clasa a v – a

59
Clasa a V – a Exerciţiul fizic mijloc de bază în profilaxia şi recuperarea deficienţelor fizice - o analiză statistică privind ponderea şi costurile recuperării  Mişcarea este un fenomen al vieţii, una din funcţiile esenţiale ale ei alături de apă, aer, soare. Mişcarea constă într-un complex de acţiuni motrice declanşate în urma unor impulsuri neuro-musculare. Exerciţiul fizic este actul motric repetat sistematic şi conştient în vederea realizării obiectivelor educaţiei fizice şi sportului. Exerciţiul fizic influenţează concomitent sfera biologică şi sfera spirituală. Efectuarea unui exerciţiu fizic necesită depunerea de efort fizic reflectat în acţiunea de contracţie a musculaturii şi în activitatea marilor funcţii somatice. Exerciţiile fizice şi activităţiile practicate sistematic sub incidenţa factorilor naturali şi de mediu se dovedesc agenţi terapeutici de o mare valoare în promovarea sănătăţii şi dezvoltării fizice armonioase. Obiectivul principal al educaţiei fizice este „dezvoltarea fizică armonioasă”, educaţia prin mişcare reprezentând mijlocul principal al profilaxiei primare. Având în vedere apropiata integrare a ţării noastre în structurile europene, trebuie să amintim aici şi faptul că anul 2004 a fost declarat în Europa „Anul european al educaţiei prin sport” iar România, aderând la dezideratele urmărite de acest proiect, a declarat, la rândul ei, anul 2005 ca „Anul de educaţie prin sport”, propunându-şi următoarele obiective:  sensibilizarea instituţiilor educative şi organizaţiile sportive faţă de necesitatea colaborării pentru dezvoltarea educaţiei prin sport;  să promoveze valorile vehiculate prin sport pentru dezvoltarea cunoştinţelor şi competenţelor care permit, mai ales tinerilor, să-şi dezvolte capacităţile fizice, predispoziţia pentru efort, precum şi aptitudinile lor sociale cum ar fi: munca în echipă, solidaritatea şi spiritul de fair-play într-un cadru multicultural;  sa încurajeze valoarea educativă a mobilităţii şi a schimburilor la nivel şcolar, cu precădere într-un mediu multicultural, prin organizarea unor întâlniri sportive şi culturale;  să creeze un echilibru între activităţile intelectuale şi fizice, încurajând prezenţa educaţiei fizice în activităţile şcolare. Prin prezenta lucrare, autorii doresc sa atragă atenţia asupra faptului că, deşi în ultima vreme numărul deficienţelor fizice creşte vertiginos, elementul profilactic, reprezentat de efectuarea exerciţiului fizic în cadrul orelor de educaţie fizică în şcoală, este din ce în ce mai redus.   1

Upload: independent

Post on 23-Nov-2023

4 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Clasa a V – a

Exerciţiul fizic mijloc de bază în profilaxia şi recuperarea deficienţelor fizice

- o analiză statistică privind ponderea şi costurile recuperării  

Mişcarea este un fenomen al vieţii, una din funcţiile esenţiale ale ei alături de apă, aer, soare. Mişcarea constă într-un complex de acţiuni motrice declanşate în urma unor impulsuri neuro-musculare. Exerciţiul fizic este actul motric repetat sistematic şi conştient în vederea realizării obiectivelor educaţiei fizice şi sportului. Exerciţiul fizic influenţează concomitent sfera biologică şi sfera spirituală. Efectuarea unui exerciţiu fizic necesită depunerea de efort fizic reflectat în acţiunea de contracţie a musculaturii şi în activitatea marilor funcţii somatice.

Exerciţiile fizice şi activităţiile practicate sistematic sub incidenţa factorilor naturali şi de mediu se dovedesc agenţi terapeutici de o mare valoare în promovarea sănătăţii şi dezvoltării fizice armonioase.

Obiectivul principal al educaţiei fizice este „dezvoltarea fizică armonioasă”, educaţia prin mişcare reprezentând mijlocul principal al profilaxiei primare.

Având în vedere apropiata integrare a ţării noastre în structurile europene, trebuie să amintim aici şi faptul că anul 2004 a fost declarat în Europa „Anul european al educaţiei prin sport” iar România, aderând la dezideratele urmărite de acest proiect, a declarat, la rândul ei, anul 2005 ca „Anul de educaţie prin sport”, propunându-şi următoarele obiective:

•  sensibilizarea instituţiilor educative şi organizaţiile sportive faţă de necesitatea colaborării pentru dezvoltarea educaţiei prin sport;

•  să promoveze valorile vehiculate prin sport pentru dezvoltarea cunoştinţelor şi competenţelor care permit, mai ales tinerilor, să-şi dezvolte capacităţile fizice, predispoziţia pentru efort, precum şi aptitudinile lor sociale cum ar fi: munca în echipă, solidaritatea şi spiritul de fair-play într-un cadru multicultural;

•  sa încurajeze valoarea educativă a mobilităţii şi a schimburilor la nivel şcolar, cu precădere într-un mediu multicultural, prin organizarea unor întâlniri sportive şi culturale;

•  să creeze un echilibru între activităţile intelectuale şi fizice, încurajând prezenţa educaţiei fizice în activităţile şcolare.

Prin prezenta lucrare, autorii doresc sa atragă atenţia asupra faptului că, deşi în ultima vreme numărul deficienţelor fizice creşte vertiginos, elementul profilactic, reprezentat de efectuarea exerciţiului fizic în cadrul orelor de educaţie fizică în şcoală, este din ce în ce mai redus.

 

 

1

Modul sanatos de viata al omuluiFiecare om viseaza sa fie sanatos si fericit. Dar destul de des, omul isi aminteste de sanatate atunci cand multe neglijente trebuie reparate.Uneori, aparitia maladiei nu depinde de modul de viata al omului, insa, cel mai adesea omul singur atrage boala, fiind lenes, nepasator, indiferent sau din lipsa de cunostinte in domeniul fiziologiei - al legilor de functionare ale organismului.Pe om il dezorienteaza si faptul ca natura pare a nu avea sentimentul dreptatii. Unii beau, fumeaza, nu au grija de sanatate si totusi ajung pana la 90 de ani, altii devin handicapati de la o simpla raceala.Motivele sunt multe: mostenirea genetica, meniul mamei in perioada sarcinii, modul ei de viata (daca a fumat sau a fost stresata, etc.) precum si de modul cum a decurs nasterea. Dar startul inegal, inca nu este un motiv ca sa fii ultimul in maratonul vietii.Un om cu sanatatea slabita sau cu posibilitati fizice limitate este o persoana care are la ce lucra pentru imbunatatirea situatiei. Nu sunteti in impas daca nu ati capatat un organism excelent. Oricand aveti o posibilitate de a indrepta situatia spre mai bine.A fi sanatos sau a fi bolnav, omul singur alege prin faptele si gandurile sale, manifestandu-si astfel libertatea. Si nu are rost critica la adresa medicinei, daca faptele alese nu corespund modului de viata sanatos. Din pacate, foarte multi au fost educati dupa exemple de neglijare totala a propriei sanatati. Exista legi precise pentru functionarea organismului uman, iar incalcarea lor aduce pedeapsa.Organismul uman este un mecanism foarte fin si complicat, el nu rezista mult la greselile omului. De la inceput el se incovoaie sub greutatea greselilor si ofera omului un timp oarecare pentru a reveni la starea initiala. Pe urma, cand suma greselilor acumulate depaseste o anumita limita, el devine ca un resort de otel si loveste pe contravenient foarte dureros.Daca dumneavoastra nu va iubiti propriul corp, el raspunde cu boala, cu durere si suferinta. Dar fara el, ce ati face? Corpul si sufletul nostru nu au o existenta separata, ci sunt strans unite. De aceea fiecarei stari a sufletului ii apartin procese biochimice absolut materiale ale fiziologiei noastre. De exemplu, la oamenii care se simt ofensati, oprimati, nesatisfacuti sau lipsiti de dragoste, imunitatea organismului scade considerabil.

Pe fondul acesta incepe inmultirea necontrolata a celulelor canceroase. Omul care isi doreste sanatate corporala trebuie sa aiba grija in primul rand de sanatatea sufletului si a mentalului, fiindca dorintele noastre care vin din adancul sufletului se realizeaza adesea. De aceea straduiti-va sa aveti o gandire pozitiva: „ eu sunt cea mai sanatoasa, cea mai tanara, cea mai buna, cea mai fermecatoare", sau "cel mai puternic, cel mai hotarat".incercati sa iertati pe toti cei care v-au gresit (la fel cum este propovaduit in biserica),

2

pentru a nu semana in organismul dumneavoastra semintele bolilor ingrozitoare. Gandurile sunt materiale, de aceea ganditi pozitiv.Trecand hotarul unei existente pasive si dezordonate, omul se transforma dintr-un inghititor rabdator de pastile, dintr-un obiect al terapiei in eroul principal al propriilor coliziuni vitale. El se autostimuleaza in abandonarea modului de viata relaxant, confortabil, se opune in permanenta inertiei stereotipului vietii cotidiene, format de-a lungul anilor si, datorita acestui fapt, ca pe niste trepte, urca tot mai sus si mai sus spre culmile sanatatii fizice si echilibrului psihic.Toate indoielile, neincrederea in puterile proprii, lipsa de dragoste fata de sine, sunt o otrava, care ataca la inceput sufletul, apoi trece in corpul fizic si omul se imbolnaveste. Omul trebuie sa se adapteze nu numai la incarcaturi fizice dar si psihice. Ca sa puteti pastra o dispozitie buna de dimineata pana seara, este nevoie de calire psihica. Fiecare om poate, daca vrea, sa se invete sa receptioneze calm tot ce se petrece in imprejurul lui si daca nu putem schimba situatia, sa schimbam atitudinea fata de ea. Cu atat mai usor iti este cand accepti oamenii asa cum sunt ei, cand poti sa ierti si sa iubesti; poti descoperi in fiecare om talentul si calitatile lui admirabile.Stresul nu-1 poate guverna pe acel om care poseda darul de a ierta. De aceea e posibil sa te tratezi nu numai cu ceaiuri si pastile, dar si cu dragoste fata de sine, de oameni, de arta, de soare si natura, deoarece atunci cand starea sufletului este permanent buna, corpul lupta impotriva bolilor mai cu spor.

Educatie fizica - educarea indemanarii si a unor calitati legate de aceasta

Dupa cum s-a mai aratat, premisele biologice ale coordonarii, care constituie “nucleul” indeminarii, sunt prezente inca de la virsta scolara mica. S-a demonstrat experimental ca exercitiile care urmaresc dezvoltarea coordonarii miscarilor, chiar in cazul unor eforturi de volum relativ redus, au, la aceasta virsta, un efect pozitiv considerabil.

In perioada scolara, indeminarea se educa in primul rind pe calea asigurarii unui fond – mai mare decit in toate perioadele urmatoare – de noi forme de coordonare a miscarilor. Acest lucru este prevazut de continutul programelor scolare de educatie fizica si de programele sectiilor sportive pentru copii. Spre a stimula in permanenta dezvoltarea calitatilor de coordonare a elevilor, li se preda o mare cantitate de actiuni motrice variate, printre care din gimnastica de baza si sportiva, acrobatica, atletism, jocuri elementare de miscare si sportive, patinaj artistic, schi alpin etc. Pentru educarea indeminarii ca aptitudine de transformare a miscarilor potrivit cu imprejurarile schimbatoare, se utilizeaza tot mai larg jocurile, care se caracterizeaza prin varietatea actiunilor motrice si dinamismul situatiilor, alergarea de cros si alte exercitii pe teren variat, legate de depasirea obstacolelor si de orientare. La anumite intervale de timp, pentru o mai deplina si mai activa manifestare a indeminarii copiilor, este bine sa se innoiasca si sa se schimbe atit exercitiile cit si conditiile de executare, in sensul alegerii unor conditii noi, mai dificile.

La perfectionarea preciziei de orientare in spatiu, elevii sunt adesea mai receptivi decit adultii la abordari si procedee metodice de tipul “sarcini apropiate” (de exemplu,

3

executarea elanului pentru saritura in lungime cu pasi obisnuiti, cu pasi ceva mai lungi si mai scurti), “sarcini contraste” (de exemplu, aruncarea mingii la tinta de la distante mult diferite, sa zicem de la 5 la 10 m) si excluderea temporara a controlului vizual (conducerea mingii cu ochii legati etc.)

La virsta scolara, si capacitatea de a mentine echilibrul corpului in regim static si dinamic se preteaza relativ usor la o dezvoltare orientata (unii dintre indicatorii acestei capacitati ating in jurul virstei de 12-13 ani un nivel apropiat de cel al indicatorilor adulti). In educatia fizica a elevilor se utilizeaza numeroase exercitii de echilibru: exercitii pe banca de gimnastica si pe birna, mers pe o birna ce se clatina, deplasarea pe fringhia suspendata la ambele capete, jocuri de miscare cu elemente care necesita mentinerea echilibrului in conditii complicate de sprijin.

Functiile analizorului vestibular, de care depinde capacitatea de a mentine echilibrul, se perfectioneaza si cu ajutorul unor exercitii ca cele ce urmeaza: intoarceri, inclinari, miscari de rotare rapida a capului in diferite planuri, alergare cu opriri intempestive si intoarceri, alergare intr-o parte si cu spatele inainte, sarituri cu intoarceri, exercitii acrobatice, exercitii la bara fixa si alte aparate de gimnastica..., precum si mers pe patine, pe schiuri, pe bicicleta. Ca procedee metodice se utilizeaza, in special, exercitii de echilibru fara control vizual, executate pe fond de oboseala si excitare prealabila a analizorului vestibular (de exemplu, pe birna dupa numeroase rotari). Dintre procedeele larg raspindite de complicare a cerintelor fac parte: micsorarea suprafetei de sprijin, marirea inaltimii si mobilitatii sprijinului, introducerea sariturilor, intoarcerilor si a altor miscari suplimentare, eliminarea miscarilor de brate care se folosesc pentru a inlesni executarea exercitiului, cresterea tempoului de executare.

Educarea supletei si tinuteiSupletea, spre deosebire de celelalte calitati fizice ale omului, incepe sa regreseze inca din primii ani ai vietii, sub influenta factorilor de virsta. Pe masura osificarii tesuturilor cartilaginoase se micsoreaza mobilitatea in articulatii; catre 13-16 ani se incheie procesul de formare a articulatiilor, acestea fiind din ce in ce mai putin supuse modificarilor morfologice; aparatul ligamentar se consolideaza si, ca urmare, elasticitatea ligamentelor este mai putin perfectibila. Toate acestea se explica prin micsorarea amplitudinii maxime posibile a miscarilor. Astfel, inca de pe la 10-12 ani, procentul de reducere in articulatiile gleznei este de aproape de 25% in articulatiile coloanei vertebrale, mobilitatea scade si mai mult de la virsta de 14-15 ani. Acest regres natural al supletei poate fi contractat eficient in procesul de educatie fizica, cu conditia ca subiectii sa fie de virsta cit mai frageda.

Dupa cum s-a demonstrat prin cercetari speciale, cresterea supletei poate fi mult mai usor dirijata la elevii de virsta mica decit la cei din clasele superioare.

In educatia fizica, catre virsta scolara mare se pune problema asigurarii unui asemenea grad de dezvoltare generala a supletei care sa permita insusirea unor forme desavirsite ale miscarilor fundamentale si manifestarea cu maxima eficienta a calitatilor fizice de baza: indeminarea, viteza, forta, rezistenta. Daca aceasta sarcina este rezolvata, pe viitor nu marirea constituie obiectivul principal, ci mentinerea la un nivel optim a indicatorilor atinsi a supletei.

4

Educarea supletei la copii are ca prim scop asigurarea dezvoltarii armonioase a mobilitatii in toate articulatiile. Dar in acelasi timp accentul trebuie sa cada, in primul rind, asupra acelor verigi ale aparatului locomotor care au cea mai mare insemnatate in insusirea actiunilor aplicative necesare in viata.

Dupa cum se stie, principalele mijloace de educare a supletei sunt exercitiile de intindere: exercitii de gimnastica cu caracter relativ local, repetate de nenumarate ori, cu amplitudinea maxima posibila a miscarilor si cu cresterea treptata a acestui maxim. Asemenea exercitii se utilizeaza la virsta scolara mica, intr-un regim dinamic activ mai ales, desi se introduce si o anumita doza de exercitii statice si pasive.

Cind este nevoie sa se asigure modificari insemnate in dezvoltarea supletei intr-un timp relativ scurt, se recomanda, in special, urmatoarele proportii in exercitii: 40% exercitii active dinamice, 40% pasive si 20% statice. Au fost elaborate de asemenea recomandari orientative in functie de numarul de repetari, de tempoul miscarilor sau timpul de mentinere. La elevii de aceeasi virsta si sex, supletea se caracterizeaza prin mari deosebiri individuale. Evident supletea este in mare masura o calitate ereditara. Sub influenta exercitiilor care urmaresc dezvoltarea supletei, mobilitatea in articulatii la unii copii creste rapid si substantial, iar la altii incet si neinsemnat.

Una din principalele reguli limitative, care se cere a fi respectata cu strictete la educarea supletei la copii si adolescenti, consta in aceea ca nivelul atins in dezvoltarea acestei calitati nu trebuie sa vina in contradictie cu formarea unei tinute corecte.

5

Clasa a VI – a

Factorii naturali mijloace nespecifice ale ed.fizice Este definita ca fiind activitatea care valorifica sistematic ansamblul formelor de practicare a exercitiilor fizice, în scopul cresterii  potenţialului biologic al omului, în concordanta cu cerinţele sociale. Ea este fiziologica, prin efectele sale şi sociala, prin organizarea şi activitatea în centrul căreia stă omul („Terminologia educaţiei fizice şi sportului”, 1973). Propunerea ca stiinţa care studiaza  omul în miscare să poarte denumirea de „stiinţa educaţiei fizice” este analizată critic de catre unii autori, arătându-se că denumirea de educaţie fizică desemnează activitatea şi nu ştiinţa, iar sintagma „ştiinţa educaţiei fizice şi sportului” se dovedeşte incorectă, întrucât ştiinţa educaţiei este pedagogia (M. Epuran, 1992).

Gimnastica medicala sau kinetoterapia1. Terapie = totalitatea metodelor, mijloacelor şi procedeelor prin care se actioneaza pentru tratarea bolilor.2. Recuperare = vindecare totala sau parţiala, din punct de vedere psiho-somatic. Recuperare funcţionala = terapie complexa prin care se urmăreşte recâştigarea funcţiei unui organ sau a unuia sau mai multor segmente de membru neutilizate o perioadă de timp.3. Compensare = acţiunea de a compensa şi rezultatul ei; a completa ceva insuficient cu altceva, a echilibra. In cazul în care recuperarea nu poate reda subiectului în întregime capacitatea funcţională normală, sau dacă recuperarea nu se poate realiza din diverse motive, se lucrează pentru formarea unor mecanisme compensatorii care să asigure un anumit grad, variabil, de funcţionalitate şi, implicit, de autonomie, înlocuind funcţiile diminuate sau pierdute.4. Corectare - proces care se ocupă cu corectarea abaterilor de la normal datorate unor cauze diverse.5. Educare = proces care se ocupa cu formarea şi dezvoltarea unor deprinderi pe care persoana nu le-a avut niciodată; este, mai ales, cazul copiilor cu deficiente/afecţiuni, congenitale sau dobândite foarte timpuriu.6. Reeducare = proces care se ocupă cu recuperarea fizica, psihica, profesională a bolnavilor în faza acută a bolilor, în perioada de convalescenţă sau după formarea de sechele; este vorba despre a reda pacientului anumite deprinderi pe care le-a avut şi pe care  le-a pierdut în urma îmbolnăvirii sau accidentarii.7. Readaptare - refacerea capacităţii de muncă a bolnavilor, a celor cu leziuni organice şi a invalizilor şi reintroducerea lor în viaţa socială, prin măsuri medicale, tehnice şi psihologice, cu recalificare profesională şi adaptare la noile condiţii de lucru, aplicând totodată o protecţie a muncii în vederea obţinerii unor rezultate de durată.8. Reabilitare - readucerea în stare activă, prin reeducare, exerciţii şi fizioterapie a unor funcţii alterate sau aproape dispărute în urma unor procese patologice.

6

Factorii daunatori sanatatii omuluiÎn ţara noastră protecţia mediului înconjurător constituie o problemã de interes naţional în scopul păstrării echilibrului ecologic, menţinerii si imbunatatirii calitaţii factorilor naturali, asigurării unor condiţii de viaţa şi de muncã tot mai bune generaţiilor actuale şi viitoare.

Dezvoltarea industrialã este caracteristicã epocii actuale în problema mediului înconjurator, o ,,problemã” care ne poate ajuta sã ţinem cât mai departe factorii dãunatori mediului înconjurãtor, astfel putem avea grijã de sanãtatea noastrã respirând un aer curat atât in zona urbanã cât şi in cea ruralã.

Degradarea mediului are drept cauze atât unele fenomene naturale cât şi cele datorate activitãţii umane.Dacã factorii naturali cum ar fi uraganele, cutremurele de pãmânt, eruptiile vulcanice, ele acţionând intermitent, la intervale de timp variabile şi pe durate scurte, factorii antropicii ( datoraţi acţiunii omului ) se manifestã continuu şi drept urmare efectele negative ale acestorã sunt mult mai grave, amenintând chiar cu producerea unor dezastre la nivel planetar.

Problema protecţiei mediului prin adoptarea mãsurilor de prevenire şi respectiv de combatere a poluãrii mediului a constituit una din preocupãrile comunitãţii ştiintifice de pe malurile Atlanticului, concretizatã prin conferintele internaţionale in cadrul cãrora s-au stabilit proceduri coerente de identificare şi limitare a impactului surselor de poluare.

Legãtura dintre dezvoltarea economica durabilã şi protecţia mediului evidentiatã încã de la începutul anilor 90, este unanim acceptatã la ora actualã prin implementarea sistemului de management al calitãtii produselor in corelaţie cu sistemul managementului de mediu de cãtre marile companii comerciale.

Cele mai renumite firme internaţionale au promovat proceduri noi, moderne în domeniul atestarii şi verificãrii gradului de protecţie a mediului prin apelarea la cele mai avansate cunoştinte tehnico-ştiintifice.

7

Odihna activa – o sursă de sănătate şi echilibru   sufletesc Vaţa noastră cotidiană abundă în griji şi probleme de tot soiul, dar, din fericire, toate aceste greutăţi pot fi depăşite în zilele de odihnă, atunci cînd serviciul şi preocuparea noastră pentru treburile de prin gospodărie sunt lăsate în umbră, în timp ce distracţia şi relaxarea îşi intră în drepturi. Cu siguranţă, te-ai gîndit, şi nu numai odată, cum ai putea să te odihneşti mai bine, să te încarci cu energie pozitivă şi cu o porţie mare de optimism într-un timp record, astfel încît să nu regreţi mai tîrziu că ai pierdut vremea de pomană  şi nu ai avut o atitudine serioasă faţă de „mica vacanţă” de la sfîrşit de săptămînă.De multe ori, revenind de la serviciu, după 2 zile de odihnă, nu prea avem cu ce să ne lăudăm la capitolul „răsfăţ”. Motivul – lipsa de iniţiativă şi de curaj sau şi mai rău – obişnuinţa de a nu ieşi din tiparele tradiţiei de familie, care, de obicei, se reduce la mai multe ore de somn, cititul ziarelor sau al unor cărţulii, gătitul mesei, discuţii îndelungate purtate la telefon cu prietenii, relaxarea în faţa televizorului, navigarea pe net, cu care adesea sfîrşeşte o zi plictisitoare de duminică. Şi aşa, săptămînă după săptămînă, cu o dispoziţie sumbră, lăsăm în urmă zilele de odihnă, fără a le simţi prezenţa, fără a ne bucura din plin de posibilitatea de a le petrece într-un mod cît se poate de frumos, captivant, dar şi sănătos. Paradoxal, dar oboseala acumulată pe seama activităţilor noastre  casnice sau profesionale, îşi găseşte ades remediul în trîndăvie. Ne este lene să ne odihnim sănătos ! Şi acest lucru e lesne de înţeles, pentru că noi, obişnuim să percepem odihna ca pe o stare de destindere a corpului nu şi a creierului suprasolicitat de informaţie. Ce să mai zicem de ochişorii noştri, la a căror soartă nu ne prea duce capul să ne gîndim, continuînd să-i lipsim zilnic de „un concediu” binemeritat. Pentru omul contemporan, odihna pasivă a devenit deja o tradiţie şi această tradiţie e foarte bolnăvicioasă, întrucît ea ignoră mişcarea, natura, societatea, oamenii dragi, într-un cuvînt, tot ce înseamnă un trai sănătos, dătător de forţe, energie şi bună dispoziţie. Astfel, ca să nu mai dăm cu piciorul şansei de a petrece timpul liber combinînd utilul cu plăcutul, nu trebuie decît să facem o alegere corectă: în loc să ne petrecem serile tolăniţi în fotoliu, în faţa televizorului, mai bine-ar fi să facem o plimbare în aer liber alături de persoanele dragi, iar atunci cînd avem ocazia să alegem între a trage un pui de somn la amiază şi cîteva ore de joacă sau escapade în oraş(la teatru, muzee, cinema …) cu membrii mai mici ai familiei sau prietenii apropiaţi, să optăm pentru cea de-a doua  variantă, întrucît aceasta ne va aduce mult mai multă satisfacţie şi ne va ajuta să ne simţim cu adevărat împliniţi. Evitînd odihna pasivă, ne vei mai da dovadă de egoism, nu te vei mai obosi pe tine însuţi şi pe cei dragi ţie, în schimb, vei urma principiile unui mod de viaţă sănătos, raţional şi echilibrat, oferindu-le celor ai casei şi ţie însuţi trăinicia, căldura, atmosfera prietenoasă şi felia de atenţie  şi energie de care aveţi cu toţii nevoie ca să puteţi face faţă ritmului accelerat al vieţii cotidiene

8

Viteza miscarilor calitate motrica a omuluiUnele deprinderi motrice se formeaza in practica vietii, altele se insusesc in proces special organizat, adica in lectia de educatie fizica sau in antrenamentul sportiv. Tot in acest proces special organizat se pot (si trebuie) corecta unele deprinderi motrice gresit insusite in practica vietii si – evident – se consolideaza sau perfectioneaza deprinderile insusite in aceasta perioada.

Inainte de a trece la invatarea motrica in cadrul lectiilor de educatie fizica sau in antrenamentul sportiv, orice educator trebuie sa-si desfasoare activitatile tinand cont de unele caracteristici ale deprinderilor motrice:

-  sunt elemente ale activitatii voluntare a omului;

-  odata consolidate se executa cu indici ridicati de stabilitate, precizie, cursivitate, expresivitate, coordonare, usurinta si rapiditate – ceea ce asigura un consum redus de energie;

-  unele elemente ale deprinderilor motrice sau chiar acestea in intregime pot ajunge la faza de automatizare;

-  in faza superioara de invatare, atunci cand se  vorbeste de „maiestrie” motrica, se sjunge la formarea unor „senzatii complexe”, specifice unor ramuri de sport („simtul mingii”, „simtul portii”, „simtul stachetei” etc.);

- deprinderile se perfectioneaza treptat, in perioada relativ indelungata de timp si neuniform;

-  sunt ireversibile;

-  se destrama treptat daca nu sunt consolidate prin repetari multiple, in    Nu trebuie uitat nici faptul ca practicarii educatiei fizice in scoala urmareste  nu numai o dezvoltare fizica armonioasa a elevilor ci si formarea psiho-motricitatii, dezvoltarea psihica si estetica a acestora.

Psiho-motricitatea este legatura dintre psihic si miscarea organismului uman si se refera la fenomene sau procese psihice legate de activitatea motrica a omului.

Vom prezenta, in continuare, forme si influente didactice si educative care determina formarea motricitatii si aprecierea psiho – motricitatii elevului de varsta scolara mica.

La baza fenomenului de psiho – motricitate sta dorinta de miscare a copiilor care este principalul stimulator al proceselor organice si al evolutiei psihice.

In procesul formarii psiho – motricitatii elevilor de varsta scolara, un element important este dezvoltarea inventivitatii si a curiozitatii cognitive, ceea ce favorizeaza angajarea in

9

efectuarea sarcinilor. Activizarea si cointeresarea elevilor se realizeaza si prin munca pe grupe, forma care ii obliga la colaborare, la conlucrare cu scopuri comune, la obtinerea unor efecte didactico – pedagogice, educative pozitive. Invatatorul, la randul lui, poate influenta procesul de formare a psiho – motricitatii copiilor prin metode stimulative, de convingere in posibilitatile proprii ale elevilor, prin acordarea ajutorului in evitarea greselilor, deprinderea lor de a se autoaprecia si a se autocontrola sau autodepasi.Se impune sublinierea ca perfectionarea si dezvoltarea psiho – motricitatii este un proces ce necesita durata si continuitate in actiuni. In acest scop, vom constientiza elevii ca mentinerea si obtinerea unor rezultate bune si a unor efecte pozitive in dezvoltarea psiho – motricitatii se produc in timp, cu rabdare si pe o mai lunga perioada.

Teste de cunoastere a activitatilor motriceObtinerea de rezultate pozitive in aceasta actiune cu elevii din clasele primare presupune ca invatatorul sa cunoasca cu ce vine copilul la intrarea in scoala si care sunt finalitatile acestei perioade de scolarizare

Astfel, pentru actul motric elementar – statul in picioare – care se dezvolta inca din primul an de nastere, inregistrarea miscarilor corpului in plan sagital in timpul statului normal in picioare ( cu picioarele lipite ) a prilejuit pentru copii din clasele I – IV a  aflarea urmatoarelor date: incetul cu incetul, o data cu inaintarea in varsta, valorile de dezechilibrare a corpului au inceput sa se micsoreze la jumatate, pentru a atinge la 11-12 ani un minim posibil. Ceea ce a surprins este faptul ca unii copii de 7 ani au avut dezechilibrari mai putine decat maturii.

Inaltimea sariturii pe verticala creste in mod semnificativ o data cu varsta. Aceasta se coreleaza cu transformarea fortei si vitezei de contractie a muschilor piciorului. La baieti, pana la 8 ani se inregistreaza o crestere medie de 28 cm, iar pana la 12 ani cresterea este de 48 cm.

Activitatea motrica de stand pe maini, care este un exercitiu cheie in gimnastica, nu este realizate de nici un copil (chiar si cu sprijin la perete) fara un antrenament progresiv si lung. De aceea, acest exercitiu se recomanda abia la varsta de 10 – 12 ani.

Rostogolirea  inainte (inapoi ) din ghemuit in ghemuit reuseste pe deplin la toti copiii dupa varsta de 6 ani. Totusi este frecventa o singura greseala – sprijinul al doilea pentru a se ridica in ghemuit – care va domina pana la 12 ani. Rostogolirea inapoi este reusita decat dupa varsta de 7 ani.

Rotirea (intoarcerea in aer ) care consta dintr-o saritura verticala, iar in timpul zborului subiectul va pivota in jurul axului vertical, se realizeaza la inceput cu un sfert de tur, iar mai tarziu se va executa jumatate din rotatie in saritura. De asemenea, s-a constatat ca fetitele, in general, aterizeaza pe ambele picioare, iar baietii o efectueaza pe un picior sau se dezechilibreaza.

Roata laterala in ambele sensuri este mai greu de realizat, constatandu-se ca la 6-7 ani copiii au 75 % esecuri, iar la 11-12 ani 60 % esecuri.

10

Toate aceste studii au avut ca scop de a astabili o scala de motricitate potrivit varstei de care invatatorul trebuie sa tina cont in activitatea de invatare a deprinderilor motrice:

6-7 ani – rostogoliri inainte si inapoi (in ghemuit) dupa invatare;

-  stand pe cap dupa incercari, repetari, invatare;

-  3/4 de intoarcere de saritura pe loc;

8 ani    -  stand pe cap fara fara invatare;

9 ani   -  culcat pe spate, ridicare in picioare spontana fara sprijin;

10 ani   -  sprijin intins rasturnat, picioarele la perete, dupa invatare;

-  roata laterala, dupa invatare;

11 ani   -  intoarcerea completa in saritura pe loc (ambele sensuri).

Perfectionarea reactiei motrice la elevii claselor I – IVIn acest proces lung si complex de dezvoltare a deprinderilor motrice s-a impus cerinta de perfectionare continua a capacitatii de reactie motrica.

Reactia motrica este o calitate motrica specifica, de coordonare a omului, de reactie rapida si de executie a miscarii la scurt timp de la un semnal. In sport, dezvoltarea reactiei motrice este de o mare importanta pentru multe ramuri si probe sportive.

Se deosebesc doua feluri de reactii motrice:

-         reactie motrica simpla unde este vorba de reactia de miscare a unei parti a corpului (deget, brat, picior) la un anume semnal;

-         reactie motrica complexa (sportiva) care este o miscare complexa a intregului corp care corespunde unei sarcini sportive.

Pentru elevii claselor primare cu bune rezultate se folosesc exercitii de perfectionare a reactiilor motrice in urma unor semnale acustice si optice, cat si la cele care provin de la obiectele care se misca (minge care vine in zbor). Prin aceste exercitii se dezvolta mai ales reactia motrica, dar concomitent se perfectioneaza si alte calitati de coordonare, de exemplu capacitatea de a realiza o coordonare in anume timp si capacitatea de orientare.

11

12

Clasa a VII - aExercitile de dezvoltare fizica generala ca mijloace ale dezvoltarii fizice corecte si armonioase ale elevilor

Dezvoltarea fizica- Este o notiune deosebit de importanta pentru Teoria si Metodica educatiei fizice si sportului, perfectionarea dezvoltarii fizicului a dezvoltarii corpului omului fiind una din cele doua laturi ale obiectivului lor de studiu, de cercetare.

- Dezvoltarea fizica este frecvent confundata cu pregatirea fizica sau conditia fizica. De cele mai multe ori se include in dezvoltarea fizica si calitatile motrice (fizice), o greseala cu efecte negative in planul practicii domeniului.

- In Terminologia educatiei fizice si sportului se face precizarea ca prin dezvoltare fizica se intelege rezultatul, precum si actiunea indreptata spre influentarea cresterii corecte si armonioase a organismului uman, concretizata in indici: morfologici (somatici) si functionali, cat mai apropiati de valorile atribuite in acest sens organismului sanatos la diferite varste. Dezvoltarea fizica presupune deci, doua categorii de indici: somatici, morfologici (care se vad, se observa cu ochiul sau se obtin prin masurare, inaltimea corporala, perimetrele sau diametrele la anumite niveluri, greutatea corporala, lungimea segmentelor corpului, etc.) si functionali, fiziologici, care nu se vad cu ochiul liber dar care constituie motorul organismului, frecventa cardiaca, frecventa respiratorie, capacitate vitala, tensiune arteriala, timolul, etc.

- Nivelul dezvoltarii fizice umane este multifactorial determinant. Acest nivel este un rezultat cumulativ al factorilor ereditari si de mediu ( natural, ambiental si social). Practicarea exercitiilor fizice daca se realizeaza pe baze stiintifice (in antrenamentul sportiv, de foarte multe ori se actioneaza in detrimentul unor indici de dezvoltarefizica si cu scopul imediat de obtienre doar a performantelor maxine). Organismul uman se dezvolta, creste – pana la o anumita vartsa – odata cu derularea ontogenezei. Aceasta crestere poate fi influentata in sens de accelerare si mai ales de armonizare prin practicarea speciala a exercitiilor fizice. De aceea se foloseste frecvent expresia :Dezvoltare Fízica Armonioasa.

Exercitiul fizicIn educatia física, ca si in antrenamentul sportiv sau in activitatea competitional sportiva, exercitiul fizic se constituie in mijlocul specific de baza. exercitiul inseamna a deschide, a elibera, a permit miscarea.- Exercitiile fizice sunt modele operationale, cele mai frecvente cu care se lucreaza se

13

opereaza pentru realizarea obiectivelor educatiei fizice la diferitele sale niveluri. - Prin exercitiu se intelege: repetarea sistematica si constienta a unei actiuni in scopul formarii sau perfectionarii unei priceperi sau deprinderi.- Repetarea exercitiului fizic intr-un mod stiintific este conditia fundamentala pentu obtinerea eficientei optime pe linia indeplinirii obiectivelor educatiei fizice. ca atare, repetarea respectiva trebuie insotita de reguli metodologice riguroase in functie de scopurile propuse.Exercitiul fizic isi are originea in actul motric general al omului efectuat pentru ca acesta sa poata avea o relatie cu mediul in care exista si activeaza.

Functiile educatiei fizice

Functiile sunt destinatii constante ale unui fenomen si ele deriva din ideal, in sensul ca se subordoneaza acestuia.Prin functii se realizeaza idealul educatiei fizice, se face "apropierea" fata de aceasta. Toate functiile educatiei fizice sunt foarte importante si isi dovedesc eficienta numai daca sunt indeplinite in "sistem" influentandu-se si completindu-se reciproc. Functiile educatiei fizice sunt de doua feluri, specifice si asociate. Functiile specifice vizeaza cele doua coordonate ale obiceiului de studiu propriu Teoriei si Metodici : dezvoltarea fizica si capacitatea motrica. Functiile asociate intregesc efectele practicarii exercitiilor fizice asupra fiintei umane.• Functia de perfectionare a dezvoltarii fizice face parte din categoria celor specifice si are rol prioritar mai ales in educatie fizica a tinerei generatii. Rolul dezvoltarii fizice armonioase , a unor indici superiori pe plan somatic si pe cel functional , pentru viata si activitatea oamenilor de toate varstele este prea binecunoscut si nu este negat sau contestat de nimeni.• Functia de perfectionare a capacitatii motrice face parte tot din categoria celor specifice educatiei fizice. Prin aceasta functie sunt vizate cele doua elemente componente ale capacitatii motrice : calitatiile motrice, deprinderile si priceperile motrice. Rolul capacitatii motrice pentru un randament sporit pe toate planurile vietii si in intregirea personalitatii umane nu mai trebuie argumentat.• Functia igienica face parte din categoria celor asociate si vizeaza cerinta fundamentala de mentinere a unei stari optime de sanatate a oamenilor. Prin educatia fizica se actioneaza prioritar preventiv pe acest plan. Se poate , cu ajutorul exercitiilor fizice sa se actioneze si pentru corectarea unor deficiente pe planul sanatatii.• Functiia recreativa este o alta functie asociata pentru educatia fizica . Ea trebuie inteleasa cel putin in urmatoarele doua sensuri: • - asigurarea , prin activitatea de educatie fizica a fondului de calitatii , deprinderi si priceperi motrice necesare ca oameni de diferite varste sa poata petrece in mod util si placut , adica recreativ timpul lor liber ( cotidian, sau in vacante si concedii ).• -asigurarea conditiilor si dezvoltarea interesului pentru urmarirea, tot in timpul liber , direct sau prin mass-media , a intrecerilor motrice de buna calitate sau a unor activitatii motrice desfasurate necompetitiv.• Functia de emulatie face parte tot din categoria celor asociate pentru educatia fizica,in acest sens se impune promovarea frecventa in educatia fizica a intrecerii prin jocuri de miscare sau jocuri sportive, stafete, parcursuri aplicative, concursuri, etc. Prin aceasta modalitate se dezvolta si creativitatea subiectilor, dorinta de a castiga, de a

14

obtine victoria, de a se situa pe primele locuri, etc., aspecte deosebit de importante mai ales pentru elevi.• Functia educativa este tot o functie asociata a educatiei fizice dar este considerata ca fiind mai complexa prin prisma influentelor asupra dezvoltarii personalitatii umane in integritatea sa. Influenta educatiei fizice este evidenta pe planul dezvoltarii laturii "fizice" a personalitatii. in acelasi timp, insa sunt influente deosebite pe care le poate avea educatia fizica, bine conceputa si realizata asupra dezvoltarii celorlate laturi ale personalitatii umane: intelectuala, morala, estetica si tehnico-profesionala.• Pe plan intelectal se pot desprinde cel putin urmatoarele doua directii evidente:• inarmarea subiectiilor cu cunostinte de baza din domeniul fiziologiei si igiena efortului fizic, al biomecanicii de executie a actelor si actiunilor motrice, psihologiei activitatilor motrice, metodicii, etc., toate aceste cunostiinte, transmise conform si cerintelor principiului accesabilitatii, asigura fondul de baza pentru cunoasterea stiintifica a practicarii exercitiilor fizice pentru constientizarea acesteia.• Contribuie in procesul direct de practicare a exercitiilor fizice la dezvoltarea unor trasaturi si calitati intelectuale foarte importante cum sunt: atentia, memoria, spiritul de observatie, imaginatia, rapiditatea gandirii, etc.

Idealul educatiei fizice• Idealul este un model prospectiv spre care trebuie sa se intrepte intreaga activitate teoretica si practica specifica. El depaseste intotdeauna cerintele prezentului si vizeaza perspectiva. Se refera nu numai la educatia fizica ci si la toate activitatile motrice din domeniu.• Idealul este determinat de comanda sociala, deci si de nivelul acestuia, de conceptia factorilor de decizie pe plan national in privinta practicari exercitiilor fizice. Teoretic exista in legi, decrete guvernamentale, intructiuni si alte acte normative, ideile fundamentale care definesc conceptia pe plan national privind acest fenomen.• Rezumativ aceste idei fundamentale sunt urmatoarele:• Educatia fizica, antrenametul sportiv, activitatea competitionala, etc., fac parte integranta din masurile privind dezvoltarea fizica armonioasa si mentinerea unei stari optime de sanatate pentru toate categoriile de populatie ale tarii noastre;• Educatia fizica si celelalte activitati motrice fundamentale se subordoneaza pregatirii pentru munca si viata; trebuie urmarita cu prioritate afirmarea talentelor – mai ales pe planul activitatii competitional-sportive, atat la nivel national cat si la nivel international;• Petrecerea timpului liber al oamenilor de diferite varste si profesii sa se realizeze in mod util si recreativ si prin practicarea exercitiilor fizice sub diferite forme organizatorice;• Sa fie pus accent pe educatia fizica si sportiva a tineri generatii (mai ales cea scolara), premiza si pentru o activitate sportiva de calitate superioara;• Asigurarea unei conduceri militare a fenomenului de practicare a exercitiilor fizice pe fondul unei autonomii in plina afirmare.• Idelaul educatiei fizice si al celorlate activitati motrice trebuie sa fie in concordanta cu idelaul general educational al societatii. in consecinta el s-a modificat si se va modifica in functie de evolutia social-istorica a fiecarei societati, de succesiunea etapelor de dezvoltare specifice.

15

Obiectivele educatiei fizice si sportului

In orice activitate umana obiectivele sunt prioritati de diferite niveluri sau ranguri prin care se realizeaza functiile activitatii respective. Totul presupune insa actionare continua in timp. Deci, obiectivele educatiei fizice deriva din functiile sale specifice si asociate se subordoneaza acestora. Exista multeclasificari ale obiectivelor, majoritatea dintre ele fiind valabile si pntru educatia fizica. Cea mai raspandita clasificare este in functie de laturile procesului de practicare a exercitiilor fizice: instruirea si educatia.Deci, avem doua tipuri de obiective: - de intruire- de educatie• O alta clasificare foarte raspandita a obiectivelor fizice este cea care le grupeaza in cognitive, psihomotorii, sociale si afective.• Obiectivele generale ale educatiei fizice, adica cele considerate ca fiind de rangul I, sunt urmatoarele:• Mentinerea unei stari optime de sanatate a participantilor (de diverse varste), a exercitiilor fizice si cresterea potentielului lor de munca si viata;• Favorizarea proceselor de crestere si optimizarea dezvoltarii fizice a organismului celor care practica exercitiile fizice;• Dezvlotarea calitatilor motrice de baza, in primul rand si a celor specifice unor ramuri sau probe de sport, pe plan secund;• Formarea unui sistem larg de deprinderi si priceperi motrice de baza, utilitar-aplicative si specifice unor ramuri sau probe sportive;• Formarea capacitatii si mai ales a obisnuintei de practicare sistematica si corecta a exercitiilor fizice, inclusiv sau mai ales in timpul liber;• Contributia eficienta la dezvoltarea unor calitati si trasaturi morla-volitive si intelectuale a gustului pentru miscare si simtului estetic, a responsabilitatii sociale, etc.• Obiectivele de rang 2, specifice fiecarui subsistem al educatiei fizice nu exclud pe cele generale, ci le presupun, le "particularizeaza"/• Obiectivele de rangul 3 sunt cele specifice fiecarei lectii sau altei forme de organizare a practicarii exerccitiilor fizice.

Educatia fizica si calitatile motriceCalitatile motrice au un caracter nativ al carui nivel de manifestare initiala depinde de fondul genetic ereditar 323d36d .Dezvoltarea lor ulterioara ca dealtfel si formarea deprinderilor motrice,se realizeaza odata cu evolutia procesului de crestere si dezvoltare,ele fiind influentate de specificul activitatilor desfasurate,conditiile de viata,ereditatea,mediul geografic si climateric si activitatile desfasurate in mediul scolar.

Calitatile motrice sunt insusiri ale organismului care ofera individului posibilitatea executarii diferitelor acte motrice, legate atat de activitatea sa zilnica, cat si de cea sportiva. In procesul de invatamant un loc important in cadrul preocuparilor

16

profesorului de specialitate il ocupa gasirea si utiliarea in pregatire a celor mai eficiente metode si mijloace care sa asigure dezvoltarea acestor calitati.

In literatura de specialitate precum si in limbajul specialistilor se folosesc mai multi termeni precum:calitati fizice,calitati motrice,calitati bio-motrice, calitati ale activitatii motrice,functii motrice de baza,etc.

Perfectionarea calitatilor motrice reprezinta unul din principalele obiective ale procesului de pregatire a tineretului scolar realizata concomitent cu formarea priceperilor si deprinderilor motrice.

In cadrul procesului instructiv educativ, dezvoltarea calitatilor motrice trebuie sa ocupe un loc prioritar deoarece:

· calitatile motrice conditioneaza si determina in mare masura formarea si in special consolidarea deprinderilor motrice;

· dezvoltarea calitatilor motrice favorizeaza cresterea capacitatii de efort a organismului;

· dezvoltarea calitatilor motrice se poate realiza si in conditii materiale simple;

17

Сlasa a VIII-a

Efortul fizic aerob si anaerob

1. Efortul fizic

 Efortul fizic este mijlocul prin care se poate trata o deficienta fizica sau o afectiune cum ar fi de exemplu, diabetul (9). Poate fi un mijloc de mentinere a sanatatii chiar si la varste inaintate (6). Practicarea alergrarii, a culturismului, sau ma rog a unui program de ridicare a greutati poate fi inceputa la orice varsta (8). Nu in ultimul rand efortul fizic este mijlocul de baza pentru obtinerea de inalte performante in toate ramurile sportive. Sa stiti ca si sahistii alearga. Specificul ramurii de sport este insa cel care determina natura efortului fizic la care sunt supusi sportivii de performanta

2. Contractia musculara Exista multe moduri de a clasifica sau defini contractia musculara. Eu personal nu ma dau in vant dupa invatarea si apoi reproducerea unor definitii stricte si nu de putine ori destul de lungi. Am considerat potrivit a vorbi putin de spre contractia musculara inainte de a discuta despre capacitatea de efort.

2.1 Clasificarea contractiilor musculare

2.1.1 In functie de modificarea dimensiunilor muschiului in timpul contractiei, aceasta poate izotonica (dinamica) pentru ca muschiul se scurteaza, isi modifica dimensiunea in actiune de invingere a fortei externe. Acest tip de contractie este considerata a fi formata din 2 faze: faza concentrica, de scurtare a muschiului in care greutatea, suportul sau orice alt obiect care reprezinta forta externa este miscat si faza excentrica in care obiectul inainte mutat, este adus la loc. Trebuie precizat ca in ambele faze muschiul este in stare de contractie, doar ca in faza concentrica el invinge forta externa iar in faza excentrica el readuce segmentul sau partea de corp in pozitie initiala prin cedare. Aceasta este si partea contractiei musculare care se crede ca produce durerea de a doua zi din muschi dupa un antrenament cu greutati, pentru ca determina mici rupturi pe suprafata filamentelor de actina si miozina, unitatea contractila a muschiului. Al doilea tip de contractie determinat de modul de invingere a resistentei externe este contractia izometrica (statica). In aceasta contractie muschiul nu isi modifica lungimea ci numai stare de tensiune. Adica el se contracta impotriva unui obstacol fix. Totusi se crede ca si in aceasta stare exista un anumit grad de scurtare a muschiului, mic totusi, permis de elasticitatea tendonului. 2.1.2 In functie de intensitatea de contractie, muschiul se poate contracta la capacitatea sa maxima 1 RM (o singura repetare maximala) sau la o intensitate submaximala care, pentru a putea fi precis cantificata va fi raportata la cea maximala. Atunci ea devina relativa. De exemplu 70 % RM. Astfel forta de contractie a muschiului poate fi bine definita si mai ales dozata.2.1.3 Cand in definirea fortei de contractie a unui muschi intra si factorul timp, atunci puterea de contractie este un alt parametru in functie de care poate fi definita contractia musculara. Puterea de contractie reprezinta lucru mecanic efectuat impartit la timpul necesar pentru efectuarea lui. In functie de timpul contractiei si rezistenta externa impotriva

18

careia muschiul se contracta, puterea de contractie poate fi exploziva, timp scurt greutate relativ redusa sau medie sau subaximala in care cresterea greutatii determina si lungirea duratei de contractiei.

3. Capacitatea de efort si intensitatea efortului.Determinata de prezenta oxigenului in producerea energiei necesara contractiei, capacitatea de efort poate fi considerata a fi aeroba si anaeroba.

3.1 Capacitatea aeroba de efort

 Masurarea capacitatii aerobe de efort in principiu este usor de facut. Dupa conectarea sportivului la sistemul on-line de masurare a schimbului de gaze la nivelul plamanilor, acesta este supus la un efort a carui intensitate este marita treptat. Sistemul computerizat de masurare a consumului de O2 si eliminarilor de CO2 este foarte practic dar din pacate, datorita costului, aproape inaccesibil fiecarui cabinet de medicina sportiva sau chiar spital. Nivelul consumului de O2 in punctul in care sportivul inceteaza efectuarea exercitiului este considerat capacitatea maxima de consum a oxigenului. Totusi se impune precizarea ca, factorul motivational poate influenta foarte mult aparitia momentului in care sportivul cedeaza.  Ca o varianta la sistemul computerizat poate folosirea sacilor Douglas inventati de fiziologul britanic Claude G. Douglas. Si aceasta metoda insa presupune un oarecare cost, fiind necesara aparatura pentru masurarea volumului de aer colectat de la sportiv, in timpul testului si apoi analizarea acestuia in vederea stabilirii concetratiilor de O2 si CO2. In cadrul ambelor metode aerul este colectat prin intermediul unui dispozitiv introdus in gura sportivului.  Foarte important este alegerea exercitiului folosit in estimarea consumului maxim de O2. Si anume, alergatorii vor alerga (banda rulanada este cea mai des folosita), inotatorii vor inota si asa mai departe. Rationametul care sta la baza acestei afirmatii este acela ca, nivelul consumului de O2 in timpul efortului fizic este determinat de marimea si numarul grupelor musculare angajate in efort cat si de coordonarea contractiei acestora in timpul efortului (8). O coordonare buna obtinuta in timp, va creste eficienta cu care muschii se contracta, eficienta care se reflecta intr-un consum mai scazut al oxigenului pentru aceeasi intensitate de efort.

3.2 Capacitatea anaeroba de efort

Aceasta este mai dificil de realizat. Pe scurt, este vorba de posibilitatea de a determina consumul de ATP, PCr si glicogen din muschi. Aceasta se realizeaza prin analizarea biopsiilor musculare, care sunt bucati mici de tesut muscuar extrase din muschi cu ajutorul unui ac special. In acelasi timp insa, trebuie determinata si cantitatea de acid lactic care a fost eliberata in sange si care bazat doar pe biopsiile musculare, nu ar fi luata in calcul si contributia anaeroba in producerea ATP-ului ar fi subapreciata. Mai mult Bangsbo et al (2001) alaturi de lactat au masurat si cantitatea de piruvat eliberata in sange. Acidul piruvic (care este un intermediar in metabolizarea glucozei sau a glicogenului) prin acceptarea a doi H+ devine acid lactic.

19

O alta problema in masurarea capacitatii anaerobe este faptul ca localizarea recoltarii produsilor de metaboliti (lactatul si piruvatul) doar din muschii angajati in efort este imposibila, ca sa nu mai mentionez obtinerea biopsiilor in timpul exercitiului.

O varianta mai accesibila de determinare a productiei anaerobe de ATP poate fi apreciererea consumului total de energie din timpul efortului din care se extrage consumul total de oxigen. Ceea ce ramane poate fi considerat contributia sistemelor anaerobe de producere a ATP-ului, hidrolizarea ATP-ului si recuperarea lui pe seama PCr si respectiv consumul glicogenului muscular.

Studierea deficitului de oxigen si a debitului acestuia dintr-un grafic al consumului de oxigen poate de asemenea sa furnizeze informatii despre productia anaeroba a energiei in cadrul unui efort fizic.

3.3 Intensitatea efortului si consumul de oxigen

In fig 1. este prezentat consumul de O2 la diferite intensitati ale extensiei piciorului. Pentru ca efortul in cazul experimentului este foarte bine limitat doar la actiune muschilor coapsei, prin masurarea schimbului de gaze de la nivelul plamanilori, poate fi determinat cu destul de mare exactitate consumul de O2 din muschii angajati in efort. Astfel consumul de O2 masurat la nivelul plamanilor corespunde cu cel consumat in mitocondrii pentru producerea ATP-ului in cazul eforturilor moderate de pana la 50% din consumul maxim (VO2max). La o privire mai atenta a figurii se poate observa cum, in cadrul intensitatilor mai mari curba care reprezinta consumul de oxigen nu atinge un platou. La aceste mari intensitati ( 30W,43W, 50W si 66W) ea tinde sa creasca mai departe (vezi diferenta dintre curba consum de O2 si linia visine intrerupta). Din experimentele efectuate am constatat ca o medie de 50-60W reprezinta intensitatea maxima la care s-a ajuns in efectuarea acestui exercitiu. Prin urmare de la 30W in sus (peste 50% VO2max) se poate observa ca, consumul de O2 continua sa creasca. Desi exista inca multe pareri impartite, unul dintre motivele pentru care in eforturile intense consumul de O2 creste in continuare fara sa se stabilizeze, este recrutarea de noi fibre musculare, mai ales a celor de tipul II, care au o eficienta scazuta in producerea ATP-ului pe baza consumului de O2 (Krustrup et al., 2004; Barstow et al., 1991; Jones 2004a ).

Desi aceasta metoda este foarte eficienta in determinarea intensitati efortului, din nou problema costului materialelor necesare folosirii ei, o face dificil de folosit pe scara larga in Romania si nu numai. Aceasta consta in recoltarea unei picaturi de sange de la sportiv si introducerea acesteia intr-un mic dispozitiv care indica imediat nivelul lactatului.

Metoda care este cel mai la indemana antrenorilor in stabilirea si urmarirea intensitatii efortului in in timpul antrenamentelor este insa, masurarea frecventei cardiace si stabilirea relatiei acesteia cu consumul de oxigen. Despre aceasta in articolul urmator.

O data la 4 ani cei mai buni sportivi din lume se intrec intr-un concurs numit Olimpiada - de unde vine numele si cum a aparut acest concurs? Numele de Olimpiada vine de la numele orasului Olimp, faimos pentru frumusetea templelor in care locuiau Zeus si Hera impreuna cu ceilalti zei.

20

Primele intreceri olimpice au avut loc – dupa spusele arheologilor – in anul 776 i.H., ele cuprindeau o serie de intreceri sportive si erau organizate in cinstea zeilor, initial avand un caracter religios; Jocurile Olimpice simbolizau o ofranda adusa zeilor pentru toate lucrurile bune pe care le faceau pentru pamanteni. Jocurile Olimpice ocupau un loc important in viata Greciei antice, toata populatia de gen masculin, indiferent de cat de bogata sau saraca, avea voie sa participe la intreceri; de asemenea, fetele necasatorite aveau voie sa priveasca intrecerile; femeile maritate insa, nu aveau voie nici sa participe nici sa priveasca competitia!In urma intrecerilor, castigatorii erau rasplatiti cu o coroana impletita din ramuri de maslini si erau priviti de ceilalti participanti sau spectatori ca adevarati eroi. Unul din cele mai importante lucruri pe langa faptul ca invingatorii deveneau cunoscuti in toata Grecia era ca aceste intreceri nu puneau in valoare doar forta fizica a sportivilor ci si modul in care ei isi puneau in valoare forta, vointa si inteligenta imbinandu-le – trebuie sa mentionam ca intrecerile sportive in antichitate erau mult mai dure decat cele de astazi iar forta fizica deosebita era necesara. Cu timpul au aparut asa cum era si firesc reguli noi si alte sporturi noi asa ca intreaga competitie nu mai tinea doar o zi ci cinci zile si se desfasura numai vara, in cea mai calda perioada a anului.Asa cum se obisnuieste si astazi in prima zi a jocurilor se aprinde flacara olimpica, ea arde pe toata durata competitiei. Flacara era adusa in Olimp de trei oameni anume alesi, care purtau pe cap coroane din ramuri de maslin; pana sa ajunga in Olimp ei calatoreau 3 luni prin intreaga Grecie, nimeni nu avea voie sa stinga flacara sau sa faca vreun rau unuia din purtatorii ei; asta insemna ca il nesocotea chiar pe Zeus, cel caruia ii erau dedicate aceste intreceri. Jocurile Olimpice au mai continuat inca 12 secole (1200 de ani) pana cand, in anul 393 d.H. imparatul Theodosius a considerat ca acestea sunt jocuri pagane fara caracter educativ sau sportiv si care nu fac altceva decat sa incurajeze violenta asa ca pana in anul 1896 cand au aparut Jocurile Olimpice moderne aceste intreceri nu au mai avut loc.

Clasa a IX-a 21

Calirea organismului,desi este cosiderata de foarte multi inutila si grea,este din contra necesara,utila si foarte buna pentru ca organismul nostru sa functioneze in conditii cat mai bune si cat mai bine,fapt ce noua ne creeaza o stare mai buna. La fiecare corp excitatiile venite din mediul exterior si in special de la factorii naturali transmit scoartei cerebrale prin terminatiile nervoase de la nivelul pielii si apoi prin caile nervoase senzitive.

Intrucat calirea este in esenta un proces de antrenament,ea trebuie sa se desfasoare dupa niste reguli bine stabilite de care trebiue sa tina cont orice om,indiferent de varsta sex,pentru ca ele au fost facute ca sa nu existe nereguli.Nerespectarea acestor reguli poate duce la complicatii simple(receala,cefalee etc.) pana la cele foarte grave care pot provoca mari nereguli la nivelul organismului.

I.Sitematizarea si continuitatea.Acestea doua implica o anumita calire a copilului inca de la nastere de unde poate incepe aceasta prima calire.Aceasta calire poate incepe de la prima copilarie aceasta continuind astfel pana la batranete, bineinteles, cu schimbarea unor moduri ale acesteia.

Copilul trebuie invatat cu metodele de calire astfel incat sa nu aiba anumite dificultati la inceperea acestui proces,precum dormitul cu ferestrele si cu obelihtul deschise vara si iarna,scaldarea pana la brau in fiecare dimineata de vara,frictionarea pe tot corpul cu zapada iarna,imbracarea cu cat mai putine haine posibile in orice anotimp.

II.Varietatea intensitatiiEste normal ca la fel ca celelalte exercitii,si aceasta calire a organismului sa aiba etape din ce in ce mai dificile odata cu inaintarea in aceasta practica.De exemplu modul prin care un cpil de 15 ani isi caleste organismului nu este acelasi ca al unui adult de 35-40 de ani.Dificultatea creste cu cat fiecare inainteaza mai mult in varsta sau cu cat persoana respectiva este mai initiata.

III.Diversitatea formelor de calirePentru ca organismul sa fie cat mai capabil sa se caleasca atunci cand e nevoie,exercitiile practicate pentru aceasta vor fi cat se poate de variate deoarece corpul trebuie sa fie obisnuit cu mai multe situatii in care e nevoit sa reziste factorilor ce il fac sa actioneze in diverse feluri.

IV.Individualizarea metodelor de calireOdata incepute aceste metode de calire a organismului trebiue sa intre in sange celui care le practica deoarece acestea sunt necesare si binefacatoare corpului si mintii si ajuta la o mai buna dezvoltare care include pe cea fizica,dar sa nu uitam si de cea psihica asupra careia are un efect foarte mare si pozitiv.

22

Alimentatia si sanatatea             Omul considera hrana ca fiind de o importanta vitala. De-a lungul vietii, alimentatia este elementul de baza care mentine viata si ofera celulelor energia necesara, pentru ca organele si tesuturile sa poata intreprinde actiuni coordonate. Viata umana este asemenea unui mic copac, care are nevoie constanta de apa, de îngrasamint si, obisnuindu-l sa creasca puternic. La fel se intampla si cu importanta alimentatiei pentru viata umana. În cursul suplimentarii alimentatiei, doar alimentatia echilibrată poate preveni organismul de a ajunge la dezechilibrul dintre ying si yang,careducelaboala.             Suplimentii nutritivi ar trebui sa fie rezonabili si stiintifici. Cand cineva se imbolnaveste, primeste tratament; cand cineva este sanatos, se fereste de boala. De aceea, prevenirea bolii este problemaprincipalaînmentinereasanatatii.            Alimentatia sanatoasa si echilibrata, precum si un stil de viata îmbunatatit poate adapta si spori imunitatea corpului. ,,Pretuieste viata prin pastrarea sanatatii." Un regim activ de ingrijire a sanatatii, bazat pe prevenirea bolii, îsi ia sanatatea din alimentatie, sporind astfel calitatea vietii.

Subnutritia, mancatul în exces, si alimentatia ne-echilibrata reprezinta manifestarile majore de malnutritie, care afecteaza direct sanatatea. Trebuie sa mancam adecvat pentru a trai o viata sanatoasa. Starea de sanatate cere o cultivare continua pe tot parcursul vietii. Suplimentarea nutritivă provine în principal din surse externe, si anume,alimentatia.

            Leonardo da Vinci a avut intuitia ca omul va fi capabil sa zboare si chiar a zburat. Jules Vernes si-a imaginat ca vom putea calatori pe sub apa si exact asa s-a intamplat. Dar nici unul din ei nu a prevazut ca, dupa anul doua mii, problema cea mai mare cu care se confrunta o parte insemnata a omenirii va fi manacarea: cantitati enorme de alimente care stau la dispozitie si faptul ca nu ne putem tempera pofta. Din acest motiv suntem indispusi, fara succes si chiar bolnavi.

Istoria miscari olimpice in RM1991La 29 ianuarie a fost fondat Comitetul Olimpic al Republici Moldova. Efim JOSANU a fost ales presedinte, Nicolae AMBROSI - secretar general, Grigore POPOVICI si Valentin GUTU - vicepresedinti.51 de persoane au devenit membri ai CNO.

1992Republica Moldova a fost vizitata de Presedintele CIO, J.A.Samaranch. 11 sportivi din Republica Moldova au participat la Jocurile Olimpice de la Barcelona, in componenta echipei unite a CSI. Hlaterofilul Tudor CASAPU a devenit campion olimpic,

23

inotatorul Iurie BASCATOV  medaliat cu argint, iar Natalia VALEEV, tir cu arcul, si poloistul Sergiu MARINIUC au cucerit "bronzul" olimpic.

1993Echipa noastra a participat la a doua editie a Zilelor Olimpice ale Tineretului din Europa (Olanda). In cadrul acestui turneu judocanul Vitalie MIHAILOV a castigat medalia de bronz. Din initiativa CNO a fost fondata Academia Nationala Olimpica. Reprezentantii Republicii Moldova au participat pentru prima data la sesiunile Academiei Internationale Olimpice.

1994Pentru prima data de la proclamarea Independentei, Republica Moldova a participat cu o echipa la Jocurile Olimpice de iarna de la Lillehammer (Norvegia). La Chisinau s-a aflat in vizita Presedintele Asociatiei Comitetelor Nationale Olimpice Europene, Jaques ROGGE, actualmente Preşedinte al CIO.

1995Participarea la a 3-a editie a Zilelor Olimpice ale Tineretului din Europa (Anglia). Ion Luchian - atletism, locul 4.Vizita sefului Departamentului Sport a Consiliului Europei, George WALKER.

1996

Pentru prima data de la proclamarea Independentei, Republica Moldova a participat cu o echipa la Jocurile Olimpice de vara de la Atlanta. Nicolae JURAVSCHI si Victor RENEISCHI au intrat in posesia medaliei de argint la canoe dublu, iar luptatorul de stil greco-roman, Sergiu MUREICO a castigat medalia de bronz.

1997Efim JOSANU a fost reales in postura de presedinte al CNO. Grigore POPOVICI  secretar general, Nicolae JURAVSCHI si Valentin GUTU - vicepresedinti, Nicolae AMBROSI - director executiv, iar numarul membrilor CNO a crescut la 55. Participarea Lotului de Tineret la a 4-a editie a Zilelor Olimpice ale Tineretului din Europa (Portugalia). Alexandru Ivlev, nataţie - locul 7.

1998Doi sportivi din Republica Moldova au participat la Jocurile Olimpice de iarna din Nagano, Japonia. La Moscova au fost organizate, pentru prima data, Jocurile Olimpice rezervate copiilor. La aceasta competitie a participat si echipa Republicii Moldova, cucerind 3 medalii (aur, argint, bronz).

2000Lotul olimpic al Republicii Moldova a participat la Jocurile Olimpice de la Sydney, editia XXVII. Oleg MOLDOVAN (tir) a castigat medalia de argint, iar Vitalie GRUSAC (box) a intrat in posesia medaliei de bronz. In clasamentul pe natiuni Republica Moldova s-a clasat pe locul 62 din 199 de tari participante. 

24

200110 ani de la fondarea CNO. Pe 29 ianuarie la Palatul Republicii din Chisinau a avut loc festivitatea de sarbatorire a acestui eveniment. Au participat reprezentanti de la CIO, de la Comitetele Olimpice din peste 20 de tari (Georgia, Ucraina, Belarus, Rusia, Polonia, Turcia, Grecia, Macedonia, Bulgaria etc.), veterani ai sportului, sportivi si antrenori. La 30 martie Adunarea Generala a CNO l-a ales pe Nicolae JURAVSCHI in calitate de presedinte al CNO. Grigore POPOVICI si-a pastrat postul de secretar general. Vice-presedinti au devenit Mihai HANCU si Tudor CASAPU. Fostul presedinte Efim JOSANU a fost ales presedinte de onoare. Nicolae AMBROSI si-a pastrat postul de director executiv, iar numarul de membri ai CNO a crescut la 81. Nicolae JURAVSCHI a fost desemnat de ziaristii sportivi din Republica Moldova cel mai bun sportiv moldovean din secolul XX.

2002Lotul Olimpic, format din 5 sportivi, a participat la Jocurile Olimpice de iarna de la Salt Lake City, la biatlon, schi si sanie. A fost fondat ziarul olimpic Sport Plus. Pentru prima data s-a desfasurat Saptamina Olimpica, dedicata Zilei Mondiale Olimpice. A fost organizată sarbatoarea cultural-sportivă "Armonia Olimpica in miez de ciresar" cu participarea interpretului de muzica usoara Dan SPATARU. Lotul Olimpic de Tineret, format din 17 sportivi, a participat la Zilele Olimpice ale Tarilor Balcanice. La aceste competitii sportivii moldoveni s-au intors acasa cu 15 medalii (6 de aur, 4 de argint si 5 de bronz). Teatrul de Opera si Balet a gazduit "Gala Olimpica - 2002". In cadrul acestei gale Presedintele Republicii Moldova, Vladimir VORONIN a fost decorat cu "Ordinul Olimpic" al Republicii Moldova. 

2003La Palatul Republicii s-a desfasurat Sedinta Comitetelor Olimpice din CSI. A fost organizat concursul pentru selectarea Imnului Olimpic. Castigatori au devenit Valentin DANGA (muzica) si Ion HADARCA (text). A fost selectata melodia olimpica "Vivat Olimp". Lotul Olimpic de Tineret a participat la festivalul  Tineretului European din Paris. La aceasta competitie atleta Olga CRISTEA a castigat medalia de aur. A fost petrecuta Saptamina Olimpica in judete, cursa de alergari Hancesti-Chisinau, cursa de ciclism in Piata Marii Adunari Nationale, concertul "Armonia Olimpica in miez de ciresar" cu participarea Madalinei MANOLE si a formatiei "O-ZONE". Conform Hotararii Guvernului, blocul de pe strada Puskin, 11 a trecut la balanta CNO. A inceput constructia sediului CNO pe strada Mateevici. 

2004Vizita oficiala in Moldova a presedintelui Comitetului Olimpic European, Mario PESCANTE si a secretarului general, Patrick HICKEY. Mario PESCANTE a fost decorat cu Ordinul Olimpic al CNO Moldova şi i s-a conferit titlul onorific "Doctor Honouris Causa". Conform hotararii Guvernului, baza de la Romanesti a fost data in folosinta Comitetului National Olimpic. In vizita la baza olimpica de la Romanesti s-a aflat Presedintele Moldovei, Vladimir Voronin.

25

A fost creat Muzeul Olimpic din Moldova. Participarea lotului olimpic la Jocurile Olimpice de la Atena. Desfăşurarea ştafetei Olimpice Soroca-Chişinău-Cahul- Chişinău, consacrată - 500 ani de la trecerea în eternitate a domnitorului Ştefan cel Mare.Organizarea primei ediţii a concursului Internaţional la ciclism dotat cu premiul „Cupa Preşedintelui Republicii Moldova".Adunarea generală a CNO Moldova i-a reales în funcţia de Preşedinte pe dl Nicolae Juravschi, Secretar general dl Grigorii Popovici.

2005Organizarea Lunei Olimpice dedicate Zilei Mondiale Olimpice în cadrul căreia au participat peste 70.000 sportivi.Participarea la ediţia a 8-a a Festivalului Olimpic al Tineretului European din Italia cu 15 sportivi, s-au cucerit 6 medalii: 2 argint, 4 bronz.Concursul Internaţional „Sportul şi Literatura" - 3 trofee ale CIO sunt decernate participanţilor din Moldova la trei categorii de  vărstă.Curs naţional „Medicina sportivă" cu experţi din Romania.N.Juravschi - purtător al Făcliei Olimpice, parcurge distanţa de 400 metri cu Torţa Olimpică pe străzile centrale ale Romei pentru Jocurile Olimpice de la Torino-2006.

2006Participarea lotului la Jocurile Olimpice de iarnă 10-26 februarie de la Torino. 7 participanţi la 3 probe sportive: biatlon, sanie, schi-fond. Locul 8 la biatlon 15 km sportiva din Moldova Natalia Levcencova.Luna Olimpică dedicată Zilei Mondiale Olimpice a majorat numărul participanţilor peste 100.000.Elaborarea Programului „Strategia Mişcării Olimpice în Moldova".Fondarea Redacţiei Olimpice „Sport Time".

2007Participarea dlui N.Juravschi la întrunirea cu Comitetul Organizatoric în Beijing, China.Stagiunea „Medicina sportivă" cu experţi străini din Belorusia.Curs de Administraţie sportivă cu Preşedinţii şi Secretarii Generali a Federaţiilor sportive.Luna Olimpică dedicată Zilei Mondiale Olimpice în Moldova.Cursa Olimpică municipală pe arterele principale ale municipiului Chişinău - 10 mii sportivi în echipament unic.Participarea la expoziţia „Sport Shou" la Moldexpo.Participarea la Festivalul Olimpic al Tineretului European din Belgrad, Serbia.

2008Participarea Viceprim-ministrului dlui Victor Stepaniuc la lucrările Adunării generale a CNO Moldova.17-23 iunie s-a desfăşurat Lunarul Olimpic consacrat Zilei Mondiale Olimpice în Republica Moldova, ştafete olimpice prin localităţile  săteşti ale Agenţiilor Teritoriale Olimpice.Organizarea primului turneu tradiţional la minifotbal.Participarea lotului naţional la Jocurile Olimpice din Beijing (China), 29 sportivi la 8 probe sportive. Din 205 ţări participante, Republica Moldova s-a clasat pe locul 81.

26

Tipuri de exercitii:

1. Gimnastica faciala

Multe femei si-au pus sperantele in exercitiile faciale si au crezut ca au gasit metoda perfecta pentru a avea un ten tanar si frumos chiar si dupa ce au trecut de a doua tinerete. Dezamagirea a fost mare pentru cele convinse ca yoga faciala poate face minuni. Realitate e dura: odata aparute ridurile, poti sa te strambi in oglinda cat vrei, chiar si de mai multe ori pe zi, timp de jumatate de an, ca tot degeaba.

2. Sarituri

Cu totii am facut aceste sarituri in gimnaziu, la orele de educatie fizica. Din pacate, eficienta lor e aproape de zero. Sariturile nu au nicio legatura cu exercitiile cardio, nu solicita in niciun fel deosebit organismul si, cel mai probabil, nu ard nicio calorie.

3. Miscari de scuturare ale bratelor

Acest obiect pentru exercitiu, denumit “shake weight”, a fost gandit, probabil, pentru femeile intre doua varste si grasute din America. Si care nu au niciun fel de cunostinte despre cum functioneaza organismul sau despre fitness.

4. Flotari in varful degetelor de la maini

Flotarile in varful degetelor nu sunt cu nimic mai bune decat flotarile obisnuite. Poate arati un pic mai cool in timp ce o executi, dar asta e tot.

5. Genuflexiuni

Genuflexiunile ample pot fi brutale pentru genunchi. Pericolul nu vine din exercitiul in sine, ci din felul in care e executat - depinde de viteza cu care te lasi in jos si pozitia corpului, de incalzirea de dinainte, daca nu cumva lasi genunchii

27

prea in fata sau daca iti rotunjesti spatele. Daca nu executi corect genuflexiunile, acestea iti pot face mai mult rau decat bine.

6. Exercitiile pentru muschii abductori la aparat

Acest aparat este folosit cu precadere de femei la sala de fitness. In acest caz particular, femeile ar trebui sa urmeze exemplul barbatilor, care prefera aparatele unde isi pot lucra mai multe grupe de muschi simultan, de pe tot corpul. Ganditi-va un pic la miscarea in sine - cat de des vi se intampla in viata reala sa fie nevoie sa unesti si sa desfaci picioarele, cuplate la o greutate? Da, asa e, niciodata.

7. Abdomene facute la sol

Cu toate ca sunt foarte populare, abdomenele efectuate pe podea nu au nici pe departe efectul scontat. Poti face si cate 100 pe zi si vei avea in continuare colacei pe burtica. Abdomenele facute pe jos angajeaza cel mai mult muschii psoas, din regiunea lombara, si sunt foarte stresante pentru spate.  Variantele mai bune sunt abdomenele crunch, pe aparate speciale sau abdomenele pe minge medicinala.

8. Exercitii de rasucire

S-a dovedit ca miscarile de rasucire a torsului nu tonifiaza nimic altceva decat partea inferioara a spatelui. Pentru a tonifia muschii oblici abdominali, e nevoie de miscari de rotatie a torsului.

9. 10. Exercitii pentru dezvoltarea deltoizilor (umeri) - "upright row"

Exercitiul “upright row” este, de fapt, cel mai rau lucru pe care il poti face umerilor tai. Miscarea de rotatie interna la care sunt obligati umerii prin “upright row” duce la comprimarea nervilor in acea zona, care duce mai departe la inflamatii ale tendonului si ale burselor seroase (bursita). Acest exercitiu controversat este cunoscut si pentru ca accelereaza degenerarea coafei rotatorilor (denumirea stiintifica a tendoanelor celor patru muschi de la umar).

Clasa a X – aRolul culturii fizice in formarea personalitatii

28

Practicarea exerciţiilor fizice intr-o forma sau alta este o permanenta sociala. La început, fenomenul a existat ca realitate in sine – a luat naştere oarecum in mod spontan, a coexistat si a interactionat cu celelalte laturi ale vieţii sociale in limitele determinismului, fara sa constituie o preocupare speciala pentru cugetare, fara sa devină obiect al acesteia.

Practicarea exerciţiilor fizice in cadrul unui fenomen social determinat apare ca o realitate deosebit de complexa. In esenţa si mişcarea sa, el manifesta elemente, momente, particulalitati biologice si sociale, fiziologice si psihice, practic-obiective si spiritual - teoretice, se realizează in forme variate, începând de la educaţia copilului mic si terminând cu exerciţiile fizice practicate de adult, sau de la cultura fizica medicala pana la antrenamentul sportiv etc. Data fiind aceasta situaţie, fenomenul de practicare a exerciţiilor fizice nu este obiectul unei singure stiinte.

Sistemul stiintelor privitoare la educaţia fizica si sport se întinde pe o gama destul de larga – la o extrema, cercetarea se realizează din planul stiintei mecanice, pentru ca la polul opus sa pătrundă in perimetrul generalizărilor largi de ordin filozofic. Sistemul stiintelor cu privire la educaţia fizica si sport are in centrul preocupărilor sale omul, atât ca obiect de studiu, cat si ca scop. Privit ca obiect al cercetării stiintifice, omul prezintă o tripla ipostaza: biologica, psihologica si sociala.

Domeniul sistemului de stiinte care explorează educaţia fizica si sportul nu are in vedere omul in general, omul privit in mod abstract. Stiintele respective sunt orientate către practicantul exerciţiilor fizice, urmăresc procesele biomecanice, biofizice sau biochimice structurate ca efort specific, si anume ca exerciţiu fizic.

Prin locul ocupat in cadrul sistemului de stiinte orientate spre educaţie fizica si sport, biomecanica, biofizica si biochimia raportate la practicarea exerciţiilor fizice ar putea constitui un prim nivel al acestui edificiu si, ca atare, le-am putea denumi stiinte prebiologice sau infrabiologice.

Cel de- al doilea nivel al sistemului este cel al stiintelor biologice propriu-zise, care, întrucât se refera la om, le vom numi si stiinte antropologice. Vom face distincţie intre stiintele antropologice generale – anatomia, fiziologia, disciplinele medicale si altele – si ramurile specializate pentru studierea organismului uman in condiţiile efortului manifestat sub forma exerciţiului fizic.

Omul nu este numai fiinţa, un organism, care poate fi cercetat exclusiv ca o realitate biologica, ci o fiinţa cugetătoare, volitiva, frământata de afecte si emoţii.

Esenţa sa este biologica, dar si psihica. Elevul care executa un exerciţiu fizic, sportivul care se antrenează in vederea insusirii unui procedeu etc. nu sunt un pachet de muşchi si nervi, ci subiecţi activi care urmăresc anumite scopuri, tremura pentru realizarea unei execuţii cat mai apropiate de perfecţiune, se bucura de rezultate. Manifestările lor in planul miscarii nu sunt de domeniul dresajului, ci sunt insotite in permanenta de o gama întreaga de procese psihice.

In consecinţa, mişcarea fizica nu poate fi elucidata in profunzime daca este analizata numai prin prisma stiintelor trecute in revista. Acestea, procedând analitic, o sectioneaza in direcţii variate pentru a-I evidenţia numai unele din particulalitatile caracterizante. Ele fac abstracţie de elementul ideal, de latura psihologica, subiectiva, prin care mişcarea fizica se realizează ca activitate specific umana.

Substratul biologic, precum si latura psihologica specifice omului sunt posibile numai in baza socialului. De aceea, înainte de toate, omul este o fiinţa sociala. Activitatea specifica pe care o desfasoara este încadrata si ea in tesatuta ansamblului social, este structurata ca atare si îl determina pe individ sa reacţioneze ca fiinţa sociala.

29

Edificiul stiintelor care studiază educaţia fizica nu se va încheia, el trebuie inaltat prin ansamblul stiintelor sociale.

Nivelul stiintelor sociale integrate sistemului de stiinte care studiază educaţia fizica si sportul nu este deloc omogen; stiintele sunt directionate variat. Stiinta este prin excelenta modalitatea prin care omul se raportează teoretic la lumea reala.

Hipodinamia si sanatatea omuluiCitat “ O minte sănatoasă într-un corp sănătos”Întotdeauna mulţi dintre noi(oamenii) nu atrag atenţia asupra multor lucruri atît de mici,elimentare,dar cu un rol foarte important în viaţa cotidiană,drept exemplu putem lua modul de a ne organiza timpul,de a ne alimenta ,de a ne informa...Odată cu apariţia pe lumea indivizolor,începe o continuă adaptare şi acomodare la modul de viaţă,însă nu întotdeauna se implimentează unele concepte ce pot fi urmate şi dezvoltate,căci dacă din copilarie,copiii ar fi învaţat cum sa se alimenteze,sa-şi păstreze igiena,sa facă gimnastică;atunci totul ar fi mult mai simplu-odata cu înaintarea în vîrstă.Sănătatea omului se formează sub influenţa factorilor in¬terdependenţi naturali şi social-economici. Acestea sînt aerul, apa, solul, factorii climaterici, precum şi condiţiile de muncăalimentare, de trai etc.Influenţa factorilor naturali şi social este interconexată, adi¬că dezvoltarea industriei, transportului, dezvoltarea oraşelor exercită influenţă asupra componenţei naturale a apei, aerului, solului, iar factorii naturali se răsfrîng asupra caracterului ali¬mentării şi condiţiilor de viaţă ale populaţiei, asupra dezvol¬taţii industriei, alegerii locului de trai etc.Factorul esenţial ce determină sănătatea omului constituie modul lui de viaţă, în această noţiune întră regimul corect de muncă şi odihnă, alimentarea raţională, menţinerea la un nivel cuvenit a activităţii fizice, călirea, respectarea regulilor de igi¬enă individuală, renunţarea la deprinderile cotidiene dăunătoa¬re, priceperea de a menţine echilibrul ncuro-emoţional îţi situa¬ţiile conflictuale — conform aprecierii O.M.S., sănătatea este starea depşlinei bunăstări fizice, spirituale şi sociale, dar nu nu¬mai i lipsa bolilor sau a defectelor fizice.Modul de viaţă influenţează substanţial asupra multor pro¬cese sociale şi a caracteristicilor societăţii. Una din cele mai importante este interdependenţa modului de viaţă şi sănătăţii populaţiei. Formarea modului sănătos de viaţă nu se limitează doar la propagandă sau la anumite forme de activitate medico-socialiâ. Modul sănătos de viaţă este determinat de toate aspectele şi manifestările societăţii. Pentru consolidarea modului sănătos de viaţă este necesară concentrarea eforturilor asupra depăşirii factorilor de risc ai diferitelor boli, luptei cu alcoolismul, fu¬matul, hipodinamia. alimentarea neraţională, relaţiile conflictuale.

30

Modul sănătos de viaţă este temelia profilaxiei bolilor. Trebuie să subliniem că el realizează cel mai preţios mod de profilaxie — profilaxia iniţială a bolilor ce preîntîmpină apari¬ţia lor, extinde diapazonul posibilităţilor de adaptare a omului. Copilul sănătos poate fi educat mai uşor. Este un fapt ge¬neral cunoscut. Lui i se formează mai repede toate priceperile şi deprinderile necesare, el se adaptează mai uşor la schimbufl condiţiilor şi percepe toate cerinţele care îi sînlt înaintate. Sănă¬tatea este cea mai imiportantă premisă a formării corecte a ca-racterului'i, iniţiativei, a voinţei puternice, capacităţilor şi apti¬tudinilor naturale.Igiena si igiena personala Igiena este foarte importanta in viatza fiecarei persoane,insa cu toate acestea,fiecare are viziune diferita privitor la ea.Multi dintre noi au ajuns sa confunde termenii de „igiena” in general, cu cel de „igiena intima”."Igiena" este stiinta care se ocupa cu promovarea si mentinerea sanatatii individului si comunitatii.Cu toate ca in general termenul "igiena" este inteles ca simpla "spalare" sau, ceva mai complex, "prevenirea imbolnavirii prin spalare", "igiena" reprezinta de fapt o serie intreaga de conditii si practici care au ca scop sa mentina sanatatea si viata sanatoasa. Este adevarat ca majoritatea acestor reguli se refera la simpla spalare, dar "igiena" nu inseamna numai aceasta practica. Ceea ce urmeaza este putin cam "arid" dar crede-ma, merita sa le citesti, pentru a-ti face (cat de cat) o idee despre complexitatea acestei notiuni. "Igiena" are multe aspecte care incep cu igiena personala (deprinderi de viata sanatoasa, curatenia corpului si a hainelor, alimentatie sanatoasa, un regim echilibrat de odihna si miscare), continua cu igiena gospodariei (pregatirea in conditii igienice a alimentelor, curatenia, iluminarea si aerisirea casei), terminand cu igiena muncii (masuri care au ca scop eliminarea riscurilor aparitiei bolilor profesionale si a accidentelor), sanatate publica (supravegherea alimentarii cu apa si alimente, prevenirea raspandirii bolilor infectioase, eliminarea gunoaielor menajere si a apelor reziduale, controloul poluarii aerului si a apei) si igiena mentala - recunoasterea factorilor psicologici si emotionali care contribuie la o viata sanatoasa.Si acum, cateva practici de igiena personala, mare parte din ceea ce ne spunea mama:• spalarea frecventa a corpului, a mainilor in special, iar dupa folosirea toaletei - obligatoriu, intotdeuna • spalarea frecventa a mainilor si picioarelor• spalarea urechilor, atat la exterior cat si la intrarea in canalulauditiv• folosirea lenjeriei curate si schimbarea ei (cat mai) frecventa • pastrarea curateniei hainelor • evitarea contactului cu fluide ale corpului (fecale, urina, voma) • evitarea mancatului cu mainile murdare • acoperirea gurii cu o batista in momentul tusei sau stranutului (nu cu mana ... gandeste-te cum ar fi sa stanute cineva in mana si apoi sa ti-o intinda pentru a-ti strange mana in semn de salut ...) • evitarea bagatului degetelor in nas • evitarea atingerii fetei cu mainile murdare

31

• evitarea lingerii degetelor pentru numararea banilor sau rasfoire • evitarea "rontzairii" unghiilor

Conditia fizica a omuluiDupa cum s-a mai aratat, premisele biologice ale coordonarii, care constituie “nucleul” indeminarii, sunt prezente inca de la virsta scolara mica. S-a demonstrat experimental ca exercitiile care urmaresc dezvoltarea coordonarii miscarilor, chiar in cazul unor eforturi de volum relativ redus, au, la aceasta virsta, un efect pozitiv considerabil.

In perioada scolara, indeminarea se educa in primul rind pe calea asigurarii unui fond – mai mare decit in toate perioadele urmatoare – de noi forme de coordonare a miscarilor. Acest lucru este prevazut de continutul programelor scolare de educatie fizica si de programele sectiilor sportive pentru copii. Spre a stimula in permanenta dezvoltarea calitatilor de coordonare a elevilor, li se preda o mare cantitate de actiuni motrice variate, printre care din gimnastica de baza si sportiva, acrobatica, atletism, jocuri elementare de miscare si sportive, patinaj artistic, schi alpin etc. Pentru educarea indeminarii ca aptitudine de transformare a miscarilor potrivit cu imprejurarile schimbatoare, se utilizeaza tot mai larg jocurile, care se caracterizeaza prin varietatea actiunilor motrice si dinamismul situatiilor, alergarea de cros si alte exercitii pe teren variat, legate de depasirea obstacolelor si de orientare. La anumite intervale de timp, pentru o mai deplina si mai activa manifestare a indeminarii copiilor, este bine sa se innoiasca si sa se schimbe atit exercitiile cit si conditiile de executare, in sensul alegerii unor conditii noi, mai dificile.

Pentru a perfectiona coordonarea miscarilor, precizia si economicitatea lor, se includ in lectii sarcini si teme din ce in ce mai complicate, care impun respectarea riguroasa a parametrilor spatiali si temporali stabiliti ai miscarilor, precum si exercitii de relaxare si de echilibru.

La perfectionarea preciziei de orientare in spatiu, elevii sunt adesea mai receptivi decit adultii la abordari si procedee metodice de tipul “sarcini apropiate” (de exemplu, executarea elanului pentru saritura in lungime cu pasi obisnuiti, cu pasi ceva mai lungi si mai scurti), “sarcini contraste” (de exemplu, aruncarea mingii la tinta de la distante mult diferite, sa zicem de la 5 la 10 m) si excluderea temporara a controlului vizual (conducerea mingii cu ochii legati etc.)

La virsta scolara, si capacitatea de a mentine echilibrul corpului in regim static si dinamic se preteaza relativ usor la o dezvoltare orientata (unii dintre indicatorii acestei capacitati ating in jurul virstei de 12-13 ani un nivel apropiat de cel al indicatorilor adulti). In educatia fizica a elevilor se utilizeaza numeroase exercitii de echilibru: exercitii pe banca de gimnastica si pe birna, mers pe o birna ce se clatina, deplasarea pe fringhia suspendata la ambele capete, jocuri de miscare cu elemente care necesita mentinerea echilibrului in conditii complicate de sprijin.

32

Functiile analizorului vestibular, de care depinde capacitatea de a mentine echilibrul, se perfectioneaza si cu ajutorul unor exercitii ca cele ce urmeaza: intoarceri, inclinari, miscari de rotare rapida a capului in diferite planuri, alergare cu opriri intempestive si intoarceri, alergare intr-o parte si cu spatele inainte, sarituri cu intoarceri, exercitii acrobatice, exercitii la bara fixa si alte aparate de gimnastica..., precum si mers pe patine, pe schiuri, pe bicicleta. Ca procedee metodice se utilizeaza, in special, exercitii de echilibru fara control vizual, executate pe fond de oboseala si excitare prealabila a analizorului vestibular (de exemplu, pe birna dupa numeroase rotari). Dintre procedeele larg raspindite de complicare a cerintelor fac parte: micsorarea suprafetei de sprijin, marirea inaltimii si mobilitatii sprijinului, introducerea sariturilor, intoarcerilor si a altor miscari suplimentare, eliminarea miscarilor de brate care se folosesc pentru a inlesni executarea exercitiului, cresterea tempoului de executare.

Nutritie corporala1. Ce intelegem noi prin nutritie ?2. De ce avem nevoie de nutritie corecta si de nutritionist in procesul de slabire, mentinere ?3. Consiliere nutritie si programe personalizate.

1.Nutritia inseamna alimentatia corecta a omului sanatos aflat in diferite perioade fiziologice si cu diferite tipuri de activitate in scopul pastrarii starii de sanatate.Cu ajutorul biologului-nutritionist din cadrul centrului nostru reusiti sa restabiliti echilibrul nutritiv al organismului dvs. in scop profilactic sau curativ.Cand vorbim de nutritie vorbim de echilibru, vorbim de acceptarea si dorinta de a avea un stil de viata sanatos, vorbim de alimente, nu de medicamente, vorbim de nutritie interna, celulara si externa.

Nutritia interna, celularaPentru a vorbi de nutritie celulara trebuie sa intelegem doua aspecte importante:Nutritia, si nu vorbim de disciplina vorbim de proces, se refera de fapt la ceea ce primesc celulele noastre, iar celulele sunt cele mai mici camarute care formeaza un intreg, adica organismul nostru.Optimizarea nutritiei celulare determina sustinerea proceselor naturale de autoreglare si regenerare a organismului.

Toate bolile incep la nivel celular si toate schimburile au loc la nivel celular.Celulele corpului tau se reinnoiesc de nenumarate ori,daca le oferim combustibilul corespunzator.In interiorul organismului alimentele parcurg mai multe stadii: masticatie, digestie, absorbtie, circulatie, asimilare si eliminare, prin care sufera procese de transformare in substante simple pe care le furnizeaza celulelor. Astfel ca noi suntem atat de sanatosi pe cat sunt celulele noastre.

Binecunoscuta expresie SUNTEM CEEA CE MANCAM, analizata conform conceptului de nutritie celulara ne face sa vedem diferenta intre alimentele introduse in gura si ceea ce asimileaza celulele noastre.

33

Daca veti avea ocazia sa vedeti la microscop diferenta dintre o celula bolnava si una sanatoasa vet intelege de ce e vital sa oferim celulelor o NUTRITIE ECHILIBRATA.

Oare ne putem trata prin nutritie celulara corecta? Raspunsul este Da!Iata diferenta :Cand luam medicamente nu facem decat sa ameloram simptomele pentru o anumita perioada,durerea va reveni,pentru ca dezechilibrul continua si ca urmare vor fi afectate tot mai multe celule determinand astfel bolile de nutritie(diabet,obezitate,etc) si chiar cancerul.Cand furnizam organismului elementele nutritive vitale intr-un echilibru stabilit stiintific,sustinem,prevenim si tratam celulele noastre.

Concluzia: Nu va lasati pacaliti de starea de bine de moment, nu lasati ca ameliorarea sa ia loc vindecarii. Preveniti boala, constientizati importanta unui stil de viata sanatos, nu va mai lasati otraviti picatura cu picatura.Mancati sanatos, faceti miscare, tratati-va la timp, relaxati-va fizic si psihic, cresteti-va copii sanatos, informati-va si informati-i ce inseamna sanatos!

Nutritia externaObiceiurile alimentare, factorii de mediu (agenti de poluare, fumat, alcool, medicamente, soare, vant) se reflecta asupra pielii, parului si unghiilor.

Pentru o ingrijire externa corecta centrul nostru va ofera: consiliere nutritie analiza microscopica a pielii si a scalpului identificarea problemelor estetice ale pielii si parului sisteme de ingrijire a tenului creme cu factor de protectie creme anticelulitice profesionale analiza pielii,identificarea tipului de celulita si a complicatiilor tratamente corporale si faciale stabilirea tratamentelor adecvate

2.Nutritia corecta are la baza reguli de alimentatie corecta,care au devenit principii stiintifice de nutritie folosite de medicina ca mijloace terapeutice eficiente pentru pastrarea starii de sanatate

34

De aceea in procesul de slabire,de luare in greutate,de mentinere este necesara consilierea unui nutritionist pentru a preveni instalarea dezechilibrelor determinate de o nutritie neadecvata si care sa determine diverse boli cu precadere de nutritie.

Este important sa se inteleaga diferenta intre medic nutritionist si nutritionist. Nutritionistul face profilaxie, chiar dietoterapie in functie de pregatirea pe care o are, iar medicul trateaza boala aparuta ca urmare a faptului ca nu s-a facut profilaxie.Sfatul nostru: aveti grija ce semanati daca vreti sa culegeti roade!

3. Consilierea nutritie si programele personalizate

Consilierea nutritie se realizeaza in mai multe etape in functie de problemele pacientului si rezultatele vizate,mergand pana la analiza fina a compatibilitatii aliment-organism.

Prima etapa(30-60 min) consta in : evaluarea completa a statusului nutritional si metabolic evaluarea starii de sanatate stabilirea greutaii ideale si a obiectivului pe care si-l propune pacientul stabilirea unui program corect pentru scaderea,cresterea sau mentinerea greutatiiIn urma acestei consilieri va fi inceput programul personalizat care pote fi continuat pe cont propriu sau consiliat in continuare,adaptat,monitorizat,verificat si schimbat prin consilieri ulterioare.

A doua etapa presupune: analiza reactiei organismului fata de programul urmat analiza compozitiei corporale modificarea programului in functie de parametrii noi

Clasa a XI – aCultura fizica si longetivitatea omului

35

Lumea senzaţiilor noastre este atît de deosebită şi variată, încît ea poate să ne aducă atît fericire şi bucurie, cît şi linişte interioară, armonie sufletească. Pentru ca din plin să simţim, să înţelegem această lume noi trebuie să putem a ne relaxa, lăsînd gîndurile banale şi emoţiile negative acumulate timp de o zi, concentrîndu-ne la senzaţiile interne. Trebuie să dezvoltăm în noi modalitatea de-a uita uneori lumea de afară şi de-a ne cufunda în lumea senzaţiilor. De aceea masajul este necesar fiecărui om, deoarece ne protejează de stresurile lumii şi ne oferă încredere în sine. 

Factorul de bază a sistemului de masaj este factorul relaxării sau destinderei. În timpul relaxării are loc o frînare a procesului electrofiziologic în sistemul nervos, datorită căruia se capătă o stare asemănătoare cu un somn sănătos sau meditaţie. Dar ele, după cum se cunoaşte, influenţiază binevol asupra sănătăţii fizice şi psihice a omului, dat fiindcă în aceste momente are loc vindecarea şi regenerarea ţesuturilot, organilor şi a întregului organism. Relaxarea adîncă se realizează numai în cazul efectuării masajului profesional. Acestea masajuri profesionale se efectuiază numai de specialiştii centrului OLSI, folosind străvechile, controlate de milenii, metodele holistice naturale. Ei utilizează substanţe naturale – uleiurile calitative Babor pentru masaj ce conţin componente eteric naturale şi din plante care sunt preparate pe baza recetelor Ayurveda şi aromaterapiei.  

MASAJUL GENERAL(CLASSIC)Masajul classic – cultura antică medicală şi igiena sănătăţii are o istorie de mii de

ani. Acest tip de masaj este răspîndit în toată lumea. Aceasta metodă naturală şi curativă astăzi este foarte actuală. El are menirea de a normaliza şi de a regla starea generală a organismului. Masajul reprezintă procedura de curateţe şi relaxare , care contribuie la scăderea greutăţii corpului, sporeşte sistemul imunitar, reglează procesul digestiv.Efectele masajului:

Restabileşte starea generală a organismului;

Profilaxia bolilor;

Normalizează somnul;

Stimulează funcţionarea organilor interni;

Sporeşte fluxul arterial şi refluxul sîngelui venos şi limfatic;

Înceteneşte procesul de îmbătrinire a pielii şi a întregului organism;

Sporeşte tonusul muscular şi a organismului în general;

Îmbunătăţeşte dispoziţia.

MASAJUL DE ÎNTREŢINEREAcest tip de masaj se băzează pe segmentarea structurii corpului şi utilizează metode clasice de masaj, la fel metode speciale şi segmentare . Acest masaj se utilizează atît în scopuri curative cît şi în scopuri de profilaxie. Metodă segmentară dă posibilitatea de a evita masajul nedorit după contraindicaţiile pe porţiunele mari a corpului, permiţind să se efectueze curativitatea pe porţiunele mici a corpului.

36

MASAJUL SPORTIVMasajul sportic acţionează asupra stratului adînc a ţesutului muscular. Acest tip de masaj mai mult se efectuiază la sportivi, pentru a spori capacitatea de muncă fizică, pentru profilaxie şi restabilirea după traumă, bolile legate de mişcare. Masajul este preventiv şi restabilit.Masajul preventiv are loc înainte de antrenamente, competiţii. El are ca scop de a pregăti muşchii, pentru prevenirea traumelor, pentru refacere rapidă.Masajul restabilirii are loc după eforturi mari, chiar şi psihologice. Se aplică pentru scoaterea simţului de oboseală şi restabilirea stării generale a organismului sportivului.

 

MASAJ LA BEBELUŞIMasajul la bebeluşi – este o modalitate de preîntimpinare şi profilaxie a multor boli care pot afecta bebeluşul D-stră. Se utitlizează ca o modalitate efectivă în cazul dezechilibrării ţinutei copilului şi ca o procedură de fortificare generală. Se dezvoltă elasticitatea, se întăreşte musculatura, calmează sistemul nervos. Orice acţiune asupra pielii şi muşchiului bebeluşului va aduce la rezultatele pozitive chiar după prima procedură.

 

MASAJUL ANTICELULITICCelulită – este, în primul rînd, problema modului de viaţă. Masajul anticelulitic orientează la emitare lui, aşa cum reprezintă zgura organismului, aflat în sîngele venos şi limfă. Ţesutul celulitic se elimină cu mare greutate prin diete şi exerciţii fizice, asa cum în timpul unor diete el se micşorează de 6 ori mai greu faţă de ţesutul sebum sănătos. De aceea una din cele mai bune modalităţi de elimenare a celulitei – reprezintă masajul celulitic. Scopul acestui tip de masaj este efectul mîinilor în zonele “problematice”, aceasta impune celulelor să lucreze activ, activînd toate procesele digestive ale celulelor interne. Asfel de acţiuni sporesc absorbţia carcasului fibros al celulelor şi elimenă din ele zgururi, lichiduri din ţesuturi, sporeşte energia limfatică şi sîngelui venos. Masajul anticelulitic se efectuiază cu gelul anticelulitic de la Babor stop3 cellulite, care acţionează foarte repede pe ţesutul celulitic şi la depunerele de grăsimi., activînd şi normalizînd procesul digestiv, îmbunătăţeşte hidratarea pielii şi o face mai elastică, ca rezultat reducerea celulitei. Prin masajul anticelulitic se înţelege nu numai înlăturarea celulitei, dar şi reducerea greutăţii, corecţia formelor corpului, scăderi în kg şi îmbunătăţeşte elasticitatea pielii. Cu masajul anticelulitic se combină foarte bine împăchetările cosmetice.

 

MASAJUL LA PATRU MÎINICu ajutorul acestui masaj uitaţi de tot stresul şi oboseala lumii, are loc eliminarea lichidului, scoaterea bolilor musculare, se restabileşte elasticitatea ţesuturilor. Datorită acestei tehnici masajul atinge o relaxare adîncă. Masajul par – reprezită un rezultat maximal. Lucrul calificat a specialiştelor redă o aluzie că patru mîini aparţin la un singur om, iar punctele energice şi mişcările de netezire redau corpului D-stră senzaţii

37

miraculoase. Acest tip de masaj se recomandă sa-l utilizaţi în cazul stresului, restabilirii dupa diferite boli, operaţii chirurgicale plastice, lupta cu scimbările ce ţin de vîrstă.

 

MASAJUL CU PUNGI DE PLANTEReprezinta metodele tradiţionale a fitoterapiei şi detoxicare. Metodele tehnice de masaj se duc departe în trecut. În India şi Tailanda cu mulţi ani în urmă au început să combine fitoterapia şi metodele manuale pentru menţinerea sănătăţii şi regenerarea organismului. Este o procedură cu efect curativ, reprezintă o cataplasmă din plante aromatice, colectate în punguliţe, îmbibate cu uleiuri de masaj fierbinţi de o calitate înaltă de la Babor, preparate pe receta Ayurveda şi aromaterapia. În baza la acest masaj, cosmetica hidratantă şi curativă ajunge pîna la celulele pielii – cel mai mare organ al corpului nostru. Masajul cu pungi de plante reglează procesul degestiv , microcirculaţia, sporeşte tonusul muscular şi completează organismul cu macro şi microelemente. Masajul cu plante va restabili tonusul vieţii, puterile organismului, sporeşte imunitatea.

O acţiune moale şi caldă a masajului vă relaxează neobişnuit, armonizînd starea spirituală, restabileşte după stres, şi vă permite să uitaţi de tot ce se petrece în jur şi sa va cufundaţi într-o lume plină cu armonie şi caldură sufletească. Masajul cu punguliţe de plante majorează amplitudinia de mişcare a articulaţiei, scoate durerile şi încordările musculare, energizează muşchii. Datorită plantelor medicinale şi hidratării cu aburi fierbinţi şi masajului se prelungesc legăturile, să preîntimpină apariţia diferitor hematome, se sporeşte circulaţia sîngelui.

Rezultatul - o odihnă completă cu o încălzire uşoară şi relaxare a tuturor muşchilor corpului, noi senzaţii, o dispoziţie superbă şi un efect cosmetic, regenerare. D-stră primiţi un masaj exotic şi în acelaş timp un curs de aromaterapie care presupune pătrundere aromelor plantelor în sistemul respirător, curăţind plăminii şi acţionînd asupra organismului în întregime. Un efect deosebit la plămîni – mai ales pentru acelea personae care locuiesc în oraşe mari sau sînt fumători. Masajul de plante permite funcţionarea a tuturor organilor şi a sistemului organismului, deoarece el include în sine nu numai acţiuni fizice, dar şi acţiuni aromatice.

 

MASAJUL CU BASTOANE DE BAMBUCCînd în occident se laudă calitatea individuală a omului – atunci îl compară cu un baston de bambuc – esenţa întruchipării perfecte. Bambuc - simbolul graţiei, longetivităţii şi a pasiunei, cunoscută nu doar ca materie de construcţie sau unealtă de decor. De mulţi ani populaţia Japoniei, Chinei şi Creolei cunoşteau acestea bastonaşe netede, moi şi mereu verzi ca şi un instrument de masaje – o metodă de restabilire a sănătăţii şi sporirii tonusului. Tehnica masajului cu beţişoare de bumbuc - reprezintă o parte a complexului SPA-terapie din unele practici ale masajului occidental unical, îndreptate spre restabilirea sănătăţii fizice, emoţională şi spirituală. Baza procedurii constitue masajul practicat de acuma 5000 de ani.Scopul lui:Aceasta armonizarea,tonizare, relaxarea a procedurilor gingaşe şi subţiri, care are loc în organizmul omenesc, influenţează asupra sistemei sangvine şi limfatice, înlătură bolile şi restabileşte funcţia coloanei vertebrale şi extremităţilor;Stimuleaza punctele biologice active;Masajul de drenaj limfatic, care constă în efectuarea metodelor: stoarcerea, frămîntare, vibrarea.

38

MASAJ CU NISIPAcest tip de masaj este efectuată prin punguliţe umplute cu nisip cald care sunt acţiuni alternative, încălzesc corpul şi acţionează asupra punctelor încordate a muşchilor şi restabileşte organismul din starea intensă. Punguliţile fierbinţi – un instrument ideal cu funcţia de apasare, presare, şi mişcări vibraţionale. Înainte de masaj, punguliţile se încălzesc. Acest tip de masaj poate fi folosit ca curativitatea-profilaxie la ostehondroz, greutate fizică, dureri în muşchi şi articulaţii. În efectuarea acupresurii are loc reglarea activităţii organilor interne, are loc luptă cu stagnarea în intestin, elimină urmele după bronhită şi pneumanie. Masajul acesta influenţiază benevol la starea pielii, are efecte anticelulitice, corectează fonul psihologic şi emoţional, înlătură stresul şi acordă relaxare adîncă

MASAJUL AYURVEDA Metoda masajului actual se bazează pe principile filosofiei Indiei. Scopul procedurii: armonizarea corpului şi sufletului, reducerea oboselii cronice, îmbunătăţirea starii generale. Ayurveda - o tehnică curativă străveche. Masajul constă din mişcările moi şi catifelate. Pe baza mişcărilor puţin dureroase la articulaţie acest tip de masaj duce la relaxare şi uşurare clientului, aşa cum el scoate tensiunea din muşchi, articulaţie şi încheeturi.Masajul ayurveda este cel mai efectiv la scoaterea tensiunii din corp, şi se efectuiază cel mai adînc faţă de alte masaje. Manipulările unicale de relaxare au fost observate de vindecătorii străvechi, şi anume de la ei s-a născut asana în hatha yoga. După masaj se restabilesc mişcările în articulaţie şi coloana vertebrală. Acest tip de masaj este actual pentru sportivi, însărcinate şi mămici care alapteză cu pieptul.

 

MASAJ ENERGETICAcest tip de masaj se bazează pe teoria balansului raportat Ying-Yang şi pe studiile despre canalurile energetice(meridiane), pe care circulă energia veţii Ci. Dacă careva organ sau sistemul organismului nu este în regulă, rezultă dezechilibrarea raportului Ying-Yang sau încetinirea ciclului de trecere energetic Ci. Datorită acestui masaj sporeşte lupta organismului cu bolile, se normalizează funcţiile fiziologice. Masajul la fel jocă un rol în profilaxia bolilor. El este recomandat la multe tipuri de boli cum ar fi: ostehondroză la vertebra gîtului, dureri în stomac, insomnia, ghipertonie, dureri de cap, oboseală hronica a musculaturii, dezarticulaţie ş.a. Masajul Chinezesc – este unul din cele mai străvechi metode de curateţe. Provine din occident, pe teritoriul Chinei, Coreii, Japoniei şi Mongolie. Vindicătorii străvechi au observat pe corpul omenesc existenţa unor puncte deosebite, legate cu sistemul intern şi organic. Acţionarea asupra acestor puncte permite nu numai restabilirea stării generale a bolnavului, dar şi restabilirea funcţilor interne a organismului. Prin presarea punctelor acupresurii are loc eliminarea endorphinelor şi în rezultat dispar nu numai durerile, dar şi sporeşte fluxul sîngelui în direcţia necesară a corpului. Organele şi ţesuturile mai bine se îmbogăţesc cu oxigen, mai repede are loc procesul digestiv. Pe lînga toate acestea are loc relaxarea musculaturii tensionate, mai repede se elimină toxinele din organism .

39

 

REIKI MASAJPosibilităţile Reiki (rei-mişcare, ki-energie) sunt deosebite, neînchipuite. În baza lui omul se relaxează şi se odihneşte, se stimulează circulaţia substanţelor digestive în organizm şi ajută la elimenarea toxinelor. Reiki joacă un rol important în procesul de curăţare şi curativitatea corpului omenesc, sufletului.Anume acest tip de masaj activează resursele interne ale organizmului, stimulează procesele interne de prelucrare a hranei şi reglează procesul digestiv. Datorită mai multor proceduri se regenerează organismul. În dependenţă de adîncimea şi viteza de primire el tonifică, calmează şi redă o uşurare şi săltăreţe, scoate tensiunea şi blocajurile energetice ale muşchilor şi organelor interne. MASAJ CI-GUN

Ci din traducerea limbii Chinezeşti semnifică-energie, gun-conducere, ambele semnifică măestria conducerei energiei (energie şi posibilitate, energie şi timp). Masajul Ci-gun este ideal pentru restabilirea balansului în organism – tip străvechi de masaj!

- foarte efectiv pentru celulită;- contribue la sporirea funcţionării sistemului venos, se recomandă pentru delatări varicose;- încetineşte boşoroghiala şi măreşte durata vieţii. 

MASAJ CU SUNETE

Masajul pe baza la bolurile din Tibet este cunoscut timp de 2,5 mii ani. „Bolurile cîntătoare” este o procedură de meditare foarte străveche, care a devenit foarte renumită în ziua de azi.Aliajul unical de metale, din care se prepară bolurile cîntătoare, permite de-a primi sunete, care nu se aseamănă nici cu un instrument muzical. Reprezintă nu au o sonerie curată – este o mare cantitate de corverturi, care au acelaş sunet. Masajul are loc în haine – pe corpul dumnevoastră se pun cănile, cu o atingere uşoara masajistul aduce cănile asupra vibraţiei şi corpul D-stră se cufundă în sunete, fiecare celula începe să vibreze în ritm. Sunetul vă înfăşoară, începeţi să ascultaţi şi să îl auziţi în interiorul D-stră. Sub aceasta influenţă corpul D-stră începe a primi o relaxare maximă. Bolurile o să ajute la diferenţierea disonansă şi orientează organismul într-o direcţie. Senzaţia de relaxare şi armonie nu vă lasă. Toate limitele şi blocajele, care le-aţi creat în interiorul D-stră, se distrug. Încet vă lasă toate grijile şi D-stră vă lăsaţi duşi de valurile dulci a veţii. Chiar aflîndu-vă în stresul cel mai mare, peste cîteva minute o să simţiţi o relaxare deplină, linişte şi plăcere.

 

STRETCHING

Stretchingul sau elasticitatea - este un complex de exerciţii şi poziţii de întindere a anumitor muşchi, legături şi ligamente ale corpului şi încheieturilor. Elasticitatea redă în organism multe efecte pozitive, îmbunătăţind starea fizică şi spirituală, aspectul fizic şi sănătatea în general. Elasticitatea duce la temperaturi înalte a corpului şi muşchilor, activează funcţionarea inimii sistemului respirator, activează procesul digestiv şi elasticitatea muşchilor.

40

Educatia fizica in familieSe alege un sport care-i educa respiratia. Daca scolarul are dificultati respiratorii, parintii se vor consulta cu medicul si cu profesorul de educatie fizica.

In ceea ce priveste baile  de aer, se stie ca pielea este si un organ de respiratie.  Prin miile de pori ea absoarbe aerul si elimina otravuri. Pentru ca pielea sa respire, un copil nu trebuie infofolit. Baia de aer este tot asa de binefacatoare, ca si baia de soare sau baia in apa. Vara, trebuie imbracat cat mai sumar; pielea va fi lasata cat mai mult posibil in contact cu aerul.

Purtarea de pantaloni lungi de baieti si mai ales de fete este o greseala. In timpul iernii se va purta imbracaminte larga, care lasa sa circule aerul.

Atentie mare la nevoia copilului de a dormi. Activitatea scolara nu trebuie sa se faca pe seama timpului de stat in pat. Orele de somn trebuie respectate cu strictete. Nu este permis ca un copil sa se culce tarziu din cauza lectiilor, televizorului sau unor seri incarcate ale familiei. Pana la 10 ani copilul are nevoie de cel putin 10 ore de somn de noapte. Nu se va incalca aceasta recomandatie!

Nevoia de miscareOrganismul copilului are nevoie de miscare. Sportul are o influenta favorabila asupra oxigenarii globulelor rosii, circulatiei sangelui si digestiei. Un copil sportiv creste mai bine, el are pofta de mancare, asimileaza mai bine alimentele.

Un copil sportiv este mai echilibrat fizic (muschi puternici, articulatii suple, spate drept, abdomen plat, talie mai subtire, miscari mai gratioase, reflexe mai bune si psihic (nervi stapaniti, echilibrati, competitivi).

Se alege sportul care convine copilului. Cat mai multa miscare afara din casa! Copiii au nevoie de activitate fizica: sa participe la "treburile" gospodariei, sa alerge, sa sara, sa se catere. Nu trebuie sa traiasca inchisi in casa.

Cum isi termina temele, vor fi "scosi" afara sa se joace intr-o curte si chiar pe o strada sau pe alee, chiar daca acestea ar contraria dorinta legitima de ordine si curatenie a unor locatari. Din nenorocire in orasele mari spatiile de joc sunt tot mai limitate, iar strada reprezinta un loc unde pot surveni multe accidente.

SportulToti parintii stiu astazi ca sportul este bun pentru sanatate si mai ales ca este indispensabil dezvoltarii armonioase a copilului.

Un copil sportiv este mai sanatos.  Exercitiile fizice il fac sa transpire abundent, favorizand si accelerand eliminarea toxinelor care otravesc organismul. Nu avem intentia de a spune multe despre sport neavand nici spatiu si nici priceperea necesara.

Pediatrul de familie, medicul scolar, medicul sportiv si profesorul de educatie fizica sunt

41

cei care stabilesc daca un copil este apt pentru a practica un anumit sport; pentru cei la care se impun exercitii pentru recuperare a unor defecte neuromotorii, indicatiile se fac in colaborare cu neuropsihiatrul si medicul specialist de cultura fizica si medicala. De la 6 la 11 ani este varsta de inflorire a posibilitatilor fizice ale copilului.

Scopul exercitiilor fizice nu este de a-1 face sa dobandeasca forta, ci de a-i dezvolta "tonusul de sustinere", adica de a-i cali o musculatura capabila sa-i sustina scheletul si de a-i ajuta dezvoltarea armonioasa a scheletului.  

Sportul este cel mai bun mijloc de a lupta impotriva prejudiciilor vietii scolare, indeosebi contra deformarii coloanei vertebrale, care constituie o boala profesionala a scolarului.

Trebuie evitata specializarea timpurieNu se face un singur sport, deoarece se favorizeaza dezvoltarea unora din partile corpului in detrimentul altora.

Nu trebuie lasat orice copil sa se consacre competitiei. Un sport, oricat ar fi de binefacator, practicat pana la exces la aceasta varsta in plina crestere, este contrar dezvoltarii armonioase.

Numai in cazurile cu totul exceptionale, se admite pentru unele individualitati (cu vocatie si cu rezistenta deosebita fizica si psihica) antrenament intensiv de competitie.

In general, se interzic exercitiile de forta. Practicate prea regulat, ele dezvolta intens musculatura. Muschii supradezvoltati, in loc de a favoriza cresterea, o incetinesc: nu mai sunt extensibili pentru a insoti impulsul de lungire a oaselor, o franeaza si pot chiar s-o blocheze.

De aceea, trebuie proscrise halterele si tot ce risca sa faca sa lucreze muschii in forta sau numai anumite grupe de muschi. Apare riscul de a face din astfel de copii mici fiinte scunde, robuste, prea musculoase.

Copilul trebuie sa se odihneasca suficientActivitatile scolare sunt deja acaparante. Nu trebuie supraincarcat cu activitati extrascolare. Un singur sport, dar bine ales, este suficient.

Orele de sport nu trebuie sa antreneze o oboseala excesiva, din cauza unor orare prea incarcate sau eforturi mari. inainte de practicarea unui sport, trebuie consultat medicul.

Unele sporturi, excelente pentru copiii sanatosi, pot fi cu totul contraindicate in caz de afectiuni ale inimii, plamanilor, ficatului, rinichilor sau ale coloanei vertebrale

Cultura fizica si stresulDE ORIGINE ENGLEZA, cuvântul stres circumscrie o serie de substantive înrudite ca înteles, dar ce au totusi nuante usor diferite: presiune, apasare, efort, solicitare,

42

tensiune, constrângere, încordare nervoasa. În limba româna, termenul de stres a fost preluat initial cu ortografia din limba engleza (stress) pentru ca mai apoi ortografia sa fie adaptata, cu un singur "s"(stres) atunci când au aparut derivatele adjectivale (stresant), substantivale (stresor) si verbale (a stresa).

     În Anglia, în secolul al XVII-lea, stres însemna "stare de depresie în raport cu oprimarea sau duritatea, cu privatiunile, oboseala si, într-un sens mai general, adversitatea vietii".

     Mai târziu, în secolul al XIX-lea, apare notiunea conform careia conditiile de viata agresive (stres) pot antrena suferinte fizice sau mentale (strain).

     În anul 1872, Darwin publica "teoria evolutiei". În opinia sa, frica, o caracteristica permanenta a omului si a animalului, are rolul de a mobiliza organismul pentru a face fata pericolului. El numeste nu numai emotia, ci si actul emotional ce are loc în fata unei situatii de urgenta: "fuga sau lupta".

     O alta figura marcanta a acestui secol este William James care în anul 1884 pune întrebarea "Ce este emotia ?", iar în 1890 îsi publica "tratatul de psihologie" si anunta ca procesul psihic este secundar procesului fizic. William James acorda o mare importanta autoevaluarii perceptive, reluata în psihologia cognitiva.

     În anul 1914, Walter Bradford Cannon, unul dintre cei mai mari fiziologi din America de Nord, profesor la Harvard, în lucrarile sale fundamentale privind emotia, foloseste termenul de stres mai întâi în sens fiziologic. În anul 1928, el da acestui termen si un sens psihologic, atunci cînd mentioneaza rolul factorului emotional în evolutia bolilor. Imediat dupa aceasta, Cannon subliniaza legatura directa dintre reactia organica si reactia comportamentala de fuga sau de lupta în fata unui pericol neasteptat, completând astfel teoria lui Darwin.

     Paul-Marie Reilly, fiziolog francez, descrie în anul 1934 un sindrom general de reactie la orice agresiune, în raport cu activitatea sistemului nervos autonom, si anume sindromul de iritare.

     Cu toate acestea, cel care lanseaza în limbajul medical, înca din 1936, conceptul de stres este fiziologul canadian Hans Selye. Înca din vremea în care era student în medicina la Universitatea din Praga, Selye a fost intrigat de sindromul general al maladiei, sindrom descris de pacientii afectati de boli infectioase, prezentând toti aceleasi simptome, însa fara vreun simptom specific. Selye deduce din aceasta ca trebuie sa fie vorba de un raspuns nespecific al organismului la boala.

     Tot în anul 1936, descrie "sindromul general de adaprare" (SGA) ca fiind efortul facut de organism pentru a raspunde solicitarilor mediului si concluzioneaza ca raspunsul la diferiti agenti stresori este dominat de hiperactivitatea cortexului

43

suprarenal.

     Selye introduce conceptul de stres propriu-zis în anii 50, concept ce ocupa un loc important mai întâi în medicina, apoi în psihiatrie. În conceptia lui Selye, stresul nu este decât o reactie biologica si generala, adica "o stare care se traduce printr-un sindrom specific, corespunzator tuturor modificarilor nespecifice, induse astfel într-un sistem biologic".

     El defineste stresul la început ca fiind o agresiune, apoi ca o reactie a subiectului la o agresiune, ultima reprezentând un stresor.

     Conform conceptiei lui Selye, tensiunile care produc stresul fac parte din viata cotidiana. Stresul1 caracterizeaza o reactie psihologica complexa extrem de intensa si relativ durabila a individului confruntat cu noi si dificile situatii existentiale.

     Printr-o extensie nejustificata, în societatea contemporana oamenii se plâng frecvent de stres incluzând în aceasta categorie elemente relativ banale si stupide rezultate din convietuirea urbana a oamenilor (stresul calatoriei cu metroul, al zgomotului ambiental, mass-mediei). Conceptul de stres s-a demonetizat capatând formule atipice.

     Stresul reprezinta un aspect normal si necesar al vietii, aspect de care omul nu poate scapa. Stresul poate genera un disconfort temporar si de asemenea poate induce consecinte pe termen lung. În timp ce prea mult stres poate altera starea de sanatate a unui individ cât si bunastarea acestuia, totusi, un anumit volum de stres este necesar pentru supravietuire. Stresul se poate concretiza în diminuarea normalitatii functiilor sau chiar în aparitia bolilor, dar poate ajuta persoana aflata într-o stare de pericol si contribuie în accentuarea achizitiilor.

     Adaptarea constituie conditia fundamentala a supravietuirii fiintelor vii în natura si societate. Atât în cazul omului cât si al animalului reactiile adaptative sunt în covârsitoarea lor majoritate învatate, dobândite.

     Definirea stresului este îngreunata de faptul ca aceasta notiune cunoaste numeroase acceptiuni. J.B.Stora le-a mentionat2:

     " stresul, în sensul sau activ, este o forta care produce o tensiune: este vorba de un stimul extern, fie fizic (zgomot, caldura, frig), fie psihologic (necaz, tristete);

     " stresul este înteles ca rezultatul actiunii exercitate de un stresor, agent fizic si/sau psihologic si/sau social, asupra sanatatii unei persoane (consecintele biologice, mentale si psihice ale actiunii acestui agent asupra sanatatii persoanei);

     " stresul este concomitent agentul stresor si rezultatul acestei actiuni, în diversele sale dimensiuni particulare; aceasta semnificatie este retinuta în numeroase lucrari

44

aparute dupa Hans Selye;

     " stresul nu mai este luat în considerare ca reprezentând consecintele somatice, ci ca aparare a functionarii psihicului fata de stimularile senzoriale si motrice.

     Bazându-se pe diverse lucrari, Jonas si Crocq propun urmatoarea definitie: "Stresul este o reactie fiziologica si psihologica de alarma, de mobilizare si de aparare a organismului (sau, mai bine, a individului, a persoanei) fata de o agresiune, o amenintare sau chiar - s-ar putea spune - fata de o situatie traita neobisnuita".3

     O alta definitie a stresului este cea propusa de Ph.Jeammet si colaboratorii sai: "Notiunea de stres, în acceptia ei cea mai larga, cuprinde orice agresiune asupra organismului, de origine externa sau interna, care întrerupe echilibrul homeostatic. Aceasta actiune poate fi fizica, sub forma stimulilor nociceptivi (temperatura, zgomot) sau a agentilor traumatizanti, infectiosi sau toxici. Ea poate viza nivelurile cele mai înalte ale integrarii senzoriale si cognitive, perturbarea atingând în acest caz sistemul de relatie al subiectului cu mediul sau".4

     Termenul de stres are în general doua acceptiuni5:

     a) situatie, stimul, ce pune organismul într-o stare de tensiune;

     b) însasi starea de tensiune deosebita a organismului prin care acesta îsi mobilizeaza toate resursele sale de aparare pentru a face fata unei agresiuni fizice sau psihice.

     În cazul în care accentul este pus pe starea organismului, pe reactiile acestuia la agentii stresori, se au în vedere raspunsurile emotionale în exces. Aceste raspunsuri emotionale sunt exprimate vizibil în comportamentul individului, în limbaj, activitatea motorie, precum si în devierea diferitelor constante psihologice sau fiziologice.

     În faza de început a cercetarilor sale, H.Selye a fost tentat sa defineasca stresul ca fiind gradul de uzura si suferinta a organismului provocat de modul de functionare sau de leziuni. Preluând ideile lui Hipocrate care considera ca boala nu este numai suferinta, ci si uzura, vatamare, efortul pentru a reveni la starea normala, Selye descopera mecanismele de adaptare a organismului la actiunea agentilor stresori identificând astfel reactiile de aparare ale organismului, si anume sindromul general de adaptare.

     Sindromul general de adaptare (SGA) este caracterizat prin trei stadii6:

     1) Reactia de alarma ce reprezinta primul raspuns al organismului, mobilizarea generala a fortelor de aparare a organismului. Acest prim stadiu cuprinde doua faze: faza de soc (caracterizata prin hipotensiune, hipotermie, depresie nervoasa etc.), cu

45

vatamarea sistemica (generala) brusca, urmata apoi de o faza de contrasoc, în care apar fenomenele de aparare (hiperactivitatea cortico-suprarenalelor, involutia aparatului timico-limfatic etc.).

     2) Stadiul de rezistenta în care sunt activate mecanismele de autoreglare. Cuprinde ansamblul reactiilor sistemice provocate de o expunere prelungita la stimuli fata de care organismul a elaborat mijloace de aparare.

     3) Stadiul de epuizare este foarte asemanator reactiei de alarma, când datorita prelungirii actiunilor agentilor nocivi, adaptarea organismului cedeaza.

     Prin urmare stresul reprezinta starea de conjunctie rezultata din actiunea agentului stresor si capacitatea de adaptare a organismului. Cu cât o persoana se afla mai frecvent în starea de alarma sau de rezistenta, cu atât este mai mare riscul instalarii epuizarii cu toate consecintele sale negative.

     Daca accentul este pus pe situatie, pe factorii generatori ai stresului, de aceasta data se are în vedere caracterul lor neobisnuit, neasteptat, chiar agresiv care ameninta starea normala a organismului.

     În acceptiunea lui Piéron, stresul poate fi identificat cu agresiunea, cu actiunea violenta a agentilor stresori exercitata asupra organismului, iar particularitatile generale ale conditiei stresante sunt considerate a fi: bruschetea, intensitatea mare si caracterul amenintator al situatiei.7

     Omul se confrunta deseori si cu situatii adaptative inedite, intens solicitante si fata de care nu are totdeauna reactii adaptative eficiente, dinainte elaborate. Asemenea situatii sunt de natura sa perturbe prin ineditul si dramatismul lor schemele adaptative deja elaborate si existente si sa-l oblige pe individ la identificarea altora noi.

     Pentru unii cercetatori, stresul reprezinta un eveniment ce produce tensiune sau îngrijorare, iar altii privesc stresul ca o perceptie individuala a unui eveniment - modul în care un individ interpreteaza situatia. Majoritatea expertilor definesc stresul ca fiind raspunsul psihologic si fiziologic la anumiti stimuli perceputi de catre individ ca fiind amenintari. Astfel de stimuli sunt denumiti stresori sau agenti stresogeni.

     Oamenii percep situatiile în moduri foarte diferite. O persoana evita zborul cu avionul deoarece îl considera un factor de stres pe când o alta persoana cauta acest mod de calatorie tocmai pentru ca este încântat sa zboare. Perceptia persoanei asupra stimului sau evenimentului este însotita adesea de gânduri si sentimente ce au fost deja învatate, adesea în copilarie. De exemplu, o studenta respinsa la examenul de absolvire se poate simti chiar devastata, ravasita datorita asociatiei subconstiente cu experientele nefericite ale esecului de pe timpul când era copil. Un student cu experiente neplacute aproape inexistente în ceea ce priveste esecul la examene va

46

aborda caderea mai degraba ca o provocare decât ca un esec. Chiar daca agentul stresor este acelasi pentru ambii studenti totusi perceptiile lor si raspunsurile la stimul sunt total diferite.

     Sursele de stres

     Stresul poate fi generat de catre o diversitate de situatii sau evenimente, de la modificarea comportamentului, a obiceiurilor de somn sau de hranire pâna la decesul partenerului de casatorie, a parintilor sau a copiilor. Volumul de stres indus de acesti stresori depinde nu doar de perceptia individului, cât si de factori precum tipul de stresori si, intensitatea si durata acestora.

     J. Weitz considera ca o situatie poate deveni stresanta în urmatoarele conditii8:

     a) solicitarile sunt atât de numeroase încât împiedica prelucrarea adecvata a informatiei, supraîncarcarea traducându-se de cele mai multe ori prin degradarea performantelor;

     b) situatia este perceputa ca fiind potential periculoasa, motiv pentru care subiectul se simte amenintat;

     c) în cazul în care subiectul este izolat, acesta resimtind restrângerea libertatii;

     d) când subiectul este împiedicat sa-si desfatoare activitatea si are sentimentul de frustrare;

     e) când presiunea grupului se exercita de asa natura încât trezeste teama de esec, de dezaprobare.

     La toate acestea se pot adauga si situatiile caracterizate prin actiuni cronice ale agentilor fizici (temperaturi extreme, umiditate, zgomot) sau alte împrejurari care slabesc rezistenta organismului (boala, lipsa de somn).

     Agentii stresori sunt factori nocivi sau stimuli psihici cu semnificatie afectiva puternica. Multitudinea acestor factori provocatori de stres a impus clasificarea lor în functie de anumite criterii, astfel9:

     a) În functie de numarul agentilor stresori în actiune, acestia pot fi: stresori unici, precum un zgomot puternic cu tendinta de a se prelungi sau un zgomot puternic survenit brusc în plina noapte si stresori multiplii, de exemplu zgomotul asociat cu caldura si cu noxele.

47

     b) Dupa numarul persoanelor afectate, pot fi identificati:

     " stresori cu semnificatie strict individuala. Acestia sunt regasiti în insatisfactia prelungita a unor trebuinte fiziologice, cum ar fi: setea intensa si lipsa perspectivei de a o potoli, foame, somn.

     " stresori cu semnificatie colectiva, "de grup" familial sau profesional. Sunt evenimente precum: nereusita unui copil la examen, decesul parintilor, divortul, perspectiva somajului într-o organizatie etc. Acesti stresori forteaza într-o mare masura capacitatea de adaptare a persoanei.

     " stresori cu semnificatie generala care afecteaza orice individ. În aceasta categorie sunt incluse evenimentele subite dezastruoase specifice unor situatii de calamitate naturala, si anume: inundatie, cutremure, razboi, etc.. Ca exemplu ne putem referi la cutremurul din martie 1977, soldat cu foarte multe decese, raniri, distrugeri materiale. Astfel de evenimente întrerup viata unei persoane facând-o sa se simta neputincioasa, inutila. Deoarece cataclismele afecteaza populatii întregi în acelasi timp, astazi în lume tind sa se formeze adevarate retele de lucru ce îsi propun pregatirea populatiei în fata acestui gen de stres.

     c) Dupa natura lor, agentii stresori pot fi clasificati în:

     " stresori fizici. Stresorii ce induc oamenilor un disconfort fizic fortând organismele sa se adapteze. Zgomotele, vibratiile, radiatiile, efortul fizic prelungit, traumatismele, hemoragiile externe, arsurile, stimulii luminosi, boala, durerile de cap cronice, temperaturile extreme, cât si umiditatea, sunt doar câteva exemple. Acestia cât si alti stresori fizici pot deteriora performantele si productivitatea persoanei cât si sanatatea si bunastarea acesteia.

     " stresori chimici. Acestia sunt noxele chimice ce au actiune toxica asupra organismului si care pot induce si un stres psihic atunci când sunt percepute ca un pericol iminent pentru sanatatea persoanei.

     " stresori biologici. Din aceasta categorie fac parte virusii, bacteriile, parazitii prin care se instaleaza diferite boli, stresori ce sunt constientizati ca surse de pericol pentru functionarea organismului.

     " stresori psihologici. Sunt stimuli cu o semnificatie nociva, interpretati subiectiv de psihicul uman la nivelul operatiilor gândirii.

48

     d) În functie de conexiunea cu problemele vietii, putem vorbi de:

     " stresori periferici, ce sunt materializati în dificultati trecatoare, cum ar fi: vremea urâta, aglomeratia, blocajele rutiere, etc.

     " stresori centrali. Acestia sunt cei regasiti în problemele importante ce pot provoca perturbari în viata unei persoane.

     Mentionam si studiul de identificare si clasificare a agentilor stresori centrali, efectuat în 1968 de T.H.Holmes si R.H.Rahe, profesori la Universitatea din Washington. Cei doi pun în evidenta 43 de agenti stresori clasificati de subiectii investigati, cu ajutorul unei scale în care punctajul maxim îl constituie moartea partenerului de viata (sot, sotie) cotat cu 100 de puncte.

     Cercetarile desfasurate de-a lungul vremii au evidentiat existenta unei lungi liste a cauzelor generatoare de stres, care grupate dupa natura lor, apar sub forma conflictelor ce pot fi10:

     a) conflicte familiale:

     " conflictul copilului cu autoritatea parintilor, din care poate rezulta fie frustrarea ca urmare a excesului de autoritate exercitata de parinti, fie depresia ca urmare a dezinteresului parintilor fata de copil;

     " conflictul copilului cu ceilalti frati datorita concurentei afective existente între ei, a intereselor divergente etc.;

     " conflictul conjugal generat de exercitarea autoritatii unuia dintre soti, diverse probleme maritale, educatia si îngrijirea copiilor etc.;

     " conflictul paraconjugal cu socrii, parintii sau rudele apropiate;

     " pierderi sau prejudicii concretizate în boli ale membrilor familiei, decese, divorturi;

     b) conflicte profesionale ce sunt generate de activitatile profesionale excesive; lipsa relaxarii; odihna insuficienta; diferiti factori perturbatori ai activitatii, cum ar fi cei sonori sau termici; raporturile inadecvate cu superiorii, subalternii sau colegii; responsabilitati profesionale care depasesc posibilitatile; insuccese; nerespectarea termenelor limita;

     c) conflicte sociale rezultate din: probleme legate de locuinta, criza de timp, poluarea sonora, accidentele, somajul, unele programe TV si chiar terorismul, care poate produce stres psihic social;

     d) conflicte din sfera vietii intime: complexe de inferioritate, dificultati de integrare 49

socio-familiala, insatisfactia legata de unele trebuinte biologice, tristete datorita subsolicitarilor sau monotoniei din viata personala.

   

Clasificarea stresului

     Variatiile individuale explica de ce una si aceeasi persoana reactioneaza diferit de la un moment la altul, de ce amploarea, intensitatea, durata reactiilor psihofiziologice se modifica în timp ca rezultat al familiarizarii sau dimpotriva al sensibilizarii cu unii agenti stresori.

     Stresul este o stare a organismului care rezulta din interactiunea, confruntarea unica sau repetata a individului cu situatia.11 O situatie poate fi stresanta pentru majoritatea oamenilor, dar ea poate sa nu fie evaluata si traita în acelasi mod de o persoana sau alta.

     Eterogenitatea raspunsurilor individuale a dat nastere unui tablou diversificat al formelor de stres.

     Unii indivizi sunt capabili sa se adapteze mai eficient. Un stresor îi capaciteaza pe unii sa achizitioneze mai mult si le poate structura viata într-un mod foarte interesant. De exemplu, multi indivizi învata si studiaza mai bine în conditii de stres ale unui examen viitor. Înfaptuirea casatoriei sau pierderea locului de munca, desi destul de stresante, pot conduce la reîmprospatarea relatiilor si la o mai mare emulatie.

     Alte persoane nu se adapteaza tot atât de bine si acest fapt are ca rezultat nu numai o slaba performanta si o productivitate scazuta, ci si îmbolnavirea, dereglarea homeostaziei. Angajatii care au foarte mult de lucru sau multe responsabilitati, nu numai ca-si realizeaza sarcinile într-un mod inadecvat, dar se pot chiar îmbolnavi. Sau, o persoana incapabila sa suporte decesul sotului, poate cadea în depresie, îsi va neglija munca si va face lucruri ce îi pot periclita sanatatea, poate chiar viata.

     Asadar, stresul poate avea efecte atât pozitive, cât si negative. Stresul pozitiv (eustres) este cel care actioneaza ca factor energizant, ajutând persoana sa abordeze situatiile ca pe niste provocari, într-un mod mult mai eficient. În cazul stresului negativ (distres) organismul supramobilizat refuza sa revina la starea normala, individul fiind nervos, gata de reactie, are tensiunea arteriala crescuta si musculatura încordata. Cu alte cuvinte aceasta forma de stres se dovedeste a fi o greutate asupra mentalului si a organismului.

     Cu toate acestea, din cercetarile efectuate pâna în prezent s-a constatat faptul ca 50

ambele forme de stres pot fi daunatoare daca sunt mentinute timp îndelungat.

     În functie de frecventa manifestarii agentilor stresori se poate vorbi despre: stres acut (episodic), care înceteaza odata cu disparitia agentului stresor; stres cronic (persistent), caz în care agentul stresor se mentine o perioada îndelungata de timp afectând starea de echilibru a organismului si stres ciclic provocat de aparitia agentului stresor cu o anumita regularitate. Stresul ciclic poate conduce la fenomenul de autoagravare deoarece chiar anticiparea stresului poate duce la aparitia situatiilor stresante      Tipul de stres prelungit indus de catre stresorii cronici se dovedeste a fi nociv într-un mod special. Adesea, stresul cronic erodeaza capacitatea persoanei de a se adapta si poate conduce la probleme serioase de sanatate. Chiar daca stresul cronic se dovedeste a fi greu de controlat, totusi efectele sale pot fi diminuate într-o oarecare masura daca persoana agresata primeste un puternic suport social provenit din partea grupului ce îl înconjoara. Studiile indica faptul ca, aceste grupuri pot îmbunatati statusul mental dezechilibrat, de genul depresiei si starilor asociate unui risc accentuat de îmbolnavire, cum ar fi: presiunea sanguina ridicata si un nivel de colesterol accentuat.

     O alta clasificare a formelor de stres a fost efectuata de catre specialisti avându-se în vedere natura agentilor stresori12:

     a) Stresul psihic în care se regaseste actiunea combinata a mai multor tipuri de agenti stresori. O stare tipica de stres psihic o reprezinta cea de examen în care se regaseste combinata actiunea urmatorilor stresori: teama de esec; evaluarea consecintelor pe plan scolar, familial, al microgrupului; starea de start premergatoare examenului; solicitarea intensa din timpul examenului.

     b) Stresul profesional este determinat de actiunea concomitenta sau nu a stresorilor fizici (zgomot, vibratii, variatii de temperatura, luminozitate), chimici (substante chimice volatile, iritabile).

     c) Stresul preoperator si postoperator are la baza caracterele stresului psihic, dar la care se adauga ca agent de multiplicare, anticiparea stresului operator si postoperator.

     d) Stresul de subsolicitare ce este determinat de modificarea caracterului anumitor activitati profesionale. Cresterea ponderii activitatilor de supraveghere si control, a dialogului cu panoul de comanda sau calculatorul în defavoarea cooperarii în echipa conduc la diminuarea comunicarii, monotonie excesiva, izolare. De asemenea, obligatia de a efectua anumite sarcini repetitive, monotone carora subiectul nu le gaseste nici o justificare sau chiar inactivitatea pot deveni surse de stres.

     f) Stresul situational este cauzat de schimbari recente în modul de viata al indivizilor. Acest tip de stres mai este denumit si stres cultural, deoarece schimbarile pot viza

51

factori de perenitate din viata si educatia indivizilor. Societatea si cultura din care provine individul poate intra în conflict puternic cu situatiile generate de schimbarea locului de munca (cazul emigrarii), a domiciliului (cazul casatoriei cu o persoana de alta nationalitate), divortului (atunci când traditia culturala, religia, normele

Cultura fizica mijloc de stimulare a creativitatii omuluiTeoria invatarii sociale a demonstrat ca socializarea se face cel mai bine in mediul sportului. Practicarea activitatilor fizice si sportului a creat premisele dezvoltarii acestui mediu, recunoscut ca favorabil socializarii. Socializarea prin sport vizeaza, in egala masura, individul si grupul. O socializare individuala se realizeaza atunci cand individul asimileaza atitudini, valori, conceptii sau modele de comportament specifice grupului sau comunitatii sportive, in vederea adaptarii si integrarii lui. Socializarea grupului, prin extinderea numarului de indivizi practicanti de sport, contribuie la dezvoltarea ramurilor de sport si, implicit, a sistemului. Socializarea prin sport semnifica masura in care atitudinile, valorile, deprinderile si regulile invatate in sport se transfera si se manifesta in alte sfere sociale. Educatia fizica si sportul sunt considerate a fi mijloace de influentare si formare a caracterului uman privind corectitudinea, modestia, curajul si, nu in ultimul rand, lucrul in echipa. In societate, individul dobandeste abilitatea de a-si adapta atitudinile, deprinderile si regulile asimilate in activitatea sportiva, la specificul altor activitati din domenii diferite. Efectul socializator al activitatilor fizice si sportului genereaza o multitudine de efecte pozitive asupra mai multor categorii de beneficiari.

Copiii si tineretul sunt principalii beneficiari ai practicii educatiei fizice si sportului. Copilaria timpurie este perioada in care activitatea motrica are o importanta vitala pentru socializare. In etapa de inceput a vietii, copilul este sensibil la dezvoltarea cognitiva si morala, el isi asuma roluri diferite, invata ca este deosebit de ceilalti si, mai ales, invata sa construiasca relatii cu ceilalti. Acordarea importantei cuvenite jocului si jocurilor in copilarie reprezinta premisa unei dezvoltari sanatoase in plan motric, social si cognitiv. Cerintele fizice necesare jocului si jocurilor permit copiilor sa adopte treptat diferite roluri sociale, care le dau posibilitatea sa dobandeasca priceperi, deprinderi, abilitati, necesare ulterior in contexte mai largi. Jocurile creeaza punti intre joaca spontana si sportul institutionalizat (Sage, 1986). Din pacate, unii parintii considera ca nu este necesar pentru copii lor care "oricum sunt energici" sa faca exercitii fizice sau sa practice un sport cu atat mai mult, cu cat ei nu au inclinatii fizice in aceasta directie. In aceste cazuri, formele de miscare alese sunt cele oferite, episodic, de vacantele scolare: schiul, patinajul, inotul, jocul cu mingea etc. De cele mai multe ori (este si cazul adultilor), anturajul este cel care-i mobilizeaza pentru o anumita activitate sportiva, dictata in functie de zona geografica (munte, mare) in care isi petrec timpul liber.

Din perspectiva efectului socializator al sportului, organizarea sociala si formele interactiunii sociale sunt mai importante pentru copii decat tipul de activitate sportiva.

52

Dand copiilor mai multe responsabilitati proprii, in organizarea activitatii sportive, acestia isi pot forma, sub o atenta supraveghere, constiinta sociala si etica. Socializarea anticipativa in familie si in grupurile de joaca poate oferi partial raspunsul la intrebarea: "de ce unii copii incep sa practice sportul si altii

Explicatia, privind implicarea in sport, se refera la parcurgerea unui proces "al implicarii", constituit din mai multe etape: incercarea unui sport (influentata de mass-media, de idoli), inceperea unui sport (sub influenta factorilor din mediul inconjurator), continuarea sportului, stabilirea unui sport anume. In procesul "implicarii", identificarea motivatiei este o prima conditie necesara care poate sustine practicarea unui sport. De cele mai multe ori, motivele activitatii sportive sunt legate de faptul ca practicarea sportului ofera satisfactii din cele mai puternice si mai diverse. Intr-o prima etapa, motivatia pentru sport poate fi legata, mai intai, de necesitatea de miscare a copilului, de indeplinirea obligatiei scolare si apoi de dorinta de a practica un anumit sport. A doua etapa a activitatii sportive individuale poate fi marcata de trezirea interesului pentru ramura de sport, aleasa odata cu descoperirea unor calitati specifice acesteia. Trairea succesului sportiv, dorinta de performanta si tentatia beneficiilor morale si materiale pe care le poate obtine sportivul reprezinta motivele care atrag indivizii in vederea practicarii sportului. Urmatoarea etapa, cea a maiestriei sportive, incepe cu nevoia de perfectionare, de aprofundare a continutului activitatii sportive din dorinta de imbunatatire a metodologiei antrenamentului, in vederea obtinerii celor mai bune performante. Tendinta de a transmite altor sportivi experienta sportiva acumulata si cunostintele dobandite de-a lungul timpului, reprezinta pentru sportivul de performanta, in cele mai multe cazuri, inceputul carierei de antrenoriat. Pentru ca a devenit o activitate extrem de populara oferind celor care il practica multe ocazii de bucurie, experiente placute, un anume mod de manifestare a sentimentelor si a experientei succesului, sportul a devenit un mediu important de socializare, chiar daca nu se urmareste, in mod constient, efecte de socializare. In acest sens, studii realizate in diferite tari arata ca marea majoritate a copiilor si tinerilor care practica sportul in cluburi sportive traiesc experiente pozitive de distractie si placere, de intrecere si stabilesc relatii sociale cu cei de-o seama sau cu adultii care conduc antrenamentele si competitiile. Viata sociala desfasurata in cadrul activitatilor sportive devine importanta pentru ca sportul ofera un cadru adecvat de formare si mentinere a relatiilor sociale, dezvoltand spiritul de echipa si solidaritatea.

Multe dintre efectele socializarii prin sport se manifesta in conditiile desfasurarii vietii sociale in jurul activitatii sportive propriu-zise si devin mai puternice la cei care se implica in sport pe perioade mai lungi de timp si cu mai multa intensitate. Orientata, in principal, in directia performantei si competitiei, in societatea actuala practicarea sportului capata noi valente motivationale, cum sunt: distractia, practicarea sporturilor extreme, riscul, valorile estetice, comunicarea, o anume integrare sociala etc.

In opinia specialistilor, practicarea activitatilor fizice sau a sportului influenteaza personalitatea tinerilor si creaza efecte pozitive asupra corpului si asupra mintii. Mintea functioneaza la fel ca si corpul. Cand corpul nu mai este antrenat, el nu mai poate fi folosit la fel ca inainte. Acelasi lucru se intampla si cu mintea. Corpul si mintea se afla in stransa legatura, deci, in mod firesc functioneaza la fel. Efectuand exercitii fizice fara concentrare, se pot obtine unele rezultate, dar acestea nu vor fi la fel de benefice ca atunci cand se exerseaza, cu adevarat, pe concentrare. Antrenarea simultana a mentalului si a corpului creaza un dublu efect pozitiv, cu impact asupra intaririi

53

psihicului, respectului de sine, identitatii eului si cu impact asupra unei dezvoltarii corporale armonioase, mentinerii sanatatii si starii de bine. Asadar, practica permanenta de activitati motrice ofera o multitudine de beneficii, contracarand aparitia unor probleme de natura medicala, psihologica, sociologica etc.

De asemenea, s-a demonstrat ca majoritatea sporturilor si activitatilor fizice genereaza si alte efecte pozitive precum, intarirea sanatatii, o stare buna din punct de vedere fizic si psihic la copii, tineri, adulti, persoane cu handicap si persoane in varsta.

La adulti, interesul fata de sport si activitatea fizica difera in functie de mai multi factori, cum ar fi: cariera sportiva, educatia, statutul social, ocupatia, timpul.

Caracterul distractiv si bucuria sportului creaza o buna dispozitie, inlatura anxietatea, depresia sau sentimentele negative si contribuie la mentinerea sanatatii corporale in armonie cu psihicul si la obtinerea unor performante superioare in munca.

Practicate in cluburi, sali de fitness sau in aer liber, activitatile fizice constituie mobilul unor contacte frecvente, prilejul de a forma noi relatii sau posibilitatea de imbunatatire a capacitatilor de comunicare. S-au constatat beneficii afective la persoanele ezitante, timide sau lipsite de ambitie, care au comunicat mult mai bine intr-un mediu in care nivelul inferior de autoapreciere nu joaca un rol important, fapt care a contribuit la dezvoltarea conceptului global de sine, facilitand contactele sociale. Adesea, activitatile fizice sunt practicate pentru o imbunatatire a conditiei fizice, in scop profilactic, in cadrul unor programe moderate, cu efecte sociale de implicare in grup si cu modificari ale imaginii corporale ale celor implicati. Conditia fizica presupune "capacitatea omului de a functiona cu vigoare si voiciune, fara oboseala exagerata, cu suficienta energie pentru a preintampina stresul fizic"(Ulrich, 2000; Epuran, 2005). O buna conditie fizica poate reduce in mod semnificativ riscul dereglarii psihice la adultii de ambele sexe. Exercitiul fizic practicat in mod regulat poate stimula functionarea emotionala astfel incat factorii de stres sa fie mai usor tolerati.

Varsta a treia este acea perioada a vietii pe care majoritatea oamenilor nu si-o doresc sau o doresc sa fie cat mai indepartata. Problemele caracteristice acestei varste sunt, pe de o parte, afectarea tuturor functiunilor (mai mult sau mai putin, in functie de valoarea genetica) si tendinta de imbolnavire, pe de alta parte, in special dupa pensionare, prin pierderea statutului social, pot aparea diverse tulburari legate de izolarea partiala, conducand la depresie, anxietate etc. Practicarea exercitiilor fizice de catre varstnici poate produce doua tipuri de efecte pozitive, cu dublu impact. In primul rand, se incetineste diminuarea functiilor corporale, ameliorand starea de sanatate si se mentine la standarde optime conceptul si constiinta de sine. In al doilea rand, efectele vizeaza influenta benefica directa asupra contactelor sociale ale varstnicilor si impactul terapeutic asupra starii lor mentale, sporindu-le buna dispozitie si diminuandu-le starile depresive etc. Aceste constatari sunt sprijinite de majoritatea gerontologilor, in opinia carora longevitatea este conditionata de modul de viata in proportie de 40%, iar factorii genetici o hotarasc in proportie de 60%. Practicarea exercitiilor fizice pot diminua sau chiar inlatura unele afectiuni sau vicii: depresia si anxietatea, tulburarile de somn si cele alimentare, abuzul de alcool, de tutun si de droguri. De asemenea, se imbunatatesc

54

vizibil toleranta stresului, conceptul de sine si autoaprecierea. Influenta benefica a sportului si exercitiilor fizice practicate moderat sau monitorizate medical la o varsta avansata privesc, in egala masura, sanatatea fizica si mentala si, nu in ultimul rand, contactele sociale.

  

Metodologia educatiei fizice raspunde cerintelor pedagogice legate de: a)dezvol-tarea armonioasa a personalitatii in cadrul unui echilibru functional "fizic-psihic"; b) orientarea integral-vocationala a personalitatii in cadrul actiunii de valorificare deplina a insusirilo

Clasa a XII – a

55

EDUCAŢIA FIZICĂ ŞI SPORTUL – FENOMEN SOCIAL: ORIGINEA,ESENŢA ,IDEALUL,FUNCŢIILE ŞI OBIECTIVELE EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI Educaţia fizică şi sportul ca fenomen social ,distinct a însoţit omenirea de-a lungul întregiisale existenţe,reprezentând o componentă necesară şi permanentă a vieţii sociale.În mişcarea sa istorică,fenomenul nu a cunoscut însă o asemenea amploare ca cea din zilele noastre.”Pentru înterpretarea corectă a originii şi dezvoltarii educaţiei fizice şi sportului,trebuie să se pornească de la stuctura lor deosebit de complexă care include exerciţii fizice,aspecte tactice şi organizatorice,discipline teoretice,instituţii,mijloacemateriale,etc.”(I.Siclovan-“Teoria educaţiei fizice şi sportului” -1979,pag 29)Astfel, apariţia şi dezvoltarea ei a avut loc în mod continuu de-a lungul tuturor formaţiunilor sociale,în funcţie de necesitaţile istorice,de clasa şi de viaţa materială a societaţii, inclusiv şi modul de producţie.În comuna primitivă ,specificul producţiei reprezentat prin necesitatea luptei pentruasigurarea hranei şi supravieţuirii a determinat apariţia anumitor exerciţii fizice ca: înotul,alergările ,săriturile ,aruncările ,,trasul cu arcul precum şi dansuri şi jocuri ,practicate în scopmistico-religios sau recreativ.Însa,dacă în comuna primitivă practicarea exerciţiilor fizice era departe de ideea dezvoltării fizice armonioase ,în antichitate,când apar raporturi de clasă şi alte diferenţieri,exerciţiile fizice încep să fie organizate şi practicate în scopul dezvoltării armonioase a omului.În acest sens,cultura greacă cu marii săi educatori şi filozofi ce au contribuit la dezvoltarea palestrelor şi au organizat exerciţiile fizice în sisteme în functie de scopul lor ,este reprezentativă pentru antichitaete.De asemenea, alături de educţia fizică organizată în vederea dezvoltării armonioase a fizicului uman , societatea sclavagistă dezvoltă într-o mare masură educaţia fizică de tip militar . Devenit fenomen permanent , iar pentru unele popoare caracteristic –războiul făcea din pregatirea fizică o necesitate socială , reorganizând exerciţiile fizice existente sau construind altele precum măsurile,aruncarea suliţei, trasul cu arcul,lupta corp la corp,acţiunea sincronizată,etc. Alături de acestea au continuat să existe jocurile şi activităţile recreative sau distractive la care participau toate clasele sociale . Mai târziu, jocurile şi întrecerile sportive ocazionale s-au transformat in manifestări cu o anumită periodicitate care presupuneau reguli speciale şi implicau ierarhizarea valorilor, ceia ce a determinat o noua realitate socială – agonistica. Aceste activitaţi impuneau necesitatea unei pregătiri speciale – antrenamentul; persoanele care participau la aceste compeţitii nefiinid consideraţi simpli oameni, ci concurenţi,ei având o activitate deosebită de cea a oamenilor muncii sau a razboinicilor.Evoluţia activităţilor competiţionale a determinat intr-o mare măsură specializarea unui grup de oameni care să conducă procesul de pregatire alatleţilor.O altă particularitate se referă la faptul că “exerciţiul fizic se manifestă ca

56

expresie a unei colectivităţi”(F.Georgescu-“Educaţia fizică si sportul-fenomen social”1971-pag 46)fiind o modalitate specifică prin care o comunitate umană incearcă sa se afirme prin reprezentanţi săi.Se observă că educaţia fizică şi sportul devin mai complexe cu trecerea de la o etapă istorică inferioară la alta superioară.Evoluţia ascendentă a educaţiei fizice şi sportului este marcată pe de-o parte de apariţia unor elemente de conţinut precum exerciţiile fizice,jocurile si activitaţile sportive,iar pe de altă parte ,prin trecerea de la un nivel de organizare şi sistematizare inferior la altul superior.Educaţia fizică şi sportul ,este diferită de celelalte fenomene sociale ale vieţi prin esenţa sa ce urmareşte perfecţionarea dezvoltării fizice si a capacităţilor de mişcare a oamenilor.Această funcţie socială s-a păstrat de-a lungul tutror formaţiunilor social-economice,spre deosebire de scopurile şi obiectivele educaţiei fizice şi sportului care diferă de la o formaţiune social- economică la alta şi chiar de la un stat la altul.Educaţia fizică de tip feudal – era orientată spre reprezentanţi clasei feudale ,trebuind să contribuie la formarea cavalerilor ,a căror activitatese subordona unui anumit ritual începând cu bunele maniere fată de femei si terminând cu partidele de vânătoare,însă accentul principal căzând pe pregătirea de război.Cu timpul,în fazele următoare ale dezvoltării feudalismului, necesitate pregătirii fizice apare şi pentru celelalte clase şi grupuri sociale ,educaţia fizică extinzându-se de la clerici şi orăşeni pană la ţărani ,însă nu va cunoaşte permanenţa încă .În timpul Renaşterii ,s-a formulat idea potrivit căreia educaţia fizică treuie să servească in primul rând fiinţa umană.Umanişti au privit educaţia fizcă în general ca un mijloc necesar în complexul de măsuri care trebuia să ducă la formarea omului complet.O dată cu generalizarea educaţiei fizice se asistă la o muncă de sistematizare,orientare şi dirijare întemeiată pe cunoaşterea particularităţilor şi efectelor exerciţiilor fizice.Maripersonalităţi ca J.Gutsmuths,Amoros,Clias,Jahn,Ling,Arnold şi alţi,depaşesc modul abstract de abordare teoretică a exerciţiilor fizice,iniţiind studii care să ducă la fundamentarea ştiinţifică a abordării lor.În etapa actuală, fundamentarea ştiinţifică a procesului de practicare a exerciţiilor fizice şi apriţia Teoriei şi Metodicii Educaţiei Fizice şi Sportului a dus la teoretizarea idealului funcţiilor şi obiectivelor educaţiei fizice şi sportului.Idealul educaţiei fizice şi sportului este în concordanţa cu idealul general educaţional al societaţii , fiind modificat în funcţie de evoluţia social-istorică a fiecărei societaţi,desuccesiunea etapelor de dezvoltare specifice.Funcţiile educaţiei fizice derivă din ideal,subordonându-se acestuia.funcţiile educaţiei fizice sunt de două feluri:specifice – ce vizează dezvoltarea fizică şi capacitatea motrică;funcţii asociate – ce însumează efectele practicării exerciţiilor fizice asupra organismului uman.Din această categorie fac parte funcţiile :igienică, recreativă, educative şi de emulaţie.

Activitatea fizica recreativa, un model de viata sanatos!

57

Compania Nestlé Romania a initiat in perioada aprilie - iunie 2005 un program sportiv pentru elevii de clasa a IV-a din sectorul 3, Bucuresti - cu numele “Cluburi de miscare si distractie”. Programul s-a derulat in parteneriat cu Academia Nationala pentru Educatie Fizica si Sport (ANEFS) si Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti.In acest proiect au fost stimulati sa participe activ la variate activitati sportive recreative 21 de studenti din cadrul Academiei Nationale de Educatie Fizica si Sport (ANEFS), alaturi de elevi si de invatatorii lor. “Astazi, mai mult decat oricand trebuie sa promovam un mod de viata sanatos in care miscarea, sportul de orice fel vor asigura buna dezvoltare a tinerei generatii si nu numai Activitatea fizica recreativa este un model care trebuie urmat de noi toti.”, a declarat Radu Sorin Poenaru, Prorector ANEFS.

Elevii claselor a IV-a au fost stimulati in cadrul programului sa isi creeze propriul ”Club de miscare si distractie” in scolile in care invata. Astfel, s-au creat 32 de cluburi, fiecare cu un nume, o sigla, si un slogan. In numai 6 saptamani s-au inscris in propriile cluburi 1.650 de membri. Initiatorul programului, compania Nestlé Romania, a sustinut activitatile oferind echipamente si materiale sportive tuturor membrilor cluburilor.

Studentii de la Academia Nationala de Educatie Fizica si Sport au fost mentorii, organizand toate activitatile sportive. Timp de 6 saptamani, sub indrumarea lor, membrii Cluburilor de miscare si distractie au desfasurat diverse activitati fizice de grup in timpul liber, cum ar fi: meciuri de fotbal, baschet sau volei, concursuri pe role, plimbari cu bicicletele, gimnastica, tenis si chiar hochei pe iarba. „Galacticii”, „Campionii veseliei”, „Veveritele”, „Strengarii” sau „Spiridusii” sunt numai cateva dintre numele sub care membrii cluburilor au concurat incercand sa castige titlul de „Cel mai activ club de miscare si distractie”.

„Ne-am dorit prin acest program sa sprijinim educarea copiilor in spiritul unui stil de viata sanatos in care activitatile fizice recreative, miscarea in general, sa devina pentru ei o prioritate si o mare placere. Numarul mare de elevi care au participat la prima editie a programului „Cluburi de miscare si distractie”, felul in care studentii de la ANEFS, elevii si invatatorii lor s-au implicat ne-au bucurat foarte mult ”, a declarat Paul Nuber, General Manager Nestlé Romania.

Compania elvetiana Nestlé, lider mondial in industria alimentara, a fost infiintata in anul 1866 si a patruns pe piata romaneasca in anul 1995. Compania detine mai mult de 500 de fabrici in peste 70 de tari si are o indelungata traditie in initierea si derularea de programe de informare si educare adresate tinerei generatii.

Ministerul educatie

58

Liceul “Columna”

La Educatie Fizica

Efectuat de eleva cl XII-a: Ciobanu Olga

Profesor: Filipenco Alexandru

Chisinau, 2011

59