documentatie vipere

Upload: asociatia-esperando

Post on 19-Jul-2015

429 views

Category:

Documents


2 download

TRANSCRIPT

CRESTEREA VIPERELOR PENTRU VENIN

DOCUMENTATII 2004

1

DESCRIEREA SPECIILOR INDIGENE DE VIPERE ISTORICUL CERCETRILOR Bazele cercetrilor herpetologice din tar au fost puse de C. Kiritescu (1901-1930 ) care a fcut inventarul faunistic al reptilelor din Romnia si a schiat zoogeografia lor, insistnd asupra unor probleme de sistematic. R.Martens (1921-1923) studiaz un material colectat personal n Romnia , interpretndu-Mn spiritul sistematicii moderne. Cercetrile sale cuprind indicaii interesante care au putut fi valorificate ulterior si de ali herpetologi. R. Clinescu (1931) introduce nomenclatura ternar dup lista lui Martens si Muller, alctuiete pentru prima dat hri amnunite de rspndire a reptilelordin tar si face analiza zoogeografic si ecologic a herpetofaunei. Publicaiile Iui Bcescu (ncepnd din 1933) reflect o armonioas mbinare a nsuirilor de sistematician cu cele de ecolog vdind o adnc cunoatere a terenului si a biologiei reptilelor n natur. Studiile sale asupra soprlei Eromias arguta de la Hanul Conachi , precum si asupra viperidelor si colubridelor din tar sunt deosebit de valoroase. Fauna de reptile din sudul Ddbrogei este amnunit cercetat de LLepsi (1927). I. E. Funh (ncepnd din1932) Funh si Martens (1959) au urmrit studiul variabilittii si ecologiei - la diferite lacertide; pentru a le ncadra n unitile subspeciei corespunztoare, indicnd totodat afinitile n comparaie, cu rasele geografice vecine. St. Vancea (ncepnd din 1934) folosind aceleai metode moderne ale sistematizrii, a continuat studiul viperidelor iniiat de Bcescu.2

B. Stugren (1955, 1957 -1960, 1961) s-a ocupat de particularitile viperei de step din fnetele Clujului, de rspndirea reptilelor, din Transilvania si Dobrogea, de sistematica speciei Lacerta praticola ntr-o lucrare de sintez a schiat originea herpetofaunei din Romnia in lumina glaciatiunii. Aplic pentru prima oar metode statistice din studiul variabilittii reptilelor. B. Stugren si I. Ghira, (1987 , 1988) studiaz distribuia reptilelor pe zone altitudinale n Munii Retezat si mpreun cu B. Kiss (1981) studiaz productivitatea secundar la soprla de cmp. n 1961, Fuhn si Vancea public n cadrul "Faunei R.P.Romne", editat de Academia R.P.Romn , un studiu monografic asupra reptilelor din Romnia, n care trateaz morfologia extern,.anatomia, ecologia, filogenia; rspndirea geografic si sistematic a acestor animale . Pn la ora actual acesta este cel mai.complet studiu despre reptilele din Romnia. BIOLOGIA SPECIILOR DE VIPERE Sistematica speciilor de vipere. Viperele fac parte din ordinul Serpentes, grup provenit din Sauria, cu urmtoarele caractere distinctive: absenta membrelor (sau cel puin a celor anterioare) si a centurii, scapulare, lipsa pleoapelor mobile, lipsa deschiderii externe a urechii si a unui aparat auditiv funcional, absenta arcului temporal superior si a scvamozalului, absenta lacrimalului jugalului, quadratojugalului, epipterigoidului si postfrontalului. Cutia cranian este complet nchis prin procesele descendente ale frontalelor si parietalului. Sunt prezente articulaiile vertebrale zigosfrene - zigantrice. Apofizele hemale ale vertebrelor caudale nu se unesc ventral. : Familia Viperidae (Bonaparte -1840) are urmtoarele caractere generale primitive: dinii pre3

maxilari, coronoidul, elementele centurii pelviene si plmnul stng, lipsesc. Cte un singur dinte canaliculat, situat pe maxilarele extrem de scurte de lungime egal, fr ali dini si mobile, putnd s se ndrepte perpenticular fat de epipterigoid. Palatinele si pterigoidele sunt de asemenea mobile. Ectopterigoidul este alungit, hipapofizele lungi; oasele prefrontale nu au proces anterior si nu sunt n contact cu oasele nazale; plcile cefalice sunt adesea foarte modificate, dei speciile generalizate posed complexul colubriform al plcilor cefalice (5 plci mari). Ochiul. este separat de solzii supralabiali prin solzi iniei.. Pupila este vertical. Plcile ventrale .acoper toat lungimea abdomenului. Nu exist gheare n regiunea anala. Placa anal este ntreag. Coada este scurt. De obicei pe spate exist un desen nchis n form de. zig-zag. Viperele sunt ovovivipare. Sunt speciile cele mai periculoase pentru om, datorit veninului lor. Familia Viperidae ocup un areal, vast n toate continentele cu excepia Australiei. Unii autori includ n aceast familie si Crotainele, astfel c Viperidele cuprind 2 subfamilii : Viperinae si Crotalinae. Viperinele triesc in Africa si Eurasia si cuprind 10 genuri: . ---Vipera (Europa , Asia , Africa) ---Bits (Africa) ---Causus (Africa) ---Echis (Africa , Asia) ---Atractaspis (Africa , Israel/Sinai) ---Cerastes (Africa , Asia ) ---Pseudocorastes (Israel., Iran ) ---Atheris (Africa) ---Eristicophis (Belucistan)4

---Aseziops (sud-estul Asiei) Se cunosc n total 65 de specii. Crotalinele triesc n America si Asia si cuprind 6 genuri ( Agkistrodea, Trimeresurus, Iachesis, Sisturus, Crotalus, Bothropa ) cu 91 de specii. Unii autori consider genurile Bothropa si Trimeresurus ca subgenuri de Lachesis. Genul Vipera cuprinde 14 specii, care au urmtoarele caractere comune.: ---capul, n general mai muit sau mai puin distinct de gt, acoperit de plci diferite ca form si dimensiuni, cele din regiunea s.upraocular sunt mai mari dect cele din jur. : ---ochiul de mrime mijlocie cu pupil eliptic vertical si separat de scuturile labiale superioare si de un numr variabil de plcute. ---nrile situate lateral si n contact cu placa rostral sau separat de aceasta prin placa nasorostral. ---corpul subcilindric , acoperit cu scvame carenate. ---coada scurt. ---placa anal unic. ---glanda veninoas de dimensiuni mici. Dintre aceste 14 specii, n Europa triesc doar 9 specii: 1. Vipera ammodytes (Linnaeus. 1758) ---V. a. ammodytes (Linnaeus , 1758) ---V. a. montandoni (Boulenger, 1904) ---V. a. meridionalis (Boulenger, 1903) ---V. a. ruffoi (Bruno , 1968) ---V. a transcaucaziana (Boulenger, 1913) 2. Vipera aspis (Linnaeus , 1758) ---V. a. aspis (Linnaeus , 1758) ---V. a. atrax (Meisner, 1820) ---V. a. balcanica (Buresch et Zonkov, 1934) ---V. a. francisciredi (Laurenti, 1768 ) ---V. a. zinnikeri (Kramer, 1958).5

3. Vipera berus (Linnaeus , 1758 ) cu subspeciile : ---V. b. berus (Linnaeus , 1758) ---V. b. bosniensis (Boettger, 1889). 4. Vipera Kaznakovi (Nikolskij, 1909) 5. Vipera latastei (Bosca , 1878) cu subspeciile : ---V. I. latastei (Bosca , 1878); ---V. I. gaditana (Saint-Girons , 1977) 6. Vipera lebetin (Linnaeus , 1758 ) ---V. I. lebetin (Linnaeus , 1758) ---V. I. obtusa ( Dwigubskij, 1832) ---V. I. schweizari (Werner, 1935) 7. Vipera seoanei (Lataste , 1879 ) cu subspeciile: ---V. s. seoanei (Lataste ,1879 ); ---V. s. cantabrica ( Brana et Bas , 1982) 8. Vipera ursini (B.dnaparte , 1835) ---V. u. ursini (Bonaparte , 1835) ---V. u. eriwanensis (T. Rous.s , 1933) ; ---V. u. rakosiensis ( Mehely, 1894 ) ; ---V. u. renardi ( Christoph , 1849); 9. Vipera xanthina (Grav , 1849 ); cu subspeciile : ---V. x. xanthina ( Gray , 1849 ); ---V. x. raddei ( Boettger, 1890). Caracteristicile morfologice ale viperelor. n ceea ce privete viperele din Europa , la acestea se manifesta numeroase stadii ale evoluiei Viperidelor care continu nc la grupul lebetina - xanthina si culmineaz cu genul african Bitis. Aparent la taxonii europeni, caracterele morfologice tipice ale Viperinelor se accentueaz progresiv de la Vipera ursini la Vipera ammodytes. Existenta unei proeminente nazale (creterea numrului de plci apicale) este proprie grupului ursini - ammodytes si nerecunoscut la grupul lebetina - xanthina. Alturi de aceast variaie a plcilor cefalice, a formei capului si a corpului, este6

evident si o tendin dificil de interpretat, de cretere a dimensiunilor corpului, a numrului vertebrelor, a plcilor ventrale si a numrului de solzi ventrali de la mijlocul corpului. La viperele europene se observ o corelare pozitiv ntre lungimea corpului si numrul plcilor ventrale. Presiunea seleciei n favoarea unei reduceri a lungimii corpului este important. Aceasta a redus de la 21 la 19 numrul de solzi dorsali la mijlocul corpului, dar numrul de plci ventrale nu s-a modificat. Se presupune c mrimea taliei este n strns legtur cu numrul de ventrale. Se observ pe de alt parte, c n cadrul speciilor asemntoare, evoluia a acionat frecvent asupra numrului ventralelor, mult mai rar asupra segmentrii plcilor cefalice si niciodat asupra ctorva' caractere laolalt. De notat c la speciile politipice, populaiile septentrionale sunt adesea mai mari si dein un numr mai mare de plci ventrale dect populaiile meridionale, contrar caracterelor erpilor n general. Coloritul viperelor europene este foarte variabil si tenta de fond se aseamn uneori cu aceea a substratului, din cauza presiunii seleciei exercitat de prdtorii care descoper prada cu ajutorul vzului. Coloritul dorsal este n medie mai constant n cadrul speciilor asemntoare. Zigzagul dorsal, care poate fi mai mult sau mai puin lit si romboidal sau circular, se transform n bare transversale la 3 taxoni care sunt, mult difereniai din punct de . vedere morfologic si ecologic : v. ammodytes transcaucaziana, v. aspis francisgiradi si v. berus bosniensis. Hemipenisurile viperelor europene, globulare si foarte bifidate, ofer puine variaii la marea majoritate a speciilor. Singura diferen apreciabil este forma mai alungit a : hemipenisului la Vipera berus. La celelalte7

specii, nu s-au gsit diferente semnificative. Totui forma net globuloas a hemipenisului la Vipera lebetina, sugereaz o tendin de ngrosare. Se poate lansa ipoteza c numai Vipera berus a conservat un caracter mai mult sau mai puin primitiv, din acest punct de vedere. Craniul viperelor din Europa ofer puine caracteristici interesante si puine indicii care deosebesc o specie de alta. Pe baza gradului lor evolutiv le considerm n ordine : ursini, kaznakovi, berus, seoanei, aspis, latastei, ammodytes. Totui sunt prezente fenomene de cretere alometric, ca de exemplu, Ia Vipera aspis unde craniul unui individ mare se aseamn mai mult cu cel al viperei ammodytes, n timp ce craniul unui individ mai mic se aseamn mai mult cu cel de viper berus. Cariotipul celor mai multe vipere europene (2n=36, 14V +2 I + 20m) se regsete la numeroase colubride si practic la toate crotalinele si viperinele studiate, cu excepia viperei ammodytes si viperei aspis, al cror cariotip este 2n=42 cu 8V +14 I +20m. H.E. Kobel (1967) a demonstrat cum tipul clasic cu 36 de cromozomi ar fi putut aprea prin sciziune central urmat de inversiune pericentral, rezultnd tipul aspis cu 42 cromozomi. Aceste diferente considerabile nu sunt, cel puin la prima generaie deloc verificate la hibrizi .al cror cariotip compus, este 2n =39, cu 11 V +8 I + 20m si confirm interpretarea lui Kbbel despre omologia cromozomilor. Asa cum Vipera latastei, specie prin motive bine ntemeiate intermediar ntre Vipera ammodytes si Vipera aspis, are cariotip ' normal, este ngduit s presupunem c, modificrile spectaculoase survenite la aceste ultime dou specii, s-au produs independent si nu corespund unor mutaii genetice importante.8

Studiul proteinelor serice prin intermediul electroforezei simple d rezultate dificil deinterpretat din cauza variaiilor individuale. Totui imunoelectroforeza fcut plecnd de la un ser de viper aspis sugereaz c aceast specie este net mai nvecinat din acest punct de vedere de Vipera berus si Vipera latastei dect de Vipera ammodytes. n ceea ce privete comunitatea antigenic a veninurilor, Vipera ammodytes este destul de departe de majoritatea celorlalte specii (50 pn la 54% antigeni comuni), puin mai ndeprtat de Vipera ursini (45%) si mai apropiat de Vipera latastei (71%), dar mai puin difereniat de Vipera seoanei si Vipera berus (64-65%). Vipera berus, foarte apropiat de Vipera ursini si Vipera seoanei (71% din antigenii comuni ) este net ndeprtat de Vipera Kaznakovi (59%) si se gsete si mai departe de Vipera latastei si Vipera ammodytes (53%). n cadrul aceleai specii, proporia de antigeni comuni ai populaiilor sau subspeciilor variaz de la 61 la 100%. Modalitile de evoluie ale proteinelor antigenice sunt aproape necunoscute, din aceast cauz este dificil de a considera semnificaia lor drept criteriu filogenetic. Cea mai mare parte a rezultatelor cercetrilor de: imunoelectroforeza si imunodifuziune asupra/comunitilor antigenice ale veninurilor, confirm clasificrile tradiionale bazate pe morfologia comparat. n cadrul viperelor, palearctice, patru, genuri mai bine cunoscute, (Cerastes, Echis, Eristocophia, Vipera) deriv din viperele etiopiene, evoluate prin natura particular a regiunii postorbitale a craniului. La.aceste. genuri, osul post orbital este. de mici dimensiuni si bine sudiat, median i posterior, de procesul parietal. La trei genuri de vipere etiopiene Adenorhinos, Atheris, Biti,9

dimpotriv, postorbitalul se nvecineaz cu paristalul fr ns a forma un os comun. Dintre cele trei genuri palearctice evoluate, vipera este probabil cel mai puin evoluat, pentru c prezint caractere taxonomice destul de variabile si ocup o zona extins, cu mari valene bioclimatice. Vipera ammodytes (vipera cu corn) are corpul relativ masiv, coada scurt si capul net lrgit posterior. Vrful botului este surmontat de o proeminent crnoas, de forma unui con, situat deasupra plcii rostrale i acoperit de 5-20 (de obicei 7-18) mici scuame "apicale". Frontalul si parietalul nu sunt de regul, distincte din cauza faptului c sunt substituite de plci neregulate, de dimensiuni mici. Prezint dou serii complete de plci (cteodat una, destul de rar trei) ntre marginea inferioar a ochiului si supralabiale. Scvamele la jumtatea corpului sunt dispuse n 21 .(excepional20 sau 23) serii. Plcile ventrale n numr de 132 pn la 169 (n general 133-163), nu prezint diferente datorate sexului. Solzii subcaudali sunt n numr de 22-24 perechi (de obicei 22-35 Ia,femele si 29-44 la masculi). Stralul este mult mai nalt dect lat si n acest caz nu ajunge la nivelul cantalului, avnd poriunea sa superioar segmentat n 1-3 plci mici. Nasorostralul este sau divizat n dou plci suprapuse sau ntregi si n general la nivelul cantalului. Lungimea minim si maxim la aduli: 54 -110 cm, lungimea medie a adulilor: 65-75 cm. Femelele sunt de regul mai mari dect masculii, dar recordul de statur aparine ultimilor. Statura urmeaz o clim cresctoare est-vest, si indivizii din dimensiunile cele mai mari triesc n Tirolul meridional; populaia cu media cea mai mare a staturii ,se gsete n Italia n10

Alto Adige. Femelele sunt n general de culoare brun deschis sau cenuiu cu pete brun - negricioase sau negre si mai rar portocaliu sau rocat (rou murdar) cu pete mai puin ntunecate de aceast nuan, n timp ce masculii sunt n general gri cu pete negre . Femelele sunt srace sau lipsite de pigment ntunecat, mai ales pe flancuri si pe cap, n timp ce masculii sunt mai pigmentai. Banda nchis ntre ochi si coltul gurii, ntotdeauna prezent la masculi, este sau redus sau absent la femele. Ornamentaia este constituit dintr-o zon (fisie) mediodorsal format din pete romboidale care uneori formeaz un zig-zag de lrgime variabil sau dau natere unei "haine" din pete circulare sau n form de estur. Fac excepie populaiile din Caucaz si din N-E Turciei, care. au o ornamentaie dorsal constituit din bare transversale scurte. Capul prezint, n regiunea nucal, o pat n form de "V", mai mult sau mai puin marcat si puin variabil, a crei baz este, n mod obinuit , unit cu banda longitudinal medio-dorsal. Pe labialele inferioare, exist pete de culoare nchis care poate fi continu sau divizat. Pe flancuri sunt aproape ntotdeauna prezente numeroase pete nchise dispuse n corespondent cu axele fiei vertebrale. Partea inferioar, n mod obinuit gri, brunglbui sau rocat, cu multe pete mici gri-negricioase. Vrful cozii este de cele mai multe ori portocaliu la populaiile occidentale si verde glbui la cele orientale. Irisul, ca si la multe alte specii, poate fi cenuiu, cenusiu-verzui, rocat, brun-glbui, glbui, etc. Pare absent melanismul, albinismul sau albinoticismul. Exist semnalate n literatur doar dou cazuri (Werner,1912 - n Hertegovina si Fuhn, 1986 lng Resita) de melanism.11

Flavinismul este relativ frecvent, mai ales la femele. Cazuri atipice de colorit sunt semnalate pe unele insule adriatice. Vipera berus. Botul relativ mare, cu vrful plat; capul lrgit posterior. Frontalul si parietalele (sau cel puin una din aceste plci) de regul mai mari, n raport cu plcile din jur. n general o singur serie complet (excepional, mai ales la populaiile din Balcani, dou) de plcute ntre partea inferioar a ochiului si supralabiale. Nara este situat n centrul plcii nazale. Solzii la jumtatea corpului dispui n 21 de serii ( rar 19, 20, 22, sau 23); plcile ventrale 132-158 (n general 136-157 si fr diferente statistice semnificative ntre sexe); plcile subcaudale, 23-46 perechi (de obicei 23-36 la femele si 3246 la masculi). Lungimea minim si maxim a adulilor: 40-104 cm, lungimea medie a adulilor: 50-70 cm. Femelele sunt de regul mai mari dect masculii, deja din al doilea an de viat. Recorduri de lungime excepionale, sunt deinute de o femel gsit n munii Harjedalen la 950 m altitudine (Suedia) de 104 cm si o femel din Finlanda gsit la 68 grade N, de 94 cm. In Frana au fost observate destul de rar femele mari, de 80-87 cm, iar n Marea Britanie, n 1926 a fost gsit un exemplar de 85 cm. Coloritul este variabil, iar n populaiile din Balcani foarte variabil. Femelele sunt n general brune, mslinii, glbui nchis sau rocate (cu toate nuanele posibile ntre aceste culori) si cu desenul de pe spate de regul brun, dar mai accentuat dect fondul. Masculii dimpotriv, sunt de obicei gri cu desenul negru. Aceast schem nu este totui valabil si pentru populaiile din Balcanii Centrali, care prezint n general un dicromism sexual mai puin accentuat. Partea inferioar a corpului este anterior deschis12

la culoare, si se nnegrete spre coada, fiind totui ptat cu pete mici, de culoare deschis; vrful cozii poate fi portocaliu, ns de regul este imaculat. Ornamentaia de baz const de regul dintr-o serie longitudinal de pete ntunecate, n form de romburi comprimate si/sau triunghiuri isoscele, dispuse pe regiunea medio-dorsal, sub forma unei fsii n zig-zag. De obicei continu la viperele din Balcani si mai ales la cele din Extremul Orient asiatic, acest model tipic este nlocuit cu bare medio-dorsale transversale. La cap se gsete o pat puin variabil, n form de "X " n regiunea nucal si o band ntunecat care pornete de la postoculare si trece peste labiale superioare sau peste comisura gurii, continundu-se pe laturile gtului 1-2 cm, pentru ca apoi s se ntrerup, transformndu - se n pete laterale de culoare nchis . Exemplarele melanice si melanotice triesc mai ales n habitatul montan, iar n unele locuri dein majoritatea n populaie. Vipera ursini (vipera de step). Este de regul cea mai mic specie de viper european. Talia mijlocie sau mic, corpul relativ subire, capul ngust, botul uor ascuit (mai ales la populaiile orientale). De regul o plac apical, dou cantale din care cel posterior n legtur cu supraoculara, frontalul si parietalele sunt mai mari dect plcile din jur. Subocularele dispuse ntr-un singur rnd, sau la unele populaii montane orientale ntr-un rnd si jumtate. Nara este situat la partea inferioar a plcii nazale. Solzii la mijlocul corpului sunt dispui n 19-21 serii, dup o clim geografic crescnd N-E. Plcile ventrale 114-152 (n general 114-149 la masculi si 116-152 la femele), cresc ca numr n mod normal de la vest spre estul arealului.13

Plcile subcaudale dispuse n 19-41 perechi (de obicei 26-41 la masculi si 19-30 la femele, la fel cresctoare de la vest spre est). Numrm de la 6 la 21 intercantale si intersupraoculare, dup o clim bioclimatic de la uscciune la umiditate. Exist ntre 2-4 loreale, ntre 8-10 perioculare, ntre 8-9 labiale superioare si 8-10 labiale inferioare, toate dup O'Clim cresctoare geografic .de la vest la est. Lungimea minim si maxim adulilor: 30-63 cm; lungimea medie a adulilor, 40-50cm. Exemplarele de dimensiuni mari se gsesc n centrul continentului, cele din populaiile balcanice ating de regul 40-48 cm. Femelele sunt mai mari dect masculii. Coloritul de baz , al porii dorsale variaz de obicei de la brun la cenuiu, cu pete mslinii sau glbui i n general se prezint mai puin accentuat n regiunea mediodorsal. Pe ceaf se gsesc bare si pete ntunecate dispuse simetric sau la fel cu cele de la Vipera berus sau cu ale unor populaii de viper aspis. Regiunea vertebral este acoperit de o fisie longitudinal continu sau ntrerupt de regul neagr, brun-nchis, brun-roscat, constituit din pete circulare sau de obicei dintr-un zig-zag ondulat cu unghiuri (cu rare excepii rotunjite). Flancurile de obicei sunt acoperite cu pete nchise, rotunde sau alungite vertical (mai ales la femele). Flancurile pot fi i imaculate. Partea inferioar a.corpului.este de regul gri sau alb-glbuie cu sau fr pete mici nchise la culoare. Exemplare melanotice sunt rare. L.von Mehely (1911) semnaleaz un exemplar din Bosnia cu abdomenul imaculat si lateralul corpului, uniform brun-negricios. Nu se cunosc indivizi melanici, albinosi sau albinotici.

14

Rspndirea viperei ammodytes. Vipera ammodytes triete n pantele stncoase (roci eruptive sau calcaroase cu arbuti, de pe malurile apelor (ex. Valea Cernei) si n pdurile de foioase (Corylus colurna si Syringa vulgaris de la poalele Mt. Domogled - Bile Herculane ). Se ascunde sub pietre cu uurin; se car pe ramuri pentru a se nsori. Vipera st nemiscat de obicei i avertizeaz, omul de prezena ei prin ssit; uneori se retrage imediat sub pietre/pn la trecerea pericolului. n Austria, Italia de Nord, Romnia (S-V si Dobrogea), Bulgaria, Albania, Grecia, Asia Mica, Transcaucazia si Siria. n tara noastr, subspecia V.amontandoni este ntlnit doar n Dobrogea, n zonele calcaroase. Rspndirea viperei berus. Ocup biotopuri rzlee n interiorul vastului sau areal. Prefer marginile de pduri si poienile, blriile nsorite si pantele muntoase, putndu-se ridica pn la altitudinea de 2500m. Este de asemenea ntlnit n apropierea praielor de munte, nsorindu-se pe bolovani. Animal crepuscular si nocturn, vneaz mai mult n primele ore ale dimineii si spre sear, cnd temperatura nu este att de ridicat. Este un animal fricos, simind apropierea omului de la o distant destul de mare si refugiindu-se n adpost. Dac este prins, devine foarte agresiv, ncercnd s mute agresorul. n captivitate unele exemplare se "mblnzesc" n timp ce altele, mult mai agresive, sar s mute chiar la cteva luni de captivitate. Se ntlnete n Europa (la nord pn la paralela 70, iar la sud pn la limita Munilor Cantabriei si Pirenei,15

Alpii Albanezi si Bulgaria) si Asia septentrional si central, iar la est pn la insula Sachalin. Rspndirea viperei ursini. Triete n cmpie, stepe cu vegetaie zeric si n regiuni mltinoase, de la nivelul mrii pn la 300 metri altitudine: n Italia, Frana, o mare parte din Balcani, Turcia, Persia si n unele regiuni din Rusia, triete exclusiv n puni montane, cu expoziie sudic si adpostite de vnt, pe substrat ierbos sau calcaros n tara noastr, este ntlnit prin grindurile din Delta Dunrii. Este un arpe inofensiv pentru om, veninul lui nefiind toxic; este specia cea mai puin studiat datorit faptului c triete n locuri cu inversiune termic, creterea lui n captivitate fiind o problem complex. n tara noastr a fost semnalat lng Cluj (dar se pare c aceast populaie s-a stins), n Moldova, lng lai si n Delta Dunrii.

COMPORTAMENTUL VIPERELOR IN MEDIUL NATURAL Activitatea zilnic a viperelor are un maxim diurn si n general este condiionat de necesitile de termoreglare. Atunci cnd condiiile o permit, animalul are si o activitate nocturna mai ales n regiunile cu un climat cald. n zona trii noastre n care predomin un climat temperat continental, n dimineile nsorite masculii de viper ammodytes pot fi ntlniti pe grohotiurile de calcare ncepnd cu ora 8 dimineaa. Femelele ncep s apar mai trziu cu cteva ore. Deplasrile n teren ale viperelor sunt n general motivate de necesitatea procurrii hranei sau de necesitatea16

termoreglrii. Periodic, dup cum vom arta n continuare, att masculii aduli ct si femelele n cadrul ciclului anual se adun pentru a forma asa numitele "ghemuri" n locurile de hibernare. Atunci cnd sunt deranjate, n general viperele se ascund contrar povetilor n care vipera este descris ca un animal agresiv. n perioada de mperechere, masculii sunt cei care se deplaseaz in cutarea femelelor orientndu-se dup urna olfactiv pe care acestea o eman. Chiar i pe un areal restrns, indivizii unei populaii dezvolt activiti diferite n cursul unei perioade. Acest fapt se datoreaz probabil ciclurilor de hrnire care depind de ansa fiecrui individ. Hrnirea. Un animal se alimenteaz n 3-4 etape anuale. Hrana, asa cum am mai artat const n general din mamifere mici si oprle. Din observaiile experimentale sa constatat c hrnirea nu este zilnic. Vipera adult mnnc 3-4 oareci la un interval de cteva zile, dup care face post aproape o lun. Raia anual a unei vipere este destul de srac, la masculii aduli reprezint ntre 100130% din greutatea corporal, la femelele care si refac rezervele si la puii n cretere 200-300%, pe cnd la femelele gestante numai 50-60%. Juvenilii n cretere, care si refac rezervele pot avea chiar 5 cicluri de hrnire, iar masculii aduli se mulumesc cu numai 2 cicluri. Femelele gestante si petrec cea mai mare parte a timpului zilei nsorindu-i corpul, ele avnd nevoie numai de un singur ciclu de hrnire. Se poate constata c perioadele de alimentare att la masculi ct i la femele sunt aproape complementare, luna iunie fiind practic singura lun cnd hrnirea este comun ambelor sexe. n timpul perioadei de reproducere masculii nu se hrnesc.17

Ciclurile de nprlire tind s se sincronizeze cu cele de hrnire nainte de nprlire viperele nu mnnc, n schimb dup nprlire interesul pentru mncare este deosebit.

Victima este nghiit ntotdeauna cu capul nainte

Nprlirea. Frecventa, nprlirilor depinde, de trei factori, eseniali: mediu, starea sntii, vrst. Puii aflai n perioada de cretere nprlesc mai repede de 3-4 ori pe an. Nu s-au remarcat variaii ale fenomenului datorate sexului. n natur, prima nprlire apare primvara, fiind prenupial la masculii de tip berus si post nupial la cei cu reproducere de, tip aspis. Nprlirea nu este influenat de cantitatea de hran, care joac un rol secundar, ci mai ales de temperatura mediului. n condiii optime actul n sine dureaz relativ puin, aproximativ 10-20 minute. Trebuie menionat un proces fiziologic care se produce cu cteva zile nainte, pus n eviden prin culoarea nchis a nveliului extern si totodat de opacizarea acestuia. n zona plcilor ventrale si a zonei orbitale. Mediul concur prin dou componente: temperatura, care trebuie s fie cu 3-4 grade mai ridicat si prin umiditate care se pare c accelereaz procesul.

18

Starea de sntate a animalului dup unii autori este pus n evident de o nprlire complet, astfel nct nveliul s se desprind n totalitate de corp.

Hibernarea. n biotopurile propice, viperele hiberneaz izolat, n aceste zone aglomerrile fiind rare. n regiunile cu ierni reci, cu adposturi bune, aglomerrile viperelor devin o regul. De remarcat este faptul c indivizii unei populaii hiberneaz n acelai adpost. Toamna, adulii intr primii n adposturi iar din septembrie pn n noiembrie n afara adpostului nu mai pot fi ntilnite dect exemplarele tinere. Primvara ies mai nti masculii, la speciile cu spermiogeneza vernal, apoi femelele reproductive si la urm femelele neproductive cu juvenilii. Hibernarea necesit o temperatur optim de 4C.

19

arpele n perioada de hibernare

Reproducerea. Majoritatea viperelor sunt ovipare, oviparitatea fiind considerat un caracter primitiv. Unele specii din zonele calde au rmas la acest stadiu, ns speciile din ara noastr fac parte din categoria speciilor vivipare. Vitelogeneza la viperele europene este vernal i depinde de rezervele lipidice ale femelei. Cu ct greutatea corpului gras va fi mai mare cu att este mai mare numrul de foliculi care se dezvolt. La masculi se remarc dou tipuri de cicluri sexuale: tipul berus care cuprinde speciile Berus, Ammodytes, Ursini si la care spermatocitogeneza este vernal, acuplarea este unica si are loc primvara trziu, (ntodeauna dup nprlire) si tipul aspis unde spermatocitogeneza este continu. La acest tip, spermiogeneza are loc la sfritul verii n luna a treia si a noua si exist dou acuplri, una toamna si alta primvara la ieirea din hibernare. Pentru reproducerea viperelor n natur este necesar un raport dintre masculi si femele de 5/1. n literatura de specialitate studiat nu am gsit date referitoare la aceast problem.20

O explicaie posibil ar fi aceea c femelele stnd mai mult timp la soare n timpul verii, probabil c sunt supuse agresorilor mai mult dect masculii. n perioada aprilie si nceputul lui mai, au loc jocuri nupiale urmate de mperechere si fecundare a femelelor adulte. Perioada de acuplare se ntinde ntre sfritul lunii martie si sfritul lui mai, continundu-se pn la nceputul lunii iunie n funcie de condiiile climatice. n aceast perioad au loc jocurile nupiale care de fapt sunt lupte rituale ntre masculi. Femelele reproductive las pe sol substane aderente care atrag masculii. Acesta este modul de formare a ghemelorde erpi. Ovulatia la femele se produce independent de condiiile de mediu si se petrece la nceputul lunii mai, nceputul lunii, iunie. Acuplarea este variabil, actul putnd dura de la 15-20 minute la una dou ore. Gestatia are o durat determinat de temperatura mediului. n natur acest proces dureaz la Vipera aspis ntre 97-133 de zile, iar la Vipera berus ntre 85-121 zile. n acest timp femela asa cum s-a mai spus caut locuri nsorite unde st nemicat timp ndelungat. Proporia de femele gestante la o populaie de viper aspis este de 34% iar la o populaie de viper berus este de 50%. n unele regiuni nordice, acest procent poate fi i mai mare. Condiiile de mediu nu acioneaz asupra numrului de pui si nici asupra greutii puilor, ci numai asupra duratei de gestaie si a perioadei dintre gestalii. Femelele europene de vipere si rezerv un an pentru vitelogeneza i gestaie si un an sau doi pentru refacerea rezervelor de lipide.21

Biologii au constatat c temperatura corpului unei femele gestante de viper este cu 2C mai mare dect a celorlali indivizi. Naterea puilor are loc ntre sfritul lunii august si nceputul lui octombrie. Dup natere, puii sunt nvelii ntr-o membran pe care o ndeprteaz imediat. Numrul de pui depinde de specie, astfel Vipera monticola 1-2, Vipera ammodytes 9-10. Puii au majoritatea funciilor vitale, active imediat dup natere (excepie fcnd funcia sexual), iar rezervele lor de hran sub forma grsimii le confer acestora o autonomie de cteva luni de zile. Puii de viper. Mortalitatea puilor dup natere difer n funcie de greutatea lor. Din acest punct de vedere puii de Vipera ammodytes, n greutate de mai puin de 5 g, au o mortalitate de 60%, pe cnd cei cu o greutate de peste 9 g au procentul de mortalitate dup natere, 0%. Odat venii pe lume, puii de viper si ncep propria activitate independent de prinii or, cutndu-si propriul teritoriu. Dac naterea a avut loc toamna trziu, puii nu vor mnca dect n primvara anului urmtor. Acesta este motivul pentru care greutatea la natere a puilor este determinant pentru supravieuire. Lungimea la natere este cuprins ntre 13-15cm. Coloritul si desenul dorsal este complet, puiul tiind s-si caute hrana i s o vneze. El posed capacitatea de a secreta venin, cu toate c acesta este la nceput n cantitate mic si mult diluat. Comportamentul puilor este dezinvolt, curajos, micrile lor find rapide si neprevzute. Dac este deranjat, puiul ssie puternic. Asa cum s-a mai artat ciclurile de hrnire la juvenili, sunt mai dese dect la aduli, hrana jucnd un rol major n creterea si dezvoltarea acestora. Timpul de maturizare a unui pui de viper, pn ajunge la prima reproducere, este de 2-3 ani.22

ADAPTABILITATEA N CONDIII DE CAPTIVITATE Se cunoate c reptilele au supravieuit marilor schimbri climaterice, datorit posibilitii remarcabile de adaptare. Aceste modificri majore ale climei s-au produs totui, ntr-un interval mare de timp care nu a solicitat individul, ci specia. n concluzie, pentru meninerea n captivitate a viperelor trebuie creat un microclimat specific. Dup scopul propus; imitarea condiiilor de mediu natural n terrarii sau incinte de cretere este divers. O singura idee trebuie subliniat nainte de a dezvolta acest capitol si anume c orict ne-am strdui n a imita natura, rezultatul nu poate fi dect o copie, cu neajunsuri mai mari sau mai mici. Animalele sunt constrnse s-si modifice comportamentul, dar nu trebuie departe limitele naturale ale acestora. Deoarece majoritatea spatiilor de cretere artificial sufer cam de aceleai inconveniente, vom sistematiza acest capitol dup unii factori si unele elemente de mediu ce trebuie s intereseze pe cresctor. Temperatura. n funcie de temperatur se deruleaz majoritatea activitilor fiziologice ale animalului. Variaiile de temperatur, se desfoar pe trei perioade de timp: una anual (anotimpuri), una zilnic (ziua cald, noaptea rece) si una diurn (dimineaa rece, la amiaz cald i seara rece). Deoarece reptilele au un sistem de termoreglare primitiv, limitele de temperatur trebuiesc ct mai riguros pstrate. Suprimarea variaiei anuale de temperatur23

altereaz: ciclul de hibernare, ciclul sexual, ciclul de nprlire. Vipera aspis pus s aleag ntre a-si petrece iarna ntr-un terariu cu condiii optime si un terariu exterior cu adpost pentru hibernare, a ales hibernarea. Prin repetarea experienei s-a ajuns la concluzia c in 85% din cazuri, animalul alege hibernarea. Viperele europene si ncep locomotia la 4C, digestia la aproximativ 20C iar activitile specifice legate de reproducere se desfoar normal de la 20C.Sunt de remarcat anumite exigente proprii unor specii. Temperaturile din timpul zilei ajut viperele s-si ridice temperatura corpului pn la o anumit valoare, apoi rmne oscilant n jurul acestei valori pe tot parcursul zilei. Noaptea temperatura animalului scade, fiind cu puin mai mic dect temperatura substratului. Temperatura joac un rol determinant n procesul digestiei. n prima zi dup ingerarea przii temperatura trebuie s fie de 32,4C (medie) si apoi aceasta trebuie s scad treptat pn la 30,5C, cnd stomacul este gol. Temperatura maxim suportat spontan este cuprins ntre 35-36,5C; peste aceast temperatur, viperele regurgiteaz hrana, pentru c altfel aceasta ar fermenta si ar conduce la moartea animalului. Majoritatea speciilor europene de vipere ncep s mnnce doar la 25C, singur Vipera berus accept hrana la 15C si o diger la 10C. Primavara n vederea desfurrii n bune condiii a ciclurilor sexuale (att la masculi ct si la femel) este indicat s se menin o temperatur constant mai mare de 20C. Umiditatea. Acest parametru trebuie meninut ntre 60-80% si de el depinde starea generala de sntate a animalului. O umiditate anormal provoac o nprlire24

discontinu si conduce n timp la diferite boli. Din acest punct de vedere reptilele sunt rezistente si pot suplini lipsa umiditii atmosferice prin folosirea vaselor de adpat. Iluminarea. Lumina nu este absolut necesar. Lahrnire funcia de orientare ctre prada este preluat de simul olfactiv i de aparatul Jacobson. n zilele cand viperele se nsoresc practic ele folosesc numai radiaia termic, fiindu-le indiferent radiaiile din spectrul vizibil. Este tiut de alt fel c reptilele n general au simul vzului destul de slab. Substratul. Numim substrat materialul pe care l aezm n interiorul terariului ca astemut. Chiar dac n organizm un substrat care s semene cu cel de pe care am recoltat animalul, totui este bine s respectm unele reguli. La nprlire, erpii, n general se ajut de elemetele de decor pe care le gsesc n apropiere. Un spaiu care este lipsit de pietre sau un substrat pe care nveliul animalului nu ader, poate influena nprlirii. De asemenea trebuie avute n vedere i msurile de zooigien(crirea fecalelor, de exemplu) care nu pot fi puse uor n practic n cazul unui substrat necorespunztor. Este bine s se foloseasc pietriul de ru, nisipul de ru i cu precauie, talazul de brad care de multe ori se aga de oarecele dat ca hran, mpiedicnd ngurgitarea acestuia.

25

AMENAJAREA UNEI CRESCTORII DE VIPERE 1.AMPLASARE I DOTARE Amplasarea spaiului de cretere. Zona n care se poate amenaja o cresctorie de vipere n vederea colectrii veninului acestora, trebuie aleas n concordant cu scopul propus si innd cont de tot complexul de factori de ordin general i local. Pentru o bun ncadrare de ansamblu si pentru asigurarea microclimatului corespunztor, este necesar s se ia n considerare factorii de ordin topografic. Pentru realizarea acestui deziderat, cresctoriile de vipere se vor amplasa ct mai izolat de localiti. Cresctoria trebuie s aib posibiliti de acces cu mijloace auto. Alimentarea cu energie electric a cresctoriei permite utilizarea aparaturii necesare procesului de producie. Dimensionarea cresctoriei trebuie s fie n deplin concordan cu volumul de munc ce se va desfura n el pe tot parcursul anului. nclzirea spaiului este una din cerinele de baz pentru buna desfurare a activitii zilnice n camera de cretere a oarecilor, a viperelor, de reproducere a acestora i n spaiul unde se face extragerea i prelucrarea veninului. Sistemul de ventilaie trebuie prevzut cu filtre pentru a nu permite vehicularea. n laborator a agenilor patogeni. Materialele de construcie, mai cu seam acelea din interiorul laboratorului, trebuie s permit o splare i dezinfectare, uoar. Prin construcie, cresctoria trebuie s aib cel puin trei zone de activitate: spaiul de cretere a oarecilor, spaiul de cretere a viperelor i spaiul de extragere i26

prelucrare a veninului. Compartimentele si dotrile aferente depind de volumul zilnic a activitii precum i de numrul de vipere. Instalaii. Instalaiile sanitare sunt compuse din chiuvet pentru splarea cu ap a vaselor i instrumentelor utilizate. Iluminatul i, circuitele de alimentare cu energie electric se vor realiza astfel nct s se previn accidentele de munc i incendiile. n spaiul de cretere a viperelor se va elimina pe ct posibil utilizarea aparatelor alimentate prin cabluri i prelungitoare. Se vor optura gurile, fantele, crpturile existente n perei i n pardoseal. Se vor elimina spaiile de sub mobilier astfelnct animalele ce pot ajunge accidental pe sol, n ncpere s nu poat evada sau s se ascund. n spaiul de cretere se vor utiliza numai obiectele de mobilier strict necesare i dac este posibil acestea s fie suspendate de perei. Ferestrele vor fi prevzute cu plase de protecie iar pragurile uilor vor fi nlate cu cel puin 60 cm. ncperile se vor pstra nchise i se vor afia anunuri de avertizare att n interior ct i n exterior. Organizarea spaiului. Dup scopul urmrit (producie de venin, reproducere, expunere) spaiul trebuie s asigure animalului minimul necesar locomoiei. Viperele pot fi inute individual sau n comun. Deoarece pentru producia de venin, exigentele legate de eficient intr de cele mai multe ori n conflict cu preferinele animalului, se opteaz pentru o densitate mare i o ntreinere uoar. Terariile din sticl cu suprafaa de 1, 2, 4, 6 m2 sunt bune pentru expunere si observarea activitii de reproducere, dar ridic probleme de meninere a cureniei. Terariile din sticl sunt casante i nu asigur o securitate corespunztoare.27

Cutiile din plastic (plexic) au avantajul c sunt mai puin casante, materialul putndu-se lipi, nefiind nevoie de rame din cornier terariul va deveni mai uor. Plasa montat lateral mpiedic observarea, ngreunnd construcia, n schimb i confer un plus de securitate. Cutiile cu colturi sunt greoi de curat si dezinfectat. Terariile mari sunt greu de stivuit. Din aceste considerente au rezultat soluii tehnice mixte care rspund mulumitor cerinelor (vezi plana). Hrana. Un alt factor, important ce contribuie la meninerea animalului n condiii artificiale este hrana. Meniul unei vipere chiar n condiii naturale, nu este prea diversificat si de aceea nu, sunt multe posibiliti ceea modifica. Un alt aspect este faptul ca vipera i ucide prada nainte de a o consuma, prin nveninare, din acest punct de vedere, veninul este totodat o "amprent", a individului. De. exemplu, un oarece muscat de o vipera devine "proprietatea" acesteia. Este posibil ca nveninarea s fie un stadiu pregtitor al alimentului (deocamdat acest aspect poate fi privit ca o ipotez). Cert este c prada este refuzat de alt individ, n afara celui care a muscat-o. O alt constatare, de data aceasta confirmat tiinific este c proprietile fizico-chimice ale veninului depind n mare msur de hran. Viperele n captivitate pot fi hrnite cu oareci albi de cresctorie, oareci slbatici, pui de hamsteri, pui de o zi de gin. ncercrile de a hrni viperele cu soprle, pui de broasc, ou de gin nu au dat rezultate. oarecii albi (albinosi) sunt o soluie optim de hrnire deoarece aceste animale cu modificri genetice induse voluntar de cercettori, au un comportament blnd. Creterea n laborator a oarecilor albi va fi tratat ntr-un capitol separat.28

Asigurarea cu apa. Apa este un element vital pentru orice animal. n condiiile naturale viperele si gsesc cu uurin apa; n captivitate aceasta trebuie asigurat de ngrijitor. Apa potabil este suficient de pur pentru a satisface exigentele viperei. O mic problem apare la distribuirea poriei si la nlocuirea apei sttute. . Vasul trebuie s fie uficient de stabil pentru ca animalul s nu-l verse n micare. n unele cresctorii am vzut tvi din plastic care au o buna stabilitate, n alt parte am vzut folosite pahare fixate de rama terariului. De reinut este faptul c apa trebuie schimbat de fiecare dat cnd ngrijitorul observ c animalul a transportat involuntar impuriti sau fecale n aceste vase. Confecionarea terariilor. Terariile pentru vipere pot fi confecionate din diverse materiale si n diferite modele, n funcie de scopul urmrit. n literatura de specialitate sunt date dou tipuri de terarii: unul de laborator, de dimensiuni mai mici (suprafaa de 0,25 - 0,50 m2) dotat cu instalaii de: nclzire, iluminare, umiditate si aerisire si unul exterior (de 2 - 4 - 6 m2), cu pereii de sticl si/sau plas de srm, amenajat ntr-un mediu care s imite condiiile naturale.

Terariu amplasat central

Terariu incastrat in perete

29

Terariu amplasat la un perete al ncperii

Pentru studiul nostru prezentm trei variante care au fost deja experimentate. Terarii confecionate din P.A.L. de 18 mm grosime, de dimensiuni: L=50 cm, 1=50 cm. Fiecare terariu a fost dotat cu o lamp (reflector foto), care asigur cu ajutorul unui transformator cu cursor, prin intermediul unui bec normal de 40 W, o temperatur reglabil, ntre 15 si 33C; au fost folosite n cadrul Muzeului de tiine Naturale Deva.

Substratul (nisip, pietri) a fost aezat pe o folie de plastic pentru ca eventuala umezire a lui s nu degradeze P.A.L.-ul n fiecare cuc exist un vas Petri cudiametrul de 15 cm, pentru a asigura necesarul de ap si umiditate n30

interiorul terariului. Aerisirea se asigur printr-o serie de orificii, fcute n jumtile superioare ale pereilor cutilor (anterior si posterior). Accesul la animal se face prin intermediul unei ui, care corespunde cu jumtatea superioar a peretelui anterior, s-a ales aceast soluie pentru ca terariile s poat fi suprapuse, economisindu-se astfel mai mult spaiu n laborator. Temperatura este verificat cu ajutorul unor termometre, care sunt instalate n interiorul terariilor. nregistrarea temperaturii si a umiditii n terarii se face cu ajutorul unui termohidrograf, care poate fi instalat n interiorul cutilor. . O alt variant, aplicat, n cadrul cresctoriei experimentale din Vistea - judeul Cluj, const din bazine avnd h = 100 cm ,L = 200 cm i l = 100 cm realizat din profil metalic cu pereii din sticl si protejai cu plas metalic la exterior. Capacele au fost realizate tot din profil metalic, fiind montate pe un sistem culisant pe role. Suprafaa de asejare a fost realizat din tabla, peste care s-a aezat un substrat format din pietri si roci de calcar. nclzirea s-a realizat cu lmpi tip foto aezate pe trepiede nalte de 30 cm si echipate cu becuri normale de 40-60 W. n interiorul acestui spaiu pot fi crescute cca. 30-35 de vipere. Vasul de-administrare a apei const dintr-o tav din material plastic de dimensiuni 25/40/3 cm. Hrnirea viperelor se face n comun, la perioade regulate de timp. Avantajul metodei este c animalele au spaiu suficient pentru locomoie, i pot alege o zon de temperatur corespunztoare, dar exista si un dezavantaj prin faptul c nu mai poate fi fcut o urmrire individual a viperelor.31

A treia variant, experimentat; n Braov, const din baterii de cretere individual a viperelor. Animalele un fost izolate n cutii confecionate din material plastic avnd capacele din plexic transparent. Suprafaa de aezare de 255 cm2 fiind rotund, permite animalului s ia o poziie comod. n cutie se aeaz un substrat de nisip sau talaj de brad si un vas mic cilindric fixat de cutie printr-o brar pentru apa. Cutiile se aeaz n lzi confecionate din PAL gros de 2 cm, pe dou rnduri, sub ele aezndu-se rezistente electrice , de mic putere si cu o suprafa, radiant mare. Aceste rezistente au fost confecionate n laborator si au fost calculate nct s se nclzeasc pn la o temperatur maxim de 35C, n regim continuu de funcionare. ntr-o lad cu dimensiunile 122/480/430 cm se pot aeza pn la 20 de cutii. Pentru controlul riguros al temperaturii am folosit un termostat electronic care a permis reglarea acesteia cu o tolerant de +/- 0,5 C. Avantajul acestei metode de cretere este c permite o observare individual a viperelor si o ntreinere bun a spatiilor, dar exist si un dezavantaj prin faptul c metoda implic mult manoper pentru ntreinere.

32

2.APARATE, DISPOZITIVE SI INSTRUMENTAR Instalaia de ambalare n vid. Pstrarea veninului, dup ce acesta a fost uscat, este bine s se fac n fiole din sticl nchise sub vid si care se eticheteaz corespunztor. Aceast instalaie se poate astzi procura relativ uor interesndu-ne la agenii economici care utilizeaz acest procedeu n tehnologia lor. Majoritatea ntreprinderilor de medicamente au n dotare astfel de instalaii. De asemenea, industria alimentar utilizeaz frecvent astfel de procedee. Instalaia de uscare a veninului n mod curent, uscarea veninului se poate efectua absorbind apa, prin procedee chimice, la temperaturi sczute. Este de remarcat faptul c probele de venin analizate de ctre I.C.C.F Bucureti si a cror rezultate le prezentm n acest material, au fost uscate la temperatura de 25C printr-un procedeu chimic si apoi pstrarea s-a fcut ntr-un frigider obinuit. Liofilizator. Acest aparat permite uscarea veninului prin tehnica vidului, conferind, produsului caliti superioare. n principiu veninul este transformat din stare lichid n stare solid prin evaporarea apei datorit scderii temperaturii punctului de fierbere ntr-o instalaie de vidare. Congelatorul. Meninerea caracteristicilor veninului timp ndelungat, depinde de existenta n laborator a unui congelator capabil s coboare temperatura cel puin pn la 0C. In acest congelator se mai pstreaz si serul antiviperin pe care-fiecare cresctorie trebuie s-l posede. Etuva. Pentru extragerea veninului si prelucrarea acestuia sunt necesare vase sterile . Realizarea sterilizrii sticlriei ntr-un laborator cu volum redus de activitate, o simpl oal de presiune si o etuv sunt suficiente.33

Balane si vase de msurat. Pentru cntrirea veninului trebuie folosit o balan de mare precizie. Substanele n stare lichid se porioneaz cu ajutorul vaselor de msurat din sticl sau din material plastic. Ele pot fi de diferite forme si mrimi. Printre acestea se pot meniona: sticlele, carafele, vasele Erlenmeyer, cilindri, pahare Berzelius, eprubete, pipete, siringi gradate. Dispozitiv electronic de termostatare. Cei care au cunotine de electronic si pot concepe singuri un termostat care s satisfac exigentele de nclzire a spatiilor de cretere a viperelor. Complexitatea acestor scheme poate pleca de la utilizarea a trei tranzistori si pn la folosirea unei scheme bazate pe un microprocesor. n acest caz, pe lng funcia de baz, aceea de a menine o temperatur constant ntr-o incint, se pot monitoriza mai multe puncte de citire a temperaturii. Este posibil s se introduc praguri de alarmare si avertizare i chiar se pot crea electronic cicluri diurne, zilnice si anualele temperatur. Noi am obinut rezultate mulumitoare (o mortalitate anual de sub 5%) cu o schem elementar de termostat pe care o prezentm si n acest material. Nu trebuie neglijat nici comerul cu astfel de aparate care pune la dispoziie o diversitate de termostate cu afisaje electronice de temperatur, care mai de care mai sofisticate; inconvenientul rmne preul. Bt herpetologic folosit n teren. Un mner de lemn de 40 - 50 cm. , n vrful cruia este pus o srm de otel dreapt, lung de 30-40 cm., iar pe ultima poriune (8 10cm) ndoit n unghi drept. Peste crligul din srm este indicat s se aeze un tub din PVC sau cauciuc, pentru a atenua zgomotul (pe stnc ) si pentru a proteja animalul. Bt herpetologic folosit n laborator. n realitate este o tij metalic cu diametrul de 5 mm i n lungime de 450 mm, cu captul ndoit ca i la bul utilizat n teren. La34

captul de prindere se ataeaz un mner scurt din lemn. Acest instrument este mai uor de manevrat si folosete la fixarea animalului pe masa de lucru. Pensa herpetologic mic. Se aseamn cu o pens chirurgical cu o lungime de 200 mm i cu capetele braelor turtite pe o lungime de 50 mm. Acest instrument se folosete pentru imobilizarea viperelor cu dimensiuni mici, a puilor si a juvenililor. Pensa de teren. Lungimea acesteia este de 450 mm, i spre deosebire de pensa mic are capetele ndoite ntr-un unghi de 45 fat de planul braelor. Acest unghi permite fixarea animalelor n teren cu mai mult uurin fr s ne aplecm. Pensa de laborator. Are o lungime de 320 mm , capetele de fixare ndoite la un unghi de 45 dar si rsucite fa de planul braelor cu un unghi de 90. Acest instrument este foarte des utilizat pentru fixarea animalului pe masa de lucru, permitindu-ne apoi prindera acestuia cu mn. Penseta mica. Este utilizat, pentru diferite operaii de lucru cu puii, pentru curat, resturile dup nprlire, sau, de exemplu, atunci cnd trebuiesc extrai colii care se mai rup n timpul operaiei de "mulgere". Lungimea pensetei este de 120mm. Penseta mare. Are o lungime de 180 mm si este folosit la prinderea oarecilor. Deoarece uneori este necesar s se stimuleze interesul viperei pentru hran, cu acest instrument ngrijitorul poate balansa provocator oarecele pn cnd vipera l muc. 3.ALCTUIREA BIOBAZEI DE VIPERE Colectarea viperelor din teren. Deplasrile n vederea colectrilor trebuiesc fcute n grup de cel puin dou persoane. Manevrarea animalelor proaspt capturate35

fiind dificil pentru o singur persoan. Materialele necesare recoltrii sunt: saci de pnz groas, pense de teren, b herpetologic. Persoanele trebuie s poarte nclminte adecvat : bocanci de munte sau cizme de cauciuc. Una din dificultile n ceea ce privete recoltarea viperelor, const n identificarea biotopurilor specifice si a perioadei optime pentru recoltare. Referitor la biotipurile specifice, trebuie s amintim c pe un masiv calcaros, viperele se vor gsi cu preferin n prile expuse spre sud, iar n numr mare,doar n locurile ferite de vnt. n majoritatea cazurilor acestea coincid cu locurile de hibernare. n ceea ce privete perioada optim pentru recoltare, putem afirma c dup ieirea din hibernare, avem cele mai mari anse, pentru c dei sunt slbite, ele vor ncepe s mnnce imediat. n apropierea locurilor de hibernare, am reuit s colectm 12 exemplare, pe o suprafa de 25 m ptrai, n 4 ieiri consecutive. Lipsa vegetaiei este un avantaj mare pentru noi, ntruct le putem descoperi mult mai repede. Perioada de reproducere (aprilie - mai), este caracterizat la vipere prin deplasri n teren n cutarea partenerului, urmate de acuplare. Dei am efectuat multe ieiri n teren n aprilie - mai 1990 (Turnu Severin , Moldova Veche , Pescari - jud. Caras - Severin , Govajdie, Balsa ,Cheile Crivediei, Munii Retezat , jud. Hunedoara), nu am reuit s colectm dect puine exemplare ntr-un singur loc, la Balsa n nite chei foarte abrupte , din calcar, am reuit s cuprindem o aglomerare de 5 vipere ( patru masculi si o femel ), adunai pentru mperechere. Dup aceast perioad, n care nu prea se hrnesc, viperele ncep s vneze intens , pentru a-i putea reface36

rezervele de lipide . Femelele sunt cele mai des observate, pentru c stau mai mult la soare, unde gesteaz. Colectarea propriu-zis const din : imobilizarea animalului cu bul herpetologic, direct cu pensa (n acest caz: ct mai aproape de cap ) sau poate fi prins de vrful cozii (cu atenie) pentru a nu se ntoarce s mute. Apoi va fi pus ntr-un loc mai accesibil, potec, drum sau loc drept. Aceasta manevr, se face cu mna ndeprtat de corp si miscnd-o ncontinuu, pentru a dezechilibra, animalul, care altfel poate musca. Urmtoarea,etap este imobilizarea capului, care se face cu ajutorul pensei, cu multa atenie , pentru c vipera poate sri s mute. n sfrit, odat imobilizat capul, animalul nu mai prezint pericol, putnd fi prins cu mna, imediat de dup cap . O greeal de civa milimetri l poate costa viata pe cel care nu se conformeaz, pentru c vipera are gtul foarte mobil, colii veninoi si poate foarte uor s mute de deget. Odat prins de dup cap,ea poate fi studiat si pus n sacul de pnza care fiind de culoare nchis o tine n ntuneric si ea nu va musca. Poate rezista fr ap cteva zile, dac temperatura este sczut, iar fr hran, cteva luni de zile. Lucrul cu viperele. ntreinerea viperelor nu necesit un efort att de-mare ca n cazul oarecilor. Odat asigurate condiiiie de mediu, este necesar hrnirea lor n funcie de dimensiunea, starea fiziologic i apetitul fiecrui individ. De exemplu, nainte de nprlire, animalul refuz hrana, pe cnd, n primele zile dup nprlire este foarte lacom si nghite imediat oarecele. n perioada de reproducere, de asemenea nu prea mnnc. La puii de viper si la indivizii tineri este necesar s li se asigure o hran corespunztoare dimensiunii lor (pui mai mici au mai mari de oareci).37

ndeprtarea excrementelor din fiecare cuc se face prin punerea animalului ntr-o alt cutie nchis. Manevrarea animalului se face cu ajutorul bului herpetologic sau cu mna nmnusat, cu precauie, fr a-l brusca. Pentru extragerea veninului este nevoie de dou persoane: una prinde animalul de dup cap si cu cealalt mn l pune s mute cu colii veninoi ntr-o eprubet sau un alt vas de sticl. Cealalt persoan tine de corpul animalului pentru a nu se zbate. Extragerea veninului presupune masarea glandelor veninoase dinspre napoi spre nainte, cu degetul mare si cu cel arttor. O mic neatenie poate determina schimbarea poziiei capului animalului care, avnd colii scoi (si putndu-i mica independent), poate destul de uor s mute degetele celui care extrage, veninul

Imunizarea natural. n toate cazurile n care se manevreaz viperele, este necesar s se lucreze cu foarte mare grij fr a se face micri brute sau a le lovi. Unele dintre ele, din fericire un procent sczut, ramn agresive mult timp dup capturare. Pn n prezent nu exist ser antiviperin ,n ar si o muctur poate fi fatal. Singura modalitate de a prentmpina o eventuala nveninare a fost38

aceea c personalul care lucreaz direct cu animalele s se lase muscat; la intervalul de 6 luni, de pui de viper nou nscui sau de cteva luni. Este cunoscut n literatura de specialitate aceast practic, dar nu o recomandm. S. Bruno consider (Retili d'ltalia, 1977 ) c sunt necesare 7-15 doze pentru ca un individ s devin imun. n cadrul laboratorului una dintre persoane a fost muscat de un adult de viper ammodytes; avnd la activ 5 mucturi de pui a aceleai specii; a scpat fr prea mari urmri (o zi spitalizare, datorit exigentei medicilor de a o tine sub observaie, pentru c ser antiviperin nu aveau). Mna mucat sa umflat, pn la umr, au aprut unele simptome generale (grea, vrsturi, transpiraie) care au disprut a doua zi. Raportul cu omul. Povetile, superstiiile, frica si ignorana manifestat de popoarele occidentale si n special cele de origine latin, fa de vipere, justific abundenta tratatelor referitoare la acest subiect. n general erpii, sunt considerate n Orient, simboluri falice de virilitate, sau prudent, nelepciune, nemurire transcendent , etc. Uneori vipera este mncat pentru a fi dobndit imunitatea mpotriva veninului ei. Medicina homeopat utilizeaz frecvent venin de viper, n special de Vipera aspis, n dilutii de la 1/100 (sau mai mici), contra epilepsiei, hemoragiei la menopauz, cangrenelor, ulcerelor, anginei difterice, icterului, hemofiliei, pneumopatiilor, etc : Veninul de viper ammodytes a fost experimentat cu succes contra holerei, tetanosului, leprei, elefantiazisului etc.

39

4.ALCTUIREA BIOBAZEI DE OARECI n vederea alctuirii biobazei de oareci sunt necesare urmtoarele: animale vii, (care pot fi procurate de la Institutul V. Babes din Bucureti si de la Institutul de Igien Cluj Napoca), borcane cu diametrul de 25 cm si cu nlimea de 30 cm, talas, rumegu de conifere, procurat de la atelierele de tmplrie si hran pentru oareci. Comportament. oarecele este un animal activ la ntuneric, chiar dac ciclurile unei zile de ntuneric si lumin sunt artificial inversate. El i va petrece o parte din timp fcndu-i toaleta. Acesta trebuie considerat comportamentul lui normal si nicidecum o consecin a infestri cu ectoparaziti. Stresul rezultat din deranjarea animalelor pentru a fi prinse, sau cnd animalele se bat ntre ele, influeneaz negativ asupra ritmului biologic de cretere. Manifestrile agresive pot aprea fie ntre doi masculi sau doua femele ct si n cadrul cuplurilor de diferite sexe. De regul masculii se ncaier n prezenta femelelor aflate n clduri, dar si femelele, mai ales cele cu pui, introduse n aceeai cuc, se bat adesea ntre ele destul de aprig. De asemenea femelele, se arat mai linitite cnd sunt gestante si mai fricoase cnd se afl n perioada de lactatie sau nainte de ftare. oarecele se adapteaz relativ repede dac temperatura ncperilor, lumina, linitea, aternutul si hrana sunt n limitele corespunztoare si se menin astfel mereu constante. Monta, gesatia si ftarea. Monta poate avea loc n grup, sau individual. Astfel, unii autori recomand tipul de monta n grup de doua trei femele si un mascul, care sunt40

introdui ntr-un borcan. Aici .se menin 9 zile, respectiv dou cicluri oestrale, dup care femelele se separ n cte un borcan de maternitate, iar masculii se folosesc pentru alte monte. Gestatia la femel dureaz ntre 15-17 zile, de regul 16 zile. Prezenta fetusilor n uter poate fi sesizat prin simplu examen clinic (vizual) sau prin palpare ncepnd din a 7-a zi dup mont. n orice caz, n a 9-a zi fetusii se simt la palpare fiind bine dezvoltai, iar abdomenul femelei este mult mrit. Actul ftrii se realizeaz n circa 30 de minute, ori mai mult. Expulzarea fetusilor se produce ritmic, la intervale scurte, de cteva minute, timp n care femela si aranjeaz culcuul din talas si se adap din cnd n cnd. Numrul puilor nou nscui difer, fiind de 4 -10 la o ftare. Femela rmas fr pui intr n clduri n cel mult 4-5 zile. Creterea si nrcarea puilor. Puii nou-nscuti ai oarecelui sunt depui n culcu de mama lor, care i adun cu gura de prin diferite locuri ale borcanului. La aceast vrst ei nu au pr pe corp, ochii sunt lipii, dar se ntrezresc ca dou pete sub pielea transparent. n a 8-a zi prul ncepe sa creasc pe corp pentru ca dup 14 zile blana s fie format. Tot acum le apar ochii si li se poate determina sexul; masculii prezint testicule sub forma unei pungi bilobate sub coad, iar femelele, dou rnduri de puncte albe pe abdomen care indica locul viitoarelor mamele. S-au semnalat cazuri cnd femela si-a mncat puii n perioada de alptare, n special n primele dou sptmni. Se pare c acest lucru se datoreaz unor stri patologice, deficiente n alptare etc. Dup 15 zile puii devin vioi si atunci cnd sunt luai n mna sunt destul de greu stpnii, cci se zbat si adesea alunec printre degete, srind n gol fr nici o precauie.41

nrcarea are loc de regul, la 24 - 25 de zile ( uneori si mai trziu ) cnd puii se separ complet de mama, fiind introdui n spatii separate de cretere pentru tineret. Apoi, dup 4 -5 zile, femela intr n clduri si se d la mont. EVOLUIA CRETERII N GREUTATE A OARECELUI la natere.......................................................................1,5g la 4 zile......................................................................... 2,2g la 7 zile........................................................... ..............2,9g la 19 zile...........................................................................8g la 25 zile ............................................. .......................12 g la 30 zile........................................................................22 g la 40 zile........................................................................27 g la 50 zile........................................................................33 g mperecherea animalelor btrne ntre ele a dus n multe cazuri la gestatii aparente si adesea condiionate, cu rezultate slabe (34%), ca urmare a tulburrilor n coninutul hormonal. mperecherea femelelor tinere cu masculi btrni este cea mai nerentabii (26% fecunditate). Dimpotriv, mperecherea femelelor btrne cu masculi tineri ridic proporia fecunditii la 53%. Cele mai bune rezultate le asigur nmulirea oarecilor tineri ntre ei (58%). De regul, oarecii masculi se menin n stare de procreare pn la vrsta de 1,5-2 ani, dei s-au semnalat cazuri de monte reuite si dup vrsta de 2 ani, evident ca excepii. Lucrul cu oarecii de laborator. ntreinerea oarecilor de laborator const n asigurarea hranei, temperaturii si cureniei lor. Hrana este administrat odat la 24 ore si nu necesit manevrarea animalelor. Temperatura, pe timpul iernii se poate asigura cu ajutorul unei sobe de teracot. Curenia este asigurat prin42

schimbarea stratului de talas periodic (odat la 4-6 zile ), urmat de splarea si dezinfectarea fiecrui borcan. Este necesar ca puii nscui s nu fie atini de ngrijitor, pentru c femelele nu-i vor mai ngriji. Un pui ajunge la reproducere n 2 luni. VENINUL, PRODUCERE SI VALORIFICARE 1.APARATUL VENINOS Dinii si aparatul veninos. Maxilarul, fiind legat mobil de osul prefrontal, de fiecare dat cnd arcul format din osul transvers si pterigoid, se deplaseaz nainte, execut o rotaie n jurul propriei axe, determinnd erecia dintelui. Acesta formeaz atunci cu palatinul, un unghi drept sau optuz, si iese n afara extremitii interioare a botului. Cnd arpele nchide gura, maxilarul descrie o micare de rotaie n sens invers si dintele revine la poziia iniiala, asezndu-se de-a lungul palatinului. Dinii viperidelor sunt acoperii cu un: strat gros de smal si nu sunt implantai n alveole separate ci sudai cu osul. Rareori pe maxilar se gsete un singur colt, n mod normal se pot observa 2, 3, sau chiar 4 coli, din care primii sunt funcionali, iar ceilali, din ce n ce mai mici dinspre fat nspre spate sunt destinai ai nlocui pe primii. Chiar si dinii care n timpul prinderii si ingestiei przii se rup si se desprind de os cu relativ uurin, pot fi substituii. O ramificaie a mucoasei bucale formeaz n jurul coltului veninos o teac, o membran, care l mascheaz n parte. Aceast teac este destul de mare pentru a acoperi tot coltul veninos atunci cnd acesta este n poziie de repaos, de-a lungul palatinului. n aceast teac se termin canaliculul care provine de la glanda cu venin, si veninul poate, fr a43

exista pericolul, de a se amesteca cu saliva s ptrund n canalul coltului veninos si de aici n rana. La viperide trecerea veninului din canalul glandei n cel al dintelui veninos se produce perfect datorit tensiunii la care este supus membrana n jurul dintelui veninos cnd acesta se afl n erecie. Musculatura si glanda veninoas. Glanda veninoas, care se gsete adpostit aproape complet n faza postorbital este meninut n situ n unele ligamente: ----cel mai puternic, de ligamentul superior care, fcnd parte din fata intern si superioar a glandei este prins de articulaia osului ptrat cu squamesal; ----de ligamentul posterior care unete extremitatea posterioar a glandei cu articulaia ptratului cu mandibula. ----de ligamentul anterior care, trecnd pe deasupra canalul glandular, se unete cu osul posterior frontal si cu fata anterioar si: extern a maxilarului. Osul pterigoid se divide, n partea,anterioar n dou ramuri: una de care se fixeaz sub maxilar si alta care se nfige n partea extern i inferioar, sub membrana coltului veninos. Osul temporal anterior, este divizat n dou : o parte care: comprim, curbat si una dreapt. Prima, contract fata interna a glandei si o preseaz de la interior spre exterior (dei funcia sa principal este de a'ridica mandibula ), adoua dimpotriv exercit o presiune asupra ntregii suprafee a glandei, si are deci un rol foarte important n mecanismul de inoculare a veninului. Glanda cu venin. Aceast gland are o form aproximativ triunghiular si ocup partea posterioar si lateral, gsindu-se n spatele si dedesuplul ochilor. Este nconjurat de un strat de esut conjunctiv, este enervata de ramura maxilar a nervului trigemen si are legturi strnse cu musculatura. Acinul este de obicei mai nalt spre mijloc44

si se restrnge brusc spre partea anterioar, devenind subire si formnd un canal excretor care se continu pn la baza colului veninos, unde se deschide printr-o singur pereche de pori. Glanda este constituita din lobi subdivizati n lobuli care la rndul lor sunt separai unii de alii prin septuri destul de subiri. mpreun, aceste elemente dau glandei aspectul interior al unui canal lung, aproape cilindric. Tubulii glandulari sunt foarte ramificai, iar lumenul lor este acoperit de un epiteliu, constituit dintr-un singur strat de celule, care produce veninul; de fiecare dat cnd aceste celule si completeaz secreia, sunt nlocuite de celule noi. Caracteristica glandei cu venin la Viperide este umfltura care se gsete n partea distal a conductorului n apropierea punctului de eliminare, la baza coltului veninos. Aceast umfltur care a fost incorect denumit camera de rezerv a veninului, este format n partea anterioar, din celule mucoase, si n cea posterioara din tuberculi, al cror epiteliu se aseamn cu cel al celulelor excretoare cu care este n comunicare. Veninul, produs de celule, epiteliale ale tubulilor, este nmagazinat n lumenul diferitelor conducte colectoare situate n, spatele glandei mucoase. Aceasta gland are probabil, o funcie valvular. Glanda cu venin a viperidelor este deci de tip mixt: seroas, seinul (glanda principal) si mucoas (glanda secundar umfltura caracteristic). Mecanismul mucturii si inocularea veninului n condiii fiziologice optime , Viperidele iau o poziie de aprare care const ri a menine corpul ct mai adunat, capul n poziie ridicat si cu prima parte a corpului dispus n "S" aproximativ orizontal . Cnd o viper se arunc s mute printr-o micare fulgertoare , aceasta se produce nu45

numai prin intermediul contraciei muchilor depresori ai mandibulei care deschid larg gura ei , ci si prin contractarea muchilor protractori ai,palatului, prin care este determinat deplasarea nainte a arcului pterigo-palatino-transvers deplasare care provoac micarea de rotire a maxilarului n jurul prefrontalului si erecia colilor veninoi. Tensiunea puternic a membranei , care face s se uneasc cele dou canale, cel al dintelui si cel al glandei, face ca mecanismul de injectare a veninului la Viperide s fie mai perfecionat dect la toate celelalte familii de erpi veninoi . Veninul este injectat sub presiune prin aciunea muchiului temporar anterior care apas puternic pe fiecare parte a seinului. Ridicarea maxilarului si a coltului veninos nu se produce n mod automat, n timpul coborrii mandibulei, ci doar cu voina animalului, care poate deschide larg gura, fr sa ridice colul veninos ntreaga faz de atac muctura si introducerea veninului se producem aproximativ 1/40 dintro secund . 2.VENINUL Primele note despre veninul Viperidelor europene au fost gsite la medicul grec Kikandros din Colofone ( Kojophon actualul Degirmendere n Lybia, Asia Mic , prin anii 200 -130 .e.n.), care le-a transmis prin lucrarea sa Theriska e Alecsipharmaka. Dintre cercettorii care au efectuat cercetri n ultimii ani, n acest complex domeniu al veninului erpilor si n special al viperidelor, amintim: D.A. Bellairs, C.Bruno, P.Boquet, J.Detrait, R.Duguy, L.Donatelli, G.Livres, C.J.Hanut, E.Kochva, N.Muic, G. Mangili, M.Marcacci, C. si M. Phisalix, E.Pozio, A.Sella, H.Schlossberger, G.Schwick, H.W.Raudonat, T.Reuss si muli alii.46

O pictur de venin poate fi recoltat din vrful coltului veninos al animalului viu, dup ce glanda este comprimat dinspre napoi spre nainte . Veninul este un lichid limpede de regul incolor, inodor, cu gust uor acid, foarte vscos, care se usuc rapid la temperatura camerei. Dup ce este uscat, este parial solubil n ap distilat si complet solubil n ser fiziologic. Veninul n soluie, oricare ar'fi concentraia, se altereaz rapid. Pentru a nu-si pierde proprietile este necesar s fie liofilizat (uscat,sub vid) n acest mod poate fi pstrat timp ndelungat, chiar ani de zile, fr, ca aciunea temperaturii sczute sau ridicate s-i modifice calitile. Cu privire la compoziia chimic, se tie c veninul are un coninut ridicat de protein. Aceasta constituie de fapt 90-92% din greutatea uscat (dup colectarea veninului din glanda, coninutul de ap. este de aproximativ 70%, la Vipera ammodytes), restul este reprezentat de compui chimici de natur neproteic, n special cu fosfor si de ioni metalici si nemetalici. Analiza componentelor anorganice a veninului la mai multe specii de vipere, printre care Vipera ammodytes si Vipera aspis, a demonstrat prezenta unei cantiti crescute de sodiu, n raport cu alte elemente care exist n cantiti mult mai sczute: Ca 10-1 %, Zn si Mg de la 10-1 la 10-2 %, P 2x10-2 %, Si 10-2 %,.Cu de la 10-2 la 10-3 %, Ag 10-5 % . Studiul analitic al diferitelor fraciuni, facilitat de folosirea tehnicilor moderne si perfecionate (electroforeza, qromatografie, filtrare pe gel de dextroz etc.) a permis identificarea unui mare numr., de enzime care sunt responsabile de aciunile toxice ale veninului.47

Putem spune c efectul veninului asupra organismului este deosebit de complex, fiind rezultatul aciunii concomitente a diferitelor principii active. Un simptom determinat poate fi datorat, nsumrii diferitelor actiuni. De exemplu, scderea presiunii arteriale sistolice, care iniial era atribuit aciunii veninului asupra sistemului nervos, se datoreaz cu certitudine aciunii directe asupra.miocardului cu eliberare de histazine . Veninul este n general, caracterizat prin aciunea toxic asupra funciei unei structuri determinate, sau a unui organ; sau- aparat. O clasificare a veninurilor poate, fi fcut pe baza unor actiun.i specifice care, la rndul lor sunt legate de prezenta n: venin .arbifentelor substane (vezi tabeiul). PRINCIPALII FACTORI TOXICI SI ENZI.MATICI IDENTIFICAI LA VENINUL A 4 SPECII DE VIPER Proteine active v.aspis v.berus v.ammodites v.ursini din venin Neurotoxine nu da da nu Factori da da da da hemorogici Fosfolipaze da da da nu Hieluronidaze da da da nu Acceleratori da da nu nu coagulare sange Inhibitori da da nu nu coagulare sange a) neurotoxine termen care definete toi acei factori capabili s provoace perturbri ale sistemului nervos. Acestea se caracterizeaz prihtr-o aciune complex, fiind cel mai adesea compromis activitatea diferitelor organe mai ales a cerebelului, bulbului, mduvei spinrii si48

cortexul cerebral, avnd ca urmare perturbarea posturii, deglutiei, mobilitii voluntare (parez sau paralizia muchilor) si a funciei centrilor bulbari, n special al celui respirator; b) hemolizine, care pot provoca hemoliza prin aciunea asupra complexelor lipoproteice ale tromei eritrocitare, hemoliza care se pare c survine n doi timpi: la nceput factorul hemolitic al veninului acioneaz asupra lecitinei (ransformnd-o n lizolecitin, substan puternic hemolitic, apoi lizolecitin acioneaz asupra stromei, distrugnd integritatea structural a acesteia si elibernd astfel hemoglobina din eritrocite; c) proteolizine, substane care provoac diferite simptome, fie local, la locul mucturii (eritem intens si foarte dureros, bici hemoragice, necroze care pot cuprinde pielea si esutul subcutanat si dureri musculare);'fie generale prin eliberarea, n urma degradrii proteinelor, a unor produi de degradare, ca bradichinin, histamin si substane histamin.omimatice sau n sfrit, prin leziuni ale capilarelor, cu formarea de mici focare de infecie, hemoragice, n toate viscerele si sub piele (erupie); d) cardiotoxine adic substane care compromit n special activitatea inimii si n general activitatea aparatului, cardiovascular, provocnd hipotomie miocardic, hipotensiune accentuat, n raport cu cantitatea dozei de venin vasodilatare periferic, mai ales la organele n apropierea crora s-a produs muctura; ' e) coagulante si. anticoagulante, substane care acioneaz asupra procesului de coagulare, accelernd sau inhibnd prin diferite mecanisme unele faze ale fiziologiei dinamicii coagulatorii (aciune tromboplastinic, sau din contra, aciune antitromboplastinic, aciune trombinic). In49

acest grup mai sunf.cuprinse.si substanele dotate cu aciune fibrinolitic. Se-nelege, astfel raiunea pentru, care, ca urmare a unei nvenin,ri poate exista un cadru legat de accelerarea, procesului, de .coagulare sanguin (coagulare intravasal a fibrinogenului, care se depoziteaz n micrbcbaguli n capilare, n special n plmni, sau la doze mari, coagulare masiv) sau invers, un cadru legat de un sindrom hemoragie, prin aciunea antitromboplastinic, asociatt cu.aciunea proteolitic care lezeaz concomitent pereii vaselor. f) substane cu aciune antigenic numrul enzimelor care se gsesc n veninul viperelor este foarte mare. Cele care se gsesc mai frecvent sunt: colinesterazet pseudocolinesleraze, lecitinaze sau fosfolipaze A, proteaze, esteraze, dipeptidaze, L amino-acido-oxidaze, dezoxiribonucleaze, ribonucleaze, fosfodiesteraza, fosfomonoesteraze, 5-nucleotidaze, hieluronidaze A. Aceste enzime elibereaz bradichinin si intervin n procesul de coagulare a sngelui. Veninul fiecrui arpe nu conine concomitent toate substanele enumerate si toxicitatea fiecrui venin se datoreaz cu siguran aciunii combinate a ctorva dintre acestea. Nici o substan nu a putut fi considerat a fi responsabil de moartea individului, ci doar de un anume simptom (paralizie, hemolizin, etc). Prin aciunea simultan a mai multor tipuri de substane, efectul toxic al veninului se accentueaz direct sau indirect, sfritul fiind letal. Cantitatea de venin, n afar de dimensiunile glandei veninoase, n cadrul aceleiai specii, este n raport de activitatea fiziologic mai sczut a animalului dinaintea momentului colectrii veninului. Deasemenea cantitatea50

variaz cu dimensiunea arpelui, vrsta, sexul, habitatul, anotimpul, temperatura si depinde de poziia geografic ocupat n cadrul populaiei creia i aparine exemplarul respectiv. Se pare c populaiile care locuiesc n periferia arealului unei specii posed un venin mai activ si mai complex, de aceea este imposibil de a stabili cu precizie cantitatea de venin care poate fi dat de o specie. Toxicitatea veninului este de asemenea raportat la animalul care l primete si evident la calea de ptrundere a acestuia . STUDII FARMACOLOGICE SI ANALITICE PRIVIND VENINUL DE VIPER AMMODYTES Studiul s-a efectuat la comanda Nr.3317 din 16. 11. 2001 lansat de S.C. "VENOM PROD" S.R.L. ctre Institutul de Cercetri Chimico-Farmaceutice Bucureti. n urma acestui studiu s-au tras unele concluzii privind calitatea produsului si s-a obinut primul buletin de analize oficial la veninul de viper ammodytes n tara noastr. n continuare prezentm aceste rezultate: " S-a primit de la S.C.'VENOM PROD" S.R.L. o prob de venin:de viper pentru care s-au efectuat urmtoarele studii: --toxicitatea acut ' --influenta veninului asupra rezistentei globulare a hematiilor de oarece --electroforez proteinelor n gel de poliacrilamid. Toxicitatea acut a fost.determinat pe oareci si obolani. S-au folosit oareci albi masculi, n greutate de 1822 g, crora li s-au administrat intraperitoneal venin de viper n doz unic. DL 50, determinat pe baza probiturilor, cu ajutorul unui program pe calculator, a fost51

de 1,88 mg/kg, cu limite cuprinse ntre 1,51 si 2,35 mg/kg. . S-a remarcat faptul c letalitatea' a aprut n primele 24 de ore de la administrare si s-a manifestat pn la 48 de ore. La obolani, veninul a fost administrat intraperitoneal. S-au folosit obolani albi, masculi si femele, n loturi omogene, cu greutatea cuprins ntre 80 120 g. Intervalul de doze administrate a fost cuprins ntre 3,5 si 9 mg / kg. DL a avut valoarea 6,16 mg / kg, cu limite fiduciale cuprinse ntre 5,58 si 6,79 mg /kg. Si la obolani letalitatea s-a manifestat n general n primele 24 de ore de la administrare si nu a depit 48 de ore. Animalele au fost inute sub observaie 14 zile. S-au fcut observaii, anatomo-patologice si s-au prelevat probe de organe pentru observaii histo-patologice att la oareci ct.si la obolani. Observaiile s-au fcut la cteva minute de la administrare, la animalele, care au murit n primele 48 de ore si Ia animalele care au supravieuit dup perioada de observaie de 14 zile. La animalele sacrificate dup 30 minute de la administrare se evideniaz faza incipient a intoxicaiei. Se observ prezenta sngelui n cavitatea peritoneal, iar participarea renal este remarcabil din primele minute ale inoculrii. La examenul microscopic, rinichii au prezentat capsula glomerular ngroat, tubii proximali cu distrofie vacuolar, multiple citonecroze pe tubii distali, cu necroza fibrinoid, frecveni cilindri hialino-granulosi si lumen vascular dilatat, cu rare hematii si cu mase hemolizte. La nivelul ficatului s-a observat intumescent clar cu zone de'necroz fibrinoid, vasodilatatie intens, rare hematii n lumen si mas sanguin hemolizat.52

La animalele moarte la 24-48 de ore se remarc un hemoperitoneu cu cheaguri in zona pelvian. Hemoperitoneul este prezent si la 14 zile de la injectare, cu depozite fibrino-hematice pe drepii abdominali si capsulele organelor abdominale: ficat, rinichi, splina, vezicula seminal si prostat. Examenul microscopic a pus in evident urmtoarele aspecte: --edem meningocerebral la 24 de ore, ce se estompeaz la supravieuitorii de 5-6 zile; --focare de alveolo-bronsiolit hembragic prezente la toate animalele, cu intensitate variabil Insa n funcie de doza administrata; --edem interfascicular miocardic; --ficat cu intumescent.tulbure, vasele porte dilatate, n lumen rare hematii, predomina serul sanguinolent, probabil datorit unui proces de hemoliz; --splin cu limfadenosinuzit catarai, cordoane Bilroth ngustate prin hiperplazia pulpei albe; --stomacul si intestinul prezint depozite fibrinoide, mucoas edematiat, submucoas cu marcat staz i elemente glandulare cu distrofie mucoid; --pancreas cu interstiiu edematiat, infiltrat cu limfomonocite, acinii edematiati, cu zone de necroz fibrinoid; --rinichiul prezint edem si nicroze fibrinoide ale arteriolei glomerulare, predominant la glomerulii din cortical, distrofie si fibrinonecroze ale anselor renle, cilindri hialini hematici. La animalele sacrificate dup perioada de observaie se contureaz aspectul de glumerulonefroz --testicolul prezint puternic staz limfo-spermatic si edem al celulelor spermatice .

53

n concluzie se poate .afirma c produsul testat a determinat aspecte cunoscute din cazuistica veninurilor. S-a urmrit efectul specific al veninului asupra rezistentei globulare a hematiilor de oareci. Pentru aceasta s-a injectat animalelor de experien, oarecilor albi masculi, n greutate de 20-22 g, doza de 1mg / kg corp. Administrarea s-a fcut intraperitoneal. n 21 de eprubete s-a ralizat o scal de dilutii dintr-o soluie deNaCI, cuprins ntre 0,7 si 0,3%. n fiecare eprubet s-a adugat imediat dup recoltare o pictura de snge venos. Eprubetele au fost agitate si apoi examinate la 3 si apoi la 24 de ore. S-a notat concentraia primei eprubete care reprezint nceput de hemoliz si prima eprubet la care nu se mai observ sediment de eritrocite (la care hmoliza a fost total). Media rezultatelor obinute a fost de 0,5% NaCI pentru hemoliz parial si 0,44% pentru hemoliza total. Valorile normale, obinute pe animale netratate, au fost de 0,44% pentru hemoliz parial si 0,36% pentru cea totala. Aceste rezultate demonstreaz efectul marcat de scdere a rezistentei hematiilor. Ia animalele tratate cu venin de viper, si ele sunt n concordant cu efectul hemoliic evideniat in experimentul de toxicitate acut. Analiza proteinelor din venin s-a realizat, prin electroforez n gel de poliacrilamid (c=10%, T=10%,pH 8,3 , fixare cu pricat de sodiu, coloraie Coomasie Brilliant Blue R250). n preparatul nativ (N) se evideniaz 8 benzi proteice, distribuite ntre 12 000 si 70 000 Da; tratarea proteinelor n condiii denaturante-reducatoare (SDS-ME); benzile corespunztoare maselor moleculare 70 si 66 kDa dispar (sugernd natura oligomer a proteinelor respective) si se evideniaz o fracie importanta cantitativ, cu mobilitate electroforetic ridicat.54

Utilitatea veninului. Vipera folosete veninul pentru uciderea przii, pentru a o "pregti " n vederea digestiei si, probabil, pentru regsirea ei dup ce a fost muscat, n mod secundar, veninul i poate servi ca mijloc de aprare. Stimulul care determin comportamentul de prdtor este micarea przii, nu si forma ei. Perceperea vizual a przii este esenial dar nu fundamental. Dac de exemplu, n laborator un oarece oferit ca hran unei vipere aflat n condiii optime fiziologice, este nlocuit cu un tampon de vat, arpele, n ciuda diferenei de form, va continua s-l urmreasc atta timp ct rmne n cmpul lui vizual . Mirosul este ajutat de micarea ritmic nainte si napoi si n sus si n jos a limbii care "aspir" si mpinge mostrele de aer ctre partea de jos a camerei olfactive unde se gsete organul lui Jacobson (cavitate sferic tapetat cu celule senzoriale si conexat prin intermediul nervilor, cu lobii olfactivi ai creierului). Cnd un arpe flutur limba, n realitate el miroase. Comportamentul prdtor al unei vipere este diferit de cel al unui colubrid. Colubridele n general vneaz aproape exclusiv mergnd n cutarea przii care, odat localizat prin olfactie, prin vz sau prin propagarea undelor mecanice - este muscat si concomitent ucis prin constricie. Cnd prada scap printr-o smucitur, colubridul rencepe vntoarea printr-o noua tentativ. La Viperide,dimpotriv, vntoarea are mai degrab aspectul unei curse; zgomotul unui oarece care umbl, se propag prin sol si.avertizeaz arpele,care ia imediat o poziie de alert. Micarea przii si percepia vizual determin micarea rapid a oarecelui, n momentul cnd acesta se gsete destul de aproape.

55

Dac vipera este supus unui stimul trofic intens, prada este imediat apucat cu botul si nghiit cnd este nc agonizat. De regul, un oarece, dup ce este muscat, este lsat liber. n timpul mucturii, datorit inoculrii veninului, vipera colecteaz un stimul chimic, care este analizat de o ncpere special a organului lui Jacobson. ncepe acum cutarea oarecelui, care n acest timp poale fi deja mort, sau,imobilizat la o deprtare de chiar civa metri de (ocul mucturii. Cu ajutorul mirosului.si al.stimulului chimic, viperele urmeaz traseul przii, pe care nainteaz-n zigzag pn o gsete. Acum, servindu-se doar de stimulul chimic, arpele "identific '-'oarecele, apoi localizeaz capul, unde datorit prezentei vibrizelor, .stimulul chimic este mai puternic. Actul de nghiire de obicei decurge n 10-15 minute. Cura mpotriva nveniprii: Viperele noastre au, contrar celor ce se povestesc, un temperament blnd. Sunt mai curnd rezervate, timide si n general fug la apropierea omului. Reacioneaz doar atunci cnd sunt deranjate sau lovite. Muctura unei vipere poate determina urmtoarele simptome: durere local intens, crampe mai mult sau mai puin acute, tumori, nrosirea si cianozarea zonei n jurul locului muscat care se distinge prin dou semne alturate lsate de coli veninoi. Dup o perioad de timp, care poate varia de la cteva minute la cteva ore, apar simptomele generale : dureri de cap, somnolent, vom, sete, stare acut de slbiciune. Dac doza de venin a fost puternic, simptomatologia se agraveaz ulterior si presupune alterri ale funciei cardio-respiratorii. Stadiile terminale se.caracterizeaz prin amoreal puternica ,56

insensibilitate general si pierderea cunotinei. Moartea poate surveni dup 4-6 ore, dar n general dup 24 ore sau mai mult, prin blocarea respiraiei. n general veninul celor 2 specii toxice de la noi (Vipera berus si Vipera ammodytes) mai mult sau mai puin periculos pentru oameni, exercit o aciune redus sau locala asupra unei persoane adulte n perfect stare fizic, dar tot asa de bine poate s fie periculoas sau foarte periculoas (din fericire ntr:un procent foarte redus din cazuri) pentru copii, debili fizici sau btrni, bolnavi , etc. n antichitate, mpotriva mucturii erpilor veninoi si a altor animale, era larg folosit un( antidot compus din aproxirnativ 60 de ingrediente (ntre care si zeama de carne de viper), dup Andromaco din Creta, medicul mpratului roman Claudiu Cezar Nerone. Producerea acestui leac a crui formul, scris n bronz, era expus n apropierea templului lui Esculap din antica Rom, a continuat pn n secolul XIX si era sub tutela Republicii Veneia . n medicina popular, asa cum a fost recunoscut de fitoterapia modern (P.Fournier 1947, H.Leckerc 1954, L. Binot 1964), contra mucturii de viper erau larg folosite frunzele de brusture (Arctium laposa) care au proprietatea de a modifica prin oxidare principiile constitutive ale veninului n virtutea unei aciuni analoage cu aceea a hipermanganatului de potasiu. Un plasture din flori de Umbra iepurelui (Cytisus scoparius), sfrmate ntre dou pietre de exemplu, aplicat pe muctur dup ce a fost n prelabil incizat, este foarte util, datorit sulfatului de spertein, unul din principiile active ale plantei, care are o real putere antiveninoas, hipertensiv si cardiotonic. Dup J.Valnet (1964) si frunza de lavand (Lavandula officinalis, Lavandula latifolia, Lavandula stoschas), mototolite si frecate pe ran, neutralizeaz57

aciunea veninului. De asemanea frunza de ptlagin ( Plantago lanceolata, Plantago major), care are puterea de a strnge esuturile, de a frna secreiile si de a calma, are dup P. Lieutaghi (1966) efecte favorabile mpotriva mucturii de viper. Descoperirea si folosirea metodelor moderne mai eficace mpotriva mucaturilor de arpe este relativ recent. Dup zece ani de. experiene (1883-1893), M.Kaufman, C.Phosalix, G. Bertrand si A. Calmotte au reuit s vaccineze cteva roztoare, mpotriva veninurilor de Vipera aspis si Naja naja. Doar n 1896 A.Calmette, prepar primul ser terapeutic antiveninos. n zilele noastre, n caz de muctur, msurile care trebuiesc luate sunt urmtoarele : 1. a ncerca s nu se intre n panic; prin pierderea controlului propriilor aciuni si a evita micrile care ar putea duce la oboseal; 2. dac muctura (cum se ntimpl de cele mai multe ori) s-a produs la un membru, trebuie comprimat membrul respectiv deasupra mucturii, pentru a limita difuziunea rapid a veninului n restul organismului pe cile intravenoase sau limfatice (legtura nu trebuie s fie strns) 3. necesitatea (n special n lipsa serului antiviperin) de a inciza locul mucturii, cu o lama dezinfectat empiric (n flacr), printr-o tietura n cruce, ncercnd s se elimine prin stoarcere lichidele provenite din ran (rana se poate suge ntruct nu exist pericolul de a fi nveninat prin gur dect n cazurile unor rni ale mucoasei bucale sau a limbii). 4.dezinfectia dac este la ndemn, se va face cu permanganat de potasiu 1%, acid cromic 1% sau hippclo.rit de calciu 2% (n unele truse cu ser antiviperin se gsete un58

tampon cu dezinfectant pentru a terge regiunea muscat pe o suprafa de 5-7cm diametru). 5. n sfrit, procurarea de ser antiviperin , una sau mai multe fiole de 10 ml si de a le administra subcutanat sau intramuscular. Este bine ca administrarea s fie fcut astfel: 5 ml n 4-5 puncte n apropierea mucturii si restul la baza membrului muscat. Se recomand o a doua doz , dup 1-2 ore, care s fie injectat intramuscular n regiunea fesier sau subcutanat - n regiunea scapulo-humeral. n cazuri grave, sub controlul medicului, se pot injecta pn la 50 ml ser intravenos, dilund serul cu o soluie salinoizotonic si lund toate precauiile pentru a preveni eventualele fenomene anafilactice. Este bine de amintit c serurile care se gsesc azi n comer si menin proprietile timp de 4 ani. Dac sunt meninute n frigider (t = 4 - 6 C). Dac acestea sunt luate de mai multe ori pe teren (n cazul excursiilor scurte), perioada de garanie trebuie redus la un an. Pentru ca un ser antiveninos s fie eficace (mpotriva toxicitii maxime a unui tip de venin), acesta trebuie realizat cu ajutorul veninufui extras de la exemplare diferite, n condiii fiziologice optime, capturate.din habitate diferite, n fiecare stadiu de activitate al speciei si aparinnd diverselor populaii'situate n localitile cele mai dispersate din tara n care se produce serul. ACTIVITI DESFURATE SI GRADUL DE OCUPARE A TIMPULUI N CRESCTORIE Pare surprinztor faptul c ntr-o cresctorie de cretere a viperelor cea mai mare parte a timpului s fie ocupat de creterea oarecilor, dar aceasta este realitatea. Meninerea cureniei, hrnirea si adparea oarecilor,59

urmrirea acestora pentru a fi separai pentru reproducere si nmulire consum din totalul de timp ocupat peste 40%. Urmtoarea activitate care solicit timp este aceea de colectare in teren a animalelor pentru biobaza de vipere, aproximativ 22%. Din luna mai si pn la nceputul lui iunie, trebuie s parcurgem trasee dificile n teren pentru indentificarea si capturarea animalelor. Nu de puine ori aceste expediii sunt compromise de factorii meteorologici neprielnici. Multe din activitile desfurate de cresctor au un pronunat caracter de noutate si asa cum am mai artat bibliografia de specialitate fiind foarte srac, soluiile nu vin dect du