Download - Lrc An1 Draghici-fonetica,Lexico

Ovidiu DRĂGHICI

Limba română contemporană. Fonetică. Fonologie. Ortografie. Lexicologie

Curs universitar pentru ÎnvăŃământul la distanŃă

CUPRINS Limbaj, limbă, vorbire; act de comunicare.............................................................................. 4 Conceptul de limbă română contemporană............................................................................. 6 I. 1. Fonetica – concept şi caracteristici; semne de transcriere................................................ 7 Rezumat................................................................................................................................... 9 Set de întrebări, teme de reflecŃie, exerciŃii pentru învăŃare independentă şi completarea

critică şi activă a cunoştinŃelor din suportul de curs...................................................... 10

I. 2. Fonologia. Sunetul. Emiterea sunetelor vorbirii. Caracteristicile sunetului articulat....... 14 Vocale şi consoane (caracteristici articulatorii). Vocale şi consoane (caracteristici acustice) 19 Fonologia. Fonem şi trăsături distinctive. Alofone vocalice şi consonantice. Neutralizare şi

arhifonem....................................................................................................................... 21

Inventarul alofonelor consonantice.......................................................................................... 23 Rezumat................................................................................................................................... 24 Set de întrebări, teme de reflecŃie, exerciŃii pentru învăŃare independentă şi completarea


I. 3. Segmente fonice complexe (vocalice şi consonantice). Silaba........................................ 39 Modificări fonetice condiŃionate.............................................................................................. 41 UnităŃi suprasegmentale (intensive şi extensive) .................................................................... 44 Sunet – fonem – literă.............................................................................................................. 46 Ortografia românească în raport cu structura limbii. Structura fonematică............................. 47 Structura etimologică.............................................................................................................. 50 Structura silabică..................................................................................................................... 52 Structura sintactică.................................................................................................................. 53 Structura morfologică.............................................................................................................. 54 Rezumat................................................................................................................................... 59 Set de întrebări, teme de reflecŃie, exerciŃii pentru învăŃare independentă şi completarea


Model pentru exerciŃiul de evaluare la examen (sem. I) ......................................................... 68 II. 1. Lexicologia limbii române.............................................................................................. 70 Structura etimologică a vocabularului românesc contemporan............................................... 71 Cuvinte formate în limba română. Derivarea cu prefixe......................................................... 73 Derivarea cu sufixe.................................................................................................................. 75 Rezumat................................................................................................................................... 76 Set de întrebări, teme de reflecŃie, exerciŃii pentru învăŃare independentă şi completarea


II. 2. Compunerea..................................................................................................................... 81 Conversiunea............................................................................................................................ 82 Derivarea regresivă.................................................................................................................. 82 Căi secundare de înnoire lexicală............................................................................................. 82 Calcul lingvistic....................................................................................................................... 83 RelaŃii interlexicale. Sinonimia................................................................................................ 83 Rezumat................................................................................................................................... 84 AplicaŃii.................................................................................................................................... 84 II. 3. Antonimia........................................................................................................................ 85 Omonimia................................................................................................................................ 86 Paronimia. Etimologia populară.............................................................................................. 86 Familia lexicală........................................................................................................................ 86 Rezumat................................................................................................................................... 90 AplicaŃii................................................................................................................................... 90 Subiecte teoretice pentru examen............................................................................................ 90 Model de exerciŃiu pentru examen (sem. al II-lea).................................................................. 91 Bibliografie.............................................................................................................................. 92

3

FONETICĂ. FONOLOGIE. ORTOGRAFIE Semestrul I

Obiective generale La finalul cursului studenŃii vor proba:

- aproprierea conceptelor fundamentale operante în studiul LRC; - înŃelegerea raportului dintre forma şi substanŃa rostirii; - surprinderea caracterului sistematic al nivelului fonetico-fonologic al LRC.

Unitatea de învăŃare I

Tematică: Curs 1. Limbaj, limbă, vorbire; act de comunicare. Curs 2. Conceptul de limbă română contemporană. Curs 3. Fonetica – concept şi caracteristici; semne de transcriere.

Obiective: - studenŃii vor asimila modelul binar al limbajului; - studenŃii îşi vor contura imaginea LRC ca entitate supraindividuală şi intersubiectivă;

sincronică, sinstratică, sinfazică, sintopică şi sinmezică; - studenŃii vor enunŃa criterii şi vor clasifica preocupările asupra comunicării vocale; - studenŃii vor transcrie adecvat unităŃile minimale nonsemnificative;

Timp alocat: 5 ore Bibliografie minimală:

***Tratat de lingvistică generală, Bucureşti, Editura Academiei, 1971. BIDU VRĂNCEANU, ANGELA, CĂLĂRAŞU, CRISTINA, IONESCU-RUXĂNDOIU,

LILIANA, MANCAŞ, MIHAELA, PANĂ DINDELEGAN, GABRIELA, DicŃionar general de ştiinŃe. ŞtiinŃe ale limbii, Bucureşti, EŞ, 1997.

BOULAKIA, GEORGES, UnităŃi nesemnificative în Oswald Ducrot, Jean-Marie Schaeffer, Noul dicŃionar enciclopedic al ştiinŃelor limbajului, Bucureşti, Editura Babel, 1996, p. 250-263.

CIOBANU, FULVIA, SFÎRLEA, LIDIA, Cum scriem, cum pronunŃăm corect, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică, 1970.

COSERIU, EUGENIO, Introducere în lingvistică, Cluj, Editura Echinox, 1995. COTEANU, ION (coord.), Limba română contemporană, Fonetica, Fonologia, Morfologia,

Bucureşti, EDP, 1985. DASCĂLU-JINGA, LAURENłA, Melodia vorbirii în limba română, Bucureşti, Univers

Enciclopedic, 2001. DOMINTE, CONSTANTIN, MIHAIL, ZAMFIRA, OSIAC, MARIA, Lingvistică generală,

Bucureşti, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2000. DRĂGHICI, OVIDIU, Fonetică şi ortografie, Craiova, Universitaria, 2007. GRAUR, AL. (coord.), Introducere în lingvistică, ed. a III-a, Bucureşti, EŞ, 1972. HRISTEA, THEODOR (coord.) Sinteze de limba română, ediŃia a III-a revăzută şi din nou

îmbogăŃită, Bucureşti, Editura Albatros, 1984. IONESCU, EMIL, Manual de lingvistică generală, Bucureşti, Editura ALL, 1992. IORDAN, IORGU, ROBU, VLADIMIR, Limba română contemporană, Bucureşti, EDP,

1978. NEGOMIREANU, DOINA, Limba română contemporană. Fonetică şi fonologie. NoŃiuni

generale, Craiova, Editura Universitaria, 2003. PUŞCARIU, SEXTIL, Limba română I. Privire generală, Bucureşti, Editura Minerva, 1976. ROSETTI, AL., LĂZĂROIU, AURELIAN, Introducere în fonetică, Bucureşti, EŞE, 1982.

4

TĂTARU, ANA, Limba română. Specificul pronunŃării în contrast cu germana şi engleza, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1997.

TĂTARU, ANA, DicŃionar de pronunŃare a limbii române − Romanian Pronouncing Dictionary − Rumäniches Aussprachewörtebuch, ed. a II-a, Cluj-Napoca, Editura Clusium, 1999.

TOMA, ION, Limba Română Contemporană, Fonetică-fonologie, lexicologie, Bucureşti, Editura FundaŃiei "România de Mâine", 2000.

VASILIU, EMANUEL, Fonologia limbii române, Bucureşti, EŞ,1965. VASILIU, EMANUEL, Introducere în teoria limbii, Bucureşti, Editura Academiei Române,

1992.

*** Limba română, prin caracteristicile sale legate de origine, structură, sistem, variante

funcŃionale, raporturi cu alte limbi etc. (manifestate sincronic şi diacronic) aparŃine, ca studiu, unei ştiinŃe complexe prin obiective şi metode de cercetare, lingvistica. Varietatea unor astfel de obiective se recunoaşte şi în disciplinele lingvistice cuprinse în studiul universitar cu profil filologic (limba română contemporană, istoria limbii române, limba română literară, dialectologia, stilistica funcŃională ş.a.). În virtutea unei logici ştiinŃifico-didactice, primele cunoştinŃe privitoare la limba română contemporană se leagă de o descriere sincronică a sistemului fonetico-fonologic specific acestei faze din istoria limbii române, dar înŃelegerea şi, implicit, însuşirea unor astfel de cunoştinŃe, precum şi a tuturor celorlalte din aria lingvisticii, presupun existenŃa unei baze alcătuite din noŃiuni generale, în care, alături de cele proprii lingvisticii generale, se recunosc concepte eterogene, aparŃinând unor ştiinŃe tangente (semiotică, logică, psihologie, sociologie, istorie, pragmatică, filozofie, fiziologie umană ş.a.). Însuşirea cunoştinŃelor despre sistemul fonetico-fonologic şi cel lexical constituie o condiŃie sine qua non pentru înŃelegerea şi interpretarea din perspectivă funcŃională, a oricăror fapte de limbă prin care se reprezintă limba română contemporană. Pentru realizarea acestui deziderat se impune şi o corelare logică a noŃiunilor, cum ar fi cele privitoare la: - limbaj, act de comunicare; - conceptul de limbă română contemporană, de fonetică, fonologie, lexicologie; - caracteristici acustico-fiziologice ale sunetelor articulate specifice limbii române (şi semnele diacritice folosite în transcrierea fonetică); - sistemul fonematic al limbii române contemporane; - unităŃi suprasegmentale (intensive şi extensive); - modificări fonetice condiŃionate; - raportul dintre sunet – fonem – literă; principii ale ortografiei actuale; - structura cuvântului; vocabularul ca ansamblu; - relaŃii lexico-semantice (sinonimia, antonimia, omonimia etc.); familia lexicală; - structura etimologică a vocabularului românesc contemporan; mijloace de îmbogăŃire a vocabularului; - lexicografia românească contemporană; caracteristici şi tipuri de lucrări.

Limbaj, limbă, vorbire; act de comunicare. Conceptul de limbă română contemporană

Limba, ca mijloc de comunicare, nu poate fi studiată şi interpretată real şi obiectiv (ca entitate funcŃională) numai în sens strict lingvistic (ceea ce presupune o restrângere a domeniului la unităŃile ei de referinŃă). Lingvistica ca ştiinŃă a limbii se raportează, prin complexitatea obiectivelor cercetate, la o diversitate de ştiinŃe (fapt ce explică de ce înainte de a se constitui ca ştiinŃă independentă, în secolul al XIX-lea, cercetările vizând limbile erau legate de filozofie, logică sau psihologie). Astăzi, alături de studiul în sine al faptelor de limbă (absolut necesar pentru cunoaşterea lor detaliată), se acordă importanŃa cuvenită abordării unităŃilor lingvistice din perspectiva actului de comunicare prin care îşi justifică de fapt funcŃionalitatea, act, care în

5

complexitatea manifestării, lui presupune o diversitate de factori şi componente (constituind, la rândul lor, obiectul unor ştiinŃe sau discipline distincte). Actul de comunicare (numit şi act de limbaj, act lingvistic sau act de vorbire), în situaŃia limbilor naturale, presupune o situaŃie de comunicare definită prin loc, timp, condiŃii, tip de comunicare (legat de conŃinut, persoanele cărora se adresează etc.). Pe de altă parte, actul de vorbire, după J.L. Austin, include în unitatea lui: actul locuŃionar, actul ilocuŃionar şi actul perlocuŃionar, fiecare dintre aceste componente marcând o anume etapă corelată practic cu toate celelalte. Se recunosc în acestea: emiŃătorul, receptorul, emiterea mesajului, combinaŃia de semne lingvistice, intenŃia de comunicare şi, implicit, realizarea unui anumit efect asupra receptorului. Diversitatea acestor laturi trimite astăzi la ştiinŃe (sau discipline) de sine stătătoare, individualizate tot mai pregnant prin obiective şi metode de abordare, chiar dacă funcŃionalitatea lor le asociază, fără drept de tăgadă. În actul de comunicare se recunosc aspecte care azi constituie obiectul: semioticii, al sociolingvisticii, al psihologiei (şi psiholingvisticii), al pragmaticii, al logicii, al fiziologiei umane, al ştiinŃei comunicării ş.a. (vezi, BL, CL, PMC, LLF, PP, IRC, RFS, MI, DC). Limba se impune o b i e c t i v vorbitorilor unei comunităŃi (ca un dat acceptat convenŃional). Definită, de la Ferdinand de Saussure (1916), ca un sistem, în care se recunosc: sistemul fonetico-fonologic, sistemul morfologic, sistemul sintactic, sistemul lexical, l i m b a îşi relevă nu numai nivelele constitutive (ca nivele integrate şi integrante), ci şi tipologia unităŃilor raportate, în esenŃă, la cele două planuri definitorii pentru semnul lingvistic: planul expresiei şi cel al conŃinutului. În relaŃia emiŃător-receptor, transmiterea mesajului alcătuit din unităŃi biplane (= cuvintele) presupune codarea, canalul şi decodarea (ca repere fundamentale ale actului de comunicare). În terminologia lingvistică, din perspectiva statutului lexico-semantic, se pot distinge, în general: - cuvinte (mono- sau polisemantice) aparŃinând (deocamdată) numai inventarului lingvistic (de ex. fonem, morfem); - cuvinte din sfera terminologiei de specialitate care prin polisemantism aparŃin unor inventare ştiinŃifice diferite (de ex. propoziŃie folosit în lingvistică, logică şi matematică); - cuvinte utilizate în vorbirea curentă care au unul sau mai multe înŃelesuri specifice lingvisticii şi, uneori, altor ştiinŃe (de ex. limbă, câmp). 1. Termen interdisciplinar, de psiholingvistică, limbajul denumeşte un aspect eterogen al comunicării, care, aşa cum arăta F. de Saussure, implică domeniul fonetic, fiziologic, psihic, cel social etc. EsenŃa limbajului, ca p r o c e s complex care asigură însuşirea şi utilizarea corectă a unei limbi este o problemă îndelung comentată şi divers interpretată până astăzi inclusiv, tocmai din cauza diversităŃii elementelor la care apelează în definire şi la care se adaugă orientarea filozofică a teoreticienilor (lingvişti, logicieni, psihologi, sociologi; vezi şi DŞL). Punând accentul pe latura psihică şi pe actul de gândire, Tatiana Slama-Cazacu arată că limbajul reprezintă „posibilitatea de a crea semne şi de a le folosi intenŃionat pentru comunicare“ (TL 56). 2. Limbajul ca s i s t e m d e s e m n e folosit pentru intercomunicare (= cod), vizează două aspecte, cu interpretări distincte: una în sens larg, conform căreia prin limbaj se înŃelege „orice tip de comunicare între fiinŃe capabile să se exprime, fie ele oameni sau animale“ (CLG 21) şi o interpretare în sens restrâns, prin care se are în vedere doar comunicarea umană, ca „sistem de semne care serveşte pentru a exprima şi comunica idei şi sentimente sau conŃinuturi ale conştiinŃei“ (CLG 17). Lingviştii, în majoritatea lor, nu consideră că manifestările sonore ale animalelor pot fi socotite limbaje, adică sisteme de semne, ci, mai degrabă, pseudo-limbaje, deoarece acestea corespund unor reacŃii vitale cu caracter elementar şi nu presupun o simbolizare, adică nu au valoare simbolică şi

6

convenŃională. Aşadar, limbajul animal nu are caracteristicile limbajului uman şi el nu reprezintă o expresie lingvistică propriu-zisă. De asemenea, nu trebuie confundate aşa-numitele s t r i g ă t e ale diferitelor vieŃuitoare cu s t r i g ă t e l e omeneşti, transpuse în ceea ce curent numim interjecŃii şi onomatopee. Acestea au un caracter convenŃional şi un anume aspect simbolic care Ńine şi de o tradiŃie lingvistică. Faptul este confirmat de imitarea diferită a unor sunete emise de păsări sau de animale de către diverse popoare care vorbesc limbi distincte. Se ştie că oamenii, pe lângă limbajul articulat (ca limbaj natural), folosesc, în diverse împrejurări, şi alte sisteme de semne convenŃionale, nelingvistice, create special, adică alte tipuri de limbaje, ca limbaje artificiale (de ex. sistemul morse, semnele rutiere, gesturile, mimica, arta în toate variantele sale şi, în mod frecvent şi constant, sistemul (sau codul) grafic, numit şi limbaj scris). În majoritatea limbilor, scrisul constituie un sistem de semne grafice (= litere) convenŃionale prin care sunt reprezentate sunetele (sau cuvintele) unei limbi, fiind, astfel, un sistem corelat şi paralel cu limbajul articulat (ca limbaj oral). În celelalte situaŃii amintite, în care avem de-a face tot cu aşa-numite limbaje (limbaj muzical, limbaj coloristic, limbaj gestual etc.), dar de un alt tip decât cel lingvistic, semnele fiecăruia (gesturi, mişcări de dans, semnale luminoase etc.) sunt de fapt „interpretate“ şi nu „redate“ prin limbajul articulat. 3. Termenul limbaj, prin concretizare şi individualizare, are şi înŃelesul de „limbă a unei comunităŃi lingvistice“, fiind astfel folosit ca sinonim pentru limbă, într-un context de felul: „vorbeşte frumos româneşte, are un limbaj modern“. 4. Cu un sens special, derivat din cel anterior (de limbă), limbaj (ca limbaj articulat) denumeşte „un mod specific de exprimare a gândirii, sentimentelor etc., în limitele unei limbi date; folosire a unei limbi cu anumite particularităŃi aferente unui domeniu de specialitate sau de către anumite grupuri profesionale, sociale sau teritoriale“. Varietatea şi denumirea aspectelor vizate sunt redate prin sintagme alcătuite din termenul limbaj şi un determinant care indică specificitatea menŃionată, inclusiv din perspectiva situaŃiei de comunicare (participanŃi, temă abordată, loc, timp etc.). În consecinŃă, nu se poate vorbi de un inventar „închis“ al unor asemenea sintagme, chiar dacă numai unele sunt folosite constant. De pildă, privitor la „modul de exprimare“ se distinge: limbaj literar, limbaj popular, limbaj livresc, limbaj artistic, limbaj poetic, limbaj familiar, limbaj figurat, limbaj standard, limbaj uzual, limbaj oficial etc. Când se actualizează un anume domeniu sau folosirea de către anumite categorii profesionale sau sociale etc., se vorbeşte de: limbaj profesional, limbaj ştiinŃific, limbaj tehnic, limbaj administrativ, limbaj juridic, limbaj comercial, limbaj sportiv, limbaj publicistic, limbaj politic, limbaj medical, limbaj argotic etc. Din exemplele enumerate, apare evident faptul că în unele situaŃii, limbaj devine sinonim cu stil funcŃional (de ex. stil publicistic, stil ştiinŃific ş.a.m.d.).

Limba română contemporană Limba română, Ńinând seama mai ales de originea şi funcŃionalitatea ei, este limba

latină vorbită neîntrerupt în Romania Orientală (partea orientală a Imperiului Roman), cuprinzând provinciile dunărene romanizate, dezvoltată în condiŃii socio-economice şi culturale specifice. Aceasta presupune că latina dunăreană a evoluat pe căi proprii, ca variantă teritorială a latinei.

În momentul de faŃă, sub aspect genealogic, se recunosc zece limbi romanice: portugheza, spaniola, catalana, franceza, provensala, italiana, sarda, retoromana, dalmata, româna. În acest context, româna, după cum spunea şi academicianul Ion Coteanu, este „un idiom neolatin care seamănă cel mai mult cu italiana, apoi în ordine descrescătoare cu sarda, spaniola, catalana, retoromana şi cel mai puŃin cu franceza“ (CS: 9).

łinând seama de evoluŃia limbii române, conceptul de limbă română contemporană are în vedere o etapă din istoria limbii române, caracterizată ca cea mai recentă fază a acestei evoluŃii, iar, în timp, se aproximează o perioadă de circa o sută, o sută şi ceva de ani. În consecinŃă, termenul de contemporan nu acoperă o perioadă marcată strict, fapt explicabil

7

deoarece este ştiut că limba, ca principal mijloc de comunicare, nu este un fenomen static, ci dimpotrivă, dinamic. Aşadar, abordarea sincronică a unor fapte de limbă se realizează din necesitatea de cercetare sau în scop didactic. Chiar şi sub aspect sincronic nu se poate vorbi despre o limbă identică în situaŃii de comunicare diferite (exemplu: domeniul ştiinŃei, administraŃiei, sportului).

Indiferent de variantele teritoriale (graiuri) şi de alte varietăŃi stilistico-funcŃionale, în spaŃiul românesc se vorbeşte o limbă care permite comunicarea fără dificultăŃi între toŃi membrii societăŃii. Această variantă care presupune caracteristicile generale întâlnite în toate actele de vorbire şi aceleaşi referinŃe de normă (de ordin fonetic, gramatical, lexical) reprezintă o variantă standard (literară).

Supusă normei („convenŃie prin care se instituie reguli de exprimare cultivată“) în toate compartimentele, româna contemporană, ca variantă standard literară, este limba folosită curent în scris sau verbal de un vorbitor instruit, ca o variantă nespecializată.

Descrierea acestei variante ca sistem lingvistic propriu-zis presupune aspectul sincronic, dar din perspectivă diacronică, varianta de azi fiind un produs istoric, cu acumulări şi modificări intervenite în timp. Studiul sistematic al acestei variante datează din 1950, iniŃiativa aparŃinând academicianului Iorgu Iordan.

În lingvistica românească, studiul limbii române ca aspect sincronic, a intrat în atenŃia cercetătorilor în secolul XX. Aşadar, studiul limbii române contemporane are în vedere descrierea sistemului funcŃional al variantei literare standard sistem unitar, cu o structură specifică, şi, totodată, cunoaşterea, interpretarea principiilor lui funcŃionale (a normelor cu cele mai frecvente abateri), precum şi evidenŃierea principalelor tendinŃe manifestate la fiecare nivel în parte (fonetic, fonologic, lexico-semantic ş.a.m.d.).

Fonetica – concept şi caracteristici; semne diacritice. Sunetul articulat şi caracteristicile lui; articulare şi audiŃie

Fonetica, ca disciplină lingvistică, studiază unităŃile fonice segmentale (şi suprasegmentale) ca producere, recepŃie, caracteristici fiziologice, acustice, modificări produse prin influenŃă în segmentul fonic şi combinaŃiile de unităŃi fonice. Ca unităŃi materiale, aceste unităŃi fonice sunt componentele vorbirii, adică ale actului lingvistic, ca o concretizare a elementelor sistematice specifice limbii române. Studiul cu mijloace tehnice ale acestor aspecte reprezintă obiectul foneticii experimentale (fonetică instrumentală). ConsideraŃii fonetice propriu-zise asupra fenomenului lingvistic sunt prezente în ştiinŃa românească începând cu secolul al XIX-lea, chiar dacă în acest sens istoria lingvisticii consemnează, pe drept cuvânt, şi contribuŃia unor oameni de cultură din perioade anterioare. În cele mai multe cazuri, până la 1780, pot fi identificate interpretări sau simple înregistrări ale unor fapte de limbă motivate mai ales de un bun-simŃ lingvistic şi spirit de observaŃie. Interesul pentru cunoaşterea sunetelor limbii române cunoaşte un curs ascendent. Exceptând unele preocupări sporadice legate de un aspect sau altul (tipuri de pronunŃie, particularităŃi zonale, asocieri cu sunetele din latină etc.), prima etapă în cercetarea propriu-zisă a sunetelor din perspectiva unei metodologii ştiinŃifice „se plasează înainte de 1921“ şi se leagă de „cea mai veche descriere detaliată a sunetelor limbii române“, care este, se pare, gramatica lui C. Diaconovici-Loga din 1822. Pentru începuturile foneticii şi fonologiei româneşti importantă este însă activitatea lui Iosif Popovici. Acesta publică în 1902 o cercetare de fonetică experimentală, în limba franceză (Cercetări experimentale asupra unei pronunŃări româneşti), iar în 1903, studiul PronunŃie, fonetică şi scriere în care fonetica este definită ca „o ştiinŃă despre formarea sunetelor limbii“. Se marchează astfel două trăsături esenŃiale: (1) caracterul de ştiinŃă şi (2) sunetul limbii ca obiect de studiu, menŃinute în ştiinŃa limbii până astăzi în diverse variante şi cu diverse compliniri, după cum le atestă lucrări teoretice de strictă specialitate sau de interes lingvistic mai larg, precum şi lucrări lexicografice româneşti. Cele mai concise definiŃii ale foneticii le întâlnim, cum e şi firesc, în dicŃionare şi enciclopedii (exceptând pe cele destinate special terminologiei lingvistice, cum este, de pildă,

8

DicŃionar general de ştiinŃe. ŞtiinŃe ale limbii, care oferă cele mai ample informaŃii). În dicŃionare apărute în ultimul deceniu al secolului al XX-lea apare, în primul rând, menŃiunea de „ramură a lingvisticii“ (DG, DEP, DEX) sau, mai simplu, dar echivoc, „disciplină“ (DE). Urmează precizări asupra obiectului de studiu prin formulări concise („studiază sunetele limbii“, DEP) sau detalieri privind aspectele studiate: „producerea, transmiterea, audiŃia şi evoluŃia sunetelor limbajului articulat“ (DG, DEP, DEX). O informaŃie în plus apare doar în DE unde se face referire şi la „structura acustică“ a sunetelor articulate. Practic, în nici o lucrare, din cele de mai sus, nu se amintesc şi caracteristicile (specifice) sunetului articulat datorate producerii şi audiŃiei (adică cele articulatorii şi acustice), cu toate că sunetul, ca unitate materială, constituie reperul foneticii. Lucrările cu un profil teoretic, în funcŃie de tema abordată şi de opŃiunile autorului, oferă posibilitatea unei informaŃii mai bogate, în avantajul evident al lectorului, şi în acest caz există însă, mai aproape de ceea ce ne interesează, diferenŃe legate de soluŃia redacŃională adoptată. Astfel, o accepŃie concentrată (şi sumar formulată) poate fi dezvoltată apoi pe parcursul mai multor pagini (RF) sau, dimpotrivă, întreaga informaŃie aferentă conceptului poate să fie pusă în limitele unei definiŃii (mai mult sau mai puŃin restrânse). DiferenŃele, de la un autor la altul, sunt date, pe de o parte, de numărul şi varietatea criteriilor, iar, pe de altă parte, de aria noŃiunilor asociate în conturarea acestui domeniu lingvistic, cum ar fi: - caracterul de ştiinŃă al foneticii (PS: 20, CL: 94) - fonetica ca disciplină sau ramură a lingvisticii (VL: 136, IL: 51, ML: 12) - fonetica ca domeniu sau studiu (fără alte precizări) (PL: 60, RF: 23) - fonetica, ca definit, fără alte raportări (BL: 13, IM: 116, IVL: 76, TL: 5, HS: 161)

Sunetele, ca elemente fundamentale în constiuirea conceptului de fonetică, sunt caracterizate din perspective diferite, uneori corelate, în care se detaşează: producerea, prin actul de vorbire, apartenenŃa la un cod anume, caracteristicile (de tip fizic, acustic şi fiziologic), tipologia (vocale, consoane şi semivocale), regimul, în calitate de componente ale unor unităŃi specifice nivelelor integrante (cuvânt, propoziŃie etc.) şi, nu în ultimul rând, raportarea la fazele procesului de comunicare (cea articulatorie, acustică şi neuroceptivă).

Referiri constante, dar inegale ca informaŃii, vizează relaŃia fonetică – fonologie, precizându-se diferenŃele sau ceea ce au în comun şi motivându-se asocierea acestora din perspectiva primului nivel de integrare al limbii (IVL: 71), numit şi nivel primar (TL: 5). O proiecŃie mai amplă asupra foneticii înseamnă şi o expunere mai consistentă, chiar şi în formule lapidare, în care se regăsesc: caracteristici fiziologice şi fizice prin care se individualizează sunetul ca unitate materială, nivelul unităŃilor fonetice raportate la nivelul general al limbii, asocierea segmentalului cu suprasegmentalul (IVL: 72, TL: 5), influenŃe reciproce dintre sunete în enunŃ, valori funcŃionale specifice fonologiei sau planul social de manifestare (GL: 50) etc.

Definirea conceptului de fonetică reflectă similitudini, dar şi diferenŃe, în ceea ce priveşte cantitatea şi diversitatea informaŃiilor oferite. În principiu, asemănările se leagă de o accepŃie mai restrânsă şi vizează sunetul interpretat prin prisma producerii, transmiterii şi a recepŃiei acestuia, iar deosebirile acoperă o arie mai largă în care, de la caz la caz, se pot distinge: - marcarea valorii de fonem (ca valoare funcŃională); - combinaŃii în segment (cuvânt, enunŃ) şi modificări fonetice; - asocieri cu celelalte sisteme ale limbii (gramatical, lexico-semantic); - determinarea statutului lingvistic, ca domeniu, disciplină, ramură etc.; - corelarea celor două coduri specifice comunicării cu ajutorul limbii (codul oral şi cel grafic); - interferenŃa lingvisticii cu sfera extralingvisticii (comunicarea având, prin excelenŃă, un caracter social); - proiectarea pe coordonata temporală, individualizându-se în mod expres diacronia, aspectul sincronic fiind, probabil, de la sine înŃeles; - evidenŃierea modalităŃilor tehnice de analiză (ca fonetică experimentală).

Varietatea unor astfel de abordări în definirea foneticii reflectă, practic, linia urmată de cercetările asupra sunetului articulat, linie surprinsă succint de Andrei Avram: „ramura lingvisticii numită, în general, fonetică poate fi considerată astăzi un ansamblu de discipline“.

9

Studiul sunetului articulat poate fi realizat din mai multe puncte de vedere. De exemplu: - dacă se are în vedere modul de realizare şi posibilităŃile de evidenŃiere a sunetelor se distinge o fonetică fiziologică (articulatorie), respectiv o fonetică experimentală (instrumentală). - dacă avem în vedere fazele din istoria limbii, se distinge o fonetică diacronică, una sincronică, iar în funcŃie de conŃinutul informaŃiei şi de numărul de limbi la care se face apel, se distinge o fonetică specială şi o fonetică generală. - dacă se are în vedere scopul urmărit, se distinge o fonetică teoretică, iar dacă se vizează un aspect concret, se distinge o fonetică practică (vezi logopedia = educaŃia vorbirii). - dacă avem în vedere nivelurile limbii, se distinge o fonetică lexicală (numai studiul sunetelor la nivelul cuvântului), o fonetică a enunŃului, cu varianta fonetică sintactică.

Prin specificul ei, fonetica are tangenŃe cu alte ştiinŃe, precum psihologia, fizica, anatomia, acustica etc. La rândul ei, fonetica, după cum s-a văzut, este necesară în domenii nelingvistice (actorie, teatru, canto etc.).

Fonetica poate fi caracterizată în funcŃie de domeniile implicate în obŃinerea sunetului articulat. Astfel, dacă se are în vedere aparatul articulatoriu în ansamblul lui, se vorbeşte de o fonetică articulatorie. Dacă se urmăreşte efectul auditiv, se distinge o fonetică acustică, iar dacă se are în vedere perceperea mesajului transmis (adică concretizarea sunetelor în impulsuri nervoase şi recunoaşterea propriu-zisă a mesajului) se vorbeşte de o fonetică neuroceptivă. Semne diacritice (pentru transcrierea fonetică) # indică pauza interlexicală (intermorfematică sau intersilabică); [ ] notează transcrierea fonetică; / / notează valoarea fonematică (fonologică); . deasupra unei litere, care notează o vocală, marchează palatalizarea acesteia, de ex. [a

.];

º deasupra unei litere, care notează o vocală, marchează labializarea acesteia, de ex. [a�] şi la umărul unei litere care notează o consoană indică labializarea acesteia, de ex. [l �]

º sub o literă, care notează o vocală sau o consoană, indică asurzirea (totală sau parŃială)

a acestui sunet, de ex. [ă �, l�, m�, n�]; ' la umărul unei litere, care notează o consoană, indică palatalizarea acesteia, de ex. [p', t'];

+ sub literele care notează o consoană nazală, indică ocluziunea lor incompletă, de ex.

[m�, n�];

Rezumat

Plecând de la distincŃia lui Saussure între formă şi substanŃă putem vedea că limba este codul, sistemul de semne pe care îl posedăm cu toŃii la nivel mintal, iar vorbirea este planul material, concret, actual al limbajului, procesul de comunicare în limba vizată.

Limba română contemporană este o unitate în diversitate. Ea permite comunicarea între toŃi vorbitorii ei, indiferent de variaŃia diatopică, diacronică, diastratică, diafazică şi diamezică. Ea nu este un construct teoretic, ci o entitate reală de natrură ideală.

Numim fonetică o serie de preocupări asupra domeniului fono – audio purtate din perspectivă substanŃială.

Perspectiva formală aparŃine fonologiei.

10

Set de întrebări, teme de reflecŃie, exerciŃii pentru învăŃare independentă şi completarea critică şi activă a cunoştinŃelor din suportul de curs

1) Care crezi că este cea mai importantă activitate umană? Din ce punct de vedere? 2) Cum e posibil ca „ceva” din mintea ta să ajungă în mintea celuilalt? 3) PoŃi stabili o diferenŃă între comunicare şi transfer de informaŃie? 4) Care sunt cele două căi prin care „luăm act” de realitate? Exemplifică. Care din ele

este mai importantă pentru cunoaştere? Care prezintă un interes mai mare din punctul de vedere al comunicării? Ce raport există între cele două căi?

5) Te-ai aflat vreodată în preajma unui ornitorinc? Dar a unui dinozaur? Un inorog?

De unde ştii cum „arată”? Ai văzut sistemul solar? Dar un atom de carbon? Ce deosebiri şi, mai ales, ce asemănare există între respectivele situaŃii?

6) Compară obiectele discutate mai sus cu „clădirea centrală a UniversităŃii din

Craiova” din punctul de vedere al experienŃei tale. 7) Cum se numeşte obiectul prin intermediul căruia o anumită parte din realitate

(aflată în afara „ariei de acoperire” a simŃurilor tale) îŃi devine cunoscută? 8) Într-o accepŃie generală, de lucru, cum poate fi definit semnul? 9) De câte elemente este nevoie pentru a formula o definiŃie? 10) Pornind de la opoziŃia concret – abstract, obiectul substituit ce caracteristică

trebuie să aibă? Poate aparŃine oricăreia dintre cele două clase? Exemplifică. Gândindu-te că acesta „trebuie” substituit, reprezentat etc. pentru a ajunge în conştiinŃa cuiva, ce poŃi spune despre caracteristica lui preponderentă? Când este concret, de ce ar trebui să fie substituit?

11) Obiectul care substituie este concret sau abstract? Explică. Exemplifică. 12) Găseşte o „întrebuinŃare” următoarei schematizări şi explic-o:

O1 → O2

13) Ce crezi că înseamnă semioză?

14) Explică următoarea corespondenŃă: O1 semnificant ↓ SL = --------------- O2 semnificat 15) Ce înseamnă că semnul lingvistic (SL) este biplan? 16) Află la ce se referă şi explică „metafora foii de hârtie”. 17) Pornind de la structura lor încearcă să găseşti o motivare (relativă) a termenilor

semnificant şi semnificat. 18) Ce crezi că înseamnă planul expresiei şi planul conŃinutului? Stabileşte o

corespondenŃă cu termenii semnificat şi semnificant. Cele două perechi de termeni sunt echivalente, se suprapun „perfect” ca semnificaŃie? Încearcă să stabileşti un raport între ele, în funcŃie de gradul de generalitate.

11

19) Fixează două accepŃii ale termenului expresie. 20) Fie un cub din lemn, altul din piatră, din plastic, unul cu latura de 10 cm., altul cu

latura de 0,5 m, „gol” pe dinăuntru, din sticlă masivă sau doar cu laturile de sârmă. Sunt toate aceste obiecte cuburi? Ce raport există între ele şi cub? Ce este definitoriu pentru cub şi care caracteristici, din cele de mai sus, sunt irelevante?

21) Cum comentezi afirmaŃia: „limba este formă şi nu substanŃă”? 22) Cele două planuri, expresia şi conŃinutul, sunt izomorfe? Explică. 23) Presupune că ai auzit alaltăieri vreo cinci persoane diferite rostind, în diverse

situaŃii, [kasă]. Ieri ai auzit de mai multe ori rostindu-se [kasă]. Probabil vei auzi şi mâine etc. După cum e uşor de sesizat, vorbitorii respectivi nu rostesc la fel: unul era copil, altul adult cu o voce mai „groasă”, o femeie cu o voce „subŃire”, cineva era obosit şi abia se auzea, altă dată abia ai auzit cuvântul la televizor unde vorbeau mai mulŃi în acelaşi timp, la telefon etc. De ce toate aceste rostiri „îŃi aduc în minte acelaşi lucru”?

În afară de ideea de „casă”, există ceva în mintea ta care „corespunde” respectivelor rostiri? Cum poŃi numi acel „ceva” şi în ce raport se află cu oricare din rostirile particulare, trecute şi viitoare?

24) Ce asemănări şi ce deosebiri există între cele două imagini, din punct de vedere

fizic şi din punct de vedere funcŃional?

25) Semnificantul este de natură fizică sau psihică? Explică. 26) Putem vorbi de un semnificant grafic? Dar de altă natură? Exemplifică. 27) Rostirea [kasă] îŃi actualizează o anumită casă? Cum poŃi numi (ca tip) „entitatea”

care îŃi apare în minte? Are tot timpul o „înfăŃişare”? Este obligatoriu să apară o imagine? Imaginea, este ea aceeaşi cu ceea ce apare în mintea oricăruia dintre colegii tăi? Explică. Cuprinde imaginea caracteristici ale caselor văzute de tine? Cum se numeşte ea? Dacă există diferenŃe, de ce toŃi vorbitorii de limbă română înŃeleg „acelaşi lucru” prin [kasă]? Cum poate fi definit semnificatul?

28) Stabileşte o ierarhie între termenii următori şi enunŃă un criteriu: reprezentare,

concept, percepŃie, senzaŃie. 29) Ce raport există între semnificat şi concept? 30) Conceptul şi gândirea au un caracter subiectiv sau obiectiv? Fixează mai întâi o

accepŃie „de lucru” pentru termenii subliniaŃi. 31) Există conŃinuturi de conştiinŃă nesemnificate? Dar „vorbe goale”? 32) Reflectează asupra unor posibile limite ale comunicabilităŃii prin limbă. Care este

natura a ceea ce uneori nu putem comunica? 33) Aprofundează problema raportului dintre gândire şi limbă. Explică şi exemplifică. 34) Comentează afirmaŃia: „gândirea este o masă amorfă pe care limba o

structurează”.

12

35) Explică şi exemplifică următoarea schematizare:

substanŃa expresiei

forma expresiei ----------------------------------

forma conŃinutului substanŃa conŃinutului

36) Cum comentezi afirmaŃia „cuvântul câine nu muşcă”? 37) PoŃi spune că fumul este semn pentru „foc”? Dar fulgerul pentru „tunet”? Ce „îŃi

spun” adânciturile de forma unui pantof, alternând stângul cu dreptul, într-un strat de zăpadă? Ce sunt urmele?

38) Din formularea „fata de la pagina 5” înŃelegi că în ziarul respectiv vei găsi o fată?

Dar ce? Când te afli în faŃa unei icoane şi îŃi faci cruce, se poate spune că te închini la icoană sau că te închini la Dumnezeu? Teritoriul Ńării noastre are forma unui buchet de flori? Să zicem că desenezi o casă pe tablă şi la întrebarea „Ce este aceasta?” un copil răspunde: „O urmă de cretă pe tablă.” Cum Ńi se pare răspunsul? De ce? Ce sunt fotografiile, desenele?

39) „Te nimereşti” în mijlocul unei partide de şah. Observi că pe tablă se află o

bucăŃică de cretă. Fără să vezi piesele „luate”, vei şti ce piesă substituie? Ce este ? Dar

? Dacă nu ştii sau nu afli de undeva, ai putea să îŃi dai seama ce semnifică? 40) Consideră cele trei categorii de fapte discutate mai sus din următorul punct de

vedere: este sau nu este nevoie să Ńi se spună ce înseamnă respectivul obiect. 41) Explică diferenŃa între relaŃia semiotică naturală şi cea convenŃională. 42) Stabileşte o corespondenŃă între cele trei categorii de semne discutate mai sus şi

termenii: indice, simbol, icon. Încearcă să defineşti fiecare tip de semn. 43) Ce tip este specific limbii? Celelalte categorii sunt reprezentate la nivelul limbii?

Exemplifică. 44) Ce diferenŃă se poate stabili între următoarele trei semne: au!, ai râgâit!, vine!? 45) Ce înseamnă „arbitrariul semnului lingvistic”? Exemplifică. 46) Stabileşte o diferenŃă între arbitrar şi convenŃional. 47) Dă exemplu de semn manifestat în situaŃii izolate: este utilizat în situaŃii de

comunicare restrânse şi de către puŃini utilizatori iar înŃelegerea şi utilizarea lui nu depinde de alte semne.

48) Fie trei semne: culoarea roşu cu semnificaŃia „nu traversa pentru că rişti să fii

accidentat”, galben „atenŃie, se schimbă culoarea” şi verde „poŃi trece”. Reflectează asupra următoarelor aspecte:

a) roşul înseamnă interdicŃie în sine, izolat, fără raportare la altceva? b) roşul semnifică interdicŃie dintotdeauna, în mod „natural”? A fost nevoie să

învăŃăm sau reacŃia noastră este „înnăscută”? c) dacă roşul ar apărea câteodată mai puŃin intens, să zicem asemănător cu portocaliul,

în situaŃia dată, ce importanŃă ar avea acest fapt?

13

d) ce poŃi spune despre existenŃa semnelor din două puncte de vedere: absolut şi relativ?

49) Cum poŃi defini cuvântul tânăr? Explică necesitatea unei raportări, a unei relaŃii. 50) Cum poŃi explica faptul că verdele ne trezeşte uneori în minte ideea de

permisiune? 51) Fie două ansambluri (de elemente): mulŃimea oamenilor din gara Craiova, pe data

de 05. 02. 2007, ora 16.00 şi mulŃimea jucătorilor F. C. Universitatea Craiova în meciul cu Dinamo Bucureşti, disputata ieri şi încheiat cu scorul de 5-0. Ce asemănări şi ce diferenŃe există între cele două ansambluri? Ce relaŃii există între elementele fiecărui ansamblu?

52) Cum poŃi defini termenul sistem? 53) Află la ce se referă şi explică „metafora tablei de şah”. 54) Exemplifică faptul că semnele există, de obicei, ca elemente ale unui sistem. 55) Ce accepŃie poŃi da termenilor cod şi limbaj?

14

Unitatea de învăŃare II Obiective:

- studenŃii vor defini şi caracteriza sunetul articulat; - studenŃii vor surprinde caracterul formal al fonologiei; - studenŃii vor enumera şi explica trăsăturile sunetului articulat; - studenŃii vor intui procesul fonaŃiei, de la plămâni până la cavitatea bucală; - studenŃii vor diferenŃia vocalele de consoane, din punct de vedere material: acustic şi

fiziologic; - studenŃii vor descrie fonemele limbii ca fascicule de trăsături distinctive; - studenŃii vor enumera, defini şi explicita fiecare serie alofonică.

Tematică:

Curs 4. Fonologia. Sunet. Sunet articulat. Caracteristicile sunetului articulat Curs 5. Emiterea sunetelor vorbirii. Vocale şi consoane. Caracteristici articulatorii şi acustice. Curs 6. Fonem şi trăsături distinctive. Alofone vocalice şi consonantice.

Timp de lucru alocat: 5 ore Bibliografie minimală:

BIDU VRĂNCEANU, ANGELA, CĂLĂRAŞU, CRISTINA, IONESCU-RUXĂNDOIU, LILIANA, MANCAŞ, MIHAELA, PANĂ DINDELEGAN, GABRIELA, DicŃionar general de ştiinŃe. ŞtiinŃe ale limbii, Bucureşti, EŞ, 1997.


COTEANU, ION (coord.), Limba română contemporană, Fonetica, Fonologia, Morfologia, Bucureşti, EDP, 1985.

DRĂGHICI, OVIDIU, Fonetică şi ortografie, Craiova, Universitaria, 2007. HRISTEA, THEODOR (coord.) Sinteze de limba română, ediŃia a III-a revăzută şi din nou

îmbogăŃită, Bucureşti, Editura Albatros, 1984. IORDAN, IORGU, ROBU, VLADIMIR, Limba română contemporană, Bucureşti, EDP,

1978. NEGOMIREANU, DOINA, Limba română contemporană. Fonetică şi fonologie. NoŃiuni

generale, Craiova, Editura Universitaria, 2003. PETROVICI, EMIL, Sistemul fonematic al limbii române, în SCL XII, 1956, p.1-18. PUŞCARIU, SEXTIL, Limba română II. Rostirea, EdiŃie îngrijită de Magdalena Vulpe,

Bucureşti, Editura Academiei Române, 1994. ROSETTI, AL., LĂZĂROIU, AURELIAN, Introducere în fonetică, Bucureşti, EŞE, 1982. TĂTARU, ANA, Limba română. Specificul pronunŃării în contrast cu germana şi engleza,

Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1997. TĂTARU, ANA, DicŃionar de pronunŃare a limbii române − Romanian Pronouncing

Dictionary − Rumäniches Aussprachewörtebuch, ed. a II-a, Cluj-Napoca, Editura Clusium, 1999.


TURCULEł, A., Trăsăturile distinctive ale fonemelor limbii române standard, în LR XXXI, 1982, nr.6, p.496-504.

VASILIU, EMANUEL, Fonologia limbii române, Bucureşti, EŞ,1965.

*** Fonologia Abordarea sunetelor sub aspect funcŃional reprezintă obiectul fonologiei. Aceasta este

o perspectivă de ordin lexical (enunŃ), în care se distinge fiecare paradigmă la nivelul clasei de semne reprezentate. În consecinŃă, unitatea de referinŃă nu mai este sunetul material, ci sunetul funcŃional, fonemul.

15

Acesta nu e identic cu un sunet anume din pronunŃia lui, ci reprezintă ansamblul trăsăturilor comune ale aceluiaşi sunet prezente în toate realizările sale concrete posibile, ca variaŃie individuală şi ca unitate în contextul altor segmente (sunete vecine care alcătuiesc un enunŃ).

łinând seama de raportul dintre sunete, la nivelul enunŃului se disting două mari categorii: - sunete echivalente, care reprezintă variante ale aceleiaşi unităŃi, numite şi sunete reale; - sunete neechivalente, care reprezintă variante ale unor unităŃi fonice diferite, sunete-tip.

În esenŃă, echivalenŃa nu duce la diferenŃierea unor cuvinte, în timp ce nonechivalenŃa realizează cel puŃin o distincŃie, adică o diferenŃiere semantică. În consecinŃă, a stabili dacă două segmente fonice nu sunt echivalente trebuie demonstrat că ele nu sunt în distribuŃie complementară, adică contrastează şi comută în toate situaŃiile sau numai în unele. Dacă două segmente fonice sunt varietăŃi ale aceleiaşi unităŃi, ele se găsesc în distribuŃie contrastivă fără a exista şi un raport de comutare.

Aşadar, prin distribuŃie şi comutare trebuie diferenŃiate sunetele cu valori funcŃionale, altfel spus, situaŃia în care o schimbare în planul expresiei contribuie sau nu la o modificare în planul conŃinutului, adică la diferenŃierea unor cuvinte sau forme gramaticale ale aceluiaşi cuvânt. Această diversitate nu este înregistrată în mod obişnuit de vorbitor şi, ca urmare, la acest nivel de diferenŃe nu se vorbeşte de elemente cu rezonanŃă fonică. łinând seama de posibilele contexte fonice, se disting mai multe tipuri de relaŃii: - raportul de conjuncŃie (relaŃie) indică coexistenŃa unor sunete în acelaşi spaŃiu fonic. Exemplu: rac (r + a + c). - raportul de disjuncŃie (corelaŃie) indică situaŃia în care 2 unităŃi fonice pot avea alternativ aceeaşi relaŃie. Exemplu: cor / dor (în cazul lui c).

Aceste tipuri de raporturi, la rândul lor, pot fi de: - interdependenŃă, când unul presupune pe celălalt şi invers; - dependenŃă, când unul presupune pe celălalt, dar nu şi invers; - constelaŃie, când nici unul nici celălalt nu se presupun reciproc.

La nivelul semnului lingvistic se observă şi un alt tip de raport, fundamental în comunicare, şi anume, de comutare. Când unei corelaŃii din planul expresiei îi corespunde una în planul conŃinutului, cele două unităŃi corelative din planul expresiei sunt în raport de comutare.

În lanŃul sintagmatic, unitatea fonică poate contracta relaŃii cu unităŃi vecine (anterioare şi posterioare). Totalitatea unităŃilor posibile în vecinătatea poziŃiei unei unităŃi date reprezintă distribuŃia acesteia sau contextul ei (= context fonic).

Din acest punct de vedere, este important ca fiecărei unităŃi fonice cu relevanŃă funcŃională să i se determine clasa de distribuŃie, adică totalitatea compatibilităŃilor combinatorii şi, simultan, totalitatea restricŃiilor.

łinând seama de raportul conjuncŃie şi disjuncŃie, distribuŃia poate fi: - distribuŃie contrastivă (două sau mai multe segmente care pot apărea în aceeaşi poziŃie): cor/dor.

Pentru un sunet dintr-un cuvânt se foloseşte termenul de segment fonic simplu, iar pentru cuvânt, segment fonic complex. - complementară (două sau mai multe segmente fonice care se exclud din toate poziŃiile: în locul lui [a] palatalizat din cuvântul chiar [k'ar], adică după o consoană palatală nu poate apărea un [a] labializat, [a�]. - defectivă sau lacunară (două sau mai multe segmente fonice care nu contrastează şi nu comută în toate poziŃiile posibile): [s, r] contrastează înainte de vocală, după pauză, iar înainte de consoană, după pauză [r] nu poate apărea, dar [s], da.

16

Sunet. Sunet articulat Sunetul (în general sau sunetul articulat) reprezintă vibraŃia particulelor unui mediu

elastic, care produce o senzaŃie auditivă. VibraŃia se realizează după un anume mod datorat sursei. Aceasta înseamnă că particularităŃile vibraŃiei sunt dependente direct de particularităŃile sursei (ex.: mărime, material, formă).

Sub aspect acustic, în general, se face distincŃie între sunetul muzical, vibraŃie regulată şi periodică, şi zgomot, ca vibraŃie neregulată şi neperiodică.

Sub aspect mecanic (fizic), sunetul (= semnalul acustic) se raportează la oscilaŃiile unui corp (= sursa) şi la alternanŃa zonelor dense şi rarefiate de aer din jurul sursei care vibrează. Aşadar, din punct de vedere fizic, sunetul reprezintă o vibraŃie de aer, unda sonoră rezultată în urma mişcării progresive a particulelor de aer.

FaŃă de acest tip de sunet, sunetul articulat beneficiază de o sursă particulară (= organele vorbirii), iar ca sunet vorbit, acesta ia naştere prin vibrarea coardelor vocale la care se adaugă o anumită presiune în funcŃie de modul în care organele produc sunetul, forma undei rezultate fiind una complexă.

Unda sonoră a sunetului articulat se prezintă ca o oscilaŃie de formă sinusoidală, formată din mai multe vibraŃii. Curentul de aer folosit în articulare, adică în fonaŃiune, se numeşte curent de aer fonator (caf).

FonaŃia este un mijloc al vorbirii şi al cântatului. *Cântecul (ca succesiune de sunete) se produce prin variaŃiile de înălŃime ale vocii

(umane) având diverse registre (specifice femeilor, bărbaŃilor şi copiilor), de exemplu: alto (între sopran şi tenor), bas (= vocea bărbătească cea mai gravă), bariton (între tenor şi bas), soprană (= cea mai înaltă voce de femeie sau de copil), tenor (= cea mai înaltă voce bărbătească).

Caracteristicile sunetului articulat Sunetul articulat beneficiază de caracteristici fiziologice şi caracteristici acustice

(vezi producerea). FrecvenŃa reprezintă numărul de vibraŃii pe secundă. Un număr mare de vibraŃii

indică o frecvenŃă înaltă, iar un număr redus o frecvenŃă joasă. VibraŃia corpului (sursă), în ansamblul lui, indică aşa-numita frecvenŃă fundamentală, ca cea mai de jos frecvenŃă în actul de articulare. Simultan, prin vibraŃia părŃilor corpului apar aşa-numitele armonice, ca frecvenŃe mai înalte. În distingerea sunetelor vorbirii are importanŃă tocmai deosebirea dintre frecvenŃa fundamentală (numită şi ton fundamental, supraton) şi armonice.

Timbrul (vocalic) depinde simultan de felul sursei, de cavitatea rezonatoare şi de numărul şi intensitatea armonicelor (altfel spus, depinde de forma vibraŃiei, de forma rezonatorului). FrecvenŃa unei vibraŃii cu perioada de o secundă se numeşte ciclu de vibraŃie (hertz). Urechea umană percepe vibraŃii între 16 şi 20000 de hertzi. FrecvenŃa este mai mare (tonul mai înalt, sunetul mai acut) cu cât contracŃiile coardelor vocale sunt mai intense.

Amplitudinea vibraŃiei depinde de cantitatea de energie consumată la producerea sunetului la nivelul laringelui.

Intensitatea sunetului este mai mare cu cât energia articulatorie este mai mare. RezonanŃa defineşte capacitatea unui obstacol de a reacŃiona la vibraŃiile unei surse,

altfel spus, de a intra în vibraŃii din cauza undei propagate de o sursă. Un obstacol poate diminua intensitatea vibraŃiilor, dar poate să le şi amplifice, preluând unda la care se adaugă vibraŃia proprie. În situaŃia actului de vorbire (a sunetelor articulate), sursa o reprezintă coardele vocale, iar efectul de rezonanŃă se produce pe traiect.

VibraŃia de la nivelul laringelui este preluată de faringe ca prim rezonator după laringe, apoi este preluată de cavitatea bucală. Alături de aceasta din urmă este şi rezonatorul nazal, imobil, faŃă de cavitatea bucală, care este mobilă. În română, cavitatea nazală intervine doar printr-o trăsătură de articulare în cazul a două sonante, [m, n], şi nu aduce valori fonematice propriu-zise. În consecinŃă, timbrul (culoarea

17

sunetului) care permite diferenŃierea sunetelor în funcŃie de rezonatorul bucal este aşa-numitul timbru oral. Timbrul care permite diferenŃierea în funcŃie de rezonatorul nazal este timbrul nazal.

Timbrul se referă cu deosebire la vocale, fiind marcat de locul acestora de articulare. De aici şi tipologia timbrului. De pildă, se distinge un timbru palatal, velar etc.

Durata sunetului este o caracteristică dependentă direct de timpul de vibraŃie a sursei; în cazul sunetelor articulate, sursa o reprezintă coardele vocale. Cu cât vibraŃia este mai lungă, cu atât durata sunetului emis este mai mare. Durata sunetului este indicată şi în ceea ce se numeşte ritm = periodicitate de producere a sunetului şi care este specific fiecărei limbi.

Sub aspect funcŃional, adică fonologic, durata nu reprezintă o caracteristică pentru limba română, comparativ cu alte limbi (cf. latina, engleza), unde vocala scurtă şi vocala lungă sunt foneme diferite.

Aşadar, principalele caracteristici ale sunetelor, cu implicaŃii în actul de vorbire sunt: înălŃimea, intensitatea, timbrul şi durata. Acestea se raportează la frecvenŃa sunetului, la periodicitate, la amplitudine şi rezonanŃă.

Astfel, în funcŃie de înălŃime, sunetele pot urma gradual o scară de la acut la grav (înalt-jos).

În funcŃie de intensitate, sunetele sunt intense (puternice), cu amplitudine mare şi nonintense (slabe), cu amplitudine mică. Intensitatea depinde de amplitudinea vibraŃiilor, care la rândul ei este influenŃată de cantitatea de energie folosită la producerea sunetului şi de spaŃiul de rezonanŃă. Valorile de intensitate apar evidente în cazul vocalelor accentuate.

Emiterea sunetelor vorbirii Vorbirea constituie un proces complex, un rezultat al activităŃii de corelare a unor

zone senzoriale şi zone motorii cerebrale corticale, aparŃinând sistemului nervos central. Articularea se produce pe traiectul respiraŃiei (ca expiraŃie) de la plămâni până la ieşire (pe nas, în mod obişnuit, ca respiraŃie) pe gură (şi, uneori, parŃial şi pe nas). Mecanismul propriu-zis al fonaŃiei se produce doar în porŃiunea cuprinsă între laringe şi cavitatea bucală, primul ca sursă şi ultima parte ca loc esenŃial de articulare, prin dirijarea cafului în anumite puncte (şi zone), ceea ce le conferă anumite trăsături fiziologice care le individualizează. Presiunea realizată de muşchii respiratori determină trecerea aerului expirat din plămâni prin bronhii şi apoi prin trahee, ajungând în partea ei superioară, laringele. *Dimensiunile laringelui suferă modificări în funcŃie de vârstă. Există şi diferenŃe legate de sex. Faringele este un organ tubular, cu o formă de piramidă triunghiulară trunchiată şi cu baza mare în partea superioară, fiind o componentă principală a fonaŃiei. *Omul nu dispune de un organ unic şi specializat în producerea sunetelor articulate (precum ochiul pentru văz, nasul pentru miros ş.a.m.d.). Cavitatea laringelui este alcătuită din trei zone principale: vestibulul laringelui, glota şi cavitatea infraglotică (porŃiunea inferioară dintre glotă şi trahee). Glota, prin formaŃie anatomică, are rol şi în respiraŃie şi în fonaŃie. Componentele importante sunt plicele vocale sau coardele vocale (două) şi alte două plice vestibulare, situate deasupra coardelor vocale. Coardele vocale au marginile mediale orientate unele spre celelalte, spaŃiul cuprins între cele două coarde vocale fiind aşa-numita fantă glotică. *Coardele sunt mai lungi la bărbat; fanta glotică diferă şi ea în funcŃie de vârstă şi sex. În timpul respiraŃiei coardele vocale se depărtează, iar în fonaŃie se apropie. Baza mare a laringelui are un orificiu mai mare prin care acesta comunică cu faringele. Închiderea acestui orificiu în timpul deglutiŃiei se realizează cu epiglota, care în mod obişnuit, fiind inertă, coboară sub greutatea bolului alimentar. Laringele reprezintă nu numai prima sursă în producerea sunetelor articulate, ci şi primul rezonator.

18

VibraŃiile coardelor sunt produse de trecerea aerului şi de stimuli nervoşi care comandă modificarea frecvenŃei vibraŃiilor. Coardele pot fi întinse sau relaxate, apropiate sau îndepărtate. VibraŃiile sunt mai ample în plan orizontal decât în plan vertical, iar aerul este expulzat prin lărgirea orificiului dintre ele, în fluxuri succesive. Trecerea curentului de aer prin acest pasaj produce o condensare a aerului care se transmite ascendent. Astfel, în spate se creează un vid care apropie coardele vocale. Un nou flux de aer produce o nouă îndepărtare a coardelor şi procesul se repetă. *La nivelul laringelui nu există încă sunete articulate. Acestea se disting: - printr-o anumită intensitate, dependentă de presiunea aerului expirat, adică de forŃa acestuia; - prin înălŃime, dependentă de gradul de contracŃie a coardelor; - prin timbru, dependent de rezonatorii laringelui (ceea ce presupune structura acestuia); - prin durată, care depinde de timpul de vibraŃie a coardelor vocale.

De la nivelul laringelui, caful ajunge în cavitatea faringiană. Faringele are forma unei pâlnii fără perete anterior şi cu baza în partea superioară. În acest punct se întâlneşte calea respiratorie cu cea alimentară. *În timpul alimentaŃiei, trecerea spre fosele nazale şi spre laringe se închide. Faringele are rol de rezonator în articulaŃie şi este legat de cavitatea bucală prin aşa-numitul vestibul faringian (= un coridor musculo-membranos delimitat de baza limbii), partea liberă a palatului moale şi arcurile palatine de la baza uvulei (= luetă, omuşor). Uvula este o prelungire de formă conică (10-20 mm lungime), având baza în continuarea vălului palatin şi vârful îndreptat spre limbă. În stare de repaus, omuşorul stă culcat pe muşchiul lingual. Vălul palatin (= palatul moale) formează partea superioară a cavităŃii bucale. Curentul de aer ajuns în acest punct poate fi dirijat spre cavitatea nazală prin coborârea vălului pe rădăcina limbii sau, dimpotrivă, poate fi dirijat spre cavitatea bucală, prin ridicare. PoziŃia intermediară a vălului imprimă sunetului articulat în cavitatea bucală un timbru nazal. De asemenea, vălul poate vibra în cazul articulării unor sunete în zona posterioară a cavităŃii bucale, imprimând sunetului anumite vibraŃii (de pildă, consoana [r], o apico-dentală vibrantă poate fi articulată şi ca o uvulară vibrantă). Cavitatea bucală este locul în care se produce articularea propriu-zisă a sunetelor. În acest act, participă, în proporŃii diferite: - cele două buze (labiile) - maxilarele (un maxilar superior, fix şi un maxilar inferior, mobil) - dinŃii - muşchiul lingual (= limba), mobil doar parŃial, în partea din faŃă, vârful (= apexul) acestuia având un rol important în determinarea locului de articulare - bolta palatului (în partea superioară a maxilarului fix); în articulare sunt definitorii: � regiunea anterioară (dentală şi alveolară) � regiunea mediană (palatul propriu-zis) � regiunea posterioară (= velară)

Cavitatea bucală, în ansamblul ei, reprezintă un important rezonator, mărimea (şi inclusiv constituŃia ei anatomică) fiind determinantă sub aspect acustic.

Articularea sunetului constă dintr-o modelare a curentului de aer, dirijat din faringe, în cavitatea bucală. Fiecare sunet articulat reprezintă o consecinŃă a unor mişcări efectuate de organe mobile, numite şi active (labiile, maxilarul inferior, muşchiul lingual şi uvula) spre anumite puncte din zona cavităŃii bucale, numite loc de articulare (= punct de articulaŃie). *În limbă nu sunt epuizate toate posibilităŃile de realizare a locurilor de articulare. VibraŃiile sonore emise prin articulare se propagă în aer ca mediu elastic, ajungând în ureche. Fenomenul audiŃiei presupune receptarea undei sonore sub forma mesajului. În urechea interioară, aceste unde trec în codul sistemului nervos urmând momentul identificării. Aşadar audiŃia presupune: receptarea undelor sonore, transformarea lor în impulsuri nervoase,

19

identificarea şi recunoaşterea lor în virtutea sistemului care decodează (ceea ce a fost codat de către emiŃător), sunetele prezentându-se ca unităŃi numite vocale, consoane, semivocale. Cu cât energia de emisie a sunetului este mai mare, cu atât audiŃia este mai intensă. Termenii de „vocală“ şi „consoană“ apar uneori cu accepŃii diferite, când sunt folosiŃi şi în fonetică şi în fonologie. Dacă sub aspect fonetic, accentul se pune pe tipul de ton, sub aspect fonologic, accentul se pune pe funcŃia lor. Astfel, vocala reprezintă centrul silabic în timp ce consoana nu poate avea această funcŃie, fiind un satelit. FuncŃia vocalică este realizată în anumite limbi şi de sonante. De asemenea, valoarea unor elemente vocalice şi consonantice diferă şi la nivelul diftongilor (vezi, de pildă, interpretarea semivocalelor ca semiconsoane sau chiar consoane). În general, în fonetică se utilizează şi termenii vocoid / contoid, iar în fonologie, vocală / consoană. łinând seama de caracteristicile acustice şi fiziologice ale sunetelor articulate (= sunetele vorbirii), în limba română distingem: vocale, consoane şi semivocale (numite de unii lingvişti semiconsoane).

Vocale şi consoane (caracteristici articulatorii). Vocale şi consoane (caracteristici acustice)

Vocalele: - sunt sunete (= segmente acustice) cu structură regulată, având vibraŃii periodice (adică sunt tonuri); în emiterea lor nu apare în cale nici un obstacol; fiecare vocală este o stare; - sunt sunete orale, curentul de aer fonator fiind dirijat spre cavitatea bucală; dirijarea aerului şi spre fosele nazale le imprimă o nazalitate care în limba română nu are valoare distinctivă; *Toate vocalele limbii române pot fi articulate şi nazal fără modificări distinctive (= cu valoare fonematică). - au rol de centru silabic şi pot primi accent; sunt mai audibile decât consoanele; - varietatea vocalelor se motivează prin modificările rezonatorului bucal ca spaŃiu de rezonanŃă final (şi inclusiv ca mărime). Vocalele limbii române cu valori distinctive sunt caracterizate prin grad de apertură, loc de articulare şi participare sau nu a labiilor. Criteriul aperturii distinge trei serii de vocale: - deschise : [a] – singura vocală şi, ca urmare, cea mai deschisă - medii (semideschise sau semiînchise): [e, ă, o] - închise: [i, î, u]; vocala [i] este cea mai închisă, articulându-se cu cel mai mic spaŃiu de eliminare a cafului.

În funcŃie de locul de articulare se disting, de asemenea, trei serii: - anterioare: [e, i] - centrale: [a, ă, î] - posterioare: [o, u] Participarea sau nu a labiilor distinge două categorii de vocale: - fără participarea labiilor (acestea fiind majoritare): [e, i, a, ă, î] - cu participarea labiilor: [o, u] *Termenul labial, folosit în caracterizarea vocalelor, indică f o r m a rotunjită pe care o iau cele două buze, în timp ce în caracterizarea consoanelor, termenul indică f o l o s i r e a buzelor în realizarea obstacolului. Consoanele: - sunt sunete (= segmente acustice) în producerea cărora curentul de aer întâmpină obstacole (diferite), ceea ce produce anumite z g o m o t e ; fiecare consoană, din cauza obstacolului, reprezintă o schimbare, ceea ce presupune o realizare în timp; - nu pot primi accent şi, în consecinŃă, nu pot constitui silabe decât alături de vocale. O categorie puŃin distinctă o reprezintă cea a sonantelor [l, m, n, r], consoane care, pe lângă caracteristicile specifice de zgomot au şi tonuri întâlnite în producerea vocalelor. În articularea consoanelor se disting trei faze: (a) punerea în poziŃie, ca implozie, (b) Ńinuta şi (c) eliberarea cafului ca explozie.

20

ParticularităŃile fiziologice şi acustice individualizează consoanele şi ca realizări cu valori fonematice, definitorii pentru consoanele sistemului fonematic românesc fiind: a) modul de articulare; b) locul de articulare; c) gradul de sonoritate.

Modul de articulare indică tipul de obstacol întâmpinat în cale de curentul de aer fonator: - cu oclusiune (= închidere completă) - cu fricŃiune (ca trecere printr-un canal îngustat) - cu ocluzie şi explozie incomplete

Locul de articulare indică punctul de articulaŃie în care se plasează obstacolul (la buze, la dinŃi, la palat). În funcŃie de felul (şi locul) în care se produce acest obstacol, pentru consoanele româneşti sunt distinctive anumite combinaŃii dintre componentele active şi pasive ale articulării, care dau şi caracteristicile consoanelor din sistemul fonematic: - bilabiale (cu participarea celor două labii) - labio-dentale (cu participarea labiilor şi a dinŃilor) - apico-alveolare (cu participarea vârfului limbii (= apexul) şi a zonei alveolare) - prepalatale (cu ajutorul muşchiului lingual şi zona anterioară a palatului) - palatale (propriu-zise) - velare (cu obstacol în zona vălului palatin) - uvulare (cu obstacol în zona uvulei)

Gradul de sonoritate În timp ce vocalele sunt sonore prin excelenŃă, ca urmare a vibraŃiilor regulate produse de coardele vocale, iar sonantele au aceeaşi caracteristică prin asemănarea cu vocalele, consoanele prezintă o situaŃie aparte. Astfel, consoane identice ca mod şi loc de articulare pot să difere numai prin grad de sonoritate (surd/sonor). DistincŃia se datorează prezenŃei, peste sursa de zgomot, a unei surse suplimentare de formanŃi, ca o concentrare de energie acustică, în cazul consoanelor sonore. Nu toate consoanele realizează perechi din acest punct de vedere (vezi sistemul consonantic fonematic). În funcŃie de modul de articulare, consoanele limbii române se pot clasifica în:

A. consoane propriu-zise: o oclusive [b/p, t/d, k'/g', g/k] o fricative (= spirante, constrictive) [v/f, z/s, /�, h]

o semioclusive (= africate) [Ń (ts), g� (d�), c� (t�)] B. sonante:

o nazale [m, n] o lichide � laterale [l] � vibrante [r] *În unele interpretări fonematice există şi o altă categorie:

C. semiconsoane [w] şi [j] În funcŃie de locul de articulare, consoanele limbii române se clasifică astfel: - bilabiale: [p/b, m] şi [w] - labio-dentale: [v/f] - apico-dentale: [d/t, z/s, Ń (ts), n, r] - apico-alveolare: [l] - prepalatale: [�/�, g�/c�] - palatale: [k', g'] şi [j] - velare: [k, g]

21

- uvulare: [h]

În funcŃie de gradul de sonoritate, consoanele limbii române, cu excepŃia sonantelor şi a consoanelor [Ń] şi [h], alcătuiesc perechi omorganice de tip surd/sonor: [p/b, f/v, t/d, s/z, �/�, c�/g�, k'/g', k/g].

Acustic, sunetul articulat este determinat direct de volumul, mărimea spaŃiului de rezonanŃă, de felul în care este articulat şi, nu în ultimă instanŃă, de felul în care este perceput auditiv. Trăsăturile acustice nu pot fi izolate de trăsăturile articulatorii (dat fiind faptul că articularea se produce chiar în cavitatea bucală ca spaŃiu de rezonanŃă şi înălŃimea, de pildă, care este dată de frecvenŃa oscilaŃiilor în timp de o secundă, este dependentă şi de mărimea rezonatorului; amplificarea sunetului este direct proporŃională cu volumul rezonatorului).

Un rezonator cu volum mic produce sunete acute, iar un rezonator cu volum mare produce sunete grave.

Pe de altă parte, în funcŃie de gradul de concentrare şi de gradul de difuziune a formanŃilor sunetului, se distinge caracterul compact şi cel difuz. Sunt calităŃi acustice determinate de mărimea rezonatorului şi care diferă în articularea diferitelor consoane şi vocale (în funcŃie de specificul aperturii şi al locului de articulare la vocale şi de modul şi locul de articulare la consoane).

Pe coordonata acut – grav se orientează vocalele de la anterioare (e, i) spre posterioare (o, u) şi consoanele articulate în zona propriu-zisă a cavităŃii bucale (s, z, d, t, �, �,

n, c�, g�, k', g'), iar consoanele articulate în cele două zone extreme ale cavităŃii bucale (adică labialele şi velarele) au o notă gravă (p, b, v, f, m, k, g, h). Pe coordonata compact – difuz se orientează vocalele de la deschise (a) la închise (i, î, u) şi consoanele care au distincŃia întrerupt / continuu, adică oclusivele (p, b, m, t, d, k', g', k, g) care au blocaj în calea cafului şi consoanele fricative (f, v, s, z, �, �, h) care se pronunŃă prin curgerea continuă a cafului, adică prin fricŃiune. *Datorită acestui fapt, o consoană fricativă poate fi prelungită (asemenea vocalelor) până la eliminarea totală a aerului expirat. Consoanele, în articularea cărora apare zgomotul produs de închiderea obstacolului, dar şi fricŃiune, sunt stridente (Ń, c�, g�).

Fonologia. Fonem şi trăsături distinctive. Alofone vocalice şi consonantice. Neutralizare şi arhifonem

În timp ce fonetica urmăreşte descrierea sunetelor articulate Ńinând seama de

caracteristicile lor fiziologice şi acustice dobândite prin articulare (ca asemănări şi deosebiri plecând de la sunetul izolat), fonologia, preluând aceste caracteristici, studiază comportamentul sunetelor din perspectiva rolului lor în comunicare. Aceasta presupune o reconsiderare a sunetelor, în calitatea lor de componente ale cuvintelor şi ale enunŃului întâlnit în mesaj.

Criteriul nou înseamnă o raportare a sunetului articulat la funcŃia lingvistică, ceea ce implică o evaluare a lui ca unitate funcŃională.

Astfel, unitatea sonoră, ca unitate de expresie se judecă faŃă de planul conŃinutului (ca relevanŃă distinctivă şi distribuŃie contrastivă).

Spus altfel, prin distribuŃie şi comutare se urmăresc sunetele cu valori funcŃionale, adică situaŃia în care o modificare în planul expresiei (la nivelul segmentului fonic al cuvântului) duce sau nu la o schimbare în planul conŃinutului, diferenŃiindu-se cuvintele între ele şi/sau forme gramaticale ale aceluiaşi cuvânt.

Cu acest obiectiv al fonologiei, determinarea structurii fonologice specifice limbii române înseamnă inventarierea tipurilor de combinaŃii posibile, iar definirea sistemului

22

fonologic reprezintă un rezultat al unei r e d u c Ń i i a variantelor sub care se prezintă sunetele în vorbire, delimitându-se ansamblul de unităŃi ca invariante.

Aşadar, până la obŃinerea acestora se înregistrează unităŃile comutabile, Ńinându-se seama de trăsăturile lor fonetice, se determină poziŃiile lor de ocurenŃă, influenŃele reciproce din fluxul sonor al enunŃului ş.a.m.d.

În fonologie se distinge: fonematica (= studiul elementelor funcŃionale segmentale) şi prosodia (= studiul unităŃilor funcŃionale suprasegmentale).

Asemenea foneticii, fonologia poate avea un aspect sincronic, altul diacronic, unul contrastiv, altul general etc.

Fonemul reprezintă unitatea specifică fonologiei, în timp ce sunetul este unitatea de

referinŃă a foneticii. Fonemul (vocalic sau consonantic) nu reprezintă un sunet, ci o clasă de sunete,

realizându-se concret prin două sau mai multe varietăŃi în vorbire, respectiv variante, în funcŃie de contextul fonic în care se situează. Fonemul este astfel invariantul în variaŃii. Există, pe de o parte, variaŃii de rostire în graiul (= idiolectul) aceluiaşi vorbitor în momente diferite ale actelor de comunicare şi realizări cu anumite modificări (mai evidente sau nu) raportate la poziŃia lui în segmentul fonic (marcată de tipologia vecinătăŃilor); acestea reprezintă variantele combinatorii (= contextuale) aflate în distribuŃie complementară.

*În timp varietăŃile de pronunŃare pot fi nenumărate, variantele sunt limitate, în funcŃie de numărul posibilelor combinaŃii segmentale identificabile în cuvintele româneşti.

Totalitatea variantelor şi varietăŃilor unui fonem alcătuiesc alofonele acestuia. *Luându-se în considerare doar variantele poziŃionale (= condiŃionate contextual),

acestea putând fi inventariate pe un corpus de cuvinte, în mod obişnuit, alofonele se identifică numai cu acestea; alofon şi variantă sunt sinonime.

Varietatea contextelor fonice din cuvintele româneşti şi pronunŃia legată a sunetelor

(prin coarticulare) motivează, în bună măsură, interpretări diferite, din unele puncte de vedere, ale inventarului de foneme vocalice şi consonantice.

Coarticularea defineşte o realitate a pronunŃării sunetelor, din cuvinte şi adesea, în enunŃ, a unui sunet final cu cel iniŃial al cuvântului următor (= fonetică sintactică). Este vorba de faptul că un sunet începe să fie articulat înainte ca pronunŃia celui dinainte să se încheie (vezi şi modificări fonetice).

Inventarul alofonelor vocalice include mai multe serii, din care, sunt, în general, acceptate realizări ca: - alofone primare: reprezentate de variantele vocalice în poziŃie iniŃială de cuvânt, după pauză (#), ceea ce indică lipsa unor sunete anterioare care să le marcheze prin articulaŃii nespecifice #[a, ă, î, e, i, o u]#. - alofone devocalizate: realizate evident în poziŃie finală, cauzele putând fi multiple (sunetul precedent este surd, lipsa accentului, tempoul rapid al vorbirii, lipsa unor valori fono-morfologice etc.) [a �, ă�, î�, e�, i�, o�, u�] - alofone palatalizate: motivate de prezenŃa unor sunete palatale în poziŃie

anterioară [a., o

., u

.]

- alofone labializate: apar după (semi)vocale labiale [a �, ă�, î�]. Cea mai frecventă realizare este a lui [a �] care se întâlneşte frecvent în diftongul [o�a �], în timp ce

[ă � şi î�] apar, prin pronunŃie cu un suport semivocalic, în paradigme (de exemplu, [luwa �]. - alofone palatalo-labiale: reprezentate de vocala [a] în situaŃia în care vocala este precedată de un sunet palatal şi unul labial [le�o�arkă]. *Interpretări fonematice distincte şi cu consecinŃe în configuraŃia sistemului fonematic vocalic al limbii române actuale vizează pe [i�] devocalizat (numit şi final, scurtat sau şoptit) şi statutul semivocalelor. 1) Sunetul [i�] final este considerat: - variantă devocalizată a vocalei corespunzătoare [i];

23

- [i�] aparŃine altui fonem decât [i], asemenea lui [e�], teorie susŃinută de A. Avram;

- ceea ce este numit [i�] final este doar o articulaŃie palatală din structura consoanei precedente (şi astfel, spune Emil Petrovici, în cuvântul ortografiat lupi, există de fapt doar trei sunete [lup'], corespunzătoare la tot atâtea foneme; 2) Semivocalale, prin anumite interpretări, modifică sistemul fonematic al românei actuale: - considerarea semivocalelor ca variante asilabice ale vocalelor corespunzătoare (neputând primi accent) [e�, i�, o�, u�], menŃine sistemul fonematic alcătuit din sistemul vocalic şi cel consonantic; - socotite o clasă distinctă de vocale şi consoane, semivocalele primesc statut fonematic /e�, o�, j, w/, ceea ce afectează fundamental sistemul fonematic, de la două categorii de foneme (vocalice şi consonantice), ajungându-se la trei categorii de sunete fonematice: vocale, consoane şi semivocale; - interpretări fonematice distincte ale unor semivocale indică şi posibilitatea acceptării unor noi foneme consonantice /j, w/ şi existenŃa unor alte tipuri de sunete, independente de vocale şi consoane, dar având caracteristici specifice acestora, în cazul lui [e�,

o�]; în concepŃia lui E. Petrovici, acestea din urmă nu reprezintă de fapt sunete distincte, ci articulaŃii suplimentare ale consoanelor precedente, alcătuind cu acestea segmente fonematice diferite de consoanele care nu conŃin astfel de articulaŃii; astfel, există, de pildă, fonemul /t/, dar şi fonemul /t'/ şi fonemul /t°/.

Inventarul alofonelor consonantice

- se recunosc serii corelative celor vocalice (de ex. alofone labializate, alofone palatalizate, alofone desonantizate), dar şi realizări alofonice marcate de particularităŃile pe care le au consoanele ca structură şi articulaŃie;

- în funcŃie de poziŃia în segmentul cuvânt (ca iniŃială, finală sau în interior), dar şi în funcŃie de trăsăturile specifice consoanei, există situaŃii în care unele apar cu mai multă evidenŃă (de ex., în poziŃie iniŃială de cuvânt după pauză, oclusivele se realizează ca alofone primare cu explozie #[p<, b<, d< etc.], în timp ce în poziŃie finală înainte de pauză, acestea sunt însoŃite de o mică aspirare [dh, th, ph etc.].

- urmate de vocale sau semivocale palatale [e, i, e�, i�], consoanele, cu excepŃia celor palatale, se realizează ca alofone palatalizate, de ex. [p', t', d' etc.];

- urmate de vocale sau semivocale labiale, consoanele primesc o articulaŃie de acest tip, realizându-se ca variante labializate, de ex. [t°, d°, k° etc.];

- mai ales în poziŃie finală, înainte de pauză şi precedate de alte consoane, sonantele se realizează ca alofone desonantizate [l�, r �, m�, n�], de ex.: [astm�, azvîrl�]#;

- înaintea consoanelor velare, sonanta [n] îşi marchează velar ocluziunea, de ex.: [ba�kă], iar înaintea consoanelor fricative [s, z, �, �] se reduce ocluziunea, de ex. [în�văŃ] şi în

varianta de pronunŃie [îm�văŃ]; - consoanele palatale [k', g'] au o dublă interpretare fonematică: una monofonematică,

acceptată astăzi prin normă literară şi una bifonematică, susŃinută în timp de o parte din lingvişti; în esenŃă, deosebirea constă în regimul acordat elementului palatal, considerat

o ca o trăsătură propriu-zisă din fasciculul fonematic /K', G'/; o ca sunet independent, situat imediat după consoană în segmentul cuvânt, ceea

ce înseamnă că această consoană velară [K, G] urmată de o vocală sau de o semivocală palatală [e, i, i�, e�], se realizează ca variantă palatalizată [K', G'];

o când după astfel de consoane urmează vocala [a], conform interpretării monofonematice, există variante primare ale fonemelor [K', G'], în timp ce, conform interpretării bifonematice, avem de-a face cu fonemele velare [K, G] ca variante palatalizate;

o când după consoanele discutate mai sus apare o vocală labială (sau semivocală labială), în interpretarea monofonematică, fonemele palatale [K', G'] se realizează ca variante labializate [K’°, G’°], iar în interpretarea bifonematică, în aceeaşi poziŃie, se realizează variantele labializate ale consoanelor velare [K°, G°].

24

Sunt contexte fonice în structura segmentelor complexe (= ale cuvintelor) când o

anume opoziŃie, cea de tip surd / sonor nu funcŃionează ca atare, fiind suprimată, neutralizată. Un exemplu foarte cunoscut (şi prin implicaŃiile ca normă grafică) îl constituie prefixul des- cu varianta dez- (ex. desmembra / dezmembra). În rostire opoziŃia surd / sonor a fonemelor /s/z/ se află în variaŃie liberă, deoarece vorbitorul, indiferent, în acest caz, de pronunŃia cu [s] sau cu [z], înŃelege acelaşi cuvânt. Sub aspect fonic se recunoaşte o singură unitate fonică care reuneşte trăsăturile pertinente comune celor două foneme, unitate care poartă numele de arhifonem.

Rezumat

Fonemul (vocalic sau consonantic) nu reprezintă un sunet, ci o clasă de sunete, realizându-se concret prin două sau mai multe varietăŃi în vorbire, respectiv variante, în funcŃie de contextul fonic în care se situează. Fonemul este astfel invariantul în variaŃii. Există, pe de o parte, variaŃii de rostire în graiul (= idiolectul) aceluiaşi vorbitor în momente diferite ale actelor de comunicare şi realizări cu anumite modificări (mai evidente sau nu) raportate la poziŃia lui în segmentul fonic (marcată de tipologia vecinătăŃilor); acestea reprezintă variantele combinatorii (= contextuale) aflate în distribuŃie complementară.

25


173) Încearcă să separi la nivelul terminologiei realitatea studiată de teoria ei. De

pildă, fonetică – fonologie, morfologie, gramatica limbii române, limba română contemporană. 174) Pune în corespondenŃă termenii următori pe baza opoziŃiei limbă − vorbire:

variantă, invariantă, fonem, sunet, fonologie, fonetică, unităŃi echivalente, unităŃi nonechivalente.

175) Grupează în două clase, stabileşte raporturile corespunzătoare şi aşază în perechi

termenii: relaŃie, paradigmă, sistem, combinare, structură, corelaŃie, contrast, sintagmă,

selecŃie, opoziŃie. Pe această bază fixează o definiŃie. 176) Precizează termenii structură fonologică, structură fonemică, structură silabică,

structură prozodică. 177) Ce înseamnă că semnul lingvistic este biplan, bilinear şi dublu articulat? 178) Cum comentezi afirmaŃia „în limbă totul este relativ, opozitiv şi negativ”? 179) Explică afirmaŃia: „realitatea fonetică este un continuum”. 180) Care sunt deosebirile între alfabetul IPA şi cel tradiŃional românesc în

reprezentarea fonemelor LRC? Argumente pro şi contra utilizării exclusive / preponderente a unuia sau a celuilalt.

181) Ce poŃi deduce din analiza seriei far, sar, şar, har? 182) Realizează un sunet grav şi unul acut. 183) Realizează un sunet intens şi unul nonintens („mai puŃin intens”). 184) Demonstrează că sonoritatea este trăsătură pertinentă în sistemul fonologic al

limbii române. 185) Ce funcŃie are durata sunetului vocalic în limba română? Este o funcŃie centrală

sau periferică? Argumentează. Exemplifică. 186) Ce poŃi să spui despre nazalitate în limba română? 187) Varianta A Şirurile de elemente de mai jos cuprind, fiecare, două serii diferite de unităŃi, potrivit

cu un anumit criteriu. Sesizează şi menŃionează criteriul respectiv; segmentează, rescrie şi numeşte fiecare serie:

1. /t, d, k, f, h, s, z, v/ 2. /p, b, m, f, v, s, z, t, d, Ń, n, r, l/ 3. /c�, g�, ş, j, k', g'/ 4. /a, e, i, o, u/ 5. /e, ă, o, i, u/ 6. /a, ă, î, u, i/ 7. /a, e, i, o, u, ă, î/ 8. /h, ş, v, Ń, c�/

26

9. / r, l, b, d, m, n/ 10. /t, d, k, g, g�/ 11. /p, f, t, s, ş, c�, k', h, g, g', g�, j, z, d, v, b/

12. /p, c�, g�, Ń, z, g, k/. Varianta B Fiecare şir de mai jos cuprinde două serii diferite de elemente, potrivit unui singur

criteriu. MenŃionează criteriul respectiv (în spaŃiul punctat), separă (cu o bară verticală) şi numeşte fiecare serie (notând deasupra): 1) ..................................... [t] [d] [k] [f] [h] [s] [z] [v] 2) ....................................... [î] [ă] [o] [u] 3) ............................... [p] [b] [m] [s] [z] [t] [d] [Ń] [n] [r] 4. .................................... [ş] [c�] [j] [g�] [g'] [k']

5) ....................................... [g] [g'] [g�] [Ń] [t] [s] [p] [f] 6) ....................................... [a] [e] [i] [o] [u] 7) ....................................... [j] [h] [v] [ş] [Ń] [c�] 8) ....................................... [e] [ă] [o] [i] [u] 9) ....................................... [ă] [a] [î] [i] [e] 10) ....................................... [î] [ă] [e] [o] [u] 11) ............................. [h] [p] [f] [t] [s] [k'] [ş] [c�] [g'] [g�] 12) ....................................... [î] [u] [ă] [o] 13) ....................................... [t] [g] [k] [k'] [g'] [g�] [Ń]

Model:

188) Identifică elementul care nu prezintă trăsătura definitorie pentru fiecare din

şirurile următoare. Explică: 1. [a, e, i�, o, u, ă, î] 2. [b, r, ă, d, e, t] 3. [p, l, a, n, e, t, a, r] 4. [e, i, ă, o, î] 5. [e, i, o, ă] 6. [b, k, d, f, g] 7. [k, p, k', t, Ń, b] 8. [k, l, m, n] 9. [b, d, f, g, h, j, k, l, s, ş, t, Ń, v, z] 10. [p, b, m, t, f, v] 11. [l, m, n] 12. [ş, c�, g�, k', g, g', j]

13. [t, f, h, ş, s, c�] 14. [e�, o�, î�, u�, i�] 15. [o, i, ă, ö] 16. [n, g, k, �, v] 17. [a, ă, r, Ń, p, t, k, dz, n] 18. [p, t, c, r, l, n s]

27

19. [ts, t�, ps, d�]

20. [p, r, k, g�, x, t, f]

21. [w, j, y, �, �, �] 189) Pornind de la explicaŃia de mai jos, completează, verifică, analizează şi

comentează. „În matricele pe care le prezentăm mai jos, fiecare coloană verticală reprezintă

ansamblul de t. d. ale unui fonem, iar rândurile orizontale indică participarea pozitivă („+”), negativă („-”) sau redundantă („0”) a fonemelor la o anumită opoziŃie” [Vasiliu:120].

A. 1. consonantic – nonconsonantic 2. vocalic – nonvocalic 3. nazal – nonnazal 4. compact – noncompact 5. difuz – nondifuz 6. continuu – noncontinuu 7. grav – nongrav 8. bemolat – nonbemolat 9. strident – nonstrident 10. sonor – nonsonor

B. 1. consonantic – nonconsonantic 2. compact – noncompact 3. difuz – nondifuz 4. grav – nongrav 5. bemolat – nonbemolat 6. intens – nonintens

a e e� i i� ă î o o� u u� 1. 2. 3. 4. 5. 6.

C. 1. deschis – nondeschis 2. închis – nonînchis

a e i ă î o u l r m n p b f v t d s z Ń č ğ ş j k g h

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

28

3. central – noncentral 4. anterior – nonanterior

a e i ă î o u 1. 2. 3. 4.

D. 1. întrerupt – nonîntrerupt 2. continuu – noncontinuu 3. anterior – nonanterior 4. posterior – nonposterior 5. palatal – nonpalatal 6. oral – nonoral 7. sonor – nonsonor

p b f v t d s z Ń � � č ğ k g h l m n r

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

190) Realizează o corespondenŃă între trăsăturile acustice şi cele articulatorii. Explică. 191) Completează cu fonemele corespunzătoare

[+ consonantic]: /.............................................................../ [– consonantic]: /.............................................................../ [+ vocalic]: /......................................................................./ [– vocalic] /........................................................................./ [+ nazal]: /.........................................................................../ [– nazal]: /............................................................................/ [+ compact]: /......................................................................./ [– compact]: /......................................................................./ [+ continuu]: /......................................................................./ [– continuu]: /......................................................................./ [+ grav]: /............................................................................../ [– grav]: /............................................................................../

192) Demonstrează că [o] şi [u] sunt realizări ale unor foneme diferite. 193) Explică diferenŃa între reprezentarea de tip „casă” şi reprezentarea triunghiulară a

vocalelor limbii române.

29

194) „Aşază” vocalele în cavitatea bucală.

Există vreo dificultate în privinŃa reprezentării opoziŃiei de apertură în această imagine

a unei stări „de repaus”? Explică. Unde apare vocala deschisă, „jos” sau „sus”? De ce? 195) Completează şi reŃine:

l_ _ _ _ _ _ z _ _ e

a _ _ _ _ _ _ _

_ e

c _ _ _ _ _ _ e

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ e

_ _

_ _

_ _

_ ă

/ /

_ _

_ _

_ _

_ c

_ _

_ e

/ / / / / /

_ _

e_ _

_ _

_

_ _

_ _

_ _e

/ i / / / / /

_ _ _ _ _ _ _ _ _ e

_ _ _ _ a _ _

_ _ _ _ _ _ _ _ _ t_

196) Rosteşte alternativ vocalele /e/ şi /i/ pe acelaşi suflu de aer. Ce mişcări ale

organelor cavităŃii bucale sesizezi? 197) Încearcă ca după ce rosteşti un /i/ să rosteşti pe acelaşi suflu de aer un /e/, fără să

mişti mandibula. Se aude un /e/? Încearcă acelaşi lucru, încercând ca muşchiul lingual să rămână imobil.

198) Ce înseamnă apertură? DistanŃa dintre maxilare sau poziŃia limbii faŃă de palat? 199) Ce poŃi spune despre participarea buzelor în rostirea lui /o/ faŃă de /u/?

30

200) „Aşază” consoanele în cavitatea bucală (în funcŃie de organul pasiv).

201) Rosteşte seria de cuvinte următoare par, tar, chiar, car. Transcrie-le. Ce deduci? 202) Explică din punct de vedere articulatoriu care este diferenŃa între [m] şi [n] şi

demonstraŃi că sunt realizări a două foneme diferite. 203) Descrie articularea lui [d]. 204) La ce se referă termenii interpretare „monofonematică” şi „bifonematică”? 205) Motivează din punct de vedere articulatoriu trăsăturile pertinente ale fonemului

/l/. 206) Descrie articularea consoanei /z/. 207) Explică transcrierile /ts/ şi /t�/. Există vreo „nepotrivire”? 208) Ce înseamnă „coloratură vocalică”? Rosteşte alternativ /k, g/ şi k', g'/. Ce se aude

„la sfârşit”? 209) Compară din punct de vedere articulatoriu pe /n/ şi /d/; /m/ şi /b/. 210) Sonantele sunt sonore? Sonoritatea este trăsătură distinctivă în clasa acestor

consoane? Explică. 211) Care sunt cele trei faze în articularea izolată a unei consoane oclusive? 212) Explică şi motivează următorii termeni: şuierătoare, siflante, sibilante, stridente. 213) Ce înseamnă „consoane compuse”? 214) „Repară” un tabel cu trăsăturile articulatorii ale consoanelor:

31

215) Rosteşte următoarele serii de cuvinte şi explică cum se motivează din punct de

vedere articulator diferenŃa dintre perechile minimale (A) sau perechile contrastive (B). Transcrie cuvintele.

A. 1. a) nou – noi b) iarbă – oarbă 2. teacă – toacă 3. biată – beată / aceia – aceea 4. zbiară – zboară B. coardă – cuarŃuri coase – quasar Coandă – cuantic scoate – scuaruri guano – goană guaşă – gogoaşă acuarelă – licoare 216) Rosteşte de mai multe ori cuvintele in, iar, rai; un, oază, nou. Încearcă să

stabileşti un raport între termenii semivocală, semiconsoană, consoană cu referire la [j] şi [w]. 217) Care e ultima silabă din cuvântul geamgiu? Care este semivocala în acea silabă?

Compar-o cu prima silabă di giuvaer? Deduci un artificiu de identificare a vocalei, în cazul în care ezităm?

218) Prezintă interpretările fonologice ale semivocalelor. Care Ńi se pare mai

„adecvată”? De ce? 220) Ce raport ai putea stabili între semivocale şi vocala asilabică postconsonantică?

221) Consoanele palatale se pot realiza în variante palatale? Explică. 222) Explică de ce consoanele labiale (ca toate celelalte consoane) se pot realiza

contextual ca variante labializate. 223) Demonstrează că fonemul /d/ se realizează ca variantă labializată în cuvântul

[dorm]. 224) Demonstrează că /p/ se realizează ca variantă labializată în cuvântul [poartă]. 225) Găseşte cuvinte în care consoanele /l/, /m/, /n/, /r/ să se realizeze în variante

desonantizate.

32

226) Demonstrează că /p/ se realizează ca variantă palatalizată în cuvântul [piatră]. 227) Ce ar putea să însemne „asurzire parŃială” şi în ce situaŃii ar apărea? 228) De ce consoane nesonante sonore nu apar asurzite în poziŃie finală? 229) Ce înseamnă variantă palatalizată? 230) Cum se notează varianta consonantică palatalizată? Dar cea vocalică?

Exemplifică. 231) Care sunt fonemele care se pot realiza în variante palatalizate? 232) Care sunt fonemele care se realizează în variante palatalizate? 233) Care este contextul în care sunt ocurente aceste variante? 234) Arată de ce anumite foneme nu se palatalizează. 235) Cum motivezi faptul că anumite sunete care se pot palataliza nu palatalizează? 236) Care sunt alofonele lui /n/ şi /m/? 237) Explică diferenŃele articulatorii între [m] şi [�]. 238) Defineşte fiecare serie alofonică consonanntică: primare, labializate, (bemolate),

palatalizate (muiate), asurzite (desonantizate), cu aspiraŃie, velarizate, implozive. 239) Consoanele labiale se pot realiza în variante labializate? Demonstrează. 240) Plecând de la structura morfolexicală a termenilor, explică ce înseamnă

labialitate şi labializare. 241) Comentează variantele combinatorii în cuvântul cercetarea. 242) Pornind de la următoarele fapte, poŃi explica asemănările şi deosebirile între

palatalizare şi muiere? -- [k’or, k’ul, g’ol, g’ul, k’ar, g’ară, ok’, ung’]

-- [d’e�al, p’i�atră, op’i�u, stan’i�u, lup’i�, an’i�]

-- [d’al, p’atră, pk’atră] 243) Prezintă alofonele fiecărui fonem (din cele de mai jos): /p, t, k, g, h, s, �, �/. 244) Comparând şi cu termenul muiere, ai putea fixa două accepŃii ale palatalizării? 245) �, � palatalizează? Dar � şi � se palatalizează? Pornind de la această problemă,

poŃi formula o distincŃie între palatal1 (ca zonă de articulare) şi palatal2 (referitor la rostirea palatală)?

246) Prepalatalele şi palatalele determină în aceeaşi măsură o rostire palatală a vocalei

următoare? Găseşte cuvinte cu asemenea segmente, aşază-le în perechi contrastive. Rosteşte şi descrie impresia auditivă; sesizează şi descrie interacŃiunea limbii cu palatul.

33

247) Găseşte cuvinte în care 2 sau 3 foneme diferite să apară în variante combinatorii

de acelaşi tip. 248) Explică ce înseamnă „operator de transformare”. 269) Cum poŃi descrie din punct de vedere articulatoriu diferenŃa [�] (velar) şi [n]

„obişnuit”? 250) Pentru fiecare transformare poziŃională precizează în ce tip de distribuŃie se află

seria alofonelor respective cu seria alofonelor primare corespondente. 251) Arată cum se motivează din punct de vedere articulatoriu afirmaŃia: „...în general

vocalele dobândesc o trăsătură articulatorie (sunt „alterate”) când sunt precedate, iar consoanele atunci când sunt urmate de anumite segmente.”

252) Enumeră seriile alofonice ale: − fonemelor vocalice − fonemelor consonantice. 253) Cum diferenŃiezi în transcrierea fonologică semivocalele (interpretate ca alofone

asilabice) de vocale. Dar varianta devocalizată a vocalei /i/? Transcrie astfel cuvintele: coală, teamă, vioaie, voioasă, asiduu, eu venii, popi, orice, bolnăvioară. 254) Defineşte seriile alofonelor vocalice: primare, labializate, palatalizate

(anteriorizate, diezate), devocalizate, cu apendice, nazalizate. 255) Prezintă alofonele fiecărui fonem (din cele de mai jos): /a, o, e, i, u/. 256) Găseşte trei contexte diferite în care /a/ se realizează ca variantă palatalizată. 257) Fixează două accepŃii ale fiecărui termen: labialitate şi labializare. 258) Găseşte trei contexte diferite în care /o/ se realizează ca variantă palatalizată. 259) Rosteşte de câteva ori cuvântul real şi observă dacă vocala /a/ este precedată de

un element asilabic de sprijin cu un „timbru nedeterminat, nedefinit de tip [��]”. 260) ExplicaŃi din punct de vedere fonetic care este diferenŃa între cele trei realizări

ale cuvântului avion: [av'i-on], [av'i-�on] şi [av'i-�on]. 261) Explică care este diferenŃa între cele trei realizări ale cuvântului idee: [id'e-e],

[id'e-�e] şi [id'e-ie]. 262) Considerând fiecare serie vocalică în parte (după localizare) rosteşte cuvintele

următoare acordând o atenŃie deosebită vocalei iniŃiale: a) realizează o vocală „pură”; b) realizează o vocală precedată de un apendice asilabic. Pentru a realiza mai pregnant şi pentru a sesiza mai bine diferenŃa dintre cele două

categorii de sunete prelungeşte puŃin durata vocalei: la audiŃie „începutul” poate fi diferit de restul emisiei vocalice (b) sau emisia este omogenă pe tot parcursul duratei sale (a)

Începe articularea vocalei cu organele care controlează apertura într-o poziŃie de cvasiocluziune.

34

/an/, /ăsta/, /în/ /este/, /in/ /om/, unt/ [əăsta] − [kasă] [əăla] − [văd] [əîntre] − [fîn] [wos] − [bon] [wun] − [bun] [jeram] − [peste] [jins] − [vin]

Rosteşte secvenŃele fonetice notate mai jos. Există vreo diferenŃă în privinŃa aperturii între varianta cu apendice şi varianta primară a vocalei respective?

263) La vocale, atributul „precedate” – presupune „în vecinătate imediată”? În

cuvintele chioară, leoarcă, aripioară cum se rosteşte / aude [a] şi ce fel de variantă este? Mai poate o altă vocală să se realizeze în această variantă? Explică.

264) Ce timbru (localizare) are apendicele care precedă vocalele din seria anterioară

aflate în poziŃia iniŃială? Dar în cazul seriilor centrală şi posterioară? 265) În poziŃie iniŃială, după pauză, vocalele unei serii dezvoltă apendici

corespunzători ca localizare, diferiŃi în funcŃie de apertura fiecăreia? 266) PoŃi stabili şi exemplifica o posibilă (articulatoriu / auditiv) diferenŃă între:

trăsătură articulatorie suplimentară, apendice asilabic / sunet de tranziŃie, semivocală. 267) În ce specie de alofone se pot înscrie vocalele cu apendice, aflate în poziŃie

iniŃială? 268) Descrie alofonele vocalice din punct de vedere articulatoriu articulatoriu şi

acustic. 269) În ce tip de raport se află rostirea cu apendice şi rostirea fără apendice în cazul

unei vocale iniŃiale? 270) Rosteşte, compară şi explică din punct de vedere fonetic şi fonologic următoarele

structuri:

[eram] [om] [alb] [jeram] [wom] [əalb] [ieram] [uom] [îalb]

271) Cum interpretezi apendicii [plowă] [ideje]? Fixează o opoziŃie posibil − imposibil

şi consideră-le din punctul de vedere al limbii standard şi al modelului descrierii ei. 272) Explică ce presupune din punct de vedere fiziologic rostirea a două vocale în

hiat. 273) Explică ce înseamnă şi în ce raport se află termenii: sunet de tranziŃie, element

asilabic de sprijin, apendice asilabic. 274) Ce ar însemna vocală pură? Dar stop glotal?

35

275) Grupează vocalele în hiat după următorul model de structură fonologică şi identifică un cuvânt pentru fiecare:

V + Vpalatală

a) Realizează în rostire (în cuvinte şi izolat) structurile găsite; b) Alege afirmaŃia pe care o consideri adecvată realizării fonetice:

1. Vocala palatală se realizează obligatoriu ca variantă primară; 2. Vocala palatală se realizează obligatoriu ca variantă cu apendice asilabic; 3. Cele două serii alofonice sunt în variaŃie liberă.

c) Ce timbru (localizare) are apendicele asilabic care precedă vocala palatală? 276) Se poate vorbi de vocale nazale în limba română? Dar de vocale nazalizate?

Explică. Exemplifică. 277) Explică ce presupune din punctul de vedere al fiziologiei articulaŃiei o vocală cu

apendice asilabic. 278) Motivează rostirea cu apendice. 279) În ce specie de alofone se înscriu realizările devocalizate ale vocalelor? 280) Considerând obligatorie realizarea vocalelor ca alofone devocalizate în condiŃiile

amintite, transcrie fonologic şi apoi fonetic următoarele cuvinte: masă, vulpe, faşă, soclu, codru, maro, tabu, reşou, pui, copil, rege, babă, vacă,

baltică, familie, idee, două, semne, duşumea, macara, taxi, coajă, vara, ziua, dimineaŃa, perle, lupii, (a) sări, chinezii.

281) Concretizează următorul tip de structură:

/o/ + Vcentrală A. Rosteşte segmentele respective. Găseşte (ignorând ortografia) cuvinte în care să

existe aceste segmente. Bazându-te pe experienŃa rostirii în limba română, alege afirmaŃia pe care o consideri adecvată realităŃii fonetice (ignorând ortoepia):

1. în acest context vocala centrală se rosteşte totdeauna ca o vocală „pură”; 2. în acest context vocala centrală este totdeauna precedată de un element asilabic; 3. în acest context vocala centrală poate fi rostită fie ca o vocală pură, fie ca o vocală

„impură”. B. În funcŃie de alegerea făcută, menŃionează în ce raport se află cele două serii

alofonice în contextul respectiv. C. Ce localizare (timbru) are apendicele în acest caz? D. Ignorând ortografia şi ortoepia, gândeşte-te la câte un cuvânt în a cărui rostire să

existe un asemenea pseudohiat. Transcrie-le fonetic. 282) Identifică segmentele de tipul

V + Vlabială realizate în structura fonologică a limbii române. A. Rosteşte atent secvenŃele respective şi optează pentru una din concluziile

următoare: 1. singura realizare posibilă a vocalei labiale în acest context este varianta primară;

36

2. varianta cu apendice este singura posibilă în acest context; 3. cele două variante sunt în distribuŃie contrastivă. B. Ce timbru (localizare) are apendicele asilabic în cazul fiecărui hiat? GăsiŃi cuvinte

pentru fiecare situaŃie şi transcrie-le fonetic. 283) Creează un exerciŃiu găsind exemple de cuvinte şi Ńinând cont de opoziŃia

obligatoriu / faculativ manifestată în rostire:

iniŃială de cuvânt iniŃială de silabă [�a, �ă, �î / a, ă, î] [o - wa, wă, wî / o�a, o�ă, – / a, ă, î] [je, ji / e, i] [u - wa, wă, wî / a, ă, î] [wo, wu / o, u] [e - e �a, e�ă, – / ja, jă, jî / a, ă, î] [i - ja / a] [a, ă, î - wo, wu / o, u] [o, u - wo, wu / o, u]

[e, i - wo, wu / jo, ju / o, u] [a, ă, î - je, ji / e, i] [o, u - je, ji / e, i] [e, i - je, ji / e, i]

284) Este posibil într-o rostire firească să existe variantele cu apendice asilabic [we]

sau [wi] la iniŃială de silabă, după

Vlabială? Rosteşte comparativ western, este, estic, poetic, duel; whisky, iscat, ireal, îndoit,

fortuit. 285) Cum comentezi transcrierea semivocalei „la umărul” vocalei, într-un diftong

ascendent? 286) JustificaŃi cu exemple următoarea definire a contextului devocalizant: − în poziŃie finală; − după consoană sau grup de consoane (cu excepŃia grupului nesonantă + /r/ sau /l/); − în silabă neaccentuată. 287) Apendicele de serie de cine este determinat? Dar cel diferit de serie? 288) Ce înseamnă că /o/ şi /u/ sunt vocale labiale: „participă buzele la rostirea lor” sau

„se rotunjesc buzele”? 289) Care Ńi se pare mai perceptibil? Apendice – la iniŃială de cuvânt (# -) sau

apendice la iniŃială de silabă (V -)? 290) Variantele devocalizate şi cele primare se află în variaŃie liberă (distribuŃie

contrastivă, noncomutabile)? CorelaŃie e : i --- (comutare e / i)? 291) Este adevărată afirmaŃia: „vocalele sunt labializate când sunt precedate de

consoane labiale”? Explică şi demonstrează.

292) Ce poŃi deduce din analiza seriei mi, mei, meri, meci?

37

293) Analizând perechi precum anii [ani] − ani [ani�] putem spune că [i] şi [i �] sunt realizări a două foneme diferite (unităŃi nonechivalente)?

294) Este i final un alofon devocalizat al vocalei /i/? 295) Defineşte contextul diagnostic al lui i „final”. 296) Rosteşte şi apoi transcrie următoarele cuvinte: lupii, copii, lei, pui, curmali, hoŃi,

cotropi, răci, codri, arbitrii, buni. 297) Cum socoteşti denumirea de „i final”? 298) Care din următoarele denumiri vi se pare mai potrivită: i afonizat,

postconsonantic nesilabic? 299) Explică ce înseamnă „jonctură silabică” şi „zero consonantic”. 300) Compară din punct de vedere articulatoriu şi acustic pe [i] din plopii, pumnii cu

[i�] din plopi, pumni.

38

Unitatea de învăŃare III Tematică: Curs 7. Segmente fonice complexe (vocalice şi consonantice). Silaba. Curs 8. Modificări fonetice condiŃionate Curs 9. UnităŃi suprasegmentale (intensive şi extensive). Sunet – fonem – literă

Obiective: - studenŃii vor surprinde posibilităŃile combinatorii, combinaŃiile realizate, cele viabile,

periferice şi virtuale la nivelul semnificantului sonor; - studenŃii vor enunŃa criteriile definire şi limitele conceptului de silabă; - studenŃii vor identifica principalele tipuri de accidente fonetice în perechi de cuvinte

date; - studenŃii vor abstrage schema accentuală şi conturul intonativ al unor enunŃuri.

Timp alocat: 4 ore Bibliografie minimală: ***DicŃionarul explicativ al limbii române (DEX), ediŃia a II-a, Bucureşti, Univers

Enciclopedic , 1996 (DEX2) ***DicŃionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, Bucureşti, Editura

Academiei, 1982 (DOOM). *** DicŃionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediŃia a II-a revăzută şi

adăugită, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2005. ***Tratat de lingvistică generală, Bucureşti, Editura Academiei, 1971. ACADEMIA ROMÂNĂ, INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ „IORGU IORDAN“, Îndreptar

ortografic, ortoepic şi de punctuaŃie, ediŃia a V-a, Bucureşti, Univers Enciclopedic, 1995.

BIDU VRĂNCEANU, ANGELA, CĂLĂRAŞU, CRISTINA, IONESCU-RUXĂNDOIU, LILIANA, MANCAŞ, MIHAELA, PANĂ DINDELEGAN, GABRIELA, DicŃionar general de ştiinŃe. ŞtiinŃe ale limbii, Bucureşti, EŞ, 1997.


BREBAN, VASILE, Limba română corectă. Probleme de ortografie, gramatică, lexic, Bucureşti, EŞ, 1973.

CIOBANU, FULVIA, SFÎRLEA, LIDIA, Cum scriem, cum pronunŃăm corect, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică, 1970.

COTEANU, ION (coord.), Limba română contemporană, Fonetica, Fonologia, Morfologia, Bucureşti, EDP, 1985.

DASCĂLU-JINGA, LAURENłA, Melodia vorbirii în limba română, Bucureşti, Univers Enciclopedic, 2001.

DOMINTE, CONSTANTIN, MIHAIL, ZAMFIRA, OSIAC, MARIA, Lingvistică generală, Bucureşti, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2000.

DRĂGHICI, OVIDIU, Fonetică şi ortografie, Craiova, Universitaria, 2007. DRĂGHICI, OVIDIU, Fonologia bilineară şi accentul secundar românesc, în „Analele

UniversităŃii din Craiova, Seria ŞtiinŃe filologice. Lingvistică”, XXVII, nr. 1-2/2005, p. 99-111.

DRĂGHICI, OVIDIU, Există accent secundar în română? în „Analele UniversităŃii din Craiova, Seria ŞtiinŃe filologice. Lingvistică”, XXVII, nr. 1-2/2005, p. 343-351.

DRĂGHICI, OVIDIU, TranziŃia legată şi tranziŃia nelegată în rostirea românească, în „Analele UniversităŃii din Craiova, Seria ŞtiinŃe filologice. Lingvistică”, XXVI, nr. 1-2/2004, p. 89-92.

HRISTEA, THEODOR (coord.) Sinteze de limba română, ediŃia a III-a revăzută şi din nou îmbogăŃită, Bucureşti, Editura Albatros, 1984.

39

IORDAN, IORGU, ROBU, VLADIMIR, Limba română contemporană, Bucureşti, EDP, 1978.

NEGOMIREANU, DOINA, Limba română contemporană. Fonetică şi fonologie. NoŃiuni generale, Craiova, Editura Universitaria, 2003.

PETROVICI, EMIL, Sistemul fonematic al limbii române, în SCL XII, 1956, p.1-18. PUŞCARIU, SEXTIL, Limba română I. Privire generală, Bucureşti, Editura Minerva, 1976. PUŞCARIU, SEXTIL, Limba română II. Rostirea, EdiŃie îngrijită de Magdalena Vulpe,

Bucureşti, Editura Academiei Române, 1994. ŞUTEU, FLORA, DificultăŃile ortografiei limbii române, Bucureşti, EŞE, 1986. ŞUTEU, FLORA, ŞOŞA, ELISABETA, Ortografia limbii române. DicŃionar şi reguli,

Bucureşti, Editura Floarea Darurilor / Saeculum I.O., 1996. TĂTARU, ANA, Limba română. Specificul pronunŃării în contrast cu germana şi engleza,

Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1997. TĂTARU, ANA, DicŃionar de pronunŃare a limbii române − Romanian Pronouncing

Dictionary − Rumäniches Aussprachewörtebuch, ed. a II-a, Cluj-Napoca, Editura Clusium, 1999.


TURCULEł, A., Trăsăturile distinctive ale fonemelor limbii române standard, în LR XXXI, 1982, nr.6, p.496-504.

VASILIU, EMANUEL, Fonologia limbii române, Bucureşti, EŞ,1965. VASILIU, EMANUEL, Introducere în teoria limbii, Bucureşti, Editura Academiei Române,

1992. VASILIU, EMANUEL, Scrierea limbii române în raport cu fonetica şi fonologia, Editura UniversităŃii din Bucureşti, 1999.

***

Segmente fonice complexe (vocalice şi consonantice). Silaba UnităŃile lexicale, în calitatea lor de segmente fonice, sunt, în marea lor majoritate,

formate din două sau mai multe segmente simple (de ex. da, la, carte, pământ ş.a.m.d.). În cadrul acestora, Ńinând seama de cele două categorii mari de sunete, vocale şi consoane, se pot identifica segmente vocalice simple şi complexe, precum şi segmente consonantice simple şi complexe.

Înregistrările lexicografice, bazate pe ordinea alfabetică a cuvintelor, demonstrează că în limba română toate vocalele şi toate consoanele pot să apară, ca segmente simple, în poziŃie iniŃială de cuvânt.

În timp ce un segment vocalic simplu poate constitui singur o silabă (de ex. a-kum), segmentul consonantic simplu, neprimind accent, nu poate exista decât împreună cu o vocală (de ex. te-ri-bil). Grupurile vocalice pot fi alcătuite de două, trei, patru şi cinci segmente simple, ultimele două tipuri fiind mai rare. Succesiunile de două sau trei segmente vocalice sunt cele mai frecvente, în variantele: - grup vocalic bimembru: � V + V (re-al) � V + SV sau SV + V (ex. ei �, i�ar) - grup vocalic trimembru: � V + V + SV (ex. luai �, soŃiei�) � V + SV + V (ex. poi �ană, lokui�a)

� SV + SV + V (ex. lăcrămi�o�ară) - grup vocalic alcătuit din patru segmente simple: � SV + V + SV + V (ex. cafene�au�a)

40

� V + SV + SV + V (ex. râi�o�asă)

� V + SV +V + SV (ex. voi �ai �) - grup vocalic alcătuit dintr-o succesiune de cinci elemente simple: � V + SV + V + SV + V (ex. vio�ai �e)

În cadrul segmentelor vocalice duble se disting cele care au corelative (ae/ea, ai/ia, oa/ao, ei/ie, io/oi etc.) şi grupurile binare formate din secvenŃe vocalice identice (de ex. ee, ii, oo, uu, cel mai des întâlnit fiind grupul ii). Grupurile simetrice sunt: ăi şi îi.

În funcŃie de natura silabică şi asilabică a componentelor, în limba română există diftongi şi triftongi*.

*În română nu există o corespondenŃă perfectă între pronunŃia şi grafia acestora. Mai mult, posibilităŃile variate de caracterizate a diftongilor şi triftongilor şi diferenŃele în interpretarea fonetico-fonologică a componentelor fac dificilă o descriere completă şi unitară a lor; în principiu, deosebirile se leagă (în bună măsură) de statutul elementului asilabic şi de pronunŃia acestor segmente (de ex. o�a sau u�a, e�o sau i�o ş.a.).

Semivocalele [o�] şi [e�] se află întotdeauna înaintea vocalei, de ex. [o�ai�e], [re�a] şi în

tinp ce semivocala [e�] poate fi urmată de [a] sau [o], semivocala [o�] poate fi apărea numai înainte de vocala [a].

łinând seama de tipologia vocabularului românesc actual sub aspect etimologic, se constată că în cuvintele aparŃinând fondului tradiŃional predomină segmentele alcătuite din element asilabic şi silabic, în timp ce în neologisme (ca împrumuturi moderne) se întâlnesc segmentele formate numai din elemente silabice (de ex. reostat, realism, neologism ş.a.). Grupurile vocalice care conŃin o singură vocală silabică şi două asilabice sunt triftongi. În configuraŃia lor, cele două asilabice pot marca vocala (SV + V + SV), de ex. [i�au�] sau pot să o

preceadă (SV + SV + V), de ex. [lăkrămi�o�ară]. Asemenea segmentelor vocalice complexe, segmentele consonantice pot fi constituite din două, trei şi, mai rar, din patru şi cinci segmente simple, de ex. trai, străin, constrângere, optsprezece ş.a. CombinaŃiile de două şi trei consoane sunt cele mai frecvente, cu poziŃii diferite faŃă de elementul vocalic şi în segmentul cuvânt (ca iniŃiale, finale şi poziŃie interioară). FaŃă de segmentul consonantic simplu, întâlnit în cele mai variate poziŃii posibile într-un cuvânt, combinaŃiile consonantice cunosc o serie de restricŃii, de pildă: - nu toate grupările consonantice pot să apară în poziŃie iniŃială, de exemplu nu sunt cuvinte care să înceapă cu rd-, fps- sau prd-; - consoanele /l, r/ ocupă numai primul loc într-un grup final de două consoane, dar consoana /l/ poate sta pe locul al doilea dacă urmează după /r/, de exemplu: azvârl faŃă de cald, gard, înalt ş.a.

Segmentul fonic definit ca silabă a fost (şi mai este încă) controversat în ceea ce priveşte posibilitatea definirii lui sub aspect fonetic şi fonologic. Indiferent de opinii, silaba este considerată ca o tranşă fonică minimă caracterizată printr-un singur accent, prezent totdeauna în acelaşi loc.

ExistenŃa fiziologică a silabei poate fi evidenŃiată doar în cuvinte monosilabice, de tipul: da, nu, eu, iau ş.a.m.d.

DificultăŃile de izolare a silabei numai strict fonetic se explică prin continuitatea mişcărilor organelor care participă la articulare. łinând seama de această realitate nu se poate susŃine o opinie, menŃinută şi în manualele şcolare, conform căreia o silabă coincide cu un singur aer expirator. Cercetările au demonstrat, dimpotrivă, că în timpul unui aer expirator pot fi emise mai multe silabe. Criteriile avute în vedere definirea silabei se referă, în principal, la: natura articulatorie, graniŃa dintre tensiunea descrescătoare şi cea crescătoare, distincŃia dintre vocale şi consoane în structura segmentului ş.a.

41

Silaba ca secvenŃă fonică minimală reprezintă şi structura fonologică de bază în limba română, ca sintagmă fonologică minimală, existând un raport de dependenŃă dintre ea şi unităŃile suprasegmentale (accentul şi intonaŃia). În componenŃa ei, silaba dispune de un nucleu, ca element central şi unităŃi marginale, de tip consonantic (consoane propriu-zise şi aşa-numitele semiconsoane sau semivocale). *În delimitarea regimului acestor unităŃi, o interpretare aparte aparŃine lui E. Vasiliu care a introdus conceptul de jonctură silabică prin care se defineşte un „zero consonantic“. Conceptul a fost folosit în interpretarea fonologică a semivocalelor şi a lui [i] final afonizat.. Acest „zero consonantic“, aşa cum sugerează şi denumirea, este o marcă pentru absenŃa consoanei care condiŃionează realizarea vocalică. Silaba fiziologică (sau acustică) nu corespunde cu cea psihică, fiecare limbă dispunând de un sistem propriu de grupare a sunetelor în silabe. Ca urmare, silaba fonologică variază de la o limbă la alta şi în virtutea fonemelor specifice.

Prin structura lor, silabele relevă posibilităŃile combinatorii dintre vocale şi consoane existente în fiecare limbă. În funcŃie de poziŃia acestora, se disting silabe deschise, terminate în vocală (de ex. ca-re) şi silabe închise, terminate în consoană sau în semivocală (de ex. car-te, stai, ard, par-tea ş.a.). În mod deosebit, acad. A. Rosetti s-a ocupat de teoria silabei, expunându-şi părerile şi în cartea Sur la théorie de la syllabe, ed. a II-a, Haga, 1963, din care redăm definiŃia silabei bazată pe tipologia unităŃilor fonice componente: „DefiniŃia silabei se bazează pe distincŃia dintre vocale şi consoane, după cum am arătat anterior, definiŃie la care s-a raliat şi Haugen.

Silaba este, aşadar, o combinaŃie minimală de foneme al cărei nucleu este o vocală, precedată sau urmată de o consoană sau de o combinaŃie de consoane. FrecvenŃa folosirii combinaŃiilor de consoane la începutul sau la finala silabelor permite fixarea locului de diviziune silabică, atunci când aceasta nu este vizibilă imediat.“ Analiza silabei desprinde, ca o unitate ireductibilă, nucleul silabei şi marginile sale. Vocala ocupă centrul, consoanele fiind marginile silabei.

Modificări fonetice condiŃionate

Caracterizarea şi delimitarea sunetelor din lanŃul vorbirii cu ajutorul mijloacelor tehnice au confirmat existenŃa fenomenului numit coarticulare, termen prin care se defineşte faptul că articularea unui sunet începe înainte ca articularea sunetului precedent să fi luat sfârşit.

Segmentul fonic complex al comunicării reprezintă o succesiune continuă de vocale şi consoane care se influenŃează reciproc (în mai mare sau mai mică măsură, în funcŃie de trăsăturile lor pertinente). Astfel, fiecare sunet articulat depinde de locul lui în silabă şi de tipologia sunetelor vecine, având un maxim fonic şi un minim, interpretat ca un aşa-numit sunet de tranziŃie. Acesta nu este un alt sunet, un sunet independent de celelalte două sunete între care este înregistrat, ci este format din modificările survenite la sfârşitul şi/sau începutul unui sunet determinat de contextul fonic vecin.

La nivelul acestui sunet de tranziŃie, din cauze multiple (fiziologice, psihologice, ritm al vorbirii etc.) pot să apară sunete noi.

Aceste schimbări pot fi condiŃionate şi accidentale. Modificările accidentale presupun transformări spontane care depind de natura

sunetului respectiv indiferent de mediul fonic înconjurător (de pildă, dispariŃia lui [h] iniŃial de la lat. homo�, -inis).

Modificările condiŃionate sunt motivate de prezenŃa alăturată sau la distanŃă a unor sunete care le influenŃează (şi le determină ca tip).

*Schimburile datorate propriu-zis coarticulaŃiei sunt numite şi schimbări fonetice combinatorii.

InfluenŃa dintre sunete prin contact direct sau la distanŃă este evidentă frecvent în cazul alternanŃelor fonetice, vocalice sau consonantice (de pildă, (vb.) port / poartă, (adj.) închis / închişi, (subst.) măr / meri ş.a.m.d.), alternanŃe întâlnite în flexiune şi derivare.

Modificările fonetice pot fi urmărite diacronic şi/sau sincronic. De exemplu, rostirea schimbată a unui sunet la un moment dat (= sincronic), dacă se menŃine în timp, poate fi evaluată apoi şi din perspectivă diacronică (fapt reflectat sugestiv de legile fonetice).

42

łinând seama de valoarea posibilelor schimbări la nivelul limbii, se pot distinge: (I) Schimbări care afectează sistemul fonologic al limbii; (II) Schimbări care nu modifică sistemul fonologic al limbii. Fiecare din cele două categorii, la rândul lor, includ modificări cu caracter general sau

particular şi, respectiv, modificări eliminate în timp şi modificări care reprezintă doar variante în pronunŃie fără afectarea unităŃilor fonematice propriu-zise (de ex. rostirea palatală, cea labială, velară ş.a.).

*Un factor important în apariŃia şi evaluarea unei schimbări se leagă de forŃa sunetului, dependentă de mai mulŃi factori, esenŃiale fiind: poziŃia sunetului în segmentul fonic al cuvântului şi valoarea acestuia în sistemul fonematic (sugerată şi de frecvenŃa cu care apare în structura cuvintelor).

Pentru o imagine cât mai elocventă asupra modificărilor întâlnite în limba română, inclusiv din perspectiva evoluŃiei ei, enumerăm şi astfel de schimbări, chiar dacă acestea nu funcŃionează în româna standard-literară de azi:

o asimilare (cu varianta acomodare) o disimilare (cu varianta diferenŃiere) o anticipare o metateză o epenteză o contracŃie o haplologie o afereză o sincopă o proteză o eliziune o rotacizare o diftongare (ca metafonie) o sinereză (= sinizeză) o diereză o apocopă o nazalizare (ca propagare) o palatalizare (şi muiere) ş.a. *O modificare anume, în funcŃie de particularităŃile fonetice ale sunetului implicat, de

poziŃia lui în segment, de condiŃiile de realizare, efect obŃinut ş.a., poate avea denumiri diferite (vezi, asimilare / acomodare, epenteză / anaptixă ş.a.).

Asimilarea, considerată accident fonetic, este întâlnită frecvent, definirea fenomenului

prin care două sunete alăturate sau la mică distanŃă primesc caracteristici acustico-fiziologice comune sau chiar identice (prin pierderea unor trăsături proprii şi adoptarea altora, aparŃinând sunetului vecin care realizează asimilarea).

Asimilarea poate fi caracterizată în funcŃie de: a) natura sunetelor: � vocalică (ex. director > derector) � consonantică (ex. subsol > supsol) b) gradul de apropiere sau depărtare a sunetelor: � în contact (= organică) (ex. subsol > supsol) � la distanŃă (= armonică) (ex. bilet > belet) c) gradul de asimilare: � totală (ex. înmuia > îmmuia) � parŃială (= acomodare) (ex. în+păduri > împăduri) d) direcŃia asimilării: � progresivă (ex. mulŃămi > mulŃumi) � regresivă (ex. înbogăŃi > îmbogăŃi)

Disimilarea este un accident fonetic opus asimilării şi poate fi caracterizată prin aceleaşi criterii; prin disimilare, din două sunete asemănătoare, unul pierde din trăsturile articulatorii comune, devenind diferit de celălalt.

43

Disimilarea poate fi caracterizată după: a) natura sunetelor: � vocalică (ex. rostogoli > răstogoli) � consonantică (ex. mănunt > mărunt) b) gradul de apropiere sau depărtare a sunetelor: � în contact (= diferenŃiere) (ex. tat'tu > tac'tu) � la distanŃă (= armonică) (ex. rostogoli > răstogoli) c) gradul de disimilare: � totală (sunetul disimilat dispare) (ex. fereastră > fereastă) � parŃială (sunetul disimilat se modifică, dar nu dispare) (ex. Grigore > Gligore) d) direcŃia disimilării: � progresivă (ex. fereastră > fereastă) � regresivă (ex. printre > pintre) Metateza, prezentă azi mai ales în vorbirea populară (sau produsă din grabă, din cauza unui tempou prea rapid al vorbirii etc.), constă în schimbarea locului unor sunete în cuvânt (ex. scluptură pentru sculptură). Epenteza în româna actuală se întâlneşte frecvent în evitarea hiatului (vezi şi sinereza), de pildă veselii �e. Regional, sunt cunoscute intercalările de vocale sau de consoane între două sunete, precum: sclab (pentru slab), hirean (pentru hrean). În acest ultim caz, ca şi în optîsprezece (sau optisprezece) fenomenul este numit anaptixă. ApariŃia unor noi sunete se realizează şi prin proteză (ex. (a)luneca) sau, în poziŃie finală, prin epiteză (ex. aice(a), cu valoare deictică). ContracŃia (semnificativă diacronic, de ex. de+înainte > dinainte) apare mai ales în vorbirea populară şi regională (ex. coŃi pentru cauŃi). Haplologia, numită şi disimilare silabică totală, indică eliminarea unei silabe din două silabe identice sau asemănătoare existente într-un cuvânt (ex. coana pentru cucoana, eroi-comic pentru eroico-comic). Eliziunea este un fenomen întâlnit frecvent în cazul joncŃiunii dintre prepoziŃii, forme atone ale pronumelui personal sau auxiliare verbale cu diferite părŃi de vorbire (articol, verb), fiind marcată grafic prin cratimă (în pronunŃie neputând fi sesizată ca atare). Câteva exemple: cu un > c-un mă am > m-am nu are > n-are nu a plecat > n-a plecat Diereza este un fenomen care, în diacronie, marchează transformarea unui diftong în hiat (ex. lat. au�rum > rom. a-ur), iar astăzi apare mai ales în pronunŃia substantivelor masculine şi neutre când primesc articol sau se ataşează desinenŃa de plural (de ex. hău / hă-ul, râu / râ-uri). Sinereza, întâlnită frecvent în limba vorbită, marchează eliminarea hiatului, prin transformarea unei vocale (din cele două) în semivocală. TendinŃa este evidentă şi în pronunŃia neologismelor care conŃin hiat, nefiind însă acceptată de norma literară (de ex. cami �onetă pentru cami-o-netă, camele�on pentru came-le-on).

44

Nazalizarea (ca propagare a nazalităŃii) defineşte fenomenul prin care apar vibraŃii nazale şi chiar sunete nazale lângă o vocală dintr-un cuvânt care conŃine o consoană nazală. Simplele vibraŃii nu modifică practic structura fonică a cuvântului, în timp ce propagarea (numită şi anticipare, din cauza poziŃiei şi direcŃiei de manifestare) introduce un nou sunet, neacceptat de norma literară (de ex. bulentin pentru buletin, intinerar pentru itinerar, indentitate pentru identitate).

UnităŃi suprasegmentale (intensive şi extensive)

În realizarea oricărei comunicări se disting unităŃile segmentale, ca sunete propriu-zise (vocale, consoane, semivocale) şi unităŃi prezente constant în lanŃul vorbirii, dar nesesizate în segmentul sonor. Sunt unităŃi care marchează atât cuvântul luat în sine, ca o componentă a enunŃului şi, implicit, a mesajului, cât şi îmbinările de cuvinte în limitele propoziŃiilor şi ale frazelor. Având în vedere ierarhia unităŃilor sintagmatice care pot contracta relaŃii cu unităŃile suprasegmentale, prima treaptă este reprezentată de silabă, ca cea mai mică tranşă fonică care poate primi accent. În emisia vorbită, receptorul percepe auditiv nu numai sunete ca atare (ca sunete articulate din alcătuirea cuvintelor), ci şi anumite modelări ale vocii, timbrului etc. Practic, constituirea sensului transmis prin lanŃul vorbit presupune o îmbinare între sunete (ca unităŃi din segment) şi unităŃi suprasegmentale. Acestea pot fi unităŃi intensive (= accente), caracterizând silabe (şi cuvintele din care fac parte acestea) şi unităŃi extensive (= intonaŃie) care presupun mai multe silabe (cuvinte şi ansambluri de cuvinte). Accentul în limba română este liber, adică mobil (ceea ce produce în bună măsură nerespectări ale normelor literare, inexistând o regulă unică de aplicat în pronunŃie). PoziŃiile pe care le poate avea în cuprinsul cuvintelor determină şi tipologia accentului în limba română: - oxiton (apare pe ultima silabă, de ex. noród, aragáz, perdeá); - paroxiton (apare pe penultima silabă, de ex. mâncáre, fereástră, hărnicíe); - proparoxiton (apare pe antepenultima silabă, de ex. lucráseră, că�rŃile, márgine); - apare mai rar, în cuvinte mai lungi, pe a patra sau chiar a cincea silabă (numărată de la sfârşitul cuvântului spre început), de ex. óptsprezece. *Mobilitatea accentului este evidentă chiar şi în formele flexionare ale aceluiaşi cuvânt sau în cadrul familiilor lexicale (de ex. másă / măsúŃă / măsúŃele; cáld / căldúŃ / căldicél).

În funcŃie de nivelul la care funcŃionează cu valoare distinctivă, accentul este: - fonic (în segment) - grafic (deosebind omonimele) - prozodic (= metric)

De asemenea, se poate distinge un accent lexical şi un accent sintactic, iar dacă, avem în vedere natura acestuia, se pot evidenŃia: - accentul de intensitate (= dinamic), ca accent principal/secundar; - accentul tonic (= muzical), determinat de numărul vibraŃiilor în timp de o secundă; - accentul cantitativ, definit prin durata emisiei sunetului, criteriul fiind unul temporal.

O altă distincŃie, în limba română, fără valoare funcŃională în sine (neasociată cu elemente paraverbale şi nonlingvistice) este: - accent ascuŃit (urcarea tonului) - accent grav (coborârea tonului) - accent circumflex (urcă şi apoi coboară)

IntonaŃia reprezintă o unitate extensivă (acoperind o comunicare care se poate reduce la un cuvânt, ex. da ?), dar, în mod obişnuit, vizează un şir de silabe (prin cuvinte, propoziŃii etc.).

Realitatea actelor lingvistice demonstrează că varietatea semantică a enunŃurilor nu numai că este susŃinută substanŃial de posibilităŃile oferite de intonaŃie, cu ipostaze foarte diverse în care se recunosc şi alte mijloace (de pildă, non-verbale), dar există şi o diferenŃă

45

(aproape substanŃială) între aspectul oral şi cel grafic. Acesta din urmă acoperă doar parŃial (şi nu deplin nici unde există semne suficiente) ceea ce poate să transmită un mesaj vorbit (prin valorificarea posibilităŃilor para-verbale şi non-lingvistice, în variante practic imposibil de inventariat, Ńinând seama nu numai de multitudinea combinaŃiilor, ci şi de faptul că nici o persoană nu poate să „reproducă“ identic în două situaŃii de comunicare, aceleaşi componente (durată, tempo, inflexiuni ale vocii, privire, gestică ş.a.m.d.).

EnunŃurile, ca unitate minimală a vorbirii (ca mesaj articulat) beneficiază de unităŃi ale celor două articulări, de cuvinte îmbinate în virtutea unor reguli specifice, fiecare cuvânt reprezentând un lanŃ de sunete (= segment fonic complex), adică o fonie. *Există şi situaŃii în care enunŃul (= fonia) este format numai dintr-un sunet (= segment fonic simplu), de exemplu, forma de persoana a treia singular a verbului a fi, e.

IntonaŃia, ca variaŃie a tonului în timpul rostirii unui enunŃ, ca realizare ascendentă sau descendentă, este marcată grafic ca tip: declarativ, interogativ, afectiv, imperativ (şi unele combinaŃii ale acestora, recunoscute în corelarea semnelor, de ex. Chiar aşa ?!). În general, există o permanentă îmbinare a celor două unităŃi, ceea ce dă posibilitatea transmiterii unor mesaje diferite cu acelaşi lanŃ fonic. Numită şi „melodia vorbirii“, intonaŃia în limba română are acum o adevărată monografie (vezi DM), chiar dacă „este o componentă a rostirii pe cât de uşor de realizat (atunci când vorbim) şi de perceput (atunci când îi ascultăm pe alŃii), pe atât de greu de analizat ştiinŃific şi, mai ales, de sugerat în scris“ (DM: 9). IntonaŃia este o componentă fundamentală a comunicării, fiind legată nu numai de unităŃile sonore luate în sine, ci şi de structurile sintactice (simple sau complexe). Astfel, se şi explică o interpretare, conform căreia intonaŃia este o consecinŃă a variaŃiilor de înălŃime a vocii şi, o alta, care are în vedere diversitatea factorilor care concură, în final, la constituirea informaŃiei dorite (durată, pauze, debit, gesturi etc.).

Reducând la esenŃă definiŃia intonaŃiei, LaurenŃia Dascălu-Jinga (vezi DM: 12) subliniază faptul că intonaŃia reprezintă „variaŃiile în înălŃimea vocii, care îndeplinesc un rol semnificativ la nivelul enunŃului“. ÎnălŃimea vocii este o calitate care depinde de frecvenŃa fundamentală şi, implicit, de vibraŃiile coardelor vocale. Este un fapt uşor observabil că acelaşi enunŃ poate cumula mai multe funcŃii ale intonaŃiei. O simplă întrebare, de felul: De ce-ai plecat ?!, în virtutea grafiei şi punctuaŃiei, relevă o întrebare exclamativă, dar, realizată verbal şi percepută auditiv, aceasta exprimă şi mirare (= nedumerire), părere de rău, curiozitate, surpriză etc..

Rezumând, intonaŃia contribuie, pe de o parte la constituirea propriu-zisă a enunŃurilor (considerată ca funcŃie primară) şi la o actualizare a intenŃiilor de comunicare ale emiŃătorului, ca funcŃie modală şi/sau expresivă, ca funcŃie secundară. Rolul intonaŃiei poate fi surprins la nivelul tuturor compartimentelor limbii (fonetic, morfo-sintactic, lexico-semantic), adesea în corelaŃie. Reflexul varietăŃilor intonaŃionale în plan grafic presupune un cumul de funcŃii (ca valori semantice, gramaticale şi prozodice), care nu au un corespondent în semnele de punctuaŃie specifice limbii române.

Practic, semne precum: punctul, semnul întrebării, semnul exclamării, paranteza sau punctele de suspensie nu pot satisface nici pe departe cerinŃele comunicării, ceea ce şi explică polisemantismul acestora.

Fluxul sonor al vorbirii (ca transmitere a unui mesaj) include un număr mai mare sau mai mic de enunŃuri, ceea ce presupune segmente continue de sunete, dar şi pauze, întreruperi.

Specifice momentului în care vorbitorul a încheiat mesajul, astfel de pauze se întâlnesc şi în timpul comunicării, numărul şi lungimea lor fiind dependente direct de ceea ce se transmite şi de f e l u l în care se transmite un anumit conŃinut, pentru a corespunde intenŃiilor celui care comunică şi pentru a fi receptate ca atare.

*Lipsa unei corelări între mesajul transmis şi modalităŃile în care se realizează această transmisie, incluzând aici şi pauzele care s-ar impune, produc adesea neînŃelegeri ale sensului dorit sau chiar interpretarea total diferită a celor comunicate.

În principiu, pot fi sesizate: - pauza finală care, după cum indică denumirea, marchează încheierea unei comunicări, ceea ce fiziologic înseamnă practic încetarea mişcărilor articulatorii. Pe de altă

46

parte, există şi alte „semne“ ale pauzei finale care urmează să se producă: modificarea tonului, respectiv a intonaŃiei, dependentă de tipul enunŃului ş.a.; astfel, după o serie enunŃiativă înainte de pauză se observă o coborâre a tonului, iar în finalul unor enunŃuri exclamative şi/sau interogative se identifică o intonaŃie de tip ascendent; - pauză interioară care poate avea o durată mai mică sau mai lungă, fiind determinată de o varietate de factori, cu funcŃii din cele mai diverse: semantice, stilistice, afective şi, nu în ultimul rând, lingvistice (de ordin morfo-sintactic).

Corelativul grafic al acestor pauze, asemenea situaŃiei întâlnite la intonaŃie nu pot acoperi practic toate nuanŃele realizate în vorbire.

Cu toate acestea, în cazul pauzei, delimitarea dintre pauza mai mică şi pauza mai mare, fără alte implicaŃii perturbatoare, este redată mai sugestiv prin: punct, virgulă, punct şi virgulă, pauză, puncte de suspensie şi, bineînŃeles, prin oricare semn care marchează finalul unui enunŃ, fie el interogativ, exclamativ ş.a.m.d. Fără a constitui propriu-zis un semn, blancul dintre cuvinte, care, în primul rând, le delimitează pe acestea, este şi un indiciu de pauză, dar numai într-o oarecare măsură.

Se observă, suficient de uşor, că în vorbire pauzele sunt realizate de o persoană în măsura în care acestea îi sunt de folos în transmiterea unui anume mesaj, în timp ce grafic, blancurile, de pildă, sunt absolut obligatorii pentru „descifrarea“ corectă a unităŃilor lexicale componente. De pildă, o întrebare de felul: Oare Ana a venit ?, scrisă astfel, în vorbire se prezintă aproape total diferit: [o�are�anavenit?]. Nu numai că toate componentele lexicale sunt pronunŃate legat, dar se modifică şi statutul lor fonetic (chiar şi parŃial), la care se adaugă şi „eliminarea“, din cauza repetării sunetelor identice (finalul vocalic [a] de la Ana şi auxiliarul verbului veni, [a], practic devin un singur [a]).

ConsecinŃa legării cuvintelor în fluxul vorbirii nu conduce, uneori, doar la imposibilitatea identificării cuvintelor, mai ales la cei care nu cunosc limba română (sau dispun numai de cunoştinŃe elementare), dar nu permite nici sesizarea imediată a părŃilor de vorbire şi diferenŃierea necesară de eventualele omonime (ca omofone) cu distribuŃie lexicală identică în context, de pildă: e vie şi o să vie – un predicat nominal, e vie şi un predicat verbal, o să vie, primul având adjectivul vie, iar al doilea fiind exprimat prin verbul a veni la un timp viitor (ca variantă populară). *Deosebirea, cunoscută de altfel, dintre grafie şi realizare orală, privind acelaşi enunŃ, se observă mult mai uşor, nu atât în limba maternă, cât mai ales într-o limbă străină.

Şi, în acest caz, există diferenŃe între posibilitatea de a distinge cuvintele dintr-un text scris şi cea de a le recunoaşte într-o comunicare orală. Imaginea vizuală susŃine fundamental departajarea cuvintelor care, în orice limbă, nu se pronunŃă ca unităŃi izolate, ci ca un flux continuu în care pauzele nu se suprapun cu cele interlexicale în totalitatea lor (existente în textul dat). Cel mai elocvent exemplu îl oferă textele muzicale care beneficiază şi de aşa-numitele licenŃe (ca frazare, intonaŃie, accent, pauze etc.).

Sunet – fonem – literă După 1982, prin introducerea unor litere prezente în dicŃionare şi înainte de acest an (în grafia unor neologisme), alfabetul limbii române este alcătuit din 31 de litere corespunzătoare celor 7 vocale, 22 de consoane şi 4 semivocale care reprezintă sistemul fonematic actual. CorespondenŃa dintre sunete şi litere indică faptul că, în momentul de faŃă, există: - sunete redate printr-o singură literă (a, ă, b, d, e, f, g, h, j, l, m, n, o, p, r, s, ş, t, Ń, u, z); - sunete redate prin litere diferite (â/î, i/y, c/k/q, v/w); - litere care redau un singur sunet (a, ă, b, c*, d, f, g*, h, j, l, m, n, p, r, s, ş, t, Ń, v, z) *literele „c“ şi „g“ singure redau un singur sunet, dar alături de alte litere redau sunete diferite; - litere care redau sunete diferite: „e“ redă: o vocala [e] o semivocala [e�]

47

o semivocala [i�]

o diftongul [i �e] „i“ redă: o vocala [i] o semivocala [i�]

o asilabicul final [i �] „o“ redă: o vocala [o] o semivocala [o�]

o semivocala [u�] „u“ redă: o vocala [u] o semivocala [u�] - sunete redate prin grupuri de litere (literele „e”, „i” şi „h” având aici valoare diacritică): [č] – „ce“ / „ci“ [g�] – „ge“ / „gi“ [k'] – „che / chi“ [g'] – „ghe / ghi“ - litere care redau grupuri de sunete: „x“ redă: o grupul de consoane [ks] o grupul de consoane [gz]

II. ORTOGRAFIA ROMÂNEASCĂ ÎN RAPORT CU STRUCTURA LIMBII

II.1 Structura fonematică Principiul fonetic este cel mai important dintre principiile care stau la baza ortografiei

româneşti actuale. Prin aplicarea lui în mod relativ consecvent a fost apropiată scrierea de pronuŃie şi au fost eliminate unele inconsecvenŃe ce caracterizau vechile sisteme otografice.

Aşa de exemplu, pentru cuvântul rostit [văzînd], A.T. Laurian propunea (din raŃiuni binecunoscute) scrierea vedendu care păstrează o imagine fidelă etimonului latin vedendo. Din 1904, ortografia în vigoare a preferat forma văzând, nu însă arbitrar, ci pentru că şi-a propus să ia în considerare nuanŃele limbii aşa cum au rezultat din evoluŃia lor fonetică firească şi cum s-au fixat în rostirea literară acuală.

Aşadar, principiul fonetic impune ortografiei adoptarea soluŃiilor grafice celor mai apropiate de realitatea vorbirii: să înregistreze tipurile sonore cu funcŃie distinctivă, să le noteze pe fiecare în anumite limite de consecvenŃă printr-o singură literă şi să atribuie literei o singură valoare. Literele nu mai redau, aşadar, sunetele cuvântului original ci pe cele ale pronunŃării cum se vede.

Se poate spune că principiul fonetic traduce constrângerile impuse ortografiei de către structura fonologică, tinzând către aderarea totală a codului grafic la realizarea naturală a limbii române.

Acesta este principiul fundamental al ortografiei nostre, căreia îi defineşte, fără însă să direcŃioneze în mod absolut, raporturile ei cu limba literară.

În virtutea acestui principiu a fost suprimat "u" final dintr-o serie de cuvinte şi forme gramaticale (de vreme ce el dispăruse de mult din rostire):

a) terminate în diftongi descendenŃi ai, ei, îi, oi, ui: tai, luai, mei, auzii, lămâi, pietroi, voi, făcui, etc.;

b) terminate în consoanele: → k’: unchi, ochi, vechi; → g’: unghi, junghi; → č : arici, bici, etc.

48

ObservaŃii: 1. Având un caracter silabic, dispariŃia lui "u" final din pronunŃare a avut ca efect

modificarea structurii silabice a cuvintelor: la cele de sub a) i redă tot un element marginal în structura silabei, dar făcând parte dintr-un diftong descendent acum: [ta/iu] > [tai] ; cele de sub b) se termină în urma căderii lui "u" în "i", care reprezintă un [i] scurt asilabic: [kîrmačiu] > [kîrmač(i)].

2. În vorbirea neîngrijită fenomenul s-a extins prin analogie şi la neologisme de tipul serviciu, [serviču] > [servič(i)], ortografiat ca atare: servici.

Identitatea grafică a unor secvenŃe finale ca ochiu, unchiu şi respectiv salariu, determină declanşarea aceluiaşi mecanism de suprimare a lui "u" (fapt ce creează lui [i] un context de realizare ca variantă devocalizată) care neavând funcŃie morfologică dispare din pronunŃie şi din scriere: salar, onorar, etc.

3. În situaŃiile amintite la 2. scrierea şi pronunŃarea lui "u" este un fapt de normă (bazată pe principiul etimologic), forma corectă încadrându-se într-un tipar de adaptare (parŃială) a neologismelor.

fr. salaire > rom. salariu honnoraire > onorariu teritoire > teritoriu PronunŃarea (şi implicit scrierea) lui "u" final este deci un fapt socio-istoric şi nu unul

detereminat structural. a) În limba română opoziŃia consoană simplă (consoană geminată) este slab verificată

ca purtător de informaŃie (doar în plan stilistic prin aşa-numita "rostire prelungită" – acolo unde caracterul continuu o permite).

În cadrul scris, în afară de ocurenŃele datorate elementelor formative, dubletul consonatic (şi grafia dublă) Ńine de uzajul hipercorect (etimologizat), motivat uneori şi prin nevoia de a evita situaŃiile de omografie.

b) Realizări grafice (ale unor neologisme) ca: massă (mulŃime), cassă (de bani) au fost însă înlăturate pe baza principiului fonetic, Ńinându-se seama că în pronunŃie există o singură consoană, un singur fonem, în urma reformei ortografice din 1932.

c) De asemenea, peste tot unde uzul a consacrat în timp pronuŃia simplă a consoanei redate grafic prin literă dublă s-a preferat scrierea cu o singură literă: rasă, pasă, rarisim, etc.

Din 1982 "fonetizarea" a continuat în această direcŃie prin stres < stress, bos < boss, motto < moto 3

ObservaŃii: 1. Există însă situaŃii în care asemenea cuvinte ar trebui considerate elemente străine

circulând pe terenul limbii române, de vreme ce ele se situează în afara principiului amintit (cf. pianissimo).

2. Indiferent de pronunŃarea reală dubletul grafic se păstrează în situaŃiile în care aceeaşi consoană e ocurentă în poziŃie finală, respectiv iniŃială a unor unităŃi diferite scrise împreună:

→ în compuse: kilogrammetru; → în derivate: interregn, transsiberian, etc. 3. Datorită pronunŃării unei singure consoane din dubletul – nn – din cuvinte ca

înnebuni, înnegura, înnora (în + nor) pronunŃat [înora], mai ales în situaŃii de fonetică sintactică, [aînnebunit], alte verbe pronunŃate la fel, dar în care nu se mai recunaoşte elementul primitiv şi ca atare sunt corect scrise cu un singur "n", ajung să fie scrise cu literă dublă:

*înneca, *înnota, *înnăbuşi. Analogia s-a extins şi la alte cuvinte, unde nu a existat niciodată un "n" iniŃial în

rădăcină: *înnainte (în + ainte)4 *înnalt (cf. lat. in + altus). 4. Există cuvinte în care dubletul grafic notează consoane diferite (în limba română

singura situaŃie de acest fel – dar relativ frecventă este cea a secvenŃei - cc - ): accident

49

[akcident], unde fiecare dintre cele două litere redă o consoană diferită, aflată în silabă diferită: acces, succes, accesoriu, etc.

5, În unele nume proprii, româneşti şi străine, şi în neologisme, repetarea aceleiaşi litere poate fi lipsită de referinŃă fonologic, dubletul grafic notând o singură consoană.

Ex: Rosetti, Russo, Watt, etc. 6. Forma cellalt este nerecomandabilă în ÎOOP 83 dar este luată în calcul de DOOM

89 ca cuvânt compus ilustrând grafia dublă cu refrinŃă fonologică. 4. Bazat pe realitatea obiectivă manifestată în realizarea primară, normală, naturală a

limbajului - cea orală - principiul fonetic Ńine seama şi de fenomenele de coarticulaŃie. O asemenea regulă ortografică izvorâtă din aplicarea principiului amintit are în vedere

faptul că consoana fricativă, apico-dentală, sonoră [z] apare în contextul "urmată de consoane sonore [b, d, g’, v] şi de sonanta [r]", sub acest aspect aflându-se în distribuŃie complementară cu perechea ei din corelaŃia de sonoritate, [s]: zor, zdup, izgoni, dezgheŃa, izvorî, zvânta, dezrobi.5

Fiind un fapt determinat structural (prin asimilarea caracterului sonor al consoanei următoare), o normă lingvistică, o realitate fonetică pronunŃarea şi scrierea lui [z] în contextul amintit mai sus este în conformitate cu principiul la care ne referim. Astfel:

"Prefixele des- şi răs- urmate de baze care încep cu o vocală sau cu o consoană sonoră sau sonantă se scriu şi se pronunŃă dez- şi respectiv răz-. Când baza începe cu o consoană surdă, prefixul îşi păstrează forma iniŃială".6

ObservaŃii: 1. DistribuŃia consoanelor [s], [z] în anumite contexte este un fapt ce Ńine de

potenŃialitatea structurii fonologice a limbii române. Principiul fonetic – pornind de la această realitate nu orientează întru totul distribuŃia grafemelor s şi z în structura grafematică: în conteztul consoanelor amintite grafiile dez- şi răz- au justificare fonetică identică.

2. În cazul celorlalte consoane amintite în lucrările normative norma literară manifestă inconsecvenŃă (fără să iasă din sfera principiului fonetic) astfel:

a) łinâd cont de variantele recomandate de lucrările normative, prefixul des- urmat de o bază care are o consoană [z] la iniŃială, se realizează:

→ ca alomorf sonorizat poziŃional: dez-: dezjuga 7; → în forma de – (motivată după criteriul economiei, al reducerii efortului articulator): -dejuga 8

b) În situaŃia în care des- este urmat de o rădăcină având [s] la iniŃială, ortografia păstrează o singură literă, fapt motivat prin dispariŃia prin contragere a uneia dintre consoanele identice: desăra, desărcina.

c) Urmat de [z] prefixul îşi păstrează forma iniŃială (deszăvorî, deszăpezi) sau devine de- (dezice) 9 .

d) De asemenea, consoana africată, prepalatală, sonoră [g], inserată în definirea transformatorului poziŃional amintit este un fapt de virtualitate a normei limbii române, neexistând probabil o formă atestată a secvenŃei grafice *dezgi(e)- [dezg-].

e) În contextul "urmat de [l, m, n]" [s] şi [z] sunt din punct de vedere al contragerilor sistemului de variaŃie liberă: "înaintea consoanelor l, m, n, fiind posibilă atât pronuŃarea cu "s" cât şi cu "z", nu există o regulă generală de scriere": slab, smârc, snoavă, zloată, zmeu, caznă.10

Oscilarea în vorbire şi/sau în scriere între una din cele două consoane dovedeşte că acest aspect al ortografiei (şi/sau al ortoepiei) nu e orientat de structură ci de convenŃie; nu face obiectul unei norme lingvistice dar (tocmai de aceea) este orientat de norma literară.

Ca atare, realizarea normală literară a alomorfului sonorizat al prefixului des- în contextul "urmat de [l, m, n]" nu poate fi pus exclusiv pe seama principiului fonetic, spre deosebire de varianta poziŃională determinată de sonanta [r].

În enunŃul acestei norme ortografice (selectată după criteriul fonetic) ar fi necesară o asemenea distincŃie.

f) Pe de altă parte, prefixul răs- nu se află în corelaŃie (în ceea ce priveşte iniŃiala bazei, cu care se combină) cu prefixul des- sau oricum, nerăspunzând aceloraşi constrângeri structurale, nu se află în distribuŃie contrastivă: dezice dar răszice.

50

Ca atare, grafia lor nu este identic orientată de aceleaşi principiu, contextul enunŃat de norma ortografică fiind uneori tot un fapt de virtualitate nerealizată în limba română: *răzgi(e) - [răzg-].

g) Aceleaşi remarce sunt potrivite pentru contextul antevocalic al celor două prefixe: dezarma dar răsalaltăieri.

5) a) O altă regulă ortografică bazată pe principiul fonetic orientează scrierea secvenŃei ie la început de cuvânt grafic, după blanc sau la începutul unei secvenŃe referind fonologic la o silabă.

b) În ceea ce priveşte diftongarea lui [e] la iniŃială de silabă, realitatea pronunŃării a impus notarea lui ca atare: baie, femeie, statuie, constituie, etc.

După cum se poate observa, semivocala [i] are funcŃie morfologică; omiterea ei din scriere ar afecta sistemul alternanŃelor semnificative ale compartimentului morfologic al limbii române

c) ApariŃia în scris a diftongului, la iniŃială de cuvânt (acolo unde apare) este un fapt ce Ńine deja de tradiŃie, principiul fonetic în virtutea căruia au fost selectate realizări ca: ieşire, iepure, ieri, ierna, etc. şi-a încetat acŃiunea sub acest aspect.

Neologisme de tipul lui erou, epocă, elan, efect, se scriu astfel şi se pronunŃă cu [e] pur. De asemenea, acolo unde la iniŃială de silabă elementul asilabic nu este susŃinut decât de realitatea fonetică el este ignorat în cadrul grafic. Astfel sunt "interzise" grafii ca - iie - [iie] ; - iia - [iia] şi din motive estetice.

d) Sunt deci nerecomandabile (în pofida realităŃii fonetice) realizări ca: ideie sau [ideie], ierou sau [ierou], etc.

e) Cum se întâmplă adesea în uzul limbii, în primul rând ca factor socio-cultural, o tendinŃă firească din anumite puncte de vedere naşte o reacŃie adversă a vorbitorului "hipercorect" în exprimare mergând până la excluderea fără discernământ a oricărei realizări similare. Este cazul unor pronunŃii şi grafii ca:

*voe, *trebue, *erarhic, etc. 6). Un alt spect al "punerii de acord" a scrierii cu pronunŃia în special în ceea ce priveşte fenomenul de coarticulaŃie, este notarea ca atare a alomorfului poziŃional al formativului - în - în contextul "urmat de o bază lexicală având la iniŃială consoanele [p] / [b]: în + pădure > înpăduri [împăduri] > împăduri. Ocurenta lui [m] în acest context se datorează asimilării perechii sale din corelaŃia de labialitate de către [p]]]] sau [b]. În genera ;, în limba română, la nivelul realizării orale se poate formula regula: [n] + [pb] > [m]. 7. Un alt aspect, mult discutat, legat tot de aplicarea principiului fonetic se referă la scrierea neologismelor, mai mult sau mai puŃin recente din limba română.

• Ca tendinŃă generală se poate spune că, dacă un cuvânt a pătruns de mai mult timp în limba română şi se bucură de o circulaŃie mai largă, el suferă un proces de adaptare: este reprodus fonetic, adică i se păstrează relativ aceeaşi pronunŃie cu cea din limba de origine, dar forma scrisă se supune constrângerilor ortografiei în vigoare: fr. en gros > rom. angro. Astfel înscris în sistemul morfo-lexical al limbii române, el poate crea formaŃii noi: angrosist. Adaptate astfel la sistemul limbii române sunt cuvinte ca: miting, lider, spicher, seif, vizavi, aisberg.

• În cazul unor cuvinte forate recente sau care, indiferent de vechimea lor, cunosc o circulaŃie limitată, scrierea diferă de pronunŃie tocmai pentru că sunt simŃite ca elemente străine în limba română. Din această categorie fac parte cuvinte ca loes (los); lied, dintre cele de origine germană şi foarte multe englezeşti, printre care: cow-boy [kouboi]; jeep [gip]; rummy; whisky, etc.

II.2 Structura etimologică 1. SituaŃiile în care normele ortografice nu coincid cu cele ortoepice sau, altfel spus,

când scrierea nu este conformă cu pronunŃia, se explică şi prin factori ce Ńin de tradiŃie şi de

51

etimologie. În această "zonă de inadecvare" ortografică se manifestă pregnant funcŃia socio-culturală a unei limbi.

Denumirile de tradiŃional-istoric respectiv etimologic nu sunt în mod perfect echivalente şi substituibile reciproc. În general, tradiŃia şi etimologia motivează o soluŃie ortografică ce presupune păstrarea cât mai aproape de forma atestată anterior.

În timp ce tradiŃia (istoria) trimite la "obişnuinŃa de a scrie într-un anumit fel"1 la legile interne ale evoluŃiei unei limbi, la impunerea în timp a unei soluŃii grafice proprii, punctul de vedere numit "etimologic" priveşte, în special, influenŃele culturale externe, de dată mai recentă.

Astfel, fidelitatea etimologismului faŃă de un împrumut poate însemna ignorarea unor realităŃi lingvistice interne verificate în timp şi bineînŃeles tradiŃionalizate.

Factori ca tradiŃia, originea cuvintelor, istoria cuvintelor, etimologia conturează adesea căi divergente în adoptarea unei soluŃii ortografice.

Formulări ca "felul cum s-a scris sau s-a pronunŃat mai înainte"2 trimite atât la istoria mai îndepărtată a unui cuvânt "autohton" cât şi la realitatea (mai apropiată în timp de starea considerată) limbii din care se "împrumută".

Prin urmare, manifestând maleabilitate ortografia limbii române stabileşte un anume echilibru între raportul pentru tradiŃie, ca "factor conservator şi de unitate", deschiderea faŃă de aspectele etimologiei ale împrumuturilor, ca "factor de inovaŃie şi progres", asigurându-i astfel stabilitatea într-o perioadă dată.

2. În limba română diftongul [o�a] nu se poate realiza după o pauză în rostire (la iniŃială de cuvânt sau de silabă) - *[#oală#] - ci numai atunci când este precedat de o consoană - *[#boală#].

În cuvintele din fondul vechi al limbii ca : oameni, oaste, oală, oaie, oare, secvenŃa grafică oa notează în realitate diftongul [oa] : [u�ameni]; [u�aste].

Scrierea cu o în loc de u a fost menită, încă de la introducerea alfabetului latin, să păstreze o formă grafică cât mai apropiată de formele latine originale.

Fiind neconforme cu rostirea reală românească asemenea fapte au fost botezate "rămăşiŃe etimologice"3 şi probabil că ele nu vor dispărea niciodată.

3. Tot datorită tradiŃiei sau "obişnuinŃei de a scrie într-un anumit fel", formele pronominale eu, el etc. şi verbale: este, eram, erai se orografiază astfel, deşi în realitate se pronunŃă cu un [i] (semivocalic) la iniŃială :[ieu]; [ieste]; etc.

ObservaŃie: O asemenea grafie, motivată de continuarea unei tradiŃii grafice chirilice şi mai

aproape de forma originară a cuvintelor (poate influenŃa pronunŃia şi astfel formele amintite sunt rostite [eu], [este], etc. care, pe lângă faptul că sunt nefireşti, sunt combătute şi de norma literară ortoepică.

4. a) Ca şi diftongul [ua], diftongul [ea] se realizează în limba română doar după o consoană (beata [beata]), în nici un caz după pauză, de cuvânt sau de silabă. Grafia ea la începutul unui cuvânt scris nu poate reda diftongul [ia].

Norma ortografică se supune în general – tot prin tradiŃie – acestei realităŃi fonetice: iarnă, iarbă, etc., nu *earbă, *earnă, etc.

b) TradiŃia a impus grafia cu ea la iniŃială pentru pronumele personal de persoana a III-a, numărul singular, feminin, pronunŃat firesc [ia]: ea.

c) Tot prin dorinŃa de a păstra forma scrisă originară a cuvântului se explică apariŃia acestei secvenŃe la iniŃială de silabă grafică în neologisme ca: ideea, aleea.

d) Alte asemenea situaŃii sunt motivate şi după criteriul morfologic: creează, agreează, etc.

ObservaŃie: Norma ortoepică "se scriu şi se pronunŃă" are în această situaŃie un caracter artificial:

agreează *[agreează]. 5. În limba română, ca şi în alte limbi, nu pot apărea imediat una după alta două

consoane nesonante din care una să fie surdă iar cealaltă sonoră sau invers. Grafii neconforme

52

acestei norme lingvistice (sau structuri fonologice) fac obiectul aplicării principiului etimologic.

→ Forma scrisă subŃire, pronunŃată - firesc - în realitate [supŃire] este fidelă etimonului latin subtilis;

→ La fel obcină [opcină]; → Sau neologismele absent, absolut, etc. sunt ortografiate ca atare în virtutea tradiŃiei

sau sub influenŃa etimonurilor latineşti şI / sau franŃuzeşti. 6. Tot din considerente etimologice, în 1993, Academia Română a adoptat, cu privire

la â şi î, punctul d evedere al lui Sextil Puşcariu: → se scrie â în interiorul cuvintelor şi î la începutul şi la sfârşit: când, român, începe,

hotărî; → cuvintele derivate sau compuse păstrează pe î din structura iniŃială: neînceput, într-

însul, etc.; → derivatele verbale terminate în î se scriu cu â atunci când acesta ajunge în poziŃie

medială: coborâtor. 7. Tot din februarie 1993 s-a hotărât revenirea la formele: sunt, sunteŃi, suntem,

justificate istoric. 8. Principiul etimologic e "răspunzător" şi de raportul neeconomic dintre literele x şi c,

z, g, s pe de o parte şi sonantele k, s, g, z pe de altă parte. a) În cazul unui număr apreciabil de neologisme ortografia în vigoare urmăreşte,

conform acestui principiu, păstrarea formei grafice de origine, astfel: → x redă grupul consonantic ks în cuvinte ca: excepŃie, expediŃie, etc.; → x redă grupul consonantic gz în cuvinte ca: examen, exact, etc. b) Alte neologisme care, în limbile din care provin nu se scriu cu "x" pentru ks ci cu

"cs" sunt ortografiate la fel în limba română: germ. Rucksak = rom. rucsac. c) În cuvintele din fondul vechi al limbii grupul consonantic ks se redă în mod

tradiŃional cu "cs": ticsi, îmbâcsi, catadicsi. ObservaŃie: Pluralul unor substantive ca linx sau adjective gen complex este lincşi, complecşi şi nu

complexi, deoarece litera "x" nu poate reda grupul kş.

II.3 Structura silabică Raportul dintre scriere şi pronunŃie, mediat de ortografie, nu se realizează în limba

română în totalitate ca raport 1:1 între secvenŃa sonoră şi reprezentarea ei grafică. Astfel, pe lângă situaŃiile amintite anterior, există altele orientate de principiul numit silabic.

De pildă unitatea c� este redată variat, dar totdeauna prin litera c (grafem de bază), urmată de e sau i: ceasc�as, cinevac�ineva.

SoluŃia ortografică a fost adoptată pe baza acestui principiu împrumutat din ortografia limbii italiene încă de pe vremea Şcolii Ardelene.

Potrivit acesti principiu, literele c, g redau sunete diferite în funcŃie de vecinătăŃile lor silabice. Pe lângă sunetele k, g, aceste litere redau sunetele c, g, k’, g’ după cum urmează: A • Înainte de a, c, g sunt simbolizate prin secvenŃele ce şi ge, e neavând referinŃă

fonologică, ea fiind un diftong aparent: ceas [cas], geam [gam]. • Înainte de o şi u, c, g sunt simbolizate prin secvenŃele ci şi gi, i având valoare

diacritică: ciută [cută], ciob [cob]. ObservaŃie: Sunt anormale grafii ca *geo, *geu, *ceu, *ceo în limba română, atunci când o sau u

este nucleul unei singure silabe grafice: [copli]- *ceopli; dar geometrie [geome-trie]; panaceu [panaceu].

53

- secvenŃele ce, ge pot nota prepalatalele c, g şi vocala plenisonăe când – grafic – sunt înainte de consoană: cer [cer] ; ger [ger].

- ci, gi pot apărea şi "în finală absolută de cuvânt" situaŃie în care i notează varianta afonizată a vocalei corespunzătoare sau "un sunet neaccentuat"1 : arici [arici]; colegi [kolegi]. B. SecvenŃele grafice ghe, chi, ghe, ghi notează:

→ totdeauna, indiferent de poziŃia lor în segment, consoanele oclusive palatate k’, g’;

→ valoarea diacritică a lui h, fără referinŃă fonologică [zero]; → referinŃele fonologice ale literelor e şi i sunt în funcŃie de poziŃie pe care secvenŃele

amintite o ocupă în segment. Astfel, e şi i redau: 1) vocale plenisone e, i, firesc, când sunt nuclee silabice: → chei [k’ ei]; cheilor [k’ eilor]; → chip [k’ ip]; → ghiocel [g’io cel]; → ghem [g’ em]. 2) [Φ] în "falşi diftongi sau triftongi": chioară [k’oară]; cheamă [k’amă]. 3) Înainte de pauză (în finală de cuvânt) în poziŃie neaccentuată, [i] (nefiind centru

silabic al secvenŃei chi, ghi şi nici element marginal în imediata vecinătate a centrului silabic, se realizează ca variantă devocalizată [i]):

unchi [unk’i]; unghi [ung’i]. În esenŃă, principiul silabic vizează raportul dintre scrierea şi pronunŃarea sunetelor tip

c, g, k’, g’ şi silabarea secvenŃelor grafice: ea, ia, iu, io aflate în vecinătate de dreapta a grafemelor de bază. În aceste situaŃii literele e şi i sunt redundante într-un mod specific deoarece, deşi presupun un consum suplimentar de mijloace în structura scrisă, asigură economicitatea sistemului grafematic.

II.4 Structura sintactică Principiul sintactic orientează realizarea la nivel sintagmatic a formei scrise a unor

unităŃi, aproape imposibil de deosebit în cadrul oral în funcŃie de sensul şi valoarea lor gramaticală.

I. Dacă ar fi împrumutat din italiană şi soluŃia scrierii formelor conjuncte, numite şi cuvinte – zero sau monosilabice nonaccentogene, ortografia limbii române ar fi trebuit să impună grafia *dămi (cf. it. Dammi).

Limba română a recurs la formula dă-mi, grafie cu cuvinte separate, care reprezintă aceeaşi secvenŃă de expresie orală şi care transmite aceeaşi informaŃie ca şi *dămi (ceea ce înseamnă că dă-mi şi *dămi sunt "în opoziŃie pur ortografică")1.

SoluŃia nu este nici întâmplătoare şi nici arbitrară, ci consecinŃa aplicării acestui principiu, în această formă este cunoscută şi de alte limbi, unde se foloseşte acelaşi semn ortografic – cratima (cf. fr. donnes-moi).

Aceste cuvinte nonaccentogene sunt în cea mai mare parte elemente marginale ale cuvintelor din imediata lor vecinătate, de dreapta sau de stânga, în sensul că, în rostire, ele se grupează împreună cu acestea. După cum stau înainte sau în urma cuvântului nucleu, ele se numesc proclitice sau enclitice.

Pentru ortografie nu prezintă interes toate cliticele din cauză că tradiŃia le-a tratat în mod deosebit, Ńinând seama de legătura strânsă sau mai puŃin strânsă dintre ele şi cuvântul accentuat al gruplui. Astfel:

1) Pronumele conjuncte pot sta atât înaintea cât şi în urma cuvântului cu care alcătuiesc o unitate sintactică:

dă-mi, spune-i; le-aduce, i-arunc, prinde-o, etc.

54

ObservaŃii: a. Acestea sunt construcŃii care aparŃin mai ales conversaŃiei curente, debitate într-un

tempo mai rapid. Limba scrisă sau chiar limba vorbită în împrejurări mai mult sau mai puŃin solemne recurg rareori la acest procedeu şi îl folosesc, în general, numai dacă după pronume urmează formele de prezent ale lui a avea sau cele de prezent conjunct ale lui a fi:

le-am spus, mi-e bine, Ńi-i rău, etc. b. Se pare că o condiŃie esenŃială pentru producerea acestui fenomen este ca cuvântul

care urmează să înceapă cu o silabă neaccentuată: m-apuc, te-aleg [tealeg]; dar mă aflu, se arde [searde]. c. Când pronumele urmează după un verb derivat cu prefixul în-, dacă situaŃia cere

eliberarea vocalei, se elidează î în poziŃia iniŃială a verbului: se începe [sencepe] > se-ncepe.

2) Formele conjuncte ale verbului a fi sunt totdeauna în encliză şi numai la persoana a III-a.

ObservaŃie: În limba scrisă şi în special în stilul ştiinŃific se evită asemenea grupări sintactice, preferându-se formele accentuate: toate sunt bune; asta este bine, etc. 3) Afară de formele pronominale şi de cele ale verbului a fi, în limba vorbită şi familiară sunt tratate la fel şi alte cuvinte: a. prepoziŃii: plec de-acasă, intă-n oraş, etc.; b. conjuncŃii: şi-atunci (ş-atunci), de-ar veni …, etc.; c. în aspectul scris al limbii române, singurul "cuvânt" care suferă acelaşi tratament este adverbul "nu": n-am vreme, nu-i bine, nu-Ńi spun, etc.

II. În al doilea rând, principiul sintactic orientează realizarea scrisă a acelor compuse ale căror elemente alcătuitoare se întâlnesc şi sub forma unor îmbinări libere de cuvinte, el dovedindu-şi o mare utilitate (funcŃie corectivă) în faza actuală, fiind vorba şi de o "zonă" dinamică şi deci mai puŃin tradiŃionalizată.

Astfel, tot conform acestui principiu trebuie să facem distincŃie între adverbul odată ("cândva") şi numeralul adverbial o dată (care se opune lui de două ori) sau tot între primul şi substantivul articulat nehotărât o dată (importantă).

Structurile compuse (de obicei adverbe) sunt caracterizate prin unitatea de sens şi prin unitatea de funcŃiuni gramaticale. De exemplu, adverbul altfel se scrie într-un cuvânt deoarece înseamnă "altminteri, în chip, în alt mod", nemaifiind analizat subiectiv ca o construcŃie sintactică de tipul Adj + Subs. În schimb, grupul de cuvinte alt fel (negaŃia lexicală a lui acelaşi fel) se grafiază astfel, blancul arătâd că este vorba de două unităŃi independente ca sens şi comportament sintagmatic: adjectivul alt şi substantivul fel (cu pluralul alte feluri).

În alte situaŃii blancul este înlocuit prin cratimă ca semn al independenŃei funcŃionale şi semantice a celor două unităŃi:

întruna (adv) "mereu": vorbeşte întruna; într-una (prep + pron): într-una din reviste.

Aplicarea cu consecvenŃă a principiului sintactic elimină echivocul şi situaŃiile de ambiguitate datorate omografiei şi oferă un indiciu grafic analizei elementelor lanŃului vorbit.

II.5 Structura morfologică

Un alt principiu important pe care se bazează adeseori ortografia noastră actuală este cel morfologic. Normele ortografice actuale acordă o mare importanŃă pronunŃiei în general, în rezolvarea unor probleme de scriere. Se înlătură în felul acesta o serie de inconsecvenŃe ce caracterizau sistemele ortografice anterioare, se realizează o simetrie sau regularitate formală a paradigmelor flexionare.

În esenŃă, principiul morfologic hotărăşte norma ortografică pe baza unui model de manifestare a mecanismelor flexiunii şi derivării: dintre două sau mai multe posibilităŃi

55

virtuale de scriere a aceluiaşi fapt lingvistic este preferată aceea care analogia cu modelul tipului.

Aplicarea lui cu consecvenŃă dă rigoare logică grafiei şi oferă posibilitatea autoverificării prin analiza subiectivă şi recunoaşterea morfemelor gramaticale (şi lexicale).

Unele dintre cele mai importante reguli ale ortografiei româneşti actuale se bazează pe acest principiu care rezolvă mai multe situaŃii de inadecvare dintre scriere şi vorbire.

I. Unul dintre aceste cazuri este implicat de alternanŃele fonetice. 1. Există anumite cazuri de confuzie şi ezitare între grafiile ea şi ia. Limba română

posedă doi diftongi foarte asemănători “deci nu chiar identici”1 : [ea] şi [ia]. Ei nu se află în variaŃie liberă, existând situaŃii în care comută: mea [mea] şi mi-a (dat) [mi-a], distribuŃia lor fiind orientată de norma ortoepică.

Astfel diftongul [ea] corespunde în formele fără diftong ale aceluiaşi cuvânt sau în cuvintele din aceiaşi familie, unui [e]: [leagă] - [leg]; diftongul [ia] corespunde în aceleaşi condiŃii unui [ie]: [piatră] - [pietre].

În cele mai multe situaŃii însă, în vorbire, cei doi diftongi sunt greu de distins, scrierea lor fiind prin urmare oscilantă. Ezitarea în grafie între cele două secvenŃe, ea şi respectiv ia, e rezolvată luând în calcul regularitatea alternanŃelor fonetice:

[e] | [ea]; [ie] | [ia]. 2. Există însă câteva consoane după care diftongul seamănă atât cu [ea] cât şi cu [ia]:

[c; g; k; g’]. ObişnuinŃa grafică de origine etimologizantă a consacrat: - scrierea cu ea după |c|, |g|: ceapă (lat cepa), ceată (sl. ceta), geană (lat gena)

şi - scrierea cu ia după |k’|, |g’|: chiar (lat. Clarus). Etimologia nu rezolvă problema pentru că şi aici intervin şovăieli, iar grafii ca *ghiaŃă,

*tinichia foarte frecvente celei aproape de realitatea lingvistică sunt scrierile cu ia pentru elementul palatal al lui (c, g, k’, g’) combinat cu (a) dă naştere (pentru ureche) unei secvenŃe mai asemănătoare cu [ia] decât cu [ea]. Aşadar nici etimologismul, nici fonetismul nu pot oferi un criteriu solid. Se recomandă tot aplicarea principiului amintit şi anume: Dacă alte forme ale cuvântului sau alte cuvinte din aceeaşi familie au e în temă vom scrie cu ea iar dacă există alternanŃă cu ie sau când nu există alternanŃă vom scrie cu ia:

ceapă - cepe, cepuşoară geam - gemuleŃ cheamă - chemat tinichea - tinichele

dar fiare - fier biată - biet piatră - pietroi şi chiar, chiabur, maghiar, ghiaur etc.

II. Dacă în ceea ce priveşte începutul cuvântului toată lumea e de acord să scrie ia (şi s-a deprins să scrie aşa), la început de silabă se produc adesea confuzii în sensul că ia i se substituie lui ea şi invers:

a) alături de grafii corecte ca aceluia, acesteia, buruiană etc. întâlnim şi situaŃii ca *cheltuială, *crăeasă etc. Tot alternanŃele fonetice şi recunoaşterea unităŃilor morfologice oferă posibilitatea verificării.

b) pronumele şi adjectivele demonstrative aceeaşi şi aceiaşi, feminin singular şi respectiv masculin plural sunt pronunŃate identic de către cei mai mulŃi vorbitori. Indiferent însă de pronunŃarea reală suntem obligaŃi să scriem (fiecare dintre cei doi diftongi având funcŃie distinctivă):

aceeaşi | aceiaşi aceea | aceia etc. ObservaŃii: 1. Pe lângă asemănarea în pronunŃie a celor doi diftongi în discuŃie, confuzia e sporită

şi de o falsă analogie. Astfel, sufixele –ială şi –iază şi sufixele –ează şi –eală sunt alomorfe poziŃionale (fonetice) ale aceleiaşi unităŃi morfo-lexicale, Ńinând de tipuri derivative şi

56

flexionare diferite – ultimele (e drept, mai productive) apărând după consoane care cer un [ea] | ea: acreală, împărŃeală, probează etc. Falsa analogie duce la grafii precum: *tămâează, *cheltueală etc. care la rândul lui are la bază un [e] accentuat devenit [ea] înaintea lui [e] sau [a] din silaba următoare.

2. Sunt graiuri unde asemenea cuvinte se pronunŃă variat: [ş’earpe; ş’ease]. În consecinŃă chiar întâlnim grafii ca *şearpe, *şease.

În scriere se produce şi o analogie cu greşeală, în care, pe lângă raŃiunile morfologice, diftongul [ea] are şi o justificare fonetică: [e] accentul înaintea lui [i] corespunde în regulă generală unei [ea] înaintea lui [ă] din silaba următoare:

greşeală ↔ greşeli dar *deşeartă ~ deşerte 3. Oscilarea între pronunŃarea dură şi pronunŃarea muiată a consoanelor [ş]; [j] a fost rezolvată tot prin apelul la morfologie: → În interiorul rădăcinii (radicalului s-a preferat pronunŃarea dură - cu [a] nu cu [ea]) conformă cu evoluŃia limbii literare şi cu realitatea fonetică şi implicit grafia corespunzătoare: şarpe, deşartă, jalbă, dojană, etc. → În scrierea formativelor (lexicale şi gramaticale) criteriul morfologic este singurul valabil. Astfel, nu contează pronunŃarea reală ci forma ca atare a sufixelor lexicale (aşa cum apar în inventar) şi a sufixelor şi desinentelor gramaticale (aşa cum apar în paradigmă). Astfel:

- sufixele –eală; –eam; –eaŃă, se scriu ca atare indiferent dacă se aglutinează unor baze terminate în ş sau j sau nu:

o învârteală, zăpăceală, greşeală, moloşeală, etc.; o craiovean, dobrogean, maramureşean, doljean, etc.; o roşeaŃă

- verbele de conjugarea I al căror radical se termină în ş/j respectă în notarea diferitelor forme din paradigmă, identitatea unităŃilor gramaticale:

o sufixul modal infinitival –a: neglija, *neglijea înfăŃişa, *înfăŃişea

o sufixul modal pentru prezent şi desinentele de număr şi persoană corespunzătoare: –ează (alternant cu –ez): el (ei) lucrează el (ei) înfăŃişează

o sufixul lexical şi gramatical –ească (alternant cu –esc): a) românesc – românească tovărăşesc – tovărăşească b) întâlnesc - întâlnească tânjesc – tânjească.

E normal să fie astfel combătute astfel formele ca *tovărăşască, *sfârşască şi mai ales *tovărăşiască, etc.

Combinată cu nevoia de a păstra “identitatea” unităŃilor gramaticale de a regulariza paradigmele flexionare şi derivative, în raŃiunea generală a soluŃiilor ortografice legate pe morfologic (şi anume de a da rigoare şi consecvenŃă grafiei) se înscrie şi tendinŃa de diferenŃiere, de evitare a omonimiilor gramaticale. Asemenea reguli ortografice se leagă printre altele tot de pronunŃarea şi notarea elementului vocalic după consoanele |s|, |z|.

a) Diversele forme ale verbelor în tema cărora se găseşte ş sau j urmate de ă dau loc în cazul pronunŃării ca [e] a acestei vocale la omonimii (2 confuzii) netolerate de sistemul morfologic verbal.

La conjugarea I, în mod obişnuit, persoana a III-a singular şi plural a indicativului prezent se termină în ă iar aceeaşi persoană a conjunctivului prezent se termină în e. pronunŃia muiată a consoanelor amintite are ca efect realizarea în scris a unei forme amalgamate, în care indicativul este egal cu conjunctivul:

ind. = conj. *îngroaşe

57

ObservaŃii: 1) Asemenea abateri de la regula amintită nu privesc exclusiv pronunŃarea şi scrierea

vocalei după |S|, |Z| ci şi alte situaŃii cum ar fi verbele de conjugarea a IV-a de tipul lui a suferi scris uneori el *sufere, nediferenŃiată de forma de conjunctiv.

2) PronunŃări (şi grafii) ca (noi) *îngrăşem, *degajem pot duce – fie şi sporadic – la încadrarea greşită a acestor verbe în tipul flexionar al conjugării a II-a = a vedea – vedem ~ *îngrăşea - *îngrăşem

3) Scrierea bogată exclusiv pe pronunŃia reală întâmpină dificultăŃi în cazul unor infinitive lungi de felul lui înfăŃişare, îmbrăŃişare, încurajare, etc. care apar uneori în mod greşit:

*încurajeri, *înfăŃişeri. Formele corecte încurajări, înfăŃişări se bazează pe modelul cântări, alergări etc.

Din formele greşite de plural iau uneori naştere forme de singular articulate ca *neglijerea, *înfăŃişerea.

b) O normă morfologică a limbii române este că substantivele feminine terminate la singular în –ă fac pluralul în –e (de obicei), iar cele terminate în –e au pluralul în –i.

1). Cuvintele ca avalanşă, branşă, faşă, păpuşă etc. se pronunŃă de către mulŃi vorbitori şi în anumite graiuri (în special cel muntenesc) cu [e] final în loc de [ă]. Urmarea este o ambiguitate în plan morfologic: pluralul nu se deosebeşte cu nimic de singular.

Sg. Pl. *branşe = branşe *plaje = plaje

ObservaŃii:

(1) În asemenea situaŃii, tendinŃa de diferenŃiere apare uneori, însă în altă parte şi anume: păstrând pronunŃarea muiată la singular (şi grafie cu [e] final) s-au creat forme de plural terminate în –i: plajă [plaje] > plaje/ *plăji (2) Unele dintre aceste forme s-au impus prin uz. Astfel că norma manifestă o oarecare incoerenŃă, existând totuşi un număr însemnat de asemenea substantive care fac pluralul în –i: uşă/uşi; coajă/coji; grijă/griji; păpuşă/păpuşi etc. (3) Totuşi tendinŃa actuală a lucrărilor normative este de a reduce manifestarea acestui tip de flexiune, oarecum aberant (cf. figure, coperte, coale).

(4) Crearea unui nou plural pentru a-l deosebi (fiind de obicei termenul marcat al paradigmei) de forma nou-diferenŃiată poate avea ca urmare o nouă ambiguitate: sg: cireaşă [cireaşe] pl. cireşi (care se confundă cu pluralul masculinului)

pl: (rg) cireaşe - numele pomului). 2). (a) SituaŃia apare şi mai clar la substantivele feminine (derivate de la baze masculine) unde –ă este atât desinenŃă cât şi sufix moŃional: chiriaş > chiriaşă (pl. chiriaşe)

PronunŃia lui ă ca [e] în cazul unui astfel de substantiv este cu atât mai aberantă cu cât posibilitatea de a crea un nou plural în –i este practic înlăturată de “capcana” unei omonimii intolerabile: feminin plural = masculin plural:

sg = pl *chiriaşe > pl (fem) *chiriaşi = M pl. (b) Adjective ca codaşă, gingaşă, oacheşă etc. derivate de la masculinele

corespunzătoare se află într-o situaŃie analoagă. În alte cazuri însă situaŃia este mai puŃin clară. Substantivele vechi sau curente (acestea

din urmă de regulă împrumutate) formate cu sufixul –eŃe apar aproape invariabil pronunŃate cu (e) fiind în loc de [ă] - nu numai după S sau Z şi apoi ortografiate ca atare: bătrâneŃe, tinereŃe, justeŃe, tristeŃe. La cele vechi sufixul a avut într-o vreme forma –eaŃă (provenită, regulat, din latinescul –itie): bătrâneaŃă, frumuseaŃă, tinereaŃă iar pluralul în –eŃe: bătrâneŃe etc. (cf. “vai de bătrâneŃele mele”).

Din acestea au evoluat –eŃă şi –eŃe. Din cauză că semnul acestor substantive este mai degrabă de singular (sunt substantive abstracte) n-a fost greu ca pluralul să fie simŃit ca

58

singular, şi apoi, unde pluralul se înrădăcinase în vorbire să se ajungă la un nou plural în –eŃă: tinereŃe/tinereŃi

Deşi pentru cuvintele vechi au existat anumite şovăieli (fapt ce explică acceptarea de ortografia din 1932 a ambelor aspecte: bătrâneŃe – bătrâneŃă) s-a preferat totuşi varianta –eŃe (considerându-se că are un temei istoric solid) opunându-se pluralului în –eŃi.

În ceea ce priveşte neologismele morfologice arată că ar trebui preferate formele în –ă ca şi la alte împrumuturi din limba franceză, cum sunt: aparenŃă, butonieră, figură, formă etc.

Prin urmare justesse, politesse ar trebui să se conformeze acestei reguli analogice: justeŃă, politeŃă 2 Însă finala lor a fost asimilată cu sufixul –eŃe (ceea ce este justificat istoric de vreme ce franŃuzescul –esse continuă latinescul –itie ca şi românescul –eŃe).

În afară de aceasta, analogia nu mai este aşa de puternică, pluralul unor astfel de neologisme (acolo unde există) fiind în –uri, anulând oscilaŃia între ă/e sau e/i: fineŃe – fineŃuri.

(c) Tot pronunŃarea (şi notarea ca atare) a vocalei urmând după consoanele S; Z face obiectul (nu însă exclusiv) al unei alte norme otografice adoptată pe baza principiului morfologic: cea referitoare la sufixele –ar; –er şi la corespondentele lor dezvoltate –ărie şi respectiv –erie.

1. Formele corecte mănuşărie, chiŃibuşărie, birjărie, berărie etc. sunt motivate de numele de agent de la care derivă: mănuşă, berar etc.

Grafii incorecte precum *gogoşerie, *bererie, etc. sunt fie urmarea unei confuzii cu sufixul –er, fie a unei pronunŃii muiate.

2. De la frizer, tapiŃer etc. derivă tapiŃerie, frizerie etc. Forme incorecte ca frigărie, tapiŃerie pot evoca fie o falsă analogie cu sufixul –or, fie

o pronunŃare dură a consoanei ce prevede prefixul sau o formă regională pusă pe seama aceleiaşi rostiri: *frizăr, de exemplu.

ObservaŃii: Ca şi în alte situaŃii de reglementare, norma face uneori concesii uzului (cf. f.

papetărie > rom. papeterie > papetărie, formă refăcută analogic). Principiul morfologic orientează scrierea exactă a unor cuvinte, mai cu seamă atunci

când “pronunŃarea sunetelor finale ca realizări implozive este atât de slabă încât ele de-abia se analizează sau nu se analizează deloc“3 .

Pentru ortografie prezintă interes în special situaŃia lui i care, fiind des distribuit ca morfem iar pe de altă parte având referinŃe, fonologice diferite în funcŃie de poziŃia în segment, face mai des obiectul unor inadecvări între cele două coduri.

În structura morfo-lexicală a cuvintelor în care apare i poate fi: - parte a radicalului: copil [kopil] - desinenŃă de plural: arbitri [arbitri] lupi [lupi]

căŃei [kăŃei] copii [kopi(j)] - articol: pomi [pomi] copiii [kopii(j)] SecvenŃele grafice ii, iii pot crea confuzii în ceea ce priveşte referinŃa lor fonologică

sau invers, realitatea fonetică fiind diferită (neluarea în calcul a funcŃiunii morfologice duce la omiteri de litere, practic la greşeli de scriere).

Dacă realizările lui (i) ca vocală preliminară nu ridică probleme de ordin ortoepic şi/sau ortografic, realizările lui ca variantă devocalizată (i scurt, asilabic) şi mai ales ca semivocală într-un diftong omogen descendent - [ii ] - sunt mai slab sau deloc credibile, ocurenŃa lor fiind un fapt de pură morfologie:

(1) în forma articulată de GD a substantivelor de tipul: lum-i-i [lu/mi(i)] şi adjectivelor ca: (a) marii (sărbători naŃionale) [mari(i)]

(2) în forma nearticulată de NA plural a substantivelor şi adjectivelor masculine de tipul:

- articulat viziti-i-i [viziti(i)]; *[viziti-i(i)]? scatiii etc. - nearticulat viziti-i [vizitii] (3) unele forme verbale în aceleaşi condiŃii fonetice: venii, (mă) apropii [apropii�].

59

ObservaŃii:

1. Realitatea fonetică (mai exact slaba audibilitate ) nu poate fi un argument pentru omiterea lui din scriere deoarece – deşi în prezenŃa unui [i] silabic anterior el este într-adevăr slab perceptibil, în rostirea dialectică, în contextul unui [î] precedent, se aude foarte clar: [munŃîi]; [străvezîi], [vitezîi], etc.

(3) Pentru situaŃia “analoagă“ a lui [t] articol hotărât evolutic (inexistent în rostire). Principiul morfologic îşi găseşte o largă aplicare în scrierea cuvintelor compuse (v.

IOOP4, p. 25-27). Ca regulă generală se poate spune că: a) ori de câte ori elementele alcătuitoare ale unui cuvânt compus îşi păstrează

individualitatea lor morfologică şi semantică, acesta se va scrie cu cratimă între părŃile lui componente:

floarea-soarelui bună-credinŃă bună-cuviinŃă drum-de-fier (calc) etc. b) spre deosebire de acestea, compusele care formează unităŃi morfologice şi

semantice trebuie scrise împreună: bunăstare bunăvoinŃă fărădelege miazănoapte untdelemn etc. Testul flexiunii este revelator pentru păstrarea sau pierderea individualităŃii

morfologiei a elementelor unui cuvânt compus: N Ac drum-de-fier GD drumului-de-fier

dar N Ac untdelemn GD untdelemnului

ObservaŃii: Uneori este însă dificil să decidem cu toată siguranŃa dacă avem de a face cu una sau

cu alta dintre ipoteze. Deseori analiza subiectivă a vorbitorului şi analiza obiectivă a specialistului nu concordă. Ca să nu mai vorbim de dinamica raportului dintre uz (incluzând manifestările propriului dialect) care îi obligă şi pe unul şi pe celălalt la consultarea regulilor din îndreptare şi a listelor de cuvinte.

Rezumat Articularea semnificantului sonor urmează legi proprii, independente de articularea

semnelor, sub forma unei ”tensiuni” între constrângere şi latitudine lingvistică. Modelele silabei omogene sau parazitate de zgomote reflectă acest raport şi, mai ales, limitele structurii fonologice. Schema accentuală şi conturul intonativ se manifestă mai mult ca alegere, ca posibilitate a configurării unor semnificanŃi distincŃi. Modificările fonetice revelează, de asemenea, obişnuinŃe articulatorii neetimologice, raportat la anumite cuvinte.

60


301) Ce presupune problema „unul sau două foneme”? 302) Discută distribuŃia diftongilor /ua/ şi /oa/. 303) Care din aceste segmente vocalice simple sau complexe ([ö] / [eo] sau [ü] / [iu] /

[eu]) apar în cuvinte următoare? Explică opŃiunea. Ce poŃi să spui despre unităŃile [ü] şi [ö]? deodată, vreodată, de-o palmă, prinde-o, rupe-o-n două, ca pe-o pană, mişcă-te-

odată, vreo două, deoparte. vreun, pe-un, de-un, prinde-un pui, speli-un măr, crezi-un amic, straniu, litiu, Ovidiu,

bariu, dă-mi un foc, laşi umbră 304) Bazându-te pe experienŃa rostirii, analizează distribuŃia lui /i�/ după consoanele

dentale. Verifică corectitudinea formelor în DOOM2. Ce observi? 305) Fie cele 2 serii de cuvinte: (1) leoarcă, leoarbă, pleoapă; (2) aripioară, lăcrimioară, bolnăvioară, bălăioară, ploioasă, Ioana, mulŃi-oameni. Rosteşte. Compară. Ce structuri fonologice apar în respectivele cuvinte: a) diftongul /ö�a/ pentru ambele serii;

b) triftongul /e�o�a/ pentru seria (1) şi triftongul /i�o�a/ pentru seria (2). Argumentează. 306) Rosteşte căutând trăsătura comună cuvintelor din coloana (1). La fel pentru

cuvintele din coloana (2). Apoi rosteşte alternativ cuvintele-pereche din cele două coloane:

(1) (2) să-nceteze-odată dizeuză

(a) bleojdi bleu (a) leorpăi loess

vreo röntgen paste-olandeze pasteuriza.

Optează (Ńinând cont de rostirea proprie şi, eventual de memoria auditivă a unor fapte

de rostire) şi explică opŃiunea: a) cuvintele din cele două coloane conŃin acelaşi segment vocalic simplu: vocala /ö/; b) cuvintele din cele două coloane conŃin acelaşi segment vocalic complex: diftongul

/e�o/;

c) /e�o/ pentru coloana (1) şi /ö/ pentru coloana (2). 307) Rosteşte week-end, uitare şi chemare. Cum „comentezi”? 308) Explică raportul dintre cele două formulări: „structura fonologică /#str-/” şi

„structura fonologică a limbii române”. 309) În cuvinte de tipul informa, conveni avem [m�] sau [n]?Cu alte cuvinte este vorba

de o modificare fonetică (asimilare) sau o lege a structurii fonologice a LRC: m/*n + f/v? 310) În enumerarea obişnuită, diftong, triftong, hiat, este ceva „nepotrivit”? 311) Analizează şi discutată distribuŃia unităŃilor /o�/ şi /u�/ în structura fonologică a

limbii române.

61

312) Identifică poziŃiile pe care le poate ocupa consoana /s/ într-un grup prevocalic şi stabileşte o ierarhie între aceste trei funcŃii din punct de vedere al frecvenŃei.

313) Discută distribuŃia unităŃilor /ş/ şi /j/. 314) Compară termenii „sunet de tranziŃie”, „apendice” şi „element de sprijin”. 315) Ce poŃi spune despre [ts] – segment mono- sau bifonematic? 316) În ce măsură, în vorbirea obişnuită, conştientizăm structura silabică a cuvintelor

(enunŃului)? 317) Defineşte expresia jonctură silabică. 318) Notând cu I orice consoană a unui segment prevocalic (iniŃial) iar cu F oricare

dintre consoanele unui grup consonantic postvocalic (final), descrie în aceşti termeni segmentele intervocalice pentru fiecare din seriile de cuvinte de la 4), 5) şi 6). Stabileşte locul tăieturii silabice pentru fiecare serie în parte.

Exemplu: în cuvântul /jertfă/ segmentul interior CCC poate fi descris ca FFI (/-rt#/ şi /#f-/) pentru că există cuvinte de tipul cart, port, raport etc. şi, respectiv, cuvinte de tipul făt, foc, furat etc.

Nu poate fi descris şi altfel, de pildă ca FII, întrucât, deşi există segmentul postvocalic /-r#/ (car), nu există segmentul iniŃial */#tf-/. Implicit, tăietura silabică în cazul unui asemenea grup este numai VCC-CV: /jert-fă/.

319) În cuvântul bismut /sm/ este: – FI: pas; mut – II: smoală – FF: spasm 320) Unde se află tăietura silabică în cincisprezece /VnčsprV/? 321) Dar în tungsten, mixtură, anxios, promptitudine, lingvist, exclama, exhaustiv? 322) Cum Ńi se par termenii: silabă (orto)grafică, hiat grafic, diftong grafic? 323) Transcrie următoarele secvenŃe (presupuse a fi rostite într-un tempo rapid)

dezarticulând structura silabică: vin în parc, codri-aprinşi, vine în casă, a fost odată un moş, cine-o întreabă, poate-ar înŃelege, numai tu eşti de vină acum, doi peşti aurii, ieşiŃi afară, veniŃi înapoi, vezi un tren, îl crezi om de cuvânt, nici un ban (nici doi), taci mă!, când duci dorul, ceri imposibilul, eşti oacheş, am ascuns-o prin islaz, câŃi ani ai, rupi o rămurea, mulŃi elevi, nu-mi iert asta, şi îmi închipui că mergi înapoi, mai ai examene, dai un clic. Sesizează şi comentează eventuale transformări şi „neconcordanŃe”.

324) Din punctul de vedere al foneticii acustice, în cuvintele româneşti plurisilabice

vocala accentuată este rostită: a) cu o intensitate mai mare; b) cu o durată mai mare; c) cu un timbru mai acut. 1) Intensitatea sonoră depinde de: a) amplitudinea şi frecvenŃa vibraŃiei; b) amplitudinea vibraŃiei; c) frecvenŃa vibraŃiei. 325) Se poate vorbi de cuvinte monosilabice accentuate? De ce? 326) În ce situaŃii vocala monosilabelor este marcată de accent?

62

327) Ce demonstrează faptul că, uneori, unii dintre noi întâmpină dificultăŃi în

operaŃia de identificare a silabei accentuate? 328) În ce situaŃii de comunicare eşti conştient de existenŃa accentului în limba

română? 329) Rosteşte pe rând fiecare „posibilă” formă a cuvântului următor: 1. /ka�rakatiŃă/ 2. /karakati�Ńă/ 3. /kara�katiŃă/ 4. /karakatiŃă�/ 5. /karaka �tiŃă/. Care din ele „sună româneşte”? PoŃi deduce un artificiu de analiză a schemei

accentuale a cuvintelor? 330) Există vreo legătură între semnificaŃiile termenilor accent şi accent străin?

Explică. 331) Cum se marchează în transcrierea fonologică silaba accentuată? 332) Cum se motivează din punct de vedere fiziologic intensitatea sonoră a sunetelor

vorbite? 333) Ce raport există între accentul de intensitate şi intensitatea sonoră? Aminteşte-Ńi

ce înseamnă superlativ absolut şi superlativ relativ. 334) Rosteşte sintagmele următoare: 1. lumea veselă /lumeaveselă/ 2. veselă spartă /veselăspartă/. Extrage tranşele sonore „identice” şi marchează accentul fiecăreia. DiferenŃa dintre cei

doi semnificanŃi se motivează în sistemul limbii române prin: a) existenŃa unei opoziŃii binare de trăsături distinctive

([+ intens] / [- intens]) care marchează diferit două vocale altfel identice; b) existenŃa unui subsistem de unităŃi distinctive (accent / �/ vs nonaccent / � /) care

constituie în mod diferit silabe; c) existenŃa unei scheme (structuri) accentuale ce se realizează diferit în cuvinte altfel

identice. Reflectează asupra pertinenŃei fiecăreia dintre cele trei afirmaŃii. Adoptă / combate.

Argumentează. 335) Cu referire la limba română, explică şi stabileşte diferite raporturi (de

echivalenŃă, de opoziŃie, de incluziune etc.) între termenii: accent, intonaŃie, accent dinamic, accent expirator, accent energetic, accent de

intensitate, accent tonic, accent muzical, accent sintactic, accent lexical, accent morfologic tradiŃional, cuvinte accentogene, cuvinte nonaccentogene, unitate accentuală, unitate accentuabilă, accent variabil, accent şovăielnic, accent logic, accent ascuŃit, accent grav, accent circumflex, accent de insistenŃă, accent fix, accent mobil, accent liber, accent stabil.

336) Explică sensul pe care îl are termenul subliniat în sintagmele: accent intensiv unitate intensivă. 337) Se poate vorbi de o corelaŃie de accentuare în limba română? Explică. 338) Ce crezi că poate să însemne unitate accentuală şi unitate accentuabilă?

63

339) Poate fi descris accentul ca subsistem (paradigmă) de unităŃi comutabile?

Explică. 340) Află exemple de limbi cu accent fix. Din ce punct de vedere se pot distinge unele

de altele? 341) Precizează sensul termenilor relaŃie homosintagmatică şi relaŃie

heterosintagmatică. 342) MenŃionează câteva limbi cu accent liber. 343) Pornind de la cuvintele următoare: melasă, pe casă, odăile, şi dă-i-le, la masă, l-

apasă, studiază dacă, în cazul accentului dinamic, termenii cuvânt şi unitate accentuală desemnează aceeaşi realitate lingvistică? Ce termen ai prefera?

344) Reflectează asupra următoarei afirmaŃii şi explic-o: „O succesiune de silabe

constituie un cuvânt numai dacă aceste unităŃi structurale segmentale sînt coarticulate în relaŃii heterosilabice într-o structură simultan segmentală şi suprasegmentală, situaŃie în care una dintre silabe devine nucleu sau centru, fiind marcată suprasegmental prin accent, iar celelalte sînt dependente de silaba centrală, neputând fi marcate cu accent [...].” (Iorgu Iordan, Vladimir Robu, LRC, 1978).

345) Având în vedere configuraŃia bilineară a semnificanŃilor cel puŃin bisilabici, ce

funcŃie crezi că are accentul intensiv (atât în limbile cu accent fix, cât şi în cele cu accent liber)?

346) Prezintă Accentul în limba română pornind de la următoarele puncte de vedere:

- accentul ca realitate fonetică - accentul pentru vorbitor - niveluri / planuri lingvistice de manifestare - funcŃii. - aspecte normative

347) Există o funcŃie distinctivă atunci când inventarul este închis – accentul „lexical” şi există o funcŃie semnificativă atunci când inventarul este deschis: accentul „logic”?

348) Compară termenii structură fonologică şi structură fonetică. Ce desemnează

fiecare? Explică. Exemplifică. 349) a) Rosteşte enunŃurile următoare; b) Transcrie-le structura prozodică, notând cu o liniuŃă orizontală ( _ ) fiecare silabă

şi marcând accentul cu ( �): 1. Astfel patima banilor macină sufletul oamenilor. 2. Remarcând lunetişti camuflaŃi înaintă prevăzător. 3. Emisiunea trebuie realizată conform programului. Analizând rostirea reală şi modelele date structurilor prozodice realizate accidental în

română dar obligatoriu în alte limbi (1. şi 2.) sau cu caracter general în română şi alte limbi (3.) şi având în vedere raportul cu limitele cuvântului şi numărul de cuvinte din enunŃ, explică şi numeşte ce tipuri specifice realizează funcŃia accentului intensiv.

350) Precizează tipurile de situaŃii în care accentul intensiv contractează o funcŃie

distinctivă. 351) Poate accentul intensiv să fie socotit unitate semnificativă (morfem

suprasegmental)? Argumentează.

64

352) Pornind de la exerciŃiul 55, studiază ce relevanŃă au noŃiunile de „culme de sonoritate”, „depresiune de sonoritate”, „grad maxim de apertură”, „grad minim de apertură” în raport cu noŃiunea de silabă.

353) Transcrie şi dezarticulează structura silabică:

Hai! Hai acum!

Ce observi? Este posibilă şi o altă rostire? Cum comentezi? 354) Crezi că nivelul silabei este suficient pentru stabilirea şi clasarea unităŃilor

sistemului şi pentru modelarea structurii fonologice a românei? 355) Rosteşte enunŃurile de mai jos: Des fac asta. Desfac asta. Ar dealul nostru. Ardealul nostru. Sesizezi vreo diferenŃă între enunŃurile din fiecare pereche? „CreaŃi” această diferenŃă.

Numeşte, defineşte şi notează fenomenul fonetic „responsabil” de respectiva diferenŃă. Găseşte încă trei perechi (eventual, serii) de enunŃuri diferenŃiate astfel.

356) Exemplifică principalele tipuri „sintactice” ale intonaŃiei: asertiv, interogativ,

exclamativ, imperativ. 357) IntonaŃia este, într-adevăr, dependentă de o relaŃie heterosintagmatică? Poate ea să

se manifeste în cadrul restrâns al unei silabe? Reflectează la posibilele rostiri, cu semnificaŃii diferite, ale adverbului de afirmaŃie.

358) Accentul este „al silabei” sau „al vocalei” din silaba respectivă?

359) Compară, rostind alternativ, formele târgşor şi târguşor. Cum comentezi?

360) Cum se rosteşte (întotdeauna / mai frecvent / mai rar / într-o rostire „atentă” /

neglijentă / etc.) cuvântul optzeci? Explică. 361) Asimilarea. DefiniŃie. Tipuri. Exemple. 362) Disimilarea. DefiniŃie. Tipuri. Exemple. 363) Modificări fonetice care presupun apariŃia unui sunet în segment. 364) Modificări fonetice care presupun dispariŃia unui sunet din segment. 365) Modificări fonetice care presupun substituirea unor sunete. 366) Modificări fonetice care presupun schimbarea locului sunetelor. 367) Alege forma nou apărută şi motiveaz-o pe cealaltă din punctul de vedere al

accidentelor fonetice: întreprindere / inteprindere de+înapoi / dinapoi de+înaintea / dinaintea

vreodată / vre�odată tirbuşon / tiribuşon anin / arin

65

coni �ac / coniac primenit / premenit pantaloni / paltaloni fotbal / fodbal pasienŃă / pasenŃă

maiou� / maieu� reşeu / reşou vagabont / vagabond ekskava / eskava ekstinktor/ estinktor

po�ansona / poansona

po�ansona / pansona pogrom / progrom kinezi / kineji acopunktură / acupunctură culo�are / colo�are şosete / sosete k�ebap / k�ebab rečensămînt / rečesămînt jumătate / jumate morfofonologie / morfonologie skulptură / skluptură idee / idei�e kreăm / kreem pernă / perină gogoşerie / gogoşărie desk�ide / deşk�ide

erbivor / i�erbivor măsalină / maslină

ui �tă-te / ui�te-te un ban / um ban perčeptor / prečeptor petik / petek intinerar / itinerar

fi �asko / fiasko simptom / simtom

dese�ară / dise�ară

toaletă / to�aletă sălbatek / sălbatik 368) Selectează modificările fonetice întâlnite mai frecvent în româna actuală. 369) Găseşte o situaŃie de asimilare vocalică, regresivă, parŃială, la distanŃă. 370) Ce raport s-ar putea stabili între lege fonetică şi accident fonetic? 371) Cu ce seamănă conceptul de „armonie vocalică”? 372) Ce modificări apar şi în fonetica lexicală şi în cea sintactică? Exemplifică. 373) Ce înseamnă „referinŃă fonologică” a literelor (grafemelor)? 374) Ce înseamnă „valoare diacritică”?

66

375) În cuvântul chiar literele „c”, „h” şi „i” îndeplinesc laolaltă aceeaşi funcŃie? 376) Explică termenii grup de litere, grafem complex, digraf, trigraf, literă ajutătoare,

zero fonetic, literă mută, indice de africatizare. 377) Exemplifică referinŃele fonologice ale literei „e”. 378) Găseşte un cuvânt în care litera „e” are valoare diacritică fără referinŃă

fonologică şi unul în care aceasta e diacritic cu referinŃă fonologică. 379) Nume proprii precum Quintescu, Negruzzi sau cuvinte străine precum pizza, job,

punk sunt relevante pentru ortografia limbii române contemporane? Explică. 380) Prezintă situaŃia literelor „q”, „y” şi „w” în ortografia românească. 381) Prin ce litere se redă semivocala /u�/ în ortografia limbii române? 382) Ce litere din alfabetul limbii române pot funcŃiona ca diacritice? 383) Cum ai putea defini valoarea diacritică? 384) Se poate formula un criteriu poziŃional pentru recunoaşterea valorii diacritice a

literelor respective? Dar unul „funcŃional”? 385) Transcrie fonologic, fonetic, analizează fonematic şi motivează ortografic

cuvintele: poartă chiabur

chiul chiar

piatră gheară

piatră cheag chiar oricare chiuvetă eczemă douăzeci ecvestru societate cioară chicinetă ciulin ceartă bâlci fecior ghiveci toamnă vioaie ciorbă cină ochioasă leoarcă gheaŃă tăciune oaie poartă giulgiu

ghicit alergic ghiveci unghi unchi medicinal ghiul ochios ghiol chicinetă serioasă incipient recipient ghid ghiul ochioasă chezaş cearcăn gingie înceată geometrie geografie licean ghiulea funciar ceartă chiciură

ceapă chip ghindă încetineală ageamiu geamgiu mioară vioară toamnă giulgiu social ciob maghiar chiuvetă unchi chioară ceartă ceată pudoare tăciune chioşc cioară ciur furioasă cicoare maghiar caiet

pleoapă chip ciornă ceartă meci ghioagă giuvaer chezăşie ciubuc arpagic ceaŃă chiabur chioară societate coală oameni giurgiuvea chiar ciudă ceai agent poartă biciuit chezăşie

67

ciubucciu geam pudoare mioară ghiul cicatrice cheamă cicoare gheară urecheat pocal chiul ciornă lichior cheamă aripioară inimioară lăcrimioară chiciură social ciornă ciorbă exact tocit ghiol culeasă ceartă gândac geologie chior chioară chicinetă oarecare cianură coamă cearşaf gheaŃă urecheat pleoapă închegat ghindă giurgiuvea ciubuc cheag cheamă chiciură vioaie geantă ceară ciorbă ghiulea geană cireadă chiulangiu cicoare ceartă gheară

ciudat geantă ciumă toamnă lichid ghioagă chioară plecare pudoare ageamiu ciudă toacă poartă cuantum chiabur fecior ghiveci ciudat consoană ciubuc geografie geantă caraghios ochios cianură cianotic geantă geologie ciucure geografie gheară ceainic ciubuc gheată răceală ghionoaie ghiont ciubucciu chicinetă ghiulea chiciură cinegetic cheamă ciudat ceartă geometrie ghiozdan încheagă cianură ceată giulgiu ghioagă ceafă chiuvetă ghiul urecheat chiulangiu

chioşc giuvaer chior social chirilic cianină

68

Model pentru exerciŃiul de evaluare la examenul scris: TranscrieŃi fonetic, analizaŃi din punct de vedere articulatoriu şi motivaŃi ortografic cuvântul: coală. În cadrul acestui exerciŃiu se solicită transcrierea fonetică a sunetelor, cu marcarea variantelor (1.), analiza din punct de vedere articulatoriu a sunetelor din care este alcătuit cuvântul (2.) şi motivarea ortografică, adică explicarea, cu exemple, a raportului dintre sunet şi literă (3.), după modelul următor):

chiabur I. Transcriere 1. fonematică: /k’abur/

2. fonetică: [k’.ab�ur] II. Analiză fonematică: [k’] = variantă primară a consoanei propriu-zise, oclusive, palatale, surde, /k’/;

[.a] = variantă palatalizată a vocalei centrale, deschise, nonlabiale, /a/; [b�] = variantă labializată a consoanei propriu-zise, oclusive, bilabiale, sonore, /b/; [u] = variantă primară a vocalei posterioare, închise, labiale, /u/; [r] = variantă primară a consoanei sonante orale, vibrante, apicodentale, /r/. III. Motivare ortografică: 1. Fonemul /k’/ este redat de litera „c” urmată de diacriticele „h” şi „i”; Fonemul /a/ este redat de litera „a”; Fonemul /b/ este redat de litera „b”; Fonemul /u/ este redat de litera „u”; Fonemul „r” este redat de litera „r”. 2. Fonemul /k’/ mai poate fi redat prin:

− litera „c” urmată de diacriticele „h” şi „e”: chenar /k’enar/

− litera „k”: kilogram /k’ilogram/

− litera „q”: quetzal /k’eŃal/; Fonemul /a/ nu mai poate fi redat prin altă literă; Fonemul /b/ nu mai poate fi redat prin altă literă; Fonemul /u/ nu mai poate fi redat prin altă literă; Fonemul /r/ nu mai poate fi redat prin altă literă. 3. Litera „c” mai poate reda:

− fonemul /k/: casă [kasă] − fonemul /č/, urmată de diacriticele „e” sau „i”: cer, circ [čer], [čirk] − fonemul /g/: cvartă [gvartă].

Litera „h” mai poate reda: − fonemul /h/: harpă [harpă] Litera „i” mai poate reda: − fonemul /i/: inimă [inimă] − fonemul /i�/: iarnă [i�arnă]

− varianta asilabică postconsonantică, [i�]: pomi [pomi�]; Litera „a” nu mai poate reda alte foneme;

69

Litera „b” mai poate reda: − fonemul /p/: absent [apsent]; Litera „u” mai poate reda: − fonemul /u�/: nou [nou�]; Litera „r” nu mai poate reda alte foneme. 4. Litera „c” nu are valoare diacritică; Litera „h” are valoare diacritică; Litera „i” are valoare diacritică fără referinŃă fonologică. Ea poate să nu aibă valoare

diacritică: inimă şi poate să aibă valoare diacritică cu referinŃă fonologică: chip [k’ip].

Litera „a” nu are valoare diacritică; Litera „b” nu are valoare diacritică; Litera „u” nu are valoare diacritică; Litera „r” nu are valoare diacritică. 386) Rosteşte în tempo normal apoi un pic sacadat, insistând asupra structurii silabice,

următoarele cuvinte: familie, poezie, ie. a) Care este structura ultimei silabe? b) Alege şi motivează una din cele două interpretări posibile: – litera „e” redă diftongul /i e/;

– litera „e” redă vocala /e/ iar semivocala /i /. c) Rosteşte în acelaşi fel cuvântul pieton. Care este structura celei de-a doua silabe? d) Se poate spune că vorbitorul face o diferenŃă, din punctul de vedere al celor două

structuri (/e/ vs /i e/), între cuvintele vechi şi neologisme? 387) Pornind de la cele analizate mai sus, cum interpretezi situaŃia literei „u” în

cuvinte de tipul luat, aluat etc.? 388) Rosteşte comparativ cuvintele aluat şi evaluat. Ce poŃi afirma?

Teme de control: 1. Prezintă un tablou al fonemelor LRC ca fascicule de trăsături distinctive; 2. Enumeră şi defineşte principalele serii alofonice; 3. Realizează o tipologie a silabei neomogene în funcŃie de segmentul consonantic; 4. Exemplifică schemele accentuale şi contururile intonative realizate în LRC.

70

LEXICOLOGIA LIMBII ROMÂNE (Semestrul al II-lea)

Obiective generale La finalul cursului studenŃii vor proba:

- aproprierea conceptelor fundamentale operante în studiul nivelului lexical; - înŃelegerea raportului dintre sistemicitate şi sistematizare în descrierea lexicului; - surprinderea caracterului dinamic al lexicului.

Unitatea de învăŃare I

Tematică: Curs 1. Structura etimologică a vocabularului românesc. Principalele tipuri de etimologii.

Cuvinte moştenite. Curs 2. Căi de înnoire lexicală. Cuvinte împrumutate. Principalele influenŃe. Curs 3. Cuvinte formate în limba română. Mijloace de formare. Derivarea progresivă.

Obiective: - studenŃii vor asimila principalele tipuri de etimologii; - studenŃii vor diferenŃia intensional şi extensional între moştenit şi împrumutat; - studenŃii vor enumera, defini, diferenŃia între căile de înnoire lexicală; - studenŃii vor discrimina cele două perspective în analiza cuvântului: lexicologică şi

morfologică. Timp alocat: 5 ore Bibliografie minimală:

BIDU-VRĂNCEANU, ANGELA, Structura vocabularului limbii române contemporane, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică, 1986.

BIDU-VRĂNCEANU, ANGELA, Lexic comun, lexic specializat, Bucureşti, Editura UniversităŃii din Bucureşti, 1986.

BIDU-VRĂNCEANU, ANGELA, FORĂSCU, NARCISA, Modele de structurare semantică, Timişoara, Editura Facla, 1984.

BRÂNCUŞ, GR., Vocabularul autohton al limbii române, Editura ŞtiinŃifică, 1983. BUCĂ, M., EVSEEV, I., Probleme de semasiologie, Timişoara, Editura Facla, 1976. COTEANU, I. (coord.), Limba română contemporană, Bucureşti, Editura Didactică şi

Pedagogică, 1985. COTEANU, ION, SALA, MARIUS, Etimologia şi limba română, Bucureşti, Editura

Academiei, 1987. DRĂGHICI, OVIDIU, Eufemismul parofonic, Studii de limba română în memoria

profesorului Radu Sp. Popescu, Craiova, Editura Universitaria, 2008, p. 81-85. DRĂGHICI, OVIDIU, Cacosemie. Concept şi termen, în „Analele UniversităŃii din Craiova,

Seria ŞtiinŃe filologice. Lingvistică”, XXV, nr. 1-2/2003, p. 57-62. DRĂGHICI, OVIDIU, Un model simetric al semnului lingvistic sau despre natura

conceptuală a semnificantului, în „Analele ştiinŃifice ale UniversităŃii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (Serie nouă), SecŃiunea III e – Lingvistică, Studia linguistica et philologica in honorem Constantin Fâncu”, Tomul LI, 2005, p. 153-159.

GROZA, Liviu, Elemente de lexicologie, Humanitas Educational, Bucuresti, 2004. HRISTEA, TH. (coord.), Sinteze de limba română, ed. a 3-a, Editura Albatros, 1984. STOICHIłOIU-ICHIM, ADRIANA, Vocabularul limbii române actuale. Dinamică, influenŃe,

creativitate, ALL Educational, 2001. ŞERBAN, V., EVSEEV, I., Vocabularul românesc contemporan, Timişoara, Editura Facla,

1978. ZUGUN, PETRU, Lexicologia limbii române, Iaşi, Tehnopres, 2000. *** DicŃionarul limbii române (DLR), Bucureşti, Editura Academiei, 1965 şi urm. *** DicŃionarul explicativ al limbii române (DEX), ed. a II-a, Bucureşti, Editura Univers

Enciclopedic, 1996.

71

***DicŃionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (DOOM), Bucureşti, Editura Academiei, 1982.

***Formarea cuvintelor în limba română, vol. I-III, Bucureşti, Editura Academiei, 1970-1989.

***

I. STRUCTURA ETIMOLOGICĂ A VOCABULARULUI ROMÂNESC

CONTEMPORAN A. Cuvinte moştenite şi cuvinte împrumutate I. CUVINTE MOŞTENITE - din latină - autohtone II. CUVINTE ÎMPRUMUTATE din: - slavă (vechi şi moderne) - maghiară - greacă - turcă - germană (vechi şi moderne) - limbi latino-romanice - engleză şi engleză americană - alte limbi III. CUVINTE FORMATE PE TEREN ROMÂNESC Mijloace: principale - derivare proprie - cu prefixe - cu sufixe - derivare improprie (= derivare regresivă) - compunere - conversiune secundare - contaminare - reduplicare - trunchiere mixte - parasintetice - calc lingvistic (îmbină elemente externe cu elemente interne) IV. CUVINTE CU ETIMOLOGIE NECUNOSCUTĂ V. CUVINTE STRĂINE ÎN LIMBA ROMÂNĂ (neadaptate sistemului lingvistic românesc)

I. Cuvinte moştenite

Cuvinte latineşti Reprezintă aproximativ 20% din ansamblul vocabularului, constituind fondul de bază al limbii române, cu o largă circulaŃie (inclusiv prin locuŃiuni şi expresii), cu multe derivate şi compuse, cu structuri semantice variate şi bogate. Sunt cuvinte care se referă la realităŃi din cele mai diverse domenii de activitate, care definesc viaŃa socio-economică şi spirituală a românilor (omul, viaŃa materială, afectivă şi de familie, agricultura, creşterea vitelor etc.). Ex.: arde, auzi, avea, barbă, bea, bate, carne, cap, creier, cot, cânta, cunoaşte, crede, dinte, deget, dormi, deschide, duce, ficat, fată, faŃă, face, fi, fugi, fierbe, frige, gură, gusta, genunchi, geană, inimă, intra, ieşi, ierta, închina, întreba, însura, înghiŃi, înŃelege, învăŃa, limbă, lucra, lăuda, lăsa, lua, măsea, mână, mustaŃă, mamă, mărita, minte, muşchi, merge, muri, mânca, nas, naşte, nuntă, os, ochi, picior, piele, palmă, piept, plămâni, pumn, păr, plânge, râde, roade, rupe, răsări, sânge, sări, scrie, sparge, spune, sta, suflet, somn, şti, şedea, tăcea, tăia, umbla, uita, vedea, vrea, zice ş.a.; bătrân, bun, deştept, orb, mut, surd, flămând, sătul, tânăr, trist;

72

bărbat, femeie, fată, fecior, fiică, fiu, frate, soră, mamă, tată, noră, nepot, socru, soŃ, unchi, văr etc.; ac, aŃă, caş, cârnat, ceapă, casă, cheie, cui, curte, cuŃit, făină, friptură, fereastră, fântână, lingură, lână, legumă, masă, miere, oală, ou, piper, pâine, plăcintă, prânz, sare, sapă, scaun, untură, vin, vas, zeamă etc.; aer, apă, albină, arşiŃă, brumă, berbec, bou, căldură, cald, ceaŃă, cer, capră, căŃel, câine, cireş, foc, frig, fulger, fum, furnică, floare, ger, gheŃă, găină, grâu, iepure, iarbă, întuneric, lemn, lumină, lac, lup, munte, măr, nea, negură, nor, pământ, piatră, ploaie, pădure, pasăre, peşte, porc, pui, purice, pom, rază, râu, rândunică, secetă, soare, stea, şarpe, şoarece, tuna, taur, urs, vânt, vacă, vierme, viperă, viŃel, varză etc.; an, lună, săptămână, azi, ieri, dimineaŃă, seară, luni, marŃi, miercuri, joi, vineri, sâmbătă, duminică, zi, noapte, primăvară, vară, toamnă, iarnă etc. Cuvinte autohtone Numărul lor nu este stabilit cu precizie în timp de către lingvişti. Ultimele cercetări de amploare aparŃin prof. Gr. Brâncuş (vezi, Vocabularul autohton al limbii române, Bucureşti, 1983). Se disting două categorii:

a) cuvinte autohtone existente şi în albaneză (cca 70), de ex.: abur, baci, balaur, barză, bucura, bunget, buză, baltă, brâu, brad, copac, copil, dărâma, groapă, grumaz, guşă, măgură, mal, mătură, mazăre, mânz, moş, pârâu, sâmbure, şopârlă, Ńarc, Ńap, viezure, vatră, zgâria;

b) cuvinte autohtone inexistente în albaneză, de ex.: aprig, băiat, bordei, burtă, genune, gheară, măceş, melc, mişca, niŃel etc. Este o categorie de cuvinte cu interpretări etimologice diferite. Pentru unii lingvişti, o parte din aceste cuvinte sunt considerate cu etimologie necunoscută sau sunt asociate cu posibile etimoane latineşti neatestate. Autohtone sunt considerate şi o serie de toponime, antroponime şi hidronime (de ex. Ampoi, Argeş, Jiu, Lotru, Bucur, Moş, Brad etc.).

II. Cuvinte împrumutate. Principale influenŃe InfluenŃa slavă s-a manifestat diferit şi în perioade distincte, fiind evidentă din secolul al IX-lea, în cele mai variate domenii: natură, faună, floră, corpul uman, familie, locuinŃă, hrană, agricultură, religie, armată, timp, toponime, antroponime etc. InfluenŃele din bulgară, ucraineană, polonă sau sârbo-croată sunt mai evidente la nivelul graiurilor (fapt explicabil geografic). Exemple: deal, iaz, izvor, luncă, mlaştină, nisip, omăt, peşteră, cocoş, raŃă, gâscă, rac, ştiucă, vrabie, hrean, morcov, gât, gleznă, obraz, stomac, trup, glas, vreme, veac, ceas, babă, nene, maică, nevastă, blid, ciocan, cleşte, coasă, coş, lopată, topor, zid, cojoc, rufă, colac, hrană, icre, ulei, oŃet, brazdă, plug, ogor, război sabie, suliŃă, sfânt, pomană, groapă, lene, milă, necaz, noroc, poftă, basm, diavol, zmeu; citi, clădi, grăi, hrăni, iubi, munci, odihni, omorî, sfârşi, topi, trăi, trebui; bogat, drag, lacom, mândru, prost, sărac, scump, slab, vesel, vinovat ş.a. InfluenŃa maghiară se manifestă începând cu secolul al X-lea şi vizează viaŃa orăşenească, de curte, comerŃul, industria etc. Majoritatea cuvintelor împrumutate din maghiară circulă în zone locuite şi de populaŃia maghiară. În limba literară s-au păstrat mai puŃine, de ex.: dijmă, hotar, oraş, tâlhar, viteaz, ban, cheltui, meşter, lacăt, bănui, chibzui ş.a. InfluenŃa greacă s-a manifestat în perioade diferite, direct sau prin intermediul latinei dunărene (carte, creştin, farmec etc.) şi a slavei (busuioc, hârtie, cămilă, corabie, dascăl, catastif, trandafir, zahăr etc.). Din epoca fanariotă au rămas termeni de cancelarie, de afaceri, administraŃie etc., de ex.: economisi, lefter, magazie, plictisi, cangrenă, silabisi, teatru ş.a. InfluenŃa turcă aparŃine unor straturi distincte în timp şi ca importanŃă (din perioada protootomană, apoi din secolul al XV-lea şi, cu intermitenŃe, până în secolul al XIX-lea). Cuvintele acoperă o arie foarte diversă (viaŃă materială, faună, floră, comerŃ, toponime etc.), de ex.: acaret, ciorap, cearşaf, chibrit, chirie, divan, odaie, tavan, cafea, caşcaval, ciulama, ciorbă, chiftea, ghiveci, iahnie, iaurt, sarma, telemea, tutun, basma, maramă, şalvari, dovleac, pătlăgea, zambilă, fildeş, sidef, băcan, cântar, chilipir, ciubuc, bucluc, huzur, maidan ş.a.

73

InfluenŃa germană se manifestă cu evidenŃă mai ales prin dialectul săsesc, prin cel sârbesc şi pe cale livrescă (tehnică, sport etc.), de ex.: stofă, cartof, chiflă, parizer, şniŃel, şuncă, şut1 ş.a. Împrumuturi latino-romanice. Primele atestări din secolul al XV-lea şi al XVI-lea sunt sporadice şi se leagă doar de anumite texte (documente de cancelarie, traduceri de cărŃi bisericeşti etc.). Există împrumuturi directe şi indirecte (prin limbi europene din care s-au efectuat traduceri: germană, neogreacă, maghiară, rusă ş.a.). Cronicari şi alŃi oameni de cultură din secolul al XVII-lea şi al XVIII-lea au contribuit substanŃial prin lucrările lor la introducerea şi răspândirea unor termeni latino-romanici din cele mai variate sfere tematice (ştiinŃe, religie, armată, viaŃă economică şi spirituală etc.), de pildă: epistolă, democraŃie, orator, autoritate, cauză, fabulă, proprietate, bibliotecă, ocazie, situaŃie, formaŃie, maistru, colonel, poştă, flotă ş.a. Împrumutul latino-romanic devine mai numeros după secolul al XVIII-lea, un loc aparte revenind împrumutului lexical din franceză. La început (a doua jumătate a secolului al XVIII-lea), influenŃa franceză este indirectă (prin germană, rusă, poloneză), iar cea directă se manifestă puternic mai ales începând cu secolul al XIX-lea (pe lângă traduceri, un rol însemnat revenind relaŃiilor socio-economice şi culturale cu FranŃa) şi este evidentă practic în toate domeniile, dar în proporŃii diferite (de pildă, sunt multe neologisme de origine franceză – sau şi franceză – în sfera ştiinŃelor, a noŃiunilor abstracte etc.). Aceleaşi cuvinte, împrumutate simultan sau în timp din limbi diferite (înrudite sau nu), au determinat o creştere simŃitoare a împrumuturilor motivate multiplu, ceea ce justifică şi conceptul de etimologie multiplă (în cazul de faŃă de etimologie multiplă externă), alături de etimologia simplă (= unică). Câteva exemple: abces (< fr., lat.), abis (< fr., lat., gr.), accident (< fr., it., lat.), campanie (< fr., rus.), carafă (< ngr., fr., it.), compensa (< fr., lat.), disponibil (< fr., lat.) ş.a.m.d. În general, exceptând etimologiile unice, din franceză (de ex.: dispozitiv, disproporŃie, embargo ş.a.), o bună parte din împrumuturi se motivează, pe lângă franceză, din latină şi apoi din italiană, engleză etc., de ex. acomoda (< fr., lat.), antirezonanŃă (< fr., engl.), completamente (< fr., it.), emisiune (< fr., lat.), escadron (< rus., fr.) ş.a. Împrumuturi din engleză şi americană. Acestea sunt împrumuturi directe şi prin alte limbi de cultură (cu precădere limba franceză, germana sau rusa), aparŃinând ştiinŃei, tehnicii, vieŃii economico-financiare, sportului etc. O bună parte din aceste împrumuturi au o circulaŃie inetrnaŃională (fiind recunoscute şi în alte limbi, cu forme identice sau adaptate sistemului lingvistic respectiv). De pildă: boiler, buldozer, smoching, bridge, outsider, ring, blugi, boss, campus, week-end, marketing, hamburger, supermarket ş.a.

CUVINTE FORMATE ÎN LIMBA ROMÂNĂ. MIJLOACE DE FORMARE (PRINCIPALE, SECUNDARE, MIXTE; CALC LINGVISTIC)

A. PRINCIPALE

DERIVAREA PROGRESIVĂ (= ~ PROPRIE) Componente: - cuvânt bază

- formant (= formativ, lexiform) * afix – formativ; are şi un sens mai larg, incluzând morfemele auxiliare

Criterii generale de caracterizare pentru bază şi formative: etimologie, parte de vorbire (bază şi rezultat), caracteristici lexico-semantice, repartiŃii funcŃionale şi teritoriale.

1. Derivarea cu prefixe (şi prefixoide) a) Prefixe – afixe* (= particule) adăugate înaintea unui cuvânt (simplu, derivat sau

compus) existent în limbă, înaintea rădăcinii unui asemenea cuvânt sau înaintea unor teme inexistente în calitate de cuvinte independente, pentru a forma un nou cuvânt.

b) Structură morfematică: - simple (peste 80) - complexe (ex. pres < pre + (ră)s)

74

* Există şi prefixe în variante fonetice sau grafice Ex. anti- (ant-, an-, andi-), răs- (răz-, res-)

c) Valori semantice: În bună parte sunt polisemantice (ex.: în-, des-, pre-, ne-, răs-, extra- ş.a.) Se marchează, de pildă: „superioritatea“ (extrafin), supra-, arhi-, hiper- „inferioritatea“ (subintitula), de-, hipo-, infra- „interioritatea“ (înnopta), intra- „exterioritatea“ (expatria), extra-, dis- „anterioritatea“ (antebraŃ), re-, retro- „posterioritatea“ (postdata), supra-, en-, trans- „opoziŃia“ (antisimetrie), contra-, o(b)- „intensificarea“ (răsciti), re- „absenŃa unor caracteristici“ (anormal), des-, şi var. dez-, de- „transformarea în sens negativ“ (neadevăr), in- (im-, i-) „trecerea de la o stare la alta“ (încărunŃi) „dobândirea unei însuşiri“ (îmbujora) „asemănarea cu obiectul denumit“ (învăpăia) ş.a. Exemplele de mai sus indică şi existenŃa unor serii sinonimice şi antonimice, serii care pot fi recunoscute şi la nivelul sufixelor.

d) Principale tipuri: - negative (ne-, in-) - privative (des-, de-) „absenŃa“ - iterative (răs-, re-) „repetarea“ * delocutive în- (îm-), in- (im-), an- (am-) * Provin din locuŃiuni, de ex.: a pune în fapt = a înfăptui.

e) Originea prefixelor (principalele surse) - moştenite din latină (mai puŃine, cca 12) (ex. a-, cu-, de-, des-, în- etc.); - împrumutate: - din slavă (ex. iz-, ne-, răs- ş.a.) - din greacă (prin slavă sau latino-romanice) (ex. anti-, arhi-, hiper-, hipo-) - latino-romanice (cele mai multe) (ex. ab-, ante-, contra-, ex-, extra-, retro-, super- ş.a.) - apărute pe teren românesc (din alte prefixe sau din prepoziŃii prin calcuri şi semicalcuri) (de ex. sco-fală).

Cu origine comună, există dublete, triplete şi chiar cvadruplete: (stră- şi extra-), (super-, spre-, sur-), (tră-, trans-, tra-, tre-). Unul este moştenit, iar celelalte sunt împrumuturi latino-romanice. * Cel scris cu aldine este moştenit.

f) RepartiŃie pe părŃi de vorbire: Derivatele cu prefixe sunt la toate părŃile de vorbire, cu excepŃia articolului şi a

prepoziŃiei. Cele mai multe apar, în acelaşi timp, la verbe substantive şi adjective. g) Productivitate (în funcŃie de numărul formaŃiilor, ca f o r Ń ă p r o d u c t i v ă şi

f r e c - v e n Ń ă de întrebuinŃare). Cele mai productive, din cele tradiŃionale: în-, ne-, des-, răs-, re- şi mai multe din cele

latino-romanice, adică neologice (ex. a-, anti-, con-, contra-, de-, ex-, super-, supra- ş.a.) h) Supraprefixare: defineşte prezenŃa simultană a două sau mai multe prefixe la

aceeaşi bază, de ex. străstrănepot (acelaşi prefix); supraîncălzi (prefixe diferite)

* Prefixoide (= false prefixe) Sunt interpretate diferit: ca prefixe, fiindcă funcŃional se comportă ca acestea şi ca

elemente de compunere, fiindcă la origine sunt cuvinte. Provin mai ales din greacă, intrate prin neologisme şi au caracter internaŃional (ex. aero-, auto-, bio-, hidro-, micro-, mini-, orto-, pseudo- ş.a.).

75

2. Derivarea cu sufixe (şi sufixoide) Sufixe = afixe (= particule) adăugate la o temă, formând cu aceasta un nou cuvânt. * Există sufixe lexicale şi sufixe gramaticale, valori care se suprapun în sufixele moŃionale (ex. vulpe / vulpoi, iepure / iepuroaică). Criterii de descriere: - clasa lexico-gramaticală: - a cuvintelor-bază; - a formaŃiei (substantive, verbe, adjective etc.); - structura morfematică: - simple (ex. -ar, -tor); - dezvoltate (sufix + interfix), ex. --uleŃ; - compuse (din două sufixe), ex. -ăreasă < -ar + easă; * Interfix: parte din derivat care nu aparŃine nici temei nici sufixului propriu-zis (ex. -ul-)

În lingvistica românească, interfixul este considerat adesea parte din sufix. Deci, într-un exemplu precum cornuleŃ, -uleŃ este un sufix dezvoltat. - structura semantică:

Valoarea semantică a derivatului rezultă din raportarea la bază, iar valoarea semantică a sufixului depinde de semantica derivatului. - tipuri semantice: - sufixe de agent (ex. -ar, -aş, -easă, -tor, -giu, -ist); - sufixe augmentative (ex. -an, -andru, -ean, -oi, -oaică, -ăraie); - sufixe diminutivale (ex. -aş, -el, -ic, -iŃă, -uş, -uŃ, -uc, -eŃ); - sufixe pentru denumirea însuşirii din obiecte (ex. -ist, -al, -bil, -esc, -at); - sufixe pentru denumirea instrumentelor (ex. -ar, -niŃă, -tor, -toare); * -toare este şi alt sufix (ex. răzătoare, cf. storcător) decât -tor, -toare; - sufixe pentru denumiri abstracte (ex. -re (-are, -ere, -ire), -t, -eală, -ime, -ism); - sufixe pentru indicarea colectivităŃii (ex. -ărie, -et, -ime, -iş, -işte, -ăraie); - sufixe pentru indicarea ideii de loc (ex. -ărie, -ean, -ar); - sufixe pentru indicarea acŃiunii (verbe) (ex. -a, -i, -iza, -ifica, -uí); - sufixe pentru indicarea modalităŃii (ex. -iş, -mente); - sufixe pentru denumirea persoanelor, animalelor, păsărilor şi plantelor (ex. -ar, -el, -ică, -ean, -ior, -tor, -iŃă, -uŃă, -uş, -os, -ariŃă);

Există şi sufixe polisemantice. De pildă, sufixul -aş poate indica agentul, nuanŃa diminutivală în cazul substantivelor (de ex. poştaş, copilaş) şi poate forma noi adjective (de ex. codaş, pătimaş); - originea sufixelor - moştenite (mai ales latineşti) (ex. -ar, -tor, -el, -ic(ă), -ime, -ătate ş.a.); - considerate autohtone (-esc, -andru); - împrumutate: - din slavă (-nic, -iŃă, -işte, -eală, -ean ş.a.); - din turcă (-giu, -lâc); - latino-romanice (-(i)er, -ism, -al, -ant, -bil, -ist, -iza, -ifica); - repartiŃia pe părŃi de vorbire: derivatele cu sufixe sunt la substantive, adjective, verbe, adverbe şi mai puŃin la pronume, numerale şi interjecŃii (ex. mătăluŃă, treime, aolică, ofuleŃ) - productivitatea:

Azi sunt productive mai ales cele moştenite din latină şi, în special, cele întărite prin împrumuturi neologice (latino-romanice).

Mai puŃin sau deloc productive sunt mai ales: -oaie, -ache, -ament, -ciune, -ăreŃ, -icesc, -ard.

Neologice în creştere, ca productivitate: -ism, -ist, -iza, -iv, -bil, -itate etc. Suprasufixarea este mai puŃin evidentă ca la prefixe (prin transformările suferite de primul sufix legat de temă), de ex. bădicuŃă. * Sufixoide (= false sufixe)

Este aceeaşi interpretare ca la prefixe şi au, prin excelenŃă, origine greacă, pătrunse prin neologisme.

76

Ex. -fil „iubitor“, -fob „care nu suportă“, -for „care poartă“, -fug „care elimină“, -gramă „schemă“, -log „specialist“ ş.a.

Rezumat: Structura etimologică a lexicului revelează căile de înnoire lexicală şi evoluŃia acestui subsistem. Orice unitate lexicală, ca element al unui sistem, contractează diferite raporturi în planul conŃinutului, mai ales. În sens restrâns, relaŃiile interlexicale desemnează raporturi de identitate în planul semnificantului (omonimia), similaritate creatoare de confuzii (paronimia), cvasiidentitate a semnificatului (sinonimia), contrarietate sau contradicŃie a conŃinutului (antonimia). În conştiinŃa vorbitorului sau în existenŃa obiectivă a limbii, familia lexicală este subansamblul lexical în care toate unităŃile au aceeaşi rădăcină.


56) În codul numit „semafor electric” avem cele două semne cu semnificaŃiile

cunoscute: roşul şi verdele. Fie într-un alt limbaj, să-l numim „aritmetică”, semnele + „adunare”, 2 „numărul 2” , 5, 3, = „egalitate”. Reflectează asupra celor două situaŃii:

a) Notarea alături şi, implicit, o percepere oarecum simultană a semnelor următoare: 2 + 3 = 5.

b) Aprinderea în acelaşi timp a „becurilor” şi, implicit, o percepere simultană a semnelor următoare: verde şi roşu.

Care din cele două combinaŃii de semne semnifică ceva şi de ce? Ce putem deduce de aici?

57) Fie o limbă imaginară (asemănătoare cu româna) cu următoarea caracteristică:

posedă câte un (singur) cuvânt pentru orice idee pe care dorim să o vehiculăm. De exemplu: pentru ideea de „băiat sau fată în primii ani ai vieŃii” avem copil, ca în limba română; pentru ideea de „perioadă a vieŃii omeneşti de la naştere până la adolescenŃă” avem teremetonă (şi nu copilărie, ca în limba română); pentru „planta numită în limba română iarba-datului-şi-a-faptului” avem meterenacă; pentru ideea de „motor cu formare exterioară a amestecului de carburant” avem remetepan; pentru ideea de „cred că nu mai ninge anul ăsta, deşi pe la meteo au zis că o să se răcească vremea în zilele următoare” avem cataramană etc.

Ar fi putut exista o asemenea limbă? De ce? Ce înseamnă limbaj articulat? 58) Fixează două accepŃii ale termenilor articulat / articulare, pornind de la

următoarele contexte: „articularea sunetelor, sunete articulate, articularea consoanei [p]; limbaj articulat, o echipă bine articulată, dureri ale articulaŃiilor etc.”.

1) Fie două sisteme de semne: a) unul constituit din patru semne: ∆, √, ∞ şi ∩; b) altul în care avem semnele: 12345, 54321, 21345, 3145, 41235, 51234... Câte semne pot funcŃiona în cadrul sistemului (b)? Asumându-Ńi lipsa situaŃiilor de

polisemie / omonimie şi sinonimie, câte semnificaŃii se pot vehicula cu sistemul (a)? Dar cu (b)?

Cum interpretezi diferenŃa dintre cele două sisteme? Ce poŃi spune despre semnificanŃii din sistemul (b) faŃă de cei din primul? Ce (mai) înseamnă articulare?

59) Ce ar putea să însemne dubla articulare a limbii? 60) Ce presupune prima articulare a limbii? łine ea de domeniul conştientului? În ce

măsură este ea sesizabilă pentru vorbitorul obişnuit? Gândeşte-te dacă poŃi răspunde uşor la

77

întrebările: câte cuvinte are propoziŃia Ana are mere? Despre cine se vorbeşte? Ce se spune despre Ana?

61) La ce se referă a doua articulare a limbii? łine ea mai mult de utilizarea limbii

(vorbirea – „obişnuită”) sau de analiza lingvistică? Rosteşte interoperabilitate. Fără a Ńine seama de „necunoscutele” terminologice, gândeşte-te cât de uşor / repede poŃi răspunde la întrebările: există unul sau două grupuri accentuale (un număr de silabe reunite sub acelaşi accent, adică lângă o silabă rostită mai tare)? Care este grupul proeminent (cel în care există accentul principal – mai puternic). Câte silabe are fiecare grup sau întreg cuvântul?

62) Când rosteşti un cuvânt precum căprioară trebuie să fii conştient de silaba

accentuată, oa? Dar de faptul că este vorba despre „un singur obiect”, ă? 63) Încearcă să găseşti o motivaŃie a desemnării celor două articulări, legând „ordinea”

(I, II / prima, a doua) lor de aspectele observate mai sus. 64) Pune în corespondenŃă articularea semnelor şi articularea semnificantului cu

conceptele de producere şi reproducere. Gândeşte-te la rostirea unei fraze faŃă de rostirea unui cuvânt. În cazul cărei unităŃi trebuie să fii conştient de structură. În ce măsură „îŃi aparŃine” fiecare din ele? Unde apare (mai rar decât ne-am aştepta, totuşi!) ineditul?

65) Fie cuvântul casă. Dacă îl segmentezi în c şi asă, care este semnificaŃia celor două

segmente? Sunt ele semne? Segmentează cuvântul căutând semnificaŃii „clădire destinată pentru a servi de locuinŃă omului” şi „un singur obiect”.

66) Compară şi segmentează formele casă, casa, case, casei. În „partea dreaptă” avem

o aşa-zisă „terminaŃie” sau, mai degrabă, un „loc gol” unde apar semnele pe care noi le selectăm în funcŃie de ceea ce vrem să comunicăm? Explică.

67) Pe axa concret – abstract unde plasezi semnificaŃia segmentelor de tipul cas faŃă

a celor de tip ă? Câte segmente pot apărea în locul lui cas şi câte în locul lui ă? 68) Ce înseamnă om în limba română? Ce înseamnă ă în limba română? Explică faptul

că ă (din casă, masă etc.) înseamnă ceea ce înseamnă numai datorită opoziŃiei cu alte segmente care pot apărea în locul său. Care sunt aceste segmente, ce semnifică ele şi cum ai putea denumi clasa acestor semnificaŃii? Cum ai mai putea defini / denumi semnificaŃia „un singur obiect”?

69) Fie cuvântul căsuŃă. Căutând semnificaŃiile „clădire destinată pentru a servi de

locuinŃă omului”, „obiect mai mic” şi „un singur obiect”, segmentează cuvântul în mai multe semne.

70) Pe axa concret – abstract unde plasezi semnificaŃia segmentelor de tipul cas / căs

faŃă a celor de tip uŃ? 71) Ce ar putea să însemne „semnificaŃie relaŃională”? 72) Ce înseamnă categorie gramaticală? Exemplifică. 73) Sesizezi două tipuri diferite de articulare a cuvântului? Este termenul cuvânt

suficient pentru cele două perspective diferite? 74) Stabileşte un raport între termenii unitate lexicală şi parte de vorbire. Pune-i în

corespondenŃă cu compartimentele limbii corespunzătoare, cu subsistemele lingvistice pe care le constituie.

78

75) Cum se numesc semnele de nivel inferior cuvântului, din care aproape orice cuvânt se articulează?

76) Încearcă să explici folosirea adverbului aproape în contextul de mai sus. 77) Pornind de la semnificaŃiile lui ă din casă (opus lui case, casa, casei) încearcă să

explici ce înseamnă morf-cuier. 78) Explică definirea morfemului ca „choix (alegere, fr.)”. 79) Stabileşte un raport între termenii morf, fon, fonem, morfem şi explică-i pe baza

acestuia. 80) Caută elementul care „nu se potriveşte” în seria: casă, masă, capă, cală, lasă,

ladă. Ce observi? 81) Care sunt morfemele gramaticale (ca tipuri) în limba română? Gândeşte-te la

categoriile gramaticale cunoscute. 82) Segmentează cuvântul / forma creează căutând semnificaŃiile gramaticale. Care

sunt morfemele gramaticale şi ce categorii semnifică? 83) Câte cuvinte avem în seria: casă, casa, căscioară, casele, căsoi, case, căsnicie? 84) Explică şi exemplifică faptul că un cuvânt este o clasă de forma flexionare. 85) Cum se numeşte „locul” din cuvânt pe care îl ocupă unul sau mai multe morfeme

flexionare. Cum se numeşte procesul prin care un cuvânt „îşi schimbă forma”? 86) Morfemele care constituie flectivul pot aparŃine aceleiaşi clase? 87) Atunci când, căutând semnificaŃiile gramaticale, izolăm flectivul, în ce categorie

plasăm „partea care rămâne” şi ce caracteristici are ea? Declină substantivele poartă şi om, conjugă la indicativ verbele a tăcea şi a fi. Ce observi în privinŃa segmentului „rămas”?

88) Cum numim partea care rămâne relativ constantă în procesul flexiunii? Explică

acest relativ, discerne mai multe tipuri de asemenea situaŃii şi exemplifică. 89) Ce ar însemna analiză gramaticală a cuvântului? 90) De unde ştiu că sâmbure este „unul singur”? Dar în cazul lui lup? Care este

flectivul celui de-al doilea cuvânt? Aminteşte-Ńi că limba este un sistem şi că o unitate are o anumită funcŃie datorită opoziŃiilor pe care le contractează cu celelalte unităŃi de acelaşi tip.

91) Cum comentezi afirmaŃia: „orice unitate a limbii este ceea ce nu sunt toate

celelalte”? 92) Ce înseamnă faptul că „morfemele gramaticale aparŃin unui inventar închis”? 93) Pornind de la analiza gramaticală a următoarelor cuvinte: show-uri, sticksuri,

chipsuri, snacksuri, spaghete, reflectează asupra pemisivităŃii sistemului morfematic (morfologia) la influenŃe lingvistice.

94) Care este originea sistemului morfematic românesc? În ce măsură este posibil să

apară, să dispară sau să fie înlocuite unităŃi aparŃinând acestui sistem? Este probabil ca, în contextul unor influenŃe lingvistice recente, să împrumutăm asemenea morfeme? Explică. Argumentează.

79

95) Fie unitatea casă. Pornind de la seria masă, pasă, rasă etc; terasă, copită, grădină

etc; elocvenŃă, reticenŃă etc, ce poŃi spune despre inventarul segmentelor care pot apărea „în stânga lui ă”?

96) Segmentele cas, mas, pas, ras sunt cuvinte? Dacă segmentul ă semnifică „un

singur obiect”, Ńinând seama de sensul unităŃii casă, care este semnificaŃia lui cas? Cum este semnificaŃia segmentelor de acest tip faŃă de cea a semnelor ă, a, ei (din casă, casa, casei, respectiv)?

97) Explică faptul că morfemele lexicale aparŃin unui inventar deschis. 98) Compară unităŃile bine, lup şi casă în privinŃa structurii gramaticale. În ce măsură

unitatea ă este independentă (poate apărea singură în enunŃ)? Dar lup? 99) Compară în privinŃa gradului de independenŃă unităŃile căs şi uŃ(ă) din căsuŃă. 100) Explică ce înseamnă şi enumeră morfemele dependente (legate) şi pe cele

independente (nelegate). Se poate vorbi, mai degrabă, de morfeme semidependente? Dacă ar fi independente, ce fel de unităŃi ar deveni? Explică. Exemplifică.

101) Analizează şi compară următoarele serii de unităŃi: a) om, pom, omletă, omăt, omonim, domol, omnivor, ombilic b) omenesc, uman, antropic, personal, individual, raŃional c) omenie, omenire, neomenos, omenesc, a omeni, supraomenesc, neom. Există vreun criteriu la baza fiecărei serii? Explică. Care din ele este o familie

lexicală? 102) Fie unitatea reîmpământenire. Ce poŃi spune despre structura lexicală a acestei unităŃi? Găseşte cât mai multe unităŃi din aceeaşi familie lexicală. Ce poziŃie ocupă unitatea pământ faŃă de toate celelalte? Cum a apărut cuvântul pământ în limba română? Cum s-a format în limba română cuvântul reîmpământenire? Ce înseamnă etimologie? Sesizează un criteriu şi pune în ordinea corespunzătoare cuvintele: împământeni,

pământean, reîmpământenire, pământ, împământenire.

103) Cum ai putea defini familia lexicală (dintr-un punct de vedere uşor de sesizat). 104) Cum se numeşte segmentul care rămâne relativ constant? Ce presupune termenul

„relativ” din propoziŃia precedentă? Exemplifică. 105) PoŃi stabili o diferenŃă între termenii cuvânt-bază şi cuvânt de bază?

106) Ce raport poŃi stabili între cuvântul primitiv sau primar şi rădăcină? 107) Cum se numeşte segmentul la care se ataşează afixele?

108) Surprinde raportul între cele două categorii, pe de o parte, iar, pe de altă parte,

relaŃiile între conceptele fiecărei clase şi aşază în tabel următoarele concepte / termeni: formă-tip formare de cuvinte parte de vorbire paradigmă2 (clasă de forme flexionare) rădăcină

80

bază cuvânt primar(primitiv) flectiv afixe familie lexicală flexiune radical unitate lexicală temă

lexicologie morfologie

Pe această bază formulează o definiŃie de lucru pentru fiecare termen. 109) Ce este unitatea a din telefona? 110) PoŃi caracteriza comparativ cele două discipline: morfologia şi lexicologia? 111) Explică termenul morfonologie.

81

Unitatea de învăŃare II Tematică: Curs 4. Compunerea. Conversiunea. Curs 5. Derivarea regresivă. Căi secundare. Calcul lingvistic. Curs 6. RelaŃii interlexicale. Sinonimia. Obiective:

- studenŃii vor surprinde tipologia compuselor româneşti; - studenŃii vor enumera, defini şi vor diferenŃia între căile de înnoire lexicală; - studenŃii vor explica şi exemplifica relaŃiile interlexicale în planul conŃinutului şi în

planul expresiei.

Timp alocat: 5 ore Bibliografie minimală

BIDU-VRĂNCEANU, ANGELA, Structura vocabularului limbii române contemporane, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică, 1986.

BIDU-VRĂNCEANU, ANGELA, FORĂSCU, NARCISA, Modele de structurare semantică, Timişoara, Editura Facla, 1984.

BUCĂ, M., EVSEEV, I., Probleme de semasiologie, Timişoara, Editura Facla, 1976. COTEANU, I. (coord.), Limba română contemporană, Bucureşti, Editura Didactică şi

Pedagogică, 1985. DRĂGHICI, OVIDIU, Cacosemie. Concept şi termen, în „Analele UniversităŃii din Craiova,

Seria ŞtiinŃe filologice. Lingvistică”, XXV, nr. 1-2/2003, p. 57-62. GROZA, Liviu, Elemente de lexicologie, Humanitas Educational, Bucuresti, 2004. HRISTEA, TH. (coord.), Sinteze de limba română, ed. a 3-a, Editura Albatros, 1984. STOICHIłOIU-ICHIM, ADRIANA, Vocabularul limbii române actuale. Dinamică, influenŃe,

creativitate, ALL Educational, 2001. ŞERBAN, V., EVSEEV, I., Vocabularul românesc contemporan, Timişoara, Editura Facla,

1978. ZUGUN, PETRU, Lexicologia limbii române, Iaşi, Tehnopres, 2000. *** DicŃionarul explicativ al limbii române (DEX), ed. a II-a, Bucureşti, Editura Univers

Enciclopedic, 1996. ***Formarea cuvintelor în limba română, vol. I-III, Bucureşti, Editura Academiei, 1970-1989.

*** COMPUNEREA

Procedeu de formare a cuvintelor noi din două (sau mai multe) cuvinte existente şi independent în limbă. Apar la toate părŃile de vorbire, cu excepŃia articolului. * În afara cuvintelor, pot fi folosite abrevieri ale unor cuvinte sau/şi, conform unor interpretări, elemente de compunere (numite de unii lingvişti prefixoide/sufixoide). FaŃă de un grup sintactic (ex. zori de zi) compusele se raportează la: unitate morfologică, unitate semantică şi comportament sintactic. Compusele pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere, legate mai ales de procedeul formării şi originea lor. Principalele criterii şi tipuri: - Sintactic: - parataxă (= juxtapunere) (ex. decret-lege, literar-muzical); - hipotaxă (= subordonare): - subordonare atributivă: - atributul este adjectiv (ex. coate-goale, vorbă-lungă, bună-credinŃă, bunăstare); - atributul este substantiv în genitiv (ex. floarea soarelui, ochiul-boului); - atributul este substantiv în acuzativ cu prepoziŃie (ex. floare-de-colŃ, cal-de-mare); - compusul conŃine un complement (ex. fluieră-vânt, papă-lapte, zgârie-brânză etc.);

82

- Originea compuselor: - moştenite (puŃine), de ex. luceafăr, trifoi ş.a. - împrumutate, de ex. binecuvântat ş.a. - formate pe teren românesc, de ex. limba-soacrei, coate-goale ş.a.

CONVERSIUNEA (= conversie, schimbarea valorii gramaticale, transpoziŃie gramaticală) Este un procedeu specific gramatical şi constă din trecerea unui cuvânt de la o parte de vorbire la alta. Procedeul constă din: determinare şi distribuŃie. Cele mai frecvente conversiuni: - de la adjectiv la substantiv (ex. bunul, răul); - de la adverb la substantiv (ex. binele); - de la numeral la substantiv (ex. un zece); - de la interjecŃie la substantiv (ex. un of); - de la substantiv la adjectiv (ex. vremi copile); - de la adverb la adjectiv (ex. fuge repede); - de la adjectiv la adverb (ex. scrie frumos); - de la substantiv la adverb (ex. doarme buştean).

O categorie aparte: trecerea de la nume proprii la substantive comune şi invers (ex. damasc, olandă, amper, şampanie). * Sunt frecvent întâlnite adjective provenite de la participii şi gerunzii (ex. construit, -ă, suferind, -ă).

DERIVAREA REGRESIVĂ (= ~ improprie) * Procedeul nu are o interpretare unitară, din cauza faptului că există două situaŃii: - eliminarea de afixe (ex. aniversa de la aniversa/re)

- eliminarea de afixe urmată de adăugarea unui morfem lexico-gramatical (ex. şof/er > şof+a > şofa).

Principalele tipuri: - derivare regresivă postsubstantivală: Ex. pisic de la pisic/ă mâŃ de la mâŃ/ă alun de la alun/ă *multe denumiri de arbori de la fruct cais de la cais/ă vişin de la vişină ortoped de la ortopedie * profesie de la ştiinŃă geolog de la geologie - derivare regresivă postverbală (este o derivare de substantive): Ex. auz, cânt, greş de la a auzi, cânta, greşi. Un caz aparte: la radical se adaugă desinenŃa de feminin: bârf/i > bârf+ă > bârfă. - derivare regresivă postadjectivală (un procedeu mai puŃin productiv. Se obŃin verbe şi substantive.) Ex. catifela de la catifelat bălŃa de la bălŃat

PROCEDEE SECUNDARE Trunchierea (= scurtarea) cuvintelor, rămânând partea iniŃială sau finală.

Ex. proful, profa, diriga; atelier foto(grafic); (Corne)lia; trafic aero(nautic); Teo(dor)

Contaminarea (= aglutinarea) Îmbinarea a două cuvinte din care provine unul nou; în general, există o înrudire semantică între cele două cuvinte. Ex. impuls + bold > imbold cocor + stârc > cocostârc

83

Abrevierea (provenită din iniŃiale citite ca noi cuvinte) Ex. C.F.R. > cefere T.V.R. > tevere

Reduplicarea Repetarea aceleiaşi silabe (cu valoare onomatopeică sau componentă a unui cuvânt, de obicei nume propriu); de ex.: cu-cu, Gigi, Lili, Titi ş.a.

PROCEDEE MIXTE

Se folosesc cel puŃin două mijloace diferite de formare a cuvintelor. Pentru părŃile alcătuite simultan prin două procedee (fără să existe şi un cuvânt în care se recunoaşte unul din procedee) există şi termenul de parasintetic; prin generalizare, se foloseşte, uneori, pentru orice cuvânt mixt. Ex. îmbuna (nu există îmbun şi nici buna)

Calc lingvistic Termen împrumutat din arta grafică, având sensul de „copie“, „imitaŃie“; lingvistic, defineşte o îmbinare a mijloacelor interne cu cele externe şi se referă la cuvinte şi unităŃi frazeologice. Tipuri: - calc lexical - semantic (ex. rom. lume din lat. lumen „lumină“, după sl. sveată care înseamnă şi „lumină“ şi „univers“, a luat şi sensul de „univers“); - de structură (se împrumută forma internă, ex. rom. supraveghea după fr. surveiller); - calc gramatical (morfologic şi sintactic); - calc frazeologic (pentru îmbinări frazeologice sau libere), ex. a face naveta, cf. fr. faire la navette; - calc lexico-frazeologic (ex. a face anticameră după fr. faire antichambre).

RELAłII INTERLEXICALE. SINONIMIE. ANTONIMIE. OMONIMIE. PARONIMIE

Sinonimia

Sinonimele sunt cuvinte diferite ca formă dar apropiate sau identice ca înŃeles; în sincronie şi în acelaşi sistem al limbii, cel puŃin cu un sens, exprimă aceeaşi noŃiune sau aspecte identice ale ei; condiŃia propriu-zisă de sinonimie presupune: referent identic, aceeaşi variantă funcŃională şi aceleaşi clase de distribuŃie contextuală. Criterii de caracterizare şi tipuri: Lingvistice: - etimologia: - din aceeaşi limbă (ex. absurd / ilogic, din fr., călduŃ / căldicel ca derivate româneşti); - din limbi diferite: ex. absenta (din fr.) / lipsi (din ngr.); - categoria gramaticală (sunt mai ales substantive, adjective, verbe, adverbe); - există şi serii de sinonimie la nivelul familiei lexicale, ex. abroga / anula, abrogare / anulare, abrogat / anulat. - structura: - radicali diferiŃi (ex. repede / iute); - derivate (ex. ireal / nereal, răcoros / răcoritor); - lexico-frazeologice (ex. capitală / cetate de scaun); - sensul - sinonime absolute (= totale) (mai ales în terminologii şi între variante stilistico-funcŃionale; ex. porumb / cucuruz, abdomen / burtă); - sinonime relative (= parŃiale) – sunt cele mai numeroase; - sinonime contextuale (sau metaforice) ex. inel = cătuşă de aur (T. Arghezi). Extralingvistice

84

- sfera tematică (ex. însuşiri, obiecte ş.a.) - diferenŃe teritoriale (ex. pâine îngheŃată / pâine tare) Rezumat:

Compunerea este un procedeu de formare a cuvintelor noi din două (sau mai multe) cuvinte existente şi independent în limbă. Apar la toate părŃile de vorbire, cu excepŃia articolului. În afara cuvintelor, pot fi folosite abrevieri ale unor cuvinte sau/şi, conform unor interpretări, elemente de compunere (numite de unii lingvişti prefixoide/sufixoide). Conversiunea (scchimbarea valorii gramaticale / transpoziŃia lexico-gramaticală) este un procedeu specific gramatical şi constă din trecerea unui cuvânt de la o parte de vorbire la alta. Derivarea regresivă (improprie) constă în eliminarea unui sufix, cu sau fără adăugarea unui flectiv. Căile secundare de înnoire lexicală au o productivitate redusă numeric şi funcŃional. Sinonimia este o relaŃie interlexicală e presupune cvasiidentitatea semnificaŃilor, integrabilă în concepte mai generale precum echivalenŃa lingvistică sau heteronimia. AplicaŃii: 1. IndicaŃi sinonime pentru următoarele cuvinte. PrecizaŃi tipul de relaŃie sinonimică şi alcătuiŃi

enunŃuri cu fiecare din sinonimele găsite: clar, deosebit, inteligent, închis, a expune. 2. IndicaŃi antonime pentru următoarele cuvinte. PrecizaŃi tipul de relaŃie antonimică şi

alcătuiŃi enunŃuri cu fiecare din antonimele găsite: bucuros, bun, iute, succes, trecător. 3. Se dau cuvintele: bandă, cap, coş, poartă, sol. ExplicaŃi sensurile fiecăruia dintre ele.

Pornind de la sensurile diferite, precizaŃi relaŃia interlexicală şi tipul acesteia şi alcătuiŃi enunŃuri pentru fiecare sens.

4. AlcătuiŃi familii lexicale de la următoarele cuvinte: copil, frunză, fiecare familie având cel puŃin 5 formaŃii; precizaŃi mijloacele de formare şi indicaŃi structura morfo-lexicală a cuvintelor.

5. AlcătuiŃi familii lexicale de la următoarele cuvinte: rău, cuvânt, folosind trei mijloace de formare diferite şi indicaŃi-le.

6. IndicaŃi 7 sufixe diferite. PrecizaŃi tipul fiecăruia. FormaŃi cu fiecare din ele un derivat. AlcătuiŃi câte un enunŃ cu fiecare.

7. IndicaŃi 7 prefixe diferite. PrecizaŃi tipul fiecăruia. FormaŃi cu fiecare din ele un derivat. AlcătuiŃi câte un enunŃ cu fiecare.

8. AnalizaŃi structura morfo-lexicală a cuvintelor indicând mijloacele de formare şi caracteristicile semantice ale afixelor: îmbunătăŃire, predestinat, nerecunoscător.

85

Unitatea de învăŃare III Tematică: Curs 7. Antonimia. Omonimia. Curs 8. Paronimia. Etimologia populară. Curs 9. Familia lexicală. Familia etimologică. Obiective:

- studenŃii vor enumera, defini şi vor diferenŃia între căile de înnoire lexicală; - studenŃii vor explica şi exemplifica relaŃiile interlexicale în planul conŃinutului şi în

planul expresiei; - studenŃii vor explica resorturile confuziei paronimice, etimologiei populare şi a

parofoniei; - srudenŃii vor surprinde natura subansmblului numit familie lexicală.

Timp alocat: 4 ore Bibliografie minimală BIDU-VRĂNCEANU, ANGELA, Structura vocabularului limbii române contemporane,

Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică, 1986. BIDU-VRĂNCEANU, ANGELA, FORĂSCU, NARCISA, Modele de structurare

semantică, Timişoara, Editura Facla, 1984. BUCĂ, M., EVSEEV, I., Probleme de semasiologie, Timişoara, Editura Facla, 1976. COTEANU, I. (coord.), Limba română contemporană, Bucureşti, Editura Didactică şi

Pedagogică, 1985. COTEANU, ION, SALA, MARIUS, Etimologia şi limba română, Bucureşti, Editura

Academiei, 1987. DRĂGHICI, OVIDIU, Eufemismul parofonic, Studii de limba română în memoria

profesorului Radu Sp. Popescu, Craiova, Editura Universitaria, 2008, p. 81-85. DRĂGHICI, OVIDIU, Cacosemie. Concept şi termen, în „Analele UniversităŃii din

Craiova, Seria ŞtiinŃe filologice. Lingvistică”, XXV, nr. 1-2/2003, p. 57-62. GROZA, Liviu, Elemente de lexicologie, Humanitas Educational, Bucuresti, 2004. HRISTEA, TH. (coord.), Sinteze de limba română, ed. a 3-a, Editura Albatros, 1984. STOICHIłOIU-ICHIM, ADRIANA, Vocabularul limbii române actuale. Dinamică,

influenŃe, creativitate, ALL Educational, 2001. ŞERBAN, V., EVSEEV, I., Vocabularul românesc contemporan, Timişoara, Editura

Facla, 1978. ZUGUN, PETRU, Lexicologia limbii române, Iaşi, Tehnopres, 2000. *** DicŃionarul explicativ al limbii române (DEX), ed. a II-a, Bucureşti, Editura Univers

Enciclopedic, 1996.

***

Antonimia (antonimele reprezintă perechi de cuvinte cu corpuri fonetice diferite sau parŃial diferite, aparŃinând aceleiaşi părŃi de vorbire şi având sensuri opuse). Criterii de caracterizare şi tipuri: Lingvistice (principale criterii): - etimologia: - antonime din aceeaşi limbă (ex. bun / rău (lat.)); - antonime din limbi diferite (ex. (a) urî (lat.) / (a) iubi (sl.)); - categoria gramaticală (sunt mai ales substantive, adjective, verbe, adverbe); - există serii de antonime şi la nivelul familiei lexicale (ex. aprinde / stinge, aprindere / stingere, aprins / stins). - structura:

86

- cu radicali diferiŃi (ex. bun / rău); - cu acelaşi radical; - cu afixul explicit la amândoi termenii (ex. antebelic / postbelic); - cu afixul explicit la unul din termeni (ex. legal / ilegal, util / inutil); - sensul (pe baza opoziŃiilor semantice): - de contrarietate (= antonime graduale), ex. mare / mic, ieftin / scump; - de contradicŃie (= antonime complementare), ex. absent / prezent, adevărat / fals; - de tip vectorial, ex. a ieşi / a intra, a începe / a termina; - de tip conversiv, ex. a vinde / a cumpăra (ceva), a da / a primi; - semantico-stilistice, ex. aprinde / stinge („Anii aprind în inimile oamenilor dragostea şi tot anii o topesc şi o sting.“ Zaharia Stancu, Şatra). Extralingvistice: - sfera tematică (antonime privitoare la însuşiri, fenomene, acŃiuni etc., de ex. căldură / frig, iarnă / vară, bun / rău) - diferenŃe teritoriale (ex. de tipul regional / popular, regional / literar).

Omonimia (omonimele sunt cuvinte cu forme sonore identice, dar diferite ca sens); există omografe, care se scriu la fel şi omofone, care se pronunŃă la fel; unele pot fi simultan omofone şi omografe, de ex. lac „întindere de apă“ / lac „substanŃă“ (omofone şi omografe), altoi / altoi (omografe), nea / nea (omofone). * În lingvistica românească, deocamdată, nu se acceptă omonimia prin polisemantism, ci numai omonimia cuvintelor cu etimologie diferită. Tipuri: - omonime lexicale (pentru aceeaşi parte de vorbire): - omonime totale (coincid la toate formele) ex. lac (lat.) – lac (germ.); - omonime parŃiale (numite şi false) ex. el cântă – ei cântă; - omonime lexico-gramaticale: - morfologice - sintactice (coincid forme ale unor părŃi de vorbire diferite), ex. cer (subst.) / cer (verb), ardei (subst.) / arde-i (verb şi pronume), coincide pronunŃia – prin fonetică sintactică.

Paronimie şi etimologie populară Paronimele sunt cuvinte care se aseamănă formal, au sensuri diferite, etimologii

diferite (chiar dacă uneori fac parte, în sens larg, din aceeaşi familie) şi aparŃin, în general, aceleiaşi părŃi de vorbire. Ex. cânt (s.n.) / când (adv.), adopta / adapta, bară / pară, familial / familiar, literar / literal, temporar / temporal

Etimologia populară reprezintă o apropiere de formă, de sens, sau de ambele, având la bază analogia şi contaminarea; apare din tendinŃa persoanelor (mai puŃin cultivate) de a-şi explica anumite cuvinte (vechi sau noi) necunoscute; ex. nervologie – pentru neurologie, boliclinică – pentru policlinică. * Există şi unele etimologii populare preluate de limba literară, de ex. carte poştală pentru cartă poştală (< fr. carte postale)

Familia lexicală În stadiul actual de evoluŃie a limbii române, fără să existe o „discrepanŃă“ între planul limbii şi cel al vorbirii, realitatea funcŃională nu corespunde întru totul elementelor stabilizate deja în sistemul lingvistic, fapt confirmat şi de comentarii sau definiŃii existente în lucrări româneşti. Acestea constituie un reflex, dar nu total, al principalelor aspecte care motivează teoretic şi justifică tipologic conceptul (sincronic şi diacronic) de familie lexicală: structura morfematică a cuvântului, asocierea lexicală cu trăsăturile care îi argumentează statutul, varietatea formelor de manifestare, originea cuvintelor legată de sistemul intern de formare lexicală şi de tipologia împrumuturilor. Legat de acest concept apar constant câteva aspecte definitorii:

- ideea de asociere, în formulări variate, de felul: grupare lexicală, grup de cuvinte, serie de cuvinte;

87

- liantul asocierii, marcat explicit sau nu, ca înrudire semantică şi formală; - mijloacele de obŃinere a grupării lexicale, fiind menŃionate mai ales: derivarea,

derivarea şi compunerea sau derivarea, compunerea şi schimbarea valorii gramaticale; - raportarea asocierii la un cuvânt-bază (sau la acelaşi cuvânt) ca referinŃă şi

motivare pentru toate formele lexicale care alcătuiesc familia. Se menŃionează, de asemenea, mai rar, acelaşi radical, primitiv, sau element comun pentru întreaga familie şi chiar tulpină. DiferenŃele nu sunt doar de ordin terminologic, ele având repercusiuni asupra delimitării propriu-zise a familiei. La acestea se adaugă şi ambiguităŃile legate de polisemia sau de interpretarea semantică neuniformă a unor elemente de metalimbaj precum: bază, rădăcină, radical, temă.

În timp ce cuvântul-bază este folosit, în general, pentru motivarea unei familii simple (de exemplu: acoperământ, acoperire, acoperiş, acoperit de la cuvântul-bază acoperi), termenul bază este folosit, în funcŃie de context, ca sinonim pentru cuvânt-bază, dar şi pentru rădăcină, ceea ce trimite la o familie dezvoltată, în care se recunosc mai multe cuvinte-bază, respectiv, pe lângă o singură rădăcină existând una sau mai multe teme (de exemplu în seria bade, bădică, bădicuŃă, bădiŃă, bădiŃel, bădiŃică se disting rădăcina bad- (băd-) şi temele bădic- şi bădiŃ-). Pe de altă parte, există interpretări în care rădăcina este identificată cu radicalul (fapt motivat şi etimologic, rom. radical < fr. radical < lat. radicalis de la radix „rădăcină“). În virtutea altor păreri, radicalul este o parte divizibilă care rămâne constantă în toate formele flexionare ale unui cuvânt, ceea ce se numeşte, obişnuit, temă (lexicală).

Raportarea acestor caracteristici la planul vorbirii şi al limbii evidenŃiază şi unele particularităŃi în alcătuirea şi recunoaşterea unei familii lexicale. În esenŃă, acestea sunt legate de capacitatea vorbitorului de a stabili legături între cuvinte pe baza unui element comun, capacitate asociată cu ceea ce Sextil Puşcariu a numit „simŃ etimologic“. Manifestarea sentimentului etimologic este legată, firesc, de gradul diferit de cunoaştere a limbii de către vorbitori. De pildă, seria alcătuită din cuvintele zid, zidi, zidar, zidărie, zidit, -ă, ziditor este cunoscută şi acceptată, în general, ca o familie de cuvinte atât de către vorbitorii obişnuiŃi, cât şi de lingvişti, în timp ce seria: aborda, abordare, abordaj, abordabil, inabordabil sau: explora, explorare, explorabil, neexplorat,-ă, inexplorabil, neexplorabil ridică anumite probleme din acest punct de vedere, chiar dacă, în virtutea simŃului etimologic al vorbitorului limbii române de azi, fiecare serie reprezintă o familie lexicală.

Pentru acesta, toate cuvintele amintite sunt analizabile şi sunt recunoscute ca româneşti, deoarece afixele întâlnite aici (in-, ne-, bil-, -a, -aj, -re) apar frecvent în structura unor cuvinte din limba română actuală (ca împrumuturi şi / sau formaŃii interne), iar cele două rădăcini (abord- şi explor-), care mediază înrudirea, sunt evidente şi cunoscute.

Gruparea lexicală reprezentând o familie la nivelul unei limbi se motivează prin înrudire semantică şi formală mediată de o bază (lexical) comună.

În caracterizarea tipologică a familiei lexicale principalele repere sunt date de trăsăturile care justifică conceptul de familie, de realitatea funcŃională la nivelul vorbirii, de relaŃiile inter-familiale în limitele vocabularului, precum şi de manifestările familiei în evoluŃia limbii (vizând conceptul şi alcătuirile propriu-zise în diversitatea lor).

Practic, caracteristicile prin care poate fi descris şi surprins vocabularul sunt operante şi în ceea ce priveşte familia lexicală, cu componentele ei specifice (element-bază şi formaŃii realizate de la acesta prin tehnici variate). Astfel, etimologia, structura morfematică, frecvenŃa, apartenenŃa la părŃi de vorbire, structura semantică sunt repere de definire, dar şi de posibile clasificări, la care se pot adăuga reperele statistice sau cele vizând evoluŃia în timp ş.a.

Unitatea funcŃională a familiei lexicale, reflectată şi de aceste aspecte, nu exclude posibilitatea unor particularizări privind baze şi / sau formaŃiile corespunzătoare. Astfel, o familie lexicală poate fi monomembră, bimembră sau cu formaŃii multiple în funcŃie de numărul cuvintelor motivate de la o bază. Pe de altă parte, numărul bazelor distinge o familie simplă (cu o singură bază) de una dezvoltată (cu două sau mai multe baze). Şi sub aspectul părŃii de vorbire pe care o reprezintă baza pot exista diferenŃe. Cele mai

88

frecvente sunt bazele reprezentate de substantiv, de adjectiv, de verb şi, mai puŃin, de adverb.

Există familii dezvoltate în care cuvintele-bază îşi menŃin aceeaşi parte de vorbire, în timp ce altele sunt părŃi de vorbire diferite. De pildă, în familia bade, amintită anterior, bazele sunt toate substantive, în timp ce formaŃiile care alcătuiesc familia lui dor (doruŃ, doruleŃ, dori, dorit,-ă, nedorit,-ă, doritor-, -toare etc.) se motivează de la substantiv (dor), verb (dori) şi de la adjectiv (dorit).

În funcŃie de origine se pot distinge: familii alcătuite din formaŃii moştenite, familii alcătuite din formaŃii interne, familii bazate pe împrumuturi (analizabile de către vorbitori), familii în care aceste tipuri de formaŃii se combină.

Prin evoluŃie istorică, în româna actuală există şi situaŃii mai aparte legate de familia lexicală şi originea cuvintelor. Se ştie că din acelaşi etimon (latin, mai ales) se motivează în română două (sau chiar trei) cuvinte. Unul este moştenit, iar celălalt apare în limbă ca împrumut (din latina savantă, din franceză etc.). Deosebite ca formă şi sens actual, acestea sunt numite de către lingvişti dublete etimologice. Vorbitorul neavizat nu face însă nici o asociere etimologică între acestea (de pildă, între mormânt şi monument, ambele reprezentând lat. monumentum sau între mărunt şi minut care trimit la lat. minutus. Familiile lexicale provenite de la astfel de cuvinte pot fi considerate familii de dublete etimologice. Mai deosebită este situaŃia în care familii lexicale, distincte în română, se motivează de la aceeaşi familie (cu deosebire din latină), dar nu de la acelaşi cuvânt. De pildă, de la cuvântul moştenit ferice (< lat. felix, -icis) au apărut pe teren românesc cuvintele ferici, fericire, fericit, -ă, fericitor, fericitoare, iar de la cuvântul împrumutat felicita (din fr. féliciter < lat. felicitare) există în română felicitare (şi felicitat, -ă). În astfel de situaŃii, s-ar putea vorbi de dublete familiale, adică de familii lexicale, care prin originea cuvântului de bază, se justifică de la cuvinte diferite, aparŃinând aceleiaşi familii (în cazul de faŃă, lat. felix, -icis şi lat. felicitare).

Determinată diacronic, familia lexicală din limba română actuală relevă (inclusiv etimologic) conexiuni variate între bază şi derivate, cu consecinŃe asupra configuraŃiei sale şi asupra tipologiei. De asemenea, se pot observa căi distincte în evoluŃia familiilor nu numai în raport cu sursa primară, ci şi cu relaŃiile genealogice intertematice şi, nu în ultimul rând, ca reflex al extralingvisticului (economic, social-politic, cultural etc.). Există familii de cuvinte cu structuri simple moştenite, împrumutate sau formate intern (de tipul r a d i c a l + una, două sau mai multe f o r m a Ń i i ), din care, în timp, unele au devenit structuri complexe cu teme variate, acestea constituind şi mărturii asupra productivităŃii formativelor tradiŃionale şi neologice.

În acest context sunt semnificative şi dubletele lexicale de origine latino-romanică: alături de înnoirile şi dezvoltările lexicale de ansamblu, ele au imprimat noi coordonate fizionomiei actuale a familiilor de cuvinte.

SituaŃia din limba română nu este singulară, ea putând fi recunoscută şi în alte limbi romanice. Comentând variantele unor familii lexicale şi inventarul lor, J. Piccoche evidenŃiază modificări survenite diacronic prin asociere la forme moştenite a unor împrumuturi latineşti şi derivate savante târzii. Astfel, sunt asociate feu şi focal de la aceeaşi bază latină, focus, dar şi focus cu ignis, jocus cu ludus, ca formaŃii înrudite prin alianŃă. Conceptul de familie apare într-o viziune personală, foarte largă, prin prisma diacronică a coerenŃei morfologice şi a celei semantice care asociază cuvintele.

Numai astfel se explică alăturarea dintre lat. calor şi gr. thermis ca baze ale unor derivate savante legate de chaud, care, în virtutea accepŃiei „clasice“ de familie lexicală, nu s-ar putea justifica. Ceea ce le asociază se motivează diferenŃiat. În timp ce chaud şi calor reprezintă variante aparŃinând aceleiaşi limbi, latina, chaud şi thermis nu pot fi interpretate decât ca sinonime etimologic distincte.

Indiferent de alcătuirea lor, simplă sau dezvoltată, familiile realizate de la cuvinte moştenite sunt dominate de creaŃii interne, iar tipurile acestor asocieri apar azi mult mai complexe decât cele care individualizează originea unităŃilor lexicale singulare.

Astfel, o parte a familiilor lexicale moştenite şi-au lărgit aria beneficiind de formative tradiŃionale şi/sau neologice cu teme variate. De pildă, de la bun (< lat. bonus) şi bunătate (< lat. bonitas) există o serie de derivate şi de compuse: bunică, bunicuŃă,

89

bunic, bunişor, buniŃă, bunicel, bunuŃ, bunăvoie, bunăvoinŃă, bunăstare, îmbuna, îmbunătăŃire etc., de la cald (< lat. calidus) şi căldură (< lat.pop. caldura): călduŃ, căldicel, căldişor, căldurică, călduros, încălzi, supraîncălzi, superîncălzi etc. În familia lexicală românească, alături de rădăcina bun au constituit baze pentru noi formaŃii şi bunic, bunică, bunătate sau îmbunătăŃi, datorită cărora asocierea lexicală moştenită s-a ramificat, menŃinând rădăcina din latină cu modificarea expresiei în virtutea legilor fonetice cunoscute.

Împrumuturile romanice (ca formaŃii interne în franceză) trimit la aceeaşi rădăcină latină (bonus), de exemplu: bonom, bonomie, bonjur ş.a., neologisme cu o sferă restrânsă de circulaŃie în română. Apropierea lor de familia dezvoltată în română este mai evidentă prin conŃinutul semantic marcat de bun.

Verbul (a) crede (credere) şi substantivul credinŃă (lat. credentis) au dezvoltat pe teren românesc o serie de formaŃii (credincios, -oasă, crez, crezământ, încrede ş.a.). Ca împrumuturi din franceză există azi în română şi credit (fr. crédit), credita (fr. créditer) şi creditor, -oare (fr. créditeur), la care se adaugă şi formaŃia românească creditare (din credita). Tot ca împrumuturi sunt credul (fr. crédule, lat. credulus), credulitate (fr. crédulité, lat. credulitas, -atis) şi respectiv, credibil (din lat. credibilis, -e) şi credibilitate (din fr. crédibilité). Gruparea de mai sus ar putea reprezenta „orientarea“ etimologică a vorbitorului, care le-ar asocia în aceste familii în virtutea asemănării formale şi de sens.

ExperienŃa arată însă că, exceptând seria credit, credita, creditare, creditor, -oare, vorbitorii au tendinŃa să le asocieze pe toate în jurul verbului crede (datorită sensului). În realitate, formaŃiile se motivează de la aceeaşi familie, a lui credere din latină, dar de la baze diferite (seria lui credit, din care unele derivate în franceză, créditer, créditeur, trimite la lat. creditum), credul, prin franceză, se leagă de lat. credulus, credulitate, tot prin franceză, de la lat. credulitas, credibil vizează altă formaŃie a familiei, credibilis, -e, în timp ce credibilitate, prin franceză, trimite la lat. credibilitas din aceeaşi mare familie a lat. credere. O categorie de familie lexicală semnificativă sub aspect etimologic pentru vocabularul românesc actual este cea alcătuită din neologisme, cu sau fără dezvoltări interne (deocamdată). Exceptând sferele restrânse de circulaŃie în care predomină însă stabilitatea familiilor alcătuite din împrumuturi moderne (de pildă, psihanaliză, psihanalitic şi psihanalist din franceză), în contextul variantei uzuale este evidentă tendinŃa de creştere a formaŃiilor interne de la baze neologice prezente deja în familii, ajungându-se la un alt tip de asocieri, cu structuri motivate etimologic mixt. ProporŃia dintre împrumut şi creaŃia internă este diferită şi dependentă direct de necesităŃile de comunicare. Româna a împrumutat din franceză pe vagon (< fr. wagon), vagonet (< fr. wagonnet), a format apoi pe vagonetaj < vagonet + suf. -ar (după fr. wagonnier), iar, mai recent, l-a format pe vagonabil, neînregistrat încă lexicografic şi care presupune forma infinitivală, virtual posibilă, dar încă nesemnalată, *vagona, la care s-a adăugat sufixul neologic -bil. Un exemplu similar ni-l oferă familia lui nara, naraŃiune, narator şi narativ, cuvinte împrumutate din franceză şi latină, la care româna a adăugat recent pe narativizare şi denarativizare, în care se recunoaşte baza narativ, sufixul neologic -iza şi sufixul substantival larg răspândit -re (presupunându-se şi aici o formă verbală intermediară, *narativiza). Corelând ceea ce este înregistrat lexicografic cu exemple provenite din presa ultimilor ani, se constată o creştere simŃitoare a formaŃiilor interne care sunt semnificative pentru un alt tip de familie lexicală, de mare productivitate azi. Este vorba de familii lexicale pe teren românesc provenind de la baze singulare (moştenite sau împrumutate din limbi şi la epoci diferite). Ritmul accelerat de producere a acestora şi gradul de stabilitate dificil de apreciat acum fac aproape imposibilă cuprinderea totală a lor în dicŃionarele actuale. Oricum, apariŃia unor creaŃii lexicale beneficiind de productivitatea anumitor formative tradiŃionale (ne-, răs-, -re) şi, mai ales, neologice (-bil, -iza etc.) confirmă şi o valorificare internă a virtualităŃii limbii române. AfirmaŃia se susŃine mai ales prin derivatele atestate, prioritar, în publicistică. De pildă, de la adverbul imediat (< fr. immédiat) s-a format substantivul imediateŃe, de la cobai (< fr. cobaye) verbul cobaiza, de la dugheană (< tc. dükkân) verbul dugheniza şi apoi dedugheniza şi substantivele

90

dughenizare şi dedughenizare, de la butic (< fr. boutique) substantivele buticar şi buticuŃ ş.a.m.d. Aşadar, sub aspectul structurii, în limba română se pot distinge familii de cuvinte simple şi altele dezvoltate, dar particularităŃile etimologice ale bazelor şi ale formaŃiilor aferente creează azi tipuri mai variate, determinate diacronic. Astfel, se detaşează prin frecvenŃă: - familii lexicale moştenite din latină cu dezvoltări ulterioare în română; - familii lexicale moştenite din latină (cu sau fără formaŃii în română) asociate apoi cu împrumuturi latino-romanice, având aceeaşi rădăcină şi identitate semantică, prin care se mediază sentimentul etimologic al apartenenŃei la aceeaşi familie; - familii lexicale constituite din împrumuturi cu sau fără alte informaŃii interne; - familii lexicale (simple sau dezvoltate) realizate pe teren românesc de la baze singulare de origini diferite sau chiar de la baze doar virtual posibile.

Indiferent de variantele etimologice, tipurile de familii existente azi reflectă o constantă a stadiului actual de evoluŃie a vocabularului românesc, ca valorificare internă accentuată a fondului lexical disponibil.

Rezumat:

Amplificarea productivităŃii interne de dezvoltare lexicală relevă nu numai un inventar cuprinzător şi variat de capacităŃi formative proprii, ci şi un potenŃial intern al limbii ca forŃă de autodezvoltare şi ca virtualitate, chiar dacă între ritmul adesea alert de producere şi gradul de stabilitate a noilor formaŃii nu există un echilibru.

AplicaŃii:

9. PrecizaŃi raportul dintre următoarele cuvinte, alcătuiŃi enunŃuri cu fiecare şi precizaŃi-le sensurile: conjunctură, conjectură, învederat, inveterat, învesti, investi, emigrant, imigrant, enerva, inerva.

10. ExplicaŃi relaŃia interlexicală şi tipul ei pentru următoarele cuvinte: cer1, cer2, cer3. 11. *PrecizaŃi opoziŃia între familie lexicală, familie, etimologică şi familie contextuală,

pornind de la următoarele cuvinte: umanitate, omenos, uman, antropofag, om, filantrop.

12. **ExplicaŃi şi exemplificaŃi diferenŃa între familia lexicală, câmp semantic şi serie sinonimică.

13. ** ExplicaŃi raportul dintre conceptele sinonimie şi cacofemism. II. EVALUARE

Forma de examinare: examen scris (subiect teoretic şi exerciŃiu de analiză a unui cuvânt ca unitate lexicală / două subiecte practice).

1. Exemple de subiecte teoretice: 3. Tipuri de etimologii. 4. Cuvinte moştenite. 5. Împrumuturi moderne (tipuri şi exemple). 6. Derivarea cu sufixe (criterii şi tipuri). 7. Derivarea cu prefixe (criterii şi tipuri). 8. Compunerea (definire, tipuri şi exemple). 9. Conversiunea (definire, tipuri şi exemple). 10. Sinonimia (caracteristici şi tipuri). 11. Antonimia (caracteristici şi tipuri). 12. Omonimia (caracteristici şi tipuri). 13. Paronimia (caracteristici). 14. Familia lexicală (definiŃie şi exemple). 15. Etimologia populară.

91

2. Model pentru exerciŃiul de evaluare la examenul scris: A. EnunŃ: Se dă cuvântul ....................... . Se cer: 1. Analiza structurii morfo-lexicale a cuvântului dat; 2. Reconstruirea familiei lexicale; 3. Explicitarea sensului/sensurilor cuvântului dat şi al/ale cuvântului-bază; 4. Integrarea în serii lexicale a cuvântului-bază; 5. Plasarea cuvântului dat în subansambluri ale lexicului; 6. Demonstrarea posibilităŃilor combinatorii la nivel frazeologic pentru cuvântul-bază. B. IndicaŃii: La 1. se cer: a) segmentarea cuvântului în morfeme lexicale;

b) descrierea afixelor (după toate criteriile); c) notarea pentru fiecare segment a unei alte structuri (cuvânt) în care apare.

2. a) identificarea cuvântului-bază; b) enumerarea a cât mai multe unităŃi lexicale din aceeaşi familie; c) evidenŃierea căii de îmbogăŃire a vocabularului prin care a apărut fiecare unitate din familia lexicală. d) modelarea raporturilor de filiaŃie dintre cuvinte printr-o schemă arborescentă; e) sublinierea alternanŃelor fonetice (acolo unde se manifestă). 3. a) formularea unor definiŃii cât mai adecvate realităŃii desemnate de cuvânt; b) stabilirea raportului între sensuri pentru menŃionarea tipului fiecărui sens; c) precizarea variantei stilistico-funcŃionale în care apare sensul; d) construirea unor enunŃuri în cazul sensurilor dependente de context. 4. a) studierea implicării cuvântului în următoarele situaŃii: - face parte din una sau mai multe serii sinonimice, - face parte din una sau mai multe perechi de antonime, - are unul sau mai multe omonime, - are unul sau mai multe paronime; b) indicarea tipului de raport stabilit între cuvânt şi ceilalŃi membri al unei serii lexicale; c) ilustrarea raporturilor identificate cu câte un enunŃ pentru fiecare unitate menŃionată. 5. a) enunŃarea criteriilor şi a claselor în care se încadrează cuvântul; b) motivarea repartizării într-un anumit subansamblu după criteriul psihologic. 6. a) găsirea unor perifraze, locuŃiuni, expresii (idiomatice) în care apare cuvântul; b) explicarea sensurilor acestor structuri.

92

BIBLIOGRAFIE AVRAM, ANDREI, 1956, ContribuŃii la studiul fonologiei limbii române, în SCL, VII, nr. 3-

4, 1956, Bucureşti, p. 193-205. AVRAM, ANDREI, 1962, Cercetări experimentale asupra lui i semivocalic

(semiconsonantic) în limba română, în SCL, XIII, nr. 2, Bucureşti, p. 161-166. AVRAM, ANDREI, 1966, Despre recŃiune în fonologie, în SCL, VII, Bucureşti, p. 96-98. AVRAM, ANDREI, 1981, AlternanŃe fonologice semiautomate, în SCL, XXXII, nr. 1,

Bucureşti, p. 3-6. AVRAM, ANDREI, 1998, AlternanŃe fonologice în legătură cu sonoritatea consoanelor în

derivatele româneşti cu prefixe, în FD, XVII, Bucureşti, p. 5-19. AVRAM, MIOARA, 1976, Probleme ale alcătuirii unui nou îndreptar ortografic al limbii

române, în LR, XXV, nr. 2, Bucureşti, p. 279-288. AVRAM, MIOARA, 1986, Gramatica pentru toŃi, Bucureşti, Editura Academiei Republicii

Socialiste România. AVRAM, MIOARA, 1992 a, O scrisoare inedită a lui Sextil Puşcariu, în LR, XLI, nr. 4,

Bucureşti, p. 235-242. AVRAM, MIOARA, 1992 b, Procesul ortografiei, în LR, XLI, nr. 4, Bucureşti, p. 185-198. AVRAM, MIOARA, 1997, Ortografie pentru toŃi – 30 de dificultăŃi, ediŃia a II-a, Chişinău,

Editura Litera. AVRAM, MIOARA, 2001 a, Cuvintele limbii române între corect şi incorect, Chişinău,

Editura Cartier. AVRAM, MIOARA, 2001 b, Ortografie, în Marius Sala, (coord.), Enciclopedia limbii

române, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic. AVRAM, MIOARA, 2001 c, Ortoepie, în Marius Sala, (coord.), Enciclopedia limbii române,

Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic. BÉGUELIN, MARIE-JOSÉ, 2002, Unités de langue et unités d' écriture. Evolution et

modalités de la segmentation graphique. Version française du texte paru sous le titre: « Unidades de lengua y unidades de escritura. Evolucion y modalidades de la segmentación gráfica », in Emilia Feirrero, compiladora., Relaciones de (in)dependencia entre oralidad y escritura, Barcelone, Gedisa, Colleccion LeA, 51-71, http://www2.unine.ch/ webdav/site/linguistique.

BELDESCU, G., 1985, Ortografia actuală a limbii române, Bucureşti, EŞE. BELDESCU, G., 1997, PunctuaŃia în limba română, ediŃia a II-a, revăzută şi completată,

Bucureşti, Editura 100+1 Gramar. BIDU-VRĂNCEANU, ANGELA, 1986, Lexic comun, lexic specializat, Bucureşti, Editura

UniversităŃii din Bucureşti. BIDU-VRĂNCEANU, ANGELA, 1986, Structura vocabularului limbii române

contemporane, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică. BIDU-VRĂNCEANU, ANGELA, FORĂSCU, NARCISA, 1984, Modele de structurare

semantică, Timişoara, Editura Facla. BOERESCU, PÂRVU, 2003, Iarna vrajbei ortografice, în „România literară”, nr. 17,

http://www.romlit.ro. BOERESCU, PÂRVU, 2005, O nouă (mini)reformă ortografică, în „România literară”, nr. 29,

http://www.romlit.ro. BORCHIN MIRELA-IOANA, 2005, Manual de ortografie şi punctuaŃie, Timişoara, Editura

Excelsior Art. BOULAKIA, GEORGES, 1996 a, Prozodie lingvistică, în Oswald Ducrot, Jean-Marie

Schaeffer, Noul dicŃionar enciclopedic al ştiinŃelor limbajului, Bucureşti, Editura Babel.

BOULAKIA, GEORGES, 1996 b, UnităŃi nesemnificative, în Oswald Ducrot, Jean-Marie Schaeffer, Noul dicŃionar enciclopedic al ştiinŃelor limbajului, Bucureşti, Editura Babel.

BRÂNCUŞ, GR., 1983, Vocabularul autohton al limbii române, Editura ŞtiinŃifică. BREBAN, VASILE (coord.); BOJAN, MARIA; COMŞULEA, ELENA; NEGOMIREANU,

DOINA; ŞERBAN, VALENTINA; TEIUŞ, SABINA, 1973, Limba română corectă. Probleme de ortografie, gramatică, lexic, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică.

93

BUCĂ, M., EVSEEV, I., 1976, Probleme de semasiologie, Timişoara, Editura Facla. CALOTĂ, ION, 1986, ContribuŃii la fonetica şi dialectologia limbii române, Craiova, Editura

Scrisul Românesc. CALOTĂ, ION, 1992, Controverse ortografice, în LR, XLI, nr. 4, Bucureşti, p. 209-218. CALOTĂ, ION, 1996, DicŃionar ortografic, ortoepic şi morfologic şcolar, Craiova, Editura

Sibila (DOOMS). CALOTĂ, ION, 2001, Mică enciclopedie a românei corecte, Bucureşti, Editura Niculescu. CAZIMIR, ŞTEFAN, 1986, Alfabetul de tranziŃie, Bucureşti, Editura Cartea Românească. CAZIMIR, ŞTEFAN, 2003, Dragă Academie, în „România literară”, nr. 5,

http://www.romlit.ro. CĂLĂRAŞU, CRISTINA, 2004, Globalizare lingvistică şi anglicizare, în „Aspecte ale

dinamicii limbii române actuale”, Actele Colocviului Catedrei de limba română a FacultăŃii de Litere din Universitatea Bucureşti (27-28 noiembrie 2002), coord. Gabriela Pană Dindelegan, Universitatea din Bucureşti, http://www.unibuc.ro.

CĂPĂłÎNĂ, CECILIA, 2007, DicŃionar invers al limbii române & CD ROM, Bucureşti, Editura Niculescu.

CIOBANU, FULVIA, HASAN, FINUłA, 1970, Formarea cuvintelor în limba română, vol. I. Compunerea, Bucureşti, EARSR.

CIOBANU, FULVIA; LIDIA SFÎRLEA, 1970, Cum scriem, cum pronunŃăm corect, Bucureşti, EŞ.

CIOLAC, MARIANA, 1996, Despre sociolectul unor categorii de intelectuali: registrul formal oral şi varianta standard a limbii, în FD, XV, Bucureşti, p. 43-55.

CIOMPEC, GEORGETA, 1984, Introducere în morfologie, în Theodor Hristea (coord.), Sinteze de limba română, ediŃia a III-a, Bucureşti, Editura Albatros.

CONSTANTINESCU-DOBRIDOR, GHEORGHE, 1998, DicŃionar de termeni lingvistici, Bucureşti, Editura Teora.

COSERIU, EUGENIO, 1995, Introducere în lingvistică, Cluj-Napoca, Editura Echinox. COŞERIU, EUGENIU, 1997, Sincronie, diacronie şi istorie. Problema schimbării lingvistice,

Bucureşti, Editura Enciclopedică. COŞERIU, EUGENIU, 2000, LecŃii de lingvistică generală, traducere din spaniolă de Eugenia

Bojoga, cuvînt înainte de Mircea Borcilă, Chişinău, Editura Arc. COŞERIU, EUGENIU, 2004, Teoria limbajului şi lingvistica generală: 5 studii, Bucureşti,

Editura Enciclopedică. COTEANU, I. (coord.), 1985, Limba română contemporană, Bucureşti, Editura Didactică şi

Pedagogică. COTEANU, ION, 1993, Gramatica de bază a limbii române, Bucureşti, Editura Garamond. COTEANU, ION, 1973, Stilistica funcŃională a limbii române, Bucureşti, EARSR. COTEANU, ION, 1977, Semantica şi funcŃia reflexivă a limbii, în „Probleme de lingvistică

generală”, vol. VII, Bucureşti, EARSR, p. 15-21. COTEANU, ION, 1992 a, De ce se spune sînt, sîntem, sînteŃi?, în LR, XLI, nr. 4, Bucureşti, p.

233-234. COTEANU, ION, 1992 b, Ortografia şi ştiinŃa limbii, în LR, XLI, nr. 1-2, Bucureşti, p. 19-23. COTEANU, ION, SALA, MARIUS, 1987, Etimologia şi limba română, Bucureşti, Editura

Academiei. DASCĂLU-JINGA, LUCREłIA, 2001, Melodia vorbirii în limba română, Bucureşti, Editura

Univers Enciclopedic. DEX2, 1996, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, DicŃionarul

explicativ al limbii române (DEX), ediŃia a II-a, Bucureşti, Univers Enciclopedic,. DIMITRESCU, FLORICA, 1967, Introducere în fonetica istorică a limbii române, Bucureşti,

Editura ŞtiinŃifică. DIMITRIU, CORNELIU, 1999, Nil novi sub sole. În problema ortografiei româneşti actuale,

în [Corneliu Dimitriu] Tratat de gramatică a Limbii Române, vol. 1 – Morfologia, Iaşi, Institutul European.

DIMITRIU, CORNELIU, 2004, Cum scriem? Cum ar trebui să scriem?, Iaşi, Casa Editorială Demiurg.

DLR, 1965, DicŃionarul limbii române. Serie nouă. Bucureşti, Editura Academiei, 1965 şi urm.

94

DOMINTE, CONST.; MIHAIL, ZAMFIRA; OSIAC, MARIA, 2000, Lingvistică generală, Bucureşti, Editura FundaŃiei România de Mâine.

DOMINTE, CONSTANTIN, 2003, Introducere în teoria lingvistică. Antologie de texte pentru Seminarul de Teorie a Limbii, http://www.unibuc.ro.

DOOM, 1982, Academia Română, Institutul de Lingvistică al UniversităŃii din Bucureşti, DicŃionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, Bucureşti, EARSR.

DOOM2, 2005, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan − Al. Rosetti”, DicŃionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediŃia a II-a revăzută şi adăugită, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic.

DOR, 2001, Academia de ŞtiinŃe a Republicii Moldova, DicŃionar ortografic românesc, 74080 de cuvinte, Chişinău, Editura Litera.

DRAGOŞ, ELENA, 1993, Ortografia şi perspectiva semiotică, în LR, XLII, 1993, Bucureşti, p. 287-292.

DRĂGHICI, OVIDIU, 2000, Despre principiul corectiv-funcŃional în ortografia românească actuală, în „Analele UniversităŃii din Craiova, Seria ŞtiinŃe filologice. Lingvistică”, XXII, nr. 1-2, p.76-78.

DRĂGHICI, OVIDIU, 2002 a, Cod grafic şi cod oral (în româna actuală), în Analele UniversităŃii din Craiova, „Numéro special dédié aux travaux de la III-ème Conférence Internationale de Sociolinguistique”, Seria ŞtiinŃe Filologice. Langues et Littératures Romanes, VI, Craiova, Editura Universitaria, p. 254-258.

DRĂGHICI, OVIDIU, 2002 b, Un posibil model funcŃional al semnificantului sonor în româna actuală, în Analele UniversităŃii din Craiova, Seria ŞtiinŃe filologice. Lingvistică, XXIV, Nr. 1-2/2002, p. 149-152.

DRĂGHICI, OVIDIU, 2003, Cacosemie. Concept şi termen, în „Analele UniversităŃii din Craiova, Seria ŞtiinŃe filologice. Lingvistică”, XXV, nr. 1-2/2003, p. 57-62.

DRĂGHICI, OVIDIU, 2005, Un model simetric al semnului lingvistic sau despre natura conceptuală a semnificantului, în „Analele ştiinŃifice ale UniversităŃii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (Serie nouă), SecŃiunea III e – Lingvistică, Studia linguistica et philologica in honorem Constantin Fâncu”, Tomul LI, p. 153-159.

DRĂGHICI, OVIDIU, 2007, Fonetică şi ortografie. Teme şi exerciŃii, Craiova, Editura Universitaria.

DRĂGHICI, OVIDIU, Eufemismul parofonic, Studii de limba română în memoria profesorului Radu Sp. Popescu, Craiova, Editura Universitaria, 2008, p. 81-85.

DRINCU, SERGIU, 1983, Semnele de ortografie şi de punctuaŃie în limba română (norme şi exerciŃii), Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică.

DRINCU, SERGIU, 2001, DicŃionar de dublete ortografice, ortoepie şi morfologice corecte, Timişoara, Amphora.

DRINCU, SERGIU, 2006, Ghid ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, Timişoara, Editura Amphora.

DRINCU, SERGIU, 2008 a, Probleme ale punctuaŃiei în limba română actuală, în „Studii de limba română în memoria profesorului Radu Sp. Popescu”, Craiova, Editura Universitaria.

DRINCU, SERGIU, 2008 b, PunctuaŃia de bază în limba română. Norme şi exerciŃii, Timişoara, Editura Amphora/ Mirton.

GHEłIE, ION (coord.), 1997, Istoria limbii române literare. Epoca veche (1532-1780), Bucureşti, Editura Academiei.

GHEłIE, ION, 1978, Istoria limbii române literare, Bucureşti, E.Ş.E. GHEłIE, ION; MAREŞ, ALEXANDRU, 1985, Originile scrisului în limba română, Bucureşti,

Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. GHEłIE, ION; MAREŞ, ALEXANDRU, 2001, De când se scrie româneşte?, Bucureşti,

Editura Univers Enciclopedic. GRAUR, AL., 1974 a, Mic tratat de ortografie, Bucureşti, EŞ. GRAUR, AL., 1974 b, Se împrumută cuvinte împrumutate, în „Probleme de lingvistică

generală”, vol. VI, Bucureşti, EARSR, p. 95-97. GRAUR, AL.; MIOARA, AVRAM (red. resp.), 1978, Carabulea, Elena; Ciobanu, Fulvia;

Ficşinescu, Florica; Gherman, Cristina; Hasan, FinuŃa; Popescu-Marin, Magdalena;

95

Rădulescu, Marina; Rizescu, I.; Vasiliu, Laura, Formarea cuvintelor în limba română, vol. al II-lea. Prefixele, Bucureşti, EARSR.

GROZA, Liviu, 2004, Elemente de lexicologie, Humanitas Educational, Bucuresti. GRUIłĂ, GLIGOR, 1994, Gramatică normativă. 77 de întrebări. 77 de răspunsuri. Piteşti,

Editura Paralela 45. GRUIłĂ, GLIGOR, 2007, Moda lingvistică 2007. Norma, uzul şi abuzul, Piteşti, Editura

Paralela 45. GUłU ROMALO, VALERIA, 1995, Limba română contemporană în perspectiva evoluŃiei

limbii române, în LR, XLIV, nr. 9-12, p. 483-488. GUłU ROMALO, VALERIA, 2000, Corectitudine şi greşeală. Limba română azi, Bucureşti,

Editura Humanitas. HOREZEANU, MIHAI, 2004, O pragmatică contrastivă a intonaŃiei în engleză şi română,

Timişoara, Editura UniversităŃii de Vest. HRISTEA, THEODOR, 1984 a, Fonetică şi fonologie, în Theodor Hristea (coord.), Sinteze de

limba română, ediŃia a III-a, Bucureşti, Editura Albatros. HRISTEA, THEODOR, 1984 b, Principiile ortografiei româneşti actuale, în Theodor Hristea

(coord.), Sinteze de limba română, ediŃia a III-a, Bucureşti, Editura Albatros. HRISTEA, THEODOR, 2004, Latina şi importanŃa ei pentru realizarea unei exprimări

literare, în „Aspecte ale dinamicii limbii române actuale”, Actele Colocviului Catedrei de limba română a FacultăŃii de Litere din Universitatea Bucureşti (27-28 noiembrie 2002), coord. Gabriela Pană Dindelegan, Universitatea din Bucureşti, http://www.unibuc.ro.

IANCU, VICTOR, 2003, Sursele argumentării, în „România literară”, nr. 5, http://www.romlit.ro.

IANCU, VICTOR, 2005, Din nou despre DOOM-2 – Riscurile codificării, în „România literară”, nr. 36, http://www.romlit.ro.

IONAŞCU, AL., 1972, Fonetica şi fonologia, în Al. Graur, (coord.), Tratat de lingvistică generală, Bucureşti, EARSR.

IONESCU, EMIL, 1997, Manual de lingvistică generală, EdiŃia a II-a, [Bucureşti], Editura ALL.

IONESCU-RUXĂNDOIU, LILIANA, 2001 a, Accent, în Bidu-Vrănceanu, Angela; Călăraşu, Cristina; Ionescu-Ruxăndoiu, Liliana; Mancaş, Mihaela; Pană Dindelegan, Gabriela, DicŃionar de ştiinŃe ale limbii, [Bucureşti], Editura Nemira.

IONESCU-RUXĂNDOIU, LILIANA, 2001 b, Accent, în Marius Sala, (coord.), Enciclopedia limbii române, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic.

IORDAN, IORGU; ROBU, VLADIMIR, 1978, Limba română contemporană, Bucureşti, E.D.P. ÎOOP, 1954, Îndreptar ortografic, ortoepic şi de punctuaŃie, Editura Academiei Republicii

Populare Romîne, Institutul de Lingvistică din Bucureşti. ÎOOP2, 1965, Îndreptar ortografic, ortoepic şi de punctuaŃie, ediŃia a II-a, Editura Academiei

Republicii Socialiste România, Institutul de Lingvistică din Bucureşti. ÎOOP3, 1971, Îndreptar ortografic, ortoepic şi de punctuaŃie, ediŃia a III-a, Editura Academiei

Republicii Socialiste România, Institutul de Lingvistică din Bucureşti. ÎOOP4, 1983, Îndreptar ortografic, ortoepic şi de punctuaŃie, ediŃia a IV-a, Editura Academiei

Republicii Socialiste România, Institutul de Lingvistică al UniversităŃii din Bucureşti. ÎOOP5, 1995, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Îndreptar

ortografic, ortoepic şi de punctuaŃie al limbii române, ediŃia a V-a, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic.

LAJOS, TAMÁS, 1956, Cu privire la sistemul fonemelor limbii române, în SCL, VII, nr. 3-4, 1956, Bucureşti, p. 172-192.

LOMBARD, ALF, GÂDEI; CONSTANTIN, 1981, Dictionaire morphologique de la langue roumaine, Lund/ Bucureşti, Gleerup/ Editura Academiei.

MARCU, FLORIN, 1997, Noul dicŃionar de neologisme, Bucureşti, EA, (NDN). MARCU, FLORIN; MANECA, CONSTANT, 1986, DicŃionar de neologisme, Bucureşti,

Editura Academiei, (DN). MDLR, 2002, ColecŃia în format electronic „Mari dicŃionare ale limbii române”, Editura Litera

InternaŃional, care integrează, într-o singură interfaŃă, următoarele lucrări: Litera InternaŃional, Noul dicŃionar explicativ al limbii române, (NODEX); Florin Marcu,

96

Marele dicŃionar de neologisme; Luiza Seche, Mircea Seche, DicŃionar de sinonime. DicŃionar de antonime. DicŃionar de rime; Colectiv, DicŃionar ortografic al limbii române (DOR).

MOESCHLER, JAQUES; AUCLIN, ANTOINE, 1997, Introduction a la liguistique contemporaine, Paris, Armand Colin.

MOUNIN, GEORGES (coord.), 1974, DicŃionnaire de la linguistique, Paris, PUF. MUNTEANU, EUGEN, 2005, Introducere în lingvistică, Iaşi, Editura Polirom. MUNTEANU, ŞT.; łÂRA, V., 1978, Istoria limbii române literare, Bucureşti, EDP. NEAGOE, VICTORELA, 1995, Despre interpretarea grafiei textelor scrise de vorbitori de

grai, în FD, XIV, Bucureşti, p. 33-62. NEAMłU, G. G., 1999, Teoria şi practica analizei gramaticale. DistincŃii şi... distincŃii, Cluj-

Napoca, Editura Excelsior. NEGOMIREANU, DOINA, 1982, ÎntrebuinŃări ale c ra t i m e i , în Analele UniversităŃii din

Craiova, Seria ŞtiinŃe filologice. Lingvistică, X, p. 63-67. NEGOMIREANU, DOINA, 1997, Despre articularea izolată a consoanei şi denumirea literei

corespunzătoare în limba română, în Analele UniversităŃii din Craiova, Seria ŞtiinŃe filologice. Lingvistică, XIX, nr. 1-2, p. 216-220.

NEGOMIREANU, DOINA, 2000, Ortoepie şi ortografie între teorie lingvistică şi practică didactică, în LR, XLIX, nr. 2, p. 299-303.

NEGOMIREANU, DOINA, 2003, Limba româna contemporană. Fonetică şi fonologie. NoŃiuni generale, Craiova, Editura Universitaria.

ONU, LIVIU, 1992, Oportunitatea reformei ortografice, în LR, XLI, nr. 4, Bucureşti, p. 199-207.

PAMFIL, CARMEN-GABRIELA, 1992, Etimologismul românesc, în LR, XLI, nr. 4, Bucureşti, p. 225-232.

PETROVICI, EMIL, 1950, CorelaŃia de timbru a consoanelor dure şi moi în limba română, în SCL, I, 2, Bucureşti, p. 172-222.

PETROVICI, EMIL, 1952, CorelaŃia de timbru a consoanelor rotunjite şi nerotunjite în limba română, în SCL, III, Bucureşti, p. 127-184.

PETROVICI, EMIL, 1956, Sistemul fonematic al limbii române, în SCL, Tomul VII, nr. 1-2, p. 7-20.

POGHIRC, CICERONE, 1972 a, Accentul şi intonaŃia, în Al. Graur, (coord.), Introducere în lingvistică, Bucureşti, EŞ.

POGHIRC, CICERONE, 1972 b, UnităŃile fonetice, în Al. Graur (coord.), Introducere în lingvistică, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică.

POPA, ION; POPA, MARINELA, 1998, Limba română. Fonetică şi vocabular, Bucureşti, Editura Niculescu.

POPESCU-MARIN, MAGDALENA, 1966, Accentul, intonaŃia, pauza şi ritmul, în Gramatica limbii române, vol. al II-lea, ediŃia a II-a revăzută şi adăugită, Bucureşti, EARSR.

PRUTEANU, GEORGE, 2002, De ce scriu cu î din i, în „România literară”, nr. 42/ 2002, http://www.romlit.ro.

PUŞCARIU, SEXTIL, 1976, Limba română, vol. I, „Privire generală”, Bucureşti, Editura Minerva.

PUŞCARIU, SEXTIL, 1994, Limba română, vol. II, „Rostirea”, Bucureşti, Editura Academiei Române.

PUŞCARIU, SEXTIL; NAUM, TEODOR, A., 1946, Îndreptar şi vocabular ortografic: după noua ortografie oficială pentru uzul învăŃământului de toate gradele, ediŃia a V-a, revăzută şi completată, Editura Cartea Românească.

ROBU, VLADIMIR, 1974, Sintonematica, în „Probleme de lingvistică generală”, vol. VI, Bucureşti, EARSR, p. 46-63.

ROBU, VLADIMIR, 1977, ContribuŃii teoretice privind accentul intensiv şi accentul tonic, în „Probleme de lingvistică generală”, vol. VII, Bucureşti, EARSR, p. 87-96.

ROCERIC-ALEXANDRESCU, ALEXANDRA, 1968, Fonostatistica limbii române, Bucureşti, EARSR.

ROSETTI, AL., 1967, Introducere în fonetică, ediŃia a IV-a, Bucureşti, EŞ. ROSETTI, AL., 1989, Filosofia cuvântului, Bucureşti, Editura Minerva.

97

ROSETTI, AL., 1956 a, Despre sistemul fonologic al limbii române, în SCL, VII, nr. 1-2, Bucureşti, p. 21-24.

ROSETTI, AL., 1956 b, În jurul fonemului, în SCL, VII, nr. 3-4, Bucureşti, p. 159-162. ROSETTI, AL.; CAZACU, B.; ONU, L., 1971, Istoria limbii române literare, vol. I, Bucureşti,

Editura Minerva. ROVENłA-FRUMUŞANI, DANIELA, 1999, Semiotică, societate, cultură, Iaşi, Institutul

European. SARAMANDU, NICOLAE, 1996, Lingvistica integrală. Interviu cu Eugeniu Coşeriu realizat

de [...], Bucureşti, Editura FundaŃiei Culturale Române. SARAMANDU, NICOLAE, 2004, InovaŃia şi schimbarea în limbă în perspectivă

sociolingvistică, în „Aspecte ale dinamicii limbii române actuale”, Actele Colocviului Catedrei de limba română a FacultăŃii de Litere din Universitatea Bucureşti (27-28 noiembrie 2002), coord. Gabriela Pană Dindelegan, Universitatea din Bucureşti, http://www.unibuc.ro.

SAUSSURE, FERDINAND de, 1998, Curs de lingvistică generală, ediŃie critică de Tullio de Mauro, Iaşi, Editura Polirom.

SAUSSURE, FERDINAND de, 2004, Scrieri de lingvistică generală, Iaşi, Editura Polirom. SĂTEANU, CORNEL, 1978, Fonemica limbii române, Cluj-Napoca. STAN, I. T., 1979, Probleme fundamentale ale fonologiei româneşti. /k’, g’/ foneme?

ImplicaŃii morfologice, în LR, XXVIII, nr. 2, Bucureşti, p. 531-544. STAN, MIHAIL, 2007, Aspecte ortografice, ortoepice şi morfologice ale limbii române,

Bucureşti, Grupul Editorial Art. STOICHIłOIU-ICHIM, ADRIANA, 2001, Vocabularul limbii romane actuale. Dinamică,

influenŃe, creativitate, Bucureşti, Editura ALL. ŞERBAN, V., EVSEEV, I., 1978, Vocabularul românesc contemporan, Timişoara, Editura

Facla. ŞOŞA, ELISABETA, 2000, Româna ca limbă străină − accentul, în „Ion Coteanu. In

memoriam”, volum îngrijit de Doina Negomireanu, Craiova, Editura Universitaria, 2000.

ŞTIRBU, VL., 1969, L'abstrait au niveau phonologique, în „Actes du X-e Congres International de Linguistes”, tomul V, Bucureşti, EA.

ŞUTEU FLORA; ŞOŞA, ELISABETA, 1996, Ortografia limbii române, Bucureşti, Floarea darurilor/ Saeculum IO.

ŞUTEU, FLORA, 1966, Proiectele ortografice ale SocietăŃii Academice Române, în LR, XV, nr. 5, Bucureşti, p. 503–519.

ŞUTEU, FLORA, 1976, InfluenŃa ortografiei asupra pronunŃării literare româneşti, Bucureşti, EA.

ŞUTEU, FLORA, 1986, DificultăŃile ortografiei româneşti, Bucureşti, EŞE. ŞUTEU, FLORA, 1992, Argumente academice din „Academica” în problema ortografiei, în

LR, XLI, nr. 4, Bucureşti, p. 219-224. ŞUTEU, VALERIU, 1962, Cercetări experimentale asupra lui e din diftongul românesc ea, în

SCL XIII, nr. 2, Bucureşti, p. 166-175. TACHE, SIMONA, 1996, Fiziologia aparatului respirator, Cluj-Napoca, Editura Dacia. TĂTARU, ANA, 1997, Limba română. Specificul pronunŃării în contrast cu germana şi engleza,

Cluj-Napoca, Editura Dacia. TĂTARU, ANA, 1999, DicŃionar de pronunŃare a limbii române − Romanian Pronouncing

Dictionary − Rumäniches Aussprachewörtebuch, ed. a II-a, Cluj-Napoca, Editura Clusium.

TODI, AIDA, 2007, Pentru o limbă română corectă, Bucureşti, Editura ALL. TOMA, ION, 1996, Limba română contemporană. Privire generală, Bucureşti, Editura

Niculescu. TROHIN, ELENA, 2006, ParticularităŃi lingvistice ale comunicării în Internet, teza de doctor

în filologie, Universitatea de Stat din Moldova, Chişinău, www.cnaa.md. TROUBETZKOY, N. S., 1970, Principes de phonologie, Editions Klincksieck, Paris. TURCULEł, ADRIAN, 1982, Trăsăturile distinctive ale fonemelor limbii române standard,

în LR, XXXI, nr.6, Bucureşti, p. 496-503.

98

TUTTLE, EDWARD, 1996, Adaptations of the Roman Alphabet. Romance languages, în Daniels, Peter T.; Bright, William (ed.), The World's Writing Systems, New York, Oxford University Press, 633-641.

ULIVI, ANCA, 1994, ObservaŃii în legătură cu fonetica neologismului în graiurile dacoromâne actuale, în FD, XIII, Bucureşti, p. 109-117.

URITESCU, N. DORIN, 1999, Greşeli de exprimare, Bucureşti, Editura Steaua Procion. URITESCU, N. DORIN; UłĂ-URITESCU, RODICA, 1992, Cuvinte cu dificultate de scriere

în limba română, Bucureşti, Editura Geneze. VASILIU, E., 1977, Semn, sens, referinŃă, în „Probleme de lingvistică generală”, vol. VII,

Bucureşti, EARSR, p. 105-115. VASILIU, EM., 1956, Câteva observaŃii asupra sistemului fonologic al limbii române, în

SCL, VII, nr. 1-2, Bucureşti, p. 27-33. VASILIU, EMANUEL, 1965, Fonologia limbii române, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică. VASILIU, EMANUEL, 1979, Scrierea românească în raport cu fonetica şi fonologia,

Bucureşti, EUB. VASILIU, EMANUEL, 1992, Introducere în teoria limbii, Bucureşti, Editura Academiei

Române. VASILIU, LAURA, 1982, Adaptarea neologismelor (DOOM), în LR, VI, Bucureşti, p. 520-

522. VINTILĂ-RĂDULESCU, IOANA, 2004, Unele inovaŃii ale limbii române contemporane şi

ediŃia a II-a a DOOM-ului, în „Aspecte ale dinamicii limbii române actuale”, Actele Colocviului Catedrei de limba română a FacultăŃii de Litere din Universitatea Bucureşti (27-28 noiembrie 2002), coord. Gabriela Pană Dindelegan, Universitatea din Bucureşti, www.unibuc.ro.

VINTILĂ-RĂDULESCU, IOANA, 2005 a, Ce e nou în DOOM2, în site-ul oficial al Acadmiei Române, SecŃiunea „Alte informaŃii”, http://www.acad.ro.

VULPE, MAGDALENA, 1977, Transcrierea fonetică impresionistă şi problema delimitării unităŃilor lexicale, în CL, XXII, nr. 1, Cluj-Napoca, p. 93-100, republicat în „Opera lingvistică, 1. Dialectal, popular, vorbit”, Cluj-Napoca, Clusium, 2004, p. 135-143.

VULPE, MAGDALENA, 1989, Româna: limbă scrisă şi limbă vorbită, în G. Holtus, E. Radke (ed.), „Lexikon der Romanistischen Linguistik”, Band III, Tübingen, p. 165-175 (Rumänisch: Gesprochene und Geschriebene Sprache. Langue parlée et langue écrite), în româneşte de Antonia Ciolac, republicat în „Opera lingvistică, 1. Dialectal, popular, vorbit”, Cluj-Napoca, Clusium, 2004, p. 82-99.

ZAFIU, RODICA, 2001, Diversitate stilistică în româna actuală, Bucureşti, Editura UniversităŃii din Bucureşti.

ZAFIU, RODICA, 2005 a, Împrumuturile în DOOM-2, în „România literară”, nr. 24/ 2005, http://www.romlit.ro.

ZAFIU, RODICA, 2005 b, Mass-media, în „România literară”, nr. 28/2005, http://www.romlit.ro.

ZAFIU, RODICA, 2007, Nu cred în „degradarea limbii”, în „22, revista Grupului de Dialog Social”, 24 0ctombrie 2007, http://www.revista22.ro.

ZUGUN, PETRU, 2000, Lexicologia limbii române, Iaşi, Tehnopres.

Download - Lrc An1 Draghici-fonetica,Lexico

Top Related