Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu” Suceava

ATESTAT DESIGN

PROFESOR ÎNDRUMĂTOR:NICULAI MOROȘAN ELEV:DUGAN DAVID

Cuprins:

1.INTRODUCERE

Designul este un cuvânt de origine engleză care se pronunţă şi care înseamnă proiect,

desen(de concepţie), schiţă. Folosirea termenului în domeniul desenului liber este forţată şi deci

nerecomandată.

Termenul de "design" a apărut in 1851, în legătură cu complicatele realități ale

producției industriale. Este o concepție și o metodă de creație care urmărește să asigure fiecărui

produs un înalt randament funcțional, însoțit de un aspect agreabil. În toate epocile de înflorire

umană a existat o corelare între posibilitățile materiale, nivelul tehnologic, relațiile economice

interne și externe, orizontul spiritual exprimat prin gustul artistic și capacitatea de creație. Mai

mult chiar, tehnologul și artistul se confundau la început într-o singură persoană.

Arta, tehnica și știința nu sunt domenii incompatibile, contradictorii sau concurente, ci

doar specifice și solidare. Ele se implică și se condiționează reciproc. Designerul știe că

funcționalul, ergonomicul, esteticul și economicul conlucrează pentru a se ajunge la eficiență.

Unele design-uri industriale au devenit cunoscute și „clasice”, putând fi considerate la

fel de bine atât drept lucrări de artă, cât și drept lucrări de inginerie.

Un mare rol în istoria designului, respectiv in designul industrial a avut-o al II-lea

Război Mondial. Fiind o situaţie agresivă pentru toate popoarele, acestea aveau nevoie de

armamente concepute rapid şi fabricate în masă, aici intră categoria de arme uşoare cum ar fii

pistoalele, mitralierele şi alte arme de acest gen dar şi armele grele cum ar fii tancurile şi tunurile

folosite în acea vreme. Efectul este cel mai bine văzut în Germania, atunci când conducătorul

ţarii respective a cerut o maşină unică

uşor si rapid de făcut cu care să facă

propagandă în toată ţara (designul ei

a fost prima oară înfăptuit chiar de el,

iar acum maşina este cunoscută drept

Volkswagen Beetle). A început să se

pună tot mai mare preţ pe designul

industrial şi astfel au apărut tot mai

mulţi designeri care concepeau

armament cu forme simple într-un

timp scurt care doreau doar sa

atingă o ergonomie cât mai bună.

Deşii perioada de război a

„ajutat” evoluția designului

industrial, ascensiunea nazismului

de dinainte nu era de acord cu

unele școli ce erau in dezvoltare,

deoarece erau considerate ca fiind

niște „cuiburi de comuniști”.

Cea mai cunoscută școală închisă de către ei a fost Bauhaus, ce a pornit şi o mişcare

foarte puternică în artă. Această

şcoală cât şi curentul său au fost

generate de către arhitectul şi

pedagogul german, Walter Gropius în

oraşul Weimar în 1919. Viziunea

programatică a lui Walter Gropius era

ca să creeze spații ambientale

funcționale, ieftine, practice și

reproductibile cu ajutorul producției

de masă, fiind în acest fel accesibile

absolut fiecăruia. Strâns legate de cele de mai sus, Gropius dorea ca artefactele să constituie un

alt grup de produse, de data aceasta, relativ accesibile material, dar care să se încadreze armonios

în spațiile ambientale construite cu ajutorul producției de masă.

Corespunzând viziunii sale artistice și a felului în care Staatliches Bauhaus fusese

gândită și concepută inițial, Walter Gropius a dorit (și a realizat, de altfel, în bună parte)

ca instituția Bauhaus să fie locul în care arhitecții, ingineri, proiectanții și constructorii se găsesc,

creează și lucrează împreună realizând orice produs final ambiental, de la clădirea propriu-zisă

până la acea combinație unică de decorațiuni interioare și artefacte care s-ar potrivi  numai unui

client anume.

Walter Gropius a fost urmat la conducerea Bauhaus de Hannes Meyer, care la rândul

său a predat conducerea lui Ludwig Mies van der Rohe. Simultan, din diverse motive, printre

care tensiunile interne din mișcarea târzie Bauhaus au fost esențiale, școala se mută la Berlin,

perioadă ce coincide și cu preluarea conducerii de către van der Rohe.

Scaun realizat de Breuer(fost profesor la școala Bauhaus)

1,1 Referin ț e

Designul contemporan este susținut acum de nume precum:

Karim Rashid

Școlit în Italia, ca (aproape) orice designer de succes, și încă necunoscut cu zece ani în

urmă, anglo-egipteanul Karim Rashid "dictează" acum trendul pe piața mondială de produs

industrial, fiind considerat un fel de wonder child. Stilul original și captivant al acestui adept al

designului democratic se bazează pe apetența pentru modul contemporan de trai. Cel care in anii

70 practica cu pasiune meseria de DJ, declară recent cu o ironie macabră că ar vrea să moară

într-un sicriu proiectat de el însuși. Astfel, dragostea pentru design se dovedește o pasiune...

letală, autodefiniția prin minimalism senzual. Acesta se definește prin linii simple, clare, forme

sinuoase, rotunjite, biomorfism.

Tobias Grau

Tobias si Franziska Grau și-au prezentat prima colecție de corpuri de iluminat și piese

de mobilier in 1987 la Târgul de Mobilă de la Köln. În același timp ei au pus bazele unei rețele

de distribuție de mobilier si corpuri de iluminat sofisticate, dezvoltând gradual și o serie de

magazine independente, axate pe principiul unui business de tip shop-to-shop. Cuplul german a

cumpărat un teren și au hotărat să-și construiască propriul sediu. Astfel, agenția fondată în 1984

într-o mansardă din orășelul german Altona număra acum peste 60 de angajați localizați într-un

centru comercial de design în Rellingen, construit și amenajat în urma unui concurs privat de

arhitectură lansat de Tobias Grau.

Philippe Starck

Pentru Starck important este nu succesul efemer, ci un produs durabil creat cu

sinceritate. Parizian prin naștere cel care avea să devină idol al designului de produs, a fost atras

în copilărie de activitatea și desenele tatălui său, inginer proiectant. Încă de mic, Starck a dovedit

entuziasm pentru design, fiind preocupat să taie, lipească, demonteze biciclete, motoare și alte

obiecte. Orele petrecute cu dezmembrarea și remontarea unor părți/piese și-au pus amprenta

asupra preocupării de mai târziu. Studii de specialitate la școala Camondo, el lucrează o bună

perioadă cu Pierre Cardin, devenind independent în anul 1975.