1 Nursing comunitar Mama si copilul

Scurt istoric al ingrijirilor de sanatate Daca in istoria medicinii universale se afirma ca bolile sint la fel de vechi ca si omul , tot asa putem sustine ca ingrijirile medicale sunt la fel de vechi precum bolile .

Traind in natura si fiind supus selectiei naturale, omul primitiv si-a conceput practicile ingrijirilor de sanatate pe o componenta instinctuala, care se completa armonios atat cu prestatiile empirice, cat si cu atitudini spirituale de tipul descantecelor.

Forta psihoterapeutica a descantecelor va reusi sa traverseze secolele de evolutie ale omenirii, ele nefiind neglijate nici in practicile de ingrijire contemporana.

Se pare ca serviciile prestate de catre vindecatori erau accesibile in epoca straveche tuturor membrilor comunitatii. Este insa greu de precizat momentul cand apare functia sociala a vindecatorului pentru ca, odata cu trecerea de la comuna primitiva la sclavagism se va constitui o faza intermediara, cea a medicinii sacerdotale practicata de preoti.

Acestia erau depozitarii culturii, posedand nu numai secretul cunostintelor si practicilor de cult, ci si al celor medicale. Mai mult, preotii aveau o remercabila viziune integralista asupra organismului uman, luand in considerare faptul ca intre partile bolnave si intreg organismul exista o legatura indisolubila.

Despre Hippocrates

Considerat cel mai vestit medic al Antichitatii, fondator al observatiei clinice si autor al unui impresionant numar de tratate medicale, Hippocrates a fost fiul unui cunoscut medic numit Heraclit din Efes ( 576 480 i. Chr. ) si a trait in insula Kos din Marea Egee.

Simbolizand stiinta si constiinta in arta de a vindeca, Hippocrates a colindat cetatile grecesti din insulele Marii Egee, tarile din N E Africii si tinuturile scitice din preajma Marii Negre. El ramane in constiinta omenirii ca patriarhul gandirii medicale care a reusit desprinderea din filosofie a medicinii ca stiinta. Principiile generale ale doctrinei hippocratice se bazeaza pe urmatoarele teze :

1. Teoria dezechilibrului celor 4 umori, potrivit careia la baza cauzelor bolilor s-ar afla dezechilibrul dintre : sangele produs de inima, phlegma ( limfa ) secretie produsa de creer, bila neagra (melancolia) produsa de splina si bila galbena secretata de ficat. In teoria hippocratica, cele 4 umori sunt contrare astfel :

- bila galbena este calda si uscata, fiind contrara phlegmei care este rece si umeda;

- sangele cald si umed este opus bilei negre, care este perceputa ca fiind rece si uscata.

Cand una dintre aceste umori este dominanta se produce dezechilibrul si apare boala.

Teoria temperamentelor sustine ca oamenii aflati sub influenta factorilor cosmici si geografici se pot clasifica in 4 tipuri temperamentale astfel :sangvinic ( vioi ), flegmatic ( rece ), coleric ( impetuos, nestapanit ) si melancolic ( timid, trist ).

Hippocrates mai sustinea in tratatul Despre aer, ape si lacuri urmatoarele : orice boala are o cauza naturala si nimic nu se intampla fara interventia naturii. Nu exista boli divine datorita interventiei zeilor. Natura este primul medic al bolnavilor si numai favorizand eforturile sale, putem obtine oarecare succes .

Tot Hippocrates sustinea in lucrarea sa intitulata Despre prognoze ca medicul este cel care trebuie sa judece asupra celor petrecute ( antecedentele ), sa cunoasca cele prezente ( starea prezenta ) si sa prevada cele ce vor fi ( prognosticul ) .

Referindu-se la terapie, Hippocrates enunta un principiu universal, valabil si astazi, respectiv : nu exista reguli absolute, caci nu exista boli absolute, ci bolnavi si organisme diferite ce pot reactiona in mod diferit la acelasi remediu .

Intrega deontologie a practicii medicale a fost exprimata tot de Hippocrates, de la care a ramas celebrul aforism Primum non nocere adica mai intai de toate sa nu faci rau.

Aparitia conceptului de caritate si institutionalizarea ingrijirilor

Odata cu aparitia erei crestine, un nou concept despre om va influenta practicile de sanatate. Negand filosofia greaca si romana, biserica crestina primara sustinea faptul ca bolile apareau ca urmare a propriilor pacate si vindecarea se producea numai prin puterea lui Dumnezeu. Profilaxia si tratamentul bolilor se facea prin respectarea virtutilor crestine, credinta, nadejde si dragoste, dar si prin savarsirea de fapte bune, rugaciune, post si participare la sfanta liturghie. Crestinismul a reusit sa dezvolte in randul adeptilor sai notiunea de caritate ca principiu al unitatii dintre persoane si dragostea pentru semeni ca modalitate de existenta. De aceea, din antichitatea precrestina si pana la sfarsitul sec. al XIX-lea, ingrijirile de sanatate au fost asigurate de persoane benevole, care apartineau comunitatilor religioase si a caror bunavointa si devotament suplineau competenta tehnica.

Una dintre primele initiatoare a misiunilor caritabile a fost insasi imparateasa Elena a Bizantului ( 337 d. Chr. ), mama imparatului Constantin cel Mare, care a dispus ca diaconii ( cei ce savarsesc diverse servicii in comunitate ) sa se ocupe gratuit cu distribuirea alimentelor, articolelor vestimentare, sa adaposteasca pe cei fara adapost, sa-i viziteze pe cei inchisi dar sa se ocupe si cu ingrijirea celor suferinzi, saracilor si orfanilor.

2 Infiintarea Ordinului diaconeselor si diaconilor care se ocupau cu serviciile de sanatate comunitara, prefigureaza inca din acea perioada profesiunea de asistent medical generalist, a carui descriere privind calitatile, functiile si indatoririle a fost facuta in din primul secol al erei noastre de catre medicul hindus Tsharaka astfel :

om cu sange rece, viguros, amabil in purtarea sa, nebarfind pe nimeni, atent la nevoile bolnavului, urmand cu strictete si neobosit instructiunile medicului ; cunoaste compozitia si prepararea drogurilor ; inteligent, devotat bolnavului, avand deprinderea curateniei corpului ; se distinge prin curatenia mainilor lui si prin atasamentul fata de persoana care l-a angajat ; dotat cu inteligenta si indemanare, inclinat spre bunatate si apt pentru orice serviciu pe care bolnavul il solicita ; spirit deschis si expert in prepararea alimentelor ; familiarizat cu masajul si frictiunile, in a face patul si a mobiliza bolnavul ; competent in a doza medicamente ; intotdeauna gata, rabdator si obisnuit a veghea pe cei in suferinta ; niciodata rau intentionat la orice solicitare, fie a medicului fie a bolnavului .

In perioada domniei imparatului Constantin cel Mare ( 306 337 d. Chr.), Sfantul Vasile cel Mare intemeiaza in Cezareea, capitala Cappadociei, un mare spital dotat cu personal calificat, asezamant numit Vasiliada . Spitalul, trecut sub putere episcopala in anul 325 d.Chr., va constitui un model pentru multe astfel de asezaminte medicale ce se vor construi in toate provinciile Imperiului Bizantin. In Europa, primul spital este fondat in anul 390 d. Chr. de catre Fabiola, cunoscuta ca fiind prima infirmiera a timpurilor crestine.

In decursul timpului, medicina crestina reuseste sa evolueze de la medicina de caritate practicata in scop filantropic, la o institutie sociala. Astfel, desi spitalele Evului Mediu timpuriu vor gazdui laolalta bolnavi si saraci, totusi incepand cu sec. al XII-lea ele se vor specializa numai in ingrijirea bolnavilor.

Sinteza culturii medievale, dominata de problemele religioase si autoritatea ecleziastica, incepe sa decada in fata umanismului sustinut initial de Renasterea italiana din sec. al XIV-lea., care va imprima intelectualilor capacitatea de a gandi liber, fapt ce se va constitui ca un generator de progres.

In medicina apar pionierii cercetarii stiintifice fiind cunoscute nume sonore ca : Andreas Vesal cu Studiu asupra alcatuirii corpului uman ,Paracelsus, inovator al gandirii biomedicale, primul care a folosit arsenicul in tratamentul sifilisului, reputatul chirurg Ambroise Pare inventatorul unor diverse proteze mecanice, Bartolomeo Eustachio descoperitorul trompei dintre faringe si urechea medie si multi altii.

Revolutia industriala si practicile ingrijirilor de sanatate

Revolutia industriala cu accentul pus de ea pe putere si pe profit, a anihilat multe din cuceririle Renasterii. Datorita dezvoltarii industriei si productiei, are loc o crestere semnificativa a populatiei urbane. Nevoile de ingrijiri de sanatate vor depasi cu mult posibilitatile existente la acea data. Numeroasele epidemii de malarie, pesta, holera, variola, scarlatina, febra tifoida, ciuma, sifilis, gripa care au bantuit Europa secolelor XVII si XVIII au influentat modul de gandire medicala, de la conceptia fatalista la instituirea carantinelor si intensificarea controlului sanitar asupra vietii publice. Alte probleme majore de sanatate cu care s-a confruntat societatea in acea perioada au fost : rata crescuta a mortalitatii infantile, abandonarea si uciderea sugarilor nelegitimi, conditii grele de munca, boli profesionale si cresterea incidentei bolilor mentale etc. Sub influenta opiniei publice vor apare primele masuri care incearca sa amelioreze mortalitatea materno-infantila si morbiditatea prin tuberculoza. Primele masuri moderne privind sanatatea publica au aparut in Anglia ( considerata primul stat modern industrializat ) unde in anul 1601 a fost promulgata Legea Elisabetana care garanta asistenta medicala si ingrijiri de nursing pentru saraci, orbi si handicapati si facea recomandari privind respectarrea legilor de igiena publica.

Una dintre cele mai importante descoperiri din secolul luminilor a fost imunologia practica, respectiv vaccinarea antivariolica, aplicata pentru prima data de catre medicul englez Edward Yenner ( 1749 1823 ).

Secolul al XIX-lea cu toate progresele sale dezvoltarea tehnolgica, urbanizarea, aparitia locurilor de munca etc. este insotit de o recrudescenta a saraciei si de lipsa masurilor legale de protectie sociala. In consecinta, miscarile muncitoresti nascute din necesitatea obtinerii unor drepturi sociale si materiale prevad si revendicari sociale precum : dreptul la munca, emanciparea femeii, scolarizarea obbligatorie dar si dreptul la asistenta medicala, asigurarea in caz de accidente de munca si nu in ultimul rand, infiintarea caselor pentru ajutorare - stramosul organizatiilor sindicale.

De-a lungul timpului, conceptul de sanatate va evolua sub influenta unor factori multipli : culturali, sociali, educationali, politici, economici etc. Pana in sec. XX omenirea considera ca a fi sanatos se limita doar la faptul de a nu fi bolnav . De asemenea, o lunga perioada de timp, cand procesele morbide nu puteau fi explicate stiintific, starea de sanatate era considerata un dar divin. In timpurile moderne dreptul la sanatate este considerat comparabil cu dreptul la viata si libertate.

In Declaratia Universala a Drepturilor Omului lansata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite din anul 1949 se consemneaza urmatoarele: Dreptul tuturor persoanelor la un standard de viata adecvat, care sa asigure starea de bine, de sanatate si dreptul la hrana, imbracaminte, locuinta si la ingrijiri medicale

Scurt istoric al ingrijirilor de sanatate in Romania.

Pe teritoriul tarii noastre au fost descoperite dovezi ca inca din cele mai vechi timpuri daco-getii posedau conostinte medicale in vederea tratarii bolnavilor. Astfel, au fost descoperite truse chirurgicale la Gradistea Muscelului si a uneltelor de trepanare craniana la Galatii Bistritei ceea ce dovedeste ca geto-dacii practicau mica chirurgie si in special traumatologia.

Odata cu armatele cuceritoare in urma razboaielor din anii 105-106 d. Chr., in Dacia patrunde si civilizatia romana, ocazie cu care activitatea medicala se va imparti intre medicina sacerdotala si medicina laica.

3 Activitatile de ingrijire medicala erau acordate de catre sclavi, acestia ocupandu-se cu manopere de mica chirurgie si masaje. Dupa parasirea Daciei de catre romani, practicile medicale se vor vulgariza si se va instaura aici o medicina practicata de vraci si babe.

Daca in Peninsula Balcanica, la sud de Dunare, crestinismul a fost raspandit de catre Sfantul Apostol Pavel intre anii 55-66 d. Chr., in teritoriile dintre Dunare si Marea Neagra activitatea misionara de crestinare a fost sustinuta de ctre Sfantul Apostol Andrei, crestinarea fiind un proces desfasurat in decursul sec. II IV d. Chr.

Aflate din punct de vedere spiritual si comercial sub controlul Bizantului, teritoriile locuite de daco-romani au fost influentate in domeniul ingrijirilor medicale si sociale de actre acesta. Apar astfel in acea perioada primele institutii filantropice de asistenta sociala bazate pe caritate precum si primele spitale ( bolnite ) din incinta manastirilor, fiind tratati aici calugarii si laicii saraci.

Atestari documentare arata ca in Transilvania secolului al XIII-lea apar primele spitalele manastiresti la Bistrita, Medias, iar in anul 1292 Cavalerii Ioaniti intemeiaza la Sibiu primul azil-spital. In Muntenia si Moldova, conform atestarilor documentare, bolnitele manastiresti au aparut in sec. al XIV-lea la Tismana si repectiv Neamt.

Azilele mastiresti gazduiau laolalta bolnavi si saraci, iar ingrijirile medicale erau acordate de catre clerici.

Prezenta primilor barbieri , denumire data medicilor Evului Mediu, pe teritoriul tarii noastre este semnalata in anul 1458 in timpul domniei lui Stefan cel Mare si la inceputul sec. al XV-lea in Transilvania la Bistrita. Termenul de doctor provine din lumea germanica, iar la noi pentru prima data denumirea profesiunii medicale este folosita in testamentul lui Radu Voda Serban in anul 1620, pribeag la Viena.

Pe tot parcursul sec. XVI-XVII au existat bogate legaturi medicale intre Transilvania si Moldova, unde din cauza lipsei personalului medico-sanitar erau foarte raspandite ingrijirile de sanatate casnice practicate de catre femeile vindecatoare existente la toate curtile boieresti ale acelor vremuri.

In Moldova, inceputurile unei legislatii medico-sanitare sunt stipulate in Pravila lui Vasile Lupu aparuta la iasi in anul 1646, iar primul spital denumit Sfantul Spiridon este infiintat in anul 1757 tot la Iasi sub domnia lui Constantin C. Racovita.

In Muntenia referiri medico-sanitare apar in timpul domniei lui Matei Basarab la Targoviste in anul 1652, iar primul spital inaugurat in Tarile Romane a fost spitalul Coltea din Bucuresti, inaugurat la 14 decembrie 1704 in timpul spatarului Mihai Cantacuzino.

Secolul al XVIII-lea gaseste Transilvania semifeudala si aflata sub jurisdictia legii austriece. Ea era ramasa in urma din punct de vedere sanitar, iar primele masuri de organizare medico-sociala apar abia la inceputul anilor 1770. In anul 1775 va fi fondat la Cluj Liceul Regesc Medico-Chirurgical , prima unitate de invatamant ce pregatea chirurgi, obstetricieni si moase.

In anul 1837, odata cu infiintarea Spitalului de nasteri din Bucuresti a fost creata si o scoala de moase. Tot in Bucuresti, in anul 1842 pe langa Spitalul Coltea se infiinteaza Scoala de mica chirurgie a dr. Nicolae Kretzulescu, care va fi unificata in 1855 cu Scoala de felceri civili a dr. Carol Davila. Un eveniment important pentru evolutia nursing-ului in Romania il reprezinta infiintarea la Bucuresti in anul 1879 a primei soli de surori de caritate sub denumirea de Institutul moaselor de ocrotire .

De altfel, evolutia nursing-ului in Romania cunoaste o dezvoltare ascendenta prin infiintarea a numeroase scoli si institute in marile orase ale tarii si printr-o imbunatatire a legislatiei nationale.

Nursing comunitar educatie pentru sanatate

De-a lungul anilor, procesul de nursing a evoluat sub influenta schimbarilor sociale, ajungand sa devina in prezent o metoda stiintifica de lucru a asistentului medical. Daca la inceput asistentul desfasura activitati care se bazau numai pe prescrierile medicului, ulterior practica nursingului s-a dezvoltat independent, devenind mai complexa. In procesul de nursing, activitatea asistentului medical presupune luarea unor decizii, asumarea responsabilitatii interventiilor efectuate si controlul actiunilor. Definitia si avantajele nursingului

Procesul de nursing poate fi definit ca fiind un proces organizat si planificat, o metoda rationala de planificare si promovare a interventiilor individualizate in scopul obtinerii unei mai bune stari de sanatate atat pentru individ si familia acestuia cat si pentru comunitate.

Fiind un proces dinamic, deoarece pacientul este o entitate bine definita ce se poate afla in situatii diferite iar asistentul medical desfasoara activitati multiple, procesul de nursing se desfasoara in mai multe etape : aprecierea, diagnosticul de nursing, planificarea, implementarea si evaluarea starii de sanatate a pacientului. Asistentul medical este raspunsator pentru fiecare etapa.

Procesul de nursing este transformat in actiune prin utilizarea planului de nursing, care este un document ce contine informatii referitoare la interventiile planificate pentru pacient.

Avantajele procesului de nursing sunt urmatoarele :

- pentru asistentul medical :

permite luarea deciziilor pentru rezolvarea problemelor pacientului ;

evidentiaza legalitatea actiunilor ;

creste profesionalismul ;

4 creste responsabilitatea ;

ofera satisfactie muncii.

- pentru pacient :

beneficiaza de ingrijiri de calitate in functie de nevoi ;

are asigurata continuitatea ingrijirilor planul de nursing fiind accesibil echipei de sanatate care acorda ingrijirile ;

determina pacientul sa participe la ingrijiri si sa se preocupe de obtinerea unei mai bune stari de sanatate.

Abilitati si cunostinte necesare asistentului in activitatea de nursing

Abilitati necesare utilizarii procesului de nursing ;

- cunoasterea etapelor procesului de nursing ;

conducerea unui interviu pentru obtinerea de date pertinente

observarea sistematica a pacientului ;

utilizarea comunicarii verbale si non verbale ;

capacitatea de a stabili o relatie terapeutica ;

capacitatea de organizare a informatiilor obtinute ;

capacitatea de decizie ;

competenta si profesionalism in efectuarea interventiilor ;

cunoasterea principiilor de baza pentru fiecare interventie planificata.

Cunostinte necesare pentru procesul de nursing :

nevoile bio-fizice, psihologice, socio-culturale si spirituale ale individului ;

etiologia diferitelor probleme ;

semnele caracteristice problemelor de sanatate ;

factorii de risc pentru problemele potentiale ;

valorile normale ale parametrilor de sanatate ;

resursele pentru implementarea strategiilor de nursing ;

tehnicile de nursing ( aparatura, instrumentar, utilizare etc. ) ;

criteriile de evaluare ;

drepturile pacientului.

Activitati desfasurate de asistentul medical in cadrul procesului de nursing :

colectarea informatiilor, verificarea si interpretarea datelor

stabilirea profilului pacientului ;

elaborarea diagnosticului de nursing ;

stabilirea obiectivelor si a prioritatilor ;

selectarea strategiilor de nursing ;

intocmirea planului de nursing ;

linistirea pacientului si acordarea suportului psihic ;

5 efectuarea interventiilor autonome si delegate ;

aprecierea raspunsului pacientului la interventiile efectuate

compararea raspunsului cu criteriile de evaluare ;

la nevoie, reanalizarea si modificarea planului de nursing.

Etapele procesului de nursing

Asa cum se preciza, procesul de nursing se desfasoara in mai multe etape, asistentul medical fiind raspunzator pentru realizarea corecta a fiecareia dintre ele. Etapele procesului de nursing reprezinta de fapt un tot unitar si indivizibil si sunt : Aprecierea este prima etapa, deosebit de importanta si consta din : colectarea, validarea si organizarea datelor, informatiile obtinute fiind folosite in vederea stabilirii :

profilului de sanatate al pacientului si implicit

planul de nursing. Colectarea datelor incepe odata cu primul contact al pacientului cu un serviciu de sanatate si se continua pe toata perioada acordarii ingrijirilor. Informatiile obtinute trebuie sa fie complete, concise, neinterpretabile si vor fi consemnate succint si in termeni stiintifici.

Sursele de obtinere a informatiilor sunt :pacientul considerat sursa principala, dar care uneori ofera date neconcludente (exagereaza ori minimalizeaza durerea);familia acestuia ori persoanele importante pentru el ( este cazul copiilor sau a pacientilor inconstienti );membrii echipei de sanatate medici, asistente etc.;documentatia medicala foaia de observatie, carnetul de sanatate ;literatura de specialitate folosita in vederea obtinerii informatiilor despre diagnosticul medical.

Metodele de culegere a informatiilor sunt : Interviul care poate fi :

- direct, cu intrebari inchise in care pacientul raspunde cu da sau nu sau in cateva cuvinte ;

- indirect, cu intrebari la care raspunsul este mai amplu ;

Oservarea starii fizice, mentale si emotionale a pacientului, a microclimatului si a factorilor care influenteaza starea sanatatii pacientului si poate fi :

- intentionata - planificata sau controlata, ea fiind eficienta in evaluarea efectelor terapeutice ale medicamentelor sau a regimului alimentar ;

- neintentionata - utilizata in orice situatie.

Examenul fizic, efectuat cu scopul aprecierii starii fizice si mentale ale pacientului, prin urmatoarele tehnici :

- inspectia examinare vizuala ;

- ascultatia ascultarea sunetelor produse de organism; ea poate fi efectuata direct ( cu urechea ) sau indirect ( cu stetoscopul ) ;

- palparea efectuata cu cu ajutorul simtului tactil.

Diagnosticul de nursing are la baza datele obtinute in prima etapa si ofera asistentului medical posibilitatea initierii unor activitati de cercetareprecum si a unor interventii independente, bazate pe abilitatile cognitive, pe obiectivitatea si puterea de decizie a asistentului. Procesul de diagnostic presupune : prelucrarea datelor, identificarea problemelor de sanatate ale pacientului si enuntul diagnosticului.

Diagnosticul poate fi clasificat astfel :

actual cuprinde problema actuala a bolnavului si factorii etiologici ;

potential enuntat pe baza istoricului starii de sanatate a pacientului, pe baza cunoasterii complicatiilor bolii si pe experienta asistentului medical ;

posibil utilizat pentru a evidentia un raspuns incert al pacientului la tratament sau legat de factori necunoscuti.

Planificarea este etapa in care se aleg strategiile sau interventiile de prevenire, de reducere sau de eliminare a problemelor de sanatate care au fost identificate si la care participa : asistentul medical, pacientul, familia acestuia precum si alti membri ai echipei de sanatate. Procesul de planificare este flexibil si are urmatoarele componente :

- stabilirea prioritatilor impreuna cu pacientul si care vor tine cont de : valorile(atitudinea si comportamentul fata de sanatate), prioritatile pacientului si resursele disponibile ;

- stabilirea obiectivelor, in vederea directionarii interventiilor de nursing, pe termen scurt, mediu si lung ;

- planificarea strategiilor in scopul alegerii celor mai adecvate interventii in scopul prevenirii, reducerii sau combaterii modificarilor aparute in starea de sanatate a pacientului ;

6 - scrierea planului de nursing are ca scop : orientarea spre ingrijiri individualizate, promovarea continuitatii ingrijirilor, evaluarea activitatii asistentului medical.

Implementarea este etapa in care planul de nursing este pus in aplicare, realizarea cu succes ale etapei fiind dependenta de cunostintele si priceperea asistentului medical, cu respectarea urmatoarelor principii :

- actiunile vor fi adaptate in mod individual, pentru fiecare pacient in parte ;

- interventiile de nursing trebuie sa fie inofensive pentru pacient si cu luarea tuturor masurilor de prevenire a accidentelor ;

- actiunile de nursing trebuie efectuate cu implicarea pacientului in luarea deciziilor si cu respectarea demnitatii acestuia;

- nu vor fi efectuate interventii in mod mecanic si fara cunoasterea rationamentului stiintific.

Activitatile desfasurate in aceasta etapa sunt :

- continuarea de catre asistentul medical a culegerii de informatii despre starea de sanatate a pacientului ;

-efectuarea interventiei cu competenta si cu respectarea protocolului stabilit precum si a principiilor de baza ale muncii asistentului medical ;

- notarea interventiei in planul de nursing ;

- mentinerea la zi si actualizarea permanenta a planului de nursing.

Evaluarea procesului de ingrijire este etapa in care se face o apreciere asupra rezultatelor obtinute in starea de sanatate a pacientului in functie de obiectivele propuse initial. Evaluarea se face cu regularitate si la intervale periodice dinainte stabilite, rezultatele acesteia fiind :

- obiectivele au fost atinse in totalitate caz in care asistentul medical va decide asupra interventiilor ce vor fi efectuate in continuare ;

- obiectivele au fost atinse partial ;

- obiectivele nu au fost atinse.

In situatia ultimelor doua cazuri, asistentul medical va reanaliza planul de nursing privind :

listarea obiectivelor ;

aprecierea capacitatilor pacientului in raport cu obiectivele ;

discutarea cu pacientul a rezultatelor obtinute ;

identificarea factorilor care au impiedicat progresele pacientului ;

identificarea noilor probleme aparute.

PARTICULARITATILE CRESTERII SI DEZVOLTARII COPILULUI Mecanismul si legile cresterii si dezvoltarii

Cresterea si dezvoltarea constituie un proces dinamic, inceput din momentul conceptiei produsului uman si continuat pana la maturitate. Cresterea are doua componente :

cresterea cantitativa si

cresterea calitativa.

Cresterea cantitativa se realizeaza prin procesul de inlocuire a masei organice lezate, pe tot parcursul vietii, cu marirea greutatii si lungimii organismului. Cresterea se relizeaza prin : hiperplazie ( proliferare celulara ) si hipertrofie ( cresterea de volum celular ).

Cresterea calitativa presupune diferentiere celulara. Mecanismul cresterii si dezvoltarii este conditionat genetic. ADN ul detine si transmite informatia genetica ARN ului mesager la nivelul nucleului. Procesul de transcriptie se face pe o singura catena a ADN ului si este catalizat de o enzima numita transcriptaza.

Multiplicarea celulara se realizeaza prin mitoza pentru celulele somatice si prin meioza pentru celulele sexuale.

Diferentierea celulara consta in aparitia de celile specializate pentru o anumita functie.

Legile cresterii :

1. legea alternantei : segmentele corpului nu cresc toate in acelasi timp, ci alternativ ( membrele superioare nu cresc in acelasi timp cu cele inferioare ) ;

7 2. legea proportiilor : pentru fiecare perioada a copilariei exista un anumit ritm de crestere ( mai accelerata la 0 3 ani, mai lenta intre 5 si 7 ani ) ;

3. legea antagonismului morfologic si ponderal : in perioada de crestere, diferentierea antagonica este redusa ;

4. legea creserii inegale : fiecare segment al corpului are propriul sau ritm de crestere.

Factori care determina si influenteaza crestera si dezvoltarea A. Factori exogeni :

1. Alimentatia este unul dintre factorii care influenteaza cresterea inca din timpul vietii intrauterine. Deficientele in dieta mamei vor avea mai tarziu reprecursiuni asupra starii de nutritie a fatului. Subnutritia mamei va determina nasterea de copii cu greutate si lungime mai mica fata de normal. Efectul malnutritiei intrauterine se va reflecta si asupra dezvoltarii nervoase superioare a copilului, deoarece in perioada intrauterina si primele 6 luni postnatal, celulele nervoase se multiplica, la fel conexiunile dendritice, creste numarul de celule neurogliale si are loc mielinizarea. Subnutritia calitativa a gravidei poate dtermina embriopatii si fetopatii.

2. Mediul geografic influenteaza cresterea prin conditii de microclimat : aer, soare, lumina, temperatura, umiditate, presiune atmosferica, raze ultraviolete. Efectele sunt mai mari in primii 5 ani de viata. Climatul excesiv se asociaza cu o talie mica, pe cand climatul temperat este favorabil dezvoltarii in lungime.

3. Factorii socio economici care influenteaza cresterea staturo ponderala sunt : conditiile sanitare, morbiditatea infectioasa si parazitara, alimentatia, locuinta, stresul, prfesia parintilor, dinamica sociala, situatia financiara.

4. Factorii afectiv educativi : climatul familial calm, optimist, care incurajeaza actiunile copilului va favoriza dezvoltarea acestuia in timp ce climatul conflictual ( familii dezorganizate ) va contribui la un ritm de dezvoltare intarziat.

5. Exercitiile fizice aplicate din primul an de viata, la inceput sub forma masajelor, apoi a gimnasticii pentru sugar, iar pe masura ce copilul creste a unui sport adaptat posibilitatilor lui, au un rol de stimulare a cresterii si dezvoltarii.

6. Noxele chimice, radiatiile, diversele traumatisme influenteaza negativ cresterea si dezvoltarea. In categoria factorilor chimici sunt incluse atat medicamentele si drogurile consumate de mama cat si poluantii la care aceasta poate fi expusa. O atentie deosebita trebuie acordata medicamentelor administrate in timpul sarcinii De exemplu : excesul de vitamina A poate da defecte de inchidere a structurilor ( spina bifida ) ; aspirina administrata in primele 2 luni de sarcina produce malformatii ; administrarea progesteronului in scopul prevenirii iminentei de avort poate da malformatii cardiace si masculinizarea organelor genitale la embrionii de sex feminin.

7. Factorii culturali pot avea efecte limitative in dezvoltarea copilului.

Factori endogeni :

1. Factorii genetici ( ereditatea ) conditioneaza partial talia definitiva si dimensiunile copiilor la diferite varste, ca si ritmul menstruatiei si momentul instalarii ei. Ei au un rol major in determinarea inteligentei, fapt dovedit de gemenii monozigoti crescuti separat, in conditii diferite de mediu si care au acelasi coeficient intelectual.

2. Factorii hormonali intervin atat in timpul vietii intrauterine cat si post natal. Hormonii fetali au un rol minor in dezvoltare. Hormonii materni provin din hormonii placentari si hormonii produsi de organismul mamei care traverseaza bariera placentara. Placenta produce gonadostimuline care vor influenta dezvoltarea gonadelor fetale si prolactina, care are efect asemanator cu STH asupra cresterii fetale. STH, glucocorticoizii si mineralcorticoizii traverseaza bariera placentara in timp ce insulina si hoemonii tiroidieni trec in cantitate redusa. Dupa nastere, controlul cresterii si dezvoltarii copilului se afla sub influenta hormonilor axului hipotalamo hipofizara.

C. Factori patologici :

Cresterea si dezvoltarea pot fi influentate de o serie de factori patologici cum ar fi : anomalii cromozomiale, afectiuni viscerale cronice cu evolutie prelungita.

Etapele cresterii si dezvoltarii copilului

Evolutia generala a dezvoltarii copilului cunoaste 4 perioade si anume :

1. perioada intrauterina cu 2 etape :

- embrionara : 0 12 saptamani ;

- fetala : 13 sapatamani pana la nastere.

2. prima copilarie : de la nastere la 3 ani, cu urmatoarele etape:

- etapa neonatala : 0 28 de zile ;

- etapa de sugar : 29 zile 12 luni ;

8- anteprescolar : 1 3 ani ;

3. a doua copilarie :

- perioada prescolara : 3 6 7 ani ;

13- 15 ani baietii

- adolescenta : dupa 14 ani ( fetele ) si 15 ani ( baietii ) si pana la terminarea cresterii.

- 4. a treia copilarie :

- - etapa de scolar mic : 6 11 ani - fetele

- 6 13 ani - baietii

- - etapa de scolar mare : 11 14 ani fetele

- Cresterea si dezvoltarea intrauterina.Dupa fecundare, oul migreaza in primele 7 zile de-a lungul trompei uterine si se fixeaza in mucoasa postero-superioara a uterului.

- In primele 2 saptamani de la fecundatie zigotul se transforma in blastocist. Blastocistul are la exterior trofoblastul iar in interior discul embrionar. Discul embrionar se va diferentia in ectoderm si endoderm rezultand:

- prin diferentierea ectodermului vor lua nastere tubul neural, epidermul, anexele, glandele mamare si salivare;

- din tubul neural se vor forma sistemul nervos, retina, urechea interna, hipofiza si epifiza;

- din endoderm se vor forma tubul digestiv si glandele anexe, aparatul respirator, tiroida si paratiroidele.In saptamana a 3-a se formeaza mezodermul si din el vor lua nastere muschii, sistemul osteo-articular, rinichii, suprarenalele, caile excretorii, seroasele, sistemul vascular, organele hematopoetice si limfoide.Bataile cordului incep in jurul varstei de 4 saptamani, iar in perioada sapt. 4 8 se produce o diferentiere rapida, conturandu-se trunchiul, capul, articulatiile degetelor de la maini si picioare, gura, nasul, ochii si urechile. Din saptamana a 13 a se considera inceputul vietii fetale, durata normala a sarcinii fiind de 28 + / - 10 zile sau 40 42 de saptamani. Cresterea in greutate este mai lenta in primele doua trimestre si mai accentuata in ultimul trimestru, in timp ce cresterea in lungime este mai mare in primele doua trimestre si mai lenta in trimestrul al treilea al vietii intrauterine. La nastere nou nascutul normal are o greutate de 2800 4000 de grame si o lungime de 48 52 de cm.

Cresterea si dezvoltarea in perioada copilariei.

1. Perioada neonatala este caracterizata printr-un ritm rapid de crestere in greutate si lungime a nou-nascutului, astfel ca la sfarsitul primei luni de viata, copilul are un castig ponderal de 500 750 de gr., si 5 cm. in lungime.

2. Perioada de sugar este caracterizata printr- un ritm de crestere accelerat.

Cresterea in greutate pana la varsta de 1 an se face astfel :

in lunile 1 4 cu cate 750 gr. / luna ;

in lunile 5 8 cu cate 500 gr. / luna ;

in lunile 9 12 cu cate 250 gr. / luna .

Cresterea in lungime se face in fiecare luna astfel :

in lunile 1 4 in proportia 5 4 3 2 cm. / luna ;

in lunile 5 12 cate 1 cm. / luna.

Dentitia de lapte ( temporara ) incepe este compusa din 20 de dinti. In primul an de viata apar in ordine urmatorii dinti :

incisivii mediani inferiori ( 2 ) la 6 8 luni ;

incisivii mediani superiori ( 2 ) la 8 10 luni ;

incisivii laterali ( 4 ) la 10 12 luni.

In decursul primului an de viata se va imbunatati functia aparatului digestiv si, prin aparitia dentitiei, se va trece de la alimentatia exclusiv lactata la alimentatia diversificata. Tot in aceasta perioada se imbunatateste apararea antiinfectioasa prin aparitia anticorpilor proprii. Copilul isi diversifica mijloacele de comunicare cu cei din jurul sau printr-o dezvoltare neuropsihica si motorie rapida.

Perioada de copil mic ( anteprescolar ) se caracterizeaza prin faptul ca ritmul de crestere este mai lent in aceasta perioada, atat pentru cresterea in greutate cat si in lungime.

9 Astfel, copilul va creste cu 2,5 3 Kg. / an in greutate si cu 10 12 cm. / an in lungime. In aceasta perioada se definitiveaza eruptia dentara, astfel ca la varsta de 2 ani copilul va avea 14 16 dinti.

Ordinea eruptiei dentare este urmatoarea :

primii molari de lapte ( 4 ) intre 18 24 luni ;

caninii ( 4 ) apar intre 8 24 luni ;

al doilea rand de molari ( 4 ) intre 24 30 luni .

Se perfectioneaza activitatea neuropsihica si motorie, se dezvolta limbajul si relatiile afective. Catre varsta de 1 an, copilul foloseste cu adresabilitate primele cuvinte simple, formate din 2 silabe ( ma-ma, ta-ta, pa-pa etc. ).

In primii 3 ani de viata, progresele inregistrate in invatarea vorbirii se vor concretiza in elaborarea de propozitii, la in ceput din 2 -3 cuvinte si apoi din ce in ce mai complexe.

Perioada prescolara ( a 2-a copilarie ) este caracterizata de o crestere mai lenta. Membrele cresc alternativ, la 3 ani cele superioare, iar la 4 ani cele inferioare. Limbajul se perfectioneaza. La 4 ani, copilul isi stabileste o anumita independenta si se adapteaza la programul zilnic fixat de adulti. Catre 6 ani, toate functiile motorii sunt stapanite fara dificultate si apare gandirea logica.

Cresterea si dezvoltarea in perioada scolara.

In aceasta perioada, cresterea in greutate se face in medie cu 3,5 Kg. / an, iar in inaltime cu 6 cm. / an. In jurul varstei de 7 ani erupe primul dinte permanent si primul molar. Incepand de la aceasta varsta inlocuirea dintilor se face cu un ritm de aprox. 4 dinti / an, pe o perioada de 5 ani. Cel de-al doilea molar permanent erupe la varsta de 14 ani, iar al 3 lea molar poate sa nu apara nici pana la 20 de ani.

Odata cu detasarea de familie, copilul incepe sa-si petreaca mai mult timp in afara acesteia, la scoala sau la joaca. Apar situatii conflictuale intre parinti si copii.

Dezvoltarea copilului la pubertate.

In aceasta perioada au loc transformari de maturare fizica, cognitiva si psihosociala. Pubertatea se incheie odata cu aparitia primei menstruatii ( menarha ) la fete si a spermatogenezei la baieti.

Apar caracterele sexuale secundare : se dezvolta organele genitale externe, pilozitatea pubiana, axilara, faciala ( la baieti ), iar la fete se dezvolta sanii si pilozitatea pubiana. Odata cu dezvoltarea caracaterelor sexuale secundare, copilul trece printr-o perioada de crestere accelerata in greutate si inaltime, corespunzatoare intrarii in actiune a hormonilor sexuali.

Se schimba raportul trunchi membre ( datorita vitezei de crestere diferite pentru cele doua segmente ) iar tipul de dispozitie a grasimii si silueta adolescentului incepe sa semene cu a unui tanar de sex masculin sau feminin.

Apar modificari comportamentale care vor defini temperamentul tanarului. Creste tendinta la actiuni independente si spiritul de initiativa si se dezvolta capacitatea de sinteza si abstractizare.

La sfarsitul pubertatii organismul este apt pentru reproducere si intra intr-o noua etapa ADOLESCENTA.

ACTIVITATI SPECIFICE ASISTENTULUI MEDICAL.

ASPECTE ALE INGRIJIRII NOU NASCUTULUI SI SUGARULUI. Activitati specifice asistentului medical.Exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moasa si profesiei de asistent medical este reglementata prin Ordonanta de Urgenta nr. 144 / 2008 publicata in Monitorul Oficial nr. 785 din 24. 11. 2008. In art. 2 al prezentului act normativ se precizeaza ca : - termenul de asistent medical generalist desemneaza numai titularii unuia dintre titlurile oficiale de calificare prevazut in Anexa nr. 1 a Ordonantei, abilitati sa acorde ingrijiri generale de sanatate ; - termenul de moasa desemneaza numai titularii unuia dintre titlurile oficiale de calificare prevazute in Anexa 2 a Ordonantei.

Conform art. 6 din OU nr. 144 / 2008, activitatile exercitate cu titlul profesional de asistent medical generalist sunt :

a) stabilirea nevoilor de ingrijiri generale de sanatate si furnizarea de ingrijiri medicale de sanatate de natura preventiva, curativa si de recuperare ;

b) administrarea tratamentului conform prescriptiei medicului;

c) protejarea si ameliorarea sanatatii;

d) elaborarea de programe si desfasurarea de activitati de educatie pentru sanatate;

e) facilitarea actiunilor pentru protejarea sanatatii in grupuri considerate cu risc;

f) desfasurarea activitatilor de cercetared in domeniul ingrijirilor generale de sanatate de catre asistentii medicali generalisti licentiati;

g) participarea la protejarea mediului ambiant

h) intocmirea de rapoarte scrise referitoare la activitatea specifica desfasurata;

10

i) organizarea si furnizarea de servicii de ingrijiri de sanatate comunitare;

j) participarea asistentilor medicali generalisti abilitati ca formatori la pregatirea teoretica si practica a asistentilor medicali generalisti in cadrul programului de educatie continua;

k) pregatirea personalului sanitar auxiliar;

l) desfasurarea de activitati de educatie in institutii de invatamant pentru pregatirea viitorilor asistenti medicali;

Conform art. 4 din OU nr. 144 / 2008, profesia de moasa presupune exercitarea urmatoarelor activitati :

a) asigurarea unei bune informari si consilierea in materie de planificare familiala; b) diagnosticarea sarcinii, supravegherea sarcinii normale, efectuarea examinarilor necesare pentru supravegherea evolutiei sarcinii normale ;

c) prescrierea sau consilierea privind examinarile necesare celei mai timpurii diagnosticari posibile a sarcinilor cu risc;

d) stabilirea unui program de pregatire a viitorilor parinti si consilierea lor in materie de igiena si alimentatie, asigurarea pregatirii complete pentru nastere ;

e) ingrijirea si asistarea mamei in timpul travaliului si monitorizarea starii fetusului in utero prin mijloace clinice si tehnice adecvate;

f) asistarea nasterii normale inclusiv, la nevoie, efectuarea epiziotomiei si in cazuri de urgenta, practicarea nasterii in prezentatie pelvina ;

g) recunoasterea la mama sau la copil a semnelor de anuntare a unor anomalii care necesita interventia unui medic si dupa caz, asistarea acestuia ; luarea masurilor de urgenta care se impun in absenta medicului, in special extragerea manuala a placentei, urmata eventual de examinarea manuala a uterului ;

h) exminarea si ingrijirea nou nascutului ; luarea tuturor initiativelor care se impun in caz de nevoie si practicarea dupa caz a resuscitarii imediate ;

i) ingrijirea mamei, monitorizarea progreselor mamei in perioada postnatala si acordarea tuturor sfaturilor utile privind cresterea nou nascutului in cele mai bune conditii ;

j) acordarea ingrijirilor prescrise de medic ;

k) elaborarea rapoartelor scrise necesare ;

l) desfasurarea de catre moasele licentiate de activitati de educatie in institutii de invatamant pentru pregatirea viitoarelor moase.

In principal, asistentul medical generalist in cadrul cabinetului de medicina de familie are urmatoarele atriburii :

asistarea medicului la efectuarea investigatiilor clinice, efectuarea explorarilor functionale, realizarea investigatiilor paraclinice uzuale, programarea pacientilor pentru investigatii de specialitate, administrarea tratamentelor, interventii in situatii de urgenta, monitorizarea starii pacientului, completarea documentelor de evidenta a medicamentelor, de evidenta a pcientilor si de observatie clinica medicala, prevenirea creerii focarelor de infectie, sterilizarea instrumentelor si a materialelor, administrarea medicamentelor si a meterialelor consumabile, asigurarea conditiilor igienico-sanitare generale la locul de munca, asigurarea conditiilor necesare desfasurarii tratamentelor si recoltarilor.

Aspecte ale ingrijirii nou nascutului si sugarului

Examenul clinic al nou nascutului

ANAMNEAZA ( Istoricul ) in majoritatea bolilor pediatrice este cea mai importanta etapa pentru conturarea diagnosticului.

Istoricul se obtine de la mama sau de la persoana care ingrijeste copilul sau uneori, se poate obtine chiar de la copilul insusi.

In stabilirea istoricului de un real folos sunt si : carnetele de sanatate ( in care sunt consemnate diferite instantanee din evolutia bolnavului), foile vechi de observatie ( in situatia reinternarii bolnavului in aceeasi clinica ), biletele de externare etc. Istoricul bolii trebuie sa reprezinte o inregistrare detaliata, clara si cronologica a momentelor principale din evolutia bolii si a bolnavului, precum si a implicatiilor acesteia asupra familiei si va contine referiri la :

Antecedentele personale :

a ) - antenatale :

- varsta mamei la nasterea copilului;

- rangul copilului ( cel mai mare risc pentru copil este la prima srcina )

- antecedente patologice ale mamei in timpul sarcinii ( toxemia gravidica, diabetul matern, infectii meterne ce se pot transmite transplacentar la fat

- medicamente primite de mama in cursul sarcinii ( citostatice, anticonvulsivante, hormoni etc. )

11

- Rh negativ al mamei

b ) - intranatale :

- se refera la modul in care a decurs sarcina, durata ei in saptamani, felul si durata travaliului, prezentatia, greutatea, lungimea si perimetrele copilului la nastere, eventuale interventii obstetricale ( aplicarea de forceps, cezariana ), anestezice aplicate mamei, scorul Apgar al n.n la nastere etc.

c ) - neonatale :

- se refera la patologia n.n in maternitate; se va nota momentul cand a fost pus la san, scaderea fiziologica in greutate, data aparitiei icterului neonatal, durata si intensitatea lui,eventuale interventii pentru influentarea lui ( expunere la UV, exanghinotransfuzie ), durata spitalizarii, greutatea in ziua externarii din maternitate, eventualele dificultati de alimentatie a n.n.

alimentatia copilului :- exclusiv la san; - mixta ;- artificiala

( momentul introducerii, preparatul folosit si modul de utilizare )

- aspectul curbei ponderale ;

- momentul diversificarii alimentatiei, tipul si ordinea in care au

fost introduse alimentele noi, cum au fost primite de copil, eventualele tulburari digestive aparute, orarul meselor, eventuale particularitati alimentare

- supraalimentarea copilului obez trebuie evidentiata in anamneza

- in cazul unor boli cronice care presupun regim alimentar permanent se vor pune intrebari privind respectarea lui.

- patologice : se refera la eventuale accidente, intoxicatii, reactii alergice, convulsii, boli infectioase, infectii recurente ( respiratorii sau digestive ) ce pot avea ca substrat malformatii sau deficit al apararii imune

Conditiile de viata - se refera la : conditiile de igiena la domiciliu, studiile mamei, nivelul de educatie sanitara, starea psihica a mamei, existenta unor situatii conflictuale in familie sau la scoala, boala cronica a unuia dintre parinti, delincventa apartinatorilor, boli psihice in familie, decesul unui parinte sau al unui copil din familie, eventualele situatii de copii hiperprotejati sau neglijati trebuie semnalate etc.

Antecedente heredo-colaterale :

- starea sanatatii mamei si tatalui : eventualele afectiuni cronice

- starea sanatatii fratilor

- manifestari patologice caracteristice bolilor cu transmitere genetica constatate si la alti membri din familie.

EXAMENUL FIZIC

Cu ocazia acestuia, se apreciaza daca starea generala a copilului este foarte buna, buna, satisfacatoare, mediocra sau grava.

In cazul abolirii constientei, se impune evaluarea de urgenta a functiilor vitale ( respiratie si batai cardiace ).

In etapa urmatoare se vor consemna unele masuratori : temperatura rectala sau axilara, greutatea, talia, perimetrele, indicele ponderal, pulsul, numarul de respiratii / min., val. TA.

Examenul fizic sistematic se face pe aparate si sisteme.

Examinarea tegumentelor presupune dezbracarea completa a nou nascutului si identificarea eventualelor pete acromice sau hiperpigmentare, a eruptiilor cutanate, a leziunilor dermatologice, a cicatricilor recente sau definitive.Tesutul celular subcutanat va fi examinat la nivelul pliului abdominal sau la nivelul bratului si va fi apreciat prin grosime, elasticitate si turgor.

Faciesul poate fi sugestiv pentru boli cu transmitere genetica.

Ochii se examineaza convergenta oculara, dimensiunea comparativa a pupilelor si modificarea dimensiunilor acestora sub influenta luminii ( reflexul fotomotor ); pozitia fantelor palpebrale.

Urechile pozitia si morfologia pavilioanelor auriculare.

Nasul se examineaza prin inspectie.

Gura presupune inspectia buzelor, a mucoasei bucale, a gingiilor, a limbii, a palatului si a fundului de gat ( lueta, lojele amigdaliene, peretele posterior al faringelui ) prin utilizarea apasatorului de limba.

12

Examenul va fi completat cu palparea ganglionilor limfatici laterocervicali, retroauriculari, occipitali, submentonieri, submaxilari, supraclaviculari.

Toate datele examenului clinic (istoricul si examenul fizic) vor fi consemnate in fisa de consultatie a pacientului, care va fi utilizata ori de cate ori acesta se va prezenta la cabinetul medical.

Aspectul nou-nascutului la termen vezi puericultura .

Nou nascutul cu risc. Nou nascutul cu risc este acel n.n. care este in pericol de morbiditate si mortalitate mai ridicata decat la ceilalti copii de aceeasi varsta. Datele obtinute din anamneza trebuie sa fie foarte bine cunoscute, atat dinaintea nasterii cat si dupa nastere, deoarece la nivelul cabinetului medicului de familie sunt necesare aplicarea unor masuri active de supraveghere diferentiata in functie de factorii de risc. Acestia pot avea la baza :

a. Cauze materne :

1. varsta mamei peste 40 de ani; sub 16 ani ;

2. factori personali :

- nivel socio economic scazut

- fumatul

- consumul de alcool / droguri

- subalimentatie

- activitatea profesionala ( stres, noxe, activitate fizica prelungita si grea )

- multiparitate

- nasteri premature sau cu feti morti

3. boli ale mamei : diabet, boli renale, cardiace, pulmonare, tratamente ,edicamentoase cronice, sangerari in al 3-lea trimestru de sarcina, ruptura prematura de membrane amniotice, infectii virale ( HIV, hepatite )

b. Cauze fetale :

- prematuritatea ; - posmaturitatea ;

- macrosomia ; - pozitii fetale anormale ;

- boli si malformatii congenitale ;

- conditii legate de nastere si expulzie :

- HTA materna ;

- travaliu precipitat / prelungit ;

- prezentatie anormala ;

- tetanie uterina ;

- lichid amniotic contaminat cu meconiu ;

- operatie cezariana ;

- analgezie obstetricala ;

- anomalii de placenta ( mica, mare, praevia ). - conditii imediate perinatale :

- prematuritate / postmaturitate ; -soc neonatal; - infectia lichidului amniotic ; - Apgar mic la 1 min. sau 5 min. dupa nastere.

Ingrijirile acordate nou nascutului la domiciliu.

Educatie pentru sanatate.

In cadrul obligatiilor de serviciu nursei ii revin sarcini privind urmarirea evolutiei nou nascutului dupa externarea din maternitate, recunoasterea la mama si copil a semnelor de anuntare a unor anomalii care necesita interventia unui medic precum si acordarea tuturor sfaturilor necesare parintilor nou nascutului privind cresterea acestuia in cele mai bune conditii.

13

Cu ocazia vizitelor la domiciliu nou nascutului si sugarului, asistenta trebuie :

- sa instruiasca mama in vederea efectuarii ingrijirilor necesare;

- sa verifice daca informatiile comunicate au fost intelese de catre mama ;

- sa motiveze mamei importanta acestor ingrijiri ;

- sa evalueze starea de sanatate precum si gradul de crestere si dezvoltare a copilului.

In cadrul instruirii efectuata de catre nursa, vor fi abordate urmatoarele aspecte :

- asigurarea conditiilor de mediu corespunzatoare :

- camera separata, calduroasa, luminata corespunzator, temperatura optima, curatenie ;

- alimentatia :

- sa se faca la aceleasi ore ;

- sa se insiste pentru alimentatia naturala la san deoarece laptele matern asigura pe deplin necesitatile nutritionale ale bebelusului si contine anticorpi care asigura acestuia protectie impotriva infectiilor ;

- daca mama nu are suficient lapte ( curba ponderala stagneaza sau chiar regreseaza ) sau daca sufera de unele boli ( TBC pulmonar activ, cancer, afectiuni psihice grave, insuficienta renala, infectie cu HIV ) este necesara alimentatia artificiala ; laptele praf va fi administrat la recomandarea medicului si vor respectate cu strictete regulile de igiena ( inainte si dupa utilizare, biberoanele si tetinele vor fi sterilizate prin fierbere ) ;

- igiena corporala baia :

- prima baie se va efectua dupa caderea bontului ombilical ;

- baia se va face zilnic la aceeasi ora, de preferinta seara ;

- temperatura camerei 22 24 grade C. ;

- temperatura apei in jur de 35 grade C. ;

- dupa baie, uscarea tegumentelor se va face prin tamponare cu prosoape, ochii se vor sterge cu compresa sterila dinspre unghiul exterior spre celinterior , cate o compresa pentru fiecare ochi; deoarece bebelusii respira numai pe nas pana la 1 an, igiena nasului este deosebit de importanta ( in fiecare nara se pune ser fiziologic dupa care se aspira secretiile cu o pompita speciala ); orificiile auditive se vor curata cu tampoane de vata nu cu betisoare ;

- lenjeria de corp va fi din bumbac, adecvata varstei si anotimpului, usor de manevrat, va fi spalata zilnic, fiarta si calcata ;

- somnul :

- deoarece in primele luni de viata exista un risc mare de accidente, pana la 6 luni sugarul este bine sa doarma in aceeasi camera cu parintii ;

- el va fi culcat pe o parte, nu pe spate sau pe burtica, iar pana la 2 ani nu va fi culcat pe perna ;

- patul copilului nu trebuie asezat langa surse de caldura ;

- camera va fi aerisita ; este interzis fumatul in camera bebelusului si nu vor exista excitanti optici sau acustici ;

- se va evita prelungirea starii de veghe, care poate determina plans si agitatie.

De ce plange copilul ? Plansul este primul mod de comunicare al copilului prin care isi face cunoscute unele nevoi, in care cea mai imortanta este foamea. Mai poate plange :

- din cauza iritatiei date de scutece ;

- din cauza colicilor ;

- daca au febra ;

- daca le este sete ;

- cand sunt obositi ;

- cand le ies dintisorii ;

14

- cand se plictisesc ?

Sindromul mortii subite la sugar ( SIDS )

Sindromul mortii subite la sugar reprezinta moartea inexplicabila a unui bebelus aparent sanatos in primul an de viata.

In majoritatea cazurilor, decesele au loc la copii cu varste intre 2 si 4 luni, in timpul noptii si mai ales iarna.

Pentru a preintampina acest sindrom, mama va fi instruita cu privire la urmatoarele aspecte :

in camera copilului nu se va fuma ;

copilul nu va fi imbracat excesiv de gros, iar temperatura camerei nu va depasi 22 grade C ; incalzirea excesiva a camerei contribuie semnikficativ la aparitia SIDS ;

copilul va fi pozitionat la capatul patutului, astfel incat acesta sa nu se poata rasuci sub paturi ;

sub capul copilului nu va fi folosita perna ;

nu vor fi intrebuintate paturi de lana sau huse lanoase sau mitoase ;

pentru patut vor fi folosite saltele mai tari ;

mama va fi sfatuita sa nu adoarma cu copilul la san .

DIAGNOSTICE DE NURSING ALE COPILULUI SI INTERVENTIA NURSEi

Elemente de apreciere a starii de boala

Premisa pentru o buna colaborare intre asistentul medical si parintii copilului este relatia de incredere reciproca. Asistentul care viziteaza copilul bolnav instruieste in amanunt mama conform indicatiilor medicului, efectueaza o parte din tratament si demonstreaza practic tehnicile de ingrijire pe care mama trebuie sa le aplice.

Nursa nu trebuie sa ezite sa demonstreze mamelor mai nepricepute cateva tehnici ca : infasatul, tratamentul eritemului fesier, baile medicamentoase, alimentarea copilului bolnav, prepararea unor alimente dietetice, aplicarea de invelisuri hidroterapeutice sau pansamente,tehnica de administrare a unor medicamente, masurarea temperaturii corporale etc.

Parintii au obligatia de a respecta cu constiinciozitate absoluta recomandarile si prescriptiile medicului.

Cand nu se poate baza pe colaborarea parintilor, medicul va inclina sa recomande internarea in spital, chiar pentru afectiuni care ar putea fi tratate in familie sau ambulator. Insa daca familia ofera conditii favorabile in ceea ce priveste starea materiala si nivelul de instruire generala a parintilor este corespunzator, pot fi tratate la domiciliu afectiuni usoare, unele boli infecto contagioase necomplicate, afectiuni cronice si in general, orice imbolnavire care nu pune in pericol imediat viata copilului. In acest sens, cu ocazia vizitelor efectuate la domiciliu de catre medicul de familie si de asistentul medical, ei vor forma un bagaj minim de cunostinte necesar parintilor despre bolile copiilor.

Odata instruiti, parintii nu vor neglija unele manifestari de boala serioasa si nici nu vor apela in mod abuziv la prezenta medicului. Instructajul va consta in prezentarea unor manifestari patologice care vor permite parintilor sa sesizeze din timp localizarea principala a bolii, precum si influenta ei asupra intregului organism al copilului, astfel :

Starea generala si comportamentul copilului bolnav pot fi usor observate de catre parinti, in primul rand daca ele sunt modificate fata de starea normala zilnica, apoi prin observarea :

a) faciesului copilului, care poate exprima durere, teama, dificultate in respiratie, tristete, privirea poate fi inexpresiva, ratacita ;

b) tusea, raguseala, dificultatea mare in respiratie ( dispneea ) precum si existenta unor zgomote ce insotesc respiratia sunt alte indicii alarmante ;

c) miscarile copilului sanatos sunt vioaie, viguroase, cu pozitie fireasca frecvent schimbatoare ; lipsa de miscare, o pozitie anormala pecare copilul bolnav o schimba rar sau cu dificultate poate fi cauzata de o durere intensa sau poate fi legata de o suferinta a sistemului nervos ;

d) convulsiile sunt manifestari repetate caracterizate prin miscari tonico-clonice ce pot apare in cadrul unor stari febrile la sugari si copilul mic ( convulsii febrile ) sau in cursul unor infectii acute ale sistemului nervos central ( meningita, encefalita ).

Culoare si consistenta pielii copilul normal are pielea de culoare roz, este uscata, neteda si ferma. Patologic pot apare :

a) paloare determinata de anemie, de o tulburare a circulatiei sangelui, de o boala a inimii sau a rinichilor. Sub influenta firgului, tegumentele pot lua aspect marmorat ( pete albicioase si violacee ) ;

b) culoare rosie a intregii suprafete corporale se observa in caz de febra ;

15

c) roseata in pete survine in cursul bolilor eruptive ( rujeola, rubeola, scarlatina ; in aceasta situatie se va urmari intensitatea, dimensiunea, forma si distribuirea petelor eruprive pe suprafata corpului, precum si locul de aparitie si modul cum se extind ;

d) culoarea vinetie ( cianoza ) poate apare :

- in timpul imbaierii la copii cu nutritie deficitara si este un semn ca le este frig ;

- cianoza marcata insotita de stare generala modificata si dificultati de respiratie ale copilului reprezinta o stare grava cu pericol vital ;

- la copiii cu malformatii congenitale ale inimii exista o cianoza permanenta ;

e) petele violacee circumscrise pot fi de natura traumatica sau pot insoti o serie de boli generale grave, fiind expresia unei tulburari ale coagulabilitatii sangelui ;

f) coloratia galbuie sau galben portocalie a tegumentelor ( icterul ) apare :

- la nou nascut icterul fiziologic ;

- in hepatita virala ;

- in anemia hemolitica ;

- in cadrul unor malformatii ale cailor biliare ;

- in urma unor regimuri prelungite cu supa de morcovi ( carotinemie ) in aceasta situatie, sclerele nu sunt colorate in galben;

g) consistenta pielii la copilul sanatos este ferma, pliul cutanat prin pensare intre doua degete dispare imediat ;

- in starile de deshidratare pliul cutanat este lenes, copiii au ochii incercanati si infundati in orbite ;

- edemele ( excesul de lichide ) se observa cu precadere la nivelul pleoapelor, la gambe si la nivelul organelor genitale si apar in special in bolile renale ;

- pielea umeda apare in starile febrile; cand este localizata la palme si talpi cu precadere - este semn de rahitism.

. Modificari ale suprafetei cutanate :

- aparitia unor vezicule cu continut clar apoi tulbure-purulent ce se acopera rapid cu o crusta sunt intalnite in varicela ;

- vezicule mai mari ce se acopera cu o crusta galbena sunt caracteristice pentru impetigo ( bube dulci ) ;

- tumefactie dureroasa dura in varful careia apare un punct galben este tipica pentru furuncul ;

- eruptie in placarde de 1 3 cm. cu margine rosie insotita de prurit accentuat urticarie ; poate fi si o reactie alergica la unele substante externe ( intepatura de urzici sau de insecte ) sau ca urmare a intolerantei la unele alimente ;

Febra reprezinta temperatura corpului (masurata rectal), care depaseste valoarea de 38 grade C ;

- temperatura normala se situeaza intre 36,5 grade C ( dimineata ) si 37,2 grade C ( seara ) ;

- cand temperatura este cuprinsa intre 37,4 si 38 grade C se considera stare de subfebrilitate ;

- temperatura este mai ridicata la copii dupa alimentatie, plans, agitatie si la sugarul mic poate apare atunci cand ii este sete ;

- temperatura se masoara rectal ;

- masurarea axilara a temperaturii se face numai la adult si la copilul mai mare de 12 ani .

Cauzele si manifestarile clinice ale febrei :

febra nu este o boala ci un simptom ;

daca atinge valoare de 40 grade C si chiar mai mare, este un semn de gravitate ;

copilul febril are ochii luciosi, prezinta polipnee, are somnul agitat ;

cresterea brusca a febrei la sugar si copilul mic poate declansa aparitia convulsiilor febrile ;

scaderea brusca a febrei este insotita intotdeauna de transpiratii profuze ;

la sugar si la copilul mic febra poate apare si prin acumularea excesiva de caldura in incapere, ori cand acesta este imbracat excesiv de gros ; - prin simpla dezbracare a sugarului valoarea temperaturii poate scadea pana la limitele normale fara alte tratamente ;

16

Combaterea febrei se face numai in cazul in care aceasta persista si este insotita si de alte tulburari ( modificarea starii generale, scadereaapetitului, tulburarea somnului etc ), situatie in care se recomnada instituirea de tratamente energice. Mai intai pentru combaterea febrei sunt utilizate mijloacele simple, naturale si apoi cele medicametoase.

Mijloacele naturale in ordinea in care trebuie incercate sunt : administrarea de lichide, compresele umede, impachetarile reci ( generale ), baia racita progresiv. Cand aceste mijloace nu dau rezultate, se administreaza medicamente antitermice.

Sugarul cu febra nu trebuie imbracat mai gros decat de obicei, iar camera in care este tinut nu va fi supraincalzita, temperatura fiind constanta ( intre 20 22 grade C ).

Respiratia.

In cazul dispneei, fata copilului bolnav exprima efort si suferinta. Se poate observa tiraj ( infundarea spatiilor intercostale sub marginea coastelor sau la gat ). Dispneea poate fi insotita de agitatie, facies anxios, pozitie sezanda incordata. Acest tip de dispnee este un semnal de alarma si poate apare in criza de astm bronsic, bronsita spastica, in pneumonia grava sau in situatia aspirarii unui corp strain in caile respiratorii. Daca apare si ceanoza si transpiratii este un semn de mare urgenta medicala.

Varsaturile sunt diferite de regurgitatii si sunt de cele mai multe ori semnul precoce al unei afectiuni a tubului digestiv. Mama va preciza momentul aparitiei varsaturilor, numarul si continutul acestora precum si cantitatea de lichid varsata.

Urina normala este limpede si de culare galbena. Unele medicamente pot colora urina, ex. : culoarea galbena ca lamaia este urmare a tratamentului cu Electovit, Vit. A; albastra-verzuie de la albastru de metilen etc. In unele boli culoarea urinei poate deveni : brun-roscata ( nefrite, stari febrile ); bruna ca berea ( hepatita virala A ); tulbure ( in infectii urinare ); incolora ca apa ( in diabet zaharat, scleroza renala ).

Este indicat sa se compare volumul urinei cu cantitatea de lichide consumate. La sugarii mici si la nou nascuti numarul de mictiuni in 24 de ore este de 10 15, in timp ce la sugarul mai mare mictiunile sunt in numar de 6 7 / 24 ore.

Scaunele copilului bolnav in ceea ce priveste numarul acestora, mirosul, aspectul si consistenta lor sunt observate pe durata a 24 de ore. Se va acorda o atentie deosebita scaunelor ce contin sange, mucus, puroi, viermi intestinali, resturi de legume nedigerate deoarece ele sunt sugestive pentru diagnostic si vor fi pastrate pantru a fi aratate medicului. In caz de diaree este imperios necesara efectuarea unei coproculturi.

Pentru copilul bolnav, atat medicul cat si nursa vor da recomandari stricte pentru tratamentul, alimentatia si ingrijirea acestuia. Daca starea copilului se amelioreaza rapid, multi parinti sunt tentati sa intrerupa tratamentul indicat de medic sau sa schimbe dieta prescrisa. Acest lucru nu este permis deoarece duce la recaderi, iar mama va fi riguros instruita in acest sens.

Regimuri alimentare aplicate copilului bolnav

Recomandarile facute de medic vor fi respectate intocmai de mama in ceea ce priveste componenta, cantitatea, felul de administrare si orarul alimentatiei. Mancarea va fi preparata gustos si variat, fiind oferita in mod placut si in portii mici. Orice aliment va fi dat copilului sub forma usor de tolerat, iar acesta nu va fi fortat sa manance.

In functie de afectiune se vor administra alimente fara celuloza in exces ( in caz de diaree ), fara condimente, fara alimente ce produc fermentatie ( prune, struguri ) si putrefactie intestinala ( carne, prajituri cu crema ).

Sunt interzise in alimentatia copilului bolnav: rantasuri, sosuri, prajeli, prajituri de cofetarie, ciocolata, mezeluri, conserve, peste congelat, carne de porc, fasole, varza, mazare, sucuri acidulate, cu conservanti.

Tipuri de regimuri alimentare :

1. dieta hidrica se recomanda in caz de diaree cu sau fara varsaturi si consta din : apa cu 5 10 grame glucoza la 100 ml. ; ceai de plante indulcit cu 50 gr. zahar fiert la 1000 ml. lichid ; apa de orez preparata cu 30 gr. orez si 50 gr. zahar la 1000 ml. lichid ;

2. dieta de tranzitie urmeaza dietei hidrice in tratamentul diareelor. La sugar, in primele luni este constituita din supa de morcovi si / sau preparate dietetice ce contin faina de roscove. La sugarul mai mare si la copilul de 1 5 ani, la aceste alimente se adauga orez pasat, mere coapte, piure de morcovi etc. Pentru refacerea florei intestinale se poate administra BIOTICS produs care contine lactobacilus acidofilus sau ERCEFLORA care contine zacharomyces boulardi.

3. regimul hidro - zaharat se recomanda copiilor mai mari, febrililor si celor care nu tolereaza laptele. El cuprinde : ceaiuri indulcite cu zahar, supa de zarzavat atrecurata, zeama de orez, zeama de compot, limonada, siropuri naturale ;

4. regimul hidro - zaharat - lactat cuprinde in plus lapte, iaurt si branza de vaci. Este folosit la copiii cu toleranta digestiva scazuta, in perioada de inceput a oricarei boli febrile ;

5. regimul lacto - hidro - zaharat fainos are in plus cartofi ( copti, fierti, pireuri ) paine alba, biscuiti, gri, orez, dulceata, gemuri, macaroane ;

6. regimul lacto - fainos - vegetarian cuprinde in plus, fata de de regimurile anterioare, legume ( salate sau fierte ) si fructe ( crude rase, terciuite, coapte, compoturi, dulceata sau gemuri ) ;

17

7. regimul fainos, cu sau fara branza de vaca si carne, este compus din ceaiuri, paine prajita, biscuiti, orez, cartofi, gri, paste fainoase. Regimul se poate imbogati cu branza de vaci, carne, mere coapte. Este indicat la copiii mai mari, dupa dieta hidrica, in caz de dizenterie, toxiinfectii alimentare, diaree de orice natura.

Medicul va fi anuntat de urgenta :

daca temperatura copilului este peste 38 grade C si este combinata cu alte simptome :

- vomita sau are diaree ;

- nu mananca ;

- plange sau geme fara un motiv aparent ;

- este neobisnuit de somnoros sau letargic ;

TEMPE RATURA normala a corpului va fi diferita in functie de locul de masurare :

rectal : 37,8 grade C ;

oral : 37 grade C ;

axilar : 36,4 grade C.

Pana la varsta de 4 ani temperatura nu se masoara oral

Vaccinarile copilariei. Imunizarea.

Pediatria preventiva reprezinta totalitatea masurilor care impiedica aparitia imbolnavirilor sau a disabilitatilor severe la copil.

Se considera ca pediatria preventiva are 3 niveluri :

1. preventia primara consta din totalitatea masurilor care se impun pentru impiedicarea aparitiei imbolnavirilor in populatia comunitara. Ex. de preventie primara: vaccinarile, clorinarea si fluorinarea apei, pasteurizarea laptelui, mas. de prev. a intoxicatiilor .

2. preventia secundara se adreseaza unor grupe de copii cu risc inalt pentru o anumita boala. Ex. : admitand ca originea bolii coronariene este situata in copilarie insa la aparitia ei intrevin o multitudine de factori familiali ( obiceiuri alimentare gresite ) si genetici ( hiperlipemie, obezitate etc. ), este necesara depistarea copiilor din familiile de hipertensivi in vederea scaderea riscului de imbolnaviri cardiovasculare.

3. preventia tertiara este reprezentata de tratamentul si supravegherea copiilor cu boli cronice potential invalidante, cum sunt copiii cu deficiente motorii, psihice sau senzoriale. Ex. : supravegherea si tratarea copiilor cu fibroza chistica, masurile ortopedice si fizioterapeutice care se adreseaza copiilor cu paralizie cerebrala, urmarirea copiilor cu forme severe de astm etc.

Bebelusul se naste cu imunitate fata de anumite infectii, imunitate care provine de la mama lui din perioada intrauterina. In continuare, dupa nastere, alaptarea pastreaza aceasta imunitate inca vreo cateva saptamani, insa ea descreste putin cate putin in primele luni de viata.

Din aceasta cauza, in cadrul preventiei primare, bebelusii sunt imunizati cu ajutorul vaccinurilor impotriva celor mai obisnuite boli, vaccinurile stimuland sistemul imunitar al organismului sa produca anticorpi impotriva unor agenti patogeni.

Orice copil are dreptul de a fi protejat prin vaccinare impotriva bolilor care pot fi astfel prevenite.

Programul de imunizari a dus la scaderea morbiditatii si mortalitatii, cu toate ca legislatiile, recomandarile si strategiile din diferite tari ale Uniunii Europene sunt relativ diferite.

In Romania, Programului National de Imunizari ( PNI ) pe anul 2009 prevede urmatorul calendar de vaccinari :

- la maternitate :

- in primele 24 de ore, vaccinarea Hepatita B ( HepB ) ;

- la 2 7 zile, vaccinarea Antituberculoasa ( BCG ) ;

- la medicul de familie :

- la 2 luni, simultan : - Diftero-tetano-pertussis acelular-poliomielitiic

( DTPa - VPI ) si

- Hepatitic B ( Hep B ) ;

18

- la 4 luni, simultan: - Diftero-tetano-pertussis acelular-poliomielitic ( DTPa VPI ) ;

- la 6 luni, simultan : - Diftero-tetano-pertussis acelular- poliomielitic

( DTPa VPI ) si

- Hepatitic B (Hep B) ;

- la 12 luni, simultan : - Diftero-tetano-pertussis acelular-poliomielitic ( DTPa - VPI ) si

- Rujeolic-rubeolic-oreion ( RRO ) ;

- la 4 ani : - Diftero-tetano-pertussis acelular ( DTPa ) ;

- la 7 ani ( clasa I ) : - Rujeolic-rubeolic-oreion ( RRO ) campanii scolare ;

- la 9 ani(clasa a III-a):- Vaccin Polio inactivat ( VPI ) campanii scolare

- la 14 ani : - Diftero-tetanic pentru adulti ( dT ) campanii scolare ;

- la 24 ani : - Diftero-tetanic pentru adulti ( dT ).

Contraindicatii generale ale vaccinarilor

In anumite situatii expres prevazute de lege si de practica medicala, efectuarea vaccinurilor este contraindicata in urmatoarele cazuri :

1. casexie, boli neoplazice, hemopatiile maligne, agamaglobulilemia situatii in care bolnavul nu produce anticorpi, iar vaccinarea agraveaza evolutia bolii ;

2. boli infectiase acute sau in convalescenta cand, datorita epuizarii resurselor de aparare, raspunsul in anticorpi este insuficient;

3. pacientul a avut boala impotriva careia protejeaza vaccinarea respectiva ;

4. tuberculoza evolutiva : vaccinarea poate agrava boala ;

5. nefropatiile cronice cu sediment patologic in urina se pot vaccina antitetanic, antipolio, antiholeric, antivarioloc si BCG ;

6. afectiuni cardiovasculare decompensate sau tulburari de ritm;

7. afectiuni neurologice : se evita vaccinurile preparate din bacterii sau virusuri cu neurotropism ;

8. afectiuni hepatice cronice agresive ;

9. afectiuni cutanate alergice : eczema constitutionala contraindica vaccinarea antivariolica si BCG 10. boli alergice : astmul bronsic sau starile ce denota o constitutie alergica si care risca sa provoace reactii locale si generale severe necesita prudenta si testari de toleranta ;

11. sarcina : se interzic vaccinarile cu virus viu in primele 3 luni de sarcina, intrucat exista risc teratogen ;

12. corticoterapia prelungita poate determina depresia imunologica; se evita vaccinarile cu virusuri vii atenuate.

3. 2 Reactii post-vaccinale.

1. reactii locale : fenomene inflamatorii la locul de inoculare ( eritem, durere, edem, impotenta functionala ) dureaza 24 de ore si nu necesita tratament ;

2. reactii generale : febra, stare generala alterata, greturi, varsaturi, diaree necesita tratament simptomatic ;

3. socul vaccinal precoce : este un soc anafilactic, ce necesita tratament de urgenta pentru combaterea colapsului cardiovascular este rar intalnit ;

4. reactii de organ : sunt rar intalnite ; dupa vaccinarea antitetanica poate aparea nefropatie, dupa vaccinarile antipolio si antirabica apar rareori encefalita, respectiv paralizie de neuron motor periferic ;

5. reactii focale : intr-un numar mic de cazuri se poate constata agravarea unor boli preexistente.

ADOLESCENTA.

DEFINIREA PERSONALITATII ADOLESCENTULUI.

PROBLEME DE SANATATE SPECIFICE.

19

Generalitati despre adolescenta.

Atat adolescentii cat si parintii acestora trebuie sa gaseasca o modalitate adecvata pentru a se intelege cat mai bine unii cu ceilalti. In unele familii acest lucru se intampla usor. In multe altele exista certuri datorate de cele mai multe ori faptului ca parintii nu sunt constienti de problemele normale de dezvoltare ce apar in adolescenta. Amiabilitatea relatiilor parinti adolescenti poate fi reusita atunci cand, parintii realizeaza ca adolescentii lor de fapt nu incearca sa scape de ei printr-o asa-zisa independenta ci, doar doresc sa-si formeze propria lor identitate.

Adolescentii trebuie sa faca fata multor lucruri. Pubertatea le modifica trupurile in modalitati care schimba felul in care ei se percep pe sine si felul in care lumea ii percepe. Impulsurile sexuale pot fi antrenante si inspaimantatoare in acelasi timp.

Cultura noastra complica uneori lucruruile si mai mult prin transmiterea unor mesaje ambigue in legatura cu sexualitatea adolescentilor, pe deoparte idolatrizand-o ( vezi reclamele care contin corpuri tinere si sexy ) si pe de alta parte, considerand-o ca fiind o forta periculoasa ce trebuie canalizata si controlata. Scoala, un paradis pentru multi adolescenti, pare o adevarata povara pentru altii. Abilitatea de a gandi abstract ii conduce pe multi adolescenti sa puna sub semnul intrebarii societatea in care se pregatesc sa intre ca adulti. Idealismul poate fi o forta puternica pentru bine, insa de multe ori poate sa le aduca si neplaceri adolescentilor.

Parintilor le este de ajutor sa-si reaminteasca, ca de fapt valorile fundamentale pe care ei le-au insuflat in decursul timpului copiilor lor inca se gasesc in acestia, chiar si in aceasta perioada dificila in care ideile si nevoile sunt intr-un permanent conflict si ca, majoritatea adolescentilor in fond tin cont de credintele de baza ale familiilor lor, chiar daca isi vopsesc parul cu o culoare nemaintalnita in natura.

Cu toate acestea, exista si pericole. Astfel de exemplu, comportamentul sexual periculos ori consumul de alcool si droguri pot avea consecinte pe termen lung sau chiar permanente. De asemenea, nu trebuie sa uitam ca multe dintre problemele de sanatate apar pentru prima data in adolescenta.

Parintii trebuie sa fie constienti de aceste capcane chiar si atunci cand au incredere in copiii lor si cand sunt convinsi ca acestia vor reusi sa le ocoleasca cu succes. Concentrarea asupra scopului pe termen lung copilul sa se dezvolte si sa ajunga un adult sanatos si normal ii poate ajuta pe parinti sa sep[are comportamentele care sunt cu adevarat o problema ce cele care sunt doar suparatoare.

A fi un parinte intelept pentru un adolescent a fost dintotdeauna o treba dificila. Un parinte a spus odata : Oh, ce bine ar fi daca as fi numai pe jumatate atat de minunat pe cat credea copilasul meu cand era mic si numai pe jumatate atat de prost pe cat crede copilul meu adolescent...

Definirea personalitatii adolescentului.

Caracteristici psihologice si morfo -

fiziologice din perioada adolescentei.

Probleme psihologice.

Schimbarile fizice care se produc la pubertate au un inceput si un sfarsit bine delimitate. Schimbarile psihologice sunt mai dificil de sistematizat. O modalitate de a analiza dezvoltarea emotionala a unui adolescent este sa ne gandim la problemele psihologice pe care adolescentii trebuie sa le infrunte in drumul lor spre a deveni adulti. Este util si sa ne gandim la adolescenta ca avand 3 stadii : timpuriu, de mijloc si tardiv. Principalele problemele psihologice sunt altele, de la un stadiu la altul, ele putand fi sintetizate astfel :

impacarea cu noul aspect fizic ;

dezvoltarea unei noi identitati ( masculine sau feminine ) ;

dezolvarea problemei diferentelor dintre normele si valorile partenerilor ( prietenilor ) lor si cele ale parintilor lor ;

stabilirea si exprimarea propriei convingeri morale ;

dezvoltarea unui simt al propriei responsabilitati ;

demonstrarea potentialului de autointretinere.

O problema centrala pentru adolescentii mari ( precum si pentru tinerii adulti ) este sa descopere ce fel de oameni doresc sa fie, ce fel de slujba vor avea si dupa ce principii isi vor ghida viata.

Acesta este un proces partial constient, partial inconstient. In incercarea de a-si gasi identitatea, adolescentii pot incerac mai multe roluri : visatorul, cosmopolitul, cinicul, rebelul, adeptul cauzelor pierdute, ascetul etc. Unii adolescenti par a se descoperi pe sine mai devreme si in mod direct, in timp ce altora pare ca le trebuie mai mult timp si merg pe mai multe drumuri pana cand isi gasesc calea.

O modalitate in care adolescentii avanseaza catre independenta lor este asumarea riscurilor. Este usor pentru ei sa subestimeze riscurile deoarece tind a se vedea pe ei insisi ca fiind invulnerabili, deoarece langa parinti au fost ocrotiti, le-a fost intotdeauna bine si de aceea, se asteapta ca intotdeauna le va fi astfel. Abordarea logica a situatiei cu un adolescent nu are niciun efect deoarece adolescentii traiesc in prezentul de acum si nu in viitorul ipotetic.

20

Spre deosebire de parinti care sunt capabili sa evalueze riscurile si / sau beneficiile unei actiuni deoarece au la baza incercarile si erorile din perioada propriei lor adolescente, copiii lor, adolescentii de astazi nu cunosc pretul asumarii unor riscuri.

De exemplu, adolescentul care experimenteaza fumatul probabil va sfarsi dependent de nicotina, imbatatul este o forma de asumare a riscului care poate cu usurinta sa sfarseasca tragic atunci cand un copil beat se urca la volanul unei masini, consumarea in joaca a drogurilor poate duce la dependenta chiar si la copii care provin din familii bune ori activitatea sexuala prin care adolescentii tenteaza soarta poate fi nefasta ( sarcini nedorite la adolescente, boli cu transmitere sexuala etc. ).

Provocarea pentru parinti este sa-i ajute pe adolescenti sa-si asume riscuri intr-o maniera controlata. Educatia asupra pericolelor reprezentate de tigari, alcool, droguri si activitatea sexuala iresponsabila trebuie sa inceapa inca inainte de adolescenta. Parintii trebuie sa fie foarte clari atunci cand este vorba despre principiile si valorile familiei.

Ei trebuie sa-si invete copilul prin exemplul personal precum si prin cuvinte si sa-l fereasca pe acesta de tentatiile care uneori ar putea fi prea mari ( ex. sa lasi un adolescent de 14 ani, pur si simplu singur acasa un weekend intreg, este o invitatie la risc ).

Pubertatea. Dezvoltarea adolescentilor la pubertate.

Pubertatea semnifica inceputul adolescentei. Este o perioada de crestere si dezvoltare rapida care dureaza 2 4 ani si care va conduce in final la maturizarea fizica si la capacitatea de reproducere.

Primul lucru pe care prebuie sa-l stie un parinte este ca exista un interval larg in care pubertatea poate incepe astfel :

cele mai multe fete intra in pubertate in jurul varstei de 10 ani si au primul ciclu menstrual in jur de 12 ani si jumatate ( nu este anormal pentru fete sa intre in pubertate la 9 ani si uneori chiar mai devreme ) ; dezvoltarea sanilor poate sa nu inceapa pana la varsta de 12 13 ani, caz in care primul ciclu menstrual poate sa vina la varsta de 14 15 ani ;

baietii de obicei, intra la pubertate cu 2 ani mai tarziu decat fetele, adica in jurul varstei de 12 ani ( unii baieti sanatosi pot intra la pubertate chiar la 14 15 ani ) ;

ATENTIE !

Evaluarea dezvoltarii din timpul pubertatii ar trebui sa fie o parte a consultatiilor medicale anuale in cazul adolescentilor.

In cazul in care pubertatea debuteaza fie foarte devreme sau foarte tarziu, fapt care poate fi suparator sau poate crea stanjeneala sau uneori confuzie, medicul va trebui sa se asigure ca nu exista nicio afectiune medicala care a determinat acest lucru si-l va linisti in consecinta cu tact si cu blandete pe cel in cauza.

Dezvoltarea fetelor in timpul pubertatii.

Nu exista o varsta anume la care pubertatea incepe, fiecare fata avand propriul ei ritm. Faptul ca o fata intra la pubertate mult mai devreme sau mai tarziu decat media de obicei nu inseamna ca glandele ei endocrine nu functioneaza corespunzator, ci ca ea se dezvolta mai repede sau mai incet. Ritmul de crestere poate fi mostenit de la parinti de exemplu, care s-au dezvoltat la randul lor mai repede sau mai lent, s-au influentat de starea generala de sanatate, de nutritie ori de alti factori ( existenta pesticidelor sau a hormonilor in hrana ).

Pentru o fata dezvoltata normal si care intra la pubertate la varsta de 10 ani, caracteristicile pubertatii sunt :

la varsta de 7 ani fetita creste cu aprox. 5 - 7 cm. / an ;

la varsta de 8 ani rata ei de crestere s-a redus probabil la cca. 3 - 4 cm. si un spor de greutate de aprox. 4 Kg. / an ; natura pare ca o tine pe loc ;

la varsta de aprox. 10 ani obstacolele par a disparea si fetita incepe sa creasca rapid, cu cca. 8 - 10 cm. si un spor de greutate de cca. 5 - 10 Kg. / an, in timpul urmatorilor 2 ani ; se intampla si alte lucruri : sanii incep sa se dezvolte ( la inceput ca o tumefactie dura sub mamelon fapt ce sperie parintii ) avand forma conica la inceput apoi odata cu primul ciclu menstrual luand forma hemisferica, parul pubian si cel de la nivelul axilelor incepe sa creasca, soldurile se maresc ;

la 12 ani si jumatate o fetita obisnuita are primul ciclu menstrual ( eveniment denumit menarha ) si din acest moment cresterea ei se reduce rapid ( in primul an dupa menarha fata creste cu 3 - 4 cm., iar in anul urmator cu numai 1 - 2 cm. ) ;

in cazul multor fete ciclurile menstruale sunt neregulate si rare in timpul primilor 1 - 2 ani ; acesta nu este un semn ca ceva este in neregula ci arata doar ca maturitatea completa nu a fost inca atinsa.

Dezvoltarea baietilor in timpul pubertatii are urmatoarele caracteristici :

de obicei baietii intra la pubertate cu 2 ani mai tarziu decat fetele, deci la varsta de 12 ani ( dar pot intra si mai devreme - la 10 ani, ori mai tarziu -la 14 ani sau chiar si mai mult ) ;

ritmul de crestere in inaltime la pubertate este de doua ori mai accelerat decat pana atunci ; de cele mai multe ori inaltimea este cea care se modifica prima, impreuna cu lungimea bratelor si cu marimea la pantofi ; muschii se vor dezvolta mai tarziu ;

cam in acelasi timp parul de la nivelul axilelor si de pe fata devine mai gros si mai lung ;

21

vocea devine ragusita si ulterior mai profunda ; frecvent la baietii care sunt supraponderali sanii se maresc, ceea ce creaza ingrijorare, insa linistirea din partea medicului poate fi de un real folos ;

dupa aprox. 2 ani ( deci in jurul varstei de 14 ani ) corpul baiatului aproape ca si-a inchieat tranzitia ; in anii urmatori el va continua sa creasca din ce in ce mai incet, cresterea oprindu-se in cele din urma in jurul varstei de 18 ani ; unii baieti care se dezvolta ceva mai tarziu vor continua sa creasca chiar si dupa 20 de ani ;

pubertatea precoce sau dezvoltarea tardiva la baieti poate fi foarte suparatoare, de aceea parintii trebuie sa dea dovada de un tact deosebit, linistindu-si copiii si explicandu-le ca natura isi face singura treaba, ca totul este in regula si ca ei sunt normal dezvoltati si ca orice interventie de ajutare a naturii ar putea avea efecte nedorite ( ATENTIE ! in rarele situatii in care productia de hormon de crestere a copilului ar putea fi prea mare sau prea mica, consultarea unui endocrinolog pediatru este obligatorie inainte de orice administrare de hormoni ).

Adolescenta timpurie. Modificari corporale si psihice.

Intre 12 si aprox 14 ani, principala problema psihologica este acomodarea cu corpul care se schimba rapid atat a propriului corp cat si cel al partenerului. Acesti ani sunt cei in care se produc cele mai mari variatii in dezvoltarea fizica. La inceputul adolescentei copiii sunt foarte constienti de corpul lor.

Ei pot exagera si isi pot face tot felul de griji in legatura cu defectele lor si deseori considera ca toti ceilalti sunt concentrati asupra corpului lor. O mica ciudatenie a corpului sau a modului cum functioneaza acesta poate cu usurinta sa-l convinga pe adolescent ca este anormal. Daca o fata are de exemplu pistrui, ea poate crede ca cerul s-a prabusit, ca ea arata oribil si nimeni si