Diverse rapoarte ale politicilor naţionale impotriva excluderii sociale produse de

Observator si Comitetul Economic şi Social indică nevoia de a înţelege excluziunea

socială ca rezultat al interacţiunii dintre factori structurali multidimensionali şi dinamici

precum şi necesitatea identificării precise a factorilor de intervenţie cu scopul de a găsi

indicatori capabili de a ne permite design-ul şi intervenţiile practice pentru combaterea

acesteia.

Datorită naturii sale, fenomenul excluziunii sociale trebuie înţeles ca fiind

determinat de factori diferiţi în grade diferite; ei se combină într-un proces complex

astfel încât drumul de la incluziune la excluziune poate să aibă un profil specific în

funcţie de combinaţiile reale de factori. De aceea, nu putem înţelege excluderea în

termeni de fiind sau nefiind exclus în mod absolut şi care operează în toate situaţiile

potrivit unui singur model ci trebuie să-l considerăm ca pe un proces ale cărui efecte vor

fi extrem de diverse datorită factorilor, intensităţii lor şi rezistenţei contextului social al

excluziunii.

Situaţiile de excludere

Datorită caracterului său multidimensional, excluziunea socială este un proces cu

stări şi grade diferite, de la un grad mare de includere până la excluderea absolută. In

acest fel drumul de la incluziune la excluziune poate fi urmărit într-o măsură mai mare

sau mai mică în funcţie de combinaţiile de situaţii. Putem vorbi astfel de excludere ca de

un itinerar.

Întrucât în orice itinerar există secţiuni mai periculoase decât altele, fie datorită drumului

ca atare ( procese vitale ) fie condiţiilor drumului ( procese socio-economice ) este

necesar să înţelegem excluderea nu ca pe un rezultat final ci ca pe un proces cu mai

multe zone: zona de includere, zona de vulnerabilitate şi cea de excludere

Principalii factori din itinerarul includere - excludere

Tipul de factor Factori de excludere Factori de includere

Ocupare a forţei de muncă Subutilizarea forţei de

muncă

Muncă temporară

Muncă precară

Absenţa securităţii sociale

Angajare stabilă

Condiţii bune de angajare

Experienţa de muncă

Economic Venit insuficient

Venit neregulat

Absenţa venitului

Îndatorarea

Condiţii precare de locuit

Absenţa locuinţei

Venit suficient

Venit regulat

Surse alternative de venit

Condiţii acceptabile de

Locuit

Acces reglementat la

sisteme de locuit

Cultural Apartenenţa la minorităţi

etnice

Bariere lingvistice

Apartenenţa la grupuri

excluse

Analfabetismul

Nivel educaţional scăzut

Stigmatizare

Nivel bun de instrucţie

Calificări cerute de piaţa

muncii

Acces la activităţi de

formare profesională şi

recalificare

Personal Vârstă

Sex

Handicap fizic sau mental

Boală

Consum de droguri

Capacitate personală şi

iniţiativă

Calităţi personale apreciate

social

Sănătate puternică

Relaţionare Absenţa legăturilor de

familie

Absenţa reţelelor de sprijin

social

Mediu degradat

Suport familial

Reţele sociale puternice

Rezidenţă într-un mediu de

2

Izolare geografică

expansiune

Integrare teritorială

Dinamism vital Fragilitatea încrederii,

identităţii şi stimei de sine;

Teamă, nesiguranţă,

insecuritate, descurajare,

absenţa motivaţiei.

Fatalism, absenţa

perspectivei, grad înalt de

frustrare: confruntare,

violenţă, pasivitate

Încredere

Stima de sine

Securitate,

Dorinţa de afirmare

Motivaţii puternice

Optimism

Iniţiativă

Dinamism structural Criza ocupării forţei de

muncă

Criză economică

Recesiune economică

Politici agresive

neoliberale

( deficit social neoliberal)

Dereglementare statală

Lipsa protecţiei sociale

Stabilitate economică

Creştere economică

Crearea de locuri de

muncă

Politici sociale

Protecţie socială

Redistribuirea resurselor

Rol activ al Statului în

problemele sociale

Influenţa reciprocă a diferiţilor factori produce itinerarii diferite cu influenţe ale

ambilor factori – de excludere şi includere – legaţi de condiţii particulare ale indivizilor

precum şi de circumstanţe ale contextului social, economic ori cultural.

De exemplu, un nivel bun de calificare şi o structură a personalităţii cu motivaţii

puternice operează în principiu ca un factor de includere şi de ’’ empowerment’’ în

3

utilizarea posibilităţilor de angajare pe piaţa muncii; cu toate acestea, în anumite

momente alţi factori critici mai mult legaţi de contextul economic pot exercita influenţa

lor, spre exemplu mai puţine oportunităţi ale ’’ calităţii’’ utilizării forţei de muncă

feminine şi tinere într-o perioadă specifică de evoluţie a sistemelor de producţie. Rezultă

că riscul nu depinde numai de intensitatea unui factor ci şi de rezistenţa întâmpinată astfel

că acelaşi eveniment produce efecte nesemnificative asupra unor indivizi şi reale

catastrofe în viaţa altora.

Fenomenul excluderii asociază trei vectori: sistemul, contextul şi subiectul.

Sistem Context Subiect

Factori legaţi de muncă

Factori economici

Dinamism structural

Factori culturali

Factori relaţionali

Factori personali

Dinamism vital

Diagnoza socială în domeniul excluderii este extrem de complexă datorită intersecţiei

dintre factorii care configurează situaţiile de excludere. Este necesar să utilizăm o

metodologie capabilă să reflecte juxtapunerea factorilor care creează excluderea şi

compensarea situaţiilor de excludere:

1. există factori diferiţi în compoziţia excluderii astfel încât este necesar să îi

clasificăm;

2. factorii identificaţi se prezintă în grade diferite;

3. ei se plasează pe diferite puncte ale itinerariului ceea ce înseamnă că trebuie

să-i localizăm.

4. Putem clasifica diferiţii factori care configurează situaţiile de excludere ca

factori declanşatori, promotori ori de inhibiţie şi factori de prevenţie or

permisivi

Factorii declanşatori sunt cei de ocupare a forţei de muncă şi cei economici. Majoritatea

specialiştilor consideră că prezenţa sau absenţa locului de muncă şi mărimea venitului

constituie principala barieră în faţa excluderii sociale

Factorii promotori ori de inhibiţie sunt cei care întăresc sau reduc efectele exclusive

ale factorilor declanşatori. Ei sunt cei culturali, personali şi de relaţie.

4

Factorii de prevenţie sau permisivi sunt cei care favorizează sau nu procesul de

incluziune ori excluziune. Aici intră dinamismul vital şi dinamismul structural.

Clasificarea factorilor care intervin în procesele de excludere ne arată faptul că aceştia au

un dublu efect, pozitiv ori negativ

Factori declanşatori

Inserţie profesională stabilă sau fixă Şomaj, subutilizare, muncă temporară,

muncă precară

Venit constant Venit de bază, venit insuficient, venit

neregulat, îndatorare, absenţa venitului

Locuire Condiţii neconforme cu standardele de

locuire sau lipsa locuinţei

Factori promotori ori inhibitori

Culturali

Integrare culturală Apartenenţa la minorităţile etnice

Profil cultural acceptat Apartenenţă la grupuri excluse,

stigmatizare

Nivel bun de instrucţie Analfabetism, absenţa educaţiei, bariere

lingvistice

Personali

Tânăr adult sau adult Vârstnic

Bărbat Femeie

Bună sănătate Handicap fizic sau mental

Fără dependenţă faţă de vreo substanţă Dependenţă de substanţă

5

Relaţionali

Suport familial Absenţa legăturilor de familie

Reţea socială relaţională Absenţa reţelei de suport familial

Integrare teritorială Mediu degradat, izolare geografică

Factori permisivi ori de prevenţie

Dinamism vital

Încredere, securitate, stima de sine Fragilitatea încrederii, identităţii şi stimei

de sine: teamă, nesiguranţă, descurajare,

neputinţă,lipsa motivaţiei

Dorinţa de împlinire, o motivaţie

puternică, optimism, iniţiativă

Fatalism, lipsa perspectivelor, nivel înalt

de frustrare: confruntare, violenţă,

pasivitate

Dinamism structural

Stabilitate economică, creştere

economică, producerea locurilor de

muncă

Criza locurilor de muncă, criză

economică, recesiune economică -

Politici sociale, protecţie socială,

redistribuirea resurselor, rol activ al

statului în aspectele sociale

Politici neoliberale agresive, privatizări -

Este important de subliniat faptul că acesta este un instrument pentru diagnoză o

metodologie care ne ajută dar nu ne scuteşte de consideraţiile proprii profesionale. In

orice caz, valoarea diagnozei excluderii permite descoperirea factorilor care sunt

deficitari, prioritizarea factorilor în momentul intervenţiei.

6

Procesul de incluziune sociala

Ca urmare a introducerii – prin Tratatul de la Amsterdam ( articolele 136 si 137 ) - a

luptei impotriva excluziunii sociale printre obiectivele Uniunii, Consiliul European de la

Lisabona din martie 2000 a cerut Statelor membre si Comisiei Europene sa ia masurile

necesare pentru eradicarea saraciei prin atingerea scopurilor strategice ale Strategiei

adoptate la Lisabona - crestere economica sustinuta, mai multe si mai bune locuri de

munca, o mai mare coeziune sociala. De asemenea, s-a decis ca statele membre sa-si

coordoneze politicile lor de combatere a saraciei si excluderii sociale pe baza Metodei

Deschise de Coordonare. Uniunea Europeana este preocupata de modernizarea modelului

social bazat pe valorile justitiei si participarii active a cetatenilor in viata economica si

sociala. Viabilitatea acestui model este asigurata de promovarea coeziunii sociale, a

egalitatii oportunitatilor si solidaritatii dintre generatii prin politici de crestere economica

si ocupare a fortei de munca. Metoda deschisa de coordonare intre statele membre este o

metoda flexibila cu cinci elemente definitorii:

1. acordul asupra obiectivelor comune ale Uniunii;

2. stabilirea indicatorilor comuni pentru masurarea progresului si compararea celor

mai bune practici;

3. translarea obiectivelor Uniunii in politici nationale si regionale prin dezvoltarea

unor planuri nationale de actiune pentru incluziune sociala cu durata de doi ani;

4. publicarea rapoartelor de analiza si evaluare a planurilor nationale de actiune;

5. stabilirea unui Program de Actiune Comunitara pentru promovarea cooperarii si

schimbului transnational de bune practici.

Aceasta metoda are avantajul de a creea o mai mare vizibilitate prin incurajarea unei

abordari strategice, integrate avand in centru saracia si incluziunea sociala, mobilizand

toti actorii relevanti si facilitand invatarea reciproca.

Obiectivele generale ale Metodei Deschise de Coordonare in domeniul protectiei si

incluziunii sociale sunt :

7

1. Coeziunea sociala, egalitatea dintre barbati si femei si

oportunitati egale pentru toti, prin sisteme de protectie sociala si politici de incluziune

adecvate, accesibile, sustenabile financiar, adaptabile si eficiente.

2. interactiune mutuala si efectiva intre obiectivele de la Lisabona si Strategia de

dezvoltare sustenabila a Uniunii.

3. buna guvernare, transparenta si implicarea tuturor

stakeholder-ilor in design-ul, implementarea si monitorizarea politicii.

Pe baza obiectivelor stabilite, Strategiile nationale pentru protectia sociala si incluziunea

sociala vor contine:

o evaluare a situatiei sociale ce prezinta tendintele majore in domeniile saraciei si

excluderii sociale, pensii si sisteme de ingrijirea sanatatii;

o prezentare a conceptului general strategic de modernizare a politicilor de

protectie si incluziune sociala;

aceasta sectiune cuprinde referinte la obiectivele Uniunii sprijinindu-se pe

indicatori sociali europeni.

Trei planuri tematice ce acopera incluziunea sociala, pensiile si sistemele de

ingrijire medicala . Ele vor fi analizate cu scopul de a stabili prioritati in planul

obiectivelor nationale ca translare a obiectivelor Uniunii si de a construi un plan

national.

Implementarea strategiilor de protectie si incluziune sociala se bazeaza pe trei

mecanisme de lucru, ( a) invatarea reciproca, (b) implicarea actorilor si

guvernanta, (c) indicatori ce ilustreaza tendintele largi din domeniul social.

Schimbul de experienta si invatarea mutuala a tarilor membre utilizeaza forme

inovative cum ar fi programe de peer review, proiecte transnationale de

schimburi, o Masa Rotunda anuala pe protectie si incluziune sociala si o Intalnire

Anuala cu reprezentanti ai celor confruntati cu grave probleme de saracie de

saracie. Implicarea stakeholderilor reprezinta un factor important intr-un regim de

guvernare transparenta. Buna guvernare, transparenta si participarea nu reprezinta

un scop in sine ci elemente esentiale ale formularii, implementarii si evaluarii

politicii sociale. Din perspectiva incluziunii sociale, accentul cade pe promovarea

8

participarii in procesul de decizie asigurand comunicarea dintre diferitele niveluri

si domenii cu privire la saracie si incluziune in procesul de planificare nationala.

Preocuparea pentru indicatori are drept scop un proces de monitorizare a

rezultatelor politicii, impactul asupra grupurilor, comunitatilor si indivizilor.

Obiective specifice diverselor politici asociate

Eradicarea saraciei si a excluderii sociale

1. asigurarea incluziunii active prin promovarea participarii la piata muncii si prin lupta

impotriva saraciei si excluderii in cadrul celor mai marginalizate grupuri;

2. garantarea accesului tuturor la resurse, drepturi si servicii sociale necesare participarii

sociale;

3. preocuparea pentru buna coordonare a politicilor de incluziune sociala si implicarea

tuturor actorilor inclusiv a celor ce se confrunta cu saracia, eficienta si eficacitatea acestor

politici in intersectorialitatea lor ( economice, bugetare, educatie si formare profesionala).

Pensii adecvate si sustenabile

1. garantarea, in spiritul corectitudinii si solidaritatii dintre generatii si in cadrul acestora,

unor venituri adecvate pentru toti, accesul la pensii care sa permita, intr-o masura

rezonabila, nivelul de trai dupa pensionare;

2. in contextul finantelor publice, asigurarea sustenabilitatii sistemelor de pensii publice

si private mai ales prin sprijinirea vietii active, a imbatranirii active;

3. cerinta transparentei sistemelor de pensii, adaptate nevoilor beneficiarilor si cerintelor

impuse de imbatranirea demografica.

Sisteme accesibile si de calitate pentru ingrijirea sanatatii

1. garantarea accesului tuturor la serviciile de ingrijire medicala si eliminarea

inegalitatilor in calitatea si volumul serviciilor de sanatate;

2. promovarea calitatii in serviciile de ingrijire a sanatatii si adaptarea la schimbarile

nevoilor si preferintelor individului si societatii prin stabilirea standardelor de calitate ce

9

reflecta practicile internationale si prin intarirea responsabilitatii profesionistilor din

domeniul sanatatii;

3. promovarea unui stil de viata sanatos, resurse umane calificate pentru sistemul de

sanatate.

10