pierderi pentru economia ţărilor care îi sunt victime, dar au dat naştere unor grupări infracţionale, unor veritabile mafii, nu doar locale, ci şi transnaţionale, cu integrare evidentă şi din ce în ce mai eficientă în reţelele de tip mafiot globalizate. În plus, uriaşele fonduri care sunt produse în aceste activităţi infracţionale au tendinţa din ce în ce mai frecventă de a finanţa grupări politice, cu intenţia de a ajunge la putere sau a căpăta influenţă politică semnificativă într-un mare număr de state, prin colaborarea şi, în unele cazuri, contopirea unei părţi a clasei politice cu grupările mafiote. Un element suplimentar de periculozitate al acestui tip de activităţi, extrem de profitabile (mai ales că nu fac obiectul nici unui tip de impozitare) îl constituie faptul că o parte din fondurile astfel dobândite sunt folosite pentru finanţarea în continuare a grupărilor şi activităţilor de crimă organizată, ca şi pentru finanţarea grupărilor şi acţiunilor teroriste. Această direcţie devine cu atât mai importantă cu cât state aflate în mod direct în zona efectivă a Mării Negre au devenit membre NATO şi urmează a deveni în curând (sperăm) membre ale Uniunii Europene (România şi Bulgaria). Astfel, zona Mării Negre devine, cel puţin deocamdată şi, credem noi, pentru măcar un deceniu, graniţa de răsărit a celor două organizaţii şi de buna asigurare a securizării ei depinde nu numai stăvilirea fluxurilor de contrabandă de tot felul către statele în cauză, ci şi protejarea de contrabandă şi efectele ei cel puţin a statelor europene membre.

1.1.11. Supravegherea şi ţinerea sub control a reţelelor de trafic de persoane, care s-au extins în ultimul deceniu şi au ajuns la un mare grad de periculozitate. Parte din statele aflate direct în zona Mării Negre (Rusia, România, Republica Moldova, Bulgaria) au ajuns teritorii predilecte de recrutare, directă sau mascată, de femei pentru casele de toleranţă din statele Europei Occidentale, din state bogate sau frecventate de turişti străini bogaţi din Asia de Est şi de Sud-Est, dar şi din statele din fosta Iugoslavie, pentru a alimenta industria de plăceri creată pentru a deservi pe cei peste o sută de mii de militari NATO, în special americani, sosiţi aici în ultimul deceniu al secolului precedent, chipurile pentru a „furniza securitate şi democraţie”. Fenomenul prostituţiei, oricum prezent deja la o dimensiune importantă în state precum România şi Bulgaria, sărăcite grav de tranziţia traversată după modelul neoliberal anglo-saxon, riscă să cunoască o veritabilă explozie dacă aici se vor implanta baze militare permanente ale Statelor Unite (este suficient în acest sens să amintim intensificarea substanţială a acestei „activităţi” în zona Constanţei în perioada în care la baza Mihail Kogălniceanu au fost găzduiţi temporar militari americani). În plus, trebuie să facem şi privitor la această direcţie remarca pe care am făcut-o anterior, referitor la creşterea importanţei acestei zone, prin faptul că a devenit (respectiv urmează să devină) pentru cel puţin un deceniu frontiera răsăriteană a NATO şi a Uniunii Europene.

1.1.12. Asigurarea supravegherii şi a securităţii conductelor, existente sau care vor fi construite ulterior în scopul transportului ţiţeiului şi al gazelor naturale din zonele de extracţie din zona Mării Caspice, din Asia Centrală şi din estul Rusiei

www.geo

polit

ic.ro

200

către statele beneficiare din Europa Occidentală. Atâta timp cât cauzele de fond ale fenomenului terorist nu vor fi înlăturate, după cum afirmam anterior, suntem sceptici că fenomenul în sine ar putea fi îngrădit. În aceste condiţii, câtă vreme va exista terorism, conductele de transport ale surselor primare de energie spre Europa Occidentală (deci spre lumea bogată) vor constitui o ţintă potenţială preferenţială pentru reţelele teroriste şi grupurile teroriste individuale. Acest lucru este agravat de faptul că, în mare majoritate, zonele de extracţie la care ne-am referit se află amplasate în regiuni cu populaţie majoritară sau semnificativă islamică, după cum o parte importantă din traseele conductelor de transport traversează astfel de regiuni, ceea ce introduce un element extrem de important, de vulnerabilitate suplimentară, a acestor conducte ca ţinte. Nu trebuie uitat că, spre deosebire de potenţiale ţinte occidentale, din ce în ce mai greu accesibile, cel puţin pentru grupări recrutate din Asia, date fiind verificările foarte severe de la frontiere, ca şi înăsprirea regimului intern în statele occidentale, vulnerabilitatea conductelor este accentuată de faptul că ele pot fi atacate de către elemente teroriste recrutate la faţa locului, ceea ce face mult mai dificilă prevenirea unor astfel de atacuri. Cunoscută fiind, inclusiv de organizatorii şi planificatorii acţiunilor teroriste dependenţa importantă a celor mai multe state din Europa Occidentală de ţiţeiul şi gazele importate, considerăm că protecţia conductelor de transport va fi, pe toată durata persistenţei fenomenului terorist, unul dintre obiectivele vitale ale tuturor factorilor interesaţi. Aceasta însemnând statele de pe traseu şi serviciile lor specializate, dar şi toate statele destinatare, care vor fi obligate să participe efectiv, financiar, logistic şi cu personal adecvat la această protecţie. Din acest punct de vedere, tranzitarea teritoriului naţional de una sau mai multe astfel de conducte, care constituie, incontestabil, un foarte important avantaj economic şi financiar (prin investiţiile pe care realizarea unui astfel de obiectiv le atrage, prin tehnologia pe care o pune la dispoziţie, prin numărul mare de locuri de muncă pe care le creează, nu numai în perioada de construcţie, dar pe toată durata exploatării, prin prezenţa unui mare număr de specialişti străini la construcţie şi exploatare, care vor cheltui în statele de tranzit bani pentru mărfuri şi servicii, prin veniturile considerabile pe care le vor aduce statelor în cauză taxele diverse de tranzit etc.), va aduce cu sine şi dezavantajul de a constitui un risc suplimentar de securitate pentru statele în discuţie.

1.1.13. Asigurarea supravegherii şi securităţii traseelor coridoarelor transeuropene, rutiere şi feroviare. Este o direcţie importantă chiar dacă vulnerabilitatea acestor obiective ca ţinte potenţiale ale acţiunilor teroriste este mult mai mică decât cea a conductelor de transport al energiei primare.

1.1.14. Asigurarea securizării frontierei estice şi sud-estice a Uniunii Europene faţă de fluxurile transfrontaliere de populaţie de mare amploare. Va constitui, în opinia noastră, unul dintre obiectivele cu o importanţă în creştere permanentă în următorii ani (aceasta însemnând cel puţin până către anii 2015-2020). Motivul îl constituie faptul că, deocamdată, decalajele economice şi sociale între statele bogate şi marea majoritate a statelor lumii, foarte sărace, continuă să se agraveze, că ţintele Mileniului, aşa cum au fost ele definite de forum-urile mondiale, vizând îmbunătăţirea parametrilor calităţii vieţii în lumea subdezvoltată, aşa cum arată evoluţia de până în prezent (după scurgerea a aproape jumătate din perioada în care trebuiau atinse) vor fi, în mare parte, ratate. Rezultă foarte limpede că speranţa de îngrădire a sărăciei şi subdezvoltării în lume, una dintre principalele cauze ale marilor probleme ale omenirii, este împinsă către anul 2020 sau chiar mult după acesta. Implicit, mase tot mai mari de oameni din lumea subdezvoltată, împinşi de sărăcie şi disperare, vor lua calea apusului şi

www.geo

polit

ic.ro

201

nordului favorizate de soartă şi ar putea da naştere unor fluxuri migratorii fără precedent în istoria omenirii, nici în epoca marilor migraţii care au precedat constituirea civilizaţiilor apusene, nici în perioada marilor conflagraţii sau cataclisme naturale. Considerăm că aceasta va fi una dintre cele mai mari provocări ale lumii primului sfert al acestui secol, din motive multiple, dintre care le amintim doar pe cele ce urmează: - statele de la frontiera estică a Uniunii Europene, precum România şi Bulgaria, prin

integrare, vor cunoaşte un proces destul de rapid de creştere şi de apropiere rezonabilă a nivelului economic şi, în consecinţă, social de cel al occidentului dezvoltat, ceea ce va face să crească simţitor atractivitatea lor pentru emigranţii din statele asiatice (fenomen care este deja resimţit de câţiva ani, în ciuda faptului că, deocamdată, nivelul de dezvoltare economică şi de viaţă este încă foarte scăzut, comparativ cu cel din lumea bogată, dar superior celui din ţările de origine). Aceasta ar putea conduce la iniţierea unui proces amplu de absorbţie şi de deplasare de populaţii spre vest, în paşi, într-o primă etapă către statele cel mai recent aderate la Uniunea Europeană, unde o parte a fluxurilor s-ar putea şi stabili, iar ulterior către apusul Europei;

- realizarea unora dintre scenariile de dezvoltare a unor noi conflicte militare în zona Asiei Centrale şi de Sud-Vest ar putea constitui un element suplimentar de determinare a iniţierii şi amplificării unor astfel de deplasări transfrontaliere de populaţii către vest;

- procesul de migrare a populaţiilor din lumea săracă spre lumea bogată va fi puternic alimentat de două fenomene de ordin demografic, acţionând în sensuri contrare. Potrivit prognozelor Organizaţiei Mondiale a Populaţiilor, de-a lungul întregului secol, începând chiar cu primul deceniu, pe care îl parcurgem, în cvasitotalitatea statelor europene se manifestă o tendinţă evidentă şi accelerată de diminuare a populaţiei (ratele anuale de creştere naturală a populaţiei având valori negative, unele foarte grave). În acelaşi timp, în lumea subdezvoltată, ratele anuale de creştere naturală a populaţiei sunt puternic pozitive, remarcându-se în acest sens statele cu populaţie islamică aflate în zona extinsă de care ne ocupăm, unele dintre ele înregistrând rate medii anuale de 1, 1,5 şi chiar 2%! Pe acest fond, creşterile de populaţie în lumea săracă vor fi considerabile. Numai în statele cu populaţie islamică din Asia Centrală, aflate în zona extinsă de care ne ocupăm, creşterea de populaţie în prima jumătate a secolului va fi, potrivit prognozelor la care ne-am referit de peste 70 milioane de oameni. Aceasta în vreme ce, în aceeaşi perioadă, scăderea de populaţie a statelor riverane Mării Negre va fi de circa 22 milioane de persoane. Rezultă că, pe ansamblu, zona va avea în următoarea jumătate de secol un surplus de populaţie de circa 50 milioane de locuitori, ansamblul zonei extinse ajungând la o populaţie de peste 500 milioane de locuitori, în vreme ce, până în anul 2050, populaţia Uniunii Europene va scădea la numai 300 de milioane.

1.2. Interese legate de resursele naturale În ceea ce ne priveşte, le acordăm o foarte mare importanţă, pentru că sunt

cele care condiţionează într-o măsură considerabilă posibilităţile de creştere economică a unui stat, grup de state (de tipul Uniunii Europene) sau a unei zone geografice.

1.2.1. Interese legate de resursele energetice Se referă la resursele de ţiţei şi gaze naturale. Pentru moment, întreaga

economie mondială continuă să funcţioneze prioritar pe baza energiei provenită din ţiţei şi gaze naturale. Rezervele mondiale de ţiţei (cel puţin cele cunoscute până în prezent) vor mai ajunge circa 50 de ani. Evident că, până atunci, economiile vor trebui să fie restructurate în sensul trecerii la asigurarea energiei din surse neconvenţionale, regenerabile (exploatarea deplină a potenţialului hidroenergetic, energie eoliană, energie solară, energie geotermală, energia valurilor şi a mareelor, energia biomasei), către

www.geo

polit

ic.ro

202

energia nucleară sau, probabil ca sursă a viitorului mai îndepărtat, energia provenită din fuziune. În orice caz, un asemenea proces de reconversie va dura şi, cel puţin până în anii 2030-2035, ţiţeiul şi gazele naturale vor continua să aibă o pondere importantă în energetica mondială (chiar dacă suntem convinşi că, pe măsura avansului reconversiei economiei mondiale şi a creşterii aportului energiilor neconvenţionale, ponderea ţiţeiului şi a gazelor naturale va scădea constant cel târziu după anul 2015). Rezultă că încă 25-30 de ani minimum, aceste surse de energie primară vor constitui o direcţie de maxim interes, care va preocupa nu numai actorii globali, ci toate statele, indiferent de categoria în care le-am încadrat în eseul de faţă.

După cum ne reamintim din datele prezentate la început, zona extinsă a Mării Negre contribuie la producţia de energie a lumii cu o cotă de 17,3%, din care 27,9% se exportă. În total, exportul de energie din această zonă acoperă 5,5% din consumul restului omenirii. La prima vedere, cifra ar putea să pară mică. Realitatea este că această primă impresie nu este corectă. Şi aceasta pentru simplul motiv că Europa este un importator net de energie de 240,1 milioane de tone de echivalent petrol, iar America de Nord este un importator net de energie în volum de 335,8 milioane de tone de echivalent petrol. Cum exportul zonei de care ne ocupăm este de 428,1 milioane de tone de echivalent petrol, rezultă că ea singură poate acoperi mult mai mult decât totalul necesarului anual al Europei, sau 74,3% din totalul necesarului anual însumat al Europei şi Americii de Nord. Ţinând cont, de exemplu şi de faptul că Japonia este un importator net de energie de 206,3 milioane de tone de echivalent petrol, zona extinsă a Mării Negre, aşa cum am definit-o ar fi capabilă să susţină singură, prin exportul ei energetic, 54,7% din necesarul de import al Americii de Nord, Europei şi Japoniei, care înglobează primele trei mari puteri economice ale lumii. Astfel privite lucrurile, avem o imagine cu mult mai aproape de realitate referitor la importanţa reală din punct de vedere energetic a acestei regiuni. Dacă mai adăugăm la aceasta informaţiile pe care le-am comentat deja, relativ la rezervele de gaze naturale descoperite în Turcia în platforma Mării Negre, la elementele de noutate pe care le pot aduce prospecţiunile din Kazahstan, din platoul continental al Mării Negre în zona României şi Ucrainei sau la ceea ce ar putea aduce din acest punct de vedere anii următori în Azerbaidjan, dar şi în celelalte state din Asia Centrală (exclusiv Kazahstanul), ne dăm seama că, fie şi numai dacă am privi această zonă prin prisma propriei producţii de energie primară şi a capacităţii ei de export şi ar trebui să-i recunoaştem un înalt grad de interes din partea tuturor puterilor economice şi, în general, din partea tuturor ţărilor lumii care sunt nevoite să importe energie.

Numai că poziţia ei aparte pe această direcţie de interes este mult amplificată de faptul că se află în imediata vecinătate a Golfului Persic, cel mai mare rezervor de ţiţei al lumii, ceea ce îi conferă reale posibilităţi de control strategic al zonei golfului. Aceste elemente ne fac să afirmăm că, în perioada de minimum 25-30 de ani care urmează şi în care am estimat că ţiţeiul şi gazele naturale vor continua să joace un rol energetic foarte important, privită exclusiv din punctul de vedere al interesului pentru energie, această zonă va fi una dintre cele mai importante şi atractive. În acelaşi timp însă, tocmai datorită interesului tuturor actorilor mondiali pentru domeniul energiei, faptului că interesele diverşilor actori globali sunt adeseori divergente şi conjuncturii, care face ca timpul să preseze, rezervele cunoscute de ţiţei şi gaze fiind în curs de epuizare, zona are perspective de a fi una foarte agitată în următorul sfert de secol, poate chiar ceva mai mult, nefiind, din acest punct de vedere, excluse surprize neplăcute, de genul stărilor de tensiune extremă şi chiar al conflictelor militare (pe care evident că nu ni le-am dori).

www.geo

polit

ic.ro

203

1.2.2. Interese legate de alte categorii de resurse Orice economie naţională este dependentă nu numai de energie, ci şi de

materiile prime şi materiale, în structură cu atât mai diversă şi în cantităţi cu atât mai mari cu cât structura ei de ramură este mai bogată şi dimensiunea respectivei economii este mai importantă. Există cazuri în care chiar şi o parte a economiilor mici, mai puţin diversificate ca structură de ramură şi cu o industrie de complexitate redusă au nevoie, pentru această industrie de minerale de care nu dispun şi pe care trebuie să şi le procure din import. Necesitatea importului de resurse minerale pentru susţinerea economiei este caracteristică economiilor dezvoltate, cu o industrie foarte bine articulată. Evident că fiecare stat caută să-şi profileze economia de aşa natură încât ea să exploateze într-o măsură cât mai mare resursele interne şi să recurgă numai la caz de nevoie la importuri. Problema resurselor se pune foarte acut pentru economiile statelor industrializate, care la volumele de producţie industrială pe care le realizează, prelucrează, în mod firesc, volume pe măsură de resurse minerale de bază pentru ramurile primare ale industriei (metalurgie şi siderurgie, industria chimică în partea ei care produce materii prime care sunt folosite ulterior de alte ramuri ale industriei sau de agricultură, cum este cazul îngrăşămintelor, pesticidelor etc.) care stau la baza industriei lor prelucrătoare. Cea mai mare parte a statelor puternic industrializate, indiferent de dimensiunea teritoriului, nu dispun de toată diversitatea de resurse şi, cu atât mai puţin, în cele mai multe cazuri, de cantităţile de minerale solicitate de industria lor, ca atare sunt nevoite să recurgă la importuri. Şi cum, dintre puterile economice ale lumii, multe se află în această situaţie, de a nu-şi putea procura din interiorul graniţelor naţionale aceste resurse, problema este ea însăşi una aproape globală. Fiindcă, dintre statele cu veleităţi de mare putere, cu excepţia Statelor Unite (şi acestea doar parţial), a Rusiei şi Chinei, toate trei în bună măsură şi datorită unui teritoriu naţional de mari dimensiuni, care este firesc să conţină o bogată diversitate de resurse naturale şi în cantităţi considerabile, celelalte nu-şi pot acoperi din graniţele proprii decât o mică parte a necesarului de resurse care condiţionează programele de dezvoltare. Nici măcar acestea (în special Statele Unite) nu sunt capabile să-şi acopere din producţia proprie necesarul de minerale. După cum marea Chină, spre exemplu, în ciuda resurselor ei uriaşe atât ca diversitate cât şi ca volum, este nevoită (sau preferă) în anumite perioade să recurgă la import. Un exemplu în acest sens îl constituie faptul că, deşi China este unul dintre producătorii semnificativi de oţel, ritmurile ei extraordinare de dezvoltare fac ca, deocamdată, producţia internă să nu acopere necesarul de oţeluri, de laminate şi de profile al industriei prelucrătoare chineze, ceea ce face din China şi cel mai mare importator de oţel la ora actuală, la o asemenea dimensiune încât necesarul industriei chineze a produs în ultimii ani un reviriment spectaculos al pieţei mondiale a oţelului. Există şi cazuri de mari puteri economice (exemplul tipic în acest sens constituindu-l Japonia), care sunt lipsite de resurse minerale (Japonia aproape în totalitate), ceea ce le face într-o proporţie covârşitoare dependente de importuri, deci de accesul la zonele de exploatare a resurselor naturale de diferite categorii.

Aşa cum se petrec lucrurile în cazul repartiţiei pe glob a resurselor şi producţiei, respectiv a consumului de energie se întâmplă, în general şi cu repartiţia resurselor şi producţiei, respectiv consumului de resurse minerale, altele decât cele de energie (minereuri de fier şi de metale pentru oţeluri înalt aliate, de cupru, zinc, staniu, bauxită, mercur, uraniu, aur, argint etc.). În cele mai multe cazuri, zonele de consum nu se suprapun geografic peste zonele de producţie, ceea ce face ca, de cele mai multe ori, marile puteri economice ale lumii să fie nevoite să importe mari cantităţi de minerale

www.geo

polit

ic.ro

204

necesare pentru asigurarea producţiei pe structura economiilor lor. Iată de ce, vom prezenta pentru câteva tipuri de minerale analiza balanţei producţie / consum. Pentru aceasta, ne vom folosi de datele pe care le-am sintetizat în Tab. 3, Tab. 4 şi Tab. 5, pe care le-am mai prezentat şi cu alt prilej, în alt context, într-un studiu publicat de revista GEOPOLITICA. Datele din aceste tabele se referă la producţiile anului 2001.

Analiza atentă a datelor din cele trei tabele demonstrează afirmaţia pe care am făcut-o, anume că harta producţiei (şi, implicit, a resurselor) nu coincide cu harta consumului. După cum se poate observa, cu excepţia minereului de bauxită, Statele Unite sunt un producător mai degrabă modest de minereuri utile, în orice caz producţia anuală de minereuri este considerabil sub producţia industrială (pe care acestea, evident, o condiţionează) şi sub cota ce revine Statelor Unite în Produsul Intern Brut mondial (cuprinsă în ultimul deceniu între 25%-30%). Tabelul 3

Zona

geo

graf

ică

sa

u ţa

ra

Prod

ucţia

de

min

ereu

de

fier

(mii

tone

)

% d

in to

tal

Prod

ucţia

de

min

ereu

de

nich

el

(tone

)

% d

in to

tal

Prod

ucţia

de

min

ereu

de

man

gan

(mii

tone

)

% d

in to

tal

Prod

ucţia

de

min

ereu

de

crom

(m

ii to

ne)

% d

in to

tal

Prod

ucţia

de

min

ereu

de

cupr

u (m

ii to

ne)

% d

in to

tal

Africa 32.305 5,1 62.833 4,9 4.131 35,0 5.808 71,5 509 3,7

America de Nord, din care:

63.329 10,1 308.769 24,2 270 2,3 17 0,2 2.323 16,9

SUA 29.300 4,7 0 0 .. .. .. .. 1.340 9,7

America de Sud

144.600 23,1 99.362 7,8 1.439 12,2 135 1,7 5.714 41,5

Asia, din care:

181.146 29,0 184.804 14,5 4.228 35,8 1.883 23,2 2.609 19,0

Japonia 1 .. .. .. 0,7

China 107.326 17,2 51.100 (2000)

4,0 2.203,5 18,6 54 0,7 552,8 4,0

Coreea de Sud

109 .. .. .. .. .. .. .. .. ..

Europa, din care:

94.847 15,2 309.701 24,3 795 6,7 257 3,2 1.520 11,0

Franţa 0 0 .. .. .. .. .. .. 0 0

Germania 0 0 27.610 2,2 .. .. .. .. .. ..

Italia .. .. .. .. .. .. .. .. .. ..

Marea Britanie

1 .. .. .. .. .. .. .. .. ..

Rusia 48.103 7,7 270.000 21,2 23,0 0,2 62 0,8 620 4,5

www.geo

polit

ic.ro

205

(2000) (2000)

Total 625.589 100 1.274.929 100 11.816 100 8.127 100 13.754 100

Sursa datelor: Industrial Commodity Statistics 2001, United Nations, Department of Economic and Social Affairs, Statistics Division, New York, 2003. .. Cantităţile sunt atât de mici încât atât volumele cât şi procentele sunt foarte aproape de zero. Tabelul 4

Zona

geo

graf

ică

sau

ţara

Prod

ucţia

de

min

ereu

de

zinc

(m

ii to

ne)

% d

in to

tal

Prod

ucţia

de

min

ereu

de

stan

iu

(tone

)

% d

in to

tal

Prod

ucţia

de

min

ereu

de

baux

ită

(mii

tone

)

% d

in to

tal

Prod

ucţia

de

min

ereu

de

tung

sten

(m

ii to

ne)

% d

in to

tal

Prod

ucţia

de

min

ereu

de

vana

diu

(mii

tone

)

% d

in to

tal

Africa 244 2,8 538 0,1 147 4,8 125,0 2,4 16.400 11,7

America de Nord, din care:

2.303 26,2 20 <0,1 755 24,6 500,0 9,7 12.519 9,0

SUA 842 9,6 0 0 466 15,2 500,0 9,7 .. ..

America de Sud

1.366 15,6 64.221 16,4 304 9,9 125 2,4 24.799 17,8

Asia, din care:

2.404 27,4 310.306 79,3 797 26,0 921,0 17,9 23.447 16,8

Japonia 44,5 0,5 .. .. 5,0 0,2 .. .. .. ..

China 1.502,3 17,1 79.000 20,2 595,4 19,4 185,0 3,6 9.500 6,8

Coreea de Sud

5,1 0,05 .. .. 1,0 <0,1 .. .. .. ..

Europa, din care:

1.464 16,7 6.408 1,6 339 11 1.393,0 27,0 7.931 5,7

Franţa .. .. .. .. .. .. .. .. 153 0,1

Germania .. .. .. .. .. .. .. .. .. ..

Italia 0 0 .. .. 1,0 <0,1 .. .. 0 0

Marea Britanie

.. .. .. .. 1,0 <0,1 .. .. .. ..

Rusia 124,0 1,4 4.500 1,2 12,3 4,0 .. .. 4.000 2,9

Total 8.780 100 391.402 100 3.066 100 5.156,0 100 139.656* 100

Sursa datelor: Industrial Commodity Statistics 2001, United Nations, Department of Economic and Social Affairs, Statistics Division, New York, 2003. * O mare parte din cantitate este produsă în Oceania, pe care nu am evidenţiat-o în tabelul nostru. .. Cantităţile sunt atât de mici încât atât volumele cât şi procentele sunt foarte aproape de zero.

Cele patru state europene puternic dezvoltate, pe care le-am considerat reprezentative pentru a modela Uniunea Europeană, au, practic, producţii total nesemnificative de

www.geo

polit

ic.ro

206

minereuri (ceea ce demonstrează că sunt lipsite de resurse), lucru care se regăseşte şi în cazul Japoniei şi al Coreei de Sud. Se observă confirmarea pe date a afirmaţiei noastre anterioare că dintre marile puteri economice la scară planetară, singurele care îşi pot baza economiile pe producţii (respectiv pe resurse naturale) considerabile de minerale de aproape toate tipurile sunt China şi Rusia, lucru care le favorizează dezvoltarea viitoare, în special în perioade tensionate, în care schimburile internaţionale facilitate de triumful globalizării ar putea fi distorsionate de tensiuni regionale sau globale sau chiar de conflicte. Tabelul 5

Zona

geo

graf

ică

sau

ţara

Prod

ucţia

de

min

ereu

de

plum

b (m

ii to

ne)

% d

in to

tal

Prod

ucţia

de

min

ereu

de

mer

cur

(tone

)

% d

in to

tal

Prod

ucţia

de

min

ereu

de

uran

iu

(tone

)

% d

in to

tal

Prod

ucţia

de

min

ereu

de

aur

(kg)

% d

in to

tal

Prod

ucţia

de

min

ereu

de

argi

nt

(tone

)

% d

in to

tal

Africa 147 4,8 9.288 88,6 8.052 21,4 597.502 23,5 420 <0,1

America de Nord, din care:

755 24,6 79 0,7 12.894 34,3 532.001 20,9 5.804 0,6

SUA 466 15,2 .. .. 1.522 (2000)

4,0 335.000 9,4 1.740 0,2

America de Sud

304 9,9 .. 27 <0,1 328.851 12,9 4.315 0,4

Asia, din care:

797 26,0 540 5,2 3.067 8,2 540.855 21,2 985.338 98,5

Japonia 5,0 0,2 .. .. .. .. 7.815 0,3 90 <0,1

China 595,4 19,4 200 1,9 700 (2000)

1,9 185.000 7,3 1.800 0,2

Coreea de Sud

1,0 <0,1 .. .. .. .. 28.595 1,1 665 <0,1

Europa, din care:

339 11,0 576 5,5 4.558 12,1 176.198 6,9 2.166 0,2

Franţa .. .. .. .. 296 (2000)

0,8 5.000 0,2 1 <0,1

Germania .. .. .. .. 28 (2000)

<0,1 .. .. .. ..

Italia 1,0 <0,1 .. .. .. .. .. .. 4 <0,1

Marea Britanie

1,0 <0,1 .. .. .. .. .. .. .. ..

Rusia 12,3 0,4 50 0,5 2.760 (2000)

7,3 152.000 6,0 380 <0,1

www.geo

polit

ic.ro

207

Total 3.066 100 10.483 100 37.566 100 2.547.424 100 1.000.155 100

Sursa datelor: Industrial Commodity Statistics 2001, United Nations, Department of Economic and Social Affairs, Statistics Division, New York, 2003. .. Cantităţile sunt atât de mici încât atât volumele cât şi procentele sunt foarte aproape de zero.

În ceea ce priveşte repartiţia mondială a producţiei (care este de bănuit că are un înalt grad de coincidenţă cu cea a resurselor), se constată că America de Nord şi Europa (unde sunt repartizaţi geografic doi dintre cei trei giganţi economici ai lumii de astăzi, Statele Unite şi Uniunea Europeană), la marea majoritate a categoriilor de resurse minerale sunt devansate de America de Sud şi Africa. Dar, ceea ce este extrem de semnificativ, pentru că ar putea fi un factor hotărâtor pentru evoluţia clasamentelor economice ale deceniilor viitoare, Asia se află, aproape la toate categoriile de minerale analizate, la mare distanţă în fruntea clasamentelor producătorilor (şi, evident, ale resurselor). Iar în cazul concret al Europei şi Asiei, după cum arătam şi exemplificam pe cifre concrete în prima parte a eseului nostru, pentru toate mineralele a căror balanţă mondială am prezentat-o, dar şi pentru altele, o contribuţie foarte importantă, în unele cazuri majoritară o au tocmai statele din zona efectivă, respectiv din zona extinsă a bazinului Mării Negre.

Se poate trage, din cele spuse până acum la acest capitol, concluzia că marile puteri economice ale momentului sunt intens dependente, pentru dezvoltarea lor în continuare, de importurile de minerale. Faptul că pe lista statelor deţinătoare de resurse minerale importante în Asia apar în mod frecvent foste republici sovietice (în special Kazahstan, dar şi Uzbekistan şi Turkmenistan), adăugat la bogăţia de resurse energetice din Azerbaidjan, Kazahstan, Kârghâzstan, Tadjikistan, sporeşte considerabil importanţa strategică a acestor state, ca şi a celor care controlează căi de acces şi de tranzit spre acestea (Georgia, Armenia), ceea ce conturează şi din punct de vedere al acestei direcţii de interes dimensiunea geopolitică a zonei pe care o analizăm, după părerea noastră una dintre cele mai importante şi cele mai active în prima jumătate a acestui secol în geopolitica mondială. Este cum nu se poate mai evident din datele pe care le-am prezentat faptul că o parte importantă dintre minereurile disponibile în Europa şi Asia (în special Asia fiind, după cum am arătat, unul dintre producătorii mondiali cei mai importanţi la mai toate categoriile de minerale) aparţin ţărilor din această zonă. Recapitulând, statele din spaţiul de care ne ocupăm deţin majoritatea rezervelor de minerale de cupru, bauxită şi tungsten ale Europei şi cvasitotalitatea rezervelor de minereuri de fier, nichel, staniu, mangan, molibden, concentrate de zirconiu, vanadiu, cobalt, stibiu, uraniu şi aur ale Europei, respectiv majoritatea rezervelor de minereuri de crom, cobalt şi ale rezervelor de mercur ale Asiei şi cvasitotalitatea minereurilor de uraniu şi argint ale Asiei. Rezultă în mod implicit că rezervele de minerale ale statelor din bazinul extins al Mării Negre sunt foarte necesare şi tentante în general (aproape la toate tipurile de minerale) pentru marile puteri economice ale lumii (pe care noi le-am definit automat, şi din acest motiv, actori globali), iar în ceea ce priveşte minerale ca cele pe care le-am recapitulat mai sus, resursele statelor din acest spaţiu sunt sau ar putea deveni la un anumit moment vitale pentru menţinerea potenţialului şi performanţei productive a celor mai mari puteri economice ale lumii. De aici rezultă nu numai importanţa strategică a acestor state şi posibilitatea de a-şi folosi resursele nu doar pentru dezvoltarea proprie, ci şi pentru a-şi promova interesele pe plan mondial sau regional, dar şi, cel puţin în anumite situaţii (de crize mondiale temporare sau, posibil de la un anumit moment, permanente la unele categorii de minerale), un ridicat potenţial de vulnerabilitate faţă de unul sau mai mulţi actori globali interesaţi

www.geo

polit

ic.ro

208

de aceste resurse. În aceste condiţii, există temeiuri pentru luarea în considerare a unor scenarii în care actori globali, ajunşi în situaţii de criză în cazul unora dintre categoriile de resurse de care vorbim, să considere că pot să-şi asigure accesul la ele inclusiv prin recurgerea la şantaj, ameninţare cu forţa sau chiar utilizarea forţei militare (pretexte „convenabile birocratic”, pentru a-l cita pe dl Wolfowitz referindu-se la utilizarea motivaţiei existenţei inexistentelor, de fapt, „arme de distrugere în masă” pentru atacarea Irakului se vor găsi oricând la îndemâna imaginaţiei planificatorilor zeloşi de „jocuri strategice” pe diferite careuri de pe hărţile lumii).

1.3. Interese economice, financiare şi comerciale Reprezintă o categorie de interese de foarte mare importanţă, pe de o parte

pentru actorii locali (adică pentru fiecare ţară în parte), cât şi pentru celelalte categorii, în special pentru actorii globali. În vreme ce fiecare stat din zonă este în mod firesc interesat de a profita la maximum de avantajele globalizării (atâtea câte sunt…), actorii globali, care sunt şi mari puteri economice, nu pot să nu ţină cont de importanţa zonei din punct de vedere economic (excluzând acum aspectul resurselor, discutat separat), definită de câteva elemente pe care le reamintim: - dimensiunea de piaţă a acestei zone, dată de populaţia actuală (443 milioane de

locuitori), cu potenţialul considerabil de creştere în următorii 50 de ani (acesta fiind, după cum am spus, pe ansamblul zonei extinse, de peste 50 milioane de locuitori), ceea ce face ca această zonă să reprezinte la orizontul anului 2050 o piaţă de peste 500 milioane de consumatori;

- legat de punctul anterior, nivelul ridicat de instrucţie al populaţiei în cea mai mare parte a statelor din această zonă, ceea ce face posibilă asimilarea rapidă a unor gusturi şi obiceiuri preluate din occident, ceea ce sporeşte capacitatea de absorbţie a importurilor de bunuri de consum, deocamdată la pătura care s-a îmbogăţit foarte rapid în fostele state socialiste după „ruptura de sistem” din 1988-1989 şi apoi, treptat, prin extindere la mare parte a restului populaţiei, pe măsura creşterii nivelului de trai;

- nivelul ridicat al calificării forţei de muncă în cea mai mare parte din statele din zonă (în special în fostele state socialiste, în ciuda masivului proces de dezindustrializare, care a condus şi la degradarea parţială a cunoştinţelor şi aptitudinilor capitalului uman). Această particularitate dă un înalt grad de atractivitate ţărilor din zonă, pe de o parte pentru absorbţia spre statele dezvoltate, în cadrul fenomenului de „brain-drain”, a forţei de muncă înalt calificată, practic fără costuri de pregătire pentru ţările receptoare, unde această categorie este salarizată ades mult sub nivelul localnicilor de acelaşi nivel de calificare, ceea ce conduce şi la reducerea directă a costurilor de producţie şi la efecte indirecte în acest sens, prin presiunea asupra forţei de muncă autohtone. Pe de altă parte, datorită acestei particularităţi, statele din zonă oferă avantaje incontestabile pentru implantarea de capacităţi economice pe teritoriul lor, unde atât volumul investiţiei iniţiale necesare este mai mic decât în statele industrializate, cât şi, ulterior, costurile de producţie sunt sensibil mai mici, ceea ce duce la creşterea profiturilor multinaţionalelor;

- în directă legătură cu punctul anterior, avantajele capacităţilor de producţie preluate sau realizate în ţările din zonă cresc, ţinând cont şi de apropierea acestora de multe dintre resursele (energetice sau minerale) necesare pentru desfăşurarea proceselor de producţie, ceea ce diminuează suplimentar costurile finale, faţă de capacităţile de producţie similare din state dezvoltate.

Pe această direcţie de interes, statele din zonă sunt concurente la atragerea unui volum cât mai important de investiţii străine, acestea fiind creatoare de locuri de muncă, de valoare adăugată, deci de Produs Intern Brut şi putând constitui un motor al

www.geo

polit

ic.ro

209

dezvoltării şi al recuperării marilor decalaje care separă cea mai mare parte a ţărilor din zona extinsă de ţările industrializate. În acest context, ele şi-ar putea rezolva şi probleme de interes naţional, cum ar fi exploatarea complexă a resurselor de materii prime, pe cât se poate nu prin export de resurse, ci prin dezvoltarea de ramuri economice care să permită un grad de prelucrare cât mai înalt şi, ca atare, un volum mai mare de valoare adăugată, exploatarea potenţialelor hidroenergetice, obţinerea de tehnologii înalte, care permit atingerea unor ritmuri înalte de creştere economică, deci fac posibilă recuperarea mai rapidă a decalajelor, punerea în valoare a potenţialului turistic (o sursă importantă de venituri pentru ţările care ştiu să adopte un management corespunzător în acest sector), atragerea prin teritoriul naţional a traseelor conductelor de transport al ţiţeiului şi gazelor naturale, ca şi a coridoarelor rutiere şi feroviare inter şi transcontinentale etc.

În acelaşi timp, actorii globali acţionează, pe acest spaţiu ca şi pe oricare altul, pentru a exploata la maximum avantajele pe care li le conferă nu numai statutul de mari puteri, economice şi militare, ci şi poziţia favorabilă, mai aproape de centrii de decizie ai sistemului economic, financiar şi comercial mondial, ceea ce permite ca spre această categorie de state sau grupări de state să se dirijeze cu precădere avantajele globalizării, în vreme ce spre statele mici să se dirijeze în special dezavantajele (nu puţine) ale acesteia.

1.4. Interese politice Reprezintă una dintre direcţiile cele mai importante, căreia toate statele îi acordă

maximum de interes, fiindcă de capacitatea de a avea o diplomaţie activă, subtilă, valorificând orice element care ţine de tradiţie, poziţia geografică, înzestrarea cu resurse, avantaje pe care le poate oferi în domeniul economic, oportunităţi de conjunctură depinde în cea mai mare măsură poziţionarea unui stat pe scena politică a lumii sau pe scenele regionale, influenţa pe care o poate avea în raport cu alte state, în general statutul pe care i-l acordă partenerii de dialog la un anumit moment istoric. Evident că fiecare ţară din zonă are propriile interese, unele dintre ele pot fi, cel puţin pe perioade, convergente pentru un grup mai mare de state, altele, în mod firesc, nu pot fi concordante, revenind statelor în cauză sau organizaţiilor zonale, regionale, globale, tratativelor, rolul de a armoniza interesele diverse, de aşa natură încât să fie conservate liniştea, securitatea popoarelor şi pacea lumii. La fel de evident este faptul că diverşii actori de rang superior şi, în special, actorii globali intervin în zona extinsă a Mării Negre cu propriile interese, foarte adeseori divergente cu interesele actorilor locali şi pe care nu o dată, datorită statutului lor, izbutesc să le impună acestora. În spaţiul acestui eseu, ne vom limita doar la analizarea, potrivit viziunii noastre, a intereselor câtorva dintre actorii globali, regionali şi zonali şi, bineînţeles, la descrierea în amănunt a intereselor României.

Ne vom opri în primul rând asupra Rusiei, pentru că este actorul global care face parte efectiv din acest spaţiu. În etapa următoare, considerăm că Rusia va fi preocupată în continuare de consolidarea economiei, pe linia ascendentă a ultimilor ani, ca o condiţie esenţială pentru a reveni la statutul de putere economică de prim rang în lume, pe care în ultimii ani dinaintea „rupturii de sistem” şi, în special, în primul deceniu al tranziţiei, şi l-a compromis în bună măsură. O vor ajuta în acest sens fermitatea sporită pe plan intern a preşedintelui Putin, imensitatea resurselor naturale de care dispune, ceea ce va face ca mai ales în anii care vin să nu-i lipsească fluxurile de investiţii străine care vor contribui la consolidarea traiectului decis de creştere economică. Un element suplimentar care va favoriza revenirea Rusiei ca mare putere economică îl va reprezenta în continuare nu numai relaţia politică foarte strânsă pe care o are cu Uniunea Europeană, ci şi un grad mare de complementaritate între economia ei şi a acesteia, care le va face să-şi stimuleze reciproc relaţiile şi economiile. Un

www.geo

polit

ic.ro

210

plus de coerenţă în acest sens îl va adăuga convergenţa evidentă de interese strategice între Uniunea Europeană şi Rusia în stăvilirea tendinţelor imperiale şi hegemoniste ale Statelor Unite la scara întregii planete. Ne simţim datori să atenţionăm în acest sens că interesele României impun să se ţină cont de acest aspect foarte important. Agresivitatea verbală şi, în general, atitudinea superioară manifestată la adresa Rusiei sunt total contraproductive (de fapt, politica obtuză faţă de Rusia, care a fost o constantă a ultimilor 16 ani, a avut drept prim şi foarte grav rezultat pierderea aproape în totalitate pentru economia românească a pieţei ruseşti, răsturnarea raportului în schimburile economice reciproce, ajungându-se pe această relaţie la deficite anuale ale contului curent al balanţei comerciale de peste un miliard de dolari, ceea ce a dus la un deficit cumulat după anul 1990 de peste 15 miliarde de dolari!). În plus, afişarea de către un candidat (cu încă mari probleme) la aderarea rapidă în Uniunea Europeană a preferinţei făţişe pentru axa Washington - Londra care numai în imaginaţia unora ar putea trece vreodată în mod real pe la Bucureşti (pe unde trec, la un moment dat, cum au mai trecut şi în alte timpuri, cel mult interese de moment ale acestei axe, fără a lăsa urme de durată şi benefice pentru România) nu poate decât deservi nu numai îndeplinirea la timp a obiectivului naţional strategic al aderării, ci şi relaţia de durată a ţării noastre cu Uniunea în ansamblu şi, mai ales şi cel puţin în perioada actuală, cu Franţa şi Germania.

Poziţia Rusiei nu numai în zona de care ne ocupăm ci, în general, în plan strategic, ar putea fi întărită de relaţia de conlucrare şi chiar mai mult, de coordonare pe multiple planuri care pare să se cristalizeze cu China şi India. Dezvoltarea acestei relaţii, ca şi parteneriatul cu Uniunea Europeană, de care am vorbit, ar putea da naştere unei axe veritabile Beijing - New Delhi - Moscova - Berlin - Paris, eventualitate la care Bucureştiul ar trebui să fie foarte atent.

Un alt element pe care trebuie să-l observăm cu atenţie îl reprezintă tendinţa Moscovei de a recâştiga terenul pierdut în ultimii 15 ani în sfera ei de influenţă exclusivă de altădată (fostele republici sovietice). Există suficiente indicii că Rusia a făcut în ultimul an paşi semnificativi în această direcţie. Un exemplu concludent îl reprezintă contracararea totală a influenţei pe care Statele Unite o câştigaseră în Uzbekistan şi redobândirea influenţei în această ţară. Un altul, care, într-un anume sens este cu mult mai interesant, îl reprezintă semnele tot mai evidente de recâştigare a influenţei în Ucraina, unde norocul începe să nu le mai surâdă promotorilor „revoluţiei portocalii” de acum un an (recentele sondaje, care dau ca favorit în alegerile parlamentare ce vor urma partidul lui Ianukovici ar putea fi calificate drept unul dintre cele mai spectaculoase evenimente de pe scena politică a acestei regiuni în acest sfârşit de an). Constatarea că cel puţin o parte a Comunităţii Statelor Independente începe să se coordoneze mai bine şi mai eficient în toate planurile pledează pentru observaţia noastră privind revenirea politică energică a Rusiei.

După cum am şi arătat în repetate rânduri în cuprinsul eseului de faţă, Statele Unite sunt şi vor rămâne un actor foarte activ pe această scenă. Inclusiv în plan politic, va continua preocuparea Washington-ului de a-şi spori influenţa într-o zonă care sub toate aspectele, nu numai că-şi conservă statutul actual, ca una dintre zonele cele mai importante ale globului din punct de vedere geostrategic, dar are toate şansele în următoarele două-trei decenii să şi-l consolideze. Vor continua eforturile americane de a-şi menţine influenţa politică majoră pe care o au în Turcia, inclusiv asupra armatei, folosită în două rânduri până acum pentru a împiedica alunecarea acestui aliat foarte important al Statelor Unite în zona fundamentalismului islamic. În schimb, sunt slabe perspective de redresare a poziţiei politice în Grecia, unde atât majoritatea opiniei publice, cât şi mare parte din forţele politice manifestă grade diferite de

www.geo

polit

ic.ro

211

neîncredere, mergând până la ostilitate faţă de Statele Unite, cărora nu li se va ierta susţinerea fermă a detestatului regim al coloneilor. Suntem convinşi că administraţia americană va căuta în continuare metode de a obţine influenţă politică în fostele republici sovietice din Asia Centrală şi din bazinul Mării Caspice. În acest sens, suntem de părere că vor fi vizate în principal Kârgâzstanul (singura ţară din proximitatea Iranului şi a Kazahstanului în care Statele Unite ar putea avea un oarecare succes în următorii ani), respectiv Azerbaidjanul (în care, după cum am mai spus-o, perspectivele de reuşită sunt minore). În schimb, se va consolida, după părerea noastră, influenţa în Georgia, inclusiv prin instalarea unei prezenţe militare permanente consistente. Încercări de obţinere a unor câştiguri politice ar putea avea loc şi în Armenia. O ţară din zonă în care va continua o interesantă partidă de şah politic între Statele Unite şi Rusia va fi Ucraina. Pe de o parte, Rusia va continua operaţiunea de recuperare a acesteia, în vreme ce Statele Unite vor face tot posibilul, dacă nu de a-şi consolida poziţia, măcar de a păstra ceea ce a mai rămas din beneficiile investiţiei în „revoluţia portocalie”. În sfârşit, o parte a zonei propriu-zise a bazinului Mării Negre în care Washingtonul va face eforturi de a câştiga poziţii o vor reprezenta Bulgaria şi România.

O prezenţă foarte dinamică în această zonă o are deja Turcia şi suntem de părere că aceasta se va accentua continuu în anii următori, datorită intereselor naturale ale Turciei în zonă şi, de aceea, vom enumera câteva dintre elementele care ne îndreptăţesc să facem această afirmaţie: - eforturile pe care statul turc le face de ani de zile pentru a deschide drumul aderării la

Uniunea Europeană, încununate parţial, în ciuda dificultăţilor şi opoziţiilor ( în special a Germaniei) prin începerea tratativelor. Turcia este pe deplin conştientă de faptul că este foarte departe de a fi înlăturat temerile şi împotrivirile pe care candidatura ei le trezeşte în mai multe capitale europene. Ea va fi nevoită în anii următori, pe toată durata tratativelor, să ducă o veritabilă ofensivă diplomatică pentru a înlătura opoziţiile şi argumentele celor care le manifestă, unele dintre ele perfect îndreptăţite (este vorba, în special, de acuzele interne şi ale organizaţiilor internaţionale care se ocupă de drepturile omului). În mare parte, activitatea turcă în această direcţie ar putea fi stânjenită sau chiar compromisă de modul în care s-ar putea extinde în Europa Occidentală incidentele din Franţa şi de dezvoltările pe care acestea le-ar putea căpăta nu numai în Germania, ci şi în alte state cu minorităţi islamice semnificative, eventuale tulburări de amploare de genul celor care au zguduit săptămâni de-a rândul Franţa putând să întărească neaşteptat şi substanţial (şi în mod neplăcut pentru Turcia) tabăra adversarilor aderării acesteia;

- Turcia a evoluat în ultimii 15 ani spectaculos în domeniul economic, ajungând în acest moment o putere economică regională. După toate elementele de care dispunem în acest moment, este foarte probabil ca această evoluţie să continue. În aceste condiţii, Turcia îşi va amplifica eforturile diplomatice (pe care le face deja de aproape un deceniu) pentru a promova în exterior interesele economiei sale şi ale operatorilor economici de pe teritoriul său, în dorinţa de extindere a schimburilor comerciale care să susţină pe mai departe expansiunea economiei naţionale. Pe această direcţie, una dintre ţările care vor fi vizate va continua să fie România. Trebuie să spunem că relaţiile economice româno-turce sunt încă de pe acum la un nivel important şi că o dezvoltare a lor pe acelaşi trend ascendent ar putea fi unul dintre elementele care să stimuleze nu numai economia turcă, ci şi pe cea românească;

- am amintit de aspiraţiile Turciei de a deveni unul dintre actorii importanţi în principal în această zonă, dar şi pe plan global. Nu mai este un secret pentru nimeni interesul cu totul special al Turciei pentru statele din fosta Asie Centrală sovietică, cu ponderi

www.geo

polit

ic.ro

212

importante ale populaţiei de origine turcomană, pe care statul turc va încerca în continuare să le atragă în orbita sa. Pe această direcţie, ea ar putea intra a în conflict de interese nu numai cu statele în cauză, dar şi cu interesul, la care ne-am referit deja, al Rusiei de a-şi recupera integral influenţa politică şi nu numai pe care a avut-o în zonă;

- în sfârşit, este suficient să menţionăm, suplimentar faţă de problematica abordată până în prezent, problema kurdă, care a reprezentat în ultimele decenii un element de tensiune în zona de care ne ocupăm, extinsă către zona Golfului Persic, cu inflamări periodice. Intervenţia americană în Irak, care a căpătat un important sprijin din partea factorilor politici ai minorităţii kurde irakiene (ce au organizat inclusiv unităţi militare care au participat la lupte alături de armata americană şi, în unele sectoare, au susţinut integral efortul de război) ar putea, mai degrabă, complica lucrurile decât să contribuie la limpezirea lor. Este de aşteptat ca minoritatea kurdă din Irak să solicite, drept răsplată pentru tabăra în care s-a plasat, sprijinul pe care îl cere de decenii pentru aspiraţiile poporului kurd (care trăieşte răspândit în minorităţi foarte numeroase ca pondere pe teritoriul a cel puţin trei state din zonă). Chiar şi numai un set de drepturi oferite minorităţii kurde în cadrul statului irakian ar putea crea, automat, reactivarea puternicei mişcări pentru drepturi a foarte numeroasei minorităţi kurde din Turcia, ceea ce ar putea complica nu numai situaţia politică internă din Turcia, ci ar putea afecta liniştea, stabilitatea şi echilibrul zonei în ansamblu.

Ucraina are interese pe această direcţie, în încercarea de a-şi păstra rolul la care se simte îndreptăţită prin dimensiunea geografică şi demografică, prin tradiţie istorică şi prin avantajele pe care le-a dobândit după dezintegrarea fostei Uniuni Sovietice.

În ceea ce priveşte Iranul, acesta, va fi în anii care vin, după părerea noastră, un actor important, cel puţin din următoarele motive: - va căuta să-şi consolideze poziţia de lider al lumii islamice şi de principal susţinător al

cauzei palestiniene şi al lumii arabe. Pe acest teren, va fi destul de greu de contracarat ofensiva propagandistică iraniană. Singurele elemente care ar putea pune capăt aspiraţiilor în această privinţă ar fi fie atacarea Iranului de către Statele Unite, ocuparea lui şi schimbarea prin forţă a regimului politic intern, fie iniţiativa spectaculoasă a premierului israelian Ariel Sharon, care pare decis cu orice preţ să accelereze procesul de pace cu palestinienii, ceea ce presupune în mod obligatoriu rezolvarea acceptabilă şi definitivă a problemei palestiniene;

- este de aşteptat ca Iranul, dată fiind nu numai poziţia pe care o aveau oricum faţă de el unele dintre statele occidentale, cât, mai ales, reacţiile stârnite de declaraţiile noului preşedinte iranian referitor la ştergerea Israelului de pe faţa pământului, să facă intense eforturi diplomatice pentru a încerca să-şi îmbunătăţească imaginea internaţională. În acest sens, un rol important l-ar putea avea relaţiile şi atitudinea pe care o vor adopta faţă de Iran Rusia şi China.

II. ROMÂNIA-POZIŢIE, INTERSE ŞI OPORTUNITĂŢI ÎN ZONĂ Evident că ne interesează în cel mai înalt grad modul în care va evolua poziţia

României în lume şi, în mod special, în zona în care este amplasată. Este şi unul dintre motivele majore pentru care am elaborat acest studiu. Din analiza diverselor direcţii de interese pe care le-am trecut în revistă şi a felului în care statele din zonă şi actorii globali se poziţionează în raport cu acestea, ca şi din proiecţiile pe care am încercat să le facem în acest sens pentru anii şi deceniile care vin, decurg nişte concluzii şi o serie de învăţăminte de care suntem de părere că cei care răspund de soarta României ar putea să ţină cont.

De-a lungul timpului, după cum a rezultat şi din scurta incursiune pe care am

www.geo

polit

ic.ro

213

făcut-o în istoria zonei până în antichitatea timpurie, aşezarea geografică a ţării noastre a reprezentat, uneori simultan, un dezavantaj, dar şi un element favorizant. Un dezavantaj, pentru că importanţa strategică a zonei de amplasare şi poziţia cheie deţinută de teritoriile locuite de strămoşii noştri nu a scăpat puterilor trecătoare ale vremii, ceea ce a făcut ca istoria noastră să fie din cele mai vechi timpuri încărcată cu expediţii întreprinse în acest spaţiu de armatele acestora şi de înfruntări dramatice, cu soartă schimbătoare. Un element favorizant pentru că, după cum de asemenea s-a reţinut, legăturile comerciale ale localnicilor se extindeau până aproape de limitele lumii cunoscute la acele vremuri, aceste teritorii fiind frecventate de negustori nu doar din zonele învecinate, ci şi din întregul arhipelag elen, de pe ţărmurile Mării Adriatice, din Italia de astăzi, ca şi din spaţiul Orientului. Tocmai această caracteristică, ce continuă să fie valabilă şi în ziua de astăzi, este unul dintre elementele de la care trebuie plecat în stabilirea liniilor directoare ale politicii României, căutând să se exploateze la maximum avantajele de lungă durată sau care se pot ivi conjunctural şi să se diminueze, pe cât posibil, impactul factorilor defavorizanţi, ca şi capcanele în care România ar putea să cadă la un moment dat.

Admiterea ţării noastre în NATO a dus la apropierea frontierelor acestei alianţe politico-militare de frontiera vestică a Rusiei. Ţinând cont de o anumită zonă de convergenţă a intereselor acesteia şi ale Statelor Unite, legat, pe de o parte, de dorinţa firească de a îngrădi fenomenul terorist, care ameninţă în mod direct cele două state şi, după cum s-a văzut, poate constitui un duşman foarte periculos şi cu care o mare putere militară, în ciuda forţei sale ofensive, poate avea serioase probleme, pe de alta de acordul tacit la care au ajuns pentru a nu se deranja reciproc în mod exagerat în zonele lor directe de influenţă sau în apropierea acestora, ne vedem îndreptăţiţi să afirmăm că accesul în NATO nu ar fi fost posibil fără un acord obţinut de la Rusia. Dovada imediată o constituie respingerea candidaturii în anul 1997 (când datele politice şi militare ale României nu erau fundamental diferite de cele din 2003), dar când Rusia exprimase în repetate rânduri opoziţia ei la extinderea exagerată spre răsărit, deci spre frontierele sale a Pactului Atlanticului de Nord. La acea dată, admiterea Poloniei şi respingerea României au făcut în mod evident obiectul unor negocieri discrete, încheiate cu un târg. Noul val de extindere s-a produs în circumstanţele particulare create de 11 septembrie 2001, de „războiul împotriva terorismului” şi de deplina colaborare în cadrul acestuia între Statele Unite şi Rusia, care a găsit în acesta o bună şansă de a-i izola în plan internaţional pe separatiştii ceceni, punând o serioasă frână unui proces de derapare care ar fi putut, în caz contrar, să dea un impuls nedorit de Moscova tendinţelor separatiste ale populaţiilor islamice din federaţie. Tot aceasta explică şi acceptarea prezenţei unor baze militare americane în zona Asiei Centrale, unde o asemenea prezenţă, combinată cu existenţa unor regimuri autoritare, poate reprezenta un factor care să ţină în frâu fundamentalismul islamic, ceea ce este în avantajul ambelor mari puteri şi, în special, al Rusiei (ameninţată în mod direct de acesta la frontiere şi chiar în interiorul acestora).

Ca membră NATO, România ar putea să joace un rol extrem de important în zonă, tocmai prin legătura pe care o poate face între această alianţă şi Rusia. Aceasta presupune însă o foarte bună relaţie, atât cu Statele Unite, piesa principală a NATO, cât şi cu Rusia. Dintr-o asemenea poziţie, credem că România nu ar avea decât de câştigat. Numai că aceasta ar presupune, în opinia noastră, ca obligaţiile pe care şi le asumă ţara noastră (sau, mai bine spus, pe care le asumă conducătorii ţării, în numele ei şi al poporului român, pe care nu mai simt tentaţia să-l consulte prin referendum decât pe subiecte marginale) să nu depăşească pe cele ale unui

www.geo

polit

ic.ro

214

simplu membru NATO, fără a implica acceptarea unei prezenţe militare permanente pe teritoriul ei, prin intermediul unor baze militare americane. Este de subliniat că nu toate statele membre NATO au baze militare americane pe teritoriul lor, după cum nu trebuie uitat că nici acelea care posedă pe teritoriul naţional astfel de baze nu sunt automat obligate prin statutul de membru să dea acordul pentru utilizarea acestora în cadrul unor conflicte militare, mai ales în cazul acelora care sunt declanşate la limita legislaţiei internaţionale (precum atacarea Iugoslaviei) sau chiar dincolo de această limită (cum a fost cazul războiului din Irak). (Vom reaminti că în cazul atacării Iugoslaviei, Grecia nu a permis utilizarea teritoriului ei în acest scop, după cum Turcia, prin votul majoritar al parlamentului naţional, a refuzat să autorizeze folosirea bazei de la Incirlik pentru atacarea Irakului). Considerăm că prin poziţia sa de membru NATO, România beneficiază de garantarea securităţii ei de către organizaţie în cazul în care ar putea fi, la un moment dat, victima unei agresiuni. Acceptarea de baze militare, americane sau ale altor state, pe teritoriul naţional nu ar aduce, din acest punct de vedere, nici un element suplimentar de securitate ţării noastre. Ea ar putea însă să implice riscuri mari, pentru că în ipoteza unei încordări în relaţiile dintre NATO şi un stat terţ sau a unui conflict (conflictele moderne fiind de un tip particular, neimplicând obligatoriu participarea forţelor terestre, cum a fost cazul în Iugoslavia, sau presupunând implicarea acestora abia după o etapă, mai scurtă sau mai îndelungată, de lovituri aeriene, care să distrugă în cea mai mare parte capacitatea de ripostă a adversarului), primele represalii le-ar putea suferi tocmai statele care au pe teritoriul lor baze militare străine, în vederea anihilării acestora. În plus, instalarea de baze militare străine (care contravine şi tradiţiei de dată mai recentă şi sentimentelor şi convingerilor populaţiei) ar putea fi o piedică majoră în fructificarea oportunităţii pentru România de a construi o punte de legătură între NATO şi Rusia (sugestie pe care, dealtfel, a făcut-o însuşi preşedintele Bush în discursul ţinut cu prilejul vizitei la Bucureşti în noiembrie 2002).

Poziţia geografică a ţării noastre şi (sperăm) aderarea la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007 îi conferă şansa de a constitui o punte de legătură între această mare piaţă comună europeană şi Rusia. Trebuie să fim conştienţi că în urma aderării şi jucându-ne aşa cum se cuvine această şansă, interesul şi încrederea finanţatorilor europeni ai marilor proiecte, combinate cu o relaţie detensionată, dacă nu prietenească cu Rusia, ar putea constitui un mare avantaj şi un element hotărâtor în alegerea traseelor unor conducte de transport al ţiţeiului şi gazelor din Siberia spre apusul Europei prin teritoriul României. De asemenea, interesul de a atrage un volum cât mai mare de investiţii străine în capacităţi de producţie care să aducă valoare adăugată mare, în condiţiile unei bune relaţii cu Rusia, ar putea conduce la realizarea de proiecte industriale comune Uniunea Europeană – România - Rusia, bazate pe resurse româneşti şi ruseşti şi pe forţa de muncă de înaltă calificare şi bine educată existentă în aceste două ţări. Nu în ultimul rând, tradiţia existentă în România în producerea de bunuri de consum (mobilă, electrocasnice, ţesături, tricotaje, confecţii, încălţăminte etc.) ar permite, cu eforturi minime, renaşterea acestor sectoare industriale româneşti, unele din ele aflate în gravă suferinţă (de exemplu, în anii 2004, 2005 şi 2006 au fost concediaţi sau urmează să fie concediaţi mai mult de 30% din angajaţii industriei româneşti de mobilă), cu mari posibilităţi de desfacere pe piaţa rusească, în urmă cu numai 16 ani o piaţă tradiţională pentru industriile româneşti de profil.

În aceeaşi direcţie, a fructificării poziţiei geografice şi a apropiatei aderări la Uniunea Europeană, s-ar înscrie şi posibilitatea de a deveni o punte de legătură între economia Uniunii şi economiile în puternic avânt ale Chinei şi Indiei (două state care sunt din ce

www.geo

polit

ic.ro

215

în ce mai puternic industrializate dar care, în acelaşi timp, reprezintă o piaţă de desfacere însumată de peste 2,3 miliarde de oameni, adică 37,5% din populaţia globului!).

În plan religios, prin poziţia sa geografică, în apropierea lumii islamului, România, care are şi o minoritate islamică integrată perfect armonios, fără nici un fel de asperităţi şi probleme în marea familie a poporului român, are şanse foarte mari de a fi nu numai unul dintre elementele de legătură dintre lumea creştină şi lumea islamică, ci chiar un mediator eficient între aceste două lumi care par să fie aruncate într-un conflict de către forţe subterane, care nu doresc binele nici uneia dintre cele două lumi şi nici liniştea şi pacea mondială. În plus, nu trebuie uitat că România se găseşte la contactul dintre creştinismul de confesiune ortodoxă şi cele de confesiune catolică şi protestantă, fiind, practic, ţara care se află la confluenţa a două mari religii (creştinismul şi islamul) şi a trei confesiuni ale religiei creştine. Spiritul tradiţional de toleranţă şi înţelegere al ortodoxiei, ca şi înalta lecţie de ecumenism care a fost oferită lumii de Biserica Neamului Românesc prin Preafericitul Părinte Teoctist, constând în invitarea Papei Ioan Paul al II-lea în România, primă şi istorică vizită a unui papă într-o ţară de confesiune majoritar ortodoxă, ca şi apelul comun fără precedent al capilor celor două biserici surori în favoarea păcii (era, să ne reamintim, în timpul bombardării de către aviaţia americană a Belgradului şi a Serbiei) constituie cel mai strălucit exemplu privind marile oportunităţi oferite ţării noastre de poziţia în care se află şi uriaşul impact internaţional (cu beneficii de imagine pe măsură) de care poate beneficia atunci când are înţelepciunea să nu treacă pe lângă astfel de şanse.

Nu în ultimul rând, România, aflată la graniţa dintre cultura şi civilizaţia europeană şi cele ale orientului (din care a integrat ea însăşi în timp importante şi fertile elemente în fondul de aur al culturii şi artei române) are toate argumentele pentru a constitui una dintre punţile durabile între aceste două culturi şi civilizaţii. O îndreptăţeşte la aceasta nu numai aportul fundamental la patrimoniul cultural şi artistic european şi mondial, ci şi apartenenţa la poporul român şi la cultura română a unor mari personalităţi care au contribuit la studiul culturilor orientale şi la mai buna cunoaştere a acestora în lumea occidentală (este suficient să-l amintim aici, în acest context, pe Mircea Eliade).

Am enumerat în această ultimă parte a studiului nostru câteva dintre cele mai importante argumente care fac să ne afirmăm convingerea că România poate redeveni un actor regional de mare importanţă şi influenţă, care ar putea contribui inclusiv la rezolvarea unora dintre problemele globale ale acestui moment istoric. O favorizează poziţia strategică, tradiţia ei politică în ultimii 70 de ani, experienţa trecută de implicare cu rezultate notabile în soluţionarea unor astfel de probleme (conflictul sovieto-chinez, apropierea dintre Statele Unite şi China de la sfârşitul anilor ’60 şi începutul anilor ’70, finalizată cu stabilirea de relaţii diplomatice şi vizita istorică la Beijing a preşedintelui Nixon, medierea în conflictul arabo-israelian, care s-a finalizat cu acordurile de la Camp David, pentru a da numai câteva dintre exemplele posibile). Pentru aceasta este nevoie numai de inteligenţă politică, de înţelegerea justă şi exactă a ceea ce reprezintă interes naţional pe termen lung, de conştientizarea faptului că pentru a se putea implica în mod real în marea politică mondială, România trebuie să revină la o poziţie de echilibru şi neangajare militară în conflicte. Conducătorii ţării, de azi şi cei ce îi vor urma trebuie să-şi reamintească principiile care, în urmă cu numai trei decenii, stăteau la baza semnării Actului Final al Conferinţei de la Helsinki şi să militeze pentru a le reaminti şi altora aceste principii, care au permis, pentru a ne limita numai la planul european, naşterea OSCE şi dezvoltarea continuă a Uniunii Europene până la dimensiunea de astăzi. Ne numărăm printre cei care consideră că pacea lumii nu se asigură cu forţa, că ea poate fi garantată de instituţii internaţionale puternice, politice,

www.geo

polit

ic.ro

216

nu militare şi că o contribuţie esenţială şi durabilă la încetarea conflictelor, la stingerea urmărilor lor şi la reinstaurarea păcii şi bunei înţelegeri în lume poate veni în principal de la state care nu au iniţiat conflicte şi nici nu au participat la conflictele iniţiate de alţii. Bibliografie 1. Densuşianu, Nicolae, Dacia preistorică, Editura Meridiane, Bucureşti, 1986. 2. Iscru, G. D., Traco-Geto-Dacii, naţiunea matcă din spaţiul carpato-danubiano-balcanic, Casa de Editură şi

Librărie „Nicolae Bălcescu”, Bucureşti, 2005. 3 World Development Indicators 2003, World Bank, New York, 2003. 4. World Bank Atlas 2003, World Bank, New York, 2003. 5. Industrial Commodity Statistics Yearbook 2001, Production Statistics 1992- 2001, Department of

Economic and Social Affairs, Statistics Division, United Nations, New York, 2003. 6. Statistical Yearbook 2000, Forty-seventh issue, data available as of 31 January 2003, Department

of Economic and Social Affairs, Statistics Division, United Nations, New York, 2003. 7. Ionescu, Crăciun, Zile fierbinţi în Orient, Editura politică, Bucureşti, 1988. 8. Chomsky, Noam, America în căutarea dominaţiei globale: hegemonie sau supravieţuire, Editura Antet,

Bucureşti, 2003. 9. Soros, George, Supremaţia americană: un balon de săpun. Administraţia Bush se foloseşte de 11

septembrie în propriul interes. Acest lucru trebuie să înceteze! Editura Antet, Bucureşti, 2004. 10. Zainea, E., Globalizarea, şansă sau blestem? vol. I, Editura Valand Print, Bucureşti, 2000. 11. Zainea, E., Zona Mării Negre, resurse, potenţial, interese, Geopolitica nr. 6, Editura Top Form, Bucureşti, 2004. 12. Zainea, E., Sursele de conflict ale secolului XXI, Geopolitica nr. 7-8, Editura Top Form, Bucureşti, 2004. 13. Zainea, E., Elemente de tensiune şi conflict în spaţiul islamic, Geopolitica nr. 9-10, Editura Top Form,

Bucureşti, 2004. 14. Zainea, E., Globalizarea, şansă sau blestem? vol. II, în curs de apariţie.

www.geo

polit

ic.ro

217

RELAŢIILE DINTRE REPUBLICA AZERBAIDJAN ŞI ROMÂNIA ÎN CADRUL SISTEMELOR TRANSCONTINENTALE

DE TRANSPORTURI

Faxri KARIMLI

XÜLASƏ “Soyuq müharibə”nin başa çatmasından sonra köhnə sosialist məkanında yeni rejimlərə keçid asan başa gəlmədi. Bu baxımdan Şərqi Avropada Balkanlar, keçmiş Sovet İttifaqında isə Qafqaz bölgəsi diqqəti cəlb etməkdədir. Qafqazın və Cənub-Şərqi Avropanın ən böyük ölkələri olan Azərbaycan və Rumıniya arasında həm tarixdə, həm də günümüzdə bir çox ümumi cəhətlər tapmaq mümkündür. Maraqlı haldır ki, Azərbaycanın müstəqilliyini tanıyan ilk Avropa və ikinci dünya ölkəsi məhz Rumıniya olub (11 dekabr 1991). 19 iyun 1992-ci ildə iki ölkə arasında diplomatik əlaqələr qurulub. Azərbaycan və Rumıniya Avropa İttifaqı tərəfindən maliyyələşdirilən Avropa-Qafqaz-Asiya nəqliyyat dəhlizi (TRACECA) proqramında iştirak edirlər. Buxarest tarixən Çini Avropa ilə birləşdirən qədim “İpək yolu”nun üzərində bərpa olunan həmin proqramın yeganə avropalı iştirakçısıdır. Xəzərin Azərbaycan sektorunda hasil edilən neftin Avropa bazarlarına nəqli məqsədilə Qara dəniz üzərindən Konstansa-Pançevo-Triyest neft kəmərinin çəkilməsi günümüzdə haqqında söhbət gedən layihələrdəndir. Bu layihə digər variantlardan həm ucuzluğu, həm də sərfəliliyi ilə fərqlənir. Buxarestin avroatlantik strukturlara inteqrasiya təcrübəsi eyni strateji məqsədlərə malik olan Bakı üçün də xüsusi əhəmiyyət daşımaqdadır.

INTRODUCERE Imediat după sfârşitul Războiului Rece a fost resimţit un anume vid de

putere în ţările fostului lagăr socialist. Atât în fosta URSS, cât şi în ţările Europei de Est trecerea de la vechile regimuri la cele noi nu s-a produs uşor, ba chiar în câteva regiuni au avut loc revoluţii, conflicte sângeroase sau războaie. În această regretabilă situaţie s-au evidenţiat, în lagărul post-sovietic, Caucazul, iar în Europa de Est, Balcanii, existând chiar posibilitatea stabilirii unor numeroase paralelisme între acestea.

Aflat în plin proces de trecere de la sistemul sovietic la o independenţă reală şi la economia de piaţă, Azerbaidjanul a căutat să îşi extindă relaţiile politice şi economice în primul rând cu ţările europene. În momentul de faţă se poate afirma clar, în contextul geopolitic internaţional dat, că România şi Azerbaidjanul au, pe lângă interesele politice externe, multe alte elemente în comun. România a fost al doilea stat din lume, după Turcia, şi primul în Europa care a recunoscut independenţa Azerbaidjanului la 11 decembrie 19911. La 19 iunie 1992 s-au stabilit şi legăturile diplomatice la nivel de ambasadă între cele două ţări2.

Astăzi, prin prisma populaţiei şi a suprafeţei, România este cel mai mare stat din Sud-Estul Europei, precum Azerbaidjanul este cel mai mare stat din Caucaz. Nu există diferenţe notabile între scopurile strategice de la Baku şi Bucureşti. Experienţa Bucureştiului în integrarea structurilor euro-atlantice va fi esenţială pentru Baku. Între cele două state există deja proiecte precum TRACECA (Drumul Mătăsii) sau transportul hidrocarburilor azere spre Occident prin oleoductul Constanţa - Omisalj - Trieste3.

România este singurul reprezentant european ca observator special în programul Uniunii Europene referitor la coridorul transportului de petrol şi gaze naturale între Asia şi Europa, via Caucaz (TRACECA), iniţiat de către Azerbaidjan şi extrem de important pentru Europa, deoarece va diminua dependenţa acestuia de Rusia şi Golful 1 Fakhri Karimli, Alianţe din necesitate, în „Tomis”, anul VIII (XXXIX), nr.1 (389), 2003, p.89 2 Ibidem, Ruminiya- Azerbaycanin Avropaya acilan qapisi (România - o poartă Azerbaidjanului spre Europa”), în „Azerbaycan elmi musteqillik yollarinda (meqaleler ve tezisler)” (Ştiinţa Azerbaidjanului pe drumurile independenţei (articole şi teze)), Baku, 2002, p.47 3 www.sakartvelo.ru/article.asp?idarticle=7381

www.geo

polit

ic.ro

218

Persic. Deoarece proiectul marii conducte de petrol Baku - Tbilisi - Ceyhan va satisface indirect interesele SUA1, în replică se va construi şi conducta Baku - Constanţa, pentru a da satisfacţie şi Europei. Baku şi Bucureşti, punctele strategice ale acestei linii, sunt unite de interese comune, dictate de necesităţi, dincolo de eventualele afinităţi politice.

Considerând toate aceste aspecte, trebuie să remarcăm necesitatea de a cunoaşte natura relaţiilor bilaterale. Mai ales prin prisma similitudinii condiţiilor locale, pentru Azerbaidjan este importantă experienţa României în reuşita scopurilor strategice.

Însă de fapt tema respectivă n-a fost investigată niciodată. Cu excepţia unor lucrări superficiale despre procese regionale în Caucaz sau Sud-Estul Europei, concret, relaţiile dintre zonele sus numite n-au fost studiate. În ceea ce priveşte relaţiile dintre Republica Azerbaidjan şi România, ele nu au constituit niciodată un obiect de studiu, istoriografia azeră şi română preferând mereu să ignore această problemă. Motivul a fost acela că, în general, nici cercetătorii azeri şi nici cei români nu au fost interesaţi de acest subiect.

Unele dintre cauzele vidului în acest domeniu de cercetare sunt obiective. În ciuda lipsei statelor naţionale în vremurile diferite ale istoriei, legătura dintre ţările noastre au fost slabe. În perioada în care Azerbaidjanul a fost parte componentă a fostei URSS, fiind în acelaşi „lagăr” cu alte state ex-sovietice, a început să se manifeste interesul pentru debutul relaţiilor dintre Baku şi Bucureşti. Înainte de profundele schimbări intervenite pe continent în 1989, între cele două ţări existau legături pe plan economic, incluse însă în cadrul raporturilor generale ale României cu fosta URSS. Colaborarea economică bilaterală, desfăşurată însă prin intermediul Moscovei, s-a manifestat îndeosebi în domeniul petrolier şi în construcţia de maşini. Experienţa dobândită în acea perioadă a servit ca bază pentru relansarea, într-un context total diferit, a colaborării economice.

Pe de altă parte, atât România, cât şi Azerbaidjan sunt state mai tinere în comparaţie cu alte ţări din lume. Dar având doar 12 ani de experienţă de independenţă, Azerbaidjanul poate să înveţe mult din experienţa de 144 de ani a României.

Până acum au fost realizate câteva vizite reciproce la nivel înalt: cu prilejul participării la summit-ul Mării Negre de la Bucureşti din luna august a anului 1995, preşedintele Azerbaidjanului Heydar Aliev a efectuat o vizită oficială în România, la invitaţia preşedintelui Ion Iliescu2. Următorul eveniment major în evoluţia relaţiilor bilaterale l-a constituit vizita oficială întreprinsă în Azerbaidjan de preşedintele Ion Iliescu în luna martie 19963. În cadrul turneului pe care l-a efectuat în zona Caucazului, preşedintele Emil Constantinescu a întreprins, în luna iunie 1998, o vizită oficială în Baku4. “Noi acordăm o atenţie deosebită relaţiilor de parteneriat cu România şi documentul de bază pe care l-am semnat împreună cu preşedintele Emil Constantinescu este Declaraţia referitoare la dezvoltarea şi pe viitor a prieteniei şi parteneriatului dintre România şi Azerbaidjan. Sunt multe domenii în care parteneriatul nostru se poate dezvolta cu succes şi colaborarea noastră poate fi mult mai fructuoasă”, a spus Heydar Aliev apreciind vizita preşedintelui român ca fiind un eveniment foarte important5. În luna septembrie 1998, preşedintele României a repetat vizita în Azerbaidjan pentru a lua parte la Conferinţa privind Drumul Mătăsii.

1 www.balkans.eu.org/article1947.html 2 Malik Hasanli, Azerbaycan Ruminiyanin strateji terefdaşidir (Azerbaidjanul este partenerul strategic al României), în „Paritet”, nr. 84(368), din 6-8 iulie 2002 3 Ibidem 4 www.echo-az.com/archive/451/facts.shtml 5 Minodor Mitrică, Renaşterea Azerbaidjanului, Bucureşti, 2001, p.254

www.geo

polit

ic.ro

219

Ultima vizită la nivelul respectiv a fost realizată în luna octombrie 2002 de către preşedintele Ion Iliescu la Baku. În 1999, s-a deschis în mod oficial sediul ambasadei României în Azerbaidjan, la Baku, iar în 2001, sediul ambasadei Azerbaidjanului în România, la Bucureşti1.

Prezenta lucrare poate să fie considerată ca un prim pas în vederea umplerii „vacuum”-ului în domeniul istoriei relaţiilor bilaterale româno - azere. Dar inexistenţa unor cercetări pe această temă creează probleme grave din punctul de vedere al izvoarelor şi din cauza aceasta trebuie să se accepte, în mod normal, existenţa unor idei subiective în lucrarea de faţă. Noi ne-am străduit să analizăm relaţiile bilaterale în general din prisma proceselor care se desfăşoară în regiune, în special în problemele programului TRACECA în care România şi Azerbaidjan sunt membrii, şi în problema transportului resurselor de hidrocarburi caspice către pieţele europene.

Noutatea ştiinţifică a lucrării este prezentarea unor momente din istoria contemporană care au rămas până acum nevalorificate. În schimb, însemnătatea Bucureştiului pentru Baku şi a Baku-lui pentru Bucureşti nu s-a înţeles destul de bine, deşi ţările noastre au o importanţă strategică reciprocă. Fără îndoială că România poate să fie poarta Republicii Azerbaidjan în Europa Centrală, iar Azerbaidjanul poarta României în Asia Centrală2.

Scopul esenţial al lucrării este sublinierea importanţei reciproce a ambelor părţi, a importanţei demersului României în calea ei către Europa (în care Azerbaidjanul doreşte să se integreze) şi, mai ales, clasificarea rolului petrolului şi a altor resurse ale Azerbaidjanului în contextul respectiv. Un alt scop este acela de a lămuri unele probleme nou apărute după câştigarea independenţei statului azer. Perioada pe care o trăim este etapa marilor schimbări şi din acest punct de vedere trebuie să se realizeze tot ce e posibil de către ambele părţi, România şi Azerbaidjan, în vederea pregătirii terenului pentru receptarea noutăţilor ivite. România ca membru potenţial al NATO şi candidat la aderarea la UE în anul 2007 capătă o mare importanţă pentru Azerbaidjan. Prezenta lucrare ţinteşte cercetarea şi sistematizarea relaţiilor actuale dintre cele două ţări în vederea constituirii unei baze pentru lucrările viitoare. Atenţia cercetătorilor va fi atrasă în special după ce va începe să funcţioneze marea conductă Baku-Ceyhan în anul 20053, cu terminalele petroliere din oraşul Constanţa. Relaţiile româno - azere se vor consolida iar atenţia UE în această zonă va creşte.

Este aproape imposibil să studiem problema relaţiilor bilaterale fără a exista o lucrare fundamentală pe această temă. Din acest motiv, cea mai mare importanţă în cercetarea lor o are presa. Ea ne oferă date despre cuprinsul vizitelor de stat, despre discursurile preşedinţilor şi ale altor persoane oficiale, despre ceremoniile desfăşurate, despre interviurile şefilor misiunilor diplomatice în diferite limbi, în special în limba azeră şi română.

În ceea ce priveşte importanţa practică a lucrării, fiind primul pas în domeniul ei, putem afirma că ea este utilă pentru pregătirea articolelor ştiinţifice care investighează relaţiile româno - azere. Însă, fără îndoială că studenţii specializaţi în domeniul relaţiilor internaţionale, politologie şi alte facultăţi de genul acesta din institute de învăţământ superior pot folosi prezenta lucrare. Pentru ei cercetarea respectivă poate juca rol de îndreptar când se investighează teme legate de relaţiile bilaterale româno - azere.

Fără doar şi poate această lucrare având caracterul de „pionier” în relaţiile 1 “Müsteqil Azerbaycan. Azerbaidjanul independent. Independent Azerbaidjan. 1991-2002”, Bucureşti, 2002, p.5 2 Malik Hasanli, Azerbaycan Ruminiyanin Asiyaya, Ruminiya ise Azerbaycanin Merkezi Avropaya acilan qapisidir (Azerbaidjanul este poarta României spre Asia, iar România a Azerbaidjanului către Europa Centrală), în „Paritet”, nr. 3 (284), din 12-14 ianuarie 2002 3 Gabriela Manea, România încearcă să intre în „marele joc” al Asiei Centrale, în „Cotidianul”, nr. 151(3315), anul XII, din 1 iulie 2002

www.geo

polit

ic.ro

220

dintre România şi Azerbaidjan, va fi interesantă şi pentru masele largi de cititori. Pentru realizarea prezentei lucrări am beneficiat de ajutorul conducătorului

ştiinţific al acestui demers, prof. univ. dr. Tahsin Gemil, şi dorim să aducem pe această cale multe mulţumiri pentru sprijinul acordat.

I. PROGRAMUL TRACECA ŞI RELAŢIILE ECONOMICE BILATERALE ROMÂNO-AZERE

1.1. Colaborarea în cadrul programului TRACECA În luna mai a anului 1993, la conferinţa de la Bruxelles, cu sprijinul UE a

apărut proiectul TRACECA care cuprinde cinci republici din Asia Centrală şi trei din Caucaz1. Coridorul respectiv trebuia să unească Asia cu Europa, conectând Marea Neagră cu Caucazul şi Marea Caspică cu Asia Centrală. În acel moment, atât România, cât şi Azerbaidjanul deveneau participanţii uriaşului proiect2.

În 13 mai 1996, în Sarakhs (Turkmenistan), preşedinţii Heydar Aliev (Azerbaidjan), Eduard Şevardnadze (Georgia), Saparmurad Turkmenbaşî (Turkmenistan), Islam Kārimov (Uzbekistan) au semnat acordul de cooperare privind transportul de marfă3. Acest document a devenit fundamentul real al proiectului sus-numit. România ca membru al reţelei Paneuropene prezenta o atracţie specială. Coridoarele mai sus menţionate au fost promovate la şedinţa din Creta a miniştrilor de transport din anul 19964. Este remarcabil că din nouă coridoare ale reţelei, trei treceau prin România:

1. Coridorul al IV-lea (3258 km): Berlin-Dresden-Nurnberg (Germania) - Praga-Brno (Republica Cehă) - Viena (Austria) - Bratislava (Slovacia) - Dior-Budapesta (Ungaria) - Arad-Craiova-Bucureşti-Constanţa (România) - Sofia-Plovdiv (Bulgaria) - Salonic (Grecia) - Istanbul (Turcia)

2. Coridorul al VII-lea: Germania - Austria - Slovacia - Ungaria - Croaţia - Serbia -- Bulgaria - Moldova - Ucraina - România (Crează legătura dintre Marea Nordică şi cea Neagră prin fluviile Rhin şi Dunărea germană).

3. Coridorul al IX-lea: Helsinki (Finlanda) - Vyborg - Sankt-Petersburg - Pskov - Moscova - Kaliningrad (Rusia) - Kiev - Liubaŝevka - Odesa (Ucraina) -Chişinău (Moldova) - Bucureşti (România) - Vilnius (Lithuania) - Minsk (Belarus) - Alexandrupolis (Grecia) - Dimitrovgrad - Ormenio (Bulgaria) 5. TRACECA uneşte două civilizaţii vechi şi uriaşe: cea europeană şi cea chineză.

În 1999, China a construit căile ferate de Sinxiang din Sud până la Kaşgar (Kaşi) şi acum urmează construcţia drumului Kaşgar (China) - Oş (Kârgâzstan) - Andidjon (Uzbekistan) cu lungimea de 500 km în decursul cincinalului al X-lea. După ce se termină lucrările sus-numite, coridorul TRACECA va avea un itinerar direct până la Marea Galbenă6.

În septembrie 2000, a II-a Conferinţă Internaţională de Transport a Eurasiei a lansat ideea creării celor patru coridoare de marfă între Asia şi Europa, pentru că în aceeaşi lună ONU să le confirme:

1. Nord sau Transsibir (Rusia) 2. Sud (Iran) 3. Central sau Caucaz (TRACECA)

1 www.globalink-logistics.com/traceca/traceca.html 2 Ibidem 3 Ibidem 4 www.cdpgs.ukrbiz.net/eng/archtext.ukrbiz?arch=6942&artid=7525 5 www.balkantimes.com/html2/english/020911-SVETLA-002.htm 6 www.macrochina.com.cn/english/china/resources/20010412000136.shtml

www.geo

polit

ic.ro

221

4. Nord-Sud1 Dar coridorul Central avea un avantaj clar în faţa altora, fiind cu 1000 km mai

scurt. Dacă Taşkentul ar fi considerat drept centru al Asiei Centrale, atunci distanţele până la porturile cele mai apropiate ar fi următoare: Sankt-Petersburg (Rusia) - 4000 km, Bāndār-Abbas (Iran) - 3900 km, Odesa (Ucraina) - 4230 km, iar Batumi (Georgia) - 2900 km. România şi Azerbaidjan dispun de avantaje perfecte în acest proiect. Programul TRACECA uneşte coridoarele IV, VII, VIII, IX prin Marea Neagră, Caucaz, Marea Caspică, Asia Centrală cu China folosind diferite mijloacele de transport: căi ferate, maritime, rutiere şi conducte). Este remarcabil că, trei dintre aceste coridoare trec prin România, demonstrând locul ei însemnat în zonă. În acelaşi timp, prezenţa Consiliului de Coordonare al TRACECA în Baku subliniază funcţia de cheie a Azerbaidjanului care este un punct de trecere obligatoriu pe acest drum2. Fiind cel mai mare port din Marea Caspică, oraşul Baku beneficiază de legături de feribot foarte bune cu porturi ca Turkmenbaşî (Turkmenistan), Aktau (Kazakhstan) 3. Din această perioadă s-a observat rivalitatea reală dintre porturile din Marea Neagră pentru atragerea mărfurilor venite din sau spre Asia Centrală: Constanţa (România), Varna/Burgas (Bulgaria), Odesa (Ucraina). Ucraina şi Bulgaria au încercat să câştige un rol important în transportul mărfurilor la Marea Neagră. În anul 1999 de exemplu, toate porturile ucrainene primiseră 70 milioane tone, în timp ce Constanţa primise 40 milioane tone de mărfuri4. Crizele economice din Rusia şi Asia au fost cauzele scăderii nivelului circuitului de mărfuri cu 5,7 % în zona românească a Mării Negre5. În perioada conflictului din Iugoslavia, portul Constanţa pierdea zilnic 50 000 de dolari6. Guvernul român decidea în acest context să comercializeze porturile Constanţa, Mangalia şi Midia.

De altfel, guvernul român se străduia foarte mult în privinţa dezvoltării portului Constanţa, intenţionând să-l facă poarta esenţială a Europei către Georgia şi Azerbaidjan. Ideea construcţiei noului terminal de containere s-a născut de la proiectul TRACECA, iar de finanţarea lui (154 milioane de dolari) a fost interesată Banca Internaţională de Cooperare din Japonia7.

În 2001, Polonia, Slovacia, Ucraina şi România au semnat memorandumul despre crearea coridorului Gdansk (Polonia) - Constanţa (România) (2163 km). Organizaţia ESCATO a ONU a precizat coridoarele care trec prin teritoriile ambelor ţări: 8

1. Coridorul 10 – Constanţa/Varna/Odesa - Tbilisi (Georgia) - Baku (Azerbaidjan) - Turkmenbaşî (Turkmenistan) - Taşkent (Uzbekistan) - Aktogai (Kazakhstan).

2. Coridorul 11 - Buslovskaia - Moscova - Mičiurinsk - Volgograd - Mahačkala (Federaţia Rusă) - Baku - Osmanlı - Astara (Azerbaidjan) - Rāşt vTeheran - Bāndār-Abbas (Iran).

3. Coridorul 12 - Velcineţ - Ocniţa (Republica Moldova) - Bucureşti (România) - Varna/Dimitrovgrad (Bulgaria9). Coridorul al 6-lea (Praga - Bratislava - Budapesta - Arad - Craiova - Calafat - Sofia -

Ankara - Saparmurad Turkmenbaşî) având braţul 6a (Arad - Bucureşti - Constanţa) iese la coridorul 10 (care este identic cu TRACECA), iar coridorul 5 (Baianšenie - Budapesta -

1 www.jura.lt/2002_04/article09_e.htm 2 www.caspenergy.com/no5rus9.html 3 www.bakupages.com/pubs/ai/4882_en.php 4 www.users.odessa.net/-uports/Pu/04_99/zarubez_2 5 Ibidem 6 Ibidem 7 www.mac.doc.gov/ceebic/balkan/seebb/732.htm 8 Evroaziatskie koridori (Coridoarele euroasiatice), în “Bulletina OSJD”, nr 4-5, 2002, p.24 9 Ibidem

www.geo

polit

ic.ro

222

Zahon (Ungaria) - Žmerinka (Ucraina) - Penza (Rusia) - Kökşetau (Kazakhstan) - Lianiungan (China)) se ataşează tot la coridorul acesta cu braţul 5g (Kiev - Fastov - Znamenka (Ucraina) - Taganrog - Rostov - Armavir - Mahačkala (Rusia) - Baku (Azerbaidjan) - Tbilisi (Georgia) 1.

Ideea Drumului Mătăsii a fost lansată de către preşedintele azer Heydar Aliev în 1995, în decursul vizitei sale la Bucureşti, fiind dezvoltată ulterior în 1996, în timpul vizitei preşedintelui român Ion Iliescu la Baku. I. Iliescu a remarcat că “drumul istoric care uneşte Europa-Caucaz-Caspica-Asia Mijlocie, va transporta deocamdată petrol şi bumbac” 2. A fost subliniat cu acel prilej faptul că Azerbaidjanul ocupă o poziţie strategică în Caucazul din Sud şi pe malurile Mării Caspice, în vreme ce România dispune de aceleaşi posibilităţi pe malurile Mării Negre şi Dunării, putând, cu magistrala Transeuropa care ajunge până în nordul Europei apusene, să ajute conectarea Azerbaidjanului la marile economii ale lumii.

Tema „Drumului Mătăsii” devenise una dintre cele mai importante probleme avute în vizor de preşedintele Emil Constantinescu în decursul vizitei sale la Baku, în 1998. El a numit proiectul respectiv „proiectul cel mai mare al mileniului al III-lea” şi a pus accent asupra rolului strategic al ambelor state în cadrul lui, datorită poziţiilor lor geografice. Preşedintele român a afirmat că România ar putea ajuta Azerbaidjanul în chestiunea legată de exportul său către statele Europei Centrale şi Occidentale3. În schimb, România ar putea să iasă la Asia Centrală prin Azerbaidjan. Partea română oferise acestei zone mobilier, mărfuri de industrie uşoară, tehnică petrolieră şi produse de interes divers în regiune. Ca dovadă a interesului larg pentru zona caspică a avut loc în luna septembrie 1998, la Bucureşti, o conferinţă internaţională cu titlul “Resursele Caspicii şi Occidentul” 4.

Beneficiind de vizita în Baku cu doar câteva luni înainte, preşedintele E. Constantinescu a demonstrat importanţa proiectului ce viza România la Conferinţa Internaţională de Reconstrucţie a Drumului istoric al Mătăsii (7-8 septembrie 1998, Baku) 5. În discursul său, în care a vorbit despre rolul pe care l-ar putea juca ţara lui, preşedintele E. Constantinescu a subliniat faptul că Constanţa, fiind cel mai mare port din Marea Neagră, are capacitatea să primească 120 milioane tone de mărfuri6. Aici ar putea să intre şi transportoarele de petrol cu volumul de 180 000 de tone, dar şi existenţa în România a unei reţele dezvoltate de transport şi a zonelor de comerţ liber. România fiind o continuare a liniei Baku-Tbilisi-Poti, se află la intersecţia drumurilor europene. Posibilitatea ieşirii prin România la Marea Nordului a fost discutată şi la întâlnirea dintre preşedintele H. Aliev cu cancelarul german Helmut Kohl. După opinia preşedintelui E. Constantinescu, Asia Centrală şi Caucazul erau importante din punctul de vedere al resurselor de muncă, dar şi al culturii şi al posibilităţii de turism. Coridorul caucazian crea raporturi perfecte între state şi putea să ajute la menţinerea păcii, a stabilităţii în zonă, la lupta împotriva crimei organizate, corupţiei, contrabandei cu arme, narcoterorismului, terorismului internaţional şi problemelor de imigrare ilegală. „România priveşte regiunea Caspică nu ca pe ultimul punct al coridorului, ci ca pe o răscruce a comunicaţiilor…Noi vedem în faţa Baku-ului un

1 Ibidem 2 Azerbaycan-Ruminiya dostlugu genişlenir (Prietenia între Azerbaidjan şi România se dezvoltă), în „Azerbaycan”, nr. 76 (1326), din 28 martie 1996 3 Azerbaycan prezidenti Ruminiya dovlet başcisi ile goruşmuşdur (Preşedintele Azerbaidjanului s-a întălnit cu liderul de stat al României), în „Azerbaycan”, nr.123 (2001), din 1 iulie 1998 4 www.hri.org/news/balkans/rador/1998/98-09-28.rador.html 5 Malik Hasanli, Azerbaycan Ruminiyanin strateji terefdaşidir 6 Ipek yolu Avrasiyani birleşdiren yoldur (Drumul Mătăsii este un drum care uneşte Eurasia), în “Azerbaycan”, nr. 182 (2063), din 11 septembrie 1998

www.geo

polit

ic.ro

223

punct de intersecţie al drumurilor din Orientul Indepărtat şi Oceanul Atlantic…”, a declarat E. Constantinescu la Conferinţa din Baku1. După părerea lui ar trebuie să se creeze o reţea de conectare a zonelor Mării Negre şi Mării Caspice. Poziţia geografică a României în continentul european, apropierea ei din punctul de vedere al distanţei faţă de Azerbaidjan şi posibilitatea de transport sunt semnificative. Legătura cu Caucazul prin Marea Neagră era avantajoasă atât pentru cooperarea directă cu Baku, cât şi pentru organizarea unei colaborării largi între ţările din regiunea respectivă. Zonei acesteia îi aparţineau „Europa, Caucaz - mai ales ţările transcaucaziene Azerbaidjan şi Georgia - şi ţările caspice ale Asiei Centrale” (Heydar Aliev) 2. Această linie de transport are o importanţă însemnată pentru toate ţările aşezate pe marginea coridorului sus-numit din cauza drumurilor de cale ferată, maritime şi rutiere. Aici trebuie să se menţioneze poziţia definitivă a României, Georgiei şi Azerbaidjanului. Pe acest drum s-ar putea să se transporte către Europa nu numai hidrocarburile, ci şi grâul kazakh şi bumbacul uzbek. Pentru dezvoltarea şi colaborarea dintre cele două bazine maritime, în 1999 TAROM-ul avea în proiect să organizeze zborurile pe ruta Paris - Bucureşti - Tbilisi - Baku.

Aşadar, importanţa deţinută de portul Constanţa a fost menţionată şi de către preşedintele H. Aliev. După ce a început să funcţioneze coridorul de transport, pentru facilitarea circuitului de mărfuri a fost înfiinţat în 1998 un sediu al Departamentului de Stat al Căilor Ferate a Azerbaidjanului la Bucureşti3. Şef al acestui birou a fost numit Arif Memmedov. România a repetat acelaşi pas câţiva ani mai târziu, după ce în 2000 au câştigat din nou alegerile parlamentare şi prezidenţiale PSD-ul şi I. Iliescu4, când s-a resimţit creşterea interesului Bucureştiului, orientat definitiv spre Occident, şi către Caucaz. În octombrie 2001, a fost efectuată vizita ministrului adjunct de transport român Ion Şelaru la Baku, cu prilejul ceremoniei de jubileu a 10 ani de independenţă a Azerbaidjanului5. Acest gest a motivat vizita delegaţiei CFR sub conducerea ministrului transportului Miron Mitrea, în decembrie 20016. În timpul vizitei, problema esenţială în ordinea de zi a fost formarea grupurilor specializate în domeniul TRACECA, paralel deschizându-se biroul reprezentativ al CFR Marfă la Baku - cel mai mare port în Marea Caspică7. Structura sus-numită trebuia să se ocupe cu formarea circuitului de mărfuri prin magistrale de transport în cadrul proiectului de TRACECA. Deja la debutul anului 2002 Alexandru Boiciuc a început să execute funcţia respectivă, scopul biroului fiind activizarea circulaţiei de mărfuri pe ruta Baku-Batumi-Constanţa, şi stimularea afluenţei de schimburi în cadrul coridorului.

Inaugurarea oficială a acestui birou a avut loc în octombrie 2002, în timpul vizitei preşedintelui I. Iliescu la Baku8. În timpul vizitei a fost ţinut un forum de afaceri azero-român în cadrul căruia preşedintele român care a pus accent pe colaborarea în domeniul transporturilor, în cadrul proiectului TRACECA, a oferit Azerbaidjanului ideea aderării la Acordul bilateral interguvernamental româno-georgian privind linia Batumi/Poti-Constanţa care a fost semnat în 20019. Preşedintele a repetat posibilităţile 1 Ibidem 2 Azerbaycan-Ruminiya dostlugu genişlenir 3 Fakhri Karimli, Ruminiya- Azerbaycanin Avropaya acilan qapisi (România – o poartă Azerbaidjanului spre Europa”), în “Yeni Azerbaycan”, nr. 87 (1315), din 14 mai 2002 4 www.ce-review.org/00/38/dragomir38.html 5 Fakhri Karimli, Ruminiya-Azerbaycan ticaret dovriyyesi 100 mln dollara qalxa biler (Schimburile comerciale româno-azere se pot ridica la 100 milioane de dolari), în “Yeni Azerbaycan”, nr. 226 (1205), din 28 noiembrie 2001 6 Ibidem 7 Octavian Andronic, Iliescu forţează accesul României la resursele energetice ale Azerbaidjanului, în “Ziua”, anul VIII, nr. 2550, din 31 octombrie 2002 8 Ibidem 9 www.sakartvelo.ru/article.asp?idarticle=551

www.geo

polit

ic.ro

224

Constanţei care are ieşirea prin intermediul Dunării la Europa apuseană şi Centrală şi la Marea Nordului. Importanţa cooperării active dintre România şi Azerbaidjan în cadrul acestui proiect a fost subliniată de preşedintele azer H. Aliev. În acest fel CFR şi-a propus să atragă o cantitate cât mai mare de mărfuri pe linia de transport Baku-Batumi-Constanţa1. După ce vagoanele de marfă şi TIR-urile ar fi descărcate în portul Batumi, ele ar putea ajunge la reprezentanţa CFR de la Baku pe linia de cale ferată sau pe şosele în decurs de maximum trei zile2.

Deschiderea birourilor în ambele capitale demonstrează importanţa şi respectul reciproc al celor două părţi între cei mai mult decât 10 participanţi ai proiectului (Azerbaidjan, Armenia, Bulgaria, Georgia, Kazakhstan, Kârgâzstan, Moldova, România, Tadjikistan, Turkmenistan, Turcia, Uzbekistan şi Ucraina). „Azerbaidjanul este pentru România un cap de pod pentru intrarea în Asia Centrală, iar Constanţa are un rol foarte important în cadrul relaţiilor economice”, a declarat ambasadorul Azerbaidjanului, dl. E. Hasanov, într-o întâlnire cu oficiali din Constanţa3.

Cu toate că participase ca observator la proiectul TRACECA, guvernul român considera ca esenţială în activitatea sa din anul 2000 lărgirea raporturilor cu statele implicate în acest proiect. Legătura directă dintre România şi cel de-al doilea stat care compunea linia caucaziană a proiectului, Georgia, avea o însemnătate majoră din punctul de vedere al intereselor strategice şi geopolitice ale Azerbaidjanului. Pentru funcţionarea legăturii permanente pe mare a fost lansată ideea funcţionării liniei de feribot dintre porturile Samsun, Trabzon şi ale Georgiei, conectându-se astfel regiunile Mării Negre şi Mării Caspice4. Dar, într-un alt proiect s-a intenţionat unirea căilor ferate georgiene şi a celor azere prin feribot cu Turkmenistan-ul. Încă din 1996 România hotărâse să facă funcţionabilă linia de feribot dinspre Constanţa spre Poti sau Batumi (Georgia), însă din cauza anumitor probleme linia a funcţionat numai în luna martie 1999 (naveta „Eforie” cu ruta de genul “RoRo”)5. Prima încercare reală cu scopul sus-numit a fost planificată în anul 1998, în ziua în care s-a ţinut Conferinţa din Baku despre Drumul Mătăsii. Dar, atunci a fost imposibilă lansarea liniei de feribot-cale ferată care unise centrul Republicii Autonome Adjara - Batumi cu porturile Varna din Bulgaria, Constanţa din România şi Iličevsk din Ucraina. Ministrul azer al Dezvoltării şi Investiţiilor Vladimir Pangani a explicat acest fapt prin incapabilitatea Departamentului Căilor Ferate georgiene de a soluţiona unele probleme tehnice. Însă cu toate acestea membrii comisiei speciale care au verificat categoric toate implicaţiile liniei de feribot se declaraseră mulţumiţi de rezultate.

Cealaltă încercare a fost efectuată de către compania georgiană „Caucaztransexpeditor” care funcţionează din anul 19926. Pentru coordonarea statelor sud-caucaziene şi a celor centralo-asiatice cu Europa, compania mai sus menţionată realizase operaţiunile de transporturi. În 1999, din iniţiativa ei a fost inaugurată o linie de nave periodică între Odesa (Ucraina) - Poti (Georgia) - Constanţa (România). Nave cu denumirea „Black Sea Star” transportaseră în afară de containerele şi de frigiderele cu greutatea de 20-40 pound, şi automobile, camioane, autotrenuri şi alte mărfuri. Compania

1 Octavian Andronic, Iliescu forţează accesul României la resursele energetice ale Azerbaidjanului 2 Ibidem 3 Simona Ştefănescu, Ambasadorul Azerbaidjanului consideră România o a două patrie, în „Cuget liber”, anul XV, nr. 3774 , din 3 decembrie 2002 4 Nino Zardiavili, Otkrita novaja sudohodnaja linija ( S-a inaugurat o nouă linie de feribot), în “Obsekavkazskaja gazeta”, nr.24, din 24 martie 1999 5 www.romanian-daily.ro/ARHTR2/RED93.html 6 Nino Zardiavili, op.cit 89

www.geo

polit

ic.ro

225

se servise şi de terminalele din Poti, Odesa, Baku şi Tbilisi1. În 2000, partea georgiană a lansat câteva iniţiative privind programul TRACECA2. Una dintre ele a vizat activarea liniei de feribot dintre Poti şi Constanţa, ocazie cu care s-au cheltuit aproximativ 4-5 milioane de €.93. În septembrie 2001 a început să circule pe distanţa Constanţa-Poti două navete cu dimensiunea de 100 vagoane, statele europene fiind libere de taxele de tranzit. Iar în septembrie 2002 între Constanţa-Batumi exista o linie de feribot pe care circulau două nave ale CFR Marfă – Mangalia şi Eforie. Ruta Constanţa-Batumi, fiind de 1100 km, era parcursă în decurs de 48 ore4. Portul Poti avea o capacitate de 7 milioane tone, iar Batumi de 8 milioane tone, şi după reconstrucţie, guvernul georgian a planificat să ridice această cifră în prima fază la 20, iar în a doua fază la 40 milioane tone5. Pe linia Poti-Baku în fiecare zi au circulat 14 trenuri sau 10 milioane tone de mărfuri pe an. Canalul Cernavodă - Constanţa (60km) oferă României oportunităţi însemnate. În vara anului 2001, la portul caspic al Kazakhstanului - Aktau a fost construit complexul cale ferată-feribot şi după acest eveniment ţara sus-numită a fost legată de coridorul TRACECA6.

Paralel, România reuşise să realizeze o întoarcere în relaţiile directe cu ţările TRACECA. De exemplu, în 1999, preşedintele României E. Constantinescu a efectuat o vizită la Astana şi în cadrul negocierilor cu preşedintele kazah Nursultan Nazarbaiev a discutat problema creşterii veniturilor comerciale ca urmare a raporturile economice bilaterale de la zero la 30 milioane de dolari, dar şi chestiuni legate de folosirea coridorului de transport Asia Centrală-Caucaz-Marea Neagră - Dunăre, de activitatea coordonată în procesul integrării Asiei şi Europei în cadrul programelor INOGATE şi TRACECA7. Pe de altă parte, în 2001, preşedintele Georgiei Eduard Şevardnadze, în declaraţia anterioară vizitei sale în România, a subliniat că linia de feribot Batumi-Constanţa funcţionează cu succes şi că portul Constanţa, care are ieşire şi la Marea Neagră şi la fluviul Dunărea, joacă un rol de fereastră către Europa8. „România este gata pentru aderarea la proiectul „Marele Drum al Mătăsii”, a concluzionat preşedintele georgian9. În perioada respectivă au existat 28 de convenţii şi acorduri între Bucureşti şi Tbilisi10.

Aşadar, proiectul TRACECA a reunit ţările de pe malurile Mării Negre, accentuând în mod special rolurile fundamentale ale României şi Azerbaidjanului în cadrul său. La sfârşitul ultimului deceniu al secolului al XX-lea şi la începutul secolului al XXI-lea, raporturile sus-numite au avut o mare importanţă strategică şi geopolitică. Ambele ţări făceau parte dintre iniţiatorii principali şi participanţii activi la proiectul de refacere a Drumului istoric al mătăsii - TRACECA. Acest proiect joacă rolul de coridor de transport între Est şi Vest şi contribuie la dezvoltarea economică şi la prosperitatea statelor tranzitate. „Spre deosebire de anul 1995, în cinci ani, circulaţia de mărfuri dintre România şi Azerbaidjan s-a mărit de 25 ori şi a ajuns la 7 milioane de tone…”a declarat ambasadorul Azerbaidjanului în România, dl. Eldar Hasanov11. Dar după părerea lui este necesară scăderea preţurilor în porturile româneşti pentru

1 Ibidem 2 www.diasr.ru/news/georgia/arc8-2001.shtml 3 Ibidem 4 Octavian Andronic, op.cit 5 Evroaziatskie koridori 6 www.bakupages.com/pubs/ai/4882_en.php 7 www.caspinfo.ru/data/1999/CI001406.TXT 8 www.sakartvelo.ru/article.asp?idarticle=781 9 www.diasr.ru/news/georgia/arc8-2001.shtml 10 www.sakartvelo.ru/article.asp?idarticle=781 11 Simona Ştefănescu, op.cit

www.geo

polit

ic.ro

226

companiile caucaziene şi central-asiatice, mai ales pentru cele azere în Constanţa, pentru ca să existe un avantaj al acestuia în faţa altor porturi din Marea Neagră.

În timpul funcţionării sale (1993-2003), în cadrul programului TRACECA au fost efectuate 53 de proiecte cu valoarea de 110 milioane €. În deceniul acesta, prin Banca de Reconstrucţie şi Dezvoltare a Europei, Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional, Banca de Dezvoltare a Asiei, Fondul Kuweitului şi Banca Dezvoltării Islamice au fost cheltuite în general circa 700 milioane € pentru dezvoltarea infrastructurilor celor 13 ţări membre. 39 de proiecte din cele 53 existente au folosit 57.705.000 € pentru o nouă legislaţie, pentru dezvoltarea raporturilor comerciale şi a transporturilor rutiere - maritime sau de cale ferată. 14 proiecte de investiţii au pus la dispoziţie 52.3 milioane € pentru reconstrucţia infrastructurilor de transport1.

1.2. Raporturile economice româno - azere Colaborarea în cadrul proiectului TRACECA a fost cauza dezvoltării relaţiilor

economice româno-azere. România este o ţară europeană şi reprezintă o punte strategică între Est şi Vest. Pe lângă petrol şi gaze, ea dispune de cantităţi mari de resurse naturale şi este o ţară agro-industrială. La 28 aprilie 1995 la Baku a fost semnat Memorandumul privind dorinţa României şi Republicii Azerbaidjan de a extinde legăturile economice şi comerciale prin materializarea unor proiecte comune de investiţii2. Ulterior, la 2 iulie 1995, la Bucureşti a fost semnat Acordul privind relaţiile comercial-economice3. Aceste documente au constituit temelia juridică a relaţiilor economice bilaterale româno-azere. La 27 martie 1996 la Baku au fost semnate acordurile interguvernamentale privind colaborarea bilaterală în domeniile transporturilor rutiere, maritime şi aeriene care au facilitat circuitul mărfurilor prin ţările respective4.

„Pentru politica externă a României regiunea aceasta are o mare însemnătate. Caucazul de Sud este un pod important pentru cooperarea româno-central asiatică”, a spus ambasadorul României, dl. T.Gemil5. În România, la mijlocul lunii iunie 2002, a avut loc la Ministerul Afacerilor Externe prima reuniune a grupului de lucru pentru actualizarea strategiei de promovare a intereselor în relaţia cu partenerii din zona Mării Negre, a Caucazului şi a Asiei Centrale. Discuţiile au evaluat stadiul proiectelor şi iniţiativelor României în acest spaţiu şi rolul pe care aceasta îl poate avea în promovarea proiectelor economice şi strategice ale Uniunii Europene unde interesele româneşti pot fi reprezentate. La reuniune au participat şeful diplomaţiei române, Mircea Geoană, şi reprezentanţii ministerelor implicate în această strategie, adică MApN, MIR, MDP, MLPTL. De altfel, de fiecare ţară vizată de proiectele şi iniţiativele României se ocupă câte un ministru în calitate de preşedinte al delegaţiei române în comisiile mixte. În baza acestui algoritm, ministrul Industriei şi Resurselor, Dan Ioan Popescu, s-a ocupat de relaţiile cu Rusia, ministrul de Finanţe, Mihai Tănăsescu, de cele cu Ucraina, ministrul Transporturilor şi Lucrărilor Publice, Miron Mitrea, a avut în gestiune proiectele cu Armenia, Azerbaidjan şi Georgia, Ovidiu Muşetescu, ministrul APAPS, pe cele cu Kazakhstan, şi Mihai Berinde, secretar de stat la MIR, pe cele cu Turkmenistan şi Uzbekistan6. România voia să devină un jucător important în Asia Centrală şi Caucaz pentru pregătirea de

1 www.un.org/special-rep/ohrlls/imc/statements/traceca.pdf 2 Minodor Mitrică, op.cit., p.254 3 Ibidem 4 Ibidem 5 Fakhri Karimli, Ruminiya-Azerbaycan ticaret dovriyyesi 100 mln dollara qalxa biler 6 Gabriela Manea, România încearcă să intre în “marele joc” al Asiei Centrale

www.geo

polit

ic.ro

227

aderare la UE mai ales după evenimentele din 11 septembrie 2001 din SUA1. În 1998, dl. Tahsin Gemil, numit în postul de ambasador al României în

Azerbaidjan (primul investit în această funcţie de altfel, în Azerbaidjan), a organizat la Bucureşti o conferinţă privind companiile care au demonstrat interes faţă de Azerbaidjan, la care au participat reprezentanţii a 33 de mari companii române2. Urmarea a fost că în 1999, din iniţiativa ambasadei române în Azerbaidjan, oamenii de afaceri din 48 de companii româneşti din sectoarele de stat şi private au venit în Azerbaidjan şi au vizitat raionul (judeţul) İsmayıllı3. S-au semnat cu acea ocazie acorduri şi protocoale preventive în domeniul transportului urban, în domeniul agricol (produse agricole şi de zootehnie), al construcţiei de maşini ş.a. În plus, se intenţiona înfiinţarea unor întreprinderi mijlocii (combinate de lactate, carne, conservarea legumelor, fabrici de vinuri).

Mai mult, în acelaşi an s-au desfăşurat negocieri privind vizita de răspuns a oamenilor de afaceri azeri la Camera de Comerţ şi Industrie, Ministerul de Comerţ din Azerbaidjan4. Vizita a fost planificată pentru toamna anului 1999, dar anumite probleme birocratice au împiedicat acest demers. Cu toate acestea, într-o întâlnire cu ministrul de afaceri externe azer, ambasadorul T. Gemil a menţionat că „Bucureştiul invită capitalul azer în România”5. Partea română lansase deja oferte destul de oportune, cum a fost de exemplu realizarea circuitului de mărfuri nu numai cu bani, ci şi cu operaţiuni de barter. Alte exemple au fost acţiunea comună pentru conservarea şi ambalarea fructelor azere, producţia sucurilor naturale, iar în domeniul agriculturii fiinţarea unor întreprinderi mixte de bumbac, carne şi citrice6. Zona Lankaran-ului cu climatul ei subtropical şi cu specificul său agrar prezenta mult interes pentru oamenii de afaceri români7. Tot de actualitate era intenţia de formare a atelierelor compacte în Azerbaidjan în schimbul aducerii materiei prime din România. În plus, oamenii de afaceri români au fost interesaţi şi de domeniul materialelor de construcţii, telecomunicaţii şi construcţii de maşini. O altă preocupare a fost importul direct al cunoscutei mobile române în Azerbaidjan, deoarece sub numele acesteia se vindea de către alte ţări mobilierul falsificat la un preţ cu 8 ori mai mare decât preţul de achiziţie8. Din acest motiv, în decembrie 1999, reprezentanţii celor trei companii de mobilă din România au vizitat Baku9.

Industria metalurgică şi cea constructoare de maşini, cele mai avansate din economia românească în timpul lui N. Ceauşescu, ofereau în exces produse pentru piaţa românească. De aceea a apărut ca necesară lansarea lor în străinătate. Partea românească a oferit spre vânzare Azerbaidjanului tehnici agricole şi maşini de mini-prelucrare, şi a pus la dispoziţia localnicilor specialişti în domeniul cultivării pământului. În paralel existau proiecte de vânzare de automobile, camioane şi tractoare fabricate în România. Obţinând licenţele unor firme americane, franceze şi italiene

1 R.T., Mircea Geoana: "România va fi un scut răsăritean", în “Ziua”, anul VIII, nr. 2525, din 27 septembrie 2002 2 Fakhri Karimli, Ipek yolu hem de fikir yoludur (Drumul Mătăsii este şi drumul ideilor), în “Yeni Azerbaycan”, nr. 81 (533), din 20 aprilie 1999 3 Fazil Aleskeroglu, Ruminsko-azerbajdzanskaja drujba imeet istoriceskie korni ( Prietenia româno-azeră are rădăcini istorice), în “Contact”, nr. 3, 1999, p.30 4 Ibidem 5 Ibidem 6 Asif Gurbanov, “Nas sblijaet ocen mnogoe” (Ne apropie foarte multe lucruri), în “Bakinskii rabočii”, nr.276 (12652), din 1 decembrie 2001 7 Ibidem 8 Vusal Tagibeyli, “Ruminlar bilir ki, siz turksunuz” (Românii ştiu că sunteţi turcici), în“Rezonans”, nr.73(283), din 18-24 decembrie 1999 9 Ibidem

www.geo

polit

ic.ro

228

precum “Ford”, “Renault” şi “Caterpillar”, România avea un avantaj în privinţa exportului de produse de bună calitate în Azerbaidjan1. La fabrica Companiei de Oţel din Baku, care este una dintre cele mai mari reprezentante ale industriei naţionale azere, munceau 50 de ingineri, tehnicieni ş.a. din România2. Conform opiniei părţii române se estima prelucrarea a circa 500-1000 tone de oţel pe an cu ajutorul metalului azer.

Cu toate aceasta, comerţul desfăşurat între cele două ţări era destul de redus. Pentru ameliorarea relaţiilor comerciale bilaterale s-au pus multe speranţe în vizita preşedintelui azer Heydar Aliev la Bucureşti prevăzută pentru anul 2002. Întrucât mult aşteptata vizită nu s-a produs, partea română a preluat iniţiativa organizând vizita preşedintelui român Ion Iliescu la Baku. Aceasta a avut loc la 30 octombrie 2002. „În ultimii ani, schimburile noastre comerciale au fost de aproximativ 5 milioane de dolari, iar anul acesta vor fi de 10 milioane de dolari. În opinia noastră, credem că nu putem să fim mulţumiţi de nivelul actual…Pentru folosirea posibilităţilor noastre economice trebuie să găsim formule noi în raporturile reciproce şi să desăvârşim cadrul juridic al acestor legături”, a afirmat preşedintele Iliescu în Milli Meclis (Parlamentul) al Azerbaidjanului3.

Din punctul de vedere al dinamizării raporturilor economice bilaterale a fost extrem de important forumul azero-român de afaceri care s-a ţinut în timpul vizitei. Ministrul azer al Dezvoltării Economice Ferhad Aliyev a subliniat posibilităţile participării capitalului românesc în procesul privatizării din Azerbaidjan, remarcând potenţialul colaborării din domeniile industriei petrolifere, petrochimiei, construcţiei de maşini, producţiei de automobile, energetice şi carburanţilor, metalurgiei, industriei uşoare şi alimentare, transportului, agriculturii şi turismului. Proiectele respective au o valoare de 1 miliard de dolari, vizând colaborarea în diferitele regiuni ale Azerbaidjanului ca Baku, Gence, Sumqayıt, Mingeçevir, Daşkesen, Şeki, Lenkeran, Neftçala, Republica Autonomă din Naxçıvan. Fiind producătoare cunoscută în lumea produselor calitative în domeniul mobilei, industriei chimice şi petrochimice, tehnicii petroliere, România are un mare potenţial economic pentru Azerbaidjan. „Azerbaidjanul a prezentat României pentru discuţie 40 de proiecte având o valoare generală de 2 miliarde de USD”, a declarat F. Aliyev4.

La indicaţia primului ministru al României, Adrian Năstase, delegaţia guvernamentală română aflată la Baku în luna iunie a anului 2002, a semnat o serie de contracte în domeniile petrolier, al industriei de prelucrarea a bumbacului, de automobile, al mobilei, al prelucrării lemnului şi în alte ramuri, precum şi în domeniul producţiei de utilaje petroliere5.

România a depus eforturi pentru colaborarea economică cu Azerbaidjanul în sectoarele energetic, construcţiei de maşini şi al transportului, unde se estimează investiţii cu valoarea de milioane de dolari. Guvernul român a propus părţii azere să se organizeze prima şedinţă a comisiei colaborării economice azero-române în 2003 la Bucureşti. Preşedinţii comisiei mixte au fost ministrul român al Transporturilor şi Lucrărilor Publice Miron Mitrea şi vice-premierul azer Abid Şerifov6. S-a planificat discutarea problemelor care au fost ridicate în timpul vizitei lui I. Iliescu la Baku din octombrie 2002.

Oficialii români şi azeri au hotărât să colaboreze şi în domeniul navelor şi căilor ferate, „parteneriatul vizând participarea la derularea unui program azer de modernizare

1 Fazil Aleskeroglu, op.cit. 2 Asif Gurbanov, op.cit 3 Ruminiya-Azerbaycan elaqeleri son illerde ardicil suretde inkişaf edir (În ultimii ani relaţiile dintre România şi Azerbaidjan se dezvoltă intensiv), în “Azerbaycan”, nr. 251(3363), din 31 octombrie 2002 4 www.xeber.net/view.phpd=5847 5 Müsteqil Azerbaycan. Azerbaidjanul independent. Independent Azerbaijan.1991-2002, p.4. 6 www.mediapress.media-az.com/lenta12.05.03.html

www.geo

polit

ic.ro

229

a locomotivelor “Diesel”, a vagoanelor-cisterne şi a navelor care operează în Marea Caspică”, conform declaraţiei ministrului român Miron Mitrea, după o întâlnire cu omologul său din Republica Azerbaidjan, Ziya Mammedov1. Totodată, cei doi miniştrii au hotărât să înfiinţeze, în maximum trei luni, la Baku, un centru românesc pentru informarea oamenilor de afaceri din Republica Azerbaidjan cu privire la oportunităţile de afaceri existente în domeniu. Informaţiile ar putea fi furnizate de reprezentanţi ai Administraţiei Portului Constanţa, ai Reparaţiilor de material rulant şi ai constructorilor de nave, precum şi ai întreprinderilor mici şi mijlocii din România.

Însă paralel se simţea o înviorare în acest proces. România care a ocupat locul al 40-lea între partenerii comerciali ai Azerbaidjanului în anul 1996, a avansat în 1997 până la locul al 38-lea, în 1998 la al 35-lea (0,1%), în 1999 la al 25-lea (0,4%), iar în 2000 al 23-lea (0,4%)2.

În anul 1999, Azerbaidjanul a importat produse româneşti în valoare de 1.966.600 de USD, ceea ce însemna 0,2 % din totalul importul său. În schimb, el a exportat produse în valoare de 3.620.900 de USD sau 0,4%. Soldul comerţului extern a fost egal cu (+)1.654.300 de USD. În anul 2000 importul era de 2.483.900 de USD (0,2%), exportul de 7.537.400 de USD (0,4%), diferenţa fiind din nou în favoarea statului azer (5.053.500 de USD). Aşa cum recunosc ambele ţări, volumul schimburilor comerciale externe dintre România şi Republica Azerbaidjan creşte necontenit, fiind în 2002 de 12.78 milioane de USD, faţă de 0.6 milioane de USD cât era în anul 1995. Continuă să se desfăşoare cu succes activitatea de perfecţionare a bazei juridice şi de încheiere a acordurilor în domeniul relaţiilor economice bilaterale. Schimbul comercial bilateral a fost între anii 1996-2002, în modul următor3:

Tabel nr. 1.

Anii Schimbul comercial bilateral (mil. de USD)

Exportul României (mil. de USD)

Exportul Azerbaidjanului (mil. de USD)

1996 0,60 0,60 -

1997 1,22 1,20 0,02

1998 1,40 1,00 0,40

1999 5,50 1,90 3,60

2000 9,90 2,40 7,50

2001 12,78 3,73 9,04

2002 32,28 3,93 28,353

În 2002 la circuitul comercial au fost utilizate 54 de produse: 9 în export şi 45 în importul Azerbaidjanului. Valoarea exportului s-a ridicat la suma de 28.353.000 de USD, iar valoarea importului la suma de 3.926.000 de USD. Cel mai important produs de import al Azerbaidjanului îl constituie conductele folosite în procesul de forare a petrolului şi a gazelor naturale (64,21 %). În exportul Azerbaidjanului către România primul loc îl ocupa petrolul neprelucrat (93,0 %) şi alte produse petroliere: păcura, motorina ş.a. Într-o măsura mai mică, se exportă acizi, baze, bumbac4 ş.a.

Din 18 convenţii încheiate între cele două state până în octombrie 2002, 9

1 Octavian Andronic, op.cit. 2 Azerbaycan XX esrde, volumul II, Baku, 2001, p.579 3 Ibidem 4 Ibidem

www.geo

polit

ic.ro

230

erau convenţii privind diferite domenii din cadrul colaborării economice. În timpul ultimei vizite a preşedintelui român I. Iliescu la Baku, au fost semnate încă două convenţii - „Stimularea şi protecţia reciprocă a investiţiilor” şi „Evitarea dublei impozitări.” România şi Azerbaidjanul au încheiat 22 documente până acum1.

Dacă se compară rezultatele din cei doi ani se poate vedea creşterea exportului cu 208,2 %, iar a importului cu 126,3 %2. În primele 11 luni ale anului 2001, schimburile comerciale au avut un cuantum de 10 milioane de dolari, adică 2/3 fiind exportul Azerbaidjanului. După părerea ambasadorului României în Azerbaidjan, dl. T. Gemil, această cifră s-ar putea ridica la 100 milioane de dolari în următorii şase ani3. Consilierul economic al ambasadei României în Azerbaidjan a subliniat că România ar putea investi în Azerbaidjan o sumă de 100 milioane de USD4.

Cu toate acestea, România ocupă numai locul 20 în comerţul Azerbaidjanului. Iar potenţialul relaţiilor economice bilaterale este considerabil în domenii diverse: prelucrarea lemnului, transporturi, turism, prelucrarea produselor agricole5.

II. TRANSPORTUL RESURSELOR DE HIDROCARBURI DIN CASPICA ÎN EUROPA ŞI ROMÂNIA

2.1. Rivalitatea energetică dintre statele europene din est şi încercările alternative

După 11 septembrie politicienii români au început să privească altfel regiunile situate în estul lor. România vedea în ele reprezentantul anumitor puteri şi un actor geopolitic ca membru al Uniunii Europene în această regiune în afară de SUA şi Rusia. În cadrul unei întâlniri cu reprezentanţi ai patronatelor şi sindicatelor, Mircea Geoană, ministrul de Afaceri Externe român, a declarat că „jocul geostrategic cel mai important de la primul război mondial încoace” se face în Caucaz şi Asia Centrală, zone unde „SUA şi Marea Britanie sunt singurii jucători din Occident”, în timp ce UE nu deţine „un rol important”6. În privinţa prezenţei româneşti pe pieţele externe, Geoană a sugerat orientarea către Irak, a cărei reconstrucţie va avea loc în perioada următoare, dar şi spre zone ca Georgia şi Azerbaidjan. Într-un interviu pentru jurnalul englez „Wall Street Journal”, el a menţionat că după războiul din Crimeea, pentru prima dată regiunea Mării Negre a devenit un spaţiu geostrategic cu importanţă globală. România se oferea să fie un avanpost al Occidentului cu Turcia, Bulgaria şi Grecia ca un membru potenţial al NATO şi UE, nu numai în lupta cu terorismul, ci şi în tranzitul resurselor energetice spre Occident pe coridorul economic Orient - Europa şi valorilor euroatlantice către Orient. „România va juca încă o dată rolul său istoric de scut răsăritean al UE lărgită în lupta cu crima organizată şi riscurile asimetrice de securitate ale secolului XXI. Extinderea UE şi NATO trebuie să permită o implicare mai activă a Europei, în calitate de jucător important, în aranjamentele strategice de pe continent şi din regiunea limitrofă UE lărgită. România susţine iniţiativele de natură să promoveze 1 Müsteqil Azerbaycan. Azerbaidjanul independent. Independent Azerbaijan. 1991-2002, p.5. 2 Azerbaycan XX esrde, volumul II, p.579 3 Rufat, Ruminiya ermeni soyqirimini qebul etmeyecek (România nu va accepta genocidul armean), în “Olaylar”, nr. 89 (319), din 22-23 noiembrie 2001 4 Ruminiya Azerbaycan iqtisadiyyatina sermaye qoymaq niyyetindedir (România intenţionează să investească în economia Azerbaidjanului), în “525-ci qezet”, nr. 45 (1443), din 15 martie 2003 5 Azerbaycan XX esrde, volumul II, p.579 6 Lavinia Tudoran, Geoană explică de ce suntem proamericani, în “Jurnalul Naţional”, anul X, nr. 2860, din 9 octombrie 2002

www.geo

polit

ic.ro

231

cooperarea cu statele care se află în această zonă, ne gândim la Ucraina şi Republica Moldova, dar şi la statele aflate în zona Mării Negre, mă refer aici la Georgia, dar şi la Azerbaidjan şi Armenia”, a spus M.Geoană1.

Un alt om politic român, Adrian Severin, susţinea idei mai complicate şi puţin explicate în privinţa proceselor: „Caucazul este o altă zonă generatoare de dezbateri. Este el Europa sau nu? Un răspuns chiar şi provizoriu ar necesita comentarii lungi. Probabil că Georgia şi posibil Armenia au mai multe şanse de integrare într-o Europă unită. Azerbaidjanul, dacă va rămâne în afară, va avea cu siguranţă un statut special de parteneriat privilegiat, ea făcând parte din vecinătatea apropiată a Europei, ca şi ţările Mediteranei”, a declarat el într-un articol din presa românească2.

Bineînţeles că, în integrarea regiunii Caucazului în spaţiul respectiv a jucat un mare rol funcţia lui de tranzit şi în mod deosebit resursele de petrol.

Redescoperirea resurselor noi de gaz şi petrol în Asia Centrală şi Caucaz a crescut interesul marilor state pentru regiune. În mod special, 45 % din necesarul de petrol al celei mai mari puteri mondiale, SUA, a fost satisfăcut de import, 40 % fiind hidrocarburile ţărilor din Orientul Apropiat. Mai mult, Departamentul de Stat al SUA a fost de fapt împotriva apropierii ţărilor din regiune cu Rusia şi Iran3.

După diferite prognoze, în general ţările Caspice (fără Iran şi Rusia), dispun de circa 30 miliarde tone de rezerve de petrol (Azerbaidjan - 22 %, Kazakhstan - 56 %, Turkmenistan - 22 %). Această cifră este apropiată de cea reprezentată de rezervele Arabiei Saudite (33 miliarde tone). Rezervele statelor Caspice compun 25 % din rezervele petrolului mondial (135 miliarde tone) Deocamdată, exploatarea de petrol din Azerbaidjan este de aproximativ 8 milioane, în vreme ce din Kazakhstan se exploatează 4 milioane, iar din Turkmenistan 17 milioane tone pe an4. O parte din petrolul (9 milioane tone - 2001) Turkmenistanului şi Kazakhstanului se transportă prin calea ferată Baku - Batumi, dinspre terminalul modern azer Dübendi (1998)5. După reconstrucţia porturilor azere, această cifră se poate ridica până la 40 milioane de tone în 2010.

Despre petrolul din peninsula Abşeron a Azerbaidjanului s-a pomenit încă din timpurile străvechi. Chiar şi Marco Polo, trecând pe aici, a amintit acest lucru6. Dar cel mai vechi puţ de petrol a fost săpat în 1594 şi a avut numai 35 de metri adâncime7. În 1848, aici a fost săpat primul puţ industrial din lume8. „Revoluţia” petrolului în Azerbaidjan a început de pe la 1872, printre numele primilor investitori străini detaşându-se cele ale unor familii celebre, cum ar fi Nobel şi Rotschild care aveau concesiuni şi proprietăţi în zona Baku9. La începutul anului 1901, producţia de petrol a Azerbaidjanului reprezenta 75 % din totalul Rusiei şi jumătate din cea mondială10. În ultimii 150 de ani, din solul Azerbaidjanului şi din platoul continental au fost extrase 1.325.000.000 tone de petrol. Potrivit celor mai recente estimări, rezervele de petrol brut ale ţării variază între 6 miliarde barili (dovedite) şi 50 miliarde barili (potenţiali). La acestea se adaugă 1 200 miliarde metri cubi de gaze naturale11.

1 R.T., op.cit. 2 www. ziua.ro/display.php?id=33772&data=2002-10-15 3 Evroaziatskie koridori 4 Ibidem 5 www.caspenergy.com/18/main18_e.html 6 Tamara Dragadze, Azerbaijan, London, 2000, p.95 7 Minodor Mitrică, op.cit., p.52. 8 Ibidem 9 Tamara Dragadze, op.cit., p.22. 10 Minodor Mitrică, op.cit., p.55 11 Ibidem

www.geo

polit

ic.ro

232

Turcia laică, care este ruda regiunii din punct de vedere etnic, cultural şi lingvistic, este prezentată ca un regim model de către Occident. Referitor la această chestiunea, pătrunderea în coasta Mediterană a Turciei a ultimelor puncte aparţinând conductelor Baku - Ceyhan şi Transcaspice trebuie să fie acceptată drept firească. Dar varianta turcească şi Marea Conductă de Export sau versiunile mediteraneene de transport se potriveau intereselor SUA1. Europa a vrut să-şi satisfacă nevoile prin conductele din Marea Neagră. De aceea, în general, Europa a stimulat colaborarea regională şi a preferat un comportament prudent în relaţiile cu Rusia. Conductele Baku - Supsa şi Baku - Novorossisk au vizat în realitate transportul petrolului din Azerbaidjan la pieţele europene.

Pentru primirea petrolului azer pe cealaltă coastă a Mării Negre şi transportul lui în centrul continentului au luptat toate cele trei state din zona respectivă:

1. Linia Baku (Azerbaidjan) - Odesa (Ucraina) - Brody (Polonia) a fost oferită de partenerul strategic al Azerbaidjanului, membru important al alianţei GUUAM, Ucraina. Ca urmare, petrolul trebuia să fie transportat în centrul Europei prin conducta „Drujba”.

2. Linia Baku (Azerbaidjan) - Burgas (Bulgaria) - Skopje (Macedonia) - Vlëra (Albania) a fost susţinută indirect mai mult de către SUA care era interesată în integrarea Bulgariei, Macedoniei şi Albaniei. Dar relieful de munte al teritoriului şi conflictul din Macedonia a diminuat şansa de realizare a conductei2.

A treia linie a fost lansată în 1997 de guvernul României. În vara anului 1998, între compania ENI din Italia şi statul român a fost semnat un acord privind această problemă3. Proiectul care se numea “Southern-Eastern European Line” - SEEL („Linia Europei din Sud-Est”) avea o lungime de 1500 km şi începea de la portul Constanţa, trecând prin teritoriile Serbiei, Croaţiei şi Sloveniei, pentru a ajunge la portul italian Trieste4. Prin conducta respectivă se puteau transporta 33 milioane tone de petrol. Valoarea aproximativă a proiectului era de 1.2 miliarde de USD şi România a primit să finanţeze 60 % din această cifră5. Însă, izbucnirea crizei iugoslave în 1999, a dus la retragerea sprijinului Comisiei Europene pentru proiect. Cauza era destabilizarea situaţiei în zonă, dar în realitate, Occidentul nu voia să împărtăşească controlul asupra conductei cu regimul lui S. Miloševic. În 1998, preşedintele E. Constantinescu fiind în vizită în Baku a realizat negocieri cu privire la SEEL cu preşedintele H. Aliev67. În luna mai 1999, companiile româneşti au participat la expoziţia-conferinţă „Caspioilgas” şi au discutat linia românească a petrolului cu oficialii ARDNS (Compania de Stat de Petrol a Republicii Azerbaidjan). La sfârşitul anului, au vizitat Baku reprezentanţii celei mai mari companii de petrol din România - „Petromidia” care putea să prelucreze aproximativ 4.8 milioane tone de petrol8. Sediul companiei era Constanţa, cel mai mare port al Mării Negre şi al patrulea în Europa. S-au întins conductele existente spre 20 de uzine de petrol românesc. Guvernul român a oferit soluţia transportului de petrol din Constanţa, punând la dispoziţie două versiuni alternative:

1. Dunăre - Rhin - Rotterdam (Ţările de Jos) - Marea Nordului 2. Constanţa (România) - Trieste (Italia) 9

1 www.balkans.eu.org/article1947.html 2 Nino Zardiavili, op.cit. 3 www.caspenergy.com/no13anoeng.html 4 Lidia Truică, Turcii ne “suflă” petrolul caspic, în “Curentul”, anul VI, nr. 182 (1438), din 6 august 2002 5 Nino Zardiavili, op.cit. 6 Azerbaycan prezidenti Ruminiya dovlet başcisi ile goruşmuşdur 7 Ibidem 8 Fakhri Karimli, Ipek yolu hem de fikir yoludur 9 Nino Zardiavili, op.cit.

www.geo

polit

ic.ro

233

La momentul respectiv nevoia de petrol a României era de 14 milioane tone, deşi declarase că este gata să primească 24 milioane de tone de petrol azer pe an1.

În sectorul caspic al Azerbaidjanului, numai în zăcământul „Azeri - Çıraq - Güneşli“ se exploataseră 32 milioane tone de petrol pe an şi după părerea preşedintelui ARDNŞ Natiq Aliyev, suma se putea ridica până la 50 milioane tone2. Oamenii de ştiinţă români au prognozat exploatarea celor 110 milioane tone de petrol din Caspica în anul 2010 şi România şi-a afirmat dorinţa de a primi în viitor 100 milioane tone de petrol din Azerbaidjan3. Organizarea celei de-a II-a Conferinţe Internaţionale „Energia Caspică în Europa” în luna septembrie 1999, a demonstrat interesele Bucureştiului pentru această problemă4.

Spre deosebire de România, vecina sa Ucraina n-a dorit deloc realizarea SEEL-ului. Prin urmare, cea mai mare rivalitate pentru transportarea hidrocarburilor caspice a fost între Kiev şi Bucureşti. Rivalitatea sus-numită a început de la primirea mărfurilor esenţiale pe Dunăre şi s-a sfârşit cu pierderile Ucrainei. Kievul spera ca scăderea preţurilor la petrol pe pieţele lumii să-i aducă câştiguri pentru mult timp şi de asemenea să se dezvolte infrastructura rămasă mult în urma României. Avantajul României faţă de vecinele-rivale era faptul că dispunea de o infrastructură destul de avansată privind transportul petrolului.

Transportul petrolului republicilor caspice în Europa Apuseană era o chestiune importantă atât pentru exploatatori şi consumatori, cât şi pentru statele-candidate la acest tranzit. Ele erau în est Georgia, Turcia şi Iran, iar în vest din Ucraina, România, Bulgaria, Grecia. Alegerea destinaţiei de export a devenit o problemă nu numai regională, ci şi mondială, în procesul respectiv participând SUA, Rusia, UE şi NATO, direct sau indirect. După ce se stabileşte ruta Baku - Tbilisi - Ceyhan în est, în vest începe rivalitatea dintre cele trei sau patru ţări pentru primirea afluxului esenţial al petrolului caspic.

Dintre ele, numai România a luat măsuri complexe pentru creşterea şanselor sale. Portul esenţial al ţării, Constanţa, avea capacitatea să primească 24 milioane tone de mărfuri pe an şi în regiune s-a implicat complexul uriaş „Petromidia” care, în trecut, se ocupa de prelucrarea petrolului iranian în depozite de 1.7 milioane tone5. În plus, proiectul privind folosirea comună a porturilor Midia şi Mangalia, aproape de Constanţa, a creat posibilitatea de a primi 2 milioane de tone de petrol. După terminarea modernizării portului Constanţa, capacitatea se va putea ridica la 33 milioane tone, pentru ca, în 2010, când se va fi sfârşit programul reconstrucţiei complete, portul să poată primi 50 milioane tone de petrol6.

Pentru comparaţie, portul Burgas al Bulgariei poate să primească numai 18 milioane de tone de petrol, cifră ce poate ajunge, după reconstrucţie, la 25 milioane7 Portul Odesa al Ucrainei poate să prelucreze 12 milioane tone de petrol. După terminarea construcţiei terminalului de petrol din localitatea Južny se vor putea transporta 24 milioane de tone de petrol. Dar din cauza realizării cu pauză a lucrărilor de construcţie în Ucraina de astăzi, de mare importanţă în acest proces rămâne România. În trecut, porturile ucrainene n-au fost atrăgătoare din punctul de vedere al transporturilor petroliere. La încărcarea nominală a conductei SEEL,

1 Fakhri Karimli, Ipek yolu hem de fikir yoludur 2 www.saeedi.4t.com/custom4.html 3 R Abbasov., Iohan Iliyesku Bakiya gelir (Ion Iliescu va veni la Baku), în “Olaylar”, nr. 192(526), din 9 octombrie 2002 4 www.romanian-daily.ro/ARHTR3/RED210.html 5 Fakhri Karimli, Ipek yolu hem de fikir yoludur 6 Ibidem 7 Nino Zardiavili, op.cit.

www.geo

polit

ic.ro

234

preţul transportului de petrol va fi mult mai ieftin, maximum egal cu cel al conductei „Drujba” şi din această cauză rivalitatea ucraineană nu va mai avea obiect. Conducta Južny - Odesa - Brody cu lungimea de 667 km este diminuată. Oricum, în 2001 a fost realizat primul tur al conductei respective1.

Al treilea rival în lupta pentru petrol, Bulgaria, a semnat în 2000 cu Albania şi Macedonia un acord privind transportarea petrolului caspic. Pentru construirea conductei Balcanica cele trei ţări au creat corporaţia AMBO şi au înregistrat-o în SUA2. Realizarea conductei lansate încă din 1996 cu lungimea de 906 km a conectat portul Burgas cu coasta adriatică a Albaniei. AMBO a ignorat strâmtorile turceşti şi s-a referit numai la încărcarea tancurilor de petrol în porturile albaneze. Partea avantajoasă a proiectului era rolul pasiv al statelor tranzitate în finanţarea conductei, ele obţinând numai sprijinul politic. Jumătatea finanţării conductei trebuia realizată de corporaţie, cealaltă jumătate urmând să fie plătită de băncile internaţionale prin acordarea de împrumuturi. După părerea specialiştilor conducta cu valoarea de 1.13 miliarde de USD s-ar putea să fie gata deja în anul 20053. Dar, ulterior, au început contradicţiile cunoscute între cetăţenii de origine albaneză şi slavă din Macedonia. Cu toate acestea, în luna februarie 2002, când conflictul fusese deja încheiat, preşedinte corporaţiei AMBO, Edward Ferguson, a susţinut continuarea sprijinului acordat proiectului de către cele două mari companii de petrol - ExxonMobil şi Chevron. Totuşi, el nu a comentat construirea altui oleoduct prin Bulgaria şi Grecia, explicându-se aceasta prin incompetenţa sa4.

Versiunea sus-numită a avut o mare importanţă. Varianta respectivă se referă la construcţia unei conducte între porturile Burgas (Bulgaria) şi Alexandrupolis (Grecia) transportând petrolul caspic la Marea Egee. Acest proiect care trebuia să se realizeze începând din 2003 este o alternativă pentru strâmtorile turceşti Bosfor şi Dardanele deoarece ele nu pot să funcţioneze în regim normal din punctul de vedere al securităţii ecologice. Capacitatea conductei cu lungimea de 256 km este de 35 milioane tone de petrol pe an sau 700 000 barili pe zi, iar valoarea de 600 - 800 milioane USD. Fiecare 33 % din acţiunile totale ale proiectului aparţin în mod egal Rusiei, Greciei şi Bulgariei5. Pe 8 mai 2002, Grecia a ratificat aceste condiţii6. Preşedintele Rusiei Vladimir Putin a confirmat deja prezenţa petrolului rusesc în viitor pe conducta Burgas - Alexandrupolis7.

Aşadar, aceasta era situaţia în timp ce ruta vestică, Drujba-Adria, cu conexiunea Odesa-Brody, are o susţinere puternică din partea Federaţiei Ruse şi Ucrainei iar proiectul Burgas-Vlora se bucură de o mare susţinere din partea companiilor americane care operează în Marea Caspică8. Preşedintele român Ion Iliescu a arătat că studiile ştiinţifice demonstrează că fluxurile de ţiţei din zonă vor depăşi curând capacitatea de tranzit a strâmtorilor şi că vor fi necesare câteva conducte magistrale cu pornire de pe ţărmurile vestice, din Ucraina, România şi Bulgaria. El a subliniat complementaritatea acestor trasee, care nu vor intra în competiţie nici cu linia Baku-Ceyhan şi nici cu sistemul „Drujba” şi şi-a exprimat convingerea că

1 Ibidem 2 Ibidem 3 www.balkantimes.com/html2/russian/02/021021-SVETLA002.htm 4 www.balkantimes.com/html2/english/020217-IVAN_003.htm 5 Ibidem 6 www.balkantimes.com/html2/russian/02/021021-SVETLA002.htm 123 www.balkantimes.com/html2/english/020122-EMIL-001.htm 8 www.lviv.ua/aeb_ston/bulletin/2002_08b/art11.php?p=11

www.geo

polit

ic.ro

235

varianta propusă de România este un bun exemplu de proiect compatibil şi cu obiectivele generale ale Programului INOGATE al Uniunii Europene1.

O altă parte a chestiunii era transportarea de gaz în Europa din zăcământul uriaş „Şahdeniz”, existent în sectorul azer al Caspicii. Privind acordurile dintre Azerbaidjan şi Turcia, linia urma ruta Baku (Azerbaidjan) - Tbilisi (Georgia) - Erzurum (Turcia), iar după aceea, mergea spre Bulgaria şi Grecia pentru reexportare2. Bucureştiul vizase realizarea celui de-al treilea fir de tranzit prin România de gaze naturale dinspre Federaţia Rusă spre Grecia şi Turcia şi crearea pe teritoriul românesc a unor depozite subterane de gaze naturale. O altă acţiune vizată de Bucureşti pe linie rusească era aceea de a obţine facilitarea tranzitului de gaze dinspre Turkmenistan pentru România, via Rusia. Însă planurile s-au schimbat şi a apărut o altă linia dinspre Azerbaidjan către Italia, Franţa ş.a.m.d. sau spre Macedonia, Iugoslavia, Germania prin Grecia şi către România, Ungaria, Austria şi în mijlocul continentului, prin Bulgaria. Grecia a garantat deja cumpărarea a 500 milioane metri cubi de gaze azere3. Conform prognozelor, în 2006 vor intra primele porţiuni, adică 2 miliarde cubi metri în prima fază, de gaze naturale în Turcia4. În 2008, magistrala se va întinde până la Istambul şi mai departe, în Bulgaria. De marketingul gazelor se va ocupa compania norvegiană “Statoil”. În luna noiembrie a anului 2002, la Sofia s-au purtat discuţii între reprezentanţii companiilor europene „BulgarGaz” (Bulgaria), „MOL” (Ungaria), „Petrom” (România), „OMV Erdgas GmbH” (Austria) şi “Transgaz” privind transportul gazelor azere din Turcia în Austria şi Ungaria prin Bulgaria şi România5. Lucrările tehnice necesare proiectului trebuia să termine peste un an şi jumătate.

2.2. Posibilităţi şi politica României referitoare la transportul hidrocarburilor caspice

Declaraţia Uniunii Europene şi SUA despre ignorarea de către instituţiile financiare ale Europei şi Americii a proiectului referitor la Serbia, a făcut posibilă discuţia despre proiectul SEEL26. Acest proiect făcea referire la transportul ţiţeiului caspic dinspre România în Ungaria şi, mai departe, prin Slovenia la portul Trieste din Italia. În acest moment s-a simţit o anumită „încălzire” a relaţiilor româno-maghiare din cauza dorinţei ambelor părţi de a intra în primul val de extindere a NATO7. Dar, în această etapă România nu a fost „norocoasă”, proiectul rămânând suspendat. Specialiştii americani însă au analizat aspectele tehnico-economice ale problemei, însuşi ambasadorul SUA, James Rosapepe, declarând că „linia Baku - Constanţa - Trieste este varianta cea mai avantajoasă pentru transportarul petrolului caspic în Europa” 8. Linia SEEL2 era un adversar destul de serios al conductei „Drujba”, adică a versiunii ucrainiene. S-a discutat realizarea proiectului pe etape:

1. În prima etapă trebuia să se construiască oleoductul dintre oraşele Constanţa şi Târgu-Jiu (500 km) sau Constanţa şi Piteşti (600-700 km). Această etapă ar fi trebuit să se încheie la sfârşitul anului 2001 sau 2002, urmând să transporte aproximativ 6-10 milioane tone de petrol.

2. În a doua etapă ar fi trebuit să se realizeze conducta dintre Târgu-Jiu (România) 1 Octavian Andronic, op.cit. 2 www.balkantimes.com/html2/english/031117-VAHIT-001.htm 3 www.botas.gov.tr/projeler/etud/yunanistan.html 4 www.byegm.gov.tr/yayinlarimiz/anadoluyahaberler-yeni/2002/mart/ah_29_03-02.htm 5 www.caspian.ru/cgi/lenta.cgi?day=10&month=01&year=03 6 Nino Zardiavili, op.cit. 7 www.ziua.ro/display.php?id=29559&data=2002-08-27 8 Fazil Aleskeroglu, op.cit.

www.geo

polit

ic.ro

236

şi Trieste (Italia) – 700 km. Etapa respectivă s-ar putea încheia în 2007, urmând să transporte 14-15 milioane tone de ţiţei, şi ulterior, în 2015, 30-35 milioane tone, iar în 2022, circa 50-55 milioane tone1.

Preţul fiecărui baril de petrol ce ar fi trebuit să se transporte pe linia SEEL2 ar fi fost de 2-2.5 USD. În alte proiecte rivale această cifră a fost în valoare de 3 USD. România voia să-şi cumpere 10 milioane de tone de petrol şi să câştige de pe urma tranzitului ţiţeiului 40 milioane USD pe an2. Din cauza faptului că toate ţările de tranzit erau membre sau candidate ale NATO, Azerbaidjanul dispunea de posibilitatea de a avea garanţii din partea acestei organizaţii pentru conducte şi relaţiile directe cu aceasta.

Dar, ignorarea teritoriului Serbiei a însemnat prelungirea liniei şi, firesc, creşterea valorii proiectului la 2.2 miliarde USD, preţul transportului fiecărei tone de ţiţei fiind, conform prognozelor, de 10 USD3. Scăderea preţului la petrol pe pieţele mondiale a diminuat şansele de supravieţuire ale proiectului, consecinţa fiind apariţia proiectului SEEL3. Acesta ar putea fi considerat drept un compromis politic şi economic între SEEL1 şi SEEL2. Conform noului proiect, oleoductul trebuia să se întindă din portul Constanţa până la Trieste prin Ungaria, Croaţia şi Slovenia. Valoarea conductei, care era mai lungă decât prima versiune, trebuia să fie de 1.7 miliarde USD, dar se ocolea teritoriul Serbiei. Această linie a avut sprijinul reprezentanţilor UE. SUA a pus la dispoziţie 650 milioane USD pentru etapa următoare4. Având în vedere preţurile de petrol din momentul respectiv, care erau de 30 USD pentru 1 baril, proiectul părea îndeajuns de realist5.

În cazul realizării conductei, fluxul principal al ţiţeiului caspic care trecea prin teritoriul românesc determina creşterea veniturilor statului datorită taxelor de tranzit, dar şi datorită stimulării exportului carburanţilor şi a altor produse petroliere româneşti. În general, proiectul SEEL ar putea să determine creşterea rolului Bucureştiului nu numai în spaţiul Mării Negre, ci şi în Europa.

Restaurarea păcii în Balcani şi căderea regimului autoritar al lui Miloševič au fost motivele anulării embargo-ului împotriva Iugoslaviei şi apariţia proiectului SEEL4. Noua variantă propunea transportarea petrolului caspic şi a celui azer către Marea Adriatică prin ruta Constanţa (România) - Pančevo (Serbia) - Omisalj (Croaţia) 6. Linia sus-numită era nemaipomenit de ieftină şi scurtă faţă de precedentele sale, UE declarând că ea este parte a programului TRACECA. În 2 octombrie 2000, a fost semnat un protocol privind colaborarea în domeniul proiectului între Serbia, Croaţia şi România care a fost ratificat în primele luni ale anului 2001 de către guvernele ţărilor respective, iar în luna noiembrie 2002 a fost semnat un acord privind această problemă7. Partea de 600 km a oleoductului care trecea prin teritoriul românesc (cu lungimea totală de 1000 - 1200 km), determina Bucureştiul să afirme că era gata să finanţeze mare parte din cheltuieli8. Realizarea sa ar putea fi finalizată peste 2 ani, transportând 5-10 milioane tone de petrol9.

Comparativ cu alte state care aspiră la statutul de ţară de tranzit, România prezintă o serie de avantaje. Unul dintre acestea constă în faptul că ea este situată pe traseul cel mai scurt dintre bazinul Mării Caspice şi Vestul Europei. În plus, sistemul naţional

1 Fakhri Karimli, Ipek yolu hem de fikir yoludur. 2 Nino Zardiavili, op.cit. 3 Ibidem 4 Ibidem 5 Ibidem 6 Fakhri Karimli, Ruminiya – Azerbaycanin Avropaya acilan qapisi 7 www.respublika.kz/index.php?art=2002071928 8 Fakhri Karimli, Ipek yolu hem de fikir yoludur 9 http://www.balkantimes.com/html2/english/021021-SVETLA-002.htm

www.geo

polit

ic.ro

237

de transport al petrolului deja existent, de la Constanţa până la Piteşti, conduce la o reducere a investiţiilor iniţiale cu circa 700 milioane USD. Astfel, ar mai fi necesară doar construirea unei conducte de la Piteşti la Pančevo, care ar costa în jur de 330 milioane USD, întrucât de la Pančevo există deja o conductă până la Trieste1. Chiar dacă sensul de curgere dinspre Trieste spre Pančevo nu este tocmai potrivit, el poate fi modificat cu cheltuieli minime. Pentru construirea conductei Piteşti-Pančevo este esenţială atragerea capitalului privat, dar investitorii potenţiali au nevoie de un cadru legal adecvat privind investiţiile străine, funcţionarea conductelor şi a instalaţiilor aferente, protecţia mediului, minimalizarea riscurilor nonfinanciare şi un mecanism eficient şi obiectiv pentru rezolvarea eventualelor litigii. Alte atuuri de care România se poate folosi sunt: stabilitatea geopolitică, facilităţile portuare de la Constanţa, existenţa unui terminal petrolier la Constanţa, posibilitatea prelucrării ţiţeiului caspic cu conţinut redus de sulf în rafinăria „Petromidia”, existenţa rafinăriei „Aprechim” din Piteşti2. Autorităţile române ar trebui să se mobilizeze cu atât mai mult cu cât proiectul prin care petrolul din Marea Caspică ar ajunge în Vestul Europei mai are două rute concurente: „Drujba”- Adria, susţinută de Rusia, proiect în care ar urma să mai fie implicate Kazakhstanul, Ucraina, Belarus, Slovacia şi Ungaria; Burgas - Alexandrupolis, susţinută de SUA şi care ar reprezenta un tronson de conductă destinat să rezolve problema restricţiilor de trecere a petrolierelor prin strâmtoarea Bosfor3.

UE a demonstrat marele interes referitor la proiectul respectiv, însuşi preşedintele Comisiei Europene, Romano Prodi, ocupându-se personal de această chestiune. De altfel, această intenţie era conformă cu scopurile UE din cadrul proiectului INOGATE şi Pactului de Stabilitate în Balcani4. Dependenţa economică fiind şi dependenţă politică ar fi dat motiv Occidentului să-şi întărească controlul asupra Balcanilor şi să pătrundă în regiune cu trupe militare. Pe de altă parte, exista şi un alt proiect privind exportul petrolului în SUA din portul Trieste care avea capacitate să primească vase petroliere mari (200 000 tone)5.

Situaţia a fost clarificată în mod special după alegerile din România şi Serbia (2000)6. Pentru îndeplinirea proiectului, companiile româneşti au creat corporaţia „Concordia”7. Guvernul SUA a prevăzut 60 milioane USD pentru construirea oleoductului care va transporta hidrocarburile azere, kazakhe şi ruseşti8. Serbia, Bulgaria, Ungaria, Austria şi Grecia au fost potenţialii cumpărători de petrol. Semnarea acordului privind proiectul a fost planificată încă din luna noiembrie 2001 între UE şi cele trei ţări de tranzit, dar evenimentele din 11 septembrie din SUA le-au obligat să-şi amâne planurile9.

Partea principală a proiectului SEEL4 era în primul rând capacitatea portului Constanţa de a primi 35 milioane tone de petrol şi cu o mică investiţie cifra respectivă ar fi putut ajunge la 55 milioane tone10. În al doilea rând, după construirea sectorului cu

1 Lidia Truică, op.cit. 2 Ibidem 3 Ibidem 4 Oleoductul Constanţa-Trieste - o şansă aproape de realizare, în “Adevărul”, anul X, nr. 36(544), din 18-24 septembrie 2002 5 Nino Zardiavili, op.cit. 6 www.alb-net/pipermail/alst-1/2000-September/000182.html 7 www.auditorium.ru/books/118/glava4.html 8 Vuqar Aliyev, Ruminiya ve Azerbaycan bir-birine ehtiyaci olan olkelerdir (România şi Azerbaidjan sunt ţările care au nevoie una de alta), în “Bizim esr”, nr. 562 (636),din 7 iulie 2002 9 Ibidem 10 Fakhri Karimli, Ipek yolu hem de fikir yoludur

www.geo

polit

ic.ro

238

lungimea de 40 km, ţiţeiul putea să fie transportat de la Omisalj până la Trieste. Mai târziu, ruta proiectului s-a modificat astfel: Constanţa-Pančevo-Omisalj-Trieste, în Trieste aflându-se o reţea de întreprinderi petroliere1.

Pentru Europa Occidentală versiunea românească însemna o comparaţie a liniei mai scurte în raport cu altele. Italia ar fi putut să importe aproximativ 7 milioane tone de petrol pe an. În cazul folosirii conductelor sistemului TAL („Transalpine Pipeline” sau „Oleoductul Transalpin”), s-ar fi putut transporta circa 15 milioane de tone de petrol în Germania şi Elveţia, creându-se aşadar un complex unic Paneuropean al conductelor care îşi avea ieşirea la Marea Neagră (Constanţa), Marea Adriatică (Trieste) şi Marea Baltică (Wilhelmshaugen)2. Prin sistemul conductelor MERO (Ingolschtadt - Kralupi), petrolul caspic ar fi putut să ajungă la Republica Cehă şi să influenţeze prosperitatea acesteia. În acelaşi timp, Ungaria (2 milioane de tone) şi în plus Croaţia (5.7 milioane tone) şi Slovenia (3.4 milioane de tone) din Balcani ar fi câştigat posibilitatea să-şi satisfacă parţial trebuinţele de petrol3.

Rusia care a întâlnit dificultăţi în exportul hidrocarburilor prin strâmtorile turceşti s-ar fi putut orienta către terminale din vestul Mării Negre. Proiectul SEEL a stimulat reorientarea exportului ţiţeiului rusesc din Novorossisk şi Tuapse spre Constanţa.

Pentru a garanta fluxul permanent al petrolului, România a abordat o politică activă. În 1998, adjunctul primului-ministru al României, Radu Popescu, a propus Azerbaidjanului transportarea petrolului de la portul Supsa (Georgia) cu tancheri la Constanţa şi dincolo în Ungaria şi Iugoslavia, prin Germania Sudică spre Occident, începând lucrările de construcţie la 1 iulie 19994. Astfel, reprezentanţii companiei „Petrom” susţinuseră transportul ţiţeiului kazakh către Europa prin coridorul caucazian. După finalizarea reconstruirii portului esenţial al Kazakhstanului în Caspica - Aktau, exportul care era de 2 milioane de tone s-ar putea să crească de zece ori5. În 2001, prin coridorul caucazian s-au transportat 3.800.000 tone de ţiţei kazakh6. Construirea oleoductului Aktau-Baku-Supsa avea nevoie de aproximativ 2.5 miliarde USD, iar fiecare baril costă 3.5 USD7. „Petrom” a semnat cu guvernul azer un acord privind căutarea petrolului în platoul caspic şi a câştigat dreptul de exploatare a zăcămintelor descoperite şi de transportare a petrolului spre coasta estică a Mării Negre şi apoi către portul Constanţa8. Aşadar, România îşi asigura o sursă alternativă de petrol la transporturile petroliere azere prin linia Baku-Tbilisi-Supsa. Desăvârşind infrastructura de transport, Bucureştiul a privatizat domeniile esenţiale ale economiei, dar întreprinderile strategice au fost păstrate sub controlul statului, fapt ce a atras investiţiile occidentale şi a facilitat apropierea de instituţiile europene.

În 1996, în timpul vizitei în Azerbaidjan, preşedintele român I. Iliescu a spus: „Şi voi vă aflaţi într-o zonă cu mari perspective. Probabil că regiunea caspică şi ţările central-asiatice, în mod special, Kazakhstanul şi Turkmenistanul, vor fi al doilea centru al rezervelor petroliere după zona Golfului Persic. Chiar există informaţii că în regiunea voastră rezervele sunt mai mari decât acolo. Iar

1 Evroaziatskie koridori 2 Nino Zardiavili, op.cit. 3 Ibidem 4 www.primenewsonline.com/index.php?action=show&type=news&id=13689 5 Evroaziatskie koridori 6 www.minerals.er.usgs.gov/minerals/pubs/country/1996/9415096.pdf 7 Evroaziatskie koridori 8 Gulmira Arbabaeva, Ruminija zainteresovana v transportirovke kazahstanskoj nefti cerez svoju territoriju (România este interesata de tranzitul ţiţeiului azer prin teritoriul său), în “Panorama”, nr.26 (292), din 3 iulie 1998

www.geo

polit

ic.ro

239

Europa va fi una dintre cele mai mari consumatoare ale acestor rezerve”1. În timpul acestei vizite, preşedinţii Azerbaidjanului şi României au afirmat existenţa experienţei colaborării în domeniile industriei şi tehnicii petroliere şi necesitatea modernizării noii colaborări în domeniul economiei de piaţă, punând indirect accent asupra oportunităţii cooperării între Baku şi Bucureşti, nu numai în domeniul transportului de petrol, ci şi în industria de petrol2.

În timpul vizitei din 1998, partea românească a subliniat stabilirea Republicii Azerbaidjan în mijlocul coridorului transcontinental şi devenirea porturilor Baku şi Constanţa drept punctele cele mai importante. Alături de conducte, reţeaua de cale ferată care a putut să faciliteze transporturile în orice direcţie şi autorute cu standarde europene au dat României privilegii speciale. A fost remarcată puterea şi capacitatea de producţie a industriei chimice româneşti. Constanţa beneficiază de o bună legătură cu toate porturile graţie unui bun sistem de transport şi de energie electrică. Delegaţia română a prezentat colegilor azeri un proiect cu hărţi sub denumirea „România la răscruce de drumuri”3. Preşedintele Azerbaidjanului H. Aliev, vorbind despre transportarea produselor petroliere ale Kazakhstanului şi Turkmenistanului de la Marea Neagră spre Europa prin ruta Caspica – Caucaz, a declarat: „Au multe oportunităţi... Fără îndoială, România va participa la aceste oportunităţi. Noi considerăm România un partener de-al nostru” 4. Şeful statului azer a menţionat că în exportul petrolului caspic spre Europa legătura dintre Baku şi Constanţa are o importanţă deosebită, fiind o parte dintr-o serie de proiecte.

„Noi considerăm că transportul ţiţeiului azer prin linia Baku - Constanţa - Trieste poate să apropie Azerbaidjanul de Europa”, a spus Gheorghi Prisăcaru, şeful comisiei de politică externă a Senatului în timpul vizitei sale la Baku în 20005. În contactele sale cu oficialii azeri, Prisăcaru a cerut sprijinul Baku-lui pentru proiectul respectiv. După părerea lui, oleoductul acesta putea să transporte 40 milioane de tone de petrol pe an. În 2001, primul vicepreşedintele al ARDNŞ (Companie de Stat de Petrol a Azerbaidjanului), İlham Aliyev, a spus că „după Baku-Ceyhan nu vom avea nevoie de altă conductă spre această direcţie” şi că „acum 3 ani au fost discutate toate proiectele”, dar în 2002, el a declarat că „rezervele de petrol ale Azerbaidjanului sunt multe şi se vor cerceta şi alte posibilităţi de transport către Europa prin ruta Balcanică” 6.

Într-o întâlnire cu omologul său I. Iliescu în octombrie 2002, în replica propunerii lui în aceeaşi chestiune, preşedinte H. Aliev a spus că România poate să transporte ţiţeiul din portul georgian Supsa unde în fiecare an ajung aproximativ 7-8 milioane de tone de petrol din Azerbaidjan7.

În luna septembrie a anului 2002, a fost semnat, în sfârşit, acordul dintre guvernele croat, sârb şi român privind construirea oleoductului Constanţa-Pančevo–Omisalj, toţi participanţii proiectului văzând aici un mijloc pentru dezvoltarea şi prosperitatea lor8. Petrolul se putea vinde şi în drum, fiindcă nici o ţară din apropiere nu

1 Azerbaycan-Ruminiya dostlugu genişlenir 2 Ibidem 3 Azerbaycan prezidenti Ruminiya dovlet başcisi ile goruşmuşdur 4 Ibidem 5 www.bulgaria.org.ru/old/forbulgarians/news/runews/ecbase/2-12-vi-00.htm 6 Fakhri Karimli, Azerbaycan nefti Avropaya neql oluna biler (Petrolul azer poate fi transportat în Europa), în “Yeni Azerbaycan”, nr. 241(1556), din 6 decembrie 2002 7 Ruminiya-Azerbaycan elaqeleri son illerde ardicil suretde inkişaf edir 8 Oleoductul Constanţa-Trieste – o şansă aproape de realizare

www.geo

polit

ic.ro

240

avea rezerve de petrol. Principalii consumatori au fost Ungaria, Austria, Serbia şi Muntenegru, Grecia şi Italia. Oficialii sârbi au subliniat că proiectul poate să înceapă deja anul viitor. „Acesta este unul dintre cele mai importante proiecte de acest fel în Europa. El poate să atragă finanţarea UE şi a băncilor importante, a companiilor de petrol”, a spus ministrul român al industriilor Dan Ioa Popescu1. Capacitatea oleoductului trebuia să fie de 10 milioane tone de petrol pe an, în condiţiile extinderii sale către Trieste. Valoarea conductei era de aproximativ 1 miliard de USD şi 80% din budget trebuia să se cheltuiască numai pentru construcţia propriu-zisă a conductei care va trece prin teritoriul Serbiei2. Dar, relieful potrivit al României avea nevoie de cheltuieli minime. În aceeaşi lună a fost efectuată vizita preşedintelui croat Stipe Mesič şi acest subiect a fost discutat la toate nivelurile3. La conferinţa „Oil and gas in the Black Sea Region” (Bucureşti, aprilie 2002), primul-ministru al României, Adrian Năstase, a declarat că ţara sa este interesată de realizarea oleoductului româno-croat pentru transportarea petrolului caspic la Trieste4. În luna ianuarie 2003, vizitând Zagreb-ul, el a discutat această problema cu omologul său Ivica Račan. „Vrem să construim oleoductul Constanţa-Omisalj în cel mai scurt timp”, a spus el, punând accent asupra fondurilor care vor veni din toată regiunea5. În Omisalj există un terminal cu capacitatea de 500 000 tone care poate să primească tancherii cei mai mari. Aici curg în fiecare zi aproximativ 300 000 de barili de petrol rusesc prin conducta „Drujba”-Adria, iar în zonă funcţionează două rafinării. Croaţia era preocupată de acest lucru din cauza influenţei ţiţeiului asupra coastelor adriatice care sunt o sursă esenţială a turismului croat. „Fără acordul ţărilor din regiune, proiectul nu poate să fie realizat în mod ideal; din această cauză, Croaţia vrea să ceară sprijinul acestor ţări”, a declarat primul-ministru croat6.

Aşadar, proiectul SEEL a ajuns la faza finală şi prezintă mari oportunităţi economice. Conducta nouă diminuează dependenţa Occidentului de Rusia şi de Golful Persic. Ea poate să creeze un nou sistem de securitate, să atragă investiţiile străine şi să ajute la colaborare şi stabilitate regională.

CONCLUZII Dezvoltarea şi întărirea relaţiilor bilaterale dintre România şi Azerbaidjan,

susţinerea reciprocă permanentă pe arena internaţională, au demonstrat că acest fapt nu este o întâmplare ci decurge din prietenia dezinteresată şi sinceră dintre ambele ţări. Există relaţii personale de prietenie de-a lungul anilor între preşedinţii Republicii Azerbaidjan, H. Aliev, şi al României, I. Iliescu. România este deja membru al NATO şi în viitorul apropiat, ca urmare a politicii pragmatice şi bine definite, va deveni membru cu depline drepturi în UE. Experienţa acumulată de România în domeniul asigurării drepturilor şi libertăţilor democratice cetăţenilor şi supremaţia legii, realizarea reformelor care are drept scop integrarea în organizaţiile internaţionale au o mare importanţă pentru Azerbaidjan şi, de aceea, Baku urmăreşte cu atenţie toate aceste procese. Nu întâmplător, în luna aprilie 2002, Azerbaidjanul a obţinut statutul de observator pe lângă Iniţiativa de Cooperare în Sud–Estul Europei al cărui 1 www.balkantimes.com/html2/russian/02/021021-SVETLA002.htm 2 Nino Zardiavili, op.cit. 3 www.balkantimes.com/html2/romanian/030130-SVETLA-001.htm 4 www.balkantimes.com/html2/english/020426-BUSINESS-001.htm 5 www.balkantimes.com/html2/english/030130-SVETLA-001.htm 6 Ibidem

www.geo

polit

ic.ro

241

sediu se afla la Bucureşti1. În acelaşi timp, nu se poate ignora importanţa pe care o reprezintă Azerbaidjanul pentru România, ca o punte care leagă Europa de Asia, având o poziţie geo-strategică avantajoasă şi o pondere însemnată în domeniul politic şi economic în rândul ţărilor din regiunea Mării Caspice şi a Caucazului. Republica Azerbaidjan este situată într-un loc istoric de intersecţie a Orientului cu Occidentul şi a asimilat valorile ambelor civilizaţii. Republica Azerbaidjan a demonstrat că este dispusă să colaboreze oricând cu România pentru întărirea relaţiilor cu această regiune.

Ambele părţi au perspective bune pentru extinderea colaborării în domeniul transportului de tranzit. România poate constitui puntea de intrare a mărfurilor din Azerbaidjan pe pieţele din Europa, după cum şi Republica Azerbaidjan poate constitui o punte similară pentru pătrunderea mărfurilor din România pe pieţele din Asia Mijlocie şi Orientul Îndepărtat. Din acest punct de vedere, Azerbaidjanul acordă o mare importanţă funcţionării liniei de feribot Constanţa-Batumi, Constanţa-Poti şi consideră această rută ca fiind una din principalele verigi din strategia de dezvoltare a infrastructurii de transport din întreaga regiune. Azerbaidjanul consideră că dezvoltarea colaborării în domeniul transportului va reprezenta un aport pozitiv şi important la realizarea cu succes a proiectului TRACECA, ai cărui participanţi sunt ţările respective. „După părerea mea, în crearea şi dezvoltarea magistralului de transport Europa - Caucaz - Asia, România va avea un rol foarte mare... Azerbaidjanul ocupă un loc special în Europa. Deoarece Azerbaidjanul este situat în punctul de întâlnire a continentelor Europa şi Asia. În acelaşi timp, Azerbaidjanul are un rol mare în unirea Europei cu Asia. Noi dorim să colaborăm cu România în toate aceste domenii şi în viitor”, a declarat preşedintele azer, H. Aliev, subliniind şi alţi factori: „Şi natura şi oamenii ţărilor noastre seamănă foarte mult, şi în tradiţiile şi obiceiurile noastre sunt momente asemănătoare” 2.

În prezent, pe piaţa petrolului din Azerbaidjan îşi desfăşoară deja activitatea companii din România. Numai acest fapt demonstrează că între Azerbaidjan şi România există în domeniul colaborării economice un potenţial destul de serios, care nu este folosit până la capăt. Însă, aşa cum recunosc ambele ţări, nivelul actual al relaţiilor economice nu poate să le satisfacă. Cu toate acestea, în urma extinderii relaţiilor statornicite în domeniile politic şi diplomatic, volumul schimburilor private, organizaţiile de transport şi alte organizaţii sunt în continuă dezvoltare. Relaţiile economice bilaterale sunt considerabile şi tocmai de aceea ar fi trebuit făcut mai mult pentru valorificarea lor. De asemenea, guvernele celor două ţări, apreciind în mod realist acest aspect, întreprind acţiuni în această direcţie.

Fără îndoială, putem să zicem că relaţiile bilaterale şi în mod deosebit raporturile economice au ajuns la un nivel deosebit după 1995, ultimul deceniu fiind cea mai intensă etapă în acest proces. Existenţa biroului reprezentativ al Ministerului de Transport în Azerbaidjan şi nu în Georgia sau în altă ţară din Asia Centrală, demonstrează poziţia fermă a Baku-lui. Pe de altă parte, contactul oficial al Azerbaidjanului cu Europa Orientală nu în cea mai mare ţară din regiune, Polonia, sau în ţări mai dezvoltate economic precum Republica Cehă sau Slovenia, ci în România, a dovedit locul României în politica externă a Azerbaidjanului. Mai mult, această ambasadă era singura misiune diplomatică pe care Azerbaidjanul a trimis-o în străinătate în decursul ultimilor ani. Analizând raporturile româno-azere, putem să identificăm câteva etape:

1. Etapa începutului relaţiilor reciproce (1991-1994)

1 Müsteqil Azerbaycan. Azerbaidjanul independent. Independent Azerbaijan. 1991-2002”, p.4 2 Azerbaycan prezidenti Ruminiya dovlet başcisi ile goruşmuşdur

www.geo

polit

ic.ro

242

2. Etapa contactelor diplomatic la înalt nivel (1995-1998) 3. Etapa parteneriatului intensiv (1999-până în prezent)

În prima etapă s-au realizat primele contacte între state şi primele întâlniri între preşedinţi. A doua etapă a însemnat vizitele reciproce ale preşedinţilor Azerbaidjanului şi României pentru prima dată în istoria contactelor diplomatice. Convenţiile bilaterale care au fost semnate în timpul vizitelor respective au format baza juridică a colaborării comune ulterioare. Preşedintele român a vizitat Azerbaidjanul pentru a doua oară şi cele două state au devenit partenere în cadrul unor proiecte foarte importante. În sfârşit, în ultima etapă a început colaborarea în cadrul instituţiilor regionale şi internaţionale. Alocarea ambasadelor în ambele ţări, funcţionarea convenţiilor semnate reprezintă un pas extrem de valoros în relaţiile româno-azere. Era faza cea mai fructuoasă a acestor relaţii. Acum s-au materializat proiecte în aproape toate domeniile, s-a procedat la acoperirea vidului de informaţii, mecanismele funcţionând cu toată puterea. Conform spuselor ambasadorului român în Azerbaidjan, T. Gemil, „România s-a întors cu faţa spre Caucaz”1.

România şi Azerbaidjanul constituie punctele strategice ale liniei unice, fiind voluntare în acelaşi proces geopolitic, colaborarea lor depinzând, în viitorul apropiat, nu de dorinţele reciproce, ci de necesitate. După 2007, fiind membru a unor instituţii ca NATO şi UE, România va cunoaşte o dezvoltare intensă şi va deveni ţara cu cea mai mare autoritate în regiunea sa. Pe de altă parte, România ocupă un loc central în zona Mării Negre şi în Europa Orientală. Ea este situată în mijlocul Europei, între Atlantic şi Urali, adică între Occidentul dezvoltat şi Orientul emergent. Din această cauză, este neîndoielnic faptul că Azerbaidjanul se va conecta cu „bătrânul continent” prin intermediul Bucureştiului2.

Credem că Azerbaidjanul are oportunitatea ca peste câţiva ani să fie una dintre ţările europene cu un nivel ridicat de trai. Până acum au fost semnate în total 21 de contracte privind exploatarea rezervelor de hidrocarburi din bazinul Mării Caspice şi din diferite zone de pe uscat ale Azerbaidjanului. În derularea acestor contracte participă 32 de companii din 14 state ale lumii3. Volumul de investiţii aferent acestor contracte pe 30 de ani va fi de aproximativ 60 miliarde USD. Valoarea investiţiilor străine (într-o ţară cu o populaţie de 8.141.400 de locuitori (01.2002)), între anii 1994-2001 este de 6.857.000 USD, dar în total din toate sursele rezultă 8.700.000 USD4. Creşterea PIB pentru anul 2001 a fost de 9.9 %. Conform prognozelor, în următorii trei ani, în economia Azerbaidjanului, vor fi atrase din surse diferite investiţii străine în valoare de 10 miliarde USD. Numai în lunile ianuarie-martie 2002, în economia ţării s-au făcut investiţii străine în valoare de 641 milioane USD, pentru ca anul aceasta cifra să fie de 2.63 miliarde USD5.

În concluzie, putem afirma că peste maximum 10 ani Bucureştiul şi Baku vor resimţi o mare necesitate de a acţiona împreună reciproc, guvernele ambelor state trebuind să ia în considerare acest fenomen. În cercetarea prezentă ne-am străduit să dovedim aceste lucruri.

1 Fakhri Karimli, Ruminiya- Azerbaycanin Avropaya acilan qapisi 2 www.presidency.ro/discursuri/2002/mes-021030-ii-ForumEc,Baku.htm 3 Minodor Mitricã, op.cit., p.58 4 Idem, ”The revival of Azerbaijan”, Bucharest, 2003, p.24 5 www.caspian.ru/cgi/lenta.cgi?day=24&month=04&year=03

www.geo

polit

ic.ro

243

REZERVELE ENERGETICE ALE BAZINULUI CASPIC ŞI PROIECTELE DE TRANSPORT CĂTRE PIEŢELE LUMII

Igbal HAJIEV

Abstract: However controversial its status, the Caspian Sea region has recently enjoyed a tremendous amount of publicity mainly due to its mostly untapped energetic resources, shared by a handful of states: Azerbaijan, Russia, Kazakhstan, Iran and Turkmenistan. The present paper intends to offer some evaluation of the energetic potential of the region in terms of facts and figures, as well as some reference to the way the direct beneficiaries of this potential have succeeded in making the best out of it. At the same time, the present piece of writing is meant to offer some insight into the main challenges of the Caspian Sea region by briefly developing on the ‘frozen’ conflicts in the area - the Armenian-Azeri Nagorno-Karabakh dispute, the Chechnya problematic area, as well as the Georgian Abkhazia troubled region.

Marea Caspică1

Situată în sud-estul Europei, respectiv în sud-estul Asiei, regiunea Mării Caspice a ajuns în atenţia internaţională datorită rezervelor - în mare parte neexploatate - de petrol şi gaze naturale, localizate în partea de sud a spaţiului fostei Uniuni Sovietice. Regiunea este delimitată de Azerbaidjan şi Federaţia Rusă la vest, de Kazahstan în nord-est, de Turkmenistan în est, respectiv de Iran în sud.2

Potrivit evaluărilor EIA, resursele de petrol din regiunea Mării Caspice se situează în jurul valorilor de 17, până la 33 de miliarde de barili, limita inferioară fiind comparabilă cu resursele petroliere de care dispune Qatarul, iar cea superioară cu cele ale SUA.3 În 2003, producţia regională de petrol se situa în jurul valorii de 1,5-1,7 milioane de barili pe zi4. Potrivit unor analize recente, ţările aflate în regiunea Mării Caspice vor produce între 2,4 şi 5,9 milioane de barili pe zi, situaţie în care ar putea depăşi cotele de

1 http://www.caspianstudies.com/main-images/cas4.gif (site-ul oficial al Institutului de Cercetări asupra Mării Caspice) 2 Caspian Sea, Encarta Encyclopedia, 2004. 3 http://eia.doe.gov (site-ul oficial al organizaţiei pentru Administrarea Informaţiilor din domeniul energic) 4 http://www.ce.utexas.edu/prof/mckinney/ce397/Topics/Caspian/Caspian.htm (Resurse energetice în afara graniţelor – Batinul Mării Caspice, University of Texas, Austin)

Rusia

Georgia

ArmeniaAzerbaijan

Turcia

IranIrak

Turkmenistan

Kazahstan

Uzbe

kist

an

www.geo

polit

ic.ro

244

producţie ale celui mai mare producător de petrol din America de Sud, Venezuela1. Producţia de petrol, aflată în creştere de la proclamarea independenţei (de

aproximativ 70%, începând cu 2002), este semnificativă în cazul Azerbaidjanului şi Kazahstanului. Exploatarea resurselor energetice prezente în regiune a condus la dezvoltarea a trei mari proiecte: Tengiz şi Karachaganak, în cazul Kazahstanului, respectiv Azeri-Chirag-Gunashli2, în ceea ce priveşte Azerbaidjanul. împreună, aceste trei proiecte au înregistrat producţii de peste 644,000 barili pe zi în 20043, cifră ce a reprezentat aproximativ jumătate din producţia de petrol din regiune. Dezvoltarea acestor proiecte-cheie în ultimii 10 ani a atras noi investiţii şi dezvoltări de infrastructură, demersurile fiind caracterizate drept „a doua febră a aurului negru caspic,” prima manifestare de acest gen având loc la începutul secolului al XIX-lea. în urma acestor descoperiri, noi exploatări de petrol au fost deschise în 1999, în Azerbaidjan, la Shah Deniz, respectiv în 2000, la Kagashan, în Kazahstan4.

Realizând o comparaţie, celelalte state prezente în regiunea Mării Caspice nu au înregistrat progrese remarcabile în ceea ce priveşte exploatarea resurselor energetice de care dispun de la recâştigarea independenţei. Proiectele importante ale Turkmenistanului şi Uzbekistanului sunt de mică anvergură, comparativ cu cele iniţiate în Azerbaidjan şi Kazahstan. Cu toate acestea, celelalte state din zona Mării Caspice intenţionează să recupereze acest decalaj. Potrivit relatărilor din presă, compania malaeziană Petronas a anunţat că va demara un proiect ce vizează sectorul turkmen al Mării Caspice la sfârşitul lui 2006, începutul lui 2007. Totodată, autorităţile turkmene au iniţiat tratative în vederea construirii unei conducte pentru livrarea de gaze naturale, precum şi în ceea ce priveşte exploatarea a alte trei câmpuri petroliere.

Rezervele energetice atribuite Turkmenistanului şi Uzbekistanului sunt incomparabil mai mici decât cele ale statelor vecine, iar guvernele de la Aşgabat şi Taşkent se bucură mai puţin de atenţia investitorilor străini. în aceste condiţii, deşi corporaţiile multinaţionale au iniţiat programe de anvergură în Azerbaidjan şi Kazahstan, Turkmenistanul şi Uzbekistanul vecine au beneficiat de proiecte la scară redusă.

Exploatarea resurselor energetice prezente în sectoarele rusesc şi iranian ale Mării Caspice a înregistrat aceleaşi performanţe scăzute, în pofida iniţierii unor proiecte în acest sens. Compania petrolieră rusească LUKOIL a început forările în nordul bazinului caspic încă din 1995 şi a elaborat un program de exploatare pentru perioada 2004-2010, prima producţie de gaze naturale fiind preconizată pentru 20085. Cinci câmpuri petroliere au fost inaugurate în regiunea Mării Caspice de la începutul exploatărilor coordonate de LUKOIL, în 1995, printre care Khvalinskoye, Yuri Korchagin, Rakushchnoye şi Sarmatskoye. Producţia rezultată în urma exploatărilor de la Khvalinskoye va reveni, în părţi egale, părţii ruseşti şi cele kazahe. În iulie 2003, LUKOIL, împreună cu o altă companie rusească, Gazprom, a convenit cu compania petrolieră kazahă KazMunaiGaz să exploateze rezervele energetice de la Tsentralnaya. Potrivit LUKOIL, exploatarea de la Tsentralnaya conţine rezerve de gaze naturale de aproximativ 20 trilioane de metri cubi,

1 http://www.energybulletin.net/6123.html (U.S. places large bet on pipeline, Candace Rondeaux, 16 May 2005) 2 http://www.intertanko.com/tankernews/artikkel.asp?id=6171 (The Caspian region – oil production projects – EIA, 25 august 2003) 3 http://www.parliament.uk/commons/lib/research/rp2005/rp05-024.pdf. (Caspian basin, energy reservers and potential conflicts, 16 martie 2005) 4 http://www.intertanko.com/tankernews/artikkel.asp?id=6171 (The Caspian region – oil production projects -EIA, 25 august 2003) 5http://www.encharter.org/upload/9/408441343206222226830018529519198351831667888952f2687v2.pdf (Tratatul energetic cu Azerbaidjanul)

www.geo

polit

ic.ro

245

forările fiind programate să înceapă în 2007. Deţinătoarea monopolului asupra gazelor naturale pe piaţa rusească, Gazprom/Rosneft, este, totodată, implicată într-un alt proiect, vizând exploatarea de la Kurmangazy, care, potrivit estimărilor părţii kazahe, dispune de resurse petroliere de aproximativ 6-7 milioane de barili. Abordarea acestor resurse s-a produs în colaborare cu compania naţională de gaze naturale a Kazahstanului, KazMunaiGaz, fiind iniţiată în 2003 şi beneficiind de un capital investit de aproximativ 2,1 miliarde de dolari1.

Iranul a înregistrat puţine progrese în ceea ce priveşte exploatarea resurselor energetice, în pofida faptului că, în 2004, şi-a anunţat intenţiile de a fora în bazinul Mării Caspice anul următor. Potrivit unor surse apropiate autorităţilor de la Teheran, compania petrolieră braziliană Petrobras a iniţiat tratative cu Teheranul în vederea încheierii unor acorduri de producţie2.

Rezervele de gaze naturale identificate în bazinul Mării Caspice sunt cu mult mai însemnate decât cele petroliere. Conform unor evaluări recente, acestea se situează în jurul valorii de 232 trilioane de metri cubi, fiind comparabile cu cele ale Arabiei Saudite. în 2001, producţia de gaze naturale s-a ridicat la 4,5 trilioane de metri cubi, aproximând valorile înregistrate în Mexic, America Centrală şi de Sud. Cu toate acestea, la acest moment, companiile şi guvernele din zonă pun accent, în special, pe exploatările petroliere, în detrimentul celor de gaze naturale, fapt ce se explică, în mare, prin faptul că iniţierea unor proiecte vizând aceste ultime exploatări necesită investiţii mult mai consistente, precum şi prin faptul că infrastructura necesară unor astfel de iniţiative nu a fost dezvoltată. În consecinţă, exploatarea gazelor naturale a crescut moderat în anii 1990. Având în vedere faptul că în regiune a fost implementat un singur proiect referitor la exploatarea gazelor naturale, cel de la Shah Deniz, din Azerbaidjan, regiunea necesită investiţii străine majore în ceea ce priveşte acest gen de exploatări şi dezvoltarea infrastructurii pentru ca potenţialul energetic al acesteia să fie valorificat.

De la obţinerea independenţei, producţia regională de gaze naturale a fost caracterizată de creşteri modeste, în Uzebekistan, şi un declin dramatic în ceea ce priveşte Turkmenistanul. Aceste fluctuaţii s-au datorat, în special, faptului că, după 1991, gazele naturale provenind din regiunea Mării Caspice au constituit o alternativă la oferta companiei ruseşti de gaze Gazprom. În contextul în care conductele de gaz care făceau legătura cu pieţele externe aparţineau Gazprom, fiind deviate prin Rusia, valorificarea gazelor naturale din Turkmenistan era imposibilă şi, astfel, autorităţile turkmene nu au considerat de cuviinţă să stimuleze producţia locală. Volumul exploatărilor au scăzut de la 2,02 trilioane de metri cubi, în 1992, la 466 de miliarde de metri cubi, în 1998, când fosta republică sovietică a întreţinut o dispută cu Rusia legată de preţurile practicate la exportul de gaze naturale. Incidentul a fost rezolvat anul următor prin încheierea unui acord bilateral ruso-turkmen, iar în 2000, producţia a fost resuscitată, atingând valoarea de aproximativ 1,64 trilioane de metri cubi de gaz. În aprilie 2003, Turkmenistanul a semnat noi acorduri cu Uzbekistanul şi Rusia, referitoare la creşterea substanţială a exportului de gaze naturale către ambele state în următorii 25 de ani. Exporturile au fost sistate, încă o dată, în 2004, în urma unor alte dispute referitoare la tarifele practicate, Turkmenistanul renegociind cantităţile şi contravaloarea acestora în cadrul tranzacţiilor cu Rusia şi Ucraina. Acordul încheiat cu oficialii de la Moscova în ianuarie 2005 prevede transporturi de aproximativ 212 miliarde de metri cubi către Rusia anul acesta,

1 http://www.ado-g.com/caspian/oil.html (Raportul asupra proiectelor iniţiate în regiunea Mării Caspice) 2 http://www.petroleumiran.com/newsiran.html (Resursele energetice ale Iranului)

www.geo

polit

ic.ro

246

urmând ca volumul exporturilor să crească la 2,4 trilioane de metri cubi în 2007, respectiv la 2,8 trilioane de metri cubi în perioada 2009-2028. De asemenea, Turkmenistanul va alimenta Ucraina cu până la 1,2 trilioane de metri cubi până în 2006, cu posibilitate ca acordurile să fie prelungite până în 20161.

În comparaţie cu partea turkmenă, Uzbekistanul se prezintă mult mai modest deoarece evită transportul gazelor naturale prin intermediul conductelor ruseşti, mulţumindu-se să abordeze pieţele domestică şi locale. Cu toate acestea, Uzbekistanul reprezintă al treilea producător de gaze naturale ca mărime din cadrul Comunităţii Statelor Independente, aflându-se, totodată, în primele zece state producătoare la nivel mondial. De la proclamarea independenţei, producţia de gaze naturale din Uzbekistan a crescut cu aproximativ 50%, de la 1,51 trilioane de metri cubi, în 1992, la 2,23 trilioane de metri cubi, în 2001.

Compania producătoare de petrol şi gaze naturale a statului uzbec, Uzbekneftegaz, intenţionează să dezvolte noi proiecte, însă, pentru moment, nu a reuşit să atragă investiţii majore. Primul contract de colaborare, încheiat cu compania britanică Trinity Energy, prin filiala locală UzPEK Ltd, presupune exploatarea resurselor din regiunilor Ustyurt şi Gissar, partenerii preconizând o producţie de aproximativ 71 de miliarde de metri cub de gaz în 20062.

Deşi Uzbekistanul şi-a reluat exporturile către Rusia şi Ucraina în 2003, statele învecinate - Tadjikistanul, Kirghiszstanul şi Kazahstanul - rămân în continuare principalii săi parteneri în comerţul cu gaze naturale. Volumul de gaze naturale destinat exportului a rămas constant în ultimul deceniu, Guvernul uzbec anunţând, în iulie 2003, că intenţionează să majoreze exporturile.

Statele care deţin supremaţia în domeniul producţiei de petrol - Azerbaidjanul şi Kazahstanul - sunt, în egală măsură, importatoare de gaze naturale, principalii furnizori ai acestora fiind Uzebekistanul şi Rusia. Cu toate acestea, ambele foste republici sovietice intenţionează să stimuleze producţia de gaze naturale locală până în 2010 şi să devină state-exportatoare. În cazul Azerbaidjanului, acest obiectiv urmează să fie realizat prin extinderea proiectului Shah Deniz, în vreme ce producţia de gaze naturale din Kazahstan urmează să fie suplimentată prin intermediul exploatărilor Tengiz, Karachaganak şi Kashagan.

În 2005, un proiect al consorţiului majoritar britanic British Petroleum viza exploatarea zăcămintelor de petrol din bazinul Mării Caspice prin inaugurarea unui nou oleoduct, cu destinaţia finală în portul turcesc Ceyhan. Iniţiativa, concentrând capitalul, tehnologia şi metodele diplomatice occidentale, are drept scop principal realizarea unei alternative la petrolul provenit din zona Orientului Mijlociu. Cu toate acestea, activităţile recente în acest sens nu s-au ridicat la înălţimea aşteptărilor din anii 1990. Deşi se preconizează că exploatarea rezervelor petroliere din bazinul Mării Caspice se va cifra în jurul valorii de 4 miliarde de barili pe zi în 2015, analiştii anticipează că producţia nu va constitui un termen de comparaţie pentru resursele exploatate în statele membre ale OPEC.

La acest moment, statele din regiunea Mării Caspice sunt considerate drept producători de mică anvergură de petrol şi gaze naturale, confruntându-se cu probleme economice şi politice specifice perioadei de tranziţie. În urma dezmembrării Uniunii Sovietice, economiile fostelor state-satelit ale Uniunii au înregistrat o perioadă de declin. În pofida faptului că regiunea a beneficiat de o creştere economică începând cu a doua jumătate a

1 http://www.azeriusa.com/caspian-gas.html (site-ul oficial al diasporei azere din SUA; conţine informaţii utile referitoare la rezervele de gaze naturale ale Azerbaidjanului) 2http://www.ado-g.com/caspian/oil.html (Raportul asupra proiectelor iniţiate în regiunea Mării Caspice)

www.geo

polit

ic.ro

247

anilor 1990, produsul intern brut (PIB) nu depăşeşte valorile înregistrate în 1992 în Azerbaidjan, Kazahstan şi Turkmenistan la acest moment. În antiteză, Uzbekistanul reprezintă singura ţară din regiunea Mării Caspice care beneficiază de o anumită creştere economică începând cu 1992. Spre deosebire de Uzbekistanul vecin, procente însemnate din populaţia a două din principalele state-producătoare de petrol din regiune - Azerbaidjan, respectiv Kazahstan - s-au aflat la limita subzistenţei în 2002. Îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă depinde, în mare parte, de o exploatare eficientă a potenţialului petrolier al regiunii1.

În pofida faptului că cele cinci state amintite nu au reuşit să ajungă la un acord cu privire la divizarea resurselor energetice din regiunea Mării Caspice, Rusia, Azerbaidjanul şi Kazahstanul au încheiat, în mai 2003, un acord trilateral referitor la delimitarea subacvatice şi administrarea colectivă a bazinului caspic. Astfel, cele trei state au împărţit 64% din partea de nord a Mării Caspice în trei părţi proporţionale, Kazahstanului revenindu-i 27%, Rusiei 19%, iar Azerbaidjanului 18%2. În urma acestei proceduri, valorificarea potenţialului energetic al zonei caspice va progresa, fără îndoială, şi în absenţa unui consens regional. Între timp, iniţiativele de tip offshore din Turkmenistan şi Iran - state care au refuzat să participe la acordul din 2003 - ar putea rămâne în urmă.

Drept urmare a intensificării exploatării resurselor energetice din regiune, statele care beneficiază de ieşire la Marea Caspică (plus Uzbekistanul) vor dispune de cantităţi semnificative de petrol şi gaze naturale ce vor fi alocate exportului. Beneficiile financiare derivate din aceasta sunt esenţiale pentru planurile de dezvoltare regională, precum şi pentru recuperarea investiţiilor masive realizate de companiile multinaţionale. Un prim obstacol, însă, îl reprezintă faptul că infrastructura moştenită de la fosta Uniune Sovietică se dovedeşte a fi inadecvată. în vederea remedierii acestui handicap, statele din zonă au contractat diverse proiecte destinate construirii unor noi oleoducte sau modernizării şi suplimentării oleoductelor deja existente, după cum urmează:

Spre vest: Redirecţionarea fluxului energetic din regiune spre Europa, pe direcţia est-vest, spre deosebire de coordonatele actuale nord-sud, este deosebit de importantă pentru atingerea obiectivelor fixate de statele din zona Mării Caspice. Cele trei proiecte importante iniţiate în regiune - Caspian Pipeline Consortium, oleoductul Baku-Tbilisi Ceyhan şi oleoductul Caucazului de sud - reprezintă un prim pas pentru stabilirea acestei noi axe, care va reduce dependenţa energetică de Rusia a regiunii. În pofida acestui lucru, Rusia şi companiile sale petroliere continuă să joace un rol important în dezvoltarea acestor proiecte, acestora urmând să le revină părţi însemnate din beneficiile financiare rezultate în urma exploatării rezervelor energetice ale bazinului caspic. Caspian Pipeline Consortium Proiectul Caspian Pipeline Consortium asigură legătura între exploatările petroliere din Marea Caspică ale Kazahstanului şi portul rusesc Novorossiysk, la Marea Neagră. Petrolul încărcat la Novorossiysk este, transportat, apoi, de nave petroliere spre pieţele mondiale. în pofida faptului că oleoductul traversează Rusia, fiind realizat cu ajutorul autorităţilor de la Moscova, conducta oferă statelor din regiunea Mării Caspice o alternativă viabilă la rutele predominant ruseşti, din nord, în special la Atyrau-Samara. Unul dintre dezavantajele proiectului în reprezintă faptul că, prin încurajarea exporturilor petroliere, exercită presiuni asupra strâmtorii turceşti Bosfor, de altfel,

1 www.ebrd.com/about/strategy/country/azer/strategy.pdf (documentul Băncii Europene pentru dezvoltare şi Reconstrucţie referitor la “ Strategia pentru Azerbaidjan”) 2 www.ris.org.in/DP69.pdf (Sistemul pentru Cercetare şi Informare pentru ţările nemembre şi statele aflate în curs de dezvoltare, “Problematici legate de comerţul energetic al Indiei cu state Asiei Centrale”)

www.geo

polit

ic.ro

248

principalul punct de tranzit din Marea Neagră către Marea Mediterană. Turcia a semnalat acest aspect, autorităţile de la Ankara atrăgând atenţia asupra capacităţii de tranzit reduse a strâmtorii, în comparaţie cu volumul în continuă creştere al exporturilor petroliere. De asemenea, Turcia a avertizat şi în privinţa unor potenţiale probleme de mediu, rezultate în eventualitatea unei coliziuni a navelor petroliere care tranzitează strâmtoarea Bosfor, drept urmare a intensificării traficului maritim din regiune de la inaugurarea proiectului Caspian Pipeline Consortium1. Oleoductul Baku-Tbilisi-Ceyhan Oleoductul care tranzitează capitalele Azerbaidjanului şi Georgiei, respectiv oraşele Baku şi Tbilisi, pentru a ajunge în portul turcesc la Marea Mediterană Ceyhan, este destinată, în special, transportării petrolului de provenienţă azeră, cu posibilitatea preluării unei cantităţi însemnate din producţia petrolieră kazahă, parcurgând o distanţă de aproximativ 1040 de mile. Proiectul, iniţiat de consorţiul petrolier majoritar britanic British Petroleum, a fost finalizat în mai 2005, oleoductul dispunând de o capacitate de transport de aproximativ 1 milion de barili pe zi. Inaugurarea secţiunii azere a conductei petroliere Baku-Tbilisi-Ceyhan s-a produs la 25 mai, anul acesta. Potrivit estimărilor British Petroleum, volumul exporturilor urmează să atingă valoarea de 200,000-300,000 de barili pe zi până la sfârşitul anului curent şi de aproximativ 500,000 de barili la finele lui 20062. Punerea în aplicare a proiectului s-a confruntat cu numeroase dificultăţi. După atenuarea temerilor iniţiale, potrivit cărora proiectul nu ar fi fost viabil, iniţiatorii acestuia au devenit ţinta criticilor din partea organizaţiilor non-guvernamentale locale şi internaţionale, care consideră că oleductul reprezintă o adevărată ameninţare la adresa mediului, siturilor arheologice din regiune, precum şi o violare a drepturilor omului. Protestatarii deja au înaintat petiţii Băncii Mondiale şi Băncii Europene pentru Dezvoltare şi Reconstrucţie, solicitând celor două instituţii să îşi retragă sprijinul financiar. Oleoductul Caucazului de sud O altă rută de transport o reprezintă oleoductul Caucazului de sud, urmând un traseu aproximativ paralel cu cel al conductei Baku-Tbilisi-Ceyhan, înainte de a se conecta la infrastructura turcească din apropierea oraşului Erzurum3. Conducta de 550 de mile este destinată transportului de gaze naturale de la exploatarea Shah Deniz din Azerbaidjan, având o capacitate de transport de aproximativ 1,5 miliarde metri cubi. La finalizarea proiectului, programată pentru august 2006, volumul de tranzit va fi de aproximativ 3 miliarde de metri cubi. Conducta este administrată de British Petroleum în colaborare cu compania norvegiană Statoil, fiecare dintre acestea deţinând aproximativ 25,5% din compania petrolieră a statului azer Socar, precum şi de grupul ruso-italian LukAgip, compania iraniană Nico şi consorţiul francez Total, cu 10% din Socar, urmate de compania petrolieră turcească TPAO, cu 9% din acţiunile Socar4.

Spre est: Dezvoltarea unor rute adiţionale de transport a adus în discuţie faptul dacă Europa reprezintă cea mai bună piaţă pentru exportul de petrol şi gaze naturale caspice.

1 www.cpc.ru ( site-ul oficial al Caspian Pipeline Consortium) 2 http://www.inogate.org/html/resource/azerbaijan.pdf (site-ul oficial al organizaţiei INOGATE - Transportul inter-statal de petrol şi gaze naturale în Europa; site-ul conţine informaţii utile despre Azerbaidjan) 3 http://www.byegm.gov.tr/YAYINLARIMIZ/newspot/2003/may-jun/n3.htm (site-ul oficial al Guvernului Turciei) 4http://commercecan.ic.gc.ca/scdt/bizmap/interface2.nsf/vDownload/CABS_0057/$file/kyrgyz.pdf (Canadian bussiness map site)

www.geo

polit

ic.ro

249

Pieţele asiatice reprezintă o eventuală opţiune, cererea de petrol din Asia urmând să crească cu pentru 10 miliarde de barili în următorii 10-15 ani. în acest sens1, China este privită drept principal solicitant. în acest context, primul pas în vederea asigurării ofertei către pieţele asiatice a fost construirea unui oleoduct lung de 613 mile, care pleacă din nord-vestul Kazahstanului, la Atasu, şi ajunge în regiunea chineză Xinjiang. Conducta care va lega Kazahstanul de China va fi finalizată până la sfârşitul anului curent, fiind cea mai lungă conductă din lume: 1800 de mile2. Principala problemă cu care se confruntă iniţiativele de a construi oleoducte spre este una geografică. Mai precis, proiectele ar trebui dezvoltate, mai întâi, spre nord, pentru a ocoli unele regiuni muntoase relativ inabordabile din Kirighiszstan şi Tadjikistan, pentru a traversa stepa kazahă, lucru ce ar însemna o deviere costisitoare a oleductelor3.

Spre sud şi sud-vest O altă alternativă la exportul petrolului şi gazelor naturale exploatate în regiunea Mării Caspice către Asia ar fi crearea unor oleoducte care să tranziteze Iranul, ajungând până în regiunea Golfului Persic, sau Afganistanul. Această ultimă variantă, susţinută de Turkmenistan, implică construirea unor conducte pe teritoriul afgan - şi aşa dominat de fenomene insurecţionare - care să asigure comunicarea cu pieţele din Pakistan şi, de ce nu, India4. O dată cu înlăturarea regimului taliban, aflat la conducere în Afganistan, în 2001, propunerile de a construi o conductă trans-afgană, destinată transportului de gaze naturale, nu au întârziat să apară5. Conducta respectivă urmează să facă legătura între exploatarea de la Dauletabad, în Turkmenistan, şi Gwadar, în Pakistan, sau Kandahar, Afganistan, şi, apoi, spre India6. în ultima perioadă, India s-a distanţat de proiect, invocând dificultăţi în cadrul relaţiilor bilaterale cu Pakistanul învecinat. În decembrie 2002, Turkmenistanul, Afganistanul şi Pakistanul au semnat un acord trilateral, prin care să atragă investitori capabili să finanţeze un proiect în valoare de aproximativ 2,5 miliarde de dolari7. în iulie 2003, unul dintre susţinătorii conductei de gaze naturale trans-afgane, Banca de Dezvoltare a Asiei8, a solicitat studii adiţionale de fezabilitate, amânând, astfel, desfăşurarea lucrărilor. Dezvoltarea unui circuit care să implice Iranul ar fi, de asemenea problematică, având în vedere sancţiunile impuse asupra autorităţilor de la Teheran şi Tripoli, care prevăd penalizări pentru firmele americane, dispuse să investească în regiune9. Cu toate acestea, Turkmenistanul şi Iranul au reuşit să finalizeze un proiect în valoare de

1http://www.caspianstudies.com/article/Ahmadi-e.htm (Institutul Internaţional pentru Studii asupra Mării Caspice, Azerbaijan: A Common Neighbor for I.R. Iran & Caspian, But Indifferent to Common Interests, Vahid Ahmady) 2http://www.globalsecurity.org/military/world/centralasia/pipeline.htm (site-ul oficial al organizaţiei Securităţii Globale - Oleoductul Kazahstan - China) 3http://www.dogryyol.com/eng/article/71.html (site-ul oficial al Centrului de Informaţii “Dogry Yol” -Regiunea Mării Caspice, focus asupra Turkmenistanului, 22 noiembrie 2002) 4 http://www.caspianstudies.com/article/Gas-Pipline.htm (Institutul Internaţional pentru Studii asupra Mării Caspice - Conductele de gaze naturale – o punte între Iran, Pakistan şi India, Abbas Maleki) 5 http://www.dogryyol.com/eng/article/71.html (site-ul oficial al Centrului de Informaţii “Dogry Yol” -Regiunea Mării Caspice, focus asupra Turkmenistanului, 22 noiembrie 2002) 6 HUSEYNOV, Teymur şi KARASAR, Hasanali - Saving Afghanistan : from Poppy to Pipeline, Central Asia-Caucasus Analys Journal, 20 aprilie 2005 7 http://www.eia.doe.gov/emeu/cabs/afghan.html (site-ul oficial al organizaţiei pentru Administrarea Informaţiilor din domeniul energic) 8 http://www.adb.org/Documents/TARs/REG/tar_stu_36488.pdf (site-ul oficial al Băncii pentru Dezvoltarea Continentul Asiatic, site-ul conţine studii de fezabilitate asupra executării proiectului energetic în care sunt implicate Turkmenistanul, Afganistanul şi Pakistanul, elaborate în decembrie 2002) 9 http://www.niacouncil.org/pressreleases/press076.asp (FASSIHIAN, Dokhi - Sancţiunile impuse asupra Iranului)

www.geo

polit

ic.ro

250

190 de milioane, referitor la construirea conductei Korpezhe-Kurt Kui, fiind, la acest moment, singura conductă de gaze naturale din Asia Centrală, care tranzitează Rusia1. Turkmenistanul şi Kazahstanul au iniţiat o serie de acorduri cu Iranul, care prevăd livrarea de petroliere la rafinăriile din regiunile nordice ale Iranului în schimbul unor cantităţi de petrol nerafinat, la porturile iraniene din Golful Persic.

Spre nord şi nord-vest La rândul ei, Rusia a propus mai multe trasee alternative, bazate atât pe actuala infrastructură, cât şi pe cea viitoare. La scurt timp după dezmembrarea Uniunii Sovietice au fost construite două conducte noi. Astfel, acestea pornesc de la Baku spre Novorossiysk, Rusia, respectiv spre Supsa, Georgia, având o capacitate de transport cumulată de aproximativ 245,000 de barili. De asemenea, oleoductul Atyrau-Samara, care leagă Rusia de Kazahstan, a fost modernizat2. Cu toate acestea, proiectele rămân în continuare ameninţate de securitatea şi situaţia politică precară din zonă, fostele republici sovietice, acum independente, confruntându-se cu dilema dacă ar trebui să continue să exporte în Rusia sau să se reorienteze către pieţele europene.

CONCLUZIE Fără îndoiala, regiunea Mării Caspice prezintă un interes deosebit din punctul

de vedere al resurselor energetice pe care le deţine. În pofida faptului că guvernele locale au iniţiat numeroase proiecte vizând exploatarea resurselor energetice din zonă, implementarea cu succes a acestora nu se poate realiza în absenţa unor finanţări externe adecvate. Din nefericire, regiunea nu prezintă garanţii de securitate, fiind dominată de o serie de conflicte regionale. Astfel, regiunea adiacentă zonei caspice este dominată de numeroase grupuri etnice şi religioase, iar întreţinerea anumitor situaţii conflictuale constituie o ameninţarea la adresa proiectelor deja puse în aplicare, precum şi a celor deja existente. În pofida înlăturării regimului taliban, Afganistanul rămâne în continuare o regiune timorată şi instabilă. De asemenea, disputa dintre Azerbaidjan şi Armenia pe tema regiunii Nagorno-Karabah aşteaptă o rezolvare rezonabilă, care să satisfacă ambele părţi3. Conflictele separatiste din Abhazia, Osetia de Sud şi Ajaria, în Georgia, s-au perpetuat încă de la jumătatea anilor 19904. în final, conflictele Rusiei cu Cecenia au devastat regiunea din jurul Groznîi, iar masacrul din septembrie 2004, de la Beslam, subliniază caracterul tensionat al situaţiei politice din regiunea Mării Caspice5.

Totodată, în cazul în care se doreşte ca bazinul Mării Caspice să devină o sursă importantă pentru producţia de petrol şi gaze naturale la nivel mondial, este necesară o mai bună colaborare între statele din regiune, precum şi lipsa oricăror diferende legate de statutul Mării Caspice, în special în ceea ce priveşte diviziunea platoului continental.

1 http://www.turkmenenergy.com (site-ul conţine informaţii utile asupra resurselor energetice turkmene) 2 http://www.kazakhstanembassy.org.uk/cgi-bin/index/57 (site-ul oficial al Ambasadei Kazahstanului în Marea Britanie; site-ul conţine informaţii utile despre Kazahstan) 3 http://karabakh.org (site-ul conţine informaţii utile despre conflictul Nagorno-Karabakh) 4 http://www.caucaz.com/home_eng/breve_contenu.php?id=34 (STEIN, Lol V. - South Ossetia : a Georgian or International crisis?, 20 octombrie 2004) 5 http://www.newscentralasia.com/modules.php?name=News&file=article&sid=878 (SAEEDI, Tariq - Masacrul de la Beslan: Sîngele vărsat a schimbat regulile jocului)

www.geo

polit

ic.ro

251

AXA NAVIGABILĂ DUNĂRE – MAIN – RHIN ŞI IMPORTANŢA SA ÎN GEOPOLITICA BAZINULUI PONTIC

Marcela NEDEA

Abstract: The Danube - Main - Rhin Canal, opened in September 25, 1992. It has taken the past two decades to finish the construction of its various segments. This new waterway joints the Danube, in the area of the Kelheimport, to the Main, closet o the port Bamberg, along some 171 km. The sixteen-hour connection route between the drainage basin of the Danube and that of Rhine crosses the Jura Franconian Massif at a maximum altitude of 406 m. The 174,5 m level-difference is reduced with the help of 16 locks. The annual transport capacity reaches 15 million tonnes. This 3500 km long transcontinental passageway between the ports of Rotterdam and Constanţa, connects the North Sea to the Black Sea. In this way the inland Central European countries (Austria, Slovakia and Hungary) can reach both seas by water. Besides, the countries lying in the North of Europe can have access to the Mediterranean through the Bosphorus - Dardanele route (1000 Mm) instead of Gibraltar variant (3375 Mm), which means cutting the distance down by some 3,3 times. The Danube - Main - Rhin Canal opens up new markets for all Danubian countries and substantial chances increased exchanges of goods over long distances.

Cuvinte cheie: axă fluvială transeuropeană, Marea Neagră, Marea Nordului, Dunărea.

Bazinul pontic, punte între Orient şi Occident. Rolul geostrategic al României În noile conjuncturi geoeconomice şi geostrategice deschise de mizele transportului

hidrocarburilor caspice către Europa centrală şi occidentală, Bazinul pontic alături de axa navigabilă transeuropeană Dunăre - Main - Rhin a căpătat o importanţă de prim ordin. Aceasta rezultă din cel puţin două aspecte: pe de o parte datorită preţului redus al transportului pe calea apei, iar pe de altă parte datorită riscului politic minim, statele dunărene fiind membre sau aflându-se în proces de aderare la Uniunea Europeană1. La acestea se adaugă raţiunile derivate din supraaglomerarea strâmtorilor ponto-egeene (Bosfor şi Dardanele) ce determină implicit creşterea incidenţei accidentelor navale şi a frecvenţei şi intensităţii poluării în zona adiacentă acestora, o zonă de mare concentrare a activităţilor umane şi economice.

Prin poziţia, sa la contactul dintre spaţiul euroatlantic şi cel euroasiatic, la gurile Dunării şi la Marea Neagră, România se află la intersecţia unor importante axe de importanţă geopolitică (Neguţ et al., 2004):

- axa fluvială a Europei pe direcţia nord vest - sud est, reprezentată de Dunăre, Rhin, Canalul Dunăre - Main - Rhin şi Dunăre - Marea Neagră, una dintre principalele axe geostrategice spre care va gravita viitoarea Europă;

- axa nord - sud, ce asigură conexiunea spaţiului scandinavo-baltic cu cel limitrof Mării Negre, care la nivelul Poloniei poate fi racordată la Canalul Rhin - Main - Dunăre;

- axa nord est - sud vest, ce asigură în principal accesul Rusiei şi Ucrainei la Marea Neagră prin portul Constanţa;

- axa est - vest, care permite accesul imenselor resurse de hidrocarburi din Bazinul caspic dar şi ţărilor din spaţiul caucazian prin portul Constanţa către ţările din UE;

- axa sud est - nord vest, care prezintă un interes deosebit pentru Turcia şi pentru ţările din Orientul Apropiat pentru accesul către UE prin portul Constanţa şi teritoriul României;

- axa Extremul Orient - Europa de Est, ce poate transforma „poarta românească” în a patra poartă de intrare a Japoniei în Europa (după Rotterdam, Hamburg şi Trieste);

- axa Marea Caspică - Marea Neagră - Marea Mediterană, care, alături de axa est - vest începe să se afirme din ce în ce mai mult prin conductele de petrol şi gaze care traversează Caucazul şi Turcia, cu terminale în porturile turceşti de la Marea Neagră şi Marea Mediterană.

1 Austria a devenit membru UE în 1995; Slovacia şi Ungaria în 2004; România şi Bulgaria vor deveni membere în 2007 iar Uniunea Serbia-Muntenegru a început deja negocierile la preaderare. La aceasta se adaugă întărirea flancului sudic al NATO prin aderarea la această organizaţie a unor state din bazinul central şi inferior al Dunării: Ungaria în 1999, urmată de Slovacia, România şi Bulgaria în 2004.

www.geo

polit

ic.ro

252

ROTTERDAM

Paris

Berlin

BonnBruxelles

Praga

Varş ovia

Bucureşti

Viena

BelgradCONSTANŢA

Magistrala M. Nordului - M. NeagrăCanale navigabile

Fig. 1 - Axa navigabilă Dunăre – Main –Rhin în sistemul de canale navigabile europene

Sursa: Sobaru et al., 1998. Toate aceste axe geostrategice, chiar dacă unele sunt mai puţin evidente în

prezent, intersectează zona litoralului românesc, respectiv Marea Neagră şi bazinul inferior al Dunării canalizându-se către ţările din centrul şi vestul Europei. În acest context, artera navigabilă Dunăre - Main - Rhin, ocupă o poziţie de prim ordin. Aceasta a devenit realitate abia în anul 1992 ca urmare a realizării celor două canale navigabile, a căror importanţă este de prim ordin pentru traficul fluvial european: Dunăre - Main - Rhin şi Dunăre - Marea Neagră.

În acest sens, inaugurarea în 1984 a Canalului Dunăre - Marea Neagră şi 8 ani mai târziu a Canalului Dunăre - Main - Rhin a deschis o a doua cale navigabilă între Bazinul pontic şi Atlanticul de Nord. Astfel, dacă înainte de inaugurarea sa, traseul navigabil dintre Orientul Apropiat (Port Said) şi Rotterdam ce ocolea Marea Neagră prin Marea Mediterană şi Gibraltar (3375 mile marine) se realiza în 11 zile, prin folosirea rutei Dardanele - Bosfor - Dunăre - Main - Rhin, durata s-a redus la numai 3 zile şi 8 ore (Ghenovici, 1993).

Importanţa geostrategică a celor două canale navigabile şi implicit a Dunării, ca axă navigabilă transcontinentală a crescut astfel considerabil, fapt confirmat şi la Conferinţa paneuropeană în domeniul transporturilor de la Helsinki (22-25 iunie 1997), când Canalul Dunăre - Marea Neagră a fost inclus în reţeaua transeuropeană de transport, fiind retrasat până la Constanţa coridorul 7, Marea Nordului - Marea Neagră, faţă de configuraţia anterioară, care avea ca puncte finale Salonic şi Istambul. La baza acestei decizii au stat în primul rând motive de ordin ecologic (fragilitatea ecosistemului natural al Deltei), amplificate de riscurile privind securitatea navigaţiei pe canalul Sulina (eşuarea navei „Rostock” a reprezentat un important factor de restricţie a navigaţiei pe Dunăre) iar ulterior de cele geopolitice (tensiunile legate de construirea de către Ucraina în nordul Deltei a canalului navigabil Bâstroe) şi de cele fitosanitare (restricţiile impuse circulaţiei ca urmare a epidemiei de gripă aviară).

Concomitent, la aceeaşi Conferinţă paneuropeană în domeniul transporturilor, a fost retrasat Coridorul paneuropean transport 4, Berlin - Praga - Budapesta - Arad - Sibiu - Bucureşti, prin Constanţa, faţă de configuraţia anterioară, care avea ca puncte finale Salonic şi Istambul. Este recunoscută, aşadar, importanţa geostrategică a portului Constanţa, ca veritabilă placă turnantă a transporturilor europene şi euro - asiatice.

Sunt de menţionat, totodată, şi preocupări privind şansele ca Bucureşti şi Timişoara să devină oraşe-porturi. În acest sens, potenţialul economic şi geostrategic al

www.geo

polit

ic.ro

253

celor două oraşe a determinat recunoaşterea lor de către Uniunea Europeană ca poli europeni de dezvoltare, avându-se în vedere racordarea acestora la sistemul de transport fluvial paneuropean. În primul caz, se are în vedere reînceperea lucrărilor la Canalul Bucureşti - Dunăre, abandonate după 1990, iar în cazul Timişoarei, preocupările vizează reamenajarea Canalului Bega pentru navigaţie pe o lungime de 44 km, urmând ca, prin folosirea Canalului Rhin – Main – Dunăre, Timişoara să realizeze transporturi pe apă atât în direcţia Rotterdam, cât şi în direcţia Baziaş-Sulina-Constanţa (Sobaru et al., 1998). Fig. 2 - Canalul Dunăre – Main – Rhin

Sursa: Ghenovici, 1993. Ideea realizării unei axe navigabile transcontinentale între Orient şi Occident

datează de peste un mileniu, (anul 792 d.Chr) de pe vremea împăratului Carol cel Mare, când a fost lansat proiectul „Fossa Carolina”, ce a constat în săparea unui canal între Altmühl, un afluent al Dunării, şi râul Main. Dificultăţile de ordin tehnologic, insurmontabile la acea vreme, au determinat întreruperea lucrărilor. Se mai păstrează încă urme ale acestui canal în apropierea localităţii germane Greben: maluri de pământ de peste 6 metri înălţime pe lungimi de sute de metri, şanţuri cu lăţimi de 60 m în partea superioară şi 9 m la bază etc. Au mai existat şi alte proiecte, unele cu scopuri militare, altele de interes economic, care însă nu s-au finalizat. Regele Ludwig I al Bavariei a reluat cu succes ideea în 1836, realizându-se Canalul Bamberg - Nürnberg - Kelheim (cunoscut mai ales sub denumirea de „Canalul Ludwig”), pe o distanţă de 178,4 km, cu o adâncime de circa 1 metru şi un sistem de 100 de ecluze, având o capacitate de circa 200000 tone anual. Inaugurat în anul 1850, acest canal a fost utilizat aproape un secol, însă treptat, pe măsura exploatării, capacitatea sa de transport a scăzut la circa o treime (64000 tone în 1912), canalul fiind abandonat definitiv în 1945. O axă continuă de navigaţie pe Dunăre între Marea Nordului şi Marea Neagră, la care să se racordeze şi fluviile ruseşti, devine la începutul secolului al XX-lea, deosebit de presantă. Acordurile germano-ruse încheiate la Rapallo în 1922, schiţau o configuraţie geopolitică care demonstra o potenţială sinergie între fluviile ruseşti şi germane şi Dunăre, vizând organizarea Europei Centrale şi de est împotriva intereselor geostrategice anglo-saxone (Opriţescu, 2005). În acest context, încă de la sfârşitul anului 1921, Reich-ul German împreună cu autorităţile landurilor Bavaria şi Baden-Württemberg au constituit o Societate pe acţiuni (Rhein–Main-Donau A.G) cu capital de stat, căreia i s-au concesionat lucrările de

12 trepte 13 trepte 14 trepte

Ecluză

3 trepte 4 5 trepte 2

Ecluză dublăHidrocentrală

PortLocalitate

www.geo

polit

ic.ro

254

construire, pe acelaşi traseu, a unui nou şi modern canal, cu o lungime de 171 km. Acesta a fost finalizat pe două tronsoane:

Sectorul Bamberg - Nürnberg (72 km), cu o lăţime de 55 m, a fost finalizat în 1972, diferenţa de nivel dintre punctele extreme (81,7 m) fiind atenuată prin 7 ecluze.

Sectorul Nürnberg - Kelheim (99 km), în care canalul traversează masivul muntos al Jurei Franconiene, la o altitudine maximă de 406 m, fapt ce a impus realizarea unor lucrări hidrotehnice de mare anvergură. Diferenţa de nivel de 93,5 m a fost anihilată prin construirea a 9 ecluze, comandată electronic de la Nürnberg.

Acest tronson, ca de altfel întregul Canal, a fost inaugurat la 25 septembrie 1992, finalizând practic un vechi vis, acela al realizării unei artere navigabile transeuropene între Dunăre şi Rhin. Legată în acest sistem, importanţa Dunării a crescut considerabil, din lungimea totală a fluviului de 2860 km, 2588 km au devenit navigabili, iar din cei 120 de afluenţi 34 au căpătat importanţă în circulaţia fluvială europeană.

Canalul Dunăre – Marea Neagră Eficienţa acestei lucrări hidrotehnice de mare anvergură nu a putut fi însă

maximizată fără realizarea, la cealaltă extremitate a bazinului hidrografic dunărean, a Canalului Dunăre-Marea Neagră. Aceasta a reprezentat cea mai mare investiţie din istoria României. Construit în două etape, între 1949 şi 1953, pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi între 1976 şi 1984, sub Ceauşescu, şantierul Canalului a absorbit o forţă de muncă impresionantă: circa 30000 de muncitori, militari în termen, deţinuţi politici, elevi, elevi sau studenţi... Şantierul fusese deschis la „sugestia” lui Stalin, care îşi exporta prin aceasta politica de făurire a unei „lumi noi” prin formarea „clasei muncitoare” şi exterminarea „duşmanului de clasă”. Ţăranii erau astfel calificaţi la repezeală ca muncitori, iar deţinuţilor politici li se găsea locul de istovire şi de exterminare. La sfârşitul anului 1950, lucrau pe şantierul Canalului 33000 de oameni, dintre care 11500 erau deţinuţi şi militari, denumiţi oficial „alte categorii”. De altfel, între 1949 şi 1952 aproximativ 1,2% din cetăţenii României erau deţinuţi politici. O mare parte dintre aceştia „s-au oferit” voluntari din închisoare pentru a lucra la construcţia Canalului. De la aceştia se aştepta fie „reeducarea”, fie moartea.

Pe de altă parte, în România anilor '50, populaţia rurală reprezenta circa ¾ din populaţia totală. Pentru aceşti oameni, lucrul la Canal, bine plătit în comparaţie cu alte activităţi, reprezenta o şansă de bunăstare. Majoritatea acestora s-au angajat pe şantier ca muncitori necalificaţi. De altfel, lipsa de cadre calificate, care să stăpânească bine tehnica, a constituit, încă de la începutul lucrării, una din problemele cele mai importante, rezolvată de cele mai multe ori prin calificarea la locul de muncă, ceea ce însemna de multe ori, pentru tânărul venit din mediul rural o şansă de a învăţa o meserie şi de a lucra la oraş.

Moartea lui Stalin în 1953 a antrenat, închiderea lucrărilor la Canalul Dunăre - Marea Neagră1, redeschise abia după 23 de ani, în 1976. La 23 iunie 1973, Nicolae Ceauşescu a înaintat Comitetului Executiv CC al PCR propunerea de reîncepere a lucrărilor, argumentând că „economia României avea neapărată nevoie de acest obiectiv”. Funcţiunile sale au fost gândite complex: atât pentru transport cât şi pentru irigaţii, cunoscut fiind că Dobrogea a fost şi rămâne o regiune aridă.

Astăzi, la peste două decenii de la inaugurarea canalului (26 mai 1984), acesta funcţionează doar la 50% din capacitatea la care a fost proiectat şi construit, asigurând în 2005 un trafic de circa 30 milioane tone mărfuri tranzitate, în creştere faţă de anii precedenţi. Din această cantitate, traficul intern totalizează doar 1/5 (6 milioane tone), spre deosebire de cele 24 milioane de tone transportate de alte ţări: Ungaria, Austria, Bulgaria, Ucraina sau Serbia.

Favorizat de poziţia sa geostrategică, conectarea Canalului Dunăre - Marea Neagră la reţeaua de canale interioare ale Europei, a determinat reducerea drumului dintre

1 Decizia a fost argumentată prin costurile ridicate şi necesitatea redirecţionării fondurilor către alte sectoare economico-sociale. Decizia nu a fost publicată nici în presă, nici măcar în Monitorul Oficial. În dimineaţa zilei de 18 iulie 1953 muncitorii şi cadrele tehnice au fost pur şi simplu trimişi la strânsul recoltei în Bărăgan.

www.geo

polit

ic.ro

255

Rotterdam şi Constanţa la aproximativ jumătate, de la 6 000 km pe vechiul drum maritim la numai 3000 km prin intermediul canalelor, fapt ce permite parcurgerea sa în numai 3 zile şi 8 ore, faţă de 11 zile, pe ruta clasică. Pentru România importanţa sa derivă din:

- scurtează drumul navigabil dintre Cernavodă şi Constanţa cu circa 400 km, ceea ce determină o reducere de timp şi al consumului de carburanţi, o mai mare siguranţă în circulaţie, degajându-se astfel una dintre cele mai aglomerate căi fluviale europene, prin Cernavodă, Tulcea şi Sulina şi diminuând astfel considerabil impactul activităţilor antropice asupra ecosistemului Deltei;

- staţia de pompare de la Cernavodă furnizează apă pentru irigaţii, industrie şi în primul rând pentru răcirea agregatelor centralei atomoelectrice din proximitate, preluând astfel surplusul de apă provenit din ploi şi evitând inundaţiile şi băltirile pe terenurile agricole;

- canalul este traversat de 36 de poduri rutiere şi feroviare, cu o lungime totală de peste 3650 m, dintre care 11 se disting prin gradul de complexitate al execuţiei;

- construcţia Canalului a favorizat diversificarea funcţională prin dezvoltarea industrial-portuară a celor patru oraşe: Cernavodă, Medgidia, Basarabi şi Constanţa Sud-Agigea, prin crearea de locuri de muncă şi o infrastructură specifică;

- concomitent, construcţia canalului Dunăre-Marea Neagră a determinat extinderea către sud a hinterland-ului portuar Constanţa şi amenajarea unui perimetru cu statut juridic de „zonă liberă”, pentru asigurarea unui trafic de mărfuri şi de pasageri în condiţii cât mai avantajoase.

Tabelul 1 – Principalele caracteristici tehnice ale sistemului de canale navigabile din Dobrogea

Sursa: Sobaru et al., 1998. *) cu racordarea din lacul Năvodari, până în portul Luminiţa, lungimea totală este de 31,2 km. **) pe canal au acces şi nave fluvio-maritime cu pescajul de maximum 6,0 m.

În anul 1988 a fost inaugurată şi ramificaţia nordică a Canalului, între Poarta

Categorii de lucru UM Canalul Dunăre - Marea Neagră

Canalul Poarta Albă –Midia Năvodari

Lungimea căii navigabile Km 64,4 26,6*) Lăţimea minimă a şenalului navigabil

în aliniament în cube

m m

90,0 120,0

50,0 66,0

Raza minimă a curbelor m 3 000 1 000 Adâncimea apei în canal, la nivel normal de exploatare m 7,0 5,5

Gabaritul de aer sub poduri m 17,0 13,50 Caracteristicile convoiului de navigaţie:

- capacitate - lungime - lăţime - pescaj

t m m m

6x3 000 296

22,80 3,80**)

1x3 000 119,4 11,4

3,80

Ecluze duble la: cu dimensiunea utilă a camerelor de ecluzare:

- lungime - lăţime - adâncime pe

prag

m m m

Cernavodă şi Agigea 310,0 25,0 7,5

Ovidiu şi Midia 145,0 12,5 6,0

Porturile pe canale Cernavodă, Medgidia, Basarabi Ovidiu şi Luminiţa

Porturile maritime la care se racordează Constanţa Sud Midia – Năvodari www.g

eopo

litic

.ro

256

Albă şi Midia - Năvodari, cu o lungime de 26,5 km, specializată în traficul ţiţeiului şi al produselor petroliere în şi dinspre rafinăria Petromidia - Năvodari.

Capacitatea totală de trafic a sistemului de canale navigabile din Dobrogea, determinată de capacitatea maximă a ecluzelor de la Cernavodă şi Agigea (în cazul canalului Dunăre-Marea Neagră) şi a ecluzei de la Ovidiu (pentru canalul Poarta Albă - Midia Năvodari) este de 80 milioane tone/an, respectiv de 20 milioane tone/an.

Datorită caracteristicilor constructive (Tabelul 1), prin Canalul Dunăre-Marea Neagră poate fi asigurată circulaţia în ambele sensuri, a convoaielor cu capacitatea de până la 18000 tone, alcătuite din până la 6 barje, iar prin Canalul Poarta Albă - Midia Năvodari au acces convoaie formate dintr-o barjă de 3000 tone, cu împingătorul aferent.

Concluzii Axa navigabilă Dunăre - Main - Rhin, alcătuită din cursul navigabil al celor trei

artere hidrografice la care se adaugă cele două canale navigabile ce asigură interconexiunea dintre acestea, reprezintă, prin poziţia geostrategică, dar şi prin mulţimea arterelor navigabile şi a căilor terestre ce asigură conexiunea cu coridorul principal, o veritabilă coloană vertebrală a sistemului de transport european. Rolul său a fost considerabil diminuat ca urmare a blocării navigaţiei în zona sectorului sârb, datorită distrugerilor provocate de bombardamentele forţelor aeriene NATO asupra Iugoslaviei. Acestea au adus grave prejudicii economiei statelor riverane cursului inferior al Dunării (îndeosebi României şi Bulgariei), prin întreruperea fluxurilor comerciale fluviale către statele din amonte.

România deţine o poziţie cheie în Europa Centrală, la intersecţia celor mai importante rute ce leagă Europa de Vest cu Marea Neagră şi Orientul Mijlociu, spaţiul scandinavo-baltic cu Europa balcanică, cât şi bazinul mediteranean cu axa nord-sud. Importanţa acestei poziţii este amplificată şi de rolul portului Constanţa, cel mai mare port maritim atât din bazinul pontic, cât şi dintre cele riverane bazinului dunărean, ce oferă conexiunea axei Dunăre - Main - Rhin cu porturile pontice, ale Mediteranei de Est şi Orientului Apropiat şi, de aici, cu oricare port al lumii. Ca o confirmare a interesului transportatorilor faţă de poziţia geostrategică a României este şi faptul că pe teritoriul ţării noastre trec două dintre cele mai importante coridoare de transport rutier paneuropean: unul est - vest (prin Dresda-Praga-Bratislava-Viena-Budapesta-Bucureşti-Constanţa-Salonic-Istambul), celălalt nord-sud (Helsinki - Moscova - Odesa -Chişinău - Bucureşti - Dimitrovgrad - Alexandropolis).

La acestea, se adaugă Programul „Noul drum al mătăsii” (Traceca - Coridor de transport Europa-Caucaz-Asia), una dintre ramurile sale fiind grefată pe axa navigabilă Dunăre - Main - Rhin. Elaborat de UE şi sprijinit de SUA, acesta are ca principal scop transportul imenselor resurse de hidrocarburi din zona Mării Caspice, Caucazului şi Asiei Centrale, zonă în care Rusia avea, până nu demult, un cvasimonopol şi unde, în afară de Georgia, niciunul dintre celelalte state nu are ieşire directă spre Occident. Traseele alese, tind să ocolească Federaţia Rusă şi Republica Belarus, prin Turcia, Bulgaria şi România, cu ramificaţii atât spre vestul continentului (Ungaria - Italia), cât şi spre nordul său (prin Polonia şi Ţările Baltice). Bibliografie 1. Floricel, Gh., Vasiliade, M., Năstase G. (1998), Coridorul de transport euroasiatic prin Marea Neagră.

Drumul mătăsii în secolul XXI, Ed. Economică, Bucureşti. 2. Ghenovici, Alexandra (1993), Dunărea, arteră fluvială transeuropeană, în Studii şi cercetări de

geografie, XL, Edit. Academiei Române, Bucureşti, pp. 31-42. 3. Marin, I. (1999), Canalul Rhin-Main-Dunăre, cale fluvială reprezentativă, în Geografie Regională: Europa,

Asia, Edit. Fundaţiei „România de Mâine”, Bucureşti, pp. 209-213. 4. Neguţ, S., Cucu, V., Vlad, L. B. (2004), Geopolitica României, Edit. Transvaal, Târgovişte. 5. Opriţescu, M. (2005), Dunărea şi Marea Neagră - axă geopolitică. Geoistorie şi geopolitică, Note de curs. 6. Sobaru, Al., Năstase, G., Avădanei, C. (1998), Artera navigabilă Dunăre - Main - Rhin. Strategii

europene orizont 2020, Edit. Economică, Bucureşti. 7. * * (2004), Geopolitica spaţiului ponto-danubian, în GeoPolitica, 6, Edit. Top Form, Bucureşti. 8. * * (2005), Magistrala albastră, în Jurnalul Naţional, 26 septembrie.

www.geo

polit

ic.ro

257

PORTUL CONSTANŢA - DE LA TRADIŢIA ISTORICĂ LA NOUA CONFIGURAŢIE GEOPOLITICĂ A MĂRII NEGRE

Mihail OPRIŢESCU

Anii 1989-1991 au creat în spaţiul Mării Negre, controlat în perioada Războiului Rece de cele două superputeri, o nouă realitate geopolitică care riscă să conducă la o competiţie în care sunt implicate azi atât Marile puteri cât şi statele riverane.

România are în această competiţie argumentele sale geopolitice: deţine zona gurilor Dunării şi canalul Dunăre - Marea Neagră, precum şi cel mai mare port la Marea Neagră, Constanţa. Este de remarcat şi faptul că România este singurul stat pontic care, din punct de vedere geografic, poate fi inclus în două zone cu profil politic, economic, distinct spaţiul pontic şi cel central-european. Alături de gurile Dunării, Constanţa reprezintă un punct de convergenţă între cele două zone.

Valoarea geografică şi economică a portului Constanţa a fost evidentă în antichitate când Tomis a fost un important centru comercial în spaţiul pontic pentru a intra într-un con de umbră în Evul mediu când Marea Neagră a devenit un ,,lac otoman,,. Importanţa sa a fost redescoperită în epoca modernă de Anglia care la mijlocul secolului al XIX-lea, a decis construirea unei linii ferate care să lege Constanţa de Cernavodă. În anul 1878, prin decizia Marilor Puteri luată la Congresul de la Berlin, Dobrogea a fost integrată teritoriului românesc, iar din acel moment ascensiunea portului Constanţa în comerţul internaţional a fost spectaculoasă.

Favorizat de noile evoluţii din comerţul mediteranean de după 1869, aflat pe o rută comercială favorabilă ce lega Europa Centrală de Strâmtori şi Suez, în scurt timp Constanţa a devenit prin politica eficientă a autorităţilor române, care i-au asigurat prin construirea liniilor Bucureşti - Feteşti (1886-1887) şi Feteşti - Cernavodă (1895) legătura feroviară cu Europa Centrală, un mare port european care a concurat cu succes în zonă principalul port rusesc Odessa. Guvernul român a făcut eforturi financiare deosebite pentru modernizarea spaţiilor portuare prin lucrările întreprinse între anii 1880-1909. Din 1905 portul Constanţa este legat printr-un cablu submarin de Constantinopol şi devine un reper important pe traseul ce lega Berlinul de Constantinopol.

Primul război mondial care, prin intrarea Imperiului Otoman în război, a dus la închiderea Strâmtorilor în noiembrie 1914 a însemnat o grea lovitură pentru comerţul românesc şi pentru portul Constanţa, în special, care şi-a redus drastic activitatea pentru ca la finele anului 1916, după intrarea României în conflagraţia mondială, să ajungă sub ocupaţia Puterilor Centrale.

După primul război mondial portul Constanţa şi-a redobândit statutul de port important la Marea Neagră cu toate că a fost afectat în primii ani interbelici de instabilitatea politico-militară din Turcia şi Rusia. Guvernele de la Bucureşti au continuat eforturile de extindere şi modernizare instalaţiilor portuare de la Constanţa preconizând şi măsuri de ordin militar pentru protejarea portului. În perioada celui de-al doilea război mondial Constanţa a devenit o zonă strategică pentru marina germană, pentru ca în perioada postbelică, să ajungă sub dominaţie sovietică.

După retragerea trupelor sovietice din România factorii de decizie de la Bucureşti au realizat o serie de noi amenajări în portul Constanţa extinzând incinta portuară spre

www.geo

polit

ic.ro

258

sud şi au efectuat operaţiuni de mărire a adâncimii până la 13,5-14,5 care să permită operarea în zonă a unor nave de mare tonaj până la 150 000 twd. În perioada următoare procesul de mărire a portului a continuat atât în sud dar şi în nord formându-se sectoarele portuare Constanţa Sud - Agigea şi Midia - Năvodari. Noile segmente sunt direct legate de marile proiecte Canalul Dunăre - Marea Neagră şi Complexul petrochimic Midia - Năvodari care au dat o nouă dimensiune economică portului maritim Constanţa pregătindu-l pentru realităţile economice ale mileniului trei.

Realizat între anii 1976-1986 cu asistenţa financiară a Băncii Mondiale Canalul Dunăre - Marea Neagră a intrat în exploatare într-o perioadă în care relaţiile economice ale statului român cu Occidentul Europei erau în declin. Aceasta a făcut ca valoarea economică a Canalului, care are meritul de a lega Dunărea direct de portul Constanţa, să crească numai după 1990 în condiţiile noilor raporturi economice între Europa şi Asia Centrală. Deşi a crescut după 1990, traficul prin portul Constanţa continuă în ultimul deceniu al sec. XX să fie mult sub capacităţile sale de deservire situându-se în 1997 la 32,2 mil. tone, ceea ce reprezintă aproximativ un sfert din capacitatea sa reală în pofida unor terminale specializate ce pot asigura condiţii optime de lucru.

Valorificarea marilor cantităţi de resurse minerale din Asia Centrală exsovietică presupune dirijarea acestora către porturile Mării Negre. Interesul Occidentului de a evita folosirea porturilor ruse de la Marea Neagră face ca o soluţie posibilă să fie portul Constanţa şi Dunărea care prin amenajările existente ar asigura rezolvarea deficitului de resurse care se manifestă în Europa Centrală şi de est.

România ar asigura pe această cale piaţa Europei Centrale cu produse petroliere şi chimice. Geopolitic, s-ar valorifica poziţia României ca axă de stabilitate în cazul unor perturbări social-politice în Rusia sau Orientul Apropiat. România prin amenajările sale portuare de la Constanţa şi coridorul dunărean poate deveni pe termen lung un segment esenţial al rutei de transporturi combinate care va traversa întreaga zonă comercială euroasiatică de la Atlantic la Pacific.

Includerea portului Constanţa, într-un proiect de construire a unui oleoduct cu destinaţia Trieste, susţinut de compania italiană ENI, are conotaţii economice deosebit de importante pentru întreaga zonă. În timp ce magistrala Burgas - Alexandropolis ar fi destinată numai tranzitului, conducta Constanţa - Trieste are în vedere utilizarea întregii cantităţi pentru prelucrare pe traseu. De asemenea, în portul Constanţa este în construcţie un terminal de gaze lichefiate din petrol, cu o capacitate de un milion de tone pe an, care va transforma România într-un furnizor regional de energie.

După 1990 cu o capacitate de trafic de 85 milioane tone anual Constanţa este, în condiţiile noilor raporturi economice între Europa şi Asia Centrală principalul port la Marea Neagră şi este pe locul patru în Europa după Rotterdam, Anvers şi Marsilia. Cu o suprafaţă de 3 600 de ha., cu o lungime a cheiurilor de 28,5 km. şi 133 dane funcţionale la gurile Dunării şi Marea Neagră, principalul port maritim din România beneficiază în prezent de intersectarea unor importante axe de importanţă geopolitică.

Axa NV-SE, reprezentată de Canalul Rhin-Main-Dunăre, funcţional din 1992 o importantă axă a viitoarei Europe; axa N-S, care poate asigura un acces al spaţiului scandinav şi zonei Mării Baltice la Marea Neagră, prin intermediul căilor rutiere, feroviare sau chiar fluviale, dacă se va realiza racordarea Poloniei la Canalul Rhin-Main-Dunăre; axa NE-SV, ce asigură, în principal, accesul Rusiei şi Ucrainei la portul Constanţa; axa E-V, care permite ţărilor din Caucaz accesul maritim la Marea Neagră, iar Constanţa devine o punte de legătură cu Europa Centrală şi Occidentală;

www.geo

polit

ic.ro

259

Ab

TechirghiolEforie

TuzlaTopraisar

Cumpăna Agigea

CONSTANŢA

Ovidiu

Năvodari

Costineşti

Lumina

Mihail Kogălniceanu

CorbuA

Poarta Albă

Valul lui Traian

0 5 10 km

9

10

1

2

3

5

6

4

7

8

1

2

Aa1

Basarabi

Zona Metropolitană Constanţa(după Radu Săgeată - , Ed.Top Form, Bucureşti, 2004)

1. Intravilanul municipiului Constanţa 2. Suprafeţe administrative urbane 3. Suprafeţe administrative rurale 4. Infrastructuri portuare 5. Infrastructuri turistice 6. Canale navigabile 7. Căi ferate 8. Autostradă 9. Limite de unităţi administrativ teritoriale

Modele de regionare politico-administrativă

10. Aeroport internaţional a. Portul Midia-Năvodari b. Portul Constanţa Sud-Agigea

Marea

N

EA

GR

Ă

2

www.geo

polit

ic.ro

260

Axa SE-NV, care prezintă interes pentru Turcia, dar şi pentru celelalte ţări din zonă (Siria, Iran, Irak) prin facilităţi de acces, prin „poarta românească”, spre spaţiul european; axa Orientul Îndepărtat - Europa de Est, ce poate transforma „poarta românească” în a patra poartă de intrare a Japoniei în Europa (după Rotterdam, Hamburg şi Trieste); axa Marea Caspică - Marea Neagră - Marea Mediterană, care începe să se afirme datorită conductelor de gaze şi petrol ce traversează Caucazul şi Turcia, cu terminale în porturile turceşti de la Marea Neagră şi Marea Mediterană.

Funcţia geopolitică a portului Constanţa a devenit de importanţă majoră odată cu extinderea NATO spre est în 2002. Ultimele evenimente politico-militare din Sud-estul Europei şi spaţiul pontic au demonstrat că SUA sunt interesate să asigure securitatea militară a principalului port maritim al României prin instalarea a două baze militare la Mihail Kogălniceanu şi Feteşti. Includerea portului Constanţa în traseele de transporturi militare ale NATO au relevat că acesta poate în viitor să-şi mărească ponderea strategic în noua configuraţie geopolitică a spaţiului pontic şi european. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1. Claval Paul, Geopolitică şi geostrategie. Gândirea politică, spaţiul şi teritoriul în secolul al XX-lea,

Ed Corint, Bucureşti, 2001 2. Dobrescu Paul, Geopolitica , Ed. Comunicare ro. , Bucureşti, 2003 3. Gogeanu Paul, Strâmtorile Mării Negre de-a lungul istoriei, Ed. Politică, Bucureşti, 1966 4. Mitran Ion, Politologia în faţa secolului XXI, Ed. Fundaţiei România de mâine, Bucureşti, 1997 5. Nedea Marcela, Portul Constanţa – placă turnantă a transporturilor europene şi euro-asiatice în

“Geopolitica” nr.6/ 2004 6. Neguţ Silviu, Introducere în geopolitică, Ed. Meteor Press, Bucureşti, 2005 7. Neguţ Silviu, Cucu Vasile, Vlad Liviu-Bogdan, Geopolitica României, Ed. Transval, Târgovişte, 2004 8. Opriţescu Mihail, Marea Neagră şi Asia Centrală. Reorientări geopolitice într-o lume unipolară în

„Geopolitica” nr.6/ 2004 9. Sobaru Alexandru C., Gabriel I. Năstase, Chiriac Avădanei, Artera navigabilă Dunăre-Main-Rhin,

Ed. Economică, Bucureşti, 1998 10. Tămaş Sergiu, Geopolitica, Ed Noua Alternativă, Bucureşti, 1995

www.geo

polit

ic.ro

Semnal editorial

261

Coordonator principal: Cam. prof. univ. dr. Gheorghe MARIN Coordonatori: Cam. fl. drd. Victor BARBU, Cdor. dr. Cornel MIHAI

MAREA NEAGRĂ SPAŢIU DE CONFLUENŢĂ A INTERESELOR GEOSTRATEGICE

Editura CTEA, Bucureşti, 2005

Lucrarea „Marea Neagră spaţiu de confluenţă a intereselor geostrategice” a fost elaborată de un colectiv din Statul Major al Forţelor Navale la iniţiativa domnului profesor universitar doctor Gheorghe MARIN, şeful Statului Major al Forţelor Navale, cu ocazia aniversării a 145 de ani de la înfiinţarea primei structuri de comandă a Forţelor Navale, Corpul Flotilei.

Pe parcursul celor 145 de ani de existenţă Marina Militară şi-a adus contribuţia la toate evenimentele politico-militare la care ţara noastră a participat, marinarii militari fiind prezenţi pe câmpurile de bătălie pentru cucerirea independenţei, aducându-şi aportul la cele două războaie mondiale din secolul XX şi fiind alături de popor pe timpul revoluţiei din decembrie 1989.

Spaţiul de manifestare al puterii militare maritime fiind marea şi „marea noastră” fiind Marea Neagră am considerat că o analiză geostrategică a acestui areal vital pentru România este indicat să se facă, mai ales că politica româneasca de la acest început de mileniu îi acordă un loc de prim-rang.

Analiza istorică a evoluţiei situaţiei din bazinul Mării Negre a dorit să prezinte cititorilor problemele cu care s-au confruntat populaţiile care au vieţuit pe malurile acestei mări, apreciată la început ca „neospitalieră”, devenind ulterior „ospitalieră” pentru a îmbuna pe zei, ca în cele din urmă să fie denumită „neagră”. Pentru noi românii ea a fost întotdeauna „marea cea mare”, pe care noi am considerat-o, alături de Dunăre şi Munţii Carpaţi, pilonii de bază ai neatârnării şi devenirii noastre. Apoi am considerat necesar să evidenţiem importanţa puterii maritime pentru un stat şi să analizăm pe riveranii la Marea Neagră, funcţie de elementele şi sursele de putere pe care le-am identificat după o analiză teoretică a conceptului.

În cadrul lucrării este prezentată importanţa Mării Negre la acest început de mileniu şi sunt trecute în revistă oportunităţile economice, culturale, educative şi sociale oferite de aceasta, atât pentru riverani cât şi pentru Uniunea Europeană. De reliefat este faptul, pe care lucrarea îl subliniază, că România, prin portul Constanţa, oferă oportunităţi de valoare ridicată pentru crearea coridorului economic între Asia Centrală şi Europa.

Evoluţiile geostrategice din ultima perioadă au evidenţiat faptul că Marea Neagră a devenit graniţa NATO şi UE, fapt ce ne-a determinat să prezentăm unele aspecte referitoare la interesul pe care marii actori regionali îl manifestă în legătură cu acest spaţiu.

Prin analiza riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii statelor riverane Mării Negre ne-am propus să evidenţiem la ce fel de pericole trebuie să răspundă strategia navală românească la acest început de mileniu şi în continuare am reprezentat preocupările privind transformarea Forţelor Navale Române pentru ca acestea să răspundă necesităţilor de interoperabilitate cu forţele maritime militare ale ţărilor din Alianţă şi pentru a face faţă cât mai eficient misiunilor pe care le au.

Contribuţiile Forţelor Navale la promovarea încrederii şi securităţii în regiunea Mării Negre, motivaţiile privind necesitatea sporirii capabilităţilor Forţelor Navale şi necesităţile în capabilităţi ale Forţelor Navale încheie o lucrare deosebit de laborioasă şi pe care o considerăm utilă, atât pentru personalul Forţelor Navale cât şi pentru colegii din structurile de conducere ale categoriilor de forţe şi cele ale Ministerului Apărării Naţionale.

Lucrarea de faţă se adresează în egală măsură elevilor şi studenţilor militari, cât şi tuturor celor care studiază problemele de geopolitică, goestrategie şi geoeconomie ale Mării Negre.

Colectivul de redactare consideră că nu a putut epuiza subiectul prin pregătirea şi publicarea acestei lucrări şi lasă deschisă calea şi altor doritori să dezvolte studiul în domeniu cu contribuţii la un subiect care întotdeauna va fi actualitate pentru România şi Forţele sale Navale.

www.geo

polit

ic.ro

262

prof. univ. dr. Silviu NEGUŢ

INTRODUCERE ÎN GEOPOLITICĂ. Editura Meteor Press, Bucureşti, 2005,

În demersul pe care mediul universitar şi ştiinţific românesc l-a făcut după 1989 pentru a recupera o ştiinţă condamnată pe nedrept la uitare în România - vreme de o jumătate de secol - prof. univ. dr. Silviu Neguţ îşi asumă definirea paradigmei geopolitice din etapa actuală a cercetărilor; pune în discuţie, de pildă, în partea de început, epistemele ştiinţifice cu care s-a confruntat şi se confruntă domeniul în discuţie, obiectivându-le în paginile acestei lucrări.

Iniţiator al cursurilor şi studiilor de geopolitică în cadrul Academiei de Studii Economice, profesorul Neguţ este o prezenţă activă şi în domeniul publicistic (autor a numeroase articole), dar şi editorial, fiind coautor la volumele Geopolitica României (2004) şi Tranziţie şi reformă (2002).

Prin lucrarea Introducere în geopolitică, apărută în acest an la Editura Meteor Press, profesorul Silviu Neguţ aduce în atenţia celor interesaţi de fenomenul geopolitic teme care răspund la „provocările” pe care această ştiinţă a prezentului şi viitorului le aduce în plan ştiinţific şi politic.

În primele două capitole „Ce este geopolitica” şi „Concepte geopolitice”, autorul îl introduce pe cititor în sistemul de gândire geopolitic. Într-un secol care, potrivit lui Malraux, „va fi religios sau nu va fi deloc”, autorul consacră un capitol dens relaţiei dintre geopolitică şi religie. Urmează

două capitole care tratează realităţile geopolitice actuale care se completează reciproc. În cadrul acestor capitole este analizată geopolitica spaţiului european, aflat între integrare şi fragmentare, şi statul-naţiune în era globalizării.

Un capitol pe care, mărturisim, l-am dori mai extins, tratează relaţia dintre Geopolitică, Geoeconomie şi Geocultură. Lucrarea este completată de un segment deosebit de necesar care prezintă cititorului Elemente de geostrategie şi încadrarea lor în geopolitică. Ultimele pagini ale lucrării sunt rezervate prezentării României în context geopolitic european şi mondial, în care sunt analizate atât actuala poziţie geostrategică a României, cât şi obiectivele sale strategice în viitorul apropiat.

Lucrarea se încheie cu o Bibliografie selectivă, dar substanţială, care însumează aproape 130 de titluri ce permit celor interesaţi adâncirea temelor din cuprinsul volumului.

În final ne permitem un citat din Cuvântul înainte al autorului care demonstrează, în fond, scopurile acestei lucrări de referinţă în evoluţia cercetărilor româneşti de geopolitică: „Şi totuşi ce este Geopolitica – o ştiinţă, o disciplină ştiinţifică, o doctrină, o metodă? Încercaţi să aflaţi răspunsul după ce aţi avut răbdarea să parcurgeţi nu neapărat această carte, ci şi altele”.

Format în tradiţiile noii şcoli geografice româneşti, profesorul Silviu Neguţ, ajuns la maturitatea ştiinţifică şi didactică, prin prezentul volum legitimează sensurile, provocările şi obiectivele geopoliticii la începutul mileniului III.

Personalitatea scriitorului şi cărturarului Silviu Neguţ nu are trăsături cristalizate în accepţiunile clasice, ci denotă şi prin paginile de faţă, un spirit de căutător a noi dimensiuni fără a fi încorsetat în varietatea teoriilor geopolitice actuale, pe care cu competenţă şi obiectivitate le evocă în cuprinsul volumului.

conf. univ. dr. Mihail OPRIŢESCU lect. univ. drd. Liviu Bogdan VLAD

www.geo

polit

ic.ro

263

Fundaţia Europeană Drăgan

ROMÂNIA ŞI PROCESUL DE INTEGRARE EUROPEANĂ Editura Europa Nova, Bucureşti, 2005

Cartea cuprinde lucrările prezentate la conferinţa pe tema „România şi procesul de integrare europeană” care a avut loc în Bucureşti sub egida Fundaţiei Europene Drăgan. Lucrările au fost susţinute de: Guido Ravasi, Secretar General al Fundaţiei Drăgan, Coordonator al Centrului UNESCO din Milano, Director Responsabil al „Bulletin européen” - Tribuna liberală a europenismului; Maria Grazia Melchionni, profesor de Istoria relaţiilor internaţionale la Facultatea de Economie din cadrul Universităţii Studiilor din Roma „La Sapienza” şi la Şcoala de Specializare în drept şi economie a Comunităţii Europene, catedra Jean Monnet de Istorie şi Preşedinte de Excelenţă european Jean Monnet - Luigi Einaudi dar şi Coordonator de proiecte de cercetare transnaţionale în domeniul studiilor europene; Giorgio Bosco, Ministru Plenipotenţiar, Consilier Diplomatic la Preşedenţia Consiliului Miniştrilor, deja Agent General al Guvernului italian pentru Comisiile Internaţionale de Conciliaţie; Gian Piero Orsello, Profesor de Organizare Internaţională şi Dreptul Uniunii Europene la Facultatea de Ştiinţe ale Comunicării din cadrul Universităţii din Roma „La Sapienza” , Preşedinte al Institutului Italian de Studii Legislative, Vicepreşedinte la RAI din 1975 până în 1986 şi Purtătorul italian pe lângă Comunitatea Europeană; Sonia Lucarelli, Profesor de Relaţii Internaţionale la Universitatea din Bologna/Forlì, Profesor de Relaţii Internaţionale la Doctoratul de Politica Comparată şi Europeană din cadrul Universităţii din Siena, Jean Monnet Fellow la Institutul Universitar European din Florenţa şi Franceso Guida, Profesor de Istoria Europei Orientale la Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii din Roma III, Secretar General al Asociaţiei Italiene Studii Sud - Estul Europei.

Cartea debutează cu lucrarea „Dionisie Românul. Creatorul erei creştine şi precursorul uniunii culturale europene”, a lui Guido Ravasi, care tratează tematicile referitoare la cultură în Europa şi procesul de unificare europeană dintr-un punct de vedere original. Dionisie Exiguus (Dionisie cel Mic) sau Dionisie Românul (supranumit astfel deoarece s-a născut pe actualul teritoriu al României) a introdus data Paştelui şi astfel a introdus era creştină creând calendarul după care şi astăzi ne ghidăm.

Cea de-a doua lucrare „Cultura în procesul integrării europene” semnată de Maria Grazia Melchionni, atrage atenţia asupra importanţei pe care o are cultura în procesul de integrare în Uniunea Europeană. Maria Grazia Melchionni prezintă eforturile şi iniţiativele comunitare în materie de cultură şi „rolul precursor al Consiliului Europei”în elaborarea unei politici culturale europene.

Lucrarea lui Giorgio Bosco „Aspecte Instituţionale şi juridice ale lărgirii Uniunii Europene” prezintă problemele ce ţin de organizare cu care se confruntă Uniunea Europeană o dată cu integrarea mai multor state. Anticipând această problemă Uniunea a elaborat o serie de proiecte pentru a înlesni procesul de integrare. Analizează această provocare a Uniunii Europene din punct de vedere a patru concepte: proiectul politic, reforma instituţională, governance şi capacity - building şi prezintă eforturile pe care Uniunea Europeană le-a făcut pentru a fi pregătită de schimbările aşteptate.

Gian Piero Orsello a susţint lucrarea „Constituţia Europeană, perspectivele ratificării şi extinderea uniunii”. Părerile diferite ale statelor în legătură cu o astfel de constituţie au îngreunat mult procesul de elaborare şi adoptare. Controversele pe care le-a iscat au fost legate de mai multe printre care aspecte: raportul dintre legile naţionale şi cele comunitare, implicaţiile sale politice, interesele fiecărui stat ş.a.m.d.

Lucarea Soniei Lucarelli „Identitatea Uniunii Europene între politică externă, reforme şi extindere” tratează tema integrării politice în cadrul Uniunii Europene, considerat a fi următorul pas pe care trebuie să-l facă. În lucrarea sa porneşte de la întrebarea „Cine suntem, ce suntem şi ce ne propunem să fim în lume?”, referindu-se la Uniunea Europeană.

Lucrarea ce închide această carte este cea a lui Francesco Guida intitulată „România contemporană spre Uniunea Europeană”. Această lucrare prezintă realitatea din Uniunea Europeană şi din România astăzi, în momentul în care România se pregăteşte să devină parte integrantă a acestei organizaţii. Autorul prezintă pe de o parte drumul pe care România l-a parcurs în ultimii ani în vederea integrării şi pe de altă parte reacţiile din partea Uniunii faţă de ţara noastră. De-a lungul timpului relaţiile Uniune - România au suferit schimbări şi astăzi fiind în permanentă evoluţie.

www.geo

polit

ic.ro

264

conf. univ. dr. Dan DUNGACIU

MOLDOVA ANTE PORTAS Editura Tritonic, Bucureşti, 2005

„Hannibal ante portas!” este celebrul strigăt de disperare al romanilor puşi în faţa celui pe care îl considerau nimicitorul lor. Hannibal era la porţi. Şi asta putea să aducă sfârşitul... „Moldova ante portas” au exclamat, în 2004, şi analiştii occidentali care au realizat, subit, că înaintarea frontierei europene spre Răsărit aduce mai aproape şi spaţii despre care cetăţenii şi politicienii Uniunii nu ştiau sau nu voiau să ştie nimic. Unul dintre ele era R. Moldova, cu „Transnistria” ei cu tot...

Cartea pe care o aşezăm pe masa cititorului s-a născut din această provocare. Ce se întâmplă acolo? Încotro se îndreaptă, cum şi de ce, acest stat deteriorat care va ajunge, azi- mâine, la marginea spaţiului euro-atlantic şi va bate la porţile lui. Şi ce e de făcut pentru ca strigătul teribil să se metamorfozeze, discret, într-o invitaţie... Făcută chiar în limba română.

Titlul acestui volum a fost sugerat de textul unui cunoscut comentator occidental al Europei de Est, Wim van Meurs. Cercetătorul de la Center for Applied Policy Research al Universităţii din Műnchen, scria, în 2004, sub titlul „Moldova ante portas: the EU Agendas of Conflict Management and ‘Wider Europe’”, despre provocările şi avatarurile prezenţei R. Moldova „la porţile Europei”.

Dacă litera titlului celor două texte - cel invocat şi acesta - este aceeaşi, spiritul lor diferă. Dacă pentru Wim van Meurs, şi nu numai, drumul spre Uniunea Europeană al R. Moldova pare că se joacă pe axa Chişinău - Bruxelles, pentru autorul acestor rânduri traseul firesc şi eficace este Chişinău - Bucureşti - Bruxelles. „Drumul spre Europa” al Chişinăului trece prin Bucureşti, fie că vrem, fie că nu vrem, la Bucureşti, la Chişinău sau aiurea, fie că ne place, fie că nu. Chestiunea nu ţine de gust, ci de realităţi politice şi geopolitice. Dacă se doreşte cu adevărat adeziunea euro-atlantică a R. Moldova, cooperarea Bucureşti - Chişinău este imperioasă şi imposibil de ocultat. A clama adeziuni pro-occidentale şi de o parte şi de alta a Prutului ignorând sistematic legătura dintre cele două capitale probează ipocrizie sau lipsă de adecvare (geo)politică. R. Moldova este la porţile Europei, dar este aşa pentru că este la porţile României. Testul euro-atlantic al Bucureştiului, sau cel puţin unul dintre ele, este şi va fi R. Moldova, aşa cum testul crucial al Chişinăului este, de aici înainte, România.

Această ecuaţie devine axială nu doar pentru viitorul statutul european al celor două state româneşti, ci şi pentru configuraţia de securitate a frontierei de est a Uniunii Europene şi a NATO.

Cu Moldova ante portas (autor Dan Dungaciu), Editura Tritonic oferă publicului avizat cel de-al optulea volum din colecţia Studii de securitate.

conf. univ. dr. Mireille RĂDOI

www.geo

polit

ic.ro

265

Comandor, prof. univ. dr. ing. Alexandru DRAGALINA

PSEUDOJURNAL DE BORD Editura Fundaţiei Andrei Şaguna, Constanţa, 2004

A apărut recent, sub egida Fundaţiei „Andrei Şaguna”, lucrarea PSEUDOJURNAL DE BORD, aparţinând comandorului de marină Alexandru Dragalina, profesor universitar în cadrul Academiei Navale „Mircea cel Bătrân” din Constanţa.

Cartea prezintă impresiile personale ale autorului, participant în calitate de locţiitor al comandantului marşului şi şef al practicii studenţilor, la voiajul de instrucţie efectuat în perioada 19 aprilie - 25 septembrie 2004 de nava şcoalã „Mircea“ a Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”. Nava a participat la regata internaţionalã „Tall Ships Challenge 2004“, desfăşurat[ pe coasta esticã a Statelor Unite ale Americii şi a Canadei. Cu 102 studenţi şi elevi la bord, în 160 de zile au fost parcurse 14847 de mile marine, fiind vizitate 13 porturi din 7 ţãri. Cu aceastã ocazie, „Mircea“ a traversat pentru a doua oară în întreaga sa existenţã Oceanul Atlantic. Precedenta traversare s-a desfăşurat în urmã cu 28 de ani, atunci când nava a participat la manifestările prilejuite de aniversarea bicentenarului independenţei S.U.A.

Cu toate că autorul este „un binecunoscut autor de carte tehnică, de pură specialitate - aceea a motoarelor termice navale” (citat din „Cuvântul înainte” semnat de comandantul de cursă lungă Traian Băsescu), în carte sunt sugestiv ilustrate principalele evenimente ale voiajului efectuat: trecerile prin strâmtori, teribila furtună din Mediterana, escalele în diversele porturi, vizitele efectuate, botezul marinăresc, întâlnirile cu românii „de peste ocean“, dar şi cu multe alte persoane şi oficialităţi. Sunt impresii pur personale, dar şi numeroase informaţii referitoare la istoria, geografia, economia şi cultura locurilor vizitate. „Noianul de date şi fapte ce dau frumuseţe creaţiei se mişcă pe axa trecut-prezent cu naturaleţe, impunând spaţii aureolate exotic şi personaje ce evoluează la graniţa dintre realitate şi ficţiune” spune în preambulul lucrării acelaşi Traian Băsescu.

Concepută sub forma unui jurnal cu aer de familie, această carte, dedicată „soţiei şi fiului”, se alătură altor numeroase şi valoroase lucrări dedicate navei şcoală „Mircea” – veritabil ambasador al ţării noastre pe latitudinile şi meridianele lumii, un autentic simbol al vocaţiei marinăreşti a poporului nostru, loc în care s-au format de-a lungul timpului zeci şi zeci de generaţii de ofiţeri şi maiştri militari de marină.

Cu speranţa că v-am trezit interesul pentru lectura unei cărţi într-adevăr inedite, încheiem această succintă prezentare cu un citat din „Un gând despre autor”, semnat de domnul amiral (r) Gheorghe Angelescu: „Consider cã principalul merit al cărţii este cel de a descrie într-un stil caracteristic şi de a comenta un eveniment de reală importanţã şi semnificaţie pentru tot ceea ce înseamnă Marina românã – participarea la o regatã nauticã internaţionalã şi reprezentarea României în diverse ţãri şi porturi ale lumii. (...) Imaginile literar-artistice create de autor sugerează într-un mod cât se poate de convingător cã viaţa pe mare nu este deloc simplă sau uşoarã, cã marinarul trebuie sã fie în primul rând un bărbat adevărat, iar echipajul unei nave trebuie sã constituie o veritabilã familie. Şi unde altundeva se poate forma mai bine o asemenea familie decât la bordul unui velier, acolo unde lucrul în arboradã este un efort susţinut în echipã, acolo unde nu pot exista decât camarazi şi prieteni, acolo unde disciplina reprezintă o condiţie esenţialã a reuşitei tuturor activităţilor desfăşurate.”

prof. Alexandra DRAGALINA

www.geo

polit

ic.ro

266

prof. univ. dr. Ion DRAGOMAN, Claudia MILITARU, Cerasela PANDURU

RELAŢII INTERNAŢIONALE ACTUALE Editura Intergraf, Reşiţa, 2004

Paginile care urmează n-au ambiţia de a crea o nouă teorie a relaţiilor internaţionale ci pe aceea mult mai modestă de a încerca să explice interdisciplinar lumea în care trăim. În satul pe care îl populăm, ne-am obişnuit deja să fim bombardaţi permanent de mijloacele de informare în masă cu informaţii din realitatea imediată, informaţii care, de multe ori, sunt nesistematizate, confuze şi nu explică suficient fenomenele vieţii mondiale. Ceea ce trebuie să ne determine să interpretăm informaţiile respective pentru a limpezi turbulenţa şi a clarifica hăţişurile ascunse ale junglei naţiunilor în care suntem constrânşi să convieţuim prin natura faptelor. Este evident că explicaţiile pe care le va oferi această carte nu vor fi satisfăcătoare pentru toţi cititorii dar intenţiile autorului vor fi încununate de succes dacă măcar câţiva vor concluziona, după lectură, că deşi „oamenii sunt vremuri” şi au capacitatea de a înţelege vremurile şi, în măsura posibilităţilor, de a se adapta comandamentelor acestora şi chiar de a le schimba. Doar în sprijinul acestui obiectiv am inclus în cadrul fiecărui capitol şi reflectarea juridică internaţională a subiectului respectiv, în sensul înţelegerii capacităţii de a-i determina pe actorii scenei mondiale să acţioneze responsabil pentru a instaura, treptat, mai multă justiţie universală.

Acest ghid de interpretare a relaţiilor internaţionale pleacă de la premisa că dezvoltarea conştiinţei de sine şi a organizării instituţionale a comunităţii internaţionale fac posibilă atenuarea dezordinii la nivel mondial şi creşterea solidarităţii internaţionale. Şi chiar dacă nu e posibil ca războaiele să dispară cu totul, căci, din păcate, conflictele reprezintă realitatea şi efectul naturii umane imperfecte (păcatul originar îşi spune cuvântul şi la nivel universal), în condiţiile maximizării sentimentelor de comuniune internaţională pare să fie foarte posibil, pe termen lung, ca actorii relaţiilor internaţionale să genereze mai multă securitate, pace şi bunăstare pentru toţi oamenii. Termenii ponderaţi pe care i-am folosit în fraza precedentă arată că această speranţă prudentă vrea să fie dincolo de optimism şi pesimism, de idealism şi realism, şi se bazează pe analiza faptelor şi tendinţelor din arena internaţională. Chiar dacă scepticii nu sunt de acord cu această interpretare, pe care o văd contrazisă cu argumente puternice luate tot din realitatea înconjurătoare, trebuie să fim de acord că evoluţiile în ordinea internaţională au alte unităţi de măsură a timpului decât cele specifice unei vieţi umane; trebuie, deci, să avem răbdare şi să nu ne înşelăm cu iluzia că schimbările benefice se vor produce curând. Dacă avem în vedere faptul că, de fapt, istoria organizării societăţii internaţionale are mai puţin de o sută de ani în timp ce istoria statelor depăşeşte cinci mii de ani, putem să ne consolăm cu gândul că e posibil ca generaţiile viitoare să beneficieze pe deplin de consecinţele creşterii solidarităţii internaţionale.

Poate ar avea mai mult succes o carte care să abordeze relaţiile internaţionale în mod cinic, utopic sau din perspectiva teoriei conspiraţioniste ori SF. Am optat pentru o perspectivă realistă, în parte intuitiv, datorită temperamentului, şi în parte conştient, datorită credinţei că umanitatea a depăşit faza copilăriei lipsită de discernământul propriului interes şi, dacă nu se va întâmpla nimic neprevăzut, va putea intra într-o era a maturităţii în care va prevala responsabilitatea cooperării paşnice, chiar în condiţiile în care vor exista în continuare competiţie şi diferende între diferitele componente ale societăţii internaţionale. Lucrarea pe care o propun cititorilor nu este, deci, un drog pentru răutăţile lumii care ne înconjoară, nici un paliativ pentru salvgardarea păcii şi securităţii, nu este nici fantezia unui utopist ci doar o posibilă concluzie a studiilor specializate de relaţii internaţionale. Iar dacă soluţia oferită de politicienii relaţiilor internaţionale este diferită, urmează ca cititorii sau viitorul să decidă cine are dreptate.

Făcând parte din realitatea înconjurătoare imediată, relaţiile internaţionale reprezintă obiectul cercetării multor ştiinţe, astfel încât literatura dedicată acestora este abundentă şi ne influenţează. Există însă şi o literatură de specialitate specifică relaţiilor internaţionale pe care am indicat-o în bibliografia selectivă, fără de care redactarea acestei cărţi n-ar fi fost posibilă. În consecinţă, mulţumirile mele se adresează tuturor acelora care au participat la apariţia lucrărilor prin care se satisface interesul individual şi public pentru relaţiile internaţionale.

www.geo

polit

ic.ro

267

Mulţumim persoanelor care au contribuit nemijlocit la apariţia acestui număr al revistei GeoPolitica

dr. Gabriel MARIN General Manager, OMNILOGIC GROUP dr. Bogdan COCORA Managing Director, S&T ROMÂNIA Adrian LOCUŞTEANU Director de Vânzări, S&T ROMÂNIA Bogdan LEARSCHI Communication Manager, S&T ROMÂNIA ing. Mirel MOGOŞ Director General, SC ELPROF SA ing. Dan BROASCĂ General Manager, OMNIENT dr. Gheorghe MARIN Profesor universitar, Academia Forţelor Navale Şef, Statul Major al Forţelor Navale dr. Cornel MIHAI Director, Statul Major al Forţelor Navale dr. Ion PETRESCU Director, Trustul de Presă al Armatei dr. Cătălin CUCIANU Director, Fundaţia Europeană Drăgan, România dr. Gheorghe NICOLAESCU Profesor universitar, Consilier, Ministerul Apărării Naţionale dr. Alexandru DRAGALINA Profesor universitar, Academia Forţelor Navale dr. Gheorghe VĂDUVA Cercetător, Centrul de Studii Strategice, Apărare şi Securitate dr. Maricel ANTIPA Cercetător, Serviciul Român de Informaţii dr. Tahsin GEMIL Ambasador, profesor universitar, Universitatea „Ovidius” dr. George ERDELI Profesor universitar, Facultatea de Geografie, Universitatea Bucureşti dr. Silviu NEGUŢ Profesor universitar, Prodecan al Facultăţii de Relaţii Economice Internaţionale, Academia de Studii Economice, Bucureşti dr. Mihail OPRIŢESCU Conferenţiar universitar, Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale, Academia de Studii Economice, Bucureşti dr. Mireille RĂDOI Conferenţiar universitar, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, SNSPA, Bucureşti dr. Dan DUNGACIU Conferenţiar universitar, Facultatea de Sociologie, Bucureşti dr. Lucian CULDA Profesor universitar, Universitatea „Lucian Blaga” - Sibiu dr. Nicholas DIMA Profesor universitar, Universitatea St. Mary - Addis Abbeba, Etiopia dr. Vasile MARIN Profesor universitar, Academia Forţelor Aeriene, decan, Facultatea de Management „Sextil Puşcariu”, Braşov dr. Vasile NAZARE Profesor universitar, Academia Forţelor Navale, Constanţa dr. Radu Ştefan VERGATTI Profesor universitar, Universitatea Valahia, Târgovişte Membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România dr. Stan PETRESCU Conferenţiar universitar, Academia Naţională de Informaţii dr. Ion DRAGOMAN Prof. universitar, Universitatea Naţională de Apărare „Carol I" dr. Florin PINTESCU Conferenţiar universitar, Universitatea „Ştefan cel Mare” ing. Eugen ZAINEA Cercetător, Universitatea Politehnică Bucureşti dr. Dănuţ Radu SĂGEATĂ Cercetător, Institutul de Geografie al Academiei Române dr. Cristian BARNA Psihosociolog, Universitatea din Bucureşti dr. Alexandra DRAGALINA Filolog, Academia Forţelor Navale drd. Vasile SIMILEANU Director, revista „GeoPolitica” drd. Mădălina ANTONESCU Cercetător, Institutul Diplomatic Român drd. Radu MOLDOVAN Facultatea de Drept, Universitatea „Babeş-Bolyai” drd. Faxri KARIMLI Jurnalist, Azerbaijan - doctorand Universitatea „Ovidius” drd. Igbal HAJIEV doctorand Universitatea „Ovidius” drd. Cosmin LOTREANU Consilier, Ministerul Afacerilor Externe drd. Luana DINU Consilier, Ministerul Afacerilor Externe drd. Tiberiu TRONCOTĂ Asistent universitar, Academia Naţională de Informaţii drd. Marius LAZĂR Lector universitar, masterand Centrul de Studii Geopolitice al Universităţii din Paris Marcela NEDEA masterand, Facultatea de Relaţii Internaţionale, ASE, Bucureşti Mihai HOTEA masterand, Facultatea de Relaţii Internaţionale, ASE, Bucureşti

www.geo

polit

ic.ro

268

Ionuţ MIRCEA masterand, Facultatea de Relaţii Internaţionale, ASE, Bucureşti

Mulţumim celor care au sprijinit apariţia acestei reviste:

PARTENERI MEDIA: S.C. OMNILOGIC S.C. S&T ROMÂNIA S.C. ELPROF S.C. OMNIENT S.C. ELECTROALFA INTERNATIONAL S.C. TOP FORM INSTITUŢII ŞI ORGANIZAŢII: Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”

Universitatea „Ovidius”

Trustul de Presă al Armatei

Academia Forţelor Aeriene - Henry Coandă

Academia Forţelor Navale - Mircea cel Bâtrân

Academia Naţională de Informaţii

Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale - ASE

Facultatea de Geografie - Catedra de Geografie Umană

Asociaţia de Geopolitică „ION CONEA”

Asociaţia Umanitară „TOP MUNDI”

Asociaţia de Geopolitică „ION CONEA” Traian Anastasiei, Lucian Badea, Dan Bălteanu, Daniel Broască, Aurel Cazacu, Constantin Corneanu, Silviu Costachie, Vasile Cucu, Lucian Culda, Petre Deică, Nicholas Dima, Anca Doicin, George Erdeli, Florin Pintescu, Mihai Ielenicz, Gheorghe Iliescu, Cristian Jura, Vasile Marin, Nicolae Mitu, Alexandra Mateescu, Silviu Neguţ, Gheorghe Nicolaescu, Mihail Opriţescu, Ion Petrescu, Dănuţ-Radu Săgeată, Vasile Simileanu, Loredana Tifiniuc, Dragoş Zaharia

www.geo

polit

ic.ro

269

APARIŢII EDITORIALE:

Colecţia GeoStrategie Gheorghe Nicolaescu, Gestionarea crizelor politico - militare Gheorghe Nicolaescu, Vasile Simileanu

Informaţii. Management. Putere.................................................................................................I Managementul sistemelor informaţionale ................................................................II Războiul informaţional

Gheorghe Iliescu Informaţii. Management. Putere.................................................................................................III. Conexiuni între procesele socializante şi securitatea naţiunii

Colectiv Gestionarea crizelor politico - militare şi umanitare

Colecţia GeoPolitică Vasile Simileanu Asimetria fenomenului terorist Vasile Simileanu România. Tensiuni geopolitice Vasile Simileanu Radiografia terorismului Cristian Barna Terorismul, ultima soluţie?

Colecţia Geografie Politică Dănuţ-Radu Săgeată Modele de regionare politico-administrativă Silviu Costachie Evreii din România. Aspecte geografice Silviu Costachie Evreii din România. Aspecte etnogeografice

Colecţia Geografie Elena Matei Ecoturism

*** Corina Andreea Baciu Rezerva proprietăţii în dreptul internaţional privat Victor Lotreanu Confesiuni în alb Loredana Tifiniuc Spectacolul din culise Sava Liţoiu Eu sunt cel condamnat la moarte

Colecţia Academica (cursuri editate în colaborare cu Editura Universităţii de Apărare) Gheorghe Nicolaescu, Vasile Simileanu Războiul informaţional Gheorghe Nicolaescu, Vasile Simileanu Comunicarea în cadrul sistemelor informaţionale Gheorghe Nicolaescu, Vasile Simileanu Sistemul informaţional Gheorghe Nicolaescu, Vasile Simileanu Lupta informaţională Gheorghe Nicolaescu, Vasile Simileanu Restructurarea sistemelor informaţionale Gheorghe Nicolaescu, Vasile Simileanu Sisteme de management

www.geo

polit

ic.ro

270

Gheorghe Nicolaescu, Vasile Simileanu Globalizarea informaţiei Gheorghe Nicolaescu Sisteme de management Gheorghe Nicolaescu Globalizarea informaţiei Gheorghe Nicolaescu Informaţii şi reţele Gheorghe Nicolaescu Aspecte metodologice ale războiului informaţional

Revista GeoPolitica nr. 1 Integrarea României în NATO nr. 2 - 3 Integrare Euro-atlantică nr. 4 - 5 Geopolitica minorităţilor nr. 6 Geopolitica spaţiului ponto-danubian nr. 7 - 8 Geopolitica conflictelor sfârşitului de mileniu nr. 9 - 10 Incursiune în Islam nr. 11 Tensiuni geopolitice induse de ţinuturile istorice nr. 12 Terorism şi mass-media nr. 13 Uniunea Europeană..., încotro? nr. 14 - 15 Marea Neagră - confluenţe geopolitice

Editura TOP FORM Bucureşti, str. Turda 104, sect. 1,

tel / fax 665 28 82; tel. 0722 207 617, 0722 704 176 e-mail: simi@b.astral.ro

www.geo

polit

ic.ro

271

Tiparul executat la Tipografia PRO TRANSILVANIA Bucureşti, str. Valea Lungă nr. 52-54, sector 6

tel/fax: 021-444.01.98, e-mail: protransilvania@b.astral.ro,

www.geo

polit

ic.ro

272

www.geo

polit

ic.ro

273

www.geo

polit

ic.ro