l

l

JOHANNA $PYRI

flEll[l,FETtTil MUNTTLTIR

Editurq A$TRO

Cuprine

Partea lntllCapitolul ILa munte, sus ............ .............3

I 'i

Capitolul2Colibabunicului ...,.......12

Capitolul3Peter gi caprele .....,....18

1i

Capitolul4Bunica lui Peter

Capitolul5Cei doi oaspefi ..,,.,,,.,..,..,35

Capitolul6

,1r'!

Capitolul T lr l,ttljj

Zi greapentru domnigoara Rottenmeict, ., . . .... . . . . . 50

Capitolul8Marezawdin cas6 ......61

Capitolul9intoarcerea domnului Sesemann .......67

Capitolul l0Oalt6bunicd ........ ............71

l_6r

Capitolul 11

Hedi invafl o lecfie noul . .......77

Capitolul 12

Casa bdntuitit .... .'.r..81

Capitolul l3Sear6 de var[ la munte . . . .. . :' . . .87

Capitolul 14

Clopotele de duminice ....'.

Capitolul 17

Partea a douaCapitolul 15

Unsingur musafir

Capitolul 16

R[splata ...'..... ....;..........113

119

Editor: George HuzumAdaptare dupi Johanna Spyri: Andreea $erbinescu

Descrierea CIP a Blbliotecll Nafionale a RomAnieiSPYRI, JOHANNA

Heldi, fetlfa munfllor / Johanna Spyri ; adaptare dup6Johanna Spyri de Andreea $erblnescu. - Ed. a 2-a. - Bucuregti :

Astro, 2015ISBN 978-606-8 148-88-5

I. $erbdnescu, Andreea (adapt,)

82r.t 12.2(494)-93-3 I (0.046.6): I 35. I

Editura ASTROStr. Iacob Negruzzi, nr.37A,Sector l, BucuregtiTel. / Fax: 021 223 04 5l

Comenzi la:www,cartea-mea,rowww.cartescolara.rowww. depozit-de-carti.rowww.proJibrarie.ro

@ Toate drepturile asupra editiei de fale sunt rezervateexclusiv Editurii Astro.

PARTEA TNTAI

Capitolul 1

La munte, sus

Din linigtitul gi pitorescul ordgel Mayenfield, opotec[ duce printre lunci verzi gi umbroase, pdnd' la

poalele munlilor. In timp ce poteca suie, te p[trundemirosul ierbii de munte. Drumul e abrupt gi se pierde

sus, in p[gunile alpine.intr-o frumoasi gi insorit[ zi de iunie, pdgeau pe

aceastd potecd o tAnird voinicd gi lnaltd, ce linea de

mAnd o fetip, ai c1ror obrdjori erau tare imbujorafi'Acest lucru nu e de mirare, cdci fetila era imbrlcatdmult prea gros in ciuda soarelui de iunie. Cred cd

avea pe ea doud sal trei rochife, iar peste ele un gal

gros de bumbac de culoarea roqie. Infofolitd astfel,

putea fine piept chiar gi celui mai crunt viscol.Fetifa p[rea s[ aibd in jur de cinci ani, insd suia

cu repeziciune acea potec[.Dupd o orA de mers, cele doud drumele pdtrun-

serd intr-un s6tuc, pe nume Dorfli, aflat lajumdtateamuntelui. Era satul natal al fetei cea mare. Toatd lu-mea o recunoscu gi-i urd bun venit, insd ea nu se opripdnd ce ajunse la ultima dintre casele r[sfirate ale

pitorescului sdtuc. Aici o voce o strig[ din ugl:----- Stai o clipd, Dete. Dacd mergi mai sus, a$ ve-

ni gi eu cu tine.Dete se opri, iar in acea clipd fetila igi trase mff-

nufa din mdna ei gi se agezd jos.

- Ai obosit, Heidi?

- Nu, rlspunse copila, insd mi-e tare cald.

- Ei, lasd, cd ajungem curind sus. Mai avem

cam o or[ de mers, spuse Dete incurajator.

Li se aldturd o femeie voinicd care incepu sd vor-beascd cu Dete, in timp ce fetifa mergea in urma lor.

- Dar unde duci fetita? Nu cumva e orfana ri-masd dupd sora ta?

-_ Ba da, Barbel, ea este. O duc sus, la unchiul,unde trebuie s[ qi rdmdnd.

- Vai, Dete, nu gtii ce vorbeqti! Nu poate sta co-pila cu Unchiul de pe Alm! $i nici nu cred c-o vaprimi.

- Dar este bunicul ei, spuse Dete. Pdnd acumam awt eu grijd de ea, acum e rAndul lui.sd-qi facddatoria.

- Da, aga este, insd bdfdnul nu este un omobignuit. O s-o trimitd acasl imediat! Dar tu ce vrei sd

faci?

- Am g[sit o slujb[ bun[ gi plec la Frankfurt, lanigte or6geni. Eu ii voi ingriji gi md voi ocupa de casalor.

- Md bucur pentru tine, Dete, ins6 n-aq vrea sifiu ?n locul fetifei, exclaml Barbel. B[trdnul e unciudat, nu vine la bisericd mai des de o datd pe an, iarcdnd apare in orag, toat[ lumea fuge din calea lui. Areo privire inspdimflntdtoare gi nu vorbeqte cu nimeni.

- Nu am ce sd fac, zise Dete. E bunicul feti{ei gi

trebuie sd aibd grijA de ea. Nu cred sd-i facd vreunrdu, iar dacd se va intdmpla, va r[spunde de faptelesale.

- Dar tare curioasi sunt ce se afltr in sufletulacestui bdtrdn de std atdta timp singur, acolo sus inmunfi, zise Babel. Se spun tot felul de povegti despreel, care mai de care mai ciudate, lnsfl tu trebuie s[ gtiimai multe despre el, de la sora ta.

- $tiu, dar n-ag vrea sf, vorbesc prea multe, sdnu md afle bdtrdnul.

- Hai, Dete povesteqte-mi ce nu-i in reguld cu

acest bdtrdn. De la tine pot afla adevdrul adevdrat gi

ln{elesul tuturor zvonurilor care circuld despre el'

Barbel voia sd gtie mai multe despre Unchiul de

pe Alm, despre mogneagul cu fala asprd, cu sprdn-

cenele mereu increlite, care trdia acolo ln munfi,

retras, singur, gi despre care oamenii nu indrdzneau s[vorbeascd decdt in $oapt6.

Barbel se miritase de pulin timp in Dorfi 9i nu

gtia povegtile tuturor oumenllot din ordqel' in schimb

Dete se n[scuse in Dorfi gi tr[ise aici cu mama ei, pd-

ni in urm[ cu un an. Dupd moartea mamei, Dete se

angajase la un hotel din Ragaz. De acolo venise in di-

mineala asta, cu Heidi.Curioasd, Babel nu voia s[ piardd ocazia de a

afla cdte ceva despre Unchiul de pe Alm, a9a c6, nu se

lds[ qi continud s[ o tragd de limb[ pe Dete:

- Ia, spune-mi Dete, tot aga s[lbatic ai ciudat a

fost mereu bdtrdnul?

- Pdi de unde sd gtiu cdnd eu am abia doudzeci

gi gase de ani, iar el gaptezeci?.Dac'aq gtii cd n-ai sd

spui la nimeni, bucuroasd !i-aq povesti multe, c5 vor-

ba ceea, mama mea gi cu el erau amdndoi din

Domleschg.

- Vai, dar tu crezi cd eu nu sunt in stare sd linun secret? rdspunse profund jignit[ Barbel. Te asigur

cd nu voi sufla o vorb[!

- Bine, dar sd nu aud ca-i spus cuiva! 9i se in-toarse cdtre Heidi sd se asigure c[ nu o va auzi cdnd

va incepe s6 povesteascd.

insd fetila dispdruse de ldngi ele, iar ele nu sim-

liserd din carLza disculiei aprinse. Dete se uitd in jur'

- Uite-o! strig[ Babel. Se ca!6rd la deal cu Pe-

ter, bdiatul care pbzegte caprele. Dar ce-o fi cu el aqa

tdrziu pe munte? E, lasd, mai bine, cel pufin s-o su-pravegheze pe fetifd cdt stlm noi de vorbl.

-Dar nu-i nevoie s-o pbzeascd nimeni pe Heidi,e o feti16 foarte inteligentd pentru cei cinci ani ai sdi.

$tie sd deschidl ochii qi s[ tragd invd![minte din totce vede in jur gi sper s6-i prindd bine, c[ci Unchiulmai are doar dou[ capre gi clsula de pe munte.

Dar inainte era mai bogat? intrebd repedeBarbel.

- PAi, da. Cdndva, el a fost propietarul celor maifrumoase ferme din Domleschg. Avea un frate mai t6r-

ndr, un bdiat cuminte gi cumsecade. insd Unchiul afrcut-o pe domnul gi a risipit toate averea pe jocuri denoroc Ai bluturd, in preajma unor tovarigi cu proastdreputafie. Cdnd plrinfii au aflat, au murit de durere qisuplrare, iar fratele mai tdnir a plecat firrios, dis-pertnd ftrd urmd. R6mas singur, Unchiul a dispdrut gi

el. Ceva vreme, nimeni nu a gtiut pe unde umbld. Laun moment dat cineva a aflat cE era soldat la Napoli.Apoi zece-cincisprezece ani nu s-a mai auzit nimic desoarta lui. A reaplrut in Domleschg cu un fiu, pe carea incercat s[-l dea unor rude, dar nimeni nu i l-aprimit, clci nu voiau sd aibd de-a face cu el. Supdrat,s-a jurat c[ nu va mai c[lca in Domleschg gi a venitimpreund cu fiul sdu in Dorfli. Se pare cd sofia lui, pecare o cunoscuse in Grisons, murise la pulin timpdupd c6s[torie. R[mas fbri bani, gi-a dat fiul, peTobias, ucenic la un tdmplar. Bdiatul era bine vdzutde oameni, cdci era cuminte gi binevoitor cu toatdlumea din Dorfli. tnsd Unchiul era privit in continuarecu neincredere gi chiar umbla zvonul cd trebuise s6

fugd dtn Napoli. Se pare cd avusese mari probleme,cdci bmordse un om gi dezertase de la militlrie.

6

- Dar cu Tobias ce s-a intAmplat? intrebd inte-

resatd Barbel.

- Pei, Tobias, dupd ce a terminat ucenicia la

Mels, s-a intors in Dorfli 9i s-a cflsdtorit cu sora mea,

Adelaide. Au fost tare fericili impreuni. Dar nu a du-

rat decOt doi ani, cdci Tobias a murit cdnd o grindl i-a

cdzutincap in timp ce muncea. Adelaide a suferit 9i a

plecat gi ea dintre noi la doar cdteva siptdmflni dup6

moartea solului ei. Lumea vorbea cd asta era opedeapsd pe care Unchiul o primea pentru faptele sale

necugetate. Pastorul chiar a vorbit cu el cerdndu-i sd

se ceiascA, insd Unchiul a devenit 9i mai r[u, s-a in-

chis in el, nu a mai vorbit cu nimeni. Apoi am auzit cd

s-a dus sd trdiascd sus, pe muntele Alm, de unde nu a

mai vrut sd coboare. $i de atunci acolo igi duce zilele,

departe de lume, singur, retras, doar el cu munfii'Pe fetild am luat-o noi, eu cu mama mea, avea

clc,;m un an gi am ingrijit-o cum am putut mai bine'

Vara trecut[ a murit mama mea 9i am fost nevoiti sd

merg sd muncesc laRagaz. Pe Heidi am dat-o in gaz-

dA l; bAtrena Pfaffer. Acum lnsd sunt hotdrdt[ s6 plec

la Frankfurt poimdine gi nu mai pot avea grijd de ea'

- $i chiar vrei s-o laqi in munfi, la Unchiul?

Vai, Dete, ce-o fi in capul tdu? intreb6 cu reprog

Barbel.

- N-am incofo, nu poate veni la Frankfurt cu

mine, e doar un copil de cinci ani. Dar tu, Barbel, in-

cotro mergi?

- PAi, uite, tocmai am ajuns' Am ceva de vorbit

cu mama lui Peter, paznicul de capre. Ea mai toarce

l6nd pentru mine iarna. Drum bun in co4tinuare 9i

mult noroc, drag[ Dete!igi luard ,irru, bun, iar Dete rdmase pe loc s-o

urmdreascd pe Barbel' Aceasta intrd intr-o colib*micb

7

de culoarea pimdntului, care se aflala cdliva pagi depoteci. Era atdt de ddrdpdnati, c[ trebuie sd fi fost unadipost tare nesigur.

Aici locuia Peter, biiatul care ingrijea de capre.Avea unsprezece ani gi in fiecare diminelp cobora inDorfli sd adune gi sd le aduc[ apoi sui, unde elepdgteau pAnd seara pe pantele line ale muntelui. ApoiPeter, impreun[ cu caprele sale, coborau alergAndp6nd ajungeau din nou in Dorfli unde acesta fluieraasculit pentru a-l auzi proprietarii caprelor. La acestsemnal copiii satului veneau sd-gi ia caprele acas[. Dealtfel, acesta era singurul moment al zi[ejin care peterse intdlnea cu bdiegii gi fetele gi mai schimba gi el ovorbd cu ei. Ce-i drept, acas6 le avea pe mama gibunica lui oarbd gi s6racd, dar ziuapentru el incepea'f_oarte diminea![ gi se termina seara tfuziu; aga incdtabia

,avea timp s[-gi mdndnce bucata de p6ine gilaptele de dimineald", iar seara s6 ia cina, s[ se intind[in pat qi sd se culce. Tat6l sdu, gi el cdprar in tinerele,murise de cdfiva ani intr-un accideni de munc[ inpddure. Mama sa, pe nume Brigitte, era cunoscutd delume drept,,so!ia pdstorului de capre.,, iar bunicii oar-be, cu tolii ii spuneau simplu, ,,bunicao,.

De weo zece minute Dete stitea pe loc uitdndu-se

11 lg"* direcfiile, c[ci in timp ce vorbea o vdzuse peHeidi indepdrtdndu-se ca s6 stea de vorb6 cu peter.Urcb pe un loc mai inalt gi vdzu copiii care o luaserdpe altd, parte, cdci Peter cunogtea bine toate locurile,mai ales pe cele pe care cregtea hrani bund pentrucapre. Fetifa, obositd de mers gi de greutatea hainelorde pe ea, abia mai respira gi se striduia si find pasulcu Peter, care avea pe el doar nigte pantaloni subliri.Ochigorii ei il urmireau pe bliai cum zburda in pi-cioarele goale, ?ncolo pi-ncoace, apoi privi

"up."l"

zvelte care sireau peste pietre gi arbugti cu multdugurin!5. Deodati, fetila se agezd pe p6m6nt gi incepusd se dezbrace. Mai intdi a scdpat de pantofiori qi cio-rapi, apoi a continuat cu rochilele, intr-o clipd gi-o

scoase pe prima dar mai era una. Cu repeziciune o

lnl6tur[ gi pe cea de-a doua gi rdmase doar in lenjeriesublire cu mdnec[ scurt6. igi agezd ordonat hdinuleleuna peste alta, apoi porni dup[ Peter gi caprele sale, lafel sprinteni ca gi ele. DupE pufin timp, copiii im-preun6 cu turma de capre ajunserd la colibb gi puturdfi v[zufi de Dete. Cand ii zdri,Dete incepu si strige lafeti![:

* Heidi, unde-fi sunt hainele?Linigtitd, feti\a arFttd cu degetul jos, grdmdjoara

de lucruri.

- Neruginato ce eqti! strigd furioasd Dete. De ce

te-ai dezbrdcat?

- Dar nu mai am nevoie de haine! rdspunse

Heidi fdrd nici mdcar o pirere de rdu pentru ceea cefEcuse.

- Epti un copil fbrd minte! se vbit[ mdtuga Dete.Acum cine o sX coboare s[ le aducd? Ha| Peter, dd

fuga gi adu lucrurile.

- Nu pot, rdspunse Peter, fErd sd se miqte gi cumdinile in buzunare" Sunt deja in intdrziere.

- Ei, bine, dacd stai gi te uili la mine n-ai s[primegti nimic! strig[ mdtuga Dete. Mai bine vino-in-coace s[ vezi ce-fi dau...

Ziclind acestea, Dete blgi mdna in buzunar, de

unde scoase un bdnuJ strdlucitor. Cum il v[zu, Peter o

Ei zbughi la vale, de unde se intoarse cdt ai bate dinpalme cu gr[mdjoara de lucruri. Dete il felicitd gi-id6du bdnuful cdgtigat pe drept" Bdiatul il puse imediat

in buzunar gi chipul i se lumin[ de bucurie, c6ci numereu i se int8mpla sd primeasc[ bani.

- Ai putea s[ mi le duci pAnE sus la Unchiul?addugi Dete.

Peter accepti gi porni cu grdm[joara de lucruri lasubral. Heidi gi ciprilele sdreau gi fop[iau in jurul lui.in trei sferturi de ord ajunserd sus, pe vdrful munteluiacolo unde se afla cabana Unchiului. Era aqezatd pe ostdncd in bltaia vAntului dar gi a soarelui. De aiciputeai privi intreaga vale. in spatele cisulei erau treibrazi bdtrdni, cu crengi lungi qi groase, iar in f{EUnchiul a$ezase o bdncuf6. Aici stdtea el, cu pipa ingurd gi cu mdinile pe genunchi.

Heidi ajunse prima in vdrf, se duse direct labetran qi intinzdndu-i mdna, zise:

- Buni ziua, bunicule!

- Ce-nseamnd asta? intreb[ el cu o voce dur[ gi

cu o privire aspr[, in timp ce-i strflngea cu putere mA-na fetifei.

Heidi il privea atent, il cerceta din cap pdn6-npicioare pe acest om care era bunicul ei. Avea o barbdlung[, sprdncenele c[runte gi dese, privirea pdtrun-zdtoare.

- Bund ziua, Bunicule, zise Dete, ea este Heidi,fata lui Tobias gi a Adelaidei. Am adus'o la tine.

- Ce si facd ea aici cu mine? intreb[ speriat Un-chiul. Iar tu, de acolo, strig[ c[tre Peter, pofi pleca cucaprele tale qi nu uita sd le iei gi pe ale mele, gi-aga aiinldrziatt.

Peter qtia cd nu mai era cantl sd mai rlmdn[ gi

plecdftrd s[ mai scoatl vreun cuvdnt.Am adus aici copilul sd rdmdnd cu tine, eu

mi-am fbcut datoria fa[d, de ea in cei patru ani. Acume rdndul dumitale.

l0 11

- Asta-i tot? intrebd mdnios bdtrdnul.

- Da, replici Dete. Eu m-am descurcat cu fata

fbri s[ md pldng. Acum am treburile mele, iar dum-

neata trebuie s-o ingrijegti. Iar dacd i se va int6mpla

ceva, vei fi r[spunzdtor.Degi nu pdrea,lui Dete nu-i era deloc ugor s[ lase

fata acolo, gi din aceastd" catzdvorbise mai mult dec6t

iqi propuse.Unchiul se ridicd de pe bancd 9i cu o privire t[-

ioasb zise amenin!6tor:

- Pleac[ de aici imediat gi sd nu te mai vdd

niciodatd!intr-o clipi Dete se rdsuci pe c[cldie gi plec[.

-Larevedere, Unchiule, rdm6i cu bine, Heidi!

Cobori poteca gi nu se opri pdn[ nu ajunse dinnou in Dorfli.

Aici oamenii o strigau mira{i de peste tot vdzdnd-o

intoars[ frrd copild:

- Unde-i copilul, Dete? Unde l-ai lisat? o intre'bau cu tolii.

- Sus, la Unchiul de Pe Alm..'

$i toli ii rdspundeau: ,,Cum ai putut face una ca

asta?" sau ,,Nu fi-a fost mil[ de copild?" ori ,,Cum ai

pdrdsit un copil lipsit de aPdrarc?"

Ce-i drept degeaba incerca s[ se linigteascd, cdci

congtiinfa ei nu prea o ldsa. Pe patul de moarte ii pro-

misese mamei ei c[ nu va plrdsi niciodatd copilul...Acum iqi zicea c[ dupd ce va pune ceva bani departe

se va intoarce s-o ia pe Heidi...

$i totugi era fericitd cd. pleacb departe de aceqti

oameni care se tot blgau in viaia ei qi.se bucura ci va

avea un nou serviciu.

Capitolul2Coliba bunicului

Dupi ce plecE Dete, bdtrdnul se agezd din nou pebanca sa. Privea in gol gi nu scotea nici vorbd, in timpce rotocoale de fum se ridicau din pipa sa.

Heidi privea cu plicere in jurul ei. Observd sta-ulul gol unde trebuiau sd fie caprele, observd braziicei falnici 9i bdtrdni. Apoi veni in fala bunicului gi cumAinile la spate, il studia cu mare atenfie.

- Ag wea s[ vdd cum arutd casape dinduntru! iizise Heidi.

- Atunci hai s[ mergem! Bunicul se ridici de pebanc[ gi o porni inainte. Ia-]i cu tine qi hainele, zise elporuncitor.

- Dar nu mai am nevoie de ele, zise fetila.,,Fetifa asta nu-i proastd deloc" spuse bltrdnul ca

pentru el.

- De ce nu le mai vrei? intrcbd cu voce tare.

- Pentru cd md simt mai bine fdrd ele, pot zbur-da mai u$or, precum caprele.

- Me rog, poli s6 faci gi asta, dar trebuie s[-!i ieilucrurile qi sd le punem in gifonier. Vei mai avea ne-voie de ele.

Fetila il ascultd 9i le aduse. B6tr6nul intrd in casd,iar Heidi il urmd. Descoperi o incdpere mare ce se in-tindea pe toatd lungimea cabanei. Singura mobild dinacea camer[ era o masd gi un scaun, intr-un coll seafla patul bunicului iar in celilalt era vatra pe carestdtea un ceainic. in perete se gdsea o u$a mare -acesta era dulapul.

- Eu unde voi dormi, bunicule? intrebd fetita.

t2 13

- Unde vrei, rdspunse acesta.

Mulgumitd de rispuns, Heidi incepu sd cerceteze

cu atenlie intreaga incdpere. VSzu o scard sprijiniti de

perete. Se c5!6r[ repede gi se trezi intr-un pod plin cu

fdn ce mirosea frumos, iar pe fereastra rotundd din pe-rete puteai vedea intreaga vale de mai jos.

- Bunicule, eu aici weau s[ dorm! strig[ bu-curoas[ Heidi. E tare frumos, vino sd vezi!

- Ei, dar eu ptiu! strigd el

- O s6-mi pregdtesc patul, zise fetita in timp ce

se tot miqca prin pod, iar tu, bunicule s6-mi aduci uncearceaf.

- O s[-!i aduc, ce sd fac, spuse bdtrdnul indrep-t6ndu-se spre dulap. Dupb ce cdutd cdteva minute,gdsi o p6,nzd aspr6. Era singurul lucru ce-l avea gi ce

putea fi pus pe pat. Se sui in pod, unde fetila deja igipregitise un culcug de toatl frumusefea. In loc de per-nd igi fEcuse o grdm[joari de fdn pe care o aranjase

astfel incdt s[ poatd privi din pat frumuselile naturiipe fereastra rotund6.

- E bine fbcut, spuse bunicul, acum hai sd pu-nem gi cearceaful, insd aqteapt[ pufin.

Zictnd acestea, bdtranul aduse un mald[r de fdnpe care-l indesd in culcug, astfel inc6t copila sd nusimtd duritatea podelei de dedesubt. Apoi cei doi in-tinser[ pdnza peste tot, iar unde era mai lungd, Heidio indesa sub stratul de fhn.

- Bunicule, am uitat de ceva! imi trebuie gi opiturd.

-Da, aga e. Dar dacd nu am? intrebd acesta.

- N-are nimic, rdspunse liniqtitd Heidi. O inlo-cuim cu fdn gi se repezi spre gr[mada de fdn.

Dar bunicul o opri.

- Stai o clipd!