secţiunea a ll-a

17
20 Infracţiuni contra unor relaţii de convieţuire socială Secţiunea a ll-a BIGAMIA 1. C onţinutul legal Constituie infracţiunea de bigamie potrivit art.303 C.pen. încheierea unei noi căsătorii de către o persoană căsătorită. Persoana necăsătorită care se căsătoreşte cu o persoană pe care o ştie căsătorită este sanc- ţionată cu o pedeapsă meii puţin aspră. 2. C ondiţii preexistente » A. Obiectul infracţiuni â) Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale referitoare la familie şi a căror existenţă şi dezvoltare implică respectarea caracterului monogam al căsătoriei. b) Infracţiunea nu are obiect material deoarece acţiunea subiectului nu se răsfrânge asupra unui asemenea obiect. A. Subiecţii infracţiunii a) Subiectul activ al infracţiunii poate fi numai persoana (bărbat sau femeie) care are calitatea de persoană căsătorită. Dacă numai unul din soţi este bigam, celălalt va fi complice nemijlocit la infracţiune. Insti- gator sau complice mijlocit poate fi orice persoană. b) Subiectul pasiv este soţul persoanei care încheie o nouă căsătorie. 3. C onţinutul constitutiv A. Latura obiectivă a) Elementul material al laturii obective se realizează prin acţiunea de încheiere a unei noi căsătorii de către o persoană care este căsăto- rită. Noua căsătorie trebuie să-şi găsească concretizarea într-un act de căsătorie valabil întocmit (dacă noua căsătorie nu este valabilă, nu va exista bigamie) adică de către delegatul de stare civilă, în urma luării consimţământului viitorilor soţi care semnează împreună cu el actul pe care acesta îl înscrie în registrul de stare civilă. în alin.2 al art.303 C.pen. nu se incriminează o infracţiune de sine stătătoare, ci se prevede numai un mod de pedepsire mai blând al complicei bigam înc întrucâ infracţiune persoane săvârşesc aceste pe de auţor, persoană calitate d locit, răsp încheierii Există soţii trăia în lite opinii în căsătorit la înche opinie, îi atât peni declaraţi bigamie' de înche în mod efectuar condiţii, absorbi, bigamie obiecţii, zează d' tare juri mod n necoreî conseci numai i Infracţiuni

Upload: independent

Post on 27-Jan-2023

8 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

20 Infracţiuni contra unor relaţii de co nvieţuire socială

Secţiunea a ll-a

BIGAMIA

1. Con ţin utu l legal

Constituie infracţiunea de bigamie potrivit art.303 C.pen. încheierea unei noi căsătorii de către o persoană căsătorită. Persoana necăsătorită care se căsătoreşte cu o persoană pe care o ştie căsătorită este sanc­ţionată cu o pedeapsă meii puţin aspră.

2. Condiţii preexistente»

A. Obiectul infracţiuniâ) Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale referitoare la

familie şi a căror existenţă şi dezvoltare implică respectarea caracterului monogam al căsătoriei.

b) Infracţiunea nu are obiect material deoarece acţiunea subiectului nu se răsfrânge asupra unui asemenea obiect.

A. Subiecţii infracţiuniia) Subiectul activ al infracţiunii poate fi numai persoana (bărbat sau

femeie) care are calitatea de persoană căsătorită. Dacă numai unul din soţi este bigam, celălalt va fi complice nemijlocit la infracţiune. Insti­gator sau complice mijlocit poate fi orice persoană.

b) Subiectul pasiv este soţul persoanei care încheie o nouă căsătorie.

3. Co n ţinutul c o n stitu tiv

A. Latura obiectivăa) Elementul material al laturii obective se realizează prin acţiunea

de încheiere a unei noi căsătorii de către o persoană care este căsăto­rită. Noua căsătorie trebuie să-şi găsească concretizarea într-un act de căsătorie valabil întocmit (dacă noua căsătorie nu este valabilă, nu va exista bigamie) adică de către delegatul de stare civilă, în urma luării consimţământului viitorilor soţi care semnează împreună cu el actul pe care acesta îl înscrie în registrul de stare civilă.

în alin.2 al art.303 C.pen. nu se incriminează o infracţiune de sine stătătoare, ci se prevede numai un mod de pedepsire mai blând al

complicei bigam înc

întrucâ infracţiune persoane săvârşesc aceste pe de auţor, persoană calitate d locit, răsp încheierii

Există soţii trăia

în lite opinii în căsătorit la înche opinie, îi atât peni declaraţi bigamie' de înche în mod efectuar condiţii, absorbi, bigamie obiecţii, zează d' tare juri mod n necoreî conseci numai i

Infracţiuni

IRE SOCIALA

hcheierea scăsătorită aste sanc-

iritoare Ia racterului

ibiectului

îrbat sau unul din ie. Insti-

tsătorie.

cţiunea căsăto- act de

, nu va a luării ctul pe

le sine and al

complicelui nemijlocit la infracţiune, adică al persoanei cu care soţul bigam încheie căsătoria1.

întrucât căsătoria constă în alianţa dintre un bărbat şi o femeie, infracţiunea de bigamie nu poate fi săvârşită fără concursul a două persoane de sex opus. Dacă ambele persoane sunt căsătorite, ele săvârşesc infracţiunea în calitate de coautori. Dacă numai una dintre aceste persoane este căsătorită, ea răspunde pentru bigamie în calitate de auţor, iar persoana necăsătorită, în ipoteza că a ştiut că cealaltă persoană este căsătorită, răspunde pentru aceeaşi infracţiune, în calitate de complice nemijlocit. Tot în calitate de complice, însă mij­locit, răspunde şi delegatul de stare civilă care a cunoscut, în momentul încheierii căsătoriei, că una din părţi este căsătorită.

Există infracţiunea de bigamie şi atunci când făptaşul era căsătorit, soţii trăiau despărţiţi în fapt de un timp îndelungat.2

în literatura de specialitate şi practica judiciară au fost exprimate opinii în legătură cu răspunderea penală a persoanei care, deşi căsătorită, declară delegatului de stare civilă că nu există piedici legale la încheierea căsătoriei şi astfel, încheie o nouă căsătorie. După o opinie, în acest caz, răspunderea penală a făptuitorului trebuie stabilită, atât pentru infracţiunea de bigamie, cât şi pentru infracţiunea de fals în declaraţii3, iar după o altă opinie, numai pentru infracţiunea de bigamie4. în argumentarea acestei din urmă opinii, se arată că acţiunea de încheiere a unei noi căsătorii de către o persoană căsătorită, implică, în mod necesar, ascunderea existenţei căsătoriei anterioare şi deci efectuarea unei declaraţii necorespunzătoare adevărului. în aceste condiţii, fapta de a face declaraţii necorespunătoare adevărului s-ar absorbi, în mod natural, în conţinutul laturii obiective a infracţiunii de bigamie. Argumentarea, deşi interesantă, nu este în afara oricăror obiecţii. Absorbţia naturală presupune o unitate pe care fapta o reali­zează de la sine, prin natura lucrurilor, independent de orice reglemen­tare juridică (de exemplu, omorul, prin natura lucrurilor, absoarbe în mod necesar, inevitabil, fapta de vătămare corporală. Declaraţia necorespunzătoare adevărului, în situaţia pe care o analizăm, produce consecinţe, realizând elementul material al infracţiunii de bigamie, numai pentru că legea stabileşte ca, în prealabil, să se dea o declaraţie

Infracţiuni contra familiei _______ 21

1V. DONGOROZ şi colectivul, op.cit., vol.IV., pag. 5592 Trib.Supr. Sec.pen., dec.nr. 1699/1979, în RRD nr.4/1980, pag. 63, Jud. Satu Mare,

Sent. Pen. nr. 23/1982, în R.R.D. nr. 2/1983, pag. 56.3 V. DONGOROZ, S.KAHANE ş.a., op.cit., vol.IV, pag.461; în acelaşi sens,

Sp. 23/1982 a jud. Satu Mare, RRD nr. 2/1983, pag.55, cu notă de D. Anitaş.4 D. ANIŢAŞ, notă la Sp.23/1983 a jud. Satu Mare, supracit.

22 Infracţiuni contra unor relaţii de convieţuire socială

că nu există impedimente legale la încheierea căsătoriei. Aşa fiind, este discutabil dacă poate fi vorba de o absorbţie naturală1.

b) Urmarea imediată constă în însăşi comiterea faptei, producându- se implicit o schimbare a situaţiei anterioare şi o atingere gravă a relaţiilor de convieţuire socială.

c) Pentru existenţa laturii obiective a infracţiunii de bigamie se cere ca între acţiunea de încheiere a unei noi căsătorii de o persoană căsătorită şi urmarea imediată să existe o legătură de cauzalitate. Dacă căsătoria anterioară este anulată dintr-o altă cauză decât bigamia, nu va exista legătura de cauzalitate şi nici infracţiunea de bigamie.

Legea nu cere condiţii speciale de loc sau timp, pentru existenţa infracţiunii.

B. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie, care poate fi directă sau indirectă. Aceeaşi formă de vinovăţie se cere şi la com­plicele nemijlocit.

4. Fo r m e . M o d a lită ti. Sancţiuni» i

A. Forme. Infracţiunea de bigamie, deşi este susceptibilă, atât de acte preparatorii, cât şi de tentativă, aceste forme imperfecte de infrac­ţiune nu se pedepsesc.

Fiind o infracţiune instantanee, bigamia se consumă în momentul încheierii noii căsătorii.

B. Modalităţi. Infracţiunea nu are decât o singură modalitate nor­mativă. Bigamia poate avea însă multiple modalităţi faptice, de exemplu din prima căsătorie făptuitorul are copii sau are obligaţii de întreţinere a unor persoane; făptuitorul a indus în eroare pe complice etc.

C. Sancţiuni. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani, în alin.l şi cu închisoare de la 6 luni Ia 3 ani, în alin.2.

Sancţiunea este mai uşoară în alin. 2 deoarece participantul necăsă­torit, deşi contribuie nemijlocit la săvârşirea faptei, el nu încalcă vreo obligaţie legală privind relaţiile de familie; acesta nu este bigam, iar fapta sa nu constituie o modalitate atenuată a infracţiunii de bigamie.

Potrivit alin. 3 al art. 303 C.pen., fapta de bigamie nu se sancţionează dacă prima sau cea de-a doua căsătorie este declarată nulă pentru alt motiv decât bigamia.

1 O.LOGHIN, T.TOADER, op.cit., pag.505.

Infracţiuni contra familiei 23

Secţiunea a lll-a

ADULTERUL

1. CONTINUTUL LEGALi

Sub această denumire este incriminată, în art.304 C.pen., fapta per­soanei căsătorite de a avea relaţii sexuale în afară de căsătorie.

2. Co ndiţii preexistente»

A. Obiectul infracţiuniia) Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale referitoare Ia

familie a căror existenţă şi dezvoltare este condiţionată de menţinerea unor relaţii bazate pe fidelitate, înţelegere şi afecţiune reciprocă între soţi.

b) Infracţiunea nu are obiect material.

B. Subiecţii infracţiuniia) Subiectul activ în cazul acestei infracţiuni trebuie să îndepli­

nească condiţia de a fi o persoană căsătorită (subiect activ calificat).Infracţiunea se comite în coautorat dacă ambii parteneri sunt

persoane căsătorite; dacă unul din parteneri este necăsătorit, divorţat, acesta va avea calitatea de complice nemijlocit (nepedepsibil) la infrac­ţiune. Mai pot fi participanţi la infracţiune instigatorii şi complicii mijlociţi (pedepsibili).

b) Subiectul pasiv este soţul faţă de care s-a încălcat datoria de fidelitate conjugală.

3. Co n ţin utu l c o n stitu tiv

A. Latura obiectivăa) Elementul material al laturii obiective se caracterizează prin ac­

ţiunea de a avea relaţii sexuale în afară de căsătorie.Termenul de „relaţii sexuale” semnifică, în materie de adulter, o

manifestare de infidelitate conjugală care, fie că se realizează printr-un singur raport sexual, fie prin mai multe, între persoane de sex opus. Raportul sexual este unul firesc, deoarece în cazul unui raport sexual nefiresc în afara căsătoriei, făptuitorul săvârşeşte infracţiunea de perver­siune sexuală sau relaţii sexuale între persoane de acelaşi sex.

Pentru existenţa infracţiunii este suficient să existe un singur raport sexual în condiţiile de mai sus; dacă aceste raporturi se repetă, infrac­ţiunea va avea caracter continuat.

De menţionat că, deşi se foloseşte de legiuitor pluralul „relaţii sexuale”, pentru realizarea elementului material al infracţiunii, aceasta nu înseamnă că infracţiunea nu cir exista în cazul săvârşirii unui singur act sexual firesc în afara căsătoriei. Cu alte cuvinte, ne aflăm în prezenţa unui caz când pluralul nu exclude singularul. Când raportul sexual se realizează în condiţiile art. 199 C.pen. sau în condiţiile art.203 C.pen. infracţiunea de adulter intră în concurs după caz, cu infracţiunea de seducţie sau infracţiunea de incest. La fel, există concurs de infracţiuni dacă fapta se săvârşeşte în condiţiile art. 197 sau 198 C.pen.

Fapta are loc în afară de căsătorie, adică are caracter extraconjugal, ceea ce implică în mod necesar ca partenerii raportului sexual să nu fie căsătoriţi unul cu altul; cel puţin unul dintre ei să fie o persoană căsătorită.

b) Urmarea imediată constă în săvârşirea faptei descrise în norma de incriminare şi în crearea, prin aceasta, a unei stări de pericol pentru relaţiile de convieţuire socială ce privesc familia, pentru fidelitatea şi devotamentul ce trebuie să caracterizeze acceste relaţii.

c) între acţiunea descrisă de normă şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate.

Legea nu prevede condiţii speciale de loc şi timp pentru existenţa infracţiunii.

B. Latura subiectivă. Forma de vinovăţie este intenţia, care poate fi directă sau indirectă.

24____________ ’______ Infracţiuni contra unor relaţii de convieţuire socială

4. Fo r m e . Mo d a lită ti. Sa n c ţiu n i. A specte procesualef »

A. Forme. Actele preparatorii şi tentativa, deşi posibile, la această infracţiune, nu se pedepsesc.

Infracţiunea de adulter se consumă în momentul în care o persoană căsătorită are relaţii sexuale în afară de căsătorie. Este de ajuns ca făptuitorul să realizeze o singură relaţie sexuală.

B. Modalităţi. Nu sunt prevăzute modalităţi normative, în schimb, modalităţile faptice sunt de natură să sporească gradul de pericol social, concret al faptei (de exemplu, dacă fapta s-a comis din uşurinţă, dintr-un impuls spre desfrâu ori în condiţiile în care soţul era grav bolnav etc.)

iNFRACŢIUh

C. Sarla 6 Iun instigatori nu se pe<j

D. As] de adult acţiunea penal.

Confoi plângeref soţul ne\ procesuli nare, po; penală s£ lor, dacă după răn poate cei

în alin face nun prin scris

Prin ii momenti procesul- adulterul cepriveş cuprinsul în afară persoane sau unei penală n fincurajar soţii trăit pornirea a contrit către soţ penală s

; despărţiţ ! intermec Viaţa coi

\ fost desf. Increder

Infracţiuni co ntra familiei 25

C. Sancţiuni. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la o lună Ia 6 luni sau amendă. Participanţii (complicele nemijlocit ca şi instigatorii sau complicii mijlociţi), în conformitate cu art. 304 alin.fmal, nu se pedepsesc.

D. Aspecte procesuale. Având în vedere specificitatea infracţiunii de adulter legiuitorul a prevăzut dispoziţii speciale referitoare la acţiunea penală, mijloacele de probă, urmărirea penală sau procesul penal.

Conform art. 304 alin. 2 C.pen., acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a soţului nevinovat. în alin. 3 se face precizarea că soţul nevinovat poate cere oricând încetarea urmăririi penale sau a procesului penal, iar după rămânerea definitivă a hotărârii de condam­nare, poate cere încetarea executării pedepsei. Ca atare, urmărirea penală sau procesul penal pot înceta oricând pe parcursul desfăşurării lor, dacă acest lucru este cerut de soţul nevinovat. Mai mult încă, chiar după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, soţul nevinovat poate cere încetarea executării pedepsei.

în alin.4 al art. 304 C.pen. se precizează că proba adulterului se poate face numai prin proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante sau prin scrisori care emană de la soţul vinovat.

Prin infracţiune flagrantă se înţelege infracţiunea descoperită în momentul săvârşirii sau imediat după săvârşire. De aici rezultă că procesul-verbal la care se referă textul trebuie să constate descoperirea adulterului în momentul săvârşirii sau imediat după săvârşire. în ceea ce priveşte scrisorile care emană de Ia soţul vinovat, este necesar ca din cuprinsul acestora să rezulte, fără echivoc, realizarea unor acte sexuale în afară de căsătorie. Nu interesează dacă scrisorile au fost adresate persoanei cu care făptuitorul a avut raport sexual în afară de căsătorie sau unei terţe persoane. Potrivit art. 304 alin. penultim C.pen., urmărirea penală nu poate începe dacă fapta a fost comisă după îndemnul sau încurajarea celuilalt soţ, sau dacă viaţa conjugală era întreruptă în fapt şi soţii trăiau despărţiţi. îndemnul sau încurajarea celuilalt soţ împiedică pornirea urmăririi penale, deoarece soţul care a îndemnat sau încurajat a contribuit el însuşi Ia încălcarea obligaţiei de fidelitate conjugală de către soţul care a săvârşit fapta. Era firesc, de asemenea, ca urmărirea penală să nu înceapă dacă viaţa conjugală era întreruptă şi soţii trăiau despărţiţi, deoarece în acest caz, nu se mai justifică ocrotirea prin intermediul legii penale a fidelităţii pe care soţii şi-o datorează reciproc. Viaţa conjugală este întreruptă în fapt atunci când, deşi căsătoria nu a fost desfăcută prin divorţ, raporturile dintre soţi nu se mai întemeiază pe încredere şi afecţiune, ci comportându-se, unul faţă de altul, ca doi

26 Infracţiuni contra unor relaţii de convieţuire socială

străini. Se mai cere însă ca soţii să fie despărţiţi. îndeplinirea acestei condiţii nu presupune neapărat ca soţii să nu mai locuiască în acelaşi apartament1. Se poate considera că soţii trăiesc despărţiţi în fapt şi în situaţia în care deşi continuă să locuiască în acelaşi apartament, au camere separate, fiecare desfăşurându-şi viaţa fără nici o legătură cu viaţa celuilalt. în sfârşit, potrivit art.304 alin.5 C.pen., urmărirea penală sau procesul penal încetează şi în caz de moarte a soţului care a făcut plângerea, precum şi în caz de emulare a căsătoriei soţului vinovat.

Secţiunea a IV-a

ABANDONUL DE FAMILIE

1. Co n ţin utu l legal

Dreptul familiei consacră principiul potrivit căruia relaţiile de familie se bazează pe prietenia şi afecţiunea reciprocă între membrii acesteia, care sunt datori să-şi acorde unul altuia sprijin moral sau material (art. 2 din Codul familiei). îndatorirea de a acorda sprijin moral şi material, concretizată sub forma obligaţiei juridice de întreţinere, este reglemen­tată în mod amănunţit, legiuitorul arătând persoanele între care există această obligaţie, condiţiile în care intervine, modul cum se execută etc.

Potrivit art. 86 C.familiei obligaţia de întreţinere există între soţ şi soţie, părinţi şi copii, adoptator şi adoptat, bunici şi nepoţi, străbunici şi strănepoţi, fraţi şi surori, precum şi între celelalte persoane prevăzute de lege. Aceste din urmă persoane sunt cele indicate de art. 24 alin. 1, art. 41 alin. 2, 84, 87 şi 96 C. familiei. Este vorba de foştii soţi a căror căsătorie a fost desfăcută prin divorţ sau a căror căsătorie a fost desfiin­ţată, de cel care a luat un copil spre creştere fără a întocmi formele cerute de lege pentru adopţie, de soţul care a contribuit la întreţinerea copilului celuilat soţ etc. Pentru fiecare dintre aceste cazuri sunt stabilite condiţiile în care legea impune obligaţia de întreţinere. Astfel, de exemplu, în cazul foştilor soţi a căror căsătorie a fost desfăcută prin divorţ, soţul divorţat are obligaţia de întreţinere faţă de celălalt soţ numai dacă acesta din urmă se află în nevoie datorită incapacităţii de muncă, ivită înainte de căsătorie, ori în timpul căsătoriei sau în termen

1 T. VASILIU, D.PAVEL, ş.a., op.cit., vol.11, pag.375.

Infracţiuni contra familiei 27

de 1 an de la desfacerea căsătoriei, în această din urmă situaţie ea trebuie să fie datorată unei împrejurări în legătură cu căsătoria.

La fel, soţul care a contribuit la întreţinerea copilului celuilalt soţ este obligat să presteze mai departe întreţinerea copilului, cât timp acesta este minor şi numai dacă părinţii săi fireşti au murit, sunt dispăruţi ori sunt în nevoie. De cele mai multe ori, obligaţia de întreţinere este reciprocă ceea ce înseamnă că cel care are această obligaţie poate deveni prin schimbarea situaţiei concrete cel îndreptăţit la întreţinere. Sunt şi cazuri când obligaţia de întreţinere este unilaterală. Astfel, de exemplu are acest caracter obligaţia moştenitorului persoanei care a fost obligată la întreţinerea unui minor sau care a dat întreţinere fără a avea obligaţia legală, de a continua întreţinerea minorului, în măsura valorii bunurilor moştenite, dar numai dacă părinţii minorului au murit, sunt dispăruţi, sau sunt în nevoie şi numai cât timp cel îndreptăţit este minor.

întrucât există şi fapte de încălcare a îndatoririi de a acorda sprijin moral şi material care aduc o atingere gravă relaţiilor de familie, legiui­torul, urmărind să ocrotească aceste relaţii şi prin mijloacele dreptului penal a incriminat, în art. 305 C.pen., infracţiunea de „abandon de familie”.

Potrivit acestui text de lege, infracţiunea constă în „săvârşirea de către persoana care are obligaţia legală de întreţinere, faţă de cel îndreptăţit la întreţinere, a uneia dintre următoarele fapte:

a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-1 la suferinţe fizice sau morale;

b) neîndeplinirea cu rea-credinţă a obligaţiei de întreţinere prevăzută de lege;

c) neplata cu rea-credinţă, timp de două luni a pensiei de întreţinere stabilită pe cale judecătorească, se pedepseşte, în cazurile prevăzute de lege la lit.a şi b cu închisoare de la trei luni la doi ani sau cu amendă, iar în cazul prevăzut la lit.c, cu închisoare de la şase luni la trei ani.

Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a per­soanei vătămate.

împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală”.Dacă părţile nu s-au împăcat, dar în cursul judecării inculpatul îşi

îndeplineşte obligaţiile, instanţa, în cazul când stabileşte vinovăţia, pronunţă împotriva inculpatului o condamnare cu suspendare condi­ţionată a executării pedepsei, chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81.

Revocarea suspendării condiţionate nu are loc decât în cazul când, în cursul termenului de încercare, condamnatul săvârşeşte din nou infracţiunea de abandon de familie.

2. Condiţii preexistente

A. Obiectul infracţiuniia) Obiectul juridic special al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale

referitoarre la familie şi a căror existenţă şi dezvoltare este condiţionată de respectarea obligaţiei de solidaritate şi de sprijin moral şi material, între membrii familiei nu este vorba de un sprijin moral şi material general şi abstract, ci de un sprijin concret, efectiv, constând din furnizarea mijloacelor de întreţinere aceluia dintre membrii familiei care se află la nevoie.

b) Obiectul material îl constituie bunul de care a fost lezată per­soana îndreptăţită la ajutor şi întreţinere.

B. Subiecţii infracţiuniia) Subiectul activ al infracţiunii este persoana care are obligaţia

legală de întreţinere (subiect activ calificat). Această obligaţie derivă din lege sau din alte reglementări (art.86 Codul familiei), exemplu: obligaţia poate fi unilaterală, dar cel mai adesea, este bilaterală, constituind o obligaţie reciprocă de întreţinere între soţi, părinţi şi copii etc.

b) La rândul său, subiectul pasiv al infracţiunii este persoana îndrituită la întreţinere (subiect pasiv calificat). Dispoziţiile art.86 din Codul familiei prevăd că obligaţia de întreţinere există între soţ şi soţie, părinţi şi copii, cei care înfiază şi înfiat, bunici şi nepoţi, străbunici şi strănepoţi, fraţi şi surori, precum şi între celelalte persoane anume prevăzute de lege.

în raport cu situaţia concretă, subiectul pasiv poate deveni subiect activ al infracţiunii şi invers (de exemplu, dacă părintele se îmbol­năveşte grav, obligaţia de întreţinere o au copiii de la o anumită vârstă).

3. Co n ţin utu l c o n stitu tiv

A. Latura obiectivă.a) Elementul material. în ce priveşte prima din cele trei modalităţi

alternative ale infracţiunii, elementul material constă în părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor a celui îndreptăţit la întreţinere.

Textul de lege desemnează acţiunea materială prin termenii „părăsire”, „alungare” sau „lăsare fără ajutor”, termeni de natură a concretiza toate aspectele sub care se poate înfăţişa dezinteresarea activă şi culpabilă a subiectului faţă de membrii familiei cărora le datorează sprijin şi ajutor.

’’Părăsirea” este o acţiune de plecare, de îndepărtare de la domiciliu a persoanei obligate la întreţinere şi lăsarea persoanei îndrituite la întreţinere fără mijloacele de întreţinere necesare.

28 Infracţiuni contra unor relaţii de co nvieţuire socială

Alte infracţiuni 167

B. Modalităţi. Fapta este incriminată numai în modalităţile ei normative acestora pot să-i corespundă variate modalităţi faptice în raport cu anumite împrejurări, de exemplu: dacă făptuitorul are sau nuo meserie, dacă munceşte, dacă schimbarea locuinţei are loc în acelaşi oraş etc.

C. Sancţiuni. Sancţiunea este închisoarea de la o lună la 3 ani.

Secţiunea a Xlll-at

PROSTITUTIA9

1. CONTINUTUL LEGAL»

Constituie această infracţiune, potrivit art. 328 C.pen., fapta persoa­nei care îşi procură mijloacele de existenţă sau principalele mijloace de existenţă, practicând în acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane.

2. Condiţii preexistente»

A. Obiectul infracţiuniia) Obiectul juridic special al infracţiunii îl constituie relaţiile so­

ciale privind convieţuirea socială a căror desfăşurare este condiţionată de procurarea mijloacelor de existenţă prin muncă, în condiţiile de respect pentru regulile morale şi de asigurare a demnităţii persoanei.

Această faptă îşi vădeşte periculozitatea socială nu numai prin aceea că, exprimând o poziţie negativă faţă de muncă, constituie o sustragere de la îndeplinirea acestei obligaţii faţă de societate, ci şi prin încălcarea gravă a moralei, prin consecinţele pe care le are asupra familiei, prin puterea de contaminare pe care o poate avea asupra altor persoane şi, îndeosebi, asupra unor persoane tinere cu grave deficienţe educa­

168 Infracţiuni contra unor relaţii de convieţuire socială

ţionale. Expresie a unei stări de descompunere morală, traficarea vieţii sexuale, comerţul realizat cu propriul corp, constituie o faptă incompa­tibilă cu regulile de convieţuire socială, prezentând în acelaşi timp un pronunţat pericol social.

b) Obiectul material al infracţiunii sunt bunurile pe care le dobân­deşte ca mijloace de existenţă persoana care practică prostituţia.

B. Subiecţii infracţiuniia) Subiect activ al infracţiunii poate fi orice persoană, textul nefă-

când vreo distincţie cu privire la sex. Deşi în practică nu se întâlneşte decât prostituţia exercitată de femei, totuşi, teoretic, se poate concepe şi o prostituţie practicată de bărbaţi.

în ce priveşte participaţia, trebuie subliniat că nu poate fi conceput coautoratul la această infracţiune întrucât acţiunea ce constituie ele­mentul material nu poate fi săvârşită decât în persoana proprie1. Instigarea şi complicitatea sunt posibile.

b) Subiect pasiv este statul (subiect pasiv principal); infracţiunea nu are subiect pasiv secundar (adiacent).

3. Co n ţin utu l c o nstitutiv

A. Latura obiectivăa) Elementul material al laturii obiective constă în acţiunea de

procurare fie a mijloacelor de existenţă, în general, fie numai a principalelor mijloace de existenţă prin practicarea de raporturi sexuale cu diferite persoane. Aşadar, elementul material al acestei infracţiuni are o alcătuire complexă şi se realizează prin două acţiuni strâns legate între ele şi anume, o acţiune de procurare a mijloacelor de existenţă care indică scopul, finalitatea activităţii incriminate şi o altă acţiune, aceea de practicare de raporturi sexuale care indică mijlocul de realizarea a acestei finalităţi. Elementul material se caracterizează deci, prin două acţiuni conjugate: una scop şi alta mijloc.

Acţiunea scop, constând fie în procurarea mijloacelor de existenţă, fie în procurarea principalelor mijloace de existenţă, prezintă două modalităţi alternative de realizare: prima modalitate există atunci când subiectul îşi procură mijloacele de existenţă practicând raporturi sexuale cu diferite persoane, iar a doua există atunci când subiectul îşi procură în acest mod numai principalele mijloace de existenţă. Prin

1 Trib. Supr., secţ.pen., dec. nr. 5479/1971, RRD nr. 10/1972, pag. 164.

Alte infracţiuni 169

mijloace de existenţă se înţeleg mijloacele care servesc la satisfacerea nevoilor de trai ale unei persoane. Sfera acestor mijloace este largă, incluzând toate mijloacele care servesc la satisfacerea atât a nevoilor materiale, cât şi a celor spirituale. De aceea, prin „mijloace principale de existenţă” trebuie să înţelegem numai acele mijloace care servesc la satisfacerea nevoilor esenţiale de trai ale persoanei, cum sunt locuinţa, hrana, îmbrăcămintea. Deoarece cele două modalităţi de realizare a acţiunii scop sunt prevăzute de lege în mod alternativ, pentru existenţa infracţiunii de prostituţie este suficient ca subiectul să-şi procure numai principalele mijloace de existenţă, practicând în acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane.

Dacă subiectul nu-şi procură în modul arătat toate mijloacele de existenţă sau cel puţin principalele mijloace de existenţă, fapta nu constituie infracţiunea de prostituţie1. Astfel, nu ne găsim în prezenţa infracţiunii dacă subiectul îşi procură principalele mijloace de existenţă prin muncă, dar realizează în acelaşi timp, unele venituri suplimentare, practicând în acest scop, raporturi sexuale cu diferite persoane. Nu interesează, sub raportul realizării acţiunii scop, dacă subiectul procură mijloacele de existenţă practicând raporturi sexuale cu diferitte per­soane sau îşi procură în acest mod numai principalele mijloace de existenţă. Fiecăreia dintre aceste modalităţi normative poate să-i cores­pundă o varietate de modalităţi faptice determinate de anumite împre­jurări de fapt, ca de exemplu, cât timp se practică prostituţia, cum sunt atraşi partenerii, dacă s-a produs scandal public etc.

B. Sancţiuni. Sancţiunea este închisoarea de la 3 luni la 3 ani.

1 V. DONGOROZ, GH. DĂRÂNGĂ ş.a., op. cit., pag. 224; V. DONGOROZ,S.KAHANE, ş.a., op.cit., vol.IV, pag. 730; T.VASILIU, D.PAVEL, ş.a., op. cit., voi. 11, pag. 471; O.A.STOICA, op.cit., pag. 443-444.

170 Infracţiuni contra unor relaţii de co nvieţuire socială

Secţiunea a XlV-a

PROXENETISMUL

1. Con ţin utu l legal

Sub această denumire este prevăzut, în art. 329 C.pen. îndemnul sau constrângerea la prostituţie ori înlesnirea practicării prostituţiei sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o per­soană, precum şi recrutarea unei persoane pentru prostituţie ori traficul de persoane în acest scop. Fapta este mai gravă dacă este săvârşită faţă de un minor sau prezintă un alt caracter care îi conferă gravitate.

2. Condiţii preexisten te

A. Obiectul infracţiuniia) Obiectul juridic special al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale

privind convieţuirea socială a căror desfăşurare este condiţionată de procurarea mijloacelor de existenţă prin muncă, în condiţii de respect pentru regulile morale şi de asigurare a demnităţii persoanei, împotriva faptelor de transformare a raporturilor sexuale în sursă de trafic şi de parazitism.

Proxenetismul prezintă un grad de pericol social mai mare decât prostituţia, subiectul creându-şi sau mărindu-şi veniturile din exploa­tarea unor femei. De aceea, chiar în legislaţiile care nu incriminează prostituţia, proxenetismul este socotit, totuşi, infracţiune.

b) Obiectul material al infracţiunii este corpul persoanei constrânse la prostituţie sau care a făcut obiectul traficului în vederea practicării prostituţiei.

B. Subiecţii infracţiuniia) Subiect activ al acestei infracţiuni poate fi orice persoană, femeie

sau bărbat. Din practică se constată că, de multe ori, săvârşesc fapte de proxenetism unele foste prostituate.

b) Subiect pasiv al infracţiunii este statul (subiect pasiv principal), iar ca subiect activ secundar, persoana constrânsă la prostituţie ori recrutată sau traficată în acest scop.

Alte infracţiuni 171

3. Co n ţin utu l c o n stitu tiv

A. Latura obiectivăa) Elementul material al laturii obiective se prezintă sub forma unei

pluralităţi de acţiuni alternative.îndemnul la prostituţie este incitarea, trezirea interesului unei per­

soane pentru ca aceasta să practice prostituţia (de exemplu, prin promisiunea unei vieţi uşoare, fără muncă, distracţii). Deşi se aproprie de noţiunea de instigare, îndemnul este un act de influenţare pentru existenţa căruia nu este necesară determinarea persoanei îndemnate, adică aceasta să ia hotărârea de a săvârşi prostituţie.

în consecinţă, infracţiunea este realizată, în această modalitate de săvârşire, atât în situaţia în care persoana îndemnată nu a adoptat hotărârea de a practica prostituţia, cât şi în situaţia în care îndemnul s-a adresat unei persoane care luase anterior şi independent de activitatea făptuitorului o astfel de hotărâre. Urmărind să prevină proliferarea prostituţiei, legiuitorul a considerat - pe drept cuvânt - că simplul îndemn la această faptă necesită a fi incriminat şi, mai mult încă, a apreciat că îndemnul la prostituţie prezintă un grad de pericol social chiar mai ridicat decât însăşi practicarea prostituţiei. Desigur, dacă îndemnul la prostituţie a fost urmat de determinarea persoanei la săvârşirea faptei, latura obiectivă a infracţiunii este cu atât mai mult realizată.

Constrângerea la prostituţie poate fi realizată prin mijloace fizice sau prin ameninţare - constrângerea psihică ori prin amândouă modurile. Nu interesează dacă constrângerea şi-a atins ori nu scopul

Dacă constrângerea întruneşte cerinţele din art. 46, cel constrâns poate beneficia de o cauză care înlătură caracterul penal al faptei.

înlesnirea practicării prostituţiei reprezintă un act prin care se face mai uşor de practicat sau de continuat practicarea prostituţiei (de exemplu prin punerea la dispoziţie a unei locuinţe).

înlesnirea practicării prostituţiei, cât şi îndemnul şi constrângerea la prostituţie sunt forme de complicitate sau de instigare la prostituţie, transformate în conţinutul art. 329 în modalităţi alternative ale proxene­tismului. Legiuitorul a considerat aceste fapte mai grave decât ca formele de participate la prostituţie şi le-a sancţionat cu o pedeapsă mai grea.

O altă modalitate a elementului material constă în tragerea de fo­loase de pe urma practicării prostituţiei care se referă la obţinerea de profituri, avantaje materiale de orice fel de pe urma practicării pros­tituţiei de către o persoană.

Recrutarea unei persoane pentru prostituţie constă în atragerea de elemente şi îndrumarea lor spre prostituţie, descoperirea şi determina­

172 Infracţiuni contra unor relaţii de co nvieţuire socială

rea unei persoane care nu practicase până atunci prostituţia, să accepte să o practice.

Ultima modalitate de săvârşire a proxenetismului constă în traficul de persoane în scopul practicării prostituţiei. Traficul are înţelesul de acţiune prin care făptuitorul procură, livrează persoane pentru a practica prostituţia, iar o altă persoană primeşte ceea ce i se livrează, procură; în acest schimb, persoana care practică prostituţia are rolul de marfă. Textul este introdus în legea penală pentru a da expresie ade­ziunii ţării noastre la conversaţiile internaţionale privind lupta împotriva proxenetismului.

Fiecare din modalităţile arătate este suscceptibilă de a duce la consumarea infracţiunii. în practica judiciară s-a decis că fapta unei persoane de a încuraja o femeie să practice prostituţia şi de a-i face legături cu diferiţi bărbaţi, constituie proxenetism săvârşit prin două modalităţi: îndemn şi înlesnire. în această situaţie nu are nici o relevanţă pentru existenţa infracţiunii împrejurarea că autorul nu a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei, căci obţinerea unor foloase constituie altă modalitate de săvârşire a infracţiunii1.

b) Cerinţele esenţiale. în toate modalităţile de existenţă a elemen­tului material legea cere ca o condiţie esenţială legătura acţiunii incriminate cu practicarea prostituţiei ori să se tragă foloase de pe urma acesteia sau să constituie scopul activităţii etc.

c) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile de convieţuire socială; aceasta se realizează prin însăşi săvârşirea activităţii incriminate.

d) Legătura de cauzalitate. între acţiunea făptuitorului şi. urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate; aceasta se reali­zează prin însăşi săvârşirea acţiunii descrise în norma de incriminare.

Legea nu cere condiţii speciale de loc sau timp pentru existenţa infracţiunii.

B. Latura subiectivă a infracţiunii de proxenetism se realizează, în general, sub forma intenţiei directe. Pentru cei care înlesnesc prac­ticarea prostituţiei sau trag foloase de pe urma acestei acţiuni, se poate concepe ca formă a vinovăţiei şi intenţia directă caracterizată prin acceptarea acestor situaţii, chiar dacă ele nu au fost urmărite de către făptuitor. Nu interesează scopul sau mobilul săvârşirii infracţiunii.

1 Trib. Supr., secţ. pen., dec. nr. 1077/1972. în RRD nr .8/1972, pag. 166.

A lte infracţiuni 173

4. Fo r m e . M o d a lită ti. Sancţiuni» »

A. Forme. Actele preparatorii, deşi posibile, nu se pedepsesc, în schimb, tentativa infracţiunii de proxenentism se pedepseşte conform art. 329 alin. 4 C.pen.

Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care s-a comis acţi­unea sub una din modalităţile înfăţişate prin care s-a realizat elementul material al laturii obiective şi s-a produs urmarea imediată.

B. Modalităţi. Modalităţile normative ale infracţiunii în varianta simplă sunt tot atâtea câte sunt modalităţile acţiunii prin care poate fi săvârşită şi pe care le-am analizat mai înainte.

în art. 329 alin. 2 C.pen. se prevede şi varianta agravată sub modalităţi normative, după cum faptele sunt săvârşite faţă de un minor sau prezintă un alt caracter grav, de exemplu, proxenetul este părintele, tutore, profesor ori s-au folosit narcotice sau sechestrarea persoanei etc.

Pentru existenţa agravantei în prima modalitate, este necesar ca autorul să fi cunoscut ori să fi prevăzut împrejurarea că persoana respectivă nu a împlinit vârsta de 18 ani1.

Fiecare din modalităţile normative sunt susceptibile de variate modalităţi faptice, de exemplu modalitatea constrângerii asupra unei persoane care nu practicase până atunci prostituţia; în raport cu modalitatea înlesnirii practicării prostituţiei pot exista modalităţi faptice ţinând seama de diferitele procedee de realizare a înlesnirii etc.

C. Sancţiuni. Sancţiunea în forma simplă este închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi, iar în cazul formei agravate , închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

Banii, valorile sau orice alte bunuri care au servit sau au fost destinate că săvârşească direct sau indirect la comiterea infracţiunii prevăzute în alin.l şi 2 şi cele care au fost dobândite prin săvârşirea acesteia se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

1 Trib. Jud. Constanţa, dec. pen.nr. 44/1979, în V.PAPADOPOL, M.POPOVICI, Repertoriu alfabetic de practică judiciară în materie penală pe anii 1970-1980, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982, pag. 332.

INFRACŢIUNI CONTRA UNOR RELAŢII DE CONVIEŢUIRE SOCIALĂ» f t

Alexandru BoroiCopyright © 1998 - Editura ALL BECK

ISBN 973-98605-2-4

Toate drepturile sunt rezervate Editurii ALL BECK

Nici o parte din acest volum nu poate fi copiată fără permisiunea scrisă a Editurii ALL BECKDrepturile de distribuţie în străinătate aparţin în exclusivitate editurii.

Copyright © 1998 by ALL BECK All rights reserved.

The distribution of this book outside Romania, without the written permission of ALL BECK is strictly prohibited.

Editura ALL BECK Bucureşti, Bd. Timişoara nr. 58,sector 6, cod 76548 @ 413 11 58,413 43 21

413 18 50,413 07 20 Fax: 413 05 40

Departamentul difuzare © 413 44 43, 413 16 12, 413 07 15Fax: 413 03 29

Redactor: Andreea StraubCoperta: Dominic Cernea

Printed m România