CURS 1NURSING COMUNITAR

EDUCATIE PENTRU SANATATE

Scurt istoric al ingrijirilor de sanatate

In istoria medicinii universale se afirma ca “ bolile sint la fel de vechi ca si omul ”.

Ca urmare, putem sustine ca “ ingrijirile medicale sunt la fel de vechi precum bolile “.

• Omul primitiv traia in natura si era supus selectiei naturale. De aceea,el si-a conceput practicile ingrijirilor de sanatate pe o componenta instinctuala. La aceasta se adaugau : empirismul si spiritismul (de ex.descantecele).Forta psihoterapeutica a descantecelor va reusi sa traverseze secolele de evolutie ale omenirii. Ele apar si in practicile de ingrijire contemporana.

• In epoca straveche serviciile prestate de catre vindecatori erau accesibile tuturor membrilor comunitatii.

• Odata cu trecerea de la comuna primitiva la sclavagism apare medicina sacerdotala practicata de preoti.

Acestia erau depozitarii culturii; ei aveau atat cunostinte si practici de cult dar si cunostinte. Mai mult, preotii aveau o remercabila viziune integralista asupra organismului uman: intre partile bolnave si intreg organismul exista o legatura indisolubila.

Despre Hippocrates• Considerat cel mai vestit medic al Antichitatii• Fondator al observatiei clinice • Autor al unui impresionant numar de tratate medicale.• A fost fiul unui cunoscut medic: Heraclit din Efes ( 576

– 480 i. Chr. ) si a trait in insula Kos din Marea Egee.• El a simbolizat stiinta si constiinta in arta de a vindeca.• “ patriarhul gandirii medicale “ • a reusit desprinderea din filosofie a medicinii ca stiinta.

• Principiile generale ale doctrinei hippocratice se

bazeaza pe urmatoarele teze :

• 1. Teoria dezechilibrului celor 4 umori: la baza cauzelor bolilor s-ar afla dezechilibrul dintre : sangele produs de inima, phlegma (limfa) – secretie produsa de creier, bila neagra (melancolia) –produsa de splina si bila galbena secretata de ficat. In teoria hippocratica, cele 4 umori sunt contrare astfel :

• - bila galbena este calda si uscata, fiind contrara phlegmei care este rece si umeda;

• - sangele cald si umed este opus bilei negre, care este perceputa ca fiind rece si uscata.

Cand una dintre aceste umori este dominanta se produce dezechilibrul si apare boala.

• 2. Teoria temperamentelor – oamenii aflati sub influenta factorilor cosmici si geografici se pot clasifica in 4 tipuri temperamentale : sangvinic ( vioi ), flegmatic ( rece ), coleric ( impetuos, nestapanit ) si melancolic ( timid, trist ).

• Hippocrates sustinea in lucrarea sa «  Despre prognoze » ca medicul este cel care trebuie “ sa judece asupra celor petrecute ( antecedentele ), sa cunoasca cele prezente ( starea prezenta) si sa prevada cele ce vor fi ( prognosticul ) “.

• Referindu-se la terapie, Hippocrates enunta un principiu universal, valabil si astazi, respectiv : “ nu exista reguli absolute, caci nu exista boli absolute, ci bolnavi si organisme diferite ce pot reactiona in mod diferit la acelasi remediu “.

• Intrega deontologie a practicii medicale a fost exprimata tot de Hippocrates, de la care a ramas celebrul aforism “ Primum non nocere “ adica mai intai de toate sa nu faci rau.

Conceptul de caritate si institutionalizarea ingrijirilor

• Odata cu aparitia erei crestine, un nou concept despre om va influenta practicile de sanatate. Negand filosofia greaca si romana, biserica crestina primara sustinea faptul ca bolile apareau ca urmare a propriilor pacate si vindecarea se producea numai prin puterea lui Dumnezeu. Profilaxia si tratamentul bolilor se facea prin respectarea virtutilor crestine, credinta, nadejde si dragoste, dar si prin savarsirea de fapte bune, rugaciune, post si participare la sfanta liturghie.

• Crestinismul a reusit sa dezvolte notiunea de caritate ca principiu al unitatii dintre persoane si dragostea pentru semeni ca modalitate de existenta. De aceea, din antichitatea precrestina si pana la sfarsitul sec. al XIX-lea, ingrijirile de sanatate au fost asigurate de persoane benevole, care apartineau comunitatilor religioase si a caror bunavointa si devotament suplineau competenta tehnica.

• Una dintre primele initiatoare ale misiunilor caritabile a fost imparateasa Elena a Bizantului ( 337 d. Chr. ), mama imparatului Constantin cel Mare. Ea a dispus ca diaconii ( cei ce savarsesc diverse servicii in comunitate ) sa se ocupe gratuit cu distribuirea alimentelor, articolelor vestimentare, sa adaposteasca pe cei fara adapost, sa-i viziteze pe cei inchisi dar sa se ocupe si cu ingrijirea celor suferinzi, saracilor si orfanilor.

• S-a infiintat “ Ordinului diaconeselor si diaconilor “ :ei se ocupau cu serviciile de sanatate comunitara.

Se prefigureaza profesiunea de asistent medical generalist. Calitatile, functiile si indatoririle acestuia au fost descrise din

primul secol al erei noastre de catre medicul hindus Tsharaka astfel : “ om cu sange rece, viguros, amabil in purtarea sa, nebarfind pe nimeni, atent la nevoile bolnavului, urmand cu strictete si neobosit instructiunile medicului ; cunoaste compozitia si prepararea drogurilor ; inteligent, devotat bolnavului, avand deprinderea curateniei corpului ; se distinge prin curatenia mainilor lui si prin atasamentul fata de persoana care l-a angajat ; dotat cu inteligenta si indemanare, inclinat spre bunatate si apt pentru orice serviciu pe care bolnavul il solicita ; spirit deschis si expert in prepararea alimentelor ; familiarizat cu masajul si frictiunile, in a face patul si a mobiliza bolnavul ; competent in a doza medicamente ; intotdeauna gata, rabdator si obisnuit a veghea pe cei in suferinta ; niciodata rau intentionat la orice solicitare, fie a medicului fie a bolnavului “.

• In perioada domniei imparatului Constantin cel Mare ( 306 – 337 d. Chr.), Sfantul Vasile cel Mare intemeiaza in Cezareea, capitala Cappadociei, un mare spital dotat cu personal calificat, numit “ Vasiliada “. Spitalul, trecut sub putere episcopala in anul 325 d.Chr., va constitui un model pentru multe astfel de asezaminte medicale ce se vor construi in toate provinciile Imperiului Bizantin. In Europa, primul spital este fondat in anul 390 d. Chr. de catre Fabiola, cunoscuta ca fiind prima infirmiera a timpurilor crestine.

• In decursul timpului, medicina crestina reuseste sa evolueze de la medicina de caritate practicata in scop filantropic, la o institutie sociala. Astfel, desi spitalele Evului Mediu timpuriu vor gazdui laolalta bolnavi si saraci, totusi incepand cu sec. al XII-lea ele se vor specializa numai in ingrijirea bolnavilor.

• Sinteza culturii medievale, dominata de problemele religioase si autoritatea ecleziastica, incepe sa decada in fata umanismului sustinut initial de Renasterea italiana din sec. al XIV-lea., care va imprima intelectualilor capacitatea de a gandi liber.

• In medicina apar pionierii cercetarii stiintifice :- Andreas Vesal cu “ Studiu asupra alcatuirii corpului

uman “, - Paracelsus, inovator al gandirii biomedicale, primul

care a folosit arsenicul in tratamentul sifilisului,- reputatul chirurg Ambroise Pare inventatorul unor

diverse proteze mecanice, - Bartolomeo Eustachio descoperitorul trompei dintre

faringe si urechea medie.

Revolutia industriala si practicile ingrijirilor de sanatate

• Revolutia industriala cu accentul pus de ea pe putere si pe profit, a anihilat multe din cuceririle Renasterii. Are loc urbanizarea. Nevoile de ingrijiri de sanatate vor depasi cu mult posibilitatile existente la acea data.

Numeroase epidemii :malarie, pesta, holera, variola, scarlatina, febra tifoida, ciuma, sifilis, gripa, bantuie Europa secolelor XVII si XVIII.Ele au influentat modul de gandire medicala, de la conceptia fatalista la instituirea carantinelor si intensificarea controlului sanitar asupra vietii publice.

• Alte probleme majore de sanatate in acea perioada : rata crescuta a mortalitatii infantile, abandonarea si uciderea sugarilor nelegitimi, conditii grele de munca, boli profesionale si cresterea incidentei bolilor mentale.

• Vor apare primele masuri care incearca sa amelioreze mortalitatea materno-infantila si morbiditatea prin tuberculoza: in Anglia ( considerata primul stat modern industrializat ) in anul 1601 a fost promulgata Legea Elisabetana: aceasta garanta asistenta medicala si ingrijiri de nursing pentru saraci, orbi si handicapati si facea recomandari privind respectarrea legilor de igiena publica.

• Una dintre cele mai importante descoperiri din “ secolul luminilor “ a fost imunologia practica, respectiv vaccinarea antivariolica, aplicata pentru prima data de catre medicul englez Edward Yenner ( 1749 – 1823 ).

• Secolul al XIX-lea cu toate progresele sale – dezvoltarea tehnologica, urbanizarea, aparitia locurilor de munca etc. – este insotit de o recrudescenta a saraciei si de lipsa masurilor legale de protectie sociala. In consecinta, miscarile muncitoresti nascute din necesitatea obtinerii unor drepturi sociale si materiale prevad si revendicari sociale precum : dreptul la munca, emanciparea femeii, scolarizarea obbligatorie dar si dreptul la asistenta medicala, asigurarea in caz de accidente de munca, infiintarea “ caselor pentru ajutorare “- stramosul organizatiilor sindicale.

• Conceptul de sanatate va evolua sub influenta unor factori multipli : culturali, sociali, educationali, politici, economici.

• Pana in sec. XX omenirea considera ca a fi “ sanatos “ se limita doar la faptul de “ a nu fi bolnav “.

• Mult timp, cand procesele morbide nu puteau fi explicate stiintific, “ starea de sanatate “ era considerata un dar divin.

• In timpurile moderne dreptul la sanatate este considerat comparabil cu dreptul la viata si libertate. In “ Declaratia Universala a Drepturilor Omului “ lansata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite din anul 1949 se consemneaza urmatoarele: “Dreptul tuturor persoanelor la un standard de viata adecvat, care sa asigure starea de bine, de sanatate si dreptul la hrana, imbracaminte, locuinta si la ingrijiri medicale. »

Scurt istoric al ingrijirilor de sanatate in Romania

• Daco-getii posedau conostinte medicale in vederea tratarii bolnavilor: au fost descoperite truse

chirurgicale la Gradistea Muscelului, unelte de trepanare craniana la Galatii Bistritei.

• In urma razboaielor daco-romane din anii 105-106 d. Chr., in Dacia patrunde si civilizatia romana; activitatea medicala se va imparti intre medicina sacerdotala si medicina laica. Activitatile de ingrijire medicala erau acordate de catre sclavi;ei se ocupau cu manopere de mica chirurgie si masaje.

• Dupa parasirea Daciei de catre romani, practicile medicale se vor vulgariza si se va instaura aici o medicina practicata de vraci si babe.

• In teritoriile dintre Dunare si Marea Neagra activitatea misionara de crestinare a fost sustinuta de catre Sfantul Apostol Andrei,in sec. II – IV d. Chr. In acea perioada apar primele institutii filantropice de asistenta sociala bazate pe caritate precum si primele spitale ( bolnite ) din incinta manastirilor, fiind tratati aici calugarii si laicii saraci.

• Atestari documentare arata ca in Transilvania secolului al XIII-lea apar primele spitalele manastiresti la Bistrita, Medias, iar in anul 1292 Cavalerii Ioaniti intemeiaza la Sibiu primul azil-spital.

• In Muntenia si Moldova, conform atestarilor documentare, bolnitele manastiresti au aparut in sec. al XIV-lea la Tismana si repectiv Neamt. Azilele mastiresti gazduiau laolalta bolnavi si saraci, iar ingrijirile medicale erau acordate de catre clerici.

• Primii “ barbieri “= medici ai Evului Mediu de pe teritoriul tarii noastre – sunt atestati in anul 1458 in timpul domniei lui Stefan cel Mare si la inceputul sec. al XV-lea in Transilvania la Bistrita.

• Termenul de “ doctor “ provine din limba germana. Apare pentru prima in testamentul lui Radu Voda Serban in anul 1620, pribeag la Viena.

• Pe tot parcursul sec. XVI-XVII au existat ingrijirile de sanatate casnice practicate de catre “ femeile vindecatoare “ existente la toate curtile boieresti ale acelor vremuri.

• In Moldova, inceputurile unei legislatii medico-sanitare sunt stipulate in Pravila lui Vasile Lupu aparuta la Iasi in anul 1646.

• Primul spital denumit “ Sfantul Spiridon “ este infiintat in anul 1757 tot la Iasi sub domnia lui Constantin C. Racovita.

• In Muntenia referiri medico-sanitare apar in timpul domniei lui Matei Basarab la Targoviste in anul 1652.

• Primul spital inaugurat in Tarile Romane a fost spitalul “ Coltea “ din Bucuresti, inaugurat la 14 decembrie 1704 in timpul spatarului Mihai Cantacuzino.

• In secolul al XVIII-lea Transilvania era sub jurisdictia legii austriece. Ea era ramasa in urma din punct de vedere sanitar. Primele masuri de organizare medico-sociala apar abia la inceputul anilor 1770. In anul 1775 va fi fondat la Cluj “ Liceul Regesc Medico-Chirurgical “, prima unitate de invatamant ce pregatea chirurgi, obstetricieni si moase.

• In anul 1837, odata cu infiintarea Spitalului de nasteri din Bucuresti a fost creata si o scoala de moase.

• Tot in Bucuresti, in anul 1842 pe langa Spitalul “ Coltea “ se infiinteaza Scoala de mica chirurgie a dr. Nicolae Kretzulescu, care va fi unificata in 1855 cu Scoala de felceri civili a dr. Carol Davila.

• Un eveniment important pentru evolutia nursing-ului in Romania il reprezinta infiintarea la Bucuresti in anul 1879 a primei soli de surori de caritate sub denumirea de “ Institutul moaselor de ocrotire “.

Nursing comunitar – educatie pentru sanatate

= O metoda stiintifica de lucru a asistentului medical. La inceput asistentul desfasura activitati care se bazau

numai pe prescrierile medicului. Ulterior,in procesul de nursing, activitatea asistentului

medical a presupus luarea unor decizii, asumarea responsabilitatii interventiilor efectuate si controlul actiunilor.

Nursing = un proces organizat si planificat, o metoda rationala de planificare si promovare a interventiilor individualizate in scopul obtinerii unei mai bune stari de sanatate atat pentru individ si familia acestuia cat si pentru comunitate.

• Este un proces dinamic : pacientul este o entitate

bine definita ce se poate afla in situatii diferite iar asistentul medical desfasoara activitati multiple.

• Procesul de nursing se desfasoara in mai multe etape : aprecierea, diagnosticul de nursing, planificarea, implementarea si evaluarea starii de sanatate a pacientului. Asistentul medical este raspunzator pentru fiecare etapa.

• Procesul de nursing este transformat in actiune prin utilizarea planului de nursing = este un document ce contine informatii referitoare la interventiile planificate pentru pacient.

• Avantajele procesului de nursing : - pentru asistentul medical :• permite luarea deciziilor pentru rezolvarea problemelor

pacientului ;• evidentiaza legalitatea actiunilor ;• creste profesionalismul ;• creste responsabilitatea ;• ofera satisfactie muncii. - pentru pacient :• beneficiaza de ingrijiri de calitate in functie de nevoi ;• are asigurata continuitatea ingrijirilor – planul de

nursing este accesibil echipei de sanatate care acorda ingrijirile ;

• determina pacientul sa participe la ingrijiri si sa se preocupe de obtinerea unei mai bune stari de sanatate.

Abilitati si cunostinte necesare asistentuluiin activitatea de nursing

• Abilitati necesare utilizarii procesului de nursing ;• cunoasterea etapelor procesului de nursing ;• conducerea unui interviu pentru obtinerea de date

pertinente • observarea sistematica a pacientului ;• utilizarea comunicarii verbale si non verbale ;• capacitatea de a stabili o relatie terapeutica ;• capacitatea de organizare a informatiilor obtinute ;• capacitatea de decizie ;• competenta si profesionalism in efectuarea

interventiilor ;• cunoasterea principiilor de baza pentru fiecare

interventie planificata.

• Cunostinte necesare pentru procesul de nursing :• nevoile bio-fizice, psihologice, socio-culturale si

spirituale ale individului ;• etiologia diferitelor probleme ;• semnele caracteristice problemelor de sanatate ;• factorii de risc pentru problemele potentiale ;• valorile normale ale parametrilor de sanatate ;• resursele pentru implementarea strategiilor de nursing

;• tehnicile de nursing ( aparatura, instrumentar, utilizare

etc. ) ;• criteriile de evaluare ;• drepturile pacientului.

Activitati desfasurate de asistentul medical in cadrul procesului de nursing :

• colectarea informatiilor, verificarea si interpretarea datelor ;

• stabilirea profilului pacientului ;• elaborarea diagnosticului de nursing ;• stabilirea obiectivelor si a prioritatilor ;• selectarea strategiilor de nursing ;• intocmirea planului de nursing ;• linistirea pacientului si acordarea suportului psihic ;• efectuarea interventiilor autonome si delegate ;• aprecierea raspunsului pacientului la interventiile

efectuate ;• compararea raspunsului cu criteriile de evaluare ;• la nevoie, reanalizarea si modificarea planului de

nursing.

Etapele procesului de nursing

• 1. Aprecierea , consta din : colectarea, validarea si organizarea datelor.

Informatiile obtinute vor fi folosite in vederea stabilirii :• profilului de sanatate al pacientului si implicit • planul de nursing. Colectarea datelor incepe odata cu primul contact al

pacientului cu un serviciu de sanatate si se continua pe toata perioada acordarii ingrijirilor. Informatiile obtinute trebuie sa fie complete, concise, neinterpretabile si vor fi consemnate succint si in termeni stiintifici.

Sursele de obtinere a informatiilor sunt :• pacientul – considerat sursa principala, dar care

uneori ofera date neconcludente (exagereaza ori minimalizeaza durerea);

• familia acestuia ori persoanele importante pentru el ( este cazul copiilor sau a pacientilor inconstienti );

• membrii echipei de sanatate – medici, asistente;• documentatia medicala – foaia de observatie,

carnetul de sanatate ;• literatura de specialitate – folosita in vederea

obtinerii informatiilor despre diagnosticul medical.

Metodele de culegere a informatiilor sunt :- Interviul care poate fi :• - direct, cu intrebari inchise in care pacientul raspunde

cu “ da “ sau “ nu “ sau in cateva cuvinte ;• - indirect, cu intrebari la care raspunsul este mai

amplu ;- Oservarea starii fizice, mentale si emotionale a

pacientului, a microclimatului si a factorilor care influenteaza starea sanatatii pacientului si poate fi :

• - intentionata - planificata sau controlata, ea fiind eficienta in evaluarea efectelor terapeutice ale medicamentelor sau a regimului alimentar ;

• - neintentionata - utilizata in orice situatie.

Examenul fizic, efectuat cu scopul aprecierii starii fizice si mentale ale pacientului, prin urmatoarele tehnici :

• - inspectia – examinare vizuala ;• - ascultatia – ascultarea sunetelor produse de

organism; ea poate fi efectuata direct ( cu urechea ) sau indirect ( cu stetoscopul ) ;

• - palparea – efectuata cu ajutorul simtului tactil.

• 2. Diagnosticul de nursing are la baza datele obtinute in prima etapa. Ofera asistentului medical posibilitatea initierii unor activitati de cercetare,precum si a unor interventii independente, bazate pe abilitatile cognitive, pe obiectivitatea si puterea de decizie a asistentului. Procesul de diagnostic presupune : prelucrarea datelor, identificarea problemelor de sanatate ale pacientului si enuntul diagnosticului.

Diagnosticul poate fi clasificat astfel :• actual – cuprinde problema actuala a bolnavului si

factorii etiologici ;• potential – enuntat pe baza istoricului starii de

sanatate a pacientului, pe baza cunoasterii complicatiilor bolii si pe experienta asistentului medical

• posibil – utilizat pentru a evidentia un raspuns incert al pacientului la tratament sau legat de factori necunoscuti.

• 3. Planificarea este etapa in care se aleg strategiile sau interventiile de prevenire, de reducere sau de eliminare a problemelor de sanatate care au fost identificate. Acum participa : asistentul medical, pacientul, familia acestuia precum si alti membri ai echipei de sanatate. Procesul de planificare este flexibil si are urmatoarele componente :

- stabilirea prioritatilor impreuna cu pacientul si care vor tine cont de : valorile(atitudinea si comportamentul fata de sanatate), prioritatile pacientului si resursele disponibile ;

- stabilirea obiectivelor, in vederea directionarii interventiilor de nursing, pe termen scurt, mediu si lung ;

- planificarea strategiilor in scopul alegerii celor mai adecvate interventii in scopul prevenirii, reducerii sau combaterii modificarilor aparute in starea de sanatate a pacientului ;

- scrierea planului de nursing care are ca scop : orientarea spre ingrijiri individualizate, promovarea continuitatii ingrijirilor, evaluarea activitatii asistentului medical.

4. Implementarea este etapa in care planul de nursing este pus in aplicare. Pentru aceasta sunt foarte importante cunostintele si priceperea asistentului medical, cu respectarea urmatoarelor principii :

- actiunile vor fi adaptate in mod individual, pentru fiecare pacient in parte ;

- interventiile de nursing trebuie sa fie inofensive pentru pacient si cu luarea tuturor masurilor de prevenire ale accidentelor ;

- actiunile de nursing trebuie efectuate cu implicarea pacientului in luarea deciziilor si cu respectarea demnitatii acestuia;

- nu vor fi efectuate interventii in mod mecanic si fara cunoasterea rationamentului stiintific.

Activitatile desfasurate in aceasta etapa sunt : - continuarea de catre asistentul medical a

culegerii de informatii despre starea de sanatate a pacientului ;

- efectuarea interventiei cu competenta si cu respectarea protocolului stabilit precum si a principiilor de baza ale muncii asistentului medical ;

- notarea interventiei in planul de nursing ;- mentinerea la zi si actualizarea permanenta a

planului de nursing.

5. Evaluarea procesului de ingrijire= aprecierea rezultatelor obtinute in starea de sanatate a pacientului in functie de obiectivele propuse initial.

Evaluarea se face cu regularitate si la intervale periodice dinainte stabilite, rezultatele acesteia fiind :

- obiectivele - au fost atinse in totalitate – caz in care asistentul medical va decide asupra interventiilor ce vor fi efectuate in continuare ;

- obiectivele au fost atinse partial ;- obiectivele nu au fost atinse. In situatia ultimelor doua cazuri, asistentul medical va reanaliza

planul de nursing privind :• listarea obiectivelor ;• aprecierea capacitatilor pacientului in raport cu obiectivele ;• discutarea cu pacientul a rezultatelor obtinute ;• identificarea factorilor care au impiedicat progresele pacientului • identificarea noilor probleme aparute.