Anul V, Serie Nouă - Nr. 144 (179), 12 Pagini, Preţ: 2 lei, Perioada: 16 - 22 iulie 2010

Cuvânt către Neamul Românesc: „Părinţii şi Ţara nu se vorbesc de rău!“Săptămânal regional de atitudine şi cultură

Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş, Sibiu

*actualizat în fi ecare luni

Săptămânalul regional de atitudine şi cultură numărul 1,

Condeiul ardelean, îl puteţi achiziţiona prin

Poşta Română (abonamente) şi la vânzare liberă din:

Judeţul Mureş - Chioşcurile Symetria Târgu-Mureş, Luduş,

Târnăveni, Sovata, Ungheni, Cristeşti

Judeţul Braşov - Chioşcurile Roşii Braşov, Săcele, Codlea, Râşnov, Zărneşti, Predeal - Chioşcurile Pres Com Braşov, Făgăraş, Săcele,

Rupea, Feldioara

Judeţul Covasna - Chioşcurile H-Press Sfântu-Gheorghe, Târgu-Secuiesc, Covasna, Baraolt - Chioşcurile Adrimar Sfântu-Gheorghe, Covasna, Întorsura-Buzăului - Chioşcurile Pres Com Sfântu-Gheorghe

7

Pr. Gheorghe Oană (Subcetate, judeţul Harghita)

În procesul Mântuitorului Iisus Hristos găsim acest citat: „Eu am vor-bit pe faţă lumii, am vorbit în sinago-gă şi în templu unde se adună toţi iu-deii, şi nimic nu am vorbit în ascuns; şi zicând El aceasta unul din slujitorii care erau de faţă i-a dat o palmă lui Iisus zicând: «Aşa răspunzi tu Arhie-reului?». Iisus i-a răspuns: «Dacă am vorbit rău dovedeşte că este rău, iar dacă am vorbit bine, de ce mă baţi?»”. Studiile de specialitate afi rmă că economia adevărată se bazează pe

nevoi, nu pe profi t, iar această ma-ximă este mai valabilă în perioadă de criză. Această viziune economică este corectă, inclusiv din punct de vedere teologic - premisă că sistemul slujeşte oamenilor, nu invers. Astfel, o eventuală contestare a celebrei ex-presii „Slujim lui Dumnezeu, slujim oamenilor” s-ar putea numai izgonin-du-L pe Dumnezeu dintr-un sistem al cărui interes este să îşi subordoneze voinţa oamenilor, răpindu-le treptat toate drepturile fără a le oferi nimic în schimb (Să trăiţi bine!?). Obligativitatea sacrifi ciului sub pretextul solidarităţii reprezintă un pă-cat din punct de vedere teologic şi un

ABUZ din punct de vedere social. Nu poate cere solidaritate călăul victimei. În mod cert, obligativitatea aceasta re-prezintă o crimă împotriva umanităţii. Atunci când se pleacă de la premisa etică şi religioasă a respectării valorii vieţii şi a demnităţii umane, rezisten-ţa în faţa unui asemenea abuz trebuie să conducă la justa restaurare a unei societăţi. Într-o ordine socială care acordă omului respectul cuvenit, op-ţiunea sacrifi ciului, a solidarităţii este una liberă şi necondiţionată, axată pe sentimentul de compătimire. Nimeni nu se poate pretinde artizanul păcii sociale, în fapt, când în fond reprezin-tă o sursă generatoare de confl ict. Nu

poate chema la solidaritate socială cel care nu este victimă. (ex.: Sindicatul Solidaritatea din Polonia). Este drept că o societate real-mente creştină nu se poate naşte din resentimente, ci din sfi nţenie. Dar, oare, sfi nţenia nu e o formă de revol-tă împotriva păcatului? Din punct de vedere social sfi nţenia este prin de-fi niţie proactivă (ex.: Maica Tereza îngrijea bolnavii în India. A venit un american, şi zice: pentru un milion de dolari n-aş face aşa ceva. Ea zice: pentru un milion de dolari nici eu nu aş face, fac pentru Dumnezeu). Toţi sfi nţii visează la instaurarea unei ordini sociale care să respecte cu

adevărat principiile şi valorile morale şi creştine, în detrimentul uneia care susţine în mod fals dreptul la păcat. Era creştină a început cu Mân-tuitorul Iisus, cu sângele lui curs pe Sfânta cruce pentru izbăvirea umani-tăţii, pentru mântuirea noastră, şi s-a consolidat cu sângele sfi nţilor care au murit pentru credinţă. (O întrebare care rămâne în istorie: De ce Hristos a murit vertical pe cruce? Pentru că n-a vrut să moară orizontal. A vrut să fi e vertical şi-n moarte, şi să-i spună omului, pe care l-a creat vertical, ca prin verticalitate în viaţă să transceadă prin moarte în sfi nţenie, în mântuire.)

(continuare în pagina 3)

De ce mă baţi?(Ioan 18, 23)

Precum pictorul Apelles, din Antichitate, nu lăsa să treacă o zi fără să tragă o linie (nulla dies sine linea), adică fără să deseneze, tot astfel zeloşii şi neobosiţii luptători pentru cauza autonomiei secuieşti, nu lasă să treacă o zi fără să nu gân-dească şi chiar să înfăptuiască ceva pentru atingerea acestui înalt dezi-derat, pe care Csapo Joszef, unul dintre întemeietorii Consiliului Na-ţional Secuiesc (CNS), îl considera „un drept divin”! Cum s-ar zice, de autonomia secuilor s-ar fi ocu-pat chiar Dumnezeu, atunci când a creat lumea. Nu cred, însă, să fi existat, pe vremea aceea, vreun se-cui prin preajma Sa care să susţină acest „drept divin”. Mai pământean, Fodor Imre, de-venit preşedinte al CNS, a lăsat-o ceva mai moale, susţinând doar că „autonomia secuiască a existat de 500 de ani”!

(continuare în pagina 6)

Nulla dies Nulla dies sine sine

autonomia!autonomia! prof. Ilie Şandru

(Topliţa)

3 7Nu-i prost cel care

mănâncă șapte pâini, ci acela

care i le dă!

Trebuie să

continuăm!

Tuturor celor care poartă numele Sfântului Prooroc

Ilie Tesviteanul,le dorim multă sănătate

şi un sincerLa Mulţi Ani!

În perioada 18-20 iulie 2010, în municipiul harghitean Topliţa Română au loc, concomitent, zilele oraşului şi cele prin care este

omagiat primul Patriarh al României, Dr. Elie Miron Cristea

2 Anul V, Serie Nouă - Nr. 144 (179) Social - Politic

Articolul 1 din Constituţie: România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

Săptămânal regional de atitudine ºi cultură

Colaboratoriprof. univ. dr. Petre Ţurleadr. Mircea Dogarudr. Ioan Lăcătuşudr. Gheorghe Funardr. Gheorghe Olteanudr. Vlad Hogeadr. Mircea Frenţiu dr. Mircea Măraning. Nicolae Dorofteiav. Ioan Solomonprof. Ilie Şandruprof. Ligia Dalila Ghineaprof. Vasile Stancuprof. Rodica Pârvanprof. Doru Dobreanuprof. Mircea Bodnariprof. Alexandru Ciubîcăprof. Mihaela Vatamanu Alexandrescuprof. Georgeta Ciobotăprof. Sanda Romana Feldioreanprof. ing. Adrian Moisoiuprof. ing. Maria PeligradPr. Prot. Florin TohăneanPr. psh. Nicolae FloroiuPr. Ioan Ovidiu MăciucăPr. Cristian Vlad IrimiaPr. Iustin GârleanuPr. Nicolae BotaPr. Constantin IacobPr. Adrian StoianPr. Ioan Tămaş Lazăr LădariuConstantin MustaţăMatei SchinteieDan TanasăMihai HorgaErich Mihail Broanăr

Responsabilitatea juridică pentru conţinutul articolelor publicate revine autorilor (art. 206 C.P.).

E-M

ail:

info

@co

nd

eiu

lard

ele

an

.ro

Fondat în 2006Fondat în 2006Director fondator Doru Decebal Feldiorean

Director general Violeta Elena Caţa

Redactori Adrian Teacă Andrei Mihai Braşoveanu Tehnoredactare (DTP) Bódi Szilamér János

Corectură Claudia Otilia KardaTiparul executat la:Intact SA Bucureşti

Redacţia:Str. Lăcrămioarei, Nr. 18, Bl. 42, Sc. C, Ap. 1, Sfântu-Gheorghe, judeţul Covasna, ROMÂNIA

Cititorii ne pot contacta la:Tel.: 0267-312.260 Fax: 0367-814.145

Editat de SC Tracia SRL Sfântu-Gheorghe

ISSN 1843 - 4665

Preşedinte

Florin IgnatDirector executiv

Ioan Mugur Topolniţchi

Asociaţia „Noi Românii“

Marcă înregistrată la OSIM NR 87664

FORUMUL CIVIC AL ROMÂNILOR DIN COVASNA, HARGHITA ŞI MUREŞ

Termenul neconstituţional „ţinutul secuiesc”, menţionat într-o Hotărâre de Guvern ce trebuie imediat remediată

În legătură cu plângerea prea-labilă formulată de către Forumul Civic al Românilor din Covas-na, Harghita şi Mureş, prin care s-a solicitat revocarea Hotărârii Guvernului nr. 402/2010 privind aprobarea stemei comunei Ilieni, judeţul Covasna, Secretariatul General al Guvernului României ne-a trimis următorul răspuns: „…Iniţiatorul actului admi-nistrativ contestat, a comunicat Secretariatului General al Gu-vernului, punctul de vedere fun-damentat al Instituţiei Prefectului Judeţului Covasna la plângerea prealabilă, în care se menţionea-ză că se impune revenirea asupra hotărârii de Guvern contestate. Aceasta va iniţia un proiect

de hotărâre privind modifi carea Anexei nr. 2 la HG nr. 402/2010, în sensul înlocuirii sintagmei „la graniţa dintre Ţinutul Secuiesc şi Ţara Bârsei” cu textul „la limita teritorial-administrativă dintre Ju-deţul Covasna şi Judeţul Braşov”. În susţinerea afi rmaţiilor noastre anexăm adresa Instituţiei Prefectului Judeţul Covasna nr. 9075/23.06.2010. Cu stimă, Se-cretar general, Daniela Nicoleta Andreescu”. În adresa menţionată a Institu-ţiei Prefectului - Judeţul Covasna se menţionează: „Revenim la adresa noastră cu nr. 8481/15.06.2010 prin care vă comunicam punctul nostru de vedere referitor Ia plângerea prea-

labilă formulată de către Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş împotriva Ho-tărârii Guvernului nr. 402/2010, şi facem următoarele precizări: Având în vedere că Hotărâ-rea de Guvern nr. 402/2010 pri-vind aprobarea stemei comunei Ilieni, judeţul Covasna nu a avut la bază Hotărârea nr. 31/2009 a Consiliului Local Ilieni cu pri-vire la stema comunei, hotărâre prin care, în locul sintagmei „la graniţa dintre Ţinutul Secuiesc şi Ţara Bârsei”, s-a trecut în mod corect „la limita teritorial-admi-nistrativă dintre judeţul Covasna şi judeţul Braşov”, apreciem că se impune revenirea asupra hotă-rârii de Guvern în discuţie.

Astfel, urmează ca, în cel mai scurt timp, să promovăm un pro-iect de hotărâre de Guvern pri-vind modifi carea Anexei 2 la H.G. nr. 402/2010, în sensul celor mai sus expuse. Cu aleasă considera-ţie, Prefect, Gyorgy Ervin”. Răspunsul prezentat dovedeş-te temeinicia demersului nostru şi permite remedierea menţionării într-o hotărâre a Guvernului Ro-mâniei a termenului neconstitu-ţional „ţinutul secuiesc”, concept care nu reprezintă structura etni-că actuală a judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş, judeţe în care populaţia nemaghiară reprezintă peste 40% din totalul acesteia.

Biroul de presă al FCRCHM Data: 12.07.2010

Comunicat

Asociaţia „Noi Românii”

Comunicat de presăţ „ţţ

Ţinutul secuiesc nu există! Marko Bela trebuie

să-şi ceară scuze public Asociaţia „Noi Româ-nii”, din judeţul Covasna, a luat la cunoştinţă de o nouă declaraţie descali-fi cantă a vicepremierului României, Marko Bela, potrivit căreia: „Cine se leagă de ideea de ţinut se-cuiesc dă dovadă de igno-ranţă, prostie şi rea credin-ţă”. Declaraţia a fost făcută în contextul în care socie-tatea civilă românească din judeţul Covasna a con-testat includerea sintagmei „ţinutul secuiesc” în textul unei hotărâri a Guvernului României. Asociaţia „Noi Româ-nii” consideră că funcţia de demnitate publică pe care Marko Bela o ocupă în Statul Român îl obligă pe acesta să respecte nu doar caracterul de stat naţional, unitar şi indivizibil al Ro-mâniei, dar şi cetăţenii care consideră că promovarea unui aşa-zis „ţinut secuiesc” reprezintă un atac la adresa securităţii naţionale, dacă nu din alte raţiuni, măcar din cele ce ţin de dreptul la liberă exprimare. Stimate domn vicepre-mier al României, Marko Bela, este notorie activi-

tatea uniunii culturale în fruntea căreia vă afl aţi cu privire la destructurarea statului neamului româ-nesc. Scopurile uniunii sunt de a contesta tot ce este românesc, de a anula juridic valorile românilor şi de a promova hungarismul. Domnule vicepremier, în istoriografi a medievală termenul de „ţinut secuiesc” (în traducerea exactă din limba maghiară a sintag-mei promovate de UDMR „Syekelyfold” - „Pămân-tul Secuiesc”) nu există. Termenul este o invenţie de marketing de după anii 2000, având ca scop fi nal autonomia teritorială pe cri-teriul etnic a unei suprafeţe din mijlocul României. Este şi nelegală folosirea terme-nului atât timp cât ţara este formată din judeţe. Nu s-a adoptat încă o nouă împărţi-re administrativ-teritorială. Este de remarcat faptul că deşi susţineţi prin min-ciună, manipulare şi dezin-formare crearea unei entităţi neconstituţionale, pe crite-riu etnic, în mijlocul Româ-niei, noi românii nu v-am jignit, nu v-am desconside-rat, nu v-am insultat.

Domnule vicepremier al României, cu toate că vă legaţi permanent de ideea de stat naţional, unitar şi indivizibil al României, noi românii nu ne-am exprimat public în sensul că aţi da do-vadă de ignoranţă, prostie şi rea credinţă. Domnule vicepremi-er al României, pentru că nu este prima oară când vă exprimaţi într-o asemenea manieră grosolană la adresa cetăţenilor români de na-ţionalitate română care se opun separatismului terito-rial pe criterii etnice, Asoci-aţia „Noi Românii” vă soli-cită imperativ să vă abţineţi de la a mai insulta şi înjura cetăţenii Statului Român, în speţă pentru că au cerut respectarea terminologiei legale într-o hotărâre a Gu-vernului României. Asociaţia „Noi Româ-nii” din România, judeţul Covasna, vă solicită, dom-nule Marko Bela, vicepre-mier al României, să cereţi scuze public cetăţenilor ro-mâni care atrag atenţia asu-pra erorilor Guvernului al cărui membru sunteţi.

Director executiv,Ioan Mugur Topolniţchi

Bogdan Diaconu, vicepreşedinte PC:

„UDMR se îngroapă în subiectul

«ţinutului secuiesc»”

Într-o ţară care se zbate în criză economică în care UDMR are partea sa de vină, fi ind la guverna-re, liderul uniunii, Marko Bela (foto), nu are altă treabă decât să lupte pentru un fantomatic „ţinut secuiesc”. În felul acesta, UDMR se îngroapă în subiectul „ţinutului secuiesc”, în loc să pună umă-rul pentru relansarea economică a României. Dar România nu-l interesează pe Marko Bela, ci numai să-şi salveze cei 7 la sută pe care se simte proprietar. De prostie şi de rea credinţă dau dovadă nu cei care se leagă de ideea de ţinut secuiesc, ci cei care se pre-fac că nu observă cum sub acoperirea unei sintagme aparent nevinovate, UDMR construieşte o enclavă autonomă în centrul României.

Biroul de presă Data: 13 iulie 2010

3Anul V, Serie Nouă - Nr. 144 (179)Opinii

I-am auzit, de atâtea ori, pe mai-marii stru-ţo-cămilei udemeriste tunând şi fulgerând că ei, minoritatea maghiară din România, nu au drepturi! Că ei, şi înainte de decembrie 1989 au fost oprimaţi, şi sunt şi azi! Europarlamen-tarul Tokes Laszlo, ajuns azi - ce ironie! - vi-cepreşedinte al Parlamentului Europei, cel care înjură România pe toate drumurile, îl in-vită pe Dalai Lama în Ardeal, „Tibetul româ-nesc”, pentru a se convinge ce năpăstuiţi sunt maghiarii din această ţară, dată mereu model, de forurile europene, pentru rezolvarea pro-blemei minorităţilor. Ar fi unul dintre motivele pentru care m-am hotărât să mă întorc în urmă cu zece ani, la acel „Program electoral 2000” al UDMR. Gândindu-se mai mult la „viitorul pentru maghiarii din Transilvania” decât la cel al tuturor românilor din România, liderii UDMR aveau, au şi vor avea, veşnic, în faţă „îndeplinirea misiunii de apărare a interese-lor comunităţii naţionale maghiare din Ro-mânia”. Adică, a „intereselor regionale din domeniul economic, al educaţiei şi al culturii, mult mai clar decât până acum”. Deci, o poziţie fermă, tranşantă, încă de la început aşezată sub imperativul întrebă-rii: „Ce fel de Transilvanie dorim?”. Ce fel de Transilvanie vor ei, noi ştim! Şi încă prea bine! Ţintele sunt: „Legea învăţământului, Legea pământurilor şi a pădurilor confi scate etc.”. Cum? Nu are nicio importanţă! Scopul scuză mijloacele! Ca prim-pas, „din punct de vedere economic - se preciza acolo - trebuie să ridicăm Secuimea. (...) Trebuie să luptăm, în acelaşi timp, pentru universitate maghiară de sine stătătoare. (...), pentru supravieţuirea noastră în Secuime şi în alte locuri, precum şi rămânerea pe pământul natal...”. Toate erau considerate, în acel „Program electoral 2000”, „puncte de cotitură”, din păcate nu prea luate în seamă la vremea res-pectivă. Sintagma, de ei inventată, „naţiune dominantă” ar trebui să fi e înlocuită, zic ei, cu „popoare reciproc răspunzătoare”. Doar aşa se poate realiza o „reală egalitate de şan-se”. Iar despre „dezvoltarea autoidentităţii naţionale” poate fi vorba doar prin „diferitele forme de autonomie”! Numai aşa, afi rmă ei, este posibilă democraţia! Altfel, nu! „Inte-resele regionale ale Transilvaniei” nu pot fi concepute fără „dezvoltarea autonomă a re-giunilor”. Cum? „Prin asigurarea drepturilor colective ale comunităţii etnice”, prin „folo-sirea limbii materne în administraţia locală,

în justiţie şi în viaţa publică, în general, pre-cum şi în învăţământul la toate nivelele”, prin „retrocedarea generală a tuturor bunurilor şi proprietăţilor”, prin „dreptul la decizie şi ac-ţiune autonomă”. Un punct esenţial, în programul amintit, îl constituie, după cum era şi de aşteptat, învă-ţământul „la toate nivelele, formele şi tipurile educaţionale”, prin „autonomizarea formelor şi nivelelor”, scopul „primordial, continuu, al UDMR fi ind înfi inţarea universităţii maghia-re de stat”, atenţie deosebită fi ind dată regiu-nilor locuite de ceangăi, unde trebuie asigu-rate, „prin lege, toate formele de învăţământ în limba maternă”. În cultură, opţiunea este şi mai evidentă. „Garanţia dezvoltării noastre culturale - se spu-ne în Program - este autonomia culturală” (mu-zeu maghiar de stat, descentralizarea sistemului de arhive, folosirea liberă a simbolurilor naţio-nale proprii, alături de ale statului român). Principiile de bază ale politicii confesionale a UDMR cuprindeau: „retrocedarea bunurilor mobile şi imobile naţionalizate, retrocedarea, imediată, proprietarilor de drept a tuturor bu-nurilor bisericeşti şi imobiliare - pământuri, clădiri, păduri, biblioteci, arhive, obiecte de cult etc.”, „îndeplinirea revendicărilor ceangăilor din Moldova”, totul în „strânsă colaborare cu bisericile istorice maghiare din Transilvania”. Printre strategiile de presă fi gurează: „fo-losirea neîngrădită (n.a. - oare cine ne înjură, „neîngrădit”, în presa maghiară din judeţele Harghita şi Covasna?!) a limbii materne în viaţa publică, învăţământ, cultură şi presă”, un „sistem naţional public de radio şi televi-ziune în limba maghiară, bazat pe studiourile teritoriale”, care ar include „înfi inţarea unui studio de radio şi televiziune în Secuime” şi „a unui post de radio FM pentru comunitatea ceangăilor din România”. Priorităţile organizaţiilor teritoriale ale UDMR, ca anexă la acel Program, erau: re-punerea în drepturi a Colegiului „Bethlen Gabor” asupra proprietăţii locuinţelor pro-fesorilor de la Aiud şi renovarea castelului, asigurarea funcţionării autonome a Liceu-lui „Csiky Gergely” din Arad, prin mutarea Liceului „Henri Coandă” (n.a. - La Târgu-Mureş a fost mai simplu: elevii şi profeso-rii de la Liceul „Bolyai” au fost, pur şi sim-plu, daţi afară! Alungaţi, deci!), amplasarea statuii Libertăţii, de la Arad, „într-un loc de cinste”, redobândirea titlului de proprietate asupra ansamblului de clădiri „Bombardir”, recondiţionarea monumentelor istorice de la Beclean şi Rodna, din Bistriţa-Năsăud, asi-gurarea difuzării, la Vatra Dornei, a emisiuni-

lor postului ungar Duna TV (n.a. - potrivnic României!), retrocedarea imobilului „Casa cu Arcade” din Sfântu-Gheorghe, limitarea construirii cazărmii Garnizoanei din Co-vasna, sprijinirea consiliilor locale, în cazul comunităţilor care solicită desprinderea din structura administraţiei publice actuale (Va-lea Izvoarelor, Chibed, Mădăraş, Glăjarie), transformarea Liceului „Bolyai” în colegiu reformat, cedarea Bibliotecii Teleki Consi-liului Local (din judeţul Mureş), restaurarea castelului Bolyai şi al lui Apafi , de la Dum-brăveni, a bisericilor reformate de la Alma, Smog, Micăsaşa, Ocna Sibiului, ridicarea unui monument Bolyai la Buia, un altul în memoria bătăliei din 1849 (la Ocna Sibiului), înfi inţarea, la Timişoara, a unei şcoli cu inter-nat pentru elevii „din diaspora”, desprinderea unor localităţi cu populaţie majoritar maghia-ră la Otelec, Tormac etc.. Un bob zăbavă! S-o luăm cu începutul! Cam tot ce UDMR îşi propunea, prin „Programul electoral 2000”, s-a şi realizat, apărându-şi, prin „strategia paşilor mici”, îndeplinirea unei misi-uni, cea a intereselor proprii, într-o Transilvanie pe care ar dori-o, cât mai grabnic, maghiariza-tă! Şi-au dorit putere? Au obţinut-o! Din 1990 încoace, UDMR a fost mereu la guvernare sau în preajma scaunului Puterii, sugând de la toa-te oile (guvernările postdecembriste). Marko Bela, cel care-şi cere „Patria (n.n. - adică Ar-dealul!) înapoi!”, a fost şi este vicepremier, răs-punzând - culmea! - de cultură, învăţământ, in-tegrare europeană, avându-i în preajmă mereu pe cei patru, apoi trei, miniştri udemerişti (unul dintre ei cu dosar penal, bănuit de spionaj!). Au dorit învăţământ în limba maghiară? Au peste tot: de jos până sus, şi invers! S-au zbătut să obţină un „punct de cotitură” în Legea învă-ţământului? Nicio problemă. Cu largul sprijin al PD-L, tovarăş de guvernare, Geografi a şi Is-toria României vor fi predate, de acum încolo, ungureşte, în şcolile maghiare! „Trebuie să ridicăm Secuimea!” - spuneau ei în anul 2000. Azi, de facto, au autonomia teritorială, „garanţie, pe termen lung, a vieţii noastre”, pe criterii etnice, a ţinutului secuiesc. „Bunăstarea” propriei comunităţi o concep doar prin separatism, considerând că „banii noştri merg la îmbogăţirea altora”. Lipseşte doar „autonomia de jure”. Le-a mai rămas, din 1990 încoace, de trecut doar acest hop! Au cerut retrocedarea pământurilor şi, mai ales, a pădurilor, de sute de mii de hecta-re? Au obţinut (cu sprijinul complice al unor jurişti români vânduţi!), de multe ori ilegal, de către nişte urmaşi ai grofi lor, de a şaptea spiţă, tot ce le-a dorit inimioara! Cică, ei nu-

mai „aşa pot supravieţui!”. Râvneşte sufl eţelul lor udemerist la o nouă regionalizare a României, în zone din Ardeal, după „frontierele” Dictatului de la Viena, din 30 august 1940, un alt cuţit în inima ţării? Parţial au obţinut şi acest deziderat, prin trecerea tacită, în Senat, a propunerii legislative a UDMR. Bra-vo, parlamentari români! Ei, udemeriştii, se vor mai egali decât alţii, maghiarii dorindu-se „popor” care să lupte îm-potriva „naţiunii dominante” (adică, românii!), prin „autoidentitate naţională” şi „autonomie”, demolând Articolul 1 (România - stat naţional unitar) din Legea fundamentală - Constituţia ţării. Altfel, ei nu concep, nici democraţia, nicio egalitate de şanse reală! Multe a mai făcut, din 1990 încoace, UDMR pentru a-şi realiza interesele regionale în Transilvania, în ideea dezvoltării autonome, a dobândirii unor drepturi colective, în funcţie de doleanţele lor egoiste, separatiste, necon-forme cu Constituţia şi cu legile ţării! Au obţi-nut folosirea limbii maghiare în administraţie, justiţie, în toate formele de învăţământ, retro-cedarea pădurilor, a imobilelor, a proprietăţilor bisericeşti, drepturi de decizie autonomă. Au fost înfi inţate, pe lângă numeroasele existen-te deja, secţii cu predare în limba maghiară la facultăţile de Drept şi Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai”, numă-rul studenţilor maghiari crescând de trei ori, au fost înfi inţate colegii afi liate Universităţii clujene la Miercurea-Ciuc, Odorheiu-Secu-iesc, Gheorgheni, Târgu-Secuiesc, Satu-Mare, Aiud. Numai că ei, în dorinţa totală a auto-nomizării, doresc înfi inţarea universităţii ma-ghiare de stat pe banii românilor! N-au decât să şi-o facă singuri! Nu s-au dat în lături de la îmbrobodirea ceangăilor din Moldova, cos-metizând şi falsifi când o realitate istorică. N-a fost, deloc, o problemă să înfi inţeze un muzeu secuiesc, desfi inţând unul românesc, ca şi „co-munitate periclitată de procesul de asimilare”, să ceară „Arhive Naţionale”, să folosească simboluri proprii (imn, drapel, stemă), ale aşa-zisului ţinut secuiesc, stat în stat, să obţină retrocedări, „repunerea în drepturi” a unor co-legii, licee, redobândirea unor titluri de propri-etate, de multe ori pe căi ilegale, restaurări şi dezveliri de monumente non-grata, desprinde-rea din structura administraţiei publice a unor localităţi, pe criterii clare de separatism etnic, totul culminând cu reamplasarea statuii „Li-bertăţii” la Arad, mărturie a intoleranţei şi urii milenare, cu largul sprijin al guvernării PSD, pe timpul premierului Adrian Năstase! Vorba românului: „Nu-i prost cel care mă-nâncă şapte pâini, ci acela care i le dă!”.

Nu-i prost cel care mănâncă şapte pâini, ci acela care i le dă! Lazăr Lădariu

(Târgu-Mureş)

(urmare din pagina 1) La noi, schimbarea din 1989 s-a făcut cu vărsare de sânge pentru o pretinsă libertate. Libertatea la ce? Să-ţi fi e frică? Să confundăm liber-tatea cu libertinajul? Cu decăderea morală? Cu jaful împotriva interese-lor naţionale? Cu pornografi erea lim-bii române? Cu insultarea istoriei? Cu uciderea valorilor naţionale? Să facem mişto de Hristos şi de Sfânta Fecioară Maria? Asta-i libertate? Şi când vine un necaz, vine unul şi ne cere să fi m solidari? La ce? O societate se dezvoltă prin trans-formarea oamenilor, nu prin anihi-larea sau exterminarea lor. Creştinul

autentic nu poate vorbi despre păcat ca despre „un drept”, ci, mai degrabă, ca o greşeală umană şi despre o limi-tare a libertăţii omului. Păcatul limi-tează, în timp ce virtutea eliberează. Din această perspectivă putem vorbi despre păcat ca despre o cauză prin-cipală a constrângerilor drepturilor şi libertăţilor umane. În acest context, mă întreb şi eu: De ce mă baţi? De ce-mi tai salariul? De ce tai pensiile? În numele cărui principiu moral faci acestea? La jaf, la rapt, la înstrăinarea de bunuri, de valori naţionale, m-ai chemat să fi m solidari? Sau nu? Sau ai uitat de mine? Nu m-ai văzut?

Toate acestea nu puteau exista fără linguşitori; în Hristos n-a dat Judecătorul, a dat lingăul de lângă el. Fără linguşitori n-ar fi tirani. Ti-ranii nu se nasc, îi formează lingăii. De aceea, trebuie să avem curajul de a ne spune public crezul, de a în-frunta public o situaţie, cerându-le socoteală celor care ne lovesc: De ce mă loveşti? În interpelarea „De ce mă baţi?” adresată de Mântuitorul Hristos ce-lui care l-a lovit, se simte dorinţa Mântuitorului Iisus de a-l deştepta pe cel care păcătuieşte făcând rău unui semen al său. La noi, românii, totdeauna e ceva

De ce mă baţi? specifi c. Trecerea de la homo sovie-ticus sau „homocus”, al scriitorului rus Al. Zinoviev, la homo europeus se face cu poticneli şi pe acest drum uităm să fi m creştini, uităm să fi m ro-mâni şi ne îmbătăm cu apă rece. „Nicăieri şi niciodată nu ne-a ce-rut Hristos să fi m proşti. Ne cheamă să fi m buni, blânzi, cinstiţi, smeriţi cu inima, dar nu tâmpiţi” (Nicolae Steinhardt -„Jurnalul fericirii”). Dacă cineva a afi rmat că şcoala românească naşte tâmpiţi, probabil a avut dreptate. Că el a ajuns în funcţie datorită unor oameni care, probabil, sunt tâmpiţi. Deoarece suntem într-o peri-oadă în care Dumnezeu trimite în ţară inundaţii cumplite, suferinţe extraordinare în multe părţi ale României, să rugăm pe Dumnezeu

să înece şi răutatea, şi păcatele, şi ura. La potopul lui Noe păcatul nu s-a înecat, a plutit peste ape şi s-a înmulţit în lume, ajungând la paro-xism în zilele noastre. Şi, pentru că locuiesc în jude-ţul Harghita, aş dori să le transmit fraţilor noştri maghiari următorul mesaj: decât să puneţi pe drumuri table care să ne separe, sau ce ştiu eu ce regionalisme anacronice şi vetuste, mai bine puneţi următoa-rea lozincă: „Ajută-ne Doamne, să trăim ca fraţii, ca să nu murim ca proştii!”. Pentru că nu este can-cer de care se îmbolnăvesc numai maghiarii, nici gloanţe care ucid numai români, boala, suferinţa şi răutatea sunt universale. N-au rasă, n-au religie, n-au graniţe.

Amin!

Cum se poate, deci, susţine, cu bună credinţă, că România şi în special că regele ei, Carol I de Hohenzollern, au subminat bazele monarhiei austro-ungare prin spri-jinul acordat naţionalităţii româ-neşti asuprite din Transilvania...? Este cea mai sfruntată negare a evidenţei şi a adevărului istoric. Dar oare adevărul constituie el un obsta-col în calea propagandei maghiare? Domnul Horvath şi ceilalţi ejusden farinae ştiu prea bine că nici regele României, nici guver-nele Regatului Român şi nici chiar opinia publică românească, înfl ă-cărata opinie publică românească, pe care soarta românilor de dinco-lo de munţi o făcuse să-şi mani-feste în mod călduros solidaritatea faţă de fraţii transilvăneni asupriţi în chipul cel mai neomenos, nu

au reclamat niciodată dezlipirea Transilvaniei de monarhia austro-

ungară şi alipirea ei la România. Până şi Dimitrie Sturdza, ale cărui atacuri violente împotriva

ungurilor provocaseră protestul guvernului de la Budapesta, decla-ra în chip formal că „nicio persoa-nă rezonabilă din România nu vi-sează să cucerească Transilvania”. Sensibili la suferinţele româ-nilor transilvăneni, românii de dincoace de munţi, liberi de a-şi formula păsurile, reclamau pentru fraţii lor ardeleni, a căror libertate de exprimare era încătuşată de cas-ta conducătoare a maghiarilor un-guri, doar „egalitatea completă cu naţiunea ungară, libertatea de a se adresa împăratului şi încetarea acţi-unii de maghiarizare” (D. Sturdza). Profesorii de la Budapesta le ştiu prea bine toate acestea, dar pentru a apărea în ochii străinătăţii în ipostaza de victime, denaturea-ză cele mai elementare şi mai sim-ple evenimente.” (va urma)

Regele Carol I şi românii ardeleni „Sufl etul acestei politici de apropiere de Austro-Ungaria (de care România era, de altfel, legată printr-un tratat formal de alianţă militară) era însuşi regele Carol I (foto), a cărui atitudine de loialism faţă de Puterile Centrale s-a mani-

festat şi prin faimosul Consiliu de Coroană din 3 august 1914, când, împotriva voinţei exprimate de rege, România s-a declarat neutră. „S-a afi rmat de multe ori, zice domnul George I. Brătianu în Po-litica externă a regelui Carol I, că această discuţie dramatică (din Con-siliul de Coroană), a creat pentru re-gele Carol un veritabil caz de conş-tiinţă şi că Hotărârea Consiliului de Coroană a grăbit sfârşitul său.”

ARDEALUL

4 Anul V, Serie Nouă - Nr. 144 (179) Istorie - Cultură

„Patriotismul nu-i brăţară sau papion sau pălărie. Să-l porţi sau nu. Să ţi se pară că-ţi vine sau nu-ţi vine, ţie. Te naşti cu el. Ţi-e-n datul sorţii. N-ai cum să-l lepezi de pe tine. Îl porţi ca pe-o cămaş-a morţii, nu-l cumperi de la curţi străine. Şi de vândut n-ai cum să-l vinzi. E un fel de suferinţă crestată dureros pe grinzi de sufl et vechi şi de credinţă. Aud şi văd, citesc şi tac cuprins de-o silă ancestrală. Plâng de ruşine c-am fost dac şi c-am ajuns acum zăbală în gura ştirbă a nu ştiu cui, care-mi molfăie mândria şi-mi bate lacrimile-n cui şi-mi răstigneşte poezia.”

(Tudor Gheorghe)

O carte ghid:

ARDEALULPĂMÂNT ROMÂNESC

- CIX -

prof. Vasile Stancu (Sfântu-Gheorghe)

„Nu! Nu! Niciodată! Redobândirea hegemoniei maghiare în Bazinul Carpatic în documente.”

Cronologia acţiunilor budapestane şi udemeriste (XIX)

Oricine, cu excepţia celor care nu au interes, poate distinge în spatele declaraţiilor „diplomatice”, adevă-ratele intenţii ale politicii maghiare. De altfel, au exis-tat şi sufi ciente declaraţii ofi ciale sau neofi ciale, cât se poate de tranşante ale acestei ideologii, neabandonată de peste 80 de ani. La sfârşitul anilor ’80, preşedintele parlamentului maghiar, Matyas Suros, îi spunea dom-nului Nestor Rateş că cea mai bună soluţie pentru Tran-silvania ar fi autonomia. În februarie 1990, cunoscutul scriitor Geza Pogonats, publica în revista „Maghia-rimea ardeleană”, care apare la Budapesta, articolul „Unnepronto“ (Cel care strică buna dispoziţie), în care spune: „În România prezentul este ireal. Unica reali-tate, dar care încă nu există, este viitorul. Dar o altă realitate este că situaţia minorităţilor nu trebuie doar îndreptată… fi indcă însăşi problema naţionalităţilor trebuie să dispară odată pentru totdeauna, nu printr-o dispariţie sub o trapă, nici prin sublimarea ei în vânt, ci printr-o Transilvanie stat autonom sau - ceea ce este şi mai radical - prin noi graniţe etnice” (Raoul Şor-ban, „Chestiunea maghiară”, Bucureşti, 2001, p. 116). Prim-ministrul Gyula Horn, în studiul său „Din Europa unor blocuri în Europa regiunilor”, publicat în aceeaşi revistă, în mai 1990, spune că: „Evenimentele tragice din martie 1990, din România, manifestările fasciste cu caracter şovin, au periclitat etnia maghiară, în însăşi existenţa sa…”; „Opinia publică internaţională a reac-ţionat foarte activ la pogromurile din Transilvania…”; „Consiliul Europei acordă o atenţie sporită acestor fe-nomene”; „...doreşte chiar să internaţionalizeze moda-litatea de a aranja drepturile minorităţilor…“. „Consiliul a apreciat favorabil acea iniţiativă a di-plomaţiei maghiare conform căreia garantarea drep-turilor minorităţilor să fi e rezolvate în dimensiuni eu-ropene şi în forme instituţionalizate. S-ar putea chiar examina posibilitatea de a institui un mecanism consul-tativ, care să se ocupe, în spaţiul central-european cu controlul continuu şi remedierea problemei minorităţi-lor. Aceasta ar fi o iniţiativă cu caracter inovator, pă-trunsă de speranţe, în bazinul carpatin” (R. Şorban, op. cit., p. 83 - 84). După cum apreciază R. Şorban, „de trecerea de la Europa blocurilor la Europa regiunilor se leagă spe-ranţa refacerii hegemoniei maghiare în zonă, cu re-ferire nerostită de a valorifi ca acel sistem favorizant pentru maghiarime, care se afl ă cuprins în lozinca:

primus inter pares”. - Cu ocazia Zilei Naţionale a României, în 1992, în Ungaria se tipăresc milioane de cărţi poştale, cu Un-garia mutilată de Trianon şi cu inscripţia „Nem, Nem, Soha!” (Nu, Nu, Niciodată”), fapt ce se va repeta şi în anul 2001. - Într-o conferinţă ţinută la Gyor, în 1994, ministrul de Externe maghiar, Kovacs Laszlo, afi rmă că Ungaria nu renunţă la principiul modifi cării graniţelor pe cale paşnică. Pentru această „atitudine paşnică şi politica defensivă faţă de încercările de reconciliere româneşti”, ministrul de Externe maghiar va fi atacat violent, în viitor, de către vicepreşedintele FIDESZ (Federaţia Tinerilor Democraţi), Nemeth Zsolt. Şeful său, Orban Viktor, va declara, în 1998, la întâlnirea organizată cu liderii po-litici ai minorităţilor maghiare de dincolo de graniţe, că se consideră primul ministru al tuturor maghiarilor şi că va sprijini întru totul toate aspiraţiile acestora. - Tokes Laszlo, episcop, erou al maghiarimii şi pre-şedinte de onoare al UDMR, o spune verde: „Modifi -carea graniţelor este singura noastră alternativă. Mo-difi carea Trianonului este responsabilitatea noastră” (revista Clujeanul, decembrie 2003). Din septembrie 2005, milioane de hărţi, steaguri, poezii, declaraţii au fost răspândite în toată Transil-vania. Se găsesc până şi pe hârtia de împachetat din magazinele maghiare, chemând la luptă împotriva tâl-harilor, a lipitorilor, a poporului de slugi, ce le-au furat Ardealul, pentru reînvierea Ungariei (M. Tripon, „Ade-vărul de Cluj”, 9 martie 2006). Niciun singur ministru, fost sau actual preşedinte, procuror, poliţist, politolog, intelighent ultraeuropean etc., nu a mişcat un deget. Mulţi dau din cap, aprobator. Şi nu sunt puţini cei care preiau nedigerate argumente-le maghiare, aruncându-le apoi în faţă, cu satisfacţie, românilor. Este relevant să constaţi cum se-ntâlneşte morga atotştiutoare cu ignoranţa chiar şi la profesori universitari (vezi - „Enclavizarea etnică şi politologia românească”, „Adevărul de Cluj”). Prostituţia morală a unei părţi relevante a elitei româneşti este unul din cele mai penibile şi triste fenomene ale contemporane-ităţii, vrând parcă să confi rme cunoscutul dicton: „Nu inteligenţele, ci caracterele lipsesc României”. Puţini au ajuns până acolo ca să-nţeleagă care anume este situaţia reală. Probabil că vom întâlni puţini cetă-ţeni ai României, care, cu puţin simţ autocritic, să spună: „Da, am muşcat o bucată cam prea mare” (aluzie la Ar-deal, nota trad.).

(va urma)

dr. Gheorghe Olteanu (Baden-Baden, Germania)

Vlad Hogea, autorul lucrării Naţiunea, eterna iubire... (apă-rută la Editura Samizdat şi dis-tribuită de „Business Adviser”), este doctor în Istorie, lector universitar, editor al revistelor „Business Adviser” şi „Busi-ness Point”, colaborator al săptă-m â n a l u l u i regional de a t i t u d i n e şi cultură „Condeiul Ardelean”, dar şi om politic (fost deputat şi euro-obser-vator). A publicat atât cărţi, cât şi studii istori-ce, juridice şi de polito-logie, arti-cole, eseuri şi interviuri. Din februarie 2010, este realizatorul şi prezentatorul emisiunii „Filmul sau Viaţa?” (de la Antena 2). Cartea lui Vlad Hogea (care conţine şi un amplu studiu in-troductiv) este o crestomaţie de texte fundamentale ale Doctri-nei Naţionale, aparţinând unor mari gânditori români: Nicolae Iorga, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Bălcescu, Simion Băr-nuţiu, Bogdan Petriceicu Haş-deu, Dumitru Brătianu, A. D. Xenopol, Mihai Eminescu, Au-rel C. Popovici, Vasile Pârvan, D. Murăraşu, Octavian Goga, Nae Ionescu, Mircea Eliade, Constantin Rădulescu-Motru,

Nichifor Crainic, Nicolae Titu-lescu, Ion Veverca, George Că-linescu, Ion Lăncrănjan. Autorul lucrării Naţiunea, eterna iubire... se declară de acord cu Petre Ţuţea (care afi r-ma: „Sunt român şi, ca român, mă socot buricul pământului. Că dacă n-aş fi român, n-aş fi ni-mic. Nu mă pot imagina francez,

englez, ger-man. Adică nu pot extra-pola substan-ţa spiritului meu la alt neam. Sunt român prin vocaţie. Tot ce gândesc devine ro-mânesc.”) şi cu Mircea Vulcănescu: „A fi român înseamnă a fi om într-un anumit fel. Ca atare, no-ţiunea de ro-mân nu este

o soluţie alterabilă. Şi totuşi, în realitate, fi ecare din noi este alterabil. Aici se impune o dis-tincţie de planuri. Românitatea e o caracteristică spirituală imua-bilă. Ce poţi face este s-o recu-noşti, s-o identifi ci, să i te sub-ordonezi sau s-o înlături. În ce măsură poţi s-o faci într-adevăr fără a te rata, e altceva! Dar, în vreme ce fi ecare individ viu (sau chiar colectivitatea, ca viaţă so-cială, ca realitate sui-generis în-tre spirit şi natură) este alterabil, adică îşi poartă o dată cu viaţa riscul nefi inţei, românitatea, ea, e inalterabilă în fi rea ei. I te poţi subsuma sau te poţi distruge, dar nu o poţi schimba”.

Naţiunea, eterna iubire...Naţiunea, eterna iubire... Andrei Mihai Braşoveanu

(Sfântu-Gheorghe)

de Vlad Hogea

5Anul V, Serie Nouă - Nr. 144 (179)Istorie - Cultură

„Deşi trebuie tratată conform legilor, secuimea este un ghimpe în mijlocul ţării noastre. Şi nu ţin a-i preface în buni români, dar cel puţin să-i deprind cu ţara aceasta; să nu stea ariciul acolo, băgat în cuibul lui, ci să-l scoţi din văgăună, să vină să vadă românul la faţă; să nu-şi închipuie că românul e numai un funcţionar, un jandarm, un soldat; din contră, să-l vadă la faţă că e un om zdravăn, cu calităţi şi însuşiri pe care un secui, adesea şi el un român deznaţionalizat, s-ar putea să nu le aibă! Ceea ce aţi început sunt lucruri bune, dar este un început; trebuie dărâmată bariera şi orice ne aminteşte faptul că poporul românesc a trăit în provincii create şi dominate de străini trebuie să dispară!“

(Nicolae Iorga)

Asociaţiile, ligile şi fundaţiile din municipiu, membre ale Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, au desemnat

Cetăţenii de onoare ai comunităţii româneşti din Sfântu-Gheorghe (III)

Petre Străchinaru - profesor, om de cultură, s-a născut la 10 ia-nuarie 1943 în comuna Lespezi, judeţul Iaşi. A urmat şcoala primară şi gimnazială în comuna natală, între anii 1949-1956. Studiile liceale le-a început la Liceul Internat „Costa-che Negruzi” Iaşi (1956-1960) şi a terminat la Liceul mixt „C. Burcă” Paşcani, judeţul Iaşi (1960-1961). În perioada 1961-1966, a fost student la Facultatea de Filologie a Univer-sităţii „Al. I. Cuza” Iaşi. Între anii 1966-1969, a fost pro-fesor de limba şi literatura română la Şcoala Generală cu limba de preda-re maghiară din Angheluş, judeţul Covasna. În perioada 1969-1975, a fost profesor de limba şi literatu-ra română şi director la Şcoala Ge-nerală nr. 2 din Bicaz Chei, judeţul Neamţ. Reîntorcându-se în judeţul Covasna, între anii 1975-1987 a în-deplinit funcţia de director al Casei de Cultură a Sindicatelor din Sfântu-Gheorghe. Din luna aprilie 1987, până în decembrie 1989, a fost vice-preşedinte al Comitetului pentru Cul-tură al judeţului Covasna. În perioada decembrie 1989 - aprilie 2000, a fost consilier teritorial la Inspectoratul

pentru Cultură al judeţului Covasna, îndeplinind simultan şi funcţiile de muzeograf şi director al Centrului de Cultură Arcuş din cadrul Ministeru-lui Culturii şi Cultelor. În legislatura 2004-2008, a fost Deputat în Parlamentul României pe listele Alianţei D.A. (PNL-PD), vicepreşedinte al Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, vicepreşedinte al Comisiei permanente comune a Camerei De-putaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO, secretar al Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţiona-le, membru în Comisia Interparla-mentară Bucureşti-Chişinău 2008, membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Finlanda, Indonezia şi Peru. Pe parcursul anilor, a urmat cur-surile de specializare de manage-ment cultural organizate de Reţeaua Europeană a Centrelor de Cultură în colaborare cu Federaţia Flamandă a Centrelor de Cultură; martie 1999 - Cracovia (Polonia) şi iunie 1999 - Bruxelles (Belgia). Pe linie politică a îndeplinit mai multe funcţii de conducere: în Con-siliul Frontului Judeţean al Salvării Naţionale Covasna (decembrie 1989-1990), în Partidul Democrat (Filiala

Covasna) din anul 2000, respectiv Partidului Democrat Liberal. În acelaşi timp, a îndeplinit mai multe funcţii în administraţia publică centrală şi locală: consilier în Con-siliul Judeţean Covasna şi membruîntr-o serie de comisii de specialişti de pe lângă Consiliul Local Sfântu-Gheorghe şi CJ Covasna. În cadrul societăţii civile, a îndeplinit nume-roase funcţii, din care menţionăm: membru fondator şi membru în conducerea unor asociaţii şi fundaţii culturale, artistice şi ştiinţifi ce: Fun-daţia Naţională de Călătorii şi Expe-diţii; Liga Cultural-Creştină „Andrei Şaguna”; Fundaţia „Shakespeare Kingdom House”; Despărţământul Covasna-Harghita al ASTREI; Aso-ciaţia de Prietenie Româno-Ungară „Pecs”; Asociaţia Culturală şi Ar-tistică „Arcuş”; Fundaţia de Artă „Baasz”; Asociaţia „Carpaţilor Ră-săriteni”; „Mişcarea pentru Progresul Satului Românesc”. Pe linia activi-tăţii civice a fost iniţiatorul şi mana-gerul primei trupe de teatru în limba română cu stagiune permanentă în Sfântu-Gheorghe, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Sfântu-Gheorghe (1984-1988), al cenaclurilor litera-re şi al studiourilor de dans popular din Sfântu-Gheorghe. A avut o con-tribuţie importantă la înfi inţarea şi,

- ediţia 2010 -

în special, la organizarea activităţii secţiei române a Teatrului de Stat din Sfântu-Gheorghe, actualul Tea-tru „Andrei Mureşanu”, la înfi inţarea Ansamblului Folcloric de Stat „Trei Scaune - Haromszek” şi o contribu-ţie hotărâtoare la întemeierea şi di-recţionarea activităţii Ansamblului Folcloric Profesionist „Ciobănaşul” din Întorsura-Buzăului. A întemeiat „Galeria din Grajd” de la Arcuş şi a coordonat programul expoziţional al

acesteia. Este unul dintre promotorii organizării, după modelul european, al centrelor de rezidenţă artistică din România. A desfăşurat o bogată activitate publicistică, ştiinţifi că, în foruri aca-demice. Începând cu anul 1975, a avut o bogată activitate publicistică - colaborări şi rubrici permanente la publicaţiile locale şi centrale (cronici muzicale, de teatru, artă plastică şi literare, precum şi materiale de opi-nie şi atitudine). A organizat şi ver-nisat numeroase expoziţii personale şi colective ale artiştilor plastici şi fotografi , profesionişti sau amatori, din judeţul Covasna şi din ţară. A fost redactor, consultant şi editor a opt cataloage de artă şi al unor volume

de restituiri literare, de popularizare a valorilor patrimoniale locale, de stimulare a creaţiei tinerilor poeţi de limbă română şi aparţinând minorită-ţilor naţionale. Este iniţiator, redactor şi coor-donator al colecţiei de micromo-nografi i ale monumentelor istorice din judeţul Covasna din cadrul pro-gramului „Tradiţie şi continuitate” - proiectul „Interculturalitate transil-vană”, prin grija sa apărând 11 mi-cromonografi i şi mai multe albume de artă monumentală. Profesorul Petre Străchinaru este iniţiator, coordonator sau co-orga-nizator al unor proiecte şi programe culturale, artistice sau ştiinţifi ce de importanţă naţională, dintre care une-le au dobândit dimensiuni internaţio-nale (ex. Gala Tinerilor Laureaţi). Pentru bogata sa activitate cultu-rală şi civică a fost distins cu Premiul Special pentru anul 2000 acordat de Forumul Muzical Român pentru or-ganizarea celor 10 ediţii ale „Galei Tinerilor Laureaţi”. În anul 2004, i s-a conferit Medalia Meritul Cultu-ral Clasa I, categoria F - Promovarea culturii. În întreaga sa activitate a sprijinit instituţiile şi asociaţiile de cultură şi spiritualitate românească din judeţele Covasna şi Harghita, Episcopia Orto-doxă a Covasnei şi Harghitei, Muze-ul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Centrul de Cultură Topliţa ş.a.. Este căsătorit cu Lucia Străchi-naru, născută Costescu, în Iaşi, la 20 ianuarie 1949. Dumnezeu a bine-cuvântat familia Străchinaru cu doi copii: Oana-Malina Negrea şi Alina-Otilia Bujancă, două eminente publi-ciste, reprezentante de frunte a noului val din mass-media românească con-temporană.

dr. Ioan Lăcătuşu (Sfântu-Gheorghe)

Paznic la Vatră

Sunt arbori prin cele păduriDe-o frumuseţe foarte rară

Dar nu culegi din ei vreodatăUn măr, o prună sau o pară.

Ei bine, tot aşa prin lume,Sunt oameni frumoşi şi robuşti,

Dar ce folos, ei nu au roadeCăci nu-ţi pot da nimic să guşti.

Şi pleci mâhnit de lângă dânşiiŞi poate zici încetişor:

Păcat că mai trăiesc pe lume!Păcat de frumuseţea lor!

Arbori şi Arbori şi oamenioameni

Pro Memoria Inginer Gheorghe Munteanu

Pr. Ioan Tămaş Delavâlcele

Poetul necuvintelor vorbind despre poetul nepereche (I)

Cel mai adesea a interesat noutatea liricii stănesciene, iar receptarea creaţiei sale s-a făcut doar din această perspectivă.

Percepţia rămâne, însă, incom-pletă dacă nu se ţine seama că publicistica şi interviurile sale

nu sunt altceva decât „o conti-nuare, cu aparent alte mijloace, a discursului său poetic”. O parte din articolele şi ese-urile lui Nichita Stănescu (foto stânga) au fost strânse în volu-mele Cartea de recitire (1972), Respirări (1979) şi Antimeta-fi zica (1985), altele au rămas o vreme presărate prin revistele literare sau prin publicaţiile so-cial-politice ale vremii. Prin efortul editorilor Gheorghe Tomozei şi Alexan-dru Condeescu au apărut volu-mele Amintiri din prezent şi, respectiv, Fiziologia poeziei, în care sunt cuprinse, practic, toa-te fragmentele în proză pe care Stănescu a dorit să le lase pos-terităţii. Ele ne dezvăluie un fi n estetician, un la fel de profund judecător al cuvântului poetic ca şi în creaţia lirică. Cea din urmă lucrare conţine şi „un am-plu fragmentarium [sub titlul Pagini de jurnal] selectând sub forma unor scurte notaţii - or-donate de asemenea tematic - gânduri, cugetări, maxime, ver-suri, opinii ale poetului asupra

lucrurilor, faptelor, oamenilor, cărţilor, atitudinilor, gesturilor, care l-au preocupat de-a rândul vremii până la ultima clipă”. Am răsfoit, de asemenea, şi interviurile selectate în Albu-mul omagial din 1985. Am întreprins prin acestea deoarece o parte din publicis-tica stănesciană constituie „în fapt, o istorie poematică a lite-raturii române, având în centru fi gura sanctifi cată a lui Emi-nescu”. Meritul acestei lucrări este de a fi strâns la un loc cele mai interesante notaţii ale lui Ni-chita Stănescu despre omul şi poetul Mihai Eminescu (foto dreapta), însoţite de scurte co-mentarii, pentru a demonstra nemărginita preţuire arătată de el geniului tutelar al sufl etului românesc. Întrebat de George Arion despre ucenicia sa literară, Ni-chita Stănescu declara că exis-tă „nenumăraţi poeţi cărora le voi purta recunoştinţă toată viaţa”. Poetul Viziunii senti-mentelor arată: „O deosebită

recunoştinţă lui Ienăchiţă Vă-cărescu şi tuturor rubedeniilor sale. Lui Mihai Eminescu. Cu adâncă emoţie îi sunt recunos-cător lui Bacovia. Precum şi tu-turor poeţilor fără de care ver-sul meu n-ar fi fost cu putinţă” (Interviuri din literatura ro-mână, Mărturisirile mai mul-tor generaţii, Studiu, antologie şi note de Vasile Netea, Editura „Junimea”, Iaşi, 1983, p. 210).

(va urma)

prof. Alexandru Ciubîcă (Târgu-Mureş)

elev Alexandra Pârlici (Târgu-Mureş)

6 Anul V, Serie Nouă - Nr. 144 (179) Opinii

(urmare din pagina 1)Omul a spus, chiar fără să-şi dea seama, un adevăr, folosind timpul trecut (perfectul compus) al verbu-lui a exista: „a existat”! Fiindcă tot de 500 de ani, autonomia secu-iască nu mai există. Dar aceasta nu a fost lichidată de Statul Român, după unirea Transilvaniei cu Ro-mânia, aşa cum se susţine de către propagandiştii autonomiei secu-ieşti, ci chiar de statul maghiar, încă din cea de a doua jumătate a veacului al XV-lea, odată cu întă-rirea continuă a puterii regale şi ca urmare a apariţiei şi dezvoltării marilor domenii feudale ale grofi -lor şi magnaţilor unguri. Atunci a dispărut şi organizarea teritorială scăunală secuiască, scau-nele fi ind structurate după modele depăşite, medievale „care nu se mai puteau moderniza”. Iar odată cu ele au cam dispărut şi secuii, fi -ind complet maghiarizaţi în decur-sul vremii de către unguri. Acum, la începutul celui de al treilea mileniu, respectiv în secolul XXI, autono-miştii „secui” au readus în actua-litate această formă anacronică de organizare administrativ-teritorială, specifi că feudalismului timpuriu, reînfi inţând „scaunele secuieşti”, chiar şi fără secui (la ultimul re-censământ s-au declarat secui doar vreo 300 de persoane!) şi fără să se sinchisească în vreun fel de preve-derile constituţionale care precizea-ză că teritoriul ţării „este organizat, sub aspect administrativ, în comu-

ne, oraşe şi judeţe”. Aceiaşi autonomişti „secui” îşi pun mari speranţe, în ce priveşte susţinerea cauzei lor, în noua putere politică de la Budapesta. După cum se ştie, în urma recentelor alegeri, Fidesz-ul lui Orban Viktor a obţi-nut o victorie categorică, aşa că la Budapesta, chiar dacă partidul venit la putere nu poate fi catalogat unul de extremă dreaptă (acolo se afl ă Jobbik, care a devenit a treia forţă politică din Ungaria!), toată lumea ştie că premierul nu este departe de această apreciere, fi indcă încă din timpul când se afl a în opoziţie, prin politica sa, el a creat o stare de ten-siune cu toate ţările vecine, în care trăiesc etnici maghiari, mai ales cu România. Nu s-a uitat prezenţa lui aproape în fi ecare an la aşa-zisa „Universitate de vară” de la Bal-vanyos, unde, nu de puţine ori, s-au enunţat idei denigratoare la adresa României „un stat artifi cial, creat de Trianon, care stăpâneşte terito-rii maghiare ocupate”. Cu aceste speranţe, liderii ce-nesişti s-au întâlnit, recent, la Sfân-tu-Gheorghe, gazdă primitoare fi indu-le „polgarmesterul” Antal Arpad, un înfocat susţinător al au-tonomiei secuieşti. Acolo s-a ajuns la concluzia că o mare responsa-bilitate în realizarea autonomiei o au consiliile locale şi primarii din ţinutul secuiesc, care vor trebui să menţină o strânsă legătură şi să aibă o mai bună colaborare cu CNS, fi -indcă „o mare responsabilitate în

realizarea autonomiei ţinutului secuiesc o au consiliile locale”. Tot la această întâlnire, preşedin-tele CNS, Izsak Balazs, a arătat că o delegaţie a consiliului, care a vizitat recent Ungaria, a primit asigurări din partea viceprim-ministrului ma-ghiar, Semejen Zsolt, că Guvernul Ungariei va sprijini dezideratul au-tonomiei ţinutului secuiesc. Entuziasmaţi de această nouă perspectivă favorabilă obţinerii autonomiei, cei prezenţi au adus din nou în discuţie Tirolul de Sud, care „nu şi-ar fi putut obţine au-tonomia fără sprijinul Austriei”. Nu cu prea mult timp în urmă, au-tonomiştii „secui” se gândeau la „modelul Kosovo”, care ar fi putut constitui „un precedent pentru pro-blema rezolvării autonomiei ţinutu-lui secuiesc. În ce priveşte Tirolul de Sud, Izsak Balazs a afi rmat că autonomia acestuia a fost votată de Parlamentul Italiei, „cu sprijinul Austriei”. Poate vrea să spună că autonomia s-a realizat în urma unei înţelegeri dintre cele două ţări, Aus-tria şi Italia. „O cooperare similară ne imaginăm şi între România şi Ungaria”, a afi rmat el. De imaginat, poate Balazs să-şi imagineze orice, numai că o astfel de cooperare trebuie să fi e rodul politicii externe a celor două ţări, bazată pe bune relaţii şi respect reciproc. Deocamdată, din păcate, Ungaria singură vrea să-şi impună propria ei politică în privinţa etnici-lor maghiari de peste hotare. Politi-

cienii unguri, atât cei care au fost la putere, cât şi cei care sunt, ca şi cei ce vor veni, cu siguranţă, nu au re-cunoscut, nu recunosc şi nu vor re-cunoaşte niciodată faptul că Ardea-lul este pământ românesc, visând mereu fantomele fostei Ungarii „milenare”. Ei „uită”, cu bună ştiin-ţă, că acea creaţie statală artifi cială, bazată pe o politică de cotropire a unor teritorii străine şi pe supunerea unor popoare care nu aveau nimic comun cu ungurii, făcea ca aceştia să fi e minoritari în propria lor ţară! Acum, ca şi în trecut, înce-pând cu sfârşitul Primului Război Mondial, politicienii unguri se văicăresc pentru „nedreptăţile fă-cute Ungariei prin Tratatul de la Trianon”. Au trecut de atunci 90 de ani. Între timp a mai avut loc încă un război mondial, iar Trata-tele de Pace de la Paris, din 1947, au desenat actuala hartă politică a Europei contemporane. Atât Ro-mânia, cât şi Ungaria, antrenate în război, au luat parte la Conferinţa de Pace de la Paris (29 iulie - 15 octombrie 1946) în calitate de pu-teri înfrânte. Nu putem să nu ne întrebăm atunci: dacă la Trianon, în 1920, i s-a făcut Ungariei o ast-fel de „nedreptate istorică”, de ce aceasta nu a fost reparată la Paris, în 1947? Din contră, Ardealul de Nord, răpit României prin Dictatul de la Viena, din 30 august 1940, şi cedat Ungariei, a fost recunoscut ca fi ind pământ românesc şi retro-cedat României. Cât priveşte poziţia ţării noas-tre faţă de mult trâmbiţata „auto-nomie secuiască”, bazată pe cri-terii etnice, este bine cunoscută,

fi ind deseori exprimată de clasa politică românească, în frunte cu preşedintele Traian Băsescu: au-tonomia în secuime va fi aceeaşi pe care o va avea orice altă zonă geografi că a ţării. Ea va avea la bază doar criterii social-econo-mice, urmărindu-se dezvoltarea armonioasă a întregului teritoriu al României. Iată, deci, pentru ce aşa-zisul „sprijin al Ungariei” în privinţa obţinerii autonomiei ţinu-tului secuiesc nu poate fi catalogat altfel decât un amestec obraznic în treburile interne ale altui stat. Este, de fapt, o veche „îndeletnicire” a vecinilor noştri din apus. Motiv pentru care niciodată de-a lungul istoriei relaţiile cu Ungaria nu au depăşit stadiul de vecinătate geo-grafi că, pentru a ajunge la cel de „bună vecinătate”, aşa cum ar fi normal să fi e. Şi am mari rezerve că acestea se vor schimba vreoda-tă, pentru simplul fapt că ungurii au rămas aceiaşi, aşa cum i-a văzut şi Eminescu prin 1870, cuprinşi „de o febrilă epidemie spiritua-lă, o naţiune mică la număr, dar fantastică în aspiraţiuni, căreia o apucătură politică i-a dat neînţe-lepţeşte supremaţia asupra unor naţiuni tot aşa de mari la număr şi în nimic mai înapoiate”. De-a lungul vremii, Ungaria nu a făcut altceva decât să promove-ze, faţă de vecinii săi, o politică revizionistă şi şovinistă, motiv ce a determinat-o pe Anna Belouso-vova, prim-vicepreşedinte al Par-tidului Naţional Slovac (SNS), să afi rme, recent, că „Ungaria este butoiul cu praf de puşcă al Europei şi poate exploda oricând”.

Nulla dies sine autonomia!Nulla dies sine autonomia!

PR

OG

RA

MU

L M

AN

IFE

STĂ

RIL

OR

7Anul V, Serie Nouă - Nr. 144 (179)Eveniment - Opinii

Între 18 şi 20 iulie 2010 se va desfăşura, la Topliţa, cea de a XIII-a ediţie a Zilelor Miron Cristea, amplă suită de manifestări cultural-ştiinţifi ce şi religioase, la care vor lua parte numeroase personalităţi ale vieţii ştiinţifi ce, culturale şi religioase din ţară, din Republica Moldova şi din Polonia.

Duminică, 18 iulie:ora 0930 - Sala mare a Casei municipale de Cultură: deschiderea festivă

a Zilelor Miron Cristea, ediţia a XIII-a;ora 1030 - În holurile Casei municipale de Cultură: vernisarea expoziţiei

retrospective de artă plastică (grafi că, pictură, sculptură, cera-mică) a artiştilor plastici Maria şi Aurelian Antal din Dorohoi;

ora 1130 - La Biblioteca municipală: Lansări de cărţi apărute în 2009 - 2010, în prezenţa autorilor.

Luni, 19 iulie:ora 0900 - Sesiunea internaţională de comunicări ştiinţifi ce: ,,Istorie, Cul-

tură şi Civilizaţie, Credinţă străbună”: Secţiunea Istorie - Sala de şedinţe a Consiliului Local; Secţiunea Cultură şi Civilizaţie - Centrul Cultural; Secţiunea Carte - Biblioteca municipală; Secţiunea Credinţă străbună - Protopopiatul ortodox;ora 1200 - Pe explanada Casei municipale de Cultură: dezvelirea Monu-

mentului latinităţii ,,Lupa Capitolina”;ora 1600 - La Muzeul de Etnografi e: Galeria de artă: Miron Cristea, sus-

ţinător al artelor: pictorul şi gravorul elveţian Kaindl.

Marţi, 20 iulie:ora 0900 - Participare la sărbătoarea hramului Mănăstirii „Sfântului

Prooroc Ilie”;ora 1700 - La Centrul Cultural: discuţii, propuneri, concluzii. Încheierea

celei de a XIII-a ediţii a Zilelor Miron Cristea.

TOPLIŢA, ediţia a XIII-a, 18 - 20 IULIE 2010

Topliţa Română - bustul Patriarhului Dr. Miron Elie Cristea

Mai remarc şi lucruri îmbucu-rătoare ce se întâmplă prin judeţul Covasna. Cel puţin temporar suntem scutiţi de consideraţiile şi judecăţile de valoare fariseice ale unui personaj sinistru, pentru români, premiat de şovinii ce se organizează prin jude-ţele Covasna, Harghita, Mureş, şi nu numai, în fel de fel de asociaţii şi fun-daţii antiromâneşti. Putem respira şi noi puţin aer mai curat, în spaţiul pu-blic politic, datorită unor români care au înţeles să rămână aşa, atunci când totul părea pierdut. Nu pot decât să mă bucur! Asta dovedeşte că totuşi, la unele persoane, mai este valabil proverbul „Sâgele apă nu se face”. S-a dovedit, că atunci când exis-tă preocupare, se poate igieniza de unele gunoaie şi mediul politic. Din păcate, mai este mult de lucru pentru ajungerea la un nivel acceptabil de ecologizare, dar este un început bun, care, în opinia mea, trebuie continuat. M-am hotărât să scriu aceste rânduri pentru a semnala cititorilor şi lucrurile bune care se petrec. Nu suntem încă înfrânţi de forţele ostile românismului, ci le mai ţinem piept. Putem, printr-o solidaritate mai ac-centuată, să oprim această ofensivă, sub toate formele şovină, asupra ro-mânilor. Domnii din UDMR ori PCM care cu multă îndrăzneală, de factu-ră negativă, încalcă legile României trebuie să ştie că mai există şi câini de pază. Că nu pot prosti lumea cu argumentele lor aiuritoare şi lipsite de orice logică de care fac mereu uz când îşi motivează acţiunile ilega-le. Dumnealor îi impun prefectului, obedient lor, să-şi încalce jurămân-tul, să nu-şi respecte fi şa postului, terfelindu-l, ca persoană, fără niciun fel de jenă. Mie îmi pare rău să cons-tat că un om poate ajunge într-o

astfel de situaţie ruşinoasă. Deh, fi e-care cum doreşte! Sunt bucuros că Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Româ-nă şi Cultura Poporului Român (AS-TRA), cu toate despărţămintele sale din ţară şi străinătate, World Romani-an Congress, Consiliul Mondial Ro-mân, Consiliul Româno-American, Fundaţia Naţională pentru Românii de Pretutindeni, UNIFERO, Sindi-catului Liber European al Românilor din Italia, Asociaţia „Ţara Iancului - Iubirea Mea” Deva, Federaţia Na-ţională a Românilor Persecutaţi Et-nic „PRO MEMORIA 1940-1945”, Agenţia de ştiri Romanian Global News a românilor de pretutindeni, publicaţiile Jurnalul Naţional, Naţi-unea, AXA, Clipa (SUA), Curierul (SUA), DACOROMÂNIA (Alba-Iulia), Revista Română (Iaşi), Viaţa Transilvaniei (Cluj-Napoca), Foaia poporului (Sibiu) ş.a., cunosc situa-ţia reală, discriminarea la care sunt supuşi românii majoritari de către extremiştii maghiari, şi iau atitudine publică. Le mulţumesc pentru soli-daritatea de neam de care dau dova-dă! Nu ne simţim părăsiţi de neamul românesc, ci doar de unele persoane care, întâmplător şi vremelnic, deţin funcţii de decizie în structura Statului Român. Contribuţia enormă la cunoaş-terea realităţii din zona judeţelor Covasna, Harghita, Mureş, la cu-noaşterea acţiunilor antiromâneşti ale UDMR (la toate nivelurile), ce o are Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, trebuie apreciată ca fi ind majoră. Cred că, în viitor, trebuie sprijinită şi mai mult activitatea sa de către noi toţi. Lup-ta cu extremismul maghiar nu este uşoară şi trebuie o mobilizare mare din partea tuturor românilor. Sper ca şi în viitor să pot scrie de bine, că de rău m-am cam săturat. Doamne ajută!

Trebuie să continuăm!

Ioan Mugur Topolniţchi (Covasna)

8 Anul V, Serie Nouă - Nr. 144 (179) Cultură / Actualitate

Dreptul la singurătatede Angela Bîrsan, Editura Promaris Print, Băile-Tuşnad, 2008

Vâltoarea timpurilor în care trăim nu ne mai lasă niciun moment de respiro. Şi, to-tuşi, simţim adeseori nevoia de a zăbovi, de a ne trage sufl etul ca să putem purcede mai departe în tumultul de zi cu zi şi, fi indcă se ştie că „nu este pe lume alta şi mai de folos în viaţa omului zăbavă decât cetitul cărţilor” (Miron Costin), fi ecare dintre noi îşi trage seva din ceea ce îi hrăneşte nevoia de fru-mos, de lumină, de armonie: Cartea. În cazul nostru, într-o frumoasă după-amiază de iunie, într-un moment de reîncărcare a ba-teriilor noastre de muritori de rând, ne cade în mână volumul „Dreptul la singurătate”, al Angelei Bîrsan. Surpriză, după câteva pagini, nu mai putem lăsa din mână acest roman-confesiune, pe care îl putem situa la graniţa dintre fi cţi-une şi nonfi cţiune, la limita dintre me-morialistică şi eseu fi losofi c. Ca în lite-ratura postmoder-nă, această proză, realmente precipi-tată, poate fi la fel de bine considerată felie de autobio-grafi e. În tot cazul, din punct de vede-re compoziţional, întâlnim structura textului ce aparţine literaturii moderne: fl ash-back-ul, al-ternanţa planurilor trecut şi prezent, pagini de jurnal, re-trospectivă, anularea cronologiei evenimen-telor, subiectivitatea, autenticitatea, toate trăsături ale romanului modern de la Marcel Proust încoace (în literatura universală) sau de la Camil Petrescu (în literatura română), depinde ce preferaţi. Poate părea o aserţiune gratuită, dar citito-rul avizat va recunoaşte, cu siguranţă, aceste elemente specifi ce literaturii postmoderne. În privinţa subiectului, naratorul aucto-rial se povesteşte pe sine, simte o plăcere aparte în a se destăinui şi a se dărui, în felul acesta, lectorului, la fel cum Sadoveanu o face în „Hanu Ancuţei” sau în alte naraţiuni ale sale. Comparaţia ne vine în minte şi datorită locvacităţii naratorului-personaj şi datorită plăcerii cu care descrie bucatele sau mesele copioase la care participă, realmente rabelaisi-ană (Măriuca o poreclise ironic Pantagruela). Despre ce este vorba, însă, în roman? Personajul principal, Teodora, reporter de teren la TVR, şi plecată cu ani în urmă din Bucureşti, duce o existenţă, în aparen-ţă, banală, în Miercurea-Ciuc, cu fi ica sa, Lilu, în vârstă de 16 ani, fi ind marcată de un divorţ care îi schimbă total felul în care gândeşte despre soţi, despre căsătorie, des-pre bărbaţi. Aici, la polul frigului, este atra-

să de problemele românilor din zonă, care sunt nevoiţi să trăiască o serie de umilinţe în propria ţară, despre care la Bucureşti nu se ştie nimic, desigur, în aparenţă. Pe acest fundal cu transformări, care în timp vor avea urmări neobişnuite pentru ţară - Autonomia Secuilor -, Teodora ne face martoră la feliuţele ei de viaţă, oarecum mo-notonă, din punctul ei de vedere, după ce se despărţise de General şi după ce renunţase la o pseudoidilă la distanţă cu Mihai. Nouă, însă, prin mărturisirile ei şi dialo-gurile cu Măriuca şi Ioana, prietenele sale, ni se dezvăluie o femeie sensibilă, deşi e dură

adeseori în limbaj, cu principii deosebite, cu coloană vertebrală, un personaj complex, care nu vrea să se plieze pe societatea de tip Patul lui Procust. E o tărie, o forţă extraordinară în persona-jul-narator Teodora, care ne fascinează prin curatele idei despre dragoste, familie, ţară, prin obstinaţia cu care nu renunţă la visul ei de a avea alături bărbatul dorit, bărbatul visu-rilor sale şi nu o „Meduză” - cum îi numeş-te ea pe majoritatea celor care nu renunţă la ipocrizie şi nu au curajul de a se angaja într-o relaţie frumoasă, fără compromisuri. Este, din punctul nostru de vedere, su-perioară personajelor intelectuale din lite-ratura română, prin luciditatea cu care se analizează pe sine, prin realism, prin felul în care luptă onest, fără slăbiciuni, pentru a se păstra intactă, deşi povestea cu Nicolae, de la Braşov, idilă care nici nu începe că se şi termină, o devastează şi îi zdruncină ideile despre prietenie, în general, şi despre ferici-ta Măriuca (personajul care ne surprinde şi pe noi, fi indcă intervine între Teodora şi Ni-colae, fără să-i mărturisească prietenei sale nimic). Pe lângă aceste aspecte, Teodora, prin fl ash-back-uri, ne aduce în prim-plan mo-mente din viaţa de dinainte de Revoluţie

şi ceea ce ne delectează pe toţi, amintiri şi dialoguri cu marele om de cultură Petre Ţu-ţea, pe care naţia română, conform obiceiu-lui său de veacuri, l-a părăsit tocmai atunci când această ilustră minte ar fi avut nevoie de îngrijire. Din punctul acesta de vedere, Teodora se dovedeşte a fi încă o dată su-perioară contemporanilor săi, ajutându-l în momente difi cile pe unicul Petre Ţuţea (vezi paginile 127-130). În plus, volumul atrage atenţia lectoru-lui prin câteva portrete şi descrieri, cum ar fi portretul Înaltpreasfi nţitului Ioan Sălă-jean, Arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei,

sau călătoria la mănăstirile din nordul Mol-dovei, cu prezentarea modului de viaţă al oamenilor simpli, care încearcă să-şi ducă traiul mai mult sau mai puţin liniştit. Este o carte completă despre eternul feminin, despre noi, cele care putem să ne recunoaştem în ideile autoarei sau, parafra-zându-l pe G. Călinescu care vorbea despre Otilia Mărculescu, acest personaj, Teodora, „C`est moi”. Tot respectul pentru felul curajos în care îşi asumă singurătatea ca pe un drept, şi nu renunţă la valorile morale şi nici nu alege sinuciderea ca Anna Karenina, care preferă neiubirii, moartea. În concluzie, aş mai adăuga că, personal, nu pot fi aşa de tranşantă şi consider că solu-ţii ar mai fi , de pildă iubirea de Dumnezeu, de părinţi, de semenii tăi, de proprii fi i sau fi ice, nu de alta, dar s-ar putea ca bărbaţii să înţeleagă, printre rânduri, că viaţa femeii fără ei este un calvar, şi ar fi un mare păcat să-i lăsăm să se autoiluzioneze. De aceea, aş fi vrut eu să completez că iubirea este, de fapt, importantă şi faptul că o dăruim, iar dacă nu este primită, nu în-seamnă că se întâmplă ceva rău cu noi, că ne irosim, că avem vreo vină, ci că, pur şi simplu, nu am găsit bărbatul potrivit care să

aibă atunci, când vrem noi, nevoie de iubire. Şi problema e că atunci când dăruieşti şi ceilalţi nu ştiu să primească, ei sunt cei care au de pierdut, ei sunt cei săraci în iubire, ni-ciodată cel care dăruieşte, niciodată cel care se dăruieşte pe sine celorlalţi. E posibil ca absenţa iubirii din viaţa sa să-l mutileze pe acela căruia ne dăruim, şi cine vrea, n-are decât să-i ţină companie (cu orice preţ), fi indcă e bine să fi i alături de cei bolnavi, ca să se însănătoşească. Doar iubirea poate învinge neiubirea şi nu moartea, nu despărţirea, nu disperarea. Trebuie să iubim, însă, necondiţionat,

sincer, fără lucidi-tate, fără să măsu-răm care cât dă şi ce primeşte, fără orgolii de femeie rănită, fără grija că iubirea e sau nu pri-mită. Abia atunci se va petrece ceea ce ne visăm, miraco-lul dăruit, de fapt, de CEL DE SUS. Aceasta este bine-cuvântarea: să poţi iubi şi să fi i iubit. Iubirea nu se vinde şi nici nu se cumpără la kilo-gram, pe un preţ. Apare în noi când avem nevoie de ea şi, dacă avem nevo-ie, o vom avea tot timpul, iar dacă nu, va dispărea pe ne-aşteptate şi nici nu vom băga de seamă şi nici nu vom su-feri. Doar orgoliul este cel care suferă, nu şi sufl etul nostru care cunoaşte atâtea şi atâtea feluri de a iubi. În încheiere, aş dori să-i mulţumesc

autoarei pentru darul pe care ni-l face prin această carte, pentru dragostea ei de viaţă, de ţară şi de frumos, pentru că ne învaţă să nu acceptăm compromisul şi dacă mai trebu-ie adăugat, o asigur că volumul de faţă este bine primit, cel puţin de marea parte a celor din această zonă, unde e nevoie, mai ales, de iubire, mai ales cea de ţară, şi necondiţionat, fără mari aşteptări sau mari recompense din partea cuiva. Îi urez succes şi aş mai vrea să spun că niciodată nu este singură şi nici nu trebuie să se considere aşa, acea persoană care are ini-mă de român, care are prieteni, copii, slujbă, religie şi un cămin, într-un loc atât de plin de frumos, de poezie şi de istorie, cum este Transilvania noastră străveche, ţara noastră dragă, pe care trebuie să o păstrăm intactă. Înseamnă că ai iubire, ai Dumnezeu, ai pe cine iubi, are cine să te iubească şi cine să-ţi primească darurile aşa cum se cuvine. Şi insist: nu e singură persoana care mai are şi un cuvânt de spus, sau măcar un punct pe I sau după I, depinde cum preferaţi. Are numai o cruce greu de dus şi niciodată ni-meni nu-i va duce crucea, iar personajul nostru ne dovedeşte, în cele din urmă, că a înţeles şi că a acceptat destinul: singurăta-tea este.

prof. Ligia Dalila Ghinea (Sfântu-Gheorghe)

9Anul V, Serie Nouă - Nr. 144 (179)Actualitate - Sport

Închiriem, în zona centrală a municipiului Târgu-Mureş, spaţii pentru locuinţe, birouri, cabinete, ateliere, magazii şi depozite (cu condiţii de par-care aferente). Închiriem 20.000 de metri pătraţi în oraşul Un-gheni (strada Principală, nr. 1/A - lângă fabrica de bere), cu destinaţie pentru depozite (piste be-tonate), spaţii pentru seră şi creşterea animalelor. Suprafaţa are sursă de apă proprie, acces de cale ferată propriu şi acces direct la E60.

Tel.: 0265-261.423, 0743-160.537, 0744-505.797

Închirieri, la preţuri foarte avantajoase,

în judeţul Mureş

Vând sau închiriez spaţiu comercial de 50 mp şi casă de locuit (curte şi grădină) în oraşul Covasna, strada Gheorghe Doja.

Tel.: 0744-312.682

Anunţ

Potrivit planului de şcolarizare al Ministerului Apărării Naţionale pentru anul de învăţământ 2010 / 2011, în perioada 12 – 29 iulie 2010, Biroul Informare - Recrutare al Centrului Militar Judeţean Covasna recrutează candidaţi pentru „Cursul de formare a subofi ţerilor în activitate pe fi liera indirectă”. La selecţie poate participa şi personal civil din afara Ministerului Apărării Naţionale, pentru următoare-le specialităţi militare: - Muzici militare - 20 locuri (din care 2 pentru candidaţi de sex feminin); - Sanitari - 30 locuri (din care 2 pentru candidaţi de sex feminin). Candidaţii trebuie să aibă vârsta de cel mult 30 de ani, împlinită în anul 2010 şi studii / competenţe profesionale corespunzătoare armelor / serviciilor / specialităţilor militare pentru care candidează (învă-ţământ postliceal de specialitate - asistent medical generalist, respectiv învăţământ liceal / universitar de muzică - pentru instrumentişti);

Detalii suplimentare în vederea recrutării pentru profesia militară, se pot obţine la sediul nostru din mu-nicipiul Sfântu-Gheorghe, strada Kos Karoly, nr. 3, la numărul de telefon 0267-311.209 interior 114 sau 0267-351.029, precum şi pe internet, pe site-ul ofi cial al Ministerului Apărării Naţionale, la adresa www. mapn.ro sau la adresa de e-mail cmj.covasna@yahoo.com

Cu stimă,COMANDANTUL CENTRULUI MILITAR JUDEŢEAN COVASNA Locotenent colonel Gheorghe LUPU

Informaţii de interes general

Spre ştiinţă: Domnului Dr. Codrin Munteanu, Inspector Guvernamental Domnului Gyorgy Ervin, Prefectul judeţului Covasna, Domnului Tamas Sandor, Preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, Domnului Antal Arpad, Primarul municipiului Sfântu-Gheorghe Printr-o circulară a Prefecturii Judeţului Treiscaune, din 26 mai 1936, adresată „domnilor pretori şi primari ai comunelor urbane”, se trimite o copie după ordinul cir-cular al Ministerului de Interne re-feritor la folosirea în spaţiul pu-blic a limbii române şi a limbilor minorităţilor naţionale”. În documentul menţionat se precizează: „Cu ordinele noas-tre nr. 59571 din 18 iulie 1923 şi 54896 din 27 iunie 1924, V-am atras atenţiunea asupra faptului că unele servicii exterioare conti-nuă să întrebuinţeze în actele ce se eliberează şi corespondenţa ce poartă, altă limbă decât cea ofi ci-ală a statului, aplicând în acelaşi timp sigilii străine şi v-am rugat cu insistenţă să luaţi măsurile cu-venite ca asemenea fapte dăună-toare prestigiului ţării să nu se mai petreacă. (...) Vă rugăm pentru ultima oară să binevoiţi a atrage cu toată seve-ritatea atenţiunea organelor Dvs. în subordine că este cu desăvârşi-re interzisă a elibera acte, a purta corespondenţă sau a întrebuinţa sigilii cu altă stemă sau în altă limbă decât cea română. Veţi lua apoi deîndată măsuri, ca toate registrele şi imprimatele să fi e făcute numai în româneş-te, iar publicaţiunile şi anunţurile să fi e făcute în limba română şi în limba/limbile populaţiunii din localitate, în cazul când numărul

acestor locuitori trece de o treime de numărul total al locuitorilor comunei. Totodată vă rugăm a dispune a se aplica cu stricteţe şi dispoziţiu-nile cuprinse în jurnalul (hotărârea - n.n.) Consiliului de Miniştri nr. 1871, publicat în Monitorul Ofi ci-al nr. 84 din 14 iulie 1920, refe-ritor la inscripţiunile stradelor, indicatoarele drumurilor, precum şi orice inscripţiune permanentă publică, trebuiesc să fi e făcute în limba română şi în limba sau lim-bile populaţiunei din localitate. De asemenea, inscripţiunile de la prăvălii să fi e făcute obligator în limba română şi facultativ în limba ce ar dori proprietarul, cu condiţiunea ca ambele inscrip-ţiuni să fi e făcute cu caracter de aceiaşi dimensiune. (...) Tot azi am dat ordin Inspecto-rilor Generali ai acestui depar-tament să controleze cu cea mai riguroasă atenţiune îndeplinirea dispoziţiunii şi când vor consta-ta cea mai mică abatere, să ni se comunice de îndată pentru ca să luăm cele mai extreme măsuri disciplinare. Ministru, I. Nistor, Director General, V. Ionescu Dâr-zeu.”. (Arhivele Naţionale Covas-na, Fond Primăria Sfântu-Gheor-ghe, dos. 574/1936, f. 2). Consultând Monitorul Ofi cial nr. 84 din 20 iulie 1920 (p.2966 -2967), rezultă că referatul care a stat la baza adoptării jurnalului

(hotărârii) Consiliului de Miniştri, din data de 9 iulie 1920, este sem-nat de generalul Alexandru Ave-rescu, preşedintele Consiliului, respectiv prim-ministru al Guver-nului României şi de următorii mi-niştri: Sergiu Niţă, Octavian Tăslă-uanu, P. P. Negulescu, T. Cudalbu, Octavian Goga, Anton Mocsony, M. B. Cantacuzino şi Grigore L. Trancu - Iaşi. Ordonanţa Prefecturii Treisca-une nr. 8383/ din 31 iulie 1936, re-feritoare la redactarea inscripţiilor publice, prevede: „...Toate fi rmele de prăvălii, sau localuri publice, vor fi făcute obligatoriu în limba română corectă. (...) Toate afi şe-le şi reclamele vor trebui să fi e ti-părite pe aceiaşi coală de hârtie sau tablă, în toate limbile dorite şi nu separat pentru fi ecare lim-bă, cu obligaţiunea ca să precea-dă inscripţiunea românească”, Sfântu-Gheorghe, la 31 iulie 1936, dos. 803/1936. Dintr-un alt document referi-tor la „inscripţionarea şcoalelor primare confesionale”, rezultă că, potrivit art. 24 din Legea învăţă-mântului particular, „orice şcoală particulară este obligată să aibă pe frontispiciul localului inscrip-ţia în limba Statului şi facultativ şi în limba de predare a şcoalei” (Arhivele Naţionale Covasna, Fond Primăria Sfântu-Gheorghe, dos. 585/1936, f. 1).

Dr. Ioan Lăcătuşu

Reglementări interbelice referitoare la folosirea în spaţiul public a limbii române şi

a limbilor minorităţilor naţionale

Mădălina Manole a încetat din viaţă miercuri, 14 iulie 2010, chiar în ziua în care a împlinit 43 de ani. Potrivit procurorului care investighează cazul, artista ar fi înghiţit o substanţă toxică. Cântă-reaţa a fost găsită de soţul ei în jurul orei 6.30. Acesta a alertat servicul de ambu-lanţă, însă medicii nu au mai putut face nimic pentru a-i salva viaţa. Mădălina era căsătorită şi avea un copil de un an. Poliţiştii merg pe vari-anta sinuciderii, mai ales că Mădălina, una dintre marile artiste ale Româ-niei, i-a trimis soţului un mesaj de rămas bun pe telefonul mobil. Potrivit unor surse, cântăreaţa ar mai fi încercat să se sinucidă în urmă cu o lună. Solista suferea de o boală de inimă şi în ultima perioadă anulase mai mul-te concerte şi apariţii TV din motive de sănătate.

Dumnezeu să o ierte şi să o odihnească în pace!

S-a stins Mădălina Manole

Spania, regina lumii1. Spania, 2. Olanda, 3. Germania, 4. Uruguay - aşa s-a scris istoria acestui Mondial, al XIX-lea din toate timpurile. Cum am mai scris la această rubrică, selecţionatele din America Latină au pornit ca

din puşcă, pentru ca în careul de aşi să mai ajungă doar una dintre ele, în vreme ce pe primele trei poziţii s-au clasat doar echipe din Europa.

A fost, aşadar, o fi nală inedită, în-tre două formaţii care nu mai câş-tigaseră Cupa Mondială. Mai tristă pare, totuşi, înfrângerea Olandei, afl ată la a treia fi nală pierdută. Spa-nia, noua regină a lumii, a meritat,

însă, pe deplin victoria fi nală. O asemenea echipă se creşte în câţiva ani, iar Del Bosque a confi rmat că e uriaş, şi ştie să facă asta. (A.M.B.)

Albuleţ, Maria - Nedeljkovici, Vera [B23]Meci România -Iugoslavia, 1958

1.e4 c5 2.Cc3 d6 3.f4 Cc6 4.Nb5 Aşa numitul sistem Vinken, mai rar jucat, dar tocmai de aceea foarte periculos. 4...Nd7 5.Cf3 g6 6.0–0 Ng7 7.Nxc6 Albul trebuie să schimbe în c6, deoarece la mutarea următoa-re negrul ar fi putut juca Cd4. 7...Nxc6 8.d3 Cf6 9.h3 e6 10.Ne3 b6 Negrul pregăteşte înaintarea d6-d5. 11.De1 0–0 12.g4 d5 La atacul albului pe fl ancul regelui, negrul răs-punde corect cu o acţiune în centru. 13.Nd2

Cd7 14.e5! De7 15.d4 f5 Negrul blochează jocul în centru, dar după aceasta nebunul său de la g7 rămâne blocat. 16.Ce2 Nb5 17.Tf2 Nxe2 18.Txe2 Tac8 19.c3 Nh6 20.g5 Ng7 Acum, numai o coloană poate fi deschisă pe fl ancul regelui, prin înaintarea pionului „h” şi aceasta îngreunează simţitor atacul albului. 21.Dg3 Albul vrea să prevină posi-bilitatea negrului de a juca h7-h5, dar lucrul acesta nu era necesar deoarece deschiderea coloanei „g” era mai primejdioasă pentru negru decât deschiderea coloanei „h”. 21...Tc6 22.h4 Tfc8 23.Ne3 Df7 24.Tg2 Din nou albul împiedică posibilitatea h7-h5 24...a6 25.Rh1 Nf8? Negrul nu apreciază just pozi-

10 Anul V, Serie Nouă - Nr. 144 (179) Sudoku - Şah

Şah Şah Şah Şah Şah Şah Şah Şah Şah

Soluţia problemei din numărul trecut:

KOVACS Ferenc - #2Schweizerische Schachzeitung

19241.Ce5! (trecând rândul la mutare negrului, care este obligat acum să mute unul din cai) 1…. Ch4 [Sau 1...Cd5 2.Dg4#] 2.Dh6# 1–0

Problemã propusã pasionaþilor de ºah

VON GOTTSCHALL H.Deutsche Schachzeitung 1892

Albul mută şi dă mat în două mutări (#2)

Soluţia, în ediţia viitoare.

O problemă din secolul XIX, a unui celebru compozitor. „Cheia“ demonstrează că frumuseţea

se ascunde uneori în simplitate.

ing. Nicolae Doroftei, maestru FIDEdoron50ro@yahoo.com

Lacul de la km. 5, creat printr-un baraj pe un pârâu din apropierea orașu-lui Sfântu-Gheorghe, judeţul Covasna, este - sau, mai bine spus, era - unul dintre locurile simbol de agrement ale locuitorilor din zonă. Din păcate, atât cât se vede în imagine a mai rămas din el după viitura de la începutul acestei săptămâni, care era cât pe-aci să ia pe sus cartierul Simeria. Miercuri, pe 14 iulie a.c., mâlul, cu tonele, și ţânţarii, de toate felurile, domneau în și în preajma fostului lac, după ce acesta fusese voit secat în zilele precedente.

Grila jocului este un pătrat de nouă pe nouă căsuţe, subdivizat în tot atâtea pătrate identice, numite regiuni. Regula jocului este simplă: fi ecare rând, coloană sau regiune nu trebuie să conţină decât o dată cifrele de la unu la nouă. Formulat altfel, fi ecare ansamblu trebuie să conţină cifrele de la unu la nouă o singură dată. Cifrele nu reprezintă decât o convenţie, relaţiile aritmetice între ele nefi ind de niciun folos. Interesul jocului consistă în simplitatea regulilor sale şi în complexitatea soluţiilor sale. Difi cultatea veritabilă a jocului rămâne, totuşi, în a găsi suita exactă a cifrelor rămase. Acest joc a inspirat deja mai multe versiuni electronice care aduc un interes diferit rezolvării grilelor Sudoku. Forma sa de tip grilă şi folosirea lui într-un scop ludic îl aduc mai aproape de alte jocuri publicate în ziare, cum ar fi careurile şi problemele de şah.

MEMORIALUL MARIA ALBULEŢ MEMORIALUL MARIA ALBULEŢ (ediţia III - a)(ediţia III - a)

Între 15-21 iulie 2010, la Brăila, în organizarea F. R. Şah şi a Primăriei Brăila, se va desfăşura a treia ediţie a Memorialului Maria Albuleţ, turneu internaţional feminin cu normă de mare maestră internaţională, intrat deja în tradiţie. La competiţie au fost invitate 10 jucătoare din 5 ţări: marile maestre Marina Makropoulou (Grecia - fi ica regretatei vicecampioane olimpice comemorată prin acest turneu), Elena Pârţac (Moldova), Elena-Luminiţa Cosma (România), maestrele internaţionale Lyubka Genova (Bulgaria), Ka-tarzyna Toma (Polonia), Joanna Worek (Polonia), Angela Dragomirescu (România), maestrele FIDE Silvia-Raluca Sgîrcea şi Teodora Trăistaru şi maestra Adeline-Ramona Uţă (toate România). La deschiderea turneului, alături de primarul municipiului Brăila, Aurel Gabriel Simi-onescu, va participa şi cunoscuta mare maestră internaţională Elisabeta Polihroniade. Rundele concursului (al cărui director şi arbitru-şef este maestrul FIDE Gheorghe-Ni-colae Doroftei) vor avea loc la sediul Teatrului „Maria Filotti”, acelaşi lăcaş urmând a găzdui, între 15 şi 18 iulie, turneele pentru copii sub 10 ani organizate de Clubul Fairplay Brăila, cu sprijinul Direcţiei pentru Sport a Judeţului Brăila. Turneele pentru copii vor fi arbitrate de arbitrul internaţional Haralambie Candea. Pentru turneele de copii înscrierile se fac şi la sala de joc, începând cu ora 13. În 1971, i se acordă titlul de maestră emerită a sportului pentru remarcabilele sale per-formanţe pe plan sportiv. Moare la Ploieşti, acolo unde şi-a exercitat profesiunea de medic, în luna ianuarie a anului 2005, în urma unor complicaţii medicale survenite pe fondul unei gripe severe, fi ind regretată de întreaga mişcare şahistă românească. Este înmormântată la Brăila, oraşul său natal. Reproducem mai jos una din partidele primei maestre internaţionale din istoria Româ-niei. Comentariile aparţin chiar Mariei Albuleţ.

Imaginile

săptămâniiŞi tu ne poţi trimite poze:info@condeiulardelean.ro

ţia. Împotriva atacului alb pe coloana „h”, a cărei deschidere nu poate fi împiedicată, cea mai bună poziţie de apărare era Ng7, Cf8, De7. În acest caz era greu pentru alb să ob-ţină avantaj decisiv pe coloana „h” şi negrul ar fi avut la dispoziţie contraşanse legate de înaintarea pionului „b”. Ar fi rezultat o luptă complicată, cu şanse de ambele părţi. 26.h5 cxd4? După aceasta negrul intră defi nitiv într-o poziţie greu de apărat. Aducerea ca-lului la e4 nu este de niciun folos, locul lui fi ind, aşa cum am arătat, la f8. 27.hxg6 hxg6 28.Cxd4 T6c7 29.Th2 Cc5 30.Rg2 Face loc turnului la h1. 30...Ce4 31.Tah1! Ng7 Ne-bunul a fost obligat să revină la g7, dar acum atacul albului pe coloana „h” este decisiv din cauza lipsei de apărare a punctului h7. Bineînţeles dama nu putea fi luată din cauza matului în două mutări. 32.De1 Rf8 33.Th7 Re7 Înşirarea pieselor negrului pe linia a şaptea permite albului un atac decisiv asupra pionului slab g6. 34.T1h6 Tg8 35.Cf3 Re8 36.Ch4 Dd7 37.Txg6 d4! În această poziţie grea, Vera Nedelkovici găseşte o posibilita-te de contrajoc interesantă. 38.Nxd4 Dd5 39.Cf3 Dxa2 40.Rh3 Rf7 În această poziţie partida s-a întrerupt şi albul a dat mutarea următoare în plic. 41.Tf6+! Re8 Acceptarea sacrifi ciului pierde repede, de exemplu: 41...Cxf6 42.exf6 Th8! 43.Ce5+ Rg8! 44.Txh8+ Nxh8 45.f7+ Txf7 46.Cxf7 Nxd4 47.Ch6+. 42.Nxb6 Te7 [Cel mai bun răspuns. La de-plasări ale turnului decide repede 43.Dh4, de exemplu: 42...Tb7 43.Dh4 Txb6 44.Txg7!. 43.Dd1 Td7 44.Cd2!! O mutare frumoasă, găsită la analiză. Acum ameninţarea Dh5+ decide. 44...Nxf6? Pierde imediat, dar nici alte mutări nu salvau partida, de exem-plu: a) 44...Txd2 45.Dh5+ Rd7 46.Df7+ Rc6 47.Txe6+ Rb5 48.Ng1! Db1 49.Tb6+ Ra5 50.b4+ Ra4 51.Txa6+ Rb5 52.Ta5+ Rc6 53.b5+ sau b) 44...Td3+ 45.Rh4 Cxf6 46.exf6 Dd5 47.Dh5+ Rf8 48.fxg7+ Re7 49.Cf3 Txf3 50.Nc5+ Rd8 51.Th8 Txf4+ 52.Rg3 Tg4+ 53.Dxg4 fxg4 54.Txg8+] 45.Dh5+ Rf8 46.Txd7 Th8 47.Td8+ Negrul a cedat. 1-0

11

Telefoane Utile

Poliţia 112Pompieri 112Salvare 112Protecţia Civilă *982Jandarmeria *956Serviciul Antidrog *934Poliţia de Frontieră *959Deranjamente Electrica *929Deranjamente Gaze *928Deranjamente posturi telefonice 1921Informaţii abonaţi Romtelecom 188932Informaţii diverse 1951

*Se formează obligatoriu prefi xul judeţului

AlbaPrefectura 0258-811.179Consiliul Judeţean 0258-813.380Primăria Alba-Iulia 0258-819.462

BraşovPrefectura 0268-419.277Consiliul Judeţean 0268-410.777Primăria Braşov 0268-416.550

CovasnaPrefectura 0267-315.190Consiliul Judeţean 0267-311.190Primăria Sfântu-Gheorghe 0267/316.957

HarghitaPrefectura 0266-371.114Consiliul Judeţean 0266-207.700Primăria Miercurea-Ciuc 0266-317.007

MureşPrefectura 0265-263.211Consiliul Judeţean 0265-263.211Primăria Târgu-Mureş 0265-268.330

SibiuPrefectura 0269-210.104Consiliul Judeţean 0269-217.733Primăria Sibiu 0269-208.800

Anul V, Serie Nouă - Nr. 144 (179)Traduceri

Traduceri din presade limbă maghiară

Trimite mica publicitate prin sms: 0766-280.650 *tarif normal

Mica publicitate este gratuitã pentru persoanele fizice.

Vehicule

ImobiliareIT / Electronice

Servicii

Diverse

Efectuez lucrări de instalaţii de încălzire şi sanitare. Tel: 0761-320.610 Fostă educatoare cu diplomă de asistent social, ofer servicii de îngrijire copii, bătrâni, bolnavi în Sfântu-Gheorghe şi împrejurimi. Tel: 0721-477.342, 0745-066.462

Angajãri Agenţie de recrutare şi plasare forţă de muncă în Israel caută pen-tru îngrijire de bolnavi la domiciliu

Închiriez Cramă cu dotări (presă, curent trifazic) în ve-derea vinifi cării. Capacitate de depozitare 30.000 de litri. Even-tual, asigur şi strugurii pentru vinifi caţie. Tel: 0727-020.339, 0237-633.072 Vând 2 fotolii şi canapea, set complet, stare nouă. Preţ 700 lei. Tel: 0741-479.612 Vând 2 convectoare, preţ 300 lei bucata, nou nouţe. Tel: 0741-479.612

Vând Skoda Octavia, an fabricaţie 2002, motor 2.0 l benzină, 150 CP, tuning optic, suspensie sport, climatronic, geamuri electrice, oglinzi elec-trice, scaune încălzite. Preţ 7.000 Euro. Tel: 0743-417.151 De vânzare scooter MBK Booster 49 cmc, an fabricaţie 1999 noiembrie, înmatriculată, stare perfectă de funcţionare, fără zgârieturi, cu toate actele în regulă. Preţ: 1.900 lei. Tel: 0744-907.807

Vând casă în Araci la 17 km de Braşov formată din 3 camere, bucătărie, dependenţe: pivniţă, fântână acoperită cu ţiglă, curent electric, curte 2000 m se poate plăti în 2 rate la preţul de 12.200 euro. Tel: 0723-538.501 Vând apartament 2 camere stra-da Pescarilor, Sfântu-Gheorghe cu termopan, gresie, faianţă, parchet, centrală proprie, uşă metalică liber la vânzare 14.800 Euro negociabil. Tel: 0723-538.501 Vând în Sfântu-Gheorghe apar-tament zona gării decomandat suprafaţă 56 mp, cu contor de gaz, liber la vânzare la preţul de 19.200 euro. Tel: 0723-538.501 Vând garsonieră categoria B în Sfântu-Gheorghe, zona Consic, renovată, termopane, centrală termică, izolat termic interior şi exterior. Tel: 0758-781.991 Vând apartament 2 camere în Sfântu-Gheorghe, str. Crângu-lui, etaj II, 58 mp cu centrală termică proprie. Preţ: 30.000 euro. Tel: 0727- 801.448 Vând apartament 2 camere în Sfântu-Gheorghe, cartierul Gării. Preţ informativ:

100.000 lei. Tel: 0760-118.890 Cumpăr apartament 2 camere în Sfântu-Gheorghe, fără interme-diar. Tel: 0766-579.936, 0745-554.843

De vânzare aparat foto DSRL marca Olympus E-300 obiec-tiv 18-50 mm, 55-200 mm, 4 fi ltre, card memorie 2Gb, geantă originală Olympus. Preţ 1.200 lei. Tel: 0744-907.807

www.forumharghitacovasna.ro

Închiriez spaţiu comercial (parter), 80 mp, super-reno-vat, cu toate utilităţile, în Sfântu-Gheorghe, bulevar-dul Grigore Bălan, nr. 34, bl. 10 (vizavi cu Cosys). De preferinţă pentru farmacie, cabinet medical, societate de asigurări. Tel: 0723-272.406

femei cu vârsta între 28-55 ani. Cunoaşterea de limbi străine cons-tituie avantaj (engleză, franceză, maghiară). Tel: 0740-365.850

Vând pădure de stejar 2 ha în zona Turia. Tel: 0741-604.173 Vând 350 ha teren agricol în lo-calitatea Ulmu, judeţul Brăila, comasat sută la sută, intabulat, carte funciară, singur propri-etar, teren cernoziom negru, categoria 2 irigat sută la sută. Preţ 2.200 euro/ha. Tel: 0726-626.489 Vând casă, curte şi grădină în localitatea Turia 1.15 ha, grajd nou. Tel: 0762-270.393

Faptul că maghiarimea nu a împărtăşit soarta dacilor, gepizi-lor, goţilor etc., stabiliţi în Bazinul Carpatic, care s-au amestecat cu popoarele venite ulterior şi au dis-părut de pe scena istoriei, poate fi apreciat drept cea mai mare realiza-re a regelui nostru Ştefan cel Sfânt. Regele Ştefan a întemeiat creş-tinismul şi cel mai unitar stat din Europa medievală, de importanţă militară, duşman demn al Impe-riului Bizantin, puterea politică ce a echivalat cu regatele englez şi francez. Deşi în urma bătăliei de la Mohacs (din 1526), Ungaria a fost ruptă în trei, instituţiile şi cultura statalităţii ungare au continuat să existe necontenit în părţile estice ale ţării, adică în Transilvania. Sub sceptrul habsburgic, Ungaria - re-dobândindu-şi unitatea - a ocrotit şi a respectat legile regelui Şte-fan cel Sfânt. În urma dobândirii independenţei restrânse (1867), Ungaria a urmat calea unei am-ple dezvoltări cultural-economice, devenind posibil ca în mileniul următor să îndeplinească un rol istoric important în Europa. Însă posibilitatea evoluţiei ţării a fost spulberată de iresponsabilitatea marilor puteri care, în situaţia ha-otică de după primul război mon-dial, au dat undă verde iredentis-

mului neruşinat. Şi-au bătut joc de principiul autodeterminării. Nu au respectat dreptul populaţiei din teritoriile maghiare condamnate la separare - după cum nici pe cel al poporului din Transilvania - de a-şi decide soarta prin referendum. Puterea de stat a Ungariei a dăi-nuit doar pe o treime din teritoriul statului întemeiat de regele Ştefan, pentru că pe 4 iunie 1920, în urma dictatului de la Trianon, aceasta a fost destrămată. A fost divizată o unitate geografi că şi economi-co-politică, multiculturală, care, bazându-se pe tradiţiile statului de drept şi prin instaurarea autonomi-ilor, ar fi putut deveni cel mai de-mocratic stat din Europa. În locul acestuia au fost create prin dictat, în mod antidemocratic, mai multe state multinaţionale, care nu au dis-pus niciodată de tradiţiile asigurării drepturilor colective sau de sistem juridic cu rădăcini istorice. Ca ur-mare, în aceste state principalul obiectiv politic îl constituie şi azi desfi inţarea maghiarimii, denatura-rea trecutului istoric maghiar. Fiecare popor din aceste state a suferit în urma sfâşierii statului Sfântului Ştefan. Mulţi uită că prin desfi inţarea statului istoric ungar, a încetat să funcţioneze şi o uria-şă piaţă organică, una care, în era

de după primul război mondial, ar fi asigurat condiţii optime pentru dezvoltarea economică. Cei care au împărţit între ei teritoriile şi au ajuns la putere, sunt despăgubiţi pentru nivelul de trai scăzut cu „bucuria” de a trăi în aşa-numitul „stat naţional”. Maghiarimea in-digenă e împovărată cu statutul de cetăţean de rangul al doilea. Din cauza politicii de asuprire dusă de puterile străine, mase de oameni şi-au părăsit pământul natal, iar o parte din cei care au rămas s-au asimilat localnicilor majoritari, dat fi ind faptul că asimilarea for-ţată devine tot mai intensă inclusiv în regiunile populate de maghiari majoritari. Opera regelui Ştefan poate fi salvată doar prin gândirea într-o naţiune maghiară unitară, prin cu-noaşterea istoriei şi a culturii noas-tre. E nevoie de o elită politică

ce ţine cont de interesele naţiunii întregi şi contribuie la edifi carea consecventă a unităţii culturale şi economice dincolo de graniţe a părţilor de naţiune rupte. Condu-cerea politică a Ţării Ciuntite tre-buie să adopte poziţie, de fi ecare dată şi la toate forurile, în vederea apărării intereselor comunităţilor maghiare care trăiesc „pe teritori-ile istorice maghiare”. Trebuie cla-rifi cat în sfârşit faptul că în schim-bul teritoriilor sustrase, capătă legitimitate revendicarea potrivit căreia este obligaţia statelor suc-cesoare să asigure autoguvernarea locală, culturală şi teritorială a co-munităţilor maghiare indigene, ca-drul necesar dăinuirii lor.

Revista „Tortenelmi magazin”, nr. 6-8, iunie 2010; Titlu: Memoria Trianonului /

Opera regelui Ştefan, Semnează: Kadar Gyula

Vineri, ora 17:30, Trianonul va fi rememorat la Sfântu Gheorghe pe locul fostului drapel al ţării. Clopotele vor răsuna timp de 10 minute, după care va recita Sandor Krisztina Hanna. Urmează luarea de cuvânt a profesorului Kadar Gyula. Vor rosti alocuţiuni reprezentanţi PCM, EMI, ai Mişcării de Tineret 64 de Comitate (HVIM) şi ai CNMT. Ru-găciunea va fi rostită de preotul reformat Incze Zsolt. Vor fi intonate apoi imnurile ungar şi secuiesc. Participanţii sunt rugaţi să prindă pan-glici de doliu pe haine şi pe drapele.

Cotidianul „Szekely hirmondo” (Covasna), nr. 74, 03.06.2010; Titlu: Rememorăm Trianonul

12 Anul V, Serie Nouă - Nr. 144 (179) Viaţa creştină

Pr. Ioan Ovidiu Măciucă Parohia Covasna, ROMÂNIA

SFÂNTUL SFÂNTUL PROOROC ILIEPROOROC ILIE

Înger pământesc şi om ceresc, crainic al virtuţilor,Era Ilie Tesviteanul, profetul necruţător.

Pe regele păgân Ahab ce lui Baal s-a închinat,Pentru cruda necredinţă cu tărie l-a mustrat.

Lângă pârâul Cherit păsările l-au hrănit,Iar în Sarepta Sidonului o minune a săvârşit.

Pe vârful muntelui Carmel aşteptând slăvitul semn,Focul cel trimis din cer a fost marele îndemn.

Nori negri s-au adunat, seceta s-a spulberat,Adevărul a biruit, credinţa s-a întărit.

Să-l chemăm mijlocitor către Bunul Dumnezeu,Fiindu-ne ajutător şi la bine, şi la greu.

Duminica a 8-a dupÅ Rusalii(Înmulţirea pâinilor)

„… surâd numai acei care suspină,…de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină,

şi nu te-nalţi în slăvi, dacă nu cazicu fruntea grea în pulberea amară,

iar dacă-nvii în zâmbetul de azi,e c-ai murit în lacrima de-aseară.”

(Radu Gyr, „Antiteze”)

„Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis: locul este pustiu şi vremea iată a trecut; deci, dă drumul mulţimi-lor ca să se ducă în sate, să-şi cumpere mâncare. Iisus, însă, le-a răspuns: N-au trebuinţă să se ducă; daţi-le voi să mănânce. Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti. Şi El a zis: Aduceţi-Mi-le aici.Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor.Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmi-turi, douăsprezece coşuri pline.”

(Matei 14, 15-20)

În zilele acestea, când foarte mulţi oameni îşi pierd locul de muncă, nu au cu ce să-şi plă-tească ratele, iar alţii îşi pierd toată agoniseala sub ape, parcă se conturează cuvintele Sfi ntei Evanghelii - „locul este pustiu”. Într-adevăr, omul contem-poran a ajuns să simtă cu toată fi inţa cuvintele Psalmistului: „Asemănatu-m-am cu pelicanul

din pustiu; ajuns-am ca bufniţa în dărâmături” (Psalm 101, 7). „Şi am fericit pe cei ce au murit în vremi străvechi mai mult decât pe cei vii care sunt acum în viaţă” (Ecleziast 4, 2). Acum, când lumea este fl ă-mândă de orice speranţă şi bu-curie, Biserica Ortodoxă ne vine în întâmpinare cu hrana cea care ne întăreşte.

Mai întâi, trebuie să ştim că Dumnezeu, când a fost nevoie, a hrănit şi a vindecat lumea, ade-văr pe care-l subliniază şi perico-pa evanghelică. Deci, nu trebuie să spunem că Dumnezeu ne-a dus cu apa casa la vale, sau că e autorul crizei economice, sau orice de felul acesta, pentru că greşim. Greutăţile şi necazurile de acest fel sunt efectul de bume-rang al propriilor noastre dorin-ţe, iar dacă nu sunt ale noastre, atunci aparţin celor care conduc lumea fără să ţină cont de jude-căţile lui Dumnezeu. Se cuvine să înţelegem corect ce se întâmplă cu noi şi cum e bine să gândim realităţile cu care ne confruntăm, şi numai apoi să simţim şi să purcedem la fapte. În aceste vremuri de strâmtoa-re, ar trebui să ne impropriem obi-ceiul de a suferi de bunăvoie rele-le după şi pentru Dumnezeu, cum spun Sfi nţii Părinţi. Sfântul Apos-tol Pavel scrie: „Îmi chinuiesc trupul şi mi-l supun robiei” (I Corinteni 9, 27), „Până în ceasul de acum fl ămânzim şi însetăm; suntem goi şi suntem pălmuiţi şi pribegim… Ocărâţi fi ind, binecu-vântăm. Prigoniţi fi ind, răbdăm.

Huliţi fi ind, ne rugăm. Am ajuns ca gunoiul lumii, ca măturătura tuturor, până astăzi” (I Corinteni 4, 11-13). „Vai de oamenii învăţaţi cu bi-nele. Mai ales vai de copiii seco-lului XXI, pe care părinţii nu s-au îngrijit să-i înveţe cu durerile şi cu situaţiile neplăcute. Pe care nu i-au călit, ci i-au învăţat doar cu binele, în comodităţi şi bunăstare. Răsfăţaţi şi nedeprinşi cu greută-ţile, copiii sunt condamnaţi: mai devreme sau mai târziu vor suferi de angoasă, melancolie, depresie. Deznădejdea şi disperarea nu le vor fi străine în momentele gre-le şi în difi cultăţile vieţii. Se vor refugia în rezolvări uşoare, apoi în înşelătorii, nedreptăţi, şi când acestea sunt imposibile, se vor refugia în droguri, spiritism şi, în fi nal, în sinucidere. Spitalele de psihiatrie vor fi pline” (Arhi-mandrit Spiridonos Logothetis, „Deprimarea şi tămăduirea ei în învăţătura Bisericii”). Biserica ne hrăneşte din înţe-lepciunea sa harică; iată o pildă grăitoare în acest sens: Demult, a venit la un călugăr, un om tare necăjit şi l-a întrebat: Ce este rău cu mine? De ce nu îmi găsesc li-niştea? De ce nu sunt mulţumit de viaţa mea? Bătrânul călugăr a luat, atunci, o sticlă, şi, după ce a umplut-o pe jumătate cu apă, a pus-o în faţa omului şi l-a între-bat: Cum e această sticlă? Este pe jumătate goală! Vezi, i-a mai

spus călugărul - eu o văd pe ju-mătate plină. În viaţă, trebuie să vezi partea frumoasă a lucrurilor. Nu este greu, mai ales că în toate există ceva frumos. Dacă vom şti să privim natura, vom vedea fru-museţe şi bogăţie. Dacă vom şti să-l privim pe om, în adâncul lui, vom vedea bunătate şi dragoste. Privind astfel viaţa şi oamenii, devenim noi înşine mai frumoşi, mai bogaţi şi mai buni. O altă pildă ce ne hrăneşte fi -inţa este aceasta: Într-o zi, un om simplu, cunoscut pentru viaţa sa curată, a fost întrebat de un vecin: Cum faci tu de eşti totdeauna atât de mulţumit? Niciodată nu te-am văzut supărat. Foarte simplu - a răspuns celălalt. În fi ecare dimi-neaţă, când mă trezesc, privesc întâi cerul. Aşa mi-aduc aminte de Dumnezeu, de milă şi de bu-nătate. Apoi privesc pământul. Astfel îmi amintesc de moarte şi de Judecata de Apoi. În cele din urmă, privesc în jurul meu şi mi-aduc aminte de cei care suferă de neputinţe, de cei ce au o viaţă mai grea decât a mea şi pe care i-aş putea ajuta. Fie ca şi noi să ne apropiem de Hristos, ca să luăm harul iu-birii, pe care la rândul nostru să-l împărtăşim tuturor celor fl ămânzi de el: oameni depri-maţi, săraci, nevoiaşi… Pr. Cristian Vlad Irimia Parohia Covasna Staţiune ROMÂNIA

†) SFÂNTUL PROOROC ILIE TESVITEANUL Este sărbătorit în fi ecare an la data de 20 iulie. Era fi ul lui Sovac, preot al legii vechi, care locuia în cetatea Tesve, din Galaad (Israel), dincolo de Iordan, de unde i se trage şi numele de Tes-viteanul. Potrivit tradiţiei, Sovac a văzut oameni îmbrăcaţi în veşminte albe care-l îm-brăcau pe Ilie în haine de foc şi-i dădeau să mănânce o fl acără. Sfântul Ilie a trăit cu peste 800 de ani înainte de Întruparea Domnului nostru Iisus Hristos. A ac-tivat ca prooroc în timpul domniei regelui Ahab şi a reginei Izabela, în regatul Israel din Samaria. Regele Ahab, la îndem-nul soţiei sale, introduce în regatul său cultul închi-nării la idolul Baal. Dum-nezeu îl trimite înaintea regelui Ahab şi-i spune că pentru această faptă popo-rul va fi pedepsit cu secetă pe o perioadă de trei ani şi şase luni. Dumnezeu, în marea Sa milostivire faţă de slujito-rii Săi adevăraţi, Îi poartă grijă lui Ilie, trimiţându-l pe vre-mea secetei la pârâul Cherit, unde corbii îi aduceau mâncare, iar când pârâul a secat, l-a trimis la o vă-duvă din Sarepta Sidonului, unde face două minuni: una, când în-mulţeşte uleiul şi făina, astfel încât acelea niciodată nu se sfârşeau şi,

apoi, învierea fi ului văduvei. Spre sfârşitul anilor de secetă, pentru cunoaşterea adevăratului Dumnezeu, Sfântul Ilie îi propu-

ne regelui Ahab ca să-i adune în muntele Carmel pe toţi popii ido-lului Baal şi va fi şi el acolo. Apoi le-a propus ca, pe rând, să aducă fi ecare jertfă dumnezeului lui şi care dumnezeu va răspunde cu foc şi va mistui jertfa, acela este dum-nezeul cel adevărat. Primii s-au

pus pe „rugăciune” popii lui Baal, care deşi se chinuiau pentru a stri-ga mai tare, nu au izbutit să-l tre-zească din somn pe dumnezeul lor.

Sfântul Ilie îi ironiza şi le spunea „strigaţi mai tare, căci doar este dumnezeu! Poate stă de vorbă cu ci-neva, sau se îndeletniceşte cu ceva, sau este în călă-torie, sau poate doarme; strigaţi tare să se trezeas-că!” (III Regi 18, 27). După ce au obosit popii lui Baal, Ilie le-a spus să se dea deoparte ca să-şi aducă şi el jertfa sa. A luat Ilie do-uăsprezece pietre din care a făcut altarul de jertfă, a pus lemnele, a luat viţelul şi l-a tăiat pentru jertfă şi l-a aşezat pe lemne. Apoi, a poruncit să se facă un şanţ în jurul jertfelnicului şi, după aceea, a poruncit să toarne peste viţel apă de trei ori cu patru cofe, ast-fel încât şanţul s-a umplut cu apă. Aproape de timpul jertfei de seară, Ilie a strigat către Dumnezeu pentru a răspunde cu foc şi poporul să-L cunoască pe Adevăra-tul Dumnezeu. Dumnezeu

a trimis foc din cer şi a mistuit nu numai jertfa, dar şi apa care era în şanţ. A trimis Ilie poporul pentru a-I prinde pe popii mincinoşi şi i-a ucis pe toţi la pârâul Chişonului. Pentru viaţa sa deosebit de cu-rată, a fost mutat cu trupul la cer, într-un car de foc, urmând să fi e

Înaintemergătorul lui Hristos, la a doua Sa venire, lăsând ca urmaş în locul său pe proorocul Elisei. Cinstea deosebită de care s-a bucurat proorocul Ilie înaintea lui Dumnezeu se vede şi din aceea că, alături de Moise, el a fost prezent pe Muntele Taborului, la Schimba-rea la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos. Sfântul Ilie, prin viaţa sa ascetică pe care a dus-o, putem spune că este precursor al ascetismului creştin, fi -ind arhetipul monahilor creştini. Cel ce a fost înger în trup, te-

meiul proorocilor, al doilea mer-gător înainte al venirii lui Hristos, Ilie slăvitul, care a trimis de sus lui Elisei har, bolile alungă şi pe cei leproşi curăţeşte. Pentru aceasta şi celor ce-l cinstesc le izvorăşte tămăduiri. Pentru rugăciunile Sfântului Prooroc Ilie, Doamne Iisuse Hris-toase, Fiul lui Dumnezeu, milu-ieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Pr. Iulian Nicolae BotaParohia Belin

ROMÂNIA

20 iulie