Download - Drept Civil Persoane Sem II
DREPT CIVIL PERSOANE
Lector univ. dr. av. Sidonia CULDA
SEMESTRUL II
Curs nr. 1
Bibliografie:
Eugen Chelaru Drept civil persoane, ed. III, Ed. CH Beck 2012
NCC Noul Cod Civil
PERSOANA FIZICĂ
Introducere: Normele juridice civile reglementează statutul legal al omului în calitatea sa juridică
de persoană căreia îi aparţine în principiu, orice drept şi obligaţie civilă.
Din punct de vedere juridic, oamenii participă în raporturile dintre ei ca titular de
drepturi şi obligaţii civile.
Sintagma “subiect de drept” are 2 înţelesuri:
1. Desemnează participantul la raporturile juridice civile.
2. Explică (vocaţia) = îndreptăţire (termen succesoral) unui subiect de drept civil de a participa
la raporturile juridice civile concrete.
Istoric: d.p.d.v. etimologic, personae (lat.) = actor
evoluţia prin mai multe etape istorice
Subiectelor de drept civil le este inerentă personalitatea juridică.
Noţiunea de personalitate juridică nu se confundă cu aceea de capacitate juridică;
Personalitatea reprezintă aptitudinea generală de a participa la viaţa juridică, în timp ce
capacitatea stabileşte condiţiile concrete ale acestei participări.
1
DREPT CIVIL PERSOANE
Protecţia corpului uman (Legea 2/1998)
Legea reglementează condiţiile în care pot fi prelevate ţesuturi şi organe de la o persoană
în viaţă sau decedată, precum şi condiţiile în care se poate realiza transplantul acestora.
I. Prelevarea de la persoană în viaţă
prelevarea de ţesuturi şi organe de la o persoană în viaţă este posibilă doar dacă persoana este
majoră şi îşi dă consimţământul în mod expres şi liber în formă scrisă.
pentru a fi licită această prelevare, trebuie să aibă doar interes terapeutic şi să nu pună în pericol
viaţa donatorului.
prelevarea de organe unice nu se poate face decât de la cadavre.
este strict interzisă prelevarea de la persoane minore şi de la cei lipsiţi de discernământ;
există totuşi o excepţie: în sensul că se permite prelevarea de măduvă osoasă de la un minor,
însă doar în beneficiul fratelui sau surorii (leucemie, cancere limfatice).
II. Prelevarea de la persoane decedate se face cu îndeplinirea a 2 condiţii:
1. Să fi fost constatată medical moartea cerebrală.
2. Membri familiei sau rudele să îşi fi exprimat acordul.
Dacă în timpul vieţii persoana şia manifestat în mod expres intenţia de a nu dona organe (şi
ţesut) după decesul său, rudele nu sunt îndreptăţite să îşi exprime consimţământul, în sensul de a
dona ţesuturile sau organele celui decedat.
Excepţii: • de la principiul inviolabilităţii corpului uman reprezintă autopsia cadavrului, atunci
când este necesară pentru descoperirea cauzelor decesului.
• în situaţia aşa numitei intervenţii medicale de urgenţă, nu se va solicita niciun
consimţământ.
De învăţat condiţiile!
2
DREPT CIVIL PERSOANE ► Drepturile personalităţii
Fac parte din această categorie, cu relevanţă pentru dreptul civil, următoarele drepturi:
1. Dreptul la propria imagine
2. Dreptul la onoare
3. Dreptul la propria voce
4. Dreptul la demnitate
5. Dreptul la respectarea vieţii private
!!!În NCC Secţiunea 2 persoana fizică. Drepturile la viaţă, la sănătate şi la integritate ale
persoanei fizice.
1) Dreptul la propria imagine
nu a fost niciodată reglementat, fiind creaţia practicii judiciare;
în virtutea acestui drept, orice persoană fizică este îndreptăţită să se opună divulgării prin
orice mijloace a elementelor vieţii sale private sau a reproducerii imaginii fără consimţământul său.
dreptul se extinde şi asupra locuinţei persoanei.
cel care a fost vătămat în acest drept are posibilitatea de a solicita autorului faptei, plata unor
daune interese şi încetarea săvârşirii faptelor.
Natura juridică a acestui drept este una extra/nepatrimonială.
2) Dreptul la onoare
noţiunea de onoare presupune 2 aspecte/laturi: → una personală
→ una socială
• Latura personală are în vedere preţuirea sau respectul, pe care le are fiecare persoană faţă de sine.
• Latura socială presupune consideraţia şi respectul, pe care le au alte persoane despre un anumit
subiect de drept.
Dreptul la onoare vizează şi familia celui în cauză.
3) Dreptul la propria voce
protejează persoana umană împotriva folosirii în orice scopuri, a înregistrării vocii unei persoane
fără consimţământul acesteia.
3
DREPT CIVIL PERSOANE 4) Dreptul la demnitate *Art. 70, 77 NCC – secţiunea a 3-a Respectul vieţii private şi al
demnităţii persoanei umane.
*Art. 70 NCC Dreptul la libera exprimare.
(1) Orice persoană are dreptul la libera exprimare.
(2) Exercitarea acestui drept nu poate fi restrânsă decât în cazurile şi limitele
prevăzute la art. 75.
*Art. 75. Limite. (1) Nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această
secţiuneatingerile care sunt permise de lege sau de convenţiile şi pactele internaţionale privitoare la
drepturile omului la care România este parte.
(2) Exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale cu bună-credinţă şi cu respectarea
pactelor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte nu constituie o încălcare a
drepturilor prevăzute în prezenta secţiune.
*Art. 77 NCC Prelucrarea datelor personale. Orice prelucrare a datelor cu caracter
personal, prin mijloace automate sau neautomate, se poate face numai în cazurile şi condiţiile
prevăzute de legea specială.
● Conceptul de demnitate presupune o bună reputaţie, cinste şi bună credinţă.
Pe lângă Noul Cod Civil, acest drept este consacrat în Declaraţia drepturilor universală a
omului şi în Constituţia României.
Atingerile aduse dreptului la demnitate şi la viaţa privată, determină în marea majoritate a
cazurilor angajarea răspunderii nepatrimoniale, care însă poate fi combinată cu o modalitate
patrimonială pentru repararea integrală a prejudiciului cauzat.
Calitatea de subiect de drept civil este în strânsă legătură cu capacitatea civilă.
CAPACITATEA DE DREPT CIVIL
.*Art. 34 NCC Noţiune. Capacitatea de folosinţă este aptitudinea persoanei de a avea drepturi şi
obligaţii civile.
*Art. 35 NCC Început. Durata capacităţii de folosinţă. Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice
începe din momentul naşterii acesteia şi încetează odată cu moartea acesteia.
4
DREPT CIVIL PERSOANE*Art. 36 NCC Drepturile copilului conceput. Drepturile copilului sunt recunoscute de la
concepţiune, însă numai dacă el se naşte viu. Dispoziţiile art. 412 referitoare la timpul legal al
concepţiunii sunt aplicabile.
(Chiar şi înainte de naştere sunt recunoscute anumite drepturi copilului conceput).
*Art. 412 NCC Codul Civil reglementează timpul legal al concepţiei ex. tăgada paternităţii
• reglementează ca timp legal al concepţiei intervalul cuprins între a 300a zi (perioada maximă de
sarcină) şi a 180a zi (d.p.d.v. medical cea mai scurtă perioadă de sarcină).
Apare prezumţia absolută sau relativă.
►Conţinutul capacităţii de folosinţă. Important pentru examen!!!
În principiu, se include în conţinut, orice fel de drept subiectiv civil şi orice obligaţie.
Totuşi, pentru determinarea conţinutului capacităţii de folosinţă există anumite● reguli:
1. Conţinutul se va stabili prin raportare la sistemul legislativ al fiecărui stat;
2. La stabilirea conţinutului capacităţii de folosinţă se vor avea în vedere în mod obligatoriu,
îngrădirile sau limitările legale ale acestei capacităţi.
3. La stabilirea conţinutului capacităţii de folosinţă se va ţine cont şi de alte izvoare legislative,
decât cele de drept civil.
◙ Îngrădirile capacităţii de folosinţă pot fi: → cu caracter de sancţiune
→ cu caracter de protecţie
• Îngrădirile absolute împiedică încheierea actului juridic,de către persoana în cauză, cu orice alte
persoane.
• Îngrădirile relative împiedică încheierea actului juridic, de către incapabili, doar cu anumite
persoane.
► Incapacităţi cu caracter de protecţie:
1) *Art. 988 NCC alin.(1)Lipsa capacităţii depline de exerciţiu a dispunătorului. Cel lipsit
de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă nu poate dispune de bunurile sale
prin liberalităţi, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
5
DREPT CIVIL PERSOANE 2) *Art. 146 alin.(3) NCC Încuviinţarea şi autorizarea actelor minorului care a împlinit
vârsta de 14 ani. Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani nu poate să facă donaţii, altele decât cele
obişnuite potrivit stării sale materiale şi nici să garanteze obligaţiile altuia.
3) *Art. 988 alin.(2) NCC Lipsa capacităţii depline de exerciţiu a dispunătorului.
Sub sancţiunea nulităţii relative, nici chiar după dobândirea capacitţii depline de exerciţiu persoana
nu poate dispune de liberalităţi în folosul celui care a avut calitatea de reprezentant ori ocrotitor
legal al său, înainte ca acesta să fi primit de la instanţa de tutelă descărcare pentru gestiunea sa.
(Nici după împlinirea vârstei de 18 ani, persoana nu poate dispune prin liberalităţi în folosul celui
care a avut calitatea de reprezentant sau de ocrotitor legal, înainte ca instanţa de tutelă să dea
descărcare de gestiune).
Se exceptează situaţia în care reprezentantul ori, după caz, ocrotitorul legal este ascendentul
dispunătorului (mama, tata).
• tutore, curator: → aspect personal (crescut, mâncare, îmbrăcăminte)
→ aspect patrimonial (administrarea bunurilor)
aceştia dau socoteală de gestiune la sfârşitul anului;
Primăria face anchete sociale.
4) *Art. 990 NCC Incapacităţi speciale. Se interzic/Sunt anulabile liberalităţile făcute
medicilor, farmaciştilor sau altor persoane, în perioada în care, în mod direct sau indirect, au acordat
îngrijiri de specialitate dispunătorului pentru boala din cauza căreia a decedat.
! Art.990 alin.(2) Sunt exceptate 2 categorii de liberalităţi:
a) Liberalităţi făcute: soţului
rudelor în linie dreaptă (părinţi, copii)
colateralilor privilegiaţi (fraţi, surori)
b) Liberalităţile făcute altor rude până la gradul al IVlea inclusiv, dacă, la data liberalităţii,
dispunătorul nu are soţ şi nici rude în linie dreaptă sau colaterali privilegiaţi.
5) Incapacitatea anterioară *Art. 990 NCC se referă şi la preoţi sau alte persoane care au
acordat asistenţă religioasă în timpul bolii, care a constituit cauza decesului.
6) *Art. 991 NCC Incapacităţi speciale în materia legatelor.
Important! Capacitatea de folosinţă
6
DREPT CIVIL PERSOANE
Curs nr. 2
*Art. 991 NCC Incapacităţi speciale în materia legatelor.
Sunt incapabili de a primi legate următoarele categorii de persoane:
1. Notarul public care a autentificat testamentul în care este cuprins legatul.
2. Interpretul care a participat la procedura de autentificare a testamentului.
3. Martorii şi agenţii instrumentatori, care au participat la autentificarea testamentului.
4. Orice alte persoane care au acordat în mod legal asistenţă juridică la redactarea testamentului.
*Art. 1652 NCC Principiul capacităţii. Pot cumpăra sau vinde toţi cei cărora nu le este interzis
prin lege.
*Art. 1653 NCC Incapacitatea de a cumpăra drepturi litigioase.
Judecătorii, procurorii, grefierii, executorii judecătoreşti, avocaţii, notarii publici, consilierii
juridici şi practicienii în insolvenţă nu pot cumpăra nici direct, nici prin persoane interpuse,
drepturi litigioase (cu privire la care este un proces pe rol), care sunt de competenţa instanţei
judecătoreşti în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea.
*Art. 1654 NCC Alte incapacităţi de a cumpăra. Sunt incapabili de a cumpăra, direct sau prin
persoane interpuse, nici chiar prin licitaţie publică:
a) mandatarii pentru bunurile pe care sunt însărcinaţi să le vândă.
b) părinţii, tutorele, curatorul, administratorul provizoriu pentru bunurile persoanelor, pe care
le reprezintă.
c) funcţionarii publici, judecătoriisindici, practicienii în insolvenţă, executorii, precum şi
orice/alte asemenea persoane, care ar putea care ar putea influenţa condiţiile vânzării făcute prin
intermediul lor.
*Art. 144 alin.(1) NCC Regimul juridic al actelor de dispoziţie. Tutorele nu poate, în numele
minorului, să facă donaţie şi nici să garanteze obligaţiile altuia.
*Art. 144 alin.(2) NCC De asemenea, tutorele nu poate, fără avizul consiliului de familie şi
autorizarea instanţei de tutelă, să facă acte de: înstrăinare, împărţeală, ipotecare ori de grevare cu alte
sarcini reale a bunurilor minorului, să renunţe la drepturile patrimoniale ale acestuia, (să facă
7
DREPT CIVIL PERSOANErenunţări la judecată) precum şi să încheie în mod valabil orice acte ce depăşesc dreptul de
administrare.(actele de dispoziţie)
*Art. 147 NCC Interzicerea unor acte juridice. Sunt interzise, sub sancţiunea nulităţii relative,
actele juridice încheiate între tutore sau soţul, o rudă în linie dreaptă ori fraţii sau surorile tutorelui,
pe de o parte, şi minori, pe de altă parte.
!!! Marea majoritate a încălcărilor acestor îngrădiri sunt sancţionate cu nulitatea relativă.
Nulitatea absolută va interveni în cazurile prevăzute de articolele *(Art. 1653 şi 1654 NCC).
Obs.: În toate situaţiile în care legea nu prevede în mod expres felul nulităţii, pentru
determinarea acesteia se va avea în vedere natura interesului ocrotit.
►Încetarea capacităţii de folosinţă:
Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice încetează la moartea acesteia *Art. 35 NCC.
Moartea este de 2 feluri: 1. fizic constatată
2. declarată judecătoreşte
1) Moartea fizic constatată intervine în toate situaţiile în care este posibilă identificarea şi
examinarea cadavrului. (certificatul de deces act de stare civilă).
2) Moartea declarată judecătoreşte nu este posibilă examinarea cadavrului.
Cazul general de declarare judecătorească a morţii:
*Art. 49 NCC alin.(1) Dacă o persoană este dispărută şi există informaţii/indicii că aceasta ar fi
încetat din viaţă, aceasta poate fi declarată moartă prin hotărâre judecătorească, la cererea oric[rei
persoane interesate, dacă au trecut cel puţin 2 ani de la data primirii ultimelor ştiri/informaţii sau
indicii din care rezultă că era în viaţă (pot fi probate prin orice mijloc de probă o scrisoare, o
factură, un martor).
► Cererea de declarare judecătorească a morţii poate să fie formulată de către orice persoană
interesată (rude, autorităţi, notarul public, procurorul).
*Art.49 alin.(2) Dacă data primirii ultimelor informaţii/ştiri despre cel dispărut nu se poate stabili
cât de cât exact, termenul de 2 ani va începe să curgă de la sfârşitul lunii ultimelor informaţii/ ştiri
sau indicii, iar pentru situaţia în care nu se poate stabili nici luna, termenul va curge de la sfârşitul
anului calendaristic al ultimelor ştiri.
8
DREPT CIVIL PERSOANE ►Cazuri speciale de declarare judecătorească a morţii:
Art. 50 NCC Cazuri speciale. (1) Persoana dispărută în împrejurări deosebite: inundaţii, cutremure,
catastrofe de orice natură (de exemplu de cale ferată, aeriană etc.), naufragiu sau fapte de război sau
întro altă împrejurare asemănătoare, ce îndreptăţeşte a se presupune decesul va putea fi declarată
moartă dacă au trecut cel puţin 6 luni de la data împrejurării în care a avut loc dispariţia.
● Procedura declarării judecătoreşti a dispariţiei:
NCPC Monitorul Oficial nr. 545 din 3 august 2012, care a intrat în vigoare la 1
septembrie 2012.
☼Art. 943 Cod procedură civilă - prevede că cererea de declarare a morţii este de competenţa
instanţei unde persoana dispărută a avut ultimul domiciliu cunoscut.
• Ca măsuri prealabile, după primirea cererii, preşedintele instanţei va solicita primăriei şi organelor
poliţiei să adune orice date şi informaţii cu privire la persoana dispărută.
• Totodată, va dispune afişarea cererii la ultimul domiciliu cunoscut şi la sediul primăriei.
→ Cererea va mai fi publicată şi întrun ziar de largă circulaţie, astfel încât oricine deţine
informaţii despre persoana dispărută să le poată furniza instanţei.
→Tot în această etapă, preşedintele va sesiza instanţa de tutelă în vederea numirii unui curator,
dacă este cazul.
→Dacă în patrimoniul persoanei dispărute există bunuri imobile, preşedintele va solicita din
oficiu notarea cererii în cartea funciară. (notarea în p. C a foii la Observaţii).
→Judecarea cererii începe după trecerea unui termen de 2 luni de la primirea rezultatelor
solicitărilor de informaţii.
! Judecarea unei astfel de cereri se face în mod obligatoriu cu participarea procurorului.
(apără interesele statului, în consecinţă → nulitate absolută a hotărârii judecătoreşti) Legea 303
→După pronunţarea hotărârii judecătoreşti, dispozitivul acesteia se va afişa timp de 2 luni la
sediul instanţei şi al primăriei ultimului domiciliu.
→Dacă este cazul, dispozitivul va fi comunicat instanţei de tutelă şi cărţii funciare.
9
DREPT CIVIL PERSOANE Comorienţii (decedaţi în acelaşi timp şi împrejurări)
*Art. 957 alin.(1) NCC Capacitatea de a moşteni. O persoană poate moşteni dacă există la
momentul deschiderii moştenirii. Dispoziţiile art. 36, 53 şi 208 sunt aplicabile.
Clarificarea juridică a problemei comorienţilor are importanţă în materie succesorală.
*Art. 957 alin.(2) NCC Capacitatea de a moşteni. reglementează situaţia morţii mai multor
persoane, dar când nu se poate stabili dacă una a supravieţuit celeilalte. În această situaţie, sa
apreciat că persoanele nu au capacitatea de a se moşteni una pe cealaltă.
CAPACITATEA DE EXERCIŢIU
*Art. 37 NCC Defineşte capacitatea de exerciţiu ca fiind aptitudinea omului de a încheia singur
acte juridice civile sau prin reprezentant.
!!! Premisele capacităţii de exerciţiu sunt existenţa capacităţii de folosinţă şi discernământul.
Def.: Discernământul este aptitudinea persoanei fizice de aşi reprezenta consecinţele juridice
ale manifestărilor sale de voinţă, existenţa discernământului fiind determinată de vârstă şi de starea
sănătăţii mentale.
●Felurile capacităţii de exerciţiu:
1. Lipsa capacităţii de exerciţiu (minorii sub 14 ani , persoanele puse sub interdicţie
judecătorească).
2. Capacitatea de exerciţiu restrânsă (1418 ani).
3. Capacitatea de exerciţiu deplină (mai mare 18 ani).
mai este recunoscută şi minorului care sa căsătoritînainte de împlinirea vârstei de 18 ani.
minorul de 16 ani căruia instanţa de tutelă ia recunoscut capacitatea de exerciţiu deplină.
►Caractere juridice ale capacităţii de exerciţiu
1) Legalitatea prin legalitate înţelegem faptul că, doar prin lege sunt reglementate toate
aspectele referitoare la această capacitate (început, conţinut, încetare, excepţii).
Doar prin lege, manifestarea de voinţă individuală neavând niciun rol sau consecinţă juridică.
10
DREPT CIVIL PERSOANE
2) Generalitatea reprezintă acel caracter care evidenţiază ideea că, persoana fizică poate
exercita toate drepturile subiective civile şi poate executa toate obligaţiile civile, excepţie
făcând cele pe care, legea i le interzice. Gradul de generalitate a capacităţii de exerciţiu este
diferit, după cum capacitatea de exerciţiu este deplină sau restrânsă.
3) Inalienabilitatea *Art. 29 alin.(2) NCC Limitele capacităţii civile.
Nimeni nu poate renunţa, în tot sau în parte, la capacitatea de folosinţă şi de exerciţiu.
Acest caracter exclude şi posibilitatea oricărei înstrăinări prin acte juridice a capacităţii de
folosinţă, respectiv de exerciţiu.
4) Intangibilitatea reprezintă acea trăsătură în conformitate cu care nicio persoană fizică nu
poate fi îngrădită sau lipsită, în tot sau în parte, de capacitatea de exerciţiu, decât în cazurile şi
condiţiile expres prevăzute de lege. *Art. 29 alin.(1) NCC Limitele capacităţii civile.
5) Egalitatea reprezintă consecinţa pentru dreptul civil, a egalităţii persoanelor în faţa legii civile.
*Art. 31 NCC Patrimoniul.
alin.(1) Orice persoană fizică sau persoană juridică este titulară a unui patrimnoniu
care include toate drepturile şi datoriile ce pot fi evaluate în bani şi aparţin acesteia.
Lipsa capacităţii de exerciţiu *Art. 43 NCC
→Minorul între 0 14 ani şi persoanele puse sub interdicţie judecătorească.
→ Regimul juridic al acestei situaţii 0 14 ani este dominat de intenţia de a asigura
incapabilului o protecţie legală. Din acest motiv, pentru categoria persoanelor lipsite de capacitate
de exerciţiu a fost reglementată reprezentarea legală (părinte, tutore, curator).
! *Art. 43 alin.(2) NCC Lipsa capacităţii de exerciţiu
Pentru cei care nu au capacitate de exerciţiu , actele juridice se încheie în numele acestora, de
reprezentanţii legali, în condiţiile prevăzute de lege. Dispoziţiile art. 42 alin.(1) NCC sunt aplicabile
în mod corespunzător→ (Minorul poate să încheie acte juridice privind munca, îndeletnicirile
artistice sau sportive ori referitoare la profesia sa, cu încuviinţarea părinţilor sau tutorelui, precum şi
cu respectarea dispoziţiilor legii speciale, dacă este cazul).
11
DREPT CIVIL PERSOANE
Curs nr. 3
Actele juridice pe care le poate încheia minorul lipsit de capacitate de exerciţiu
Actele: • de conservare
• mărunte zilnice
*Art. 41 NCC Capacitatea de exerciţiu restrânsă
alin.(1) Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani are capacitatea sde exerciţiu restrânsă.
alin.(2) Actele juridice ale minorului cu capacitate de exerciţiu restrânsă se încheie de către
acesta, cu încuviinţarea părinţilor sau, după caz, a tutorelui, iar în cazurile prevăzute de lege, şi cu
autorizarea instanţei de tutelă. Încuviinţarea sau autorizarea poate fi dată, cel mai târziu, în
momentul încheierii actului.
alin.(3) Cu toate acestea, minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate face singur acte
de conservare, acte de administrare care nu îl prejudiciază, precum şi acte de dispoziţie de mică
valoare, cu caracter curent şi care se execută la data încheierii lor.
*Art. 44 alin.(1) NCC Sancţiune. Actele făcute de persoana lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu
capacitate de exerciţiu restrânsă, altele decât cele prevăzute la art. 41 alin.(1) şi la art. 43 alin.(3),
precum şi actele făcute de tutore fără autorizarea instanţei de tutelă, atunci când această autorizare
este cerută de lege, sunt anulabile, chiar fără dovedirea unui prejudiciu.
√Sunt anulabile actele juridice făcute de persoana lipsită de capacitate de exerciţiu, chiar fără
dovedirea unui prejudiciu.
!!! Def. P. Gen. D. Civil, exemple
Capacitatea de exerciţiu restrânsă o are minorul între 14 şi 18 ani (art. 41 C.civ.). El
participă personal la încheierea actelor juridice, dar, în principiu, cu încuviinţarea prealabilă a
ocrotitorului legal (părintele, tutorele sau, după caz, curatorul).
Actul juridic de conservare – este acela prin care se urmăreşte preîntâmpinarea pierderii unui
drept subiectiv civil. Exemple: întreruperea unei prescripţii, înscrierea unei ipoteci sau a unui
privilegiu, somaţia, punerea peceţilor etc.
Actul juridic de administrare – este acel act juridic civil prin care se urmăreşte să se realizeze
o normală punere în valoare a unui bun sau patrimoniu. Exemple: culegerea fructelor, asigurarea
unui bun, locaţiunea unui bun etc.
12
DREPT CIVIL PERSOANE Actul juridic de dispoziţie – este acela care are ca rezultat ieşirea din patrimoniu a unui drept
sau grevarea cu sarcini reale a unui bun. Exemple: vânzarea, donaţia, renunţarea la un drept,
constituirea dreptului de uzufruct, de superficie, constituirea unei ipoteci, a unui gaj sau a unei
garanţii reale imobiliare (care reprezintă, totodată, grevarea unui bun cu sarcini reale) etc.
►Capacitatea de exerciţiu restrânsă
Se întâlneşte la minorii între 14 18 ani.
Caracteristic acestei etape este faptul că, minorul încheie singur actele juridice cu încuviinţarea
ocrotitorilor legali (părinte, tutore, curator).
● Conţinutul capacităţii de exerciţiu restrânse este format din următoarele categorii de acte:
1) Actele juridice, pe care minorul le poate încheia singur.
2) Actele juridice, pe care minorul le încheie cu încuviinţarea ocrotitorului legal (tată, mamă,
tutore sau curator).
3) Actele juridice, pe care minorul le încheie cu dublă încuviinţare (ocrotitor legal + instanţa
de tutelă).
4) Actele juridice interzise, pe care minorul nu le poate încheia nicicum.
1) Actele juridice, pe care minorul le poate încheia singur.
1.1. actele juridice pe care le putea încheia şi până la împlinirea vârstei de 14 ani, respectiv actele
juridice mărunte, actele juridice de conservare, actele de dispoziţie, de mică valoare, care se
execută la data încheierii lor.
1.2. actele de administrare care nu îl prejudiciază în niciun fel pe minor.
1.3. constituirea şi dispunerea de depozite înfiinţate la C.E.C. Bank.
1.4. Minorul care a împlinit 14 ani, exercită singur drepturile şi execută obligaţiile izvorâte din
actele juridice referitoare la munca, îndeletnicirile artistice sau sportive, ori la profesia sa şi
poate dispune singur de veniturile astfel dobândite.
2) Actele juridice, pe care minorul le încheie cu încuviinţarea ocrotitorului legal (tată, mamă,
tutore sau curator).
13
DREPT CIVIL PERSOANEActe juridice de administrare sau de dispoziţie
!!! Atenţie la acele acte juridice care raportate la un bun singular sunt acte de dispoziţie, însă
raportate la întregul patrimoniu sunt acte de administrare.
Exemplu: înstrăinarea fructelor sau a diferitelor altor bunuri supuse stricăciunii (ex. cu livada
din Drept Civil partea generală).
→Dacă actul de administrare a fost încheiat de minor singur şi se dovedeşte că acesta a fost
prejudiciabil va interveni sancţiunea nulităţii relative.
→Dacă acordul de administrare a fost încheiat cu încuviinţarea ocrotitorului legal, dar a cauzat
minorului un prejudiciu, nu se va pune problema sancţiunii nulităţii relative, ci a
responsabilităţii ocrotitorului legal (de natură civilă, administrativă sau penală).
→De la împlinirea vârstei de 15 ani, minorul poate încheia şi un contract de muncă.
Cu respectarea prevederilor Codului Muncii, contractul poate fi încheiat numai pentru
activităţi potrivite ca dezvoltare fizică a minorului, aptitudinile sau cunoştinţele sale, în
condiţiile în care nu îi sunt puse în pericol sănătatea, dezvoltarea şi pregătirea profesională.
3) Actele juridice, pe care minorul le încheie cu dublă încuviinţare (ocrotitor legal + instanţa
de tutelă).
!!!Actele de dispoziţie *Art. 44 alin.(2) NCC, adică actele de înstrăinare
împărţeală (partaj)
ipotecare
sau grevare cu sarcini reale
→ Renunţările la drepturi patrimoniale
4) Actele juridice interzise, pe care minorul nu le poate încheia nicicum.
4.1. Minorul nu poate să facă donaţii şi nici să garanteze obligaţiile altora. *Art. 146 alin.(3) NCC
4.2. Minorul nu poate încheia acte juridice cu tutorele sau o rudă în linie dreaptă sau fraţii şi surorile
tutorelui. *Art. 147 NCC
●Încetarea capacităţii civile restrânsă
1. În momentul împlinirii vârstei de 18 ani.
2. Dacă minorul se căsătoreşte înainte de împlinirea vârstei de 18 ani.
3. Pentru motive temeinice, instanţa de tutelă poate recunoaşte şi minorului care a împlinit
vârsta de 16 ani capacitatea deplină de exerciţiu. Existenţa unui motiv temeinic!
4. În cazul punerii sub interdicţie.
5. În cazul încetării capacităţii de folosinţă (la deces sau declararea judecătorească a morţii).
14
DREPT CIVIL PERSOANE►Capacitatea de exerciţiu deplină
! *Art. 37 NCC Capacitatea de exerciţiu este aptitudinea persoanei fizice de a încheia singură
acte juridice civile.
!!! Capacitatea deplină de exerciţiu începe la împlinirea vârstei de 18 ani.
*Art. 39 alin.(1) NCC Minorul dobândeşte prin căsătorie capacitate deplină de exerciţiu.
*Art. 39 alin.(2) NCC În cazul în care căsătoria a fost anulată, minorul care a fost de bună
credinţă păstrează capacitatea deplină de exerciţiu.
Excepţie de la principiul retroactivităţii
Anularea este o sancţiune care intervine la condiţii de fond şi de formă.
*Art. 272 NCC Vârsta matrimonială.
alin.(1) Căsătoria se poate încheia dacă viitorii soţi au împlinit vârsta de 18 ani.
alin.(2) Pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate
căsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviinţarea părinţilor săi sau, după caz, a tutorelui şi cu
autorizarea instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie minorul îşi are domiciliul. În cazul în care
unul dintre părinţi refuză să încuviinţeze căsătoria, instanţa de tutelă hotărăşte şi asupra acestei
divergenţe, având în vedere interesul superior al copilului.
alin.(3) Dacă unul dintre părinţi este decedat sau se află în imposibilitatea de aşi
manifesta voinţa , încuviinţarea celuilalt părinte este suficientă.
alin.(4) De asemenea, în condiţiile art. 398, este suficientă încuviinţarea părintelui
care exercită autoritatea părintească.
alin.(5) Dacă nu există nici părinţi, nici tutore care să poată încuviinţa căsătoria, este
necesară încuviinţarea persoanei sau a autorităţii care a fost abilitată să exercite drepturile părinteşti.
● Conţinutul capacităţii depline de exerciţiu
!!!În principiu, persoana fizică cu capacitate deplină de exerciţiu poate încheia personal şi
singur sau prin reprezentare, toate actele juridice tipice şi atipice permise de lege.
Conţinutul capacităţii depline de exerciţiu se determină prin excluderea acelor acte juridice pe
care, persoana fizică nu are dreptul să le încheie datorită limitărilor capacităţii de folosinţă instituită
prin lege.
15
DREPT CIVIL PERSOANE ● Încetarea capacităţii depline de exerciţiu
→ Odată cu încetarea capacităţii de folosinţă (deces, moarte naturală sau declararea judecătorească
asupra morţii).
→ Prin punerea sub interdicţie.
Sancţiunea nerespectării regulilor privind capacitatea de exerciţiu
Ca regulă, sancţiunea care intervine este nulitatea relativă.
Sunt anulabile următoarele categorii de acte:
1. Actele de dispoziţie de mare valoare , încheiate singur de minorul cu capacitate de
exerciţiu restrânsă sau de către persoana lipsită de capacitate de exerciţiu, chiar dacă
nu au cauzat vreun prejudiciu.
2. Actele de dispoziţie de mică valoare , încheiate singur de minorul cu capacitate de
exerciţiu restrânsă sau de către persoana lipsită de capacitate de exerciţiu, chiar dacă
nu au cauzat vreun prejudiciu.
Dacă sunt afectate de termeni, condiţii ori sunt cu executare succesivă, chiar dacă nu
au cauzat un prejudiciu.
3. Actele de administrare încheiate singur de persoana lipsită de capacitate de exerciţiu,
chiar dacă nu au cauzat prejudiciul.
4. Actele de administrare încheiate singur de persoana lipsită de capacitate de exerciţiu,
chiar dacă au cauzat prejudiciul.
5. Actele de dispoziţie de mare valoare încheiate de minorul cu capacitate de exerciţiu
restrânsă cu încuviinţarea ocrotitorului legal, dar fără încuviinţarea instanţei de tutelă.
6. Actele juridice , pe care minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă nu le poate
încheia nici singur şi nici cu încuviinţarea sau autorizarea prealabilă.
! Folosirea corectă a unor termeni este esenţială:
→ din partea ocrotitorului legal încuviinţare
→ din partea instanţei de tutelă autorizare
16
DREPT CIVIL PERSOANE
NULITATEA RELATIVĂ
*Art. 46 NCC Acţiunea în nulitate relativă poate fi exercitată în numele celui ocrotit, de
către reprezentantul/ocrotitorul legal.
Excepţii!!!
Dacă potrivit legii, actul încheiat trebuia autorizat şi de instanţa de tutelă, iar această
autorizare lipseşte, nulitatea relativă poate fi invocată şi de către procuror.
Nulitatea relativă mai poate fi invocată şi de către succesorii universali (moştenesc
întreaga masă succesorală), succesorii cu titlu universali (moştenesc o parte din întreaga masă
succesorală) şi creditorii chirografari ai persoanei ocrotite, ale căror creanţe nu sunt garantate cu
nimic, decât cu gajul general al creditorului. (nu au cerut niciun fel de garanţii, rămân fără nimic).
!!!Nu poate obţine anularea actului persoana lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu
capacitate de exerciţiu restrânsă, care folosind manopere dolosive, a convins o altă persoană că este
capabil, determinândo astfel să contracteze cu el.
Fundamentul acestei soluţii rezidă în principiul răspunderii civile delictuale.
În cazul incapabililor care au primit prestaţii în temeiul unui act juridic anulat, suntem în
prezenţa unei excepţii de la regula restitutio in integrum, adică incapabilii vor fi obligaţi să
restituie prestaţiile, numai în măsura în care au profitat de avantajele patrimoniale ale actului anulat.
Cu toate acestea, incapabilul poate fi obligat la restituirea integrală, atunci când cu intenţie sau
din culpă gravă a făcut ca restituirea să fie imposibilă.
De învăţat din curs!!!
Identificarea persoanei fizice
Definiţie: Identificarea persoanei fizice este operaţiunea de individualizare a persoanei fizice în
raporturile juridice la care participă.
Identificarea persoanei fizice nu este apanajul exclusiv al dreptului civil.
Interesul identificării persoanei fizice nu este doar unul individual (particular), identificarea
prezentând în mod evident şi un interes general sau public.
17
DREPT CIVIL PERSOANE►Natura juridică a atributelor de identificare ale persoanei fizice (domiciliu, nume, reşedinţă,
stare civilă, pseudonim, poreclă) este aceea a unor drepturi personale nepatrimoniale.
*Art. 254 NCC Apărarea dreptului la nume.
alin.(1) Cel al cărui nume este contestat poate să ceară instanţei judecătoreşti recunoaşterea
dreptului său la acel nume.
alin.(2) De asemenea, cel care este lezat prin uzurparea, în tot sau în parte a numelui său
poate să ceară oricând instanţei judecătoreşti să dispună încetarea acestei atingeri nelegitime.
alin.(3) Dispoziţiile prezentului articol se aplică, în mod corespunzător,, şi apărării
dreptului la pseudonim, ales în condiţiile legii.
►NUMELE *Art. 82 şi următoarele → Art.85 NCC
O.G. 41/2003
Acest atribut de identificare ale persoanei fizice, care constă în dreptul omului de a fi
individualizat în familie şi în societate prin cuvintele stabilite conform legii ca având această
semnificaţie.
*Art.82 NCC Dreptul la nume. Orice persoană are dreptul la numele stabilit sau dobândit, potrivit legii.*Art.83 NCC Structura numelui. Numele cuprinde numele de familie şi prenumele.
(reglementează o structură duală a numelui, adică numele de familie + prenumele).
Curs nr. 4
*Art. 84 alin.(2) NCC Dobândirea numelui. prevede că este interzisă înregistrarea de către ofiţerul
de stare civilă a prenumelor indecente, ridicole şi a altora asemenea de natură să afecteze ordinea
publică, bunele moravuri sau interesele copilului, după caz.
● Conţinutul dreptului la nume este dat de prerogativele sau atributele, pe care acest drept i
le conferă titularului său.
1) Dreptul de a purta numele (a folosi).
2) Dreptul de a cere îndreptarea eventualelor greşeli de scriere a numelui în orice caz juridic.
3) Dreptul de a se opune la folosirea fără îndreptare a numelui de către o altă persoană.
18
DREPT CIVIL PERSOANE ►Caracterele juridice ale numelui:
1. Fiind un drept absolut, numele este opozabil erga omnes.
2. Inalienabilitatea nimeni nu poate renunţa la nume şi nici nul poate înstrăina.
3. Numele este imprescriptibil, atât extinctiv (nu se pierde prin neuz), cât şi achizitiv (nu se
dobândeşte prin utilizare îndelungată).
4. Legalitatea toate aspectele privind modificarea, dobândirea sau schimbarea numelui sunt
reglementate de lege.
5. Personalitatea numele nu poate fi exercitat decât personal şi nu prin reprezentant.
6. Unitatea cele 2 componente ale numelui formează o componentă unitară.
7. Universalitatea orice persoană fizică are dreptul la dobândirea şi purtarea numelui stabilit în
condiţiile legale.
►Atribuirea numelui de familie
1. Ipoteza copilului din căsătorie.
2. Ipoteza copilului din afara căsătoriei.
3. Ipoteza copilului născut din părinţi necunoscuţi.
1. Ipoteza copilului din căsătorie
*Art.449 NCC Numele copilului din căsătorie.
(1) Copilul din căsătorie ia numele de familie comun cu al părinţilor săi.
(2) Dacă părinţii nu au un nume comun, copilul ia numele unuia dintre ei sau numele lor
reunite. În acest caz, numele copilului se stabileşte prin acordul părinţilor şi se declară odată cu
naşterea copilului la Serviciul de stare civilă.
(3) Alegerea numelui în această variantă se face de părinţi. Dacă aceştia nu se înţeleg va
decide instanţa de tutelă. Comunică hotărârea rămasă definitivă la Serviciul de stare civilă unde a
fost înregistrată naşterea.
2. Ipoteza copilului din afara căsătoriei
*Art. 450 NCC Numele copilului din afara căsătoriei.
(1) Copilul din afara căsătoriei ia numele de familie al aceluia dintre părinţi faţă de care
filiaţia a fost prima dată stabilită.
Dacă ulterior copilul îşi stabileşte filiaţia şi faţă de cel deal 2lea părinte prin acordul
acestora, copilul poate lua numele celui deal 2lea părinte sau numele lor reunite.
19
DREPT CIVIL PERSOANE Dacă copilul îşi stabileşte filiaţia în acelaşi timp faţă de ambii părinţi, se vor aplica
dispoziţiile *Art. 449 NCC (situaţia copilului din căsătorie).
3. Ipoteza copilului născut din părinţi necunoscuţi
Numele copilului se stabileşte prin dispoziţia primarului oraşului unde a fost găsit copilul
şi sa constatat părăsirea acestuia .
Pentru copiii abandonaţi de mamă în spital, dacă identitatea acesteia nu a fost stabilită în
termen de maxim 36 de zile, numele de familie va fi stabilit tot prin dispoziţia primarului.
► Modificarea numelui de familie
Poate interveni ca urmare a schimbărilor interne în filiaţie (v. Art. 449, 450 NCC) prin
căsătorie şi prin adopţie.
La căsătorie soţii pot hotărî să poarte un nume comun, săşi păstreze numele dinainte de
căsătorie sau să dobândească numele lor reunite
*Art. 282 NCC Alegerea numelui de familie. Viitorii soţi pot conveni să îşi păstreze numele
dinaintea căsătoriei, să ia numele oricăruia dintre ei sau numele lor reunite.
În cazul desfacerii căsătoriei prin divorţ, regula este aceea că soţii vor reveni la numele
purtat anterior căsătoriei totuşi, pentru motive temeinice, instanţa poate decide ca unii dintre soţi săşi
păstreze numele dobândit în timpul căsătoriei.
►ADOPŢIA
În cazul adopţiei cel adoptat va dobândi întotdeauna numele de familie al adoptatorului.
În cazul încetării, desfacerii, anulării sau constatării nulităţii adopţiei se va reveni
întotdeauna la numele purtat înainte de adopţie.
*Art. 470 NCC Efectele asupra rudeniei.
alin.(1) Prin adopţie se stabilesc filiaţia dintre adoptat şi cel care adoptă, precum şi
legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului.
alin.(2) Raporturile de rudenie încetează între adoptat şi descendenţii săi, pe de o
parte, şi părinţii fireşti şi rudele acestora, pe de altă parte.
alin.(3) Când adoptator este soţul părintelui firesc sau adoptiv, legăturile de rudenie
ale adoptatorului încetează numai în raport cu părintele firesc şi rudele părintelui firesc care nu este
căsătorit cu adoptatorul.
20
DREPT CIVIL PERSOANE►Schimbarea numelui de familie pe cale administrativă:
a) Numele este format din expresii indecente, ridicole, transformat prin
traducere sau în orice alt mod.
b) Când persoana care solicită schimbarea numelui a folosit în exercitarea
profesiei numele pe care doreşte să îl obţină şi face această dovadă.
c) Când din neatenţia ofiţerilor de stare civilă sau ca urmare a
necunoaşterii reglementărilor legale în materie, au fost efectuate
menţiuni greşite în registrele de stare civilă sau au fost eliberate
certificate de stare civilă, iar în baza acestora alte acte ulterioare.
d) Când solicitantul poartă un nume de provenienţă străină şi solicită să
poarte un nume românesc.
e) Când părinţii şiau schimbat numele pe cale administrativă şi copiii
solicită să poarte acelaşi nume cu al părinţilor.
f) Când solicitantul are un prenume specific sexului opus.
g) Când solicitantul şia schimbat sexul şi solicită să poarte un nume
corespunzător.
● Procedura:.
• Persoana interesată va depune o cerere însoţită de actele doveditoare la serviciul public
comunitar local. Cererea va fi soluţionată de către serviciul public comunitar judeţean.
● Particularităţi:
1) Dacă se solicită schimbarea numelui comun pe care soţii sau învoit să îl poarte în timpul
căsătoriei va fi necesar şi consimţământul celuilalt soţ în formă autentică.
2) Dacă este vorba despre un minor care a împlinit 14 ani, cererea va fi semnată şi de către
acesta.
Orice persoană interesată, care se consideră vătămată de admiterea cererii de schimbare a
numelui poate să facă opoziţie la cererea de schimbare a numelui, în termen de 30 de zile de la
publicarea acesteia.
Efectele schimbării numelui pe cale administrativă care se extind şi asupra celorlalţi membri
ai familiei.
Persoana căreia i sa respins cererea de schimbare a numelui pe cale administrativă, poate să
facă o nouă cerere dacă au intervenit motive noi.
21
DREPT CIVIL PERSOANE►Retranscrierea numelui de familie
Art. 20 Ord. 41/2003 prevede:
Persoana al cărui nume de familie sau prenume a fost înregistrat în actele de stare civilă,
tradus în altă limbă decât cea maternă sau cu ortografia altei limbi, poate solicita înscrierea prin
menţiune pe aceste acte a numelui sau prenumelui retradus sau cu ortografia limbii materne
Cererea de retranscriere se depune la serviciul public în păstrarea căruia se află registrele de
stare civilă.
Dacă soţii au un nume comun, efectele aprobării cererii se extind şi asupra celuilalt soţ, dacă
acesta îşi dă consimţământul.
Dispoziţia primarului prin care se respinge cererea de retranscriere poate fi atacată la
instanţa de contencios administrativ.
►PRENUMELE este acea parte a numelui unei personae fizice, compusă din unul sau mai
multe cuvinte cu sau fără înţeles, care individualizează persoana în raporturile de familie şi
împreună cu numele de familie în societate.
Prenumele se stabileşte în momentul declarării naşterii.
! Regulile de la schimbarea şi retranscrierea numelui se aplică şi prenumelui fără nicio
derogare.
►PSEUDONIMUL este un nume voluntar ales de persoana fizică pentru a desfăşura
anumite activităţi (literare, ştiinţifice, artistice), fiind un drept personal nepatrimonial.
Pseudonimul este garantat şi ocrotit în conţinutul:
*Art. 254 NCC Apărarea dreptului la nume. (1) Cel al cărui nume este contestat poate să
ceară instanţei judecătoreşti recunoaşterea dreptului său la acel nume.
(2) De asemenea, cel care este lezat prin uzurparea, în tot sau în parte, a numelui său
poate să ceară oricând instanţei judecătoreşti să dispună încetarea acestei atingeri nelegitime.
(3) Dispoziţiile prezentului articol se aplică, în mod corespunzător, şi apărării dreptului
la pseudonim, ales în condiţiile legii.
►PORECLA este un apelativ pe care în general anturajul îl atribuie unei persoane întro
manieră constantă şi publică. Spre deosebire de pseudonim, care este ales de către persoana fizică,
porecla este atribuită acesteia de alte persoane.
Din punct de vedere juridic, singurul domeniu unde porecla are relevanţă îl constituie
cazierul judiciar.
22
DREPT CIVIL PERSOANE
►Protecţia juridică a numelui *Art. 252; 254; 257 NCC
● Încălcarea dreptului la nume poate fi încălcat prin următoarele 2 modalităţi:
1) Uzurparea de către un terţ
2) Utilizarea abuzivă
1) Utilizarea de către un terţ constituie portul fără drept al numelui de familie, pe care o
altă persoană la dobândit în condiţiile legii.
Numele a fost dobândit în condiţiile legii dacă există o posesie constantă a sa, prelungită,
loială, continuă şi notorie.
Dreptul de a acţiona împotriva persoanei uzurpatoare aparţine oricărui membru al familiei.
Problema uzurpării numelui se pune în cazul numelor ilustre ale unor personalităţi din
diferite domenii.
Acţiunea în instanţă formulată de către purtătorul legitim al numelui este una ”în
contestaţie de stat”, prin care i se contestă terţului dreptul de a purta acel nume şi se solicită
instanţei săi interzică pe viitor purtarea numelui uzurpat şi eventual rectificarea actelor de
stare civilă.
Acţiunea prin care se solicită încetarea uzurpării este admisibilă, atât în situaţia în care
uzurparea este totală, cât şi atunci când uzurparea este parţială.
2) Utilizarea abuzivă a numelui se întâlneşte în situaţia în care un scriitor sau producător
de film atribuie un anumit nume personajelor sale.
Utilizarea abuzivă constituie un delict civil şi este sancţionată ca atare în condiţiile
*Art. 253 NCC, care conferă persoanei vătămate dreptul la o acţiune în responsabilitate.
Prejudiciul creşte prin utilizarea abuzivă şi este unul moral.
Titularul acţiunii va trebui să dovedească intenţia uzurpatorului, precum şi riscul prevenirii
unei confuzii între persoana sa şi personajul cărţii sau filmului.
Utilizarea abuzivă a numelui este posibilă în domeniul comercial, al dreptului afacerilor sau
în cazul profesiilor liberale.
►Folosirea şi protecţia numelui în comerţ
Orice comerciant trebuie să se identifice în circuitul comercial printro firmă, astfel că
persoana fizică este identificată prin nume.
23
DREPT CIVIL PERSOANEFirma este un bun incorporal, element al fondului de comerţ.
Legea 26/1990 privind Registrul comerţului, stabileşte în concret pentru fiecare tip de
persoană juridică, modalităţile de dobândire a firmei.
►Elaborarea actelor normative
Acest tip de creare a dreptului cuprinde 2 aspecte:
1. Teoretică sau ştiinţifică
2. Tehnică
1. Latura teoretică se referă la conceptul de activitate normativă, competenţa
normativă, fazele elaborate ale dreptului şi principiile normative.
Organele de stat care au competenţe în ceea ce priveşte elaborarea actelor normative,
sunt numite organe legiuitoare.
Trebuie să existe un echilibru între reflectarea şi reglementarea realităţii şi fondul şi
forma de exprimare a legii.
Există un raport de implicare reciprocă, adică fondul reglementării este redat întro
anumită formă de exprimare, care în limbajul uzual = textul legii.
2. Tehnica juridică şi legislativă
♦ Tehnica juridică este un ansamblu de metode, procedee, mijloace utilizate de organele
de stat cu competenţă normativă în procesul de elaborare şi aplicare a actelor normative.
♦ Tehnica legislativă
Sau formulat diferite opinii în literatura de specialitate, însă legiuitorul român precizează
că tehnica legislativă asigură sistematizarea, unificarea şi coordonarea legislaţiei astfel, prin
intermediul normelor de tehnică legislativă sunt definite părţile constitutive, structura şi forma
unui act normativ.
► Etapele tehnicii de elaborare a actelor normative
!!! Cel mai important act normativ este LEGEA.
● Etapele procesului de adoptare a legii:
1. Iniţierea legislativă
2. Dezbaterea proiectului de lege
3. Promulgarea legii
4. Publicarea legii
24
DREPT CIVIL PERSOANE 1) Iniţierea legislativă
Au drept de iniţiativă legislativă Guvernul, Parlamentul, senatorii şi deputaţii, cetăţenii
(minim 5000 de semnatari).
Înainte de a fi supuse dezbaterii, trebuie să fie avizate de Consiliul legislativ.
Dezbaterea proiectelor de lege se realizează în plenul Camerelor Parlamentului.
2) Dezbaterea începe cu o expunere de motive făcute proiectelor de lege, de iniţiatorul
proiectului de lege şi cu raportul Camerei care a analizat proiectul.
După aceasta, proiectul este supus dezbaterii, discuţiilor.
După dezbatere se trece la votare şi adoptarea proiectului de lege.
3) Promulgarea este specifică legii şi aparţine Preşedintelui.
Este actul prin care Şeful Statului autentifică textul legii, adică constată şi atestă
regularitatea adoptării sale.
În cazul în care autentifică legea, Preşedintele este obligat să o promulge la cel mult 30
de zile de la primire.
4) Publicarea este strâns legată de intrarea ei în vigoare şi anume, 3 zile.
!!! Data la care se face publicarea actului normativ este foarte importantă pentru că în
funcţie de aceasta se stabileşte şi data de intrare în vigoare a legii.
►Părţile constitutive ale actelor normative
1. Titlu.
2. Preambul, dacă este cazul.
3. Formula introductivă.
4. Partea dispozitivă.
5. Formula de atestare a autenticităţii actului.
25
DREPT CIVIL PERSOANECurs nr. 5
Spre exemplu, numele persoanei fizice se regăseşte în mod obligatoriu în denumirile
societăţilor în nume colectiv şi a societăţilor în comandită simplă. Servind la identificarea persoanei
juridice, denumirea nu poate fi înstrăinată decât odată cu fondul de comerţ.
► Folosirea profesională a numelui
Această problemă se pune în cazul persoanelor fizice care exercită o profesie liberală (medic,
avocat, notar, arhitect etc.).
Prin legile speciale, se stabilesc regulile concrete de organizare şi exercitare a profesiei,
precum şi de stabilire a denumirii.
DOMICILIUL ŞI REŞEDINŢA
Domiciliul *Art. 87 NCC stabileşte că domiciliul unei persoane fizice este acolo unde
aceasta declară că îşi are locuinţa statornică şi principală.
►Importanţa juridică a domiciliului
În materia capacităţii civile spre exemplu, cetăţenii străini şi apatrizii care nu au domiciliul
sau reşedinţa în România, nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.
În materie succesorală, locul deschiderii succesiunii este ultimul domiciliu al defunctului.
●Caractere juridice:
1. Stabilitatea este trăsătura esenţială a domiciliului, trăsătură care deosebeşte domiciliul de
reşedinţă.
2. Unicitatea persoanele fizice române pot avea potrivit Ordonanţei 97/2005 doar un
singur domiciliu.
Unicitatea domiciliului nu împiedică în niciun fel schimbarea acestuia în mod liber.
3. Obligativitatea în privinţa domiciliului există şi un interes general al societăţii, motiv
pentru care, acest element de identificare este obligatoriu.
Ca atribut de identificare, domiciliul prezintă interes nu doar pentru dreptul civil, ci şi pentru
alte ramuri de drept cum ar fi: Drept administrativ, Drept constituţional, Drept fiscal.
26
DREPT CIVIL PERSOANE►Felurile domiciliului:
1) Domiciliul de drept comun sau voluntar
2) Domiciliul legal
3) Domiciliul profesional
4) Domiciliul convenţional sau ales
1) Domiciliul de drept comun este acela unde persoana fizică declară că îşi are locuinţa.
• presupune întrunirea a 2 elemente:
1. un element obiectiv existenţa unei locuinţe.
2. un element subiectiv intenţia de a avea în acel loc locuinţa statornică şi principală.
● Stabilirea domiciliului se face prin dovedirea unui titlu locativ.
Exemplu: contractul de vânzarecumpărare, contractul de închiriere.
2) Domiciliul legal este acel tip de domiciliu stabilit de lege pentru anumite categorii de
persoane, ca măsură de protecţie.
1.Domiciliul legal al minorului este stabilit la:
părinţii săi
părintele la care locuieşte statornic
părintele desemnat de instanţa de tutelă
alte persoane decât părinţii desemnate de asemenea, tot de către instanţa de tutelă
instituţia sau familia la care minorul este dat în plasament
dacă nu avem părinţi, la tutore
2. Pentru persoanele dispărute, domiciliul este:
la curator, dacă sa stabilit o curatelă asupra bunurilor şi curatorul este îndreptăţit să şi
reprezinte pe cel dispărut.
3. Cei chemaţi la succesiune au domiciliul la custodele sau curator, în măsura în
care acesta este îndreptăţit să îi şi reprezinte.
Dovada domiciliului legal se face în mod identic cu dovada domiciliului de drept
comun, adică cu cartea de identitate sau dacă acest lucru nu este posibil, prin orice mijloc de probă.
Schimbarea domiciliului legal se face odată cu schimbarea domiciliului voluntar al
persoanei care exercită ocrotirea.
27
DREPT CIVIL PERSOANE3) Domiciliul profesional *Art. 96 NCC
Cel care exploatează o întreprindere are domiciliul şi la locul situării acelei întreprinderi,
în tot ceea ce priveşte obligaţiile patrimoniale care sau născut sau urmează să se execute în acel loc.
4) Domiciliul ales sau convenţional (faptic este o adresă) *Art. 97 NCC
Este acel domiciliu ales de către părţile unui act juridic în vederea executării actului în
acel loc sau pentru comunicarea actelor de procedură în eventualitatea unui litigiu.
Domiciliul convenţional poate fi stabilit prin actul juridic sau printro convenţie separată.
Efectul domiciliului convenţional este unul relativ, adică este valabil doar între părţi şi doar
pentru actul juridic respectiv.
►REŞEDINŢA Art. 88; 90 NCC
*Art. 88. NCC Reşedinţa. Reşedinţa persoanei fizice este locul unde îşi are locuinţa secundară.
!!! Persoana fizică română nu poate avea în acelaşi timp decât o singură reşedinţă.
*Art. 90. NCC Prezumţia de domiciliu. (1) Reşedinţa va fi considerată domiciliu când acesta nu
este cunoscut.
(2) În lipsă de reşedinţă, persoana fizică este considerată că domiciliază la locul ultimului
domiciliu, iar dacă acesta nu se cunoaşte, la locul unde acea persoană se găseşte.
● Caractere juridice:
1. Temporară (o deosebeşte de domiciliu)
2. Facultativă
Menţiunea cu privire la reşedinţă se va trece în acte la solicitarea persoanei, iar ca durată de
timp nu poate depăşi un an de zile.
STAREA CIVILĂ
Definiţie: Starea civilă reprezintă acel mijloc de individualizare a persoanei fizice, prin
reunirea unor calităţi personale, cărora legea le conferă această semnificaţie.
Starea civilă este un atribut de identificare complex, cu ajutorul căruia persoana fizică este
identificată în familie şi în societate.
28
DREPT CIVIL PERSOANE !!! Ca atribut de identificare, starea civilă conferă persoanei fizice următoarele atribute:
1. posibilitatea de a se individualiza prin starea civilă.
2. posibilitatea de a pretinde să fie individualizată prin starea civilă.
3. posibilitatea de a recurge la forţa de constrângere a statului, în cazul încălcării
acestui drept subiectiv.
Calităţile care compun starea civilă trebuie să aibă un caracter de stabilitate şi să nu
poată fi modificate decât în condiţiile legii.
În principal, starea civilă este reglementată în Codul Civil şi în Legea 119/1996 cu
privire la actele de stare civilă.
Fiind o instituţie juridică complexă, nu se identifică cu mijloacele de identificare ale
persoanei fizice (numele, domiciliul, capacitatea civilă), dar există între ele o interdependenţă
necesară.
► Folosinţa stării civile sau posesia de stat
!!!Constă în întrunirea a 3 elemente:
1. Nomen serveşte la identificarea persoanei fizice prin purtarea numelui, care corespunde
stării civile pe care o are.
2. Tractatus individualizează persoana fizică prin considerarea de către ceilalţi, ca fiind
persoana căreia îi aparţine starea civilă de care se prevalează (adică pe care o foloseşte).
3. Fama are semnificaţia recunoaşterii în familie şi în societate a faptului că starea civilă de
care se prevalează o persoană fizică este cea care îi aparţine şi de drept. (corespunde situaţia faptică
cu cea din acte).
● Posesia de stat produce efectele prevăzute de lege dacă este: • continuă
• paşnică
• publică
• neechivocă
Posesia de stat dă naştere unei prezumţii relative, adică o prezumţie care poate fi
completată cu alte mijloace de probă sau dimpotrivă, poate fi răsturnată prin proba contrară.
29
DREPT CIVIL PERSOANE !!! Dacă folosinţa stării civile este conformă cu un act de stare civilă, prezumţia la care
dă naştere este una absolută.
►Caracterele juridice ale stării civile:
1. este opozabilă erga omnes (drept subiectiv absolut)
2. inalienabilă
3. imprescriptibilă extinctiv şi achizitiv
4. personală
5. universală
6. indivizibilă, adică persoana fizică are una şi aceeaşi stare civilă la un moment dat, în raport
cu orice alte subiecte de drept.
Trebuie să avem în vedere ansamblul calităţilor personale care formează starea civilă, privite
ca un tot unitar.
► Înregistrările de stare civilă
Definiţie: Înregistrările de stare civilă sunt acele operaţiuni de consemnare în registrele de
stare civilă a actelor şi faptelor de stare civilă, precum şi a altor elemente prevăzute de lege care se
efectuează în condiţiile stabilite de lege şi de către persoane sau autorităţi anume desemnate în acest
scop.
● Înregistrările de stare civilă sunt de 2 feluri:
1. Întocmire (la naştere, căsătorie şi deces).
2. Înregistrări sub forma înscrierilor marginale pe actele de stare civilă, care se efectuează în
toate cazurile de modificare a stării civile.
►Autorităţile, persoanele cu atribuţii de stare civilă
1) Consiliile judeţene, locale.
2) Primăria locului de coborâre sau debarcare, în cazul în care naşterea sau decesul au
avut loc în tren, pe o navă sau aeronavă în timpul unei călătorii în interiorul ţării.
3) Comandantul navei, dacă naşterea, căsătoria sau decesul au loc în afara graniţelor
ţării.
30
DREPT CIVIL PERSOANE4) Comandantul aeronavei pentru naşterea sau decesul petrecut pe o aeronavă în
timpul uneii călătorii în afara graniţelor ţării.
5) Reprezentanţii diplomatici şi cei consulari ai României în privinţa cetăţenilor
români aflaţi în străinătate şi în privinţa apatrizilor.
Registrele de stare civilă se completează în dublu exemplar. Primul se va păstra la Consiliul
Local (Serviciul de evidenţă) sau primărie, iar cel deal 2lea exemplar la Consiliul Judeţean.
!!! Se completează manual, în limba română, obligatoriu cu cerneală neagră.
Curs nr. 6
Reguli aplicabile înregistrărilor de stare civilă
• Înregistrările de stare civilă se fac pe baza declaraţiilor personale scrise sau verbale ale
persoanei interesate.
• În privinţa înregistrărilor de stare civilă va fi aplicabilă regula: eroarea comună valorează drept.
• Pe baza înregistrărilor de stare civilă se vor elibera certificatele de stare civilă.
• Activitatea referitoare la înregistrările de stare civilă se desfăşoară sub control judiciar.
Important pentru examen!!!
►Acţiunile de stare civilă
Definiţie: Acţiunile de stare civilă cererile de chemare în judecată, care au ca obiect elemente
ale stării civile.
► Clasificare:
I. În funcţie de obiectul sau finalitatea lor:
1. Acţiunile în reclamaţie de stat
2. Acţiunile în contestaţie de stat
3. Acţiunile în modificare de stat
31
DREPT CIVIL PERSOANE1. Acţiunile în reclamaţie de stat prin aceste acţiuni se urmăreşte obţinerea unei alte stări
civile decât aceea, pe care o avea persoana solicitantă la data formulării acţiunii.
Exemple: • Acţiunea în stabilirea maternităţii.
• Acţiunea în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei.
2. Acţiunile în contestaţie de stat sunt acele acţiuni prin care se urmăreşte înlăturarea unei
stări civile pretins nereale şi înlocuirea ei cu o stare civilă conformă cu realitatea.
Ex: • Acţiunea în anularea căsătoriei.
• Acţiunea în anularea adopţiei.
• Acţiunea în nulitatea recunoaşterii voluntare de filiaţie.
3. Acţiunile în modificare de stat urmăresc înlăturarea unui element de stare civilă
aparent nereal şi înlocuirea sa cu unul corespunzător realităţii.
Astfel de acţiuni vor produce efecte numai pentru viitor.
II. În funcţie de sfera persoanelor îndreptăţite să le exercite
1. Acţiuni care pot fi formulate numai de către titularul stării civile, nu şi de către
alte persoane.
Ex.: • Acţiunea de divorţ.
• Acţiunea în anulabilitatea căsătoriei.
2. Acţiuni care pot fi intentate de către titularul stării civile, reprezentantul său
legal şi procuror.
Ex. : • Acţiunea în stabilirea maternităţii şi a paternităţii
3. Acţiuni care pot fi intentate de către titularul stării civile, dar şi de alte persoane
prevăzute de lege.
Ex.: • Acţiunea în tăgada paternităţii copilului din căsătorie.
4. Acţiuni care pot fi pornite de către orice persoană interesată.
Ex.: • Acţiunea în nulitatea absolută a căsătoriei sau adopţiei.
32
DREPT CIVIL PERSOANEIII. În funcţie de corelaţia acţiunilor cu prescripţia extinctivă
1. Acţiuni imprescriptibile
Ca regulă, acţiunile de stare civilă, fiind acţiuni nepatrimoniale, regula este aceea a
imprescriptibilităţii.
2. Acţiuni prescriptibile
Ex.: • Acţiunea în tăgada paternităţii
• Acţiunea în anulabilitatea căsătoriei
► Efectele hotărârilor judecătoreşti, prin care se soluţionează acţiuni de stare civilă
Efectele acestor hotărâri se produc erga omnes, adică atât faţă de persoanele interesate, care
au promovat respectiva acţiune, cât şi faţă de terţi.
►Actele de stare civilă
Definiţie: Actele de stare civilă sunt acele înscrisuri autentice, prin care se dovedeşte naşterea,
căsătoria şi decesul.
► Natura juridică a actelor de stare civilă este una mixtă: atât de drept civil, cât şi de
drept administrativ.
Ca orice alt act juridic şi sintagma ”acte de stare civilă” are 2 înţelesuri:
1. operaţiune juridică
2. instrument probator
Actele de stare civilă sunt consemnate în registrele de stare civilă, de către autorităţile
îndreptăţite, în condiţiile legii.
► Reconstituirea şi întocmirea ulterioară a actelor de stare civilă
Actele de stare civilă se reconstituie în următoarele situaţii:
1. Registrele de stare civilă au fost pierdute sau distruse în tot sau în parte.
2. Actul de stare civilă a fost întocmit în străinătate şi nu poate fi procurat certificatul sau
extrasul de pe acest act.
Întocmirea ulterioară a actelor de stare civilă are loc în următoarele situaţii:
33
DREPT CIVIL PERSOANE1. Întocmirea actului de naştere sau de deces a fost omisă sau refuzată, deşi au fost depuse
actele necesare întocmirii acestora.
2. Întocmirea actului de căsătorie a fost omisă sau refuzată, deşi a fost luat consimţământul
soţilor.
Anularea, modificarea , completarea, rectificarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor
de pe acestea se pot face numai în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
*Art. 100 NCC şi Legea 119/1996 cu privire la actele de stare civilă.
1) Anularea actelor de stare civilă şi menţiuni poate fi cerută în următoarele situaţii:
1. Actul de stare civilă a fost întocmit întrun registru necorespunzător.
2. Pactul sau actul de stare civilă înregistrat nu există.
3. Menţiunea a fost înscrisă cu un text greşit.
4. Menţiunea a fost înscrisă pe un alt act de stare civilă.
5. Nu au fost respectate prevederile legale la întocmirea actului de stare civilă.
2) Modificarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor poate interveni în următoarele situaţii:
1. Înscrierea recunoaşterii sau stabilirii ulterioare a filiaţiei.
2. Înscrierea adopţiei, a anulării sau desfacerii acesteia.
3. Înscrierea divorţului, anulării sau desfacerii căsătoriei.
4. Înscrierea schimbării pe cale administrativă a numelui sau prenumelui.
5. Înscrierea schimbării sexului.
6. Înscrierea acordării sau pierderii cetăţeniei române.
3) Rectificarea şi completarea actelor şi a menţiunilor.
→ Prin acestea se înţelege, îndreptarea unor erori materiale comise cu prilejul înregistrărilor de stare
civilă.
→ Justificarea acestor operaţiuni, este aceea de a înlătura orice neconcordanţe între actele de stare
civilă şi situaţiile faptice.
→ Operaţiunile se fac la cererea persoanei interesate sau din oficiu, de către primarul unităţii
administrativteritoriale, care are în păstrare registrul de stare civilă.
34
DREPT CIVIL PERSOANE→Completarea actelor sau a menţiunilor are ca obiect întregirea actului, cu menţiunile omise la
întocmirea iniţială.
!!! Cele discutate anterior despre anulare, modificare, rectificare, completare se aplică doar
actelor de stare civilă şi a certificatelor în privinţa cărora sunt aplicabile reguli administrative.
Actele de stare civilă sunt în registru şi certificatele (extras unic) se eliberează în baza actelor din
registru.
► Reguli administrative de procedură
→ Competenţa soluţionării oricăror aspecte referitoare la anulare, modificare, rectificare,
completare aparţine Judecătoriei în a cărei rază teritorială este situat domiciliul petiţionarului.
→ Dacă solicitantul este cetăţean străin sau cetăţean român cu domiciliul în străinătate, va fi
competentă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti.
→ Instanţa poate fi sesizată, de către orice persoană interesată inclusiv, de către funcţionarii din
serviciul de stare civilă.
→ Astfel de acţiuni se vor judeca cu ascultarea în mod obligatoriu a concluziilor procurorilor.
►Proba stării civile
→ Starea civilă se probează în primul rând cu actele de stare civilă, iar apoi cu certificatele eliberate
pe baza acestor acte.
→ În situaţia în care o astfel de probă nu este posibilă, se vor utiliza şi alte mijloace de probă:
• înscrisuri
• martori
• prezumţii
Conform *Art. 103 NCC, starea civilă se poate dovedi prin orice mijloc de probă în următoarele
situaţii:
1. Dacă nu au existat registre de stare civilă.
2. Dacă registrele au fost pierdute sau distruse, în tot sau în parte.
3. Nu este posibilă procurarea din străinătate a certificatului de stare civilă sau a unui extras de pe
acesta.
35
DREPT CIVIL PERSOANE!!! În situaţiile în care se urmăresc alte efecte patrimoniale sau nepatrimoniale decât cele de
stare civilă, aceasta poate fi dovedită prin orice mijloace de probă, nu doar cu actele de stare
civilă.
Mijloace de ocrotire
Ocrotirea persoanei fizice prin mijloace de drept civil
(tutela, curatela, punerea sub interdicţie)
Mijloacele de ocrotire vizează acele categorii speciale de persoane, care nu îşi pot administra
singure bunurile sau, nu îşi pot proteja interesele datorită vîrstei, stării de sănătate mintale sau altor
situaţii deosebite.
♦ Categoriile de persoane ocrotite prin mijloace de drept civil sunt:
• minorii
• alienaţii şi debilii mintali
• persoanele aflate în anumite situaţii speciale
► Ocrotirea minorului
→ Ocrotirea minorului se realizează în principal şi ca regulă, prin intermediul autorităţii
părinteşti.
→ Ocrotirea minorului este reglementată în Codul Civil (NCC) şi în Legea 272/2004 privind
protecţia şi promovarea drepturilor copilului.
► Autoritatea părintească este guvernată de următoarele principii:
1. Drepturile părinteşti se exercită doar în interesul copilului.
2. Autoritatea părintească aparţine în mod egal ambilor părinţi.
3. Conţinutul autorităţii părinteşti este acelaşi, indiferent că este vorba despre copii minori
din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi.
4. Între părinte şi copil, trebuie să existe independenţă patrimonială; adică părintele nu are
niciun drept asupra bunurilor copilului şi nici copilul asupra bunurilor părinţilor, în afară de dreptul
la moştenire şi la întreţinere.
36
DREPT CIVIL PERSOANE◙ Există situaţii în care, autoritatea părintească poate fi exercitată doar de către un singur
părinte.
1. În cazul divorţului, dacă instanţa a stabilit că există motive întemeiate şi este în
acord cu interesul copilului.
2. În cazul copilului din afara căsătoriei al cărui părinţi nu convieţuiesc
împreună şi instanţa de tutelă a hotărât exercitarea autorităţii părinteşti doar de
către un singur părinte.
3. Când părinţii sau înţeles în acest sens, iar instanţa de tutelă şia dat acordul.
♦Conţinutul autorităţii părinteşti are 2 laturi: 1. o latură personală
2. o latură patrimonială
1. Latura personală se referă la creşterea, sănătatea, dezvoltarea fizică, psihică şi emoţională
a copilului, la învăţarea şi pregătirea sa profesională.
2. Latura patrimonială constă în administrarea bunurilor şi reprezentarea minorului în actele
juridice până la vârsta de 14 ani.
!!! Sancţiunea aplicabilă părinţilor pentru neexercitarea corespunzătoare a autorităţii
părinteşti, este aceea a decăderii din drepturile părinteşti.
Ca regulă generală, autoritatea părintească încetează la împlinirea vârstei de 18 ani sau
mai devreme - pentru minorul care se căsătoreşte înainte de împlinirea vârstei de 18 ani), precum şi
în cazurile în care înainte de împlinirea acestei vârste se impune instituirea tutelei.
►Tutela minorului
Definiţie: Tutela mionorului reprezintă acel mijloc juridic de ocrotire a minorului lipsit de
ocrotirea părintească care se instituie în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege.
Cazurile de instituire a tutelei
37
