despre ----pielea si muschii
TRANSCRIPT
PIELEA sI MUsCHII
2.1. PIELEA Pielea nu reprezinta doar doar învelisul exterior al corpului. Pielea indeplineste o serie de alte functii, esentiale pentru buna desfasurare a activitatii acestuia.
Pielea are o suprafata între 1,5 - 2 m2, fiind un organ cu functii multiple. Are functia de învelire si delimitare, aparare, comunicare a corpului cu factorii mediului exterior. Este
constituita din 70% apa, elemente minerale, substante organice enzime si vitamine. Pielea îndeplineste si functia de homeostezie (echilibru interior), schimburi de substante cu mediul si functie imunologica, având o serie de mecanisme de adaptare la mediu, suportând cel mai bine
pH-ul 5,5.
Pielea protejeaza organismul împotriva factorilor externi printre care se numara:
- stimulii mecanici, cum ar fi presiunea, vaporii de aer etc.
- stimulii chimici: grasimea care acopera suprafata pielii o 19219g623t protejeaza de anumite lichide si solutii chimice;
- microorganismele: glandele sebacee si sudoripare produc un ecran protector acid, al carui pH normal variaza între 4,2 si 5,6. Acest scut protector acid îndeparteaza microorganismele,
care prefera un mediu slab alcalin.
Pielea protejeaza organismul împotriva factorilor interni. Ea este cea care regleaza si mentine temperatura corpului.
Pielea este organ de simt care receptioneaza senzatiile de durere, inclusiv arsura si pruritul, stimulii termici, la frig si la cald, astfel ca la frig vasele sangvine se contracta, Pielea reprezinta
o cale de administrare a medicamentelor si cosmeticelor.
STRUCTURA sI CARACTERISTICILE PIELII
Structura pielii a fost analizata pâna în cele mai mici detalii, pentru a se descoperi atât cauzele îmbatrânirii, cât si modurile de a le remedia.
Pielea îndeplineste un rol important în mentinerea sanatatii, constituind un învelis protector al corpului împotriva mediului extern.
Pielea este alcatuita din trei nivele :
- epidermul;
- dermul;
- hipodermul.
În ceea ce priveste grosimea pielii, aceasta nu este uniforma, ci variaza între câtiva milimetri (pielea de pe calcâie, genunchi sau coate) si câteva zecimi de milimetri (pielea de pe fata - «tenul» sau de pe tâmple). În jurul ochilor, grosimea pielii este de numai 0,3 mm; de aceea,
este nevoie de o îngrijire speciala.
Pielea externa are 3 straturi principale:
- epiderma (Epidermis)
- derma (Dermis sau Corium)
- hipoderma (Subcutis)
EPIPERMUL - este nivelul exterior, periferic al pielii, format din doua straturi:
- stratul cornos - format din celule epiteliale, regeneratoare ale epidermei;
- zona formataa din celule moarte si turtite.
Epidermul nu este vascularizat, ci este hranit cu ajutorul lichidului limfatic - un lichid interstitial care transporta substante nutritive si energizante de care au nevoie celulele
epidermei. Printre altele, lichidul limfatic contine proteine, lipide, aminoacizi si vitamine. Epiderma este un epiteliu stratificat cornos, avascular, strabatut de fire de par, canale
excretoare ale glandelor sudoripare si de terminatii nervoase libere. Are o grosime între 0,03 - 0,05 mm, având urmatoarele straturi de celule aplatizate prevazuta cu pori:
- Stratum corneum
- Stratum lucidum
- Stratum granulosum
- Stratum spinosum
- Stratum basale.
DERMUL - se afla sub epiderma, este alimentat în permanenta cu sânge, are un tesut conjunctiv si este format dintr-o retea de fibre elastice, motiv pentru care pielea se întinde si se
destinde.
În derm se întâlnesc doua substante fundamentale, colagenul si elastina, dispuse în forma de retea. Fibrele de colagen asigura suportul si protectia fibrelor de elastina, stabilind
extensibilitatea pielii. Fibrele de elastina determina elasticitatea pielii.
Derma este alcatuita din tesut conjunctiv, bogat în vase capilare care asigura irigarea cu sânge a pielii, glande sudoripare si sebacee, foliculi pilosi (radacinile firelor de par), iar pentru reglarea
temperaturii, muschi netezi si vase de sânge.
Pigmentul pielii se numeste melanina
HIPODERMUL - este alcatuit din tesut adipos si tesut conjunctiv, din vase de sînge si nervi.
Functiile de baza ale hipodermului sunt:
- protectie fata de stimulii mecanici;
- depozitarea apei, a grasimilor, a carbohidratilor si a mineralelor;
- protectie împotriva frigului;
- evidentierea formei corpului;
- mentinerea fermitatii pielii.
Hipodermul este colorat de diversi pigmenti cu culorile: alb, brun, galben, roz
Hipoderma face trecerea de la piele la straturile musculare, nervi si vase de sânge, având în structura sa tesut conjunctiv, adipos, celule nervoase senzitive (la presiune), vase de sânge si
nervi.
Terminatiile nervoase libere receptioneaza excitatiile tactile, termice, dureroase, presionale si vibratorii. Sunt situate în toate straturile pielii.
Corpusculii Meissner(M) sunt stimulati de atingeri fine. Se gasesc la nivelul papilelor dermice.
Corpusculîi Ruffini(R) receptioneaza excitatiile pentru senzatia de cald, tractiuni si deformatii. Sunt situati în derm si hipoderm.
Corpusculii Pacîni(P) sunt stimulati de miscari slabe, rapide si de intensitate mica. Sunt situati în hipoderm, muschi, tendoane si articulatii.
Cropusculii Krause(K) receptioneaza excitatiile pentru senzatia de rece. Sunt mai numerosi la nivelul mâinilor si fetei (în derma). Discurile Merkel sunt stimulate de atingeri puternice, se
adapteaza lent si partial. Sunt situate în epiderma.
FUNCŢIILE PIELII
Pielea prezinta urmatoarele functii:
- functia de aparare, împiedica patrunderea unor agenti patogeni în organism (bacterii, substante toxice, radiatii);
-functia termoregulatoare la mentinerea unei temperaturi constante a corpului, pentru evitarea supraîncalzirii reduce temperatura prin evaporarea apei din sudoare, la o temperatura scazuta pentru reducerea pierderii temperaturii corporale, firele de par prin Musculus corector
pili se zbârlesc, pielea având aspectul de piele de gaina;
-functia de aparare fata de razele ultraviolete; la animale, aceasta functie e realizata de blana sau pene, la om stratul cornos stratum corneum absoarbe si reflecta circa 50% din radiatii, absorbirea radiatiilor se realizeaza prin pigmentul din piele melanina, producând
bronzarea pielii, la o expunere extrema la aceste radiatii se poate produce cancerul de piele;
- pielea ca rezervor de celule embrionare (chirurgie în transplant).-functia imunologica a pielii este realizata de celulele Mingerhans din piele;
-functia de organ de simt este una din functiile de comunicare a pielii cu mediul înconjurator, aceasta fiind îndeplinit de receptori;
- de durere (fiind pâna la 200cm2), depresiune (corpusculul Vater-Pacini), -termoreceptorii (corpusculii Krause);
- receptorii la întindere (corpusculii Ruffini);- receptorii tactili sunt mai desi la buze, degete, limba, sfârcul mamelonului, organele
genitale externe (corpusculii Meissner).
Tipul de ten pe care îl avem este, în principiu, determinat genetic. Totusi, indiferent de tipul de ten, poti sa ai o piele luminoasa cu o îngrijire potrivita.
Cu timpul, pielea, unul din cel mai mare organ al corpului (10%) cu rol de protectie, se divide în permanenta si regenrereaza stratul cornos care se descuameaza continuu.
Descuamarea nu se face în mod omogen cu trecerea timpului. Pielea capata un aspect de ten gri. Pielea reflecta razele soarelui stare, când este tartara, un aspect clar si o culoare rozata.
Pielea prost descuamata reflecta lumina în toate directiile, este terna si de culoare cenusie. Elasticitatea si tonusul pielii sunt diminuate, santurile naturale ale fetei se adâncesc, ridurile se
înmultesc, iar trasaturile fetei tind sa se schimbe. În general, tenurile grase care au probleme de descuamare, sunt acelea care devin triste,
terne, cenusii, epidermul este subtiat datorita micsorarii celulelor sale si a scaderii puterii de regenerare.
Diferitele afectiuni ale pielii sunt de multe ori legate de starile patologice ale unor organe, dupa cum orice dereglare a sanatatii se repercuteaza si asupra tenului.
In afara bolilor de piele cum ar fi tulburarile de pigmentatie, furunculoza, acneea etc., exista o multitudine de tulburari ale organismului care au influenta asupra pielii în general si mai ales asupra tenului. Problemele tenului nu trebuie rezolvate numai prin îngrijiri externe, ci urmarind totodata mentinerea unei stari fizice si psihice bune.
Tipurile de piele cunoscute reflecta, între altele, buna sau proasta functionare a organelor digestive.
- Pielea uscata se datoreaza si unei defectuoase functionari a ficatului si intestinului;- pielea mixta (partial grasa - partial uscata) este pielea caracteristica bolnavilor de ficat.- eruptii pe suprafata pielii, iritarea si congestionarea tenului, herpesul buzelor si chiar
aparitia cosurilor pot fi determinate de proasta functionare a intestinului gros (constipatie).Eruptiile ce se ivesc pe piele, determinate de digestia greoaie, stomacul fiind prea
încarcat, iar ficatul supus la un efort prea mare, constituie un semnal de alarma pentru îngrijirea sanatatii.
Unele alimente pot determina stari alergice care se reflecta prin aparitia de eczeme, urticarie etc. determinate si de o proasta asimilare a proteinelor.
Lipsa unor vitamine din alimentatie, în special a vitaminei A, poate determina uscaciunea buzelor si descuamarea pielii.
2.2. MUsCHII FEŢEI sI CORPULUI2.2.1- MUsCHII FEŢEI: Muschii mimicii. Dintre toti muschii capului, cel mai deosebit interes pentru
cosmetica, prezinta muschii mimicii care se afla asezati în jurul orificiilor fetei. Muschii mimicii mai sunt numiti si muschii pielosi, deoarece una din cele doua insertii (capete) este fixata pe piele. Muschii mimicii au volum mic si forta redusa. Mimica reprezinta aspectul dinamic al fetei, în contrast cu fizionomia care reprezinta înfatisarea statica, de repaus a fetei si este în functie de aspectul craniului, de calitatile pielii
si parului, grosimea, muschii masticatori, superficiali, muschii pielosi, forma nasului, forma pleoapelor, marimea fantei palpebrale, culoarea ochilor, santurile fetei (nazolabial, mentolabial, submental etc.).
Sub actiunea sistemului nervos, muschii mimicii se contracta, permitând exteriorizarea starilor psihice.
Muschii orbiculari se afla în grosimea pleoapei si la nivelul orbitei ochiului, sunt de forma circulara, el actionând în mimica, alaturi de alti muschi, în râs, în plâns, coboara sprânceana si netezeste pielea fruntii (contrar frontalului).
Muschiul sprâncenos se afla sub muschiul orbicular al ochiului.
Muschiul sprâncenos participa la exprimarea durerii, mâniei, nerabdarii si gândirii profunde.
Muschiul depresor al sprâncenei, se afla între muschiul sprâncenos si radacina nasului, la contractia acestui muschi se coboara sprânceana.
Muschiul piramidal, se afla în spatele nasului, la nivelul partii inferioare a fruntii.Contractarea acestui muschi exprima amenintare, si mai poate intevini în emotii
dureroase.La nivelul nasului intâlnim doi muschi dar destul de slab dezvoltati:muschiul nazal si
muschiul depresor al septului. Muschiul nazal actioneaza astfel: trage vârful nasului în jos si, apasând asupra aripii
nasului, comprima orificiul nazal prin portiunea sa transversala, iar prin portiunea alara dilata narile.
Muschiul orbicular al gurii se afla în jurul gurii. Muschiul orbicular al gurii contribuie la închiderea si deschiderea gurii, este un muschi circular, având doua portiuni: marginala si centrala (labiala).
Muschiul masticator se afla lateral fata de cavitatea bucala în grosimea obrajilor. Muschiul masticator este situat orizontal cu extremitatea anterioara fixata pe pielea si mucoasa comisurii bucale. Este cel mai puternic muschi pielos, intervenind, împreuna cu alti muschi, în râs, în plâns.
Muschiul ridicator al buzei superioare si al aripii nasului (ridicatorul comun) se afla în santul dintre nas si obraz, terminându-se pe aripa nasului,
Muschiul ridicator al buzei superioare se afla lateral fata de acesta, terminându-se la nivelul buzei superioare,
Muschiul zigomaticul mic , se afla între ridicatorul buzei superioare si zigomaticul mare, care trage în sus buza superioara.
Muschiul ridicator al unghiului gurii, se afla lateral sub zigomaticul mic, în fosa canina, are rol de a trage comisura gurii în sus.
Muschiul zigomaticului mare este cel mai important muschi al râsului, este inserat pe osul zigomatic, care trece peste muschiul masticator ajungând la comisura gurii.
La unele persoane cu "gropite",(foseta râsului) muschiul rizorius este foarte slab, dezvoltat.
Muschiul triunghiularul al buzelor (muschiul coborâtor al unghiului gurii) este fixat pe mandibula si pe pielea comisurii bucale.
Muschiul mentonier (mental), se afla sub coborâtorul buzei inferioare, si are rolul de a ridica vârful barbiei si împinge înainte buza inferioara.
Intre cei doi muschi mentali poate lua nastere foseta (gropita) barbiei.
Muschii regiunii antero-laterale si muschii
regiunii posterioare se afla amplasati pe gât .
Pe partea antero-laterala a gâtului, imediat sub piele, se afla singurul muschi al mimicii, muschiul platisma sau pielosul gâtului, ca un trapez care se întinde de la baza maxilarului infe-rior pâna la umar si clavicula. Participa la mecanismul respiratiei.
Fig 1 Muschii fetei MUsCHII CORPULUIMuschiul sterno-cleido-mastoidian, care, contractându-se de ambele parti, apleaca capul înainte; contractându-se numai într-o parte, întoarce capul lateral aplecându-l pe partea muschiului contractat.
Pectoralul, muschiul marelui pectoral, coboara bratul, aducându-l înainte; când bratul este imobilizat ridica cutia toracica.
Muschiul bicepsul brahial flecteaza antebratul pe brat.
Muschiul drept abdominal îndoaie trunchiul înainte si coboara cutia toracica.Muschiul oblicul extern al abdomenului apleaca trunchiul înainte si-l rasuceste.Muschiul triceps sural flecteaza laba piciorului pe gamba în articulatia gleznei, respectiv
coboara partea anterioara a labei piciorului, ridica pe cea posterioara, ridica corpul pe vârfuri.Muschiul marele dorsal face rotatia bratului înauntru si proiectia înapoi.
Muschiul dintatul anterior ridica cutia toracica în inspiratia
fortata.
Muschiul croitor flecteaza gamba pe coapsa, în articulatia genunchiului si întoarce gamba înauntru.
Muschiul cvadricepsul femural, are patru capete de origine, si anume dreptul femural, vastul medial, vastul lateral si vastul intermediar, producând extensia gambei pe coapsa, cu rol important în statica si în mers.
Tendonul cvadricepsului femural reprezinta insertia comuna a celor patru capete de origine pe tuberozitatea tibiei, numit tendonul rotulian, deoarece în grosimea lui se afla rotula.
Muschiul tibial anterior întinde laba piciorului pe gamba în articulatia gleznei.
Muschii posteriori ai trunchiului si ai membrelor
Extensorii bratului
Muschiul trapez este cel care apropie omoplatul de coloana vertebrala.
Muschiul marele dorsal face rotatia bratului.
Muschiul marele fesier rasuceste coapsa în afara.
Muschiul semi-tendinos si semi-membranos aduce coapsa înauntru.
Muschiul bicepsul femural îndoaie gamba pe coapsa în articulatia genunchiului.Muschii gambei. Cel mai însemnat si mai puternic este tri-cepsul format de muschii
gambei care se fixeaza pe femur si muschiul solar care se afla dedesubtul lor. Tendoanele lor inferioare se alatura si formeaza tendonul lui Achile inserat în calcaneu. Acesti muschi actioneaza asupra gambei în mers, fuga, sarituri.
Muschiul splenius participa la miscarile capului.
Muschiul deltoid face abductia bratului.
Muschiul tricepsul brahial proiecteaza omoplatul înainte, face extensia antebratului pe brat în articulatia cotului.
2.3. FACTORII CARE INFLUENTEAZA SANATATEA PIELII
- expunerea îndelungata la soare determina distrugerea colagenului din piele
- fumatul
- slaba hidratare a pielii
- expresiile fetei, precum încruntarea, duc la aparitia ridurilor mult mai repede
- cu cât înaintam în vârsta, pielea îsi pierde din elasticitate, nereusind sa pastreze o buna hidratare duce la aparitia ridurilor
- vântul, frigul duc la uscarea fetei
Femeile care au imperfectiuni majore ale pielii (pete rosii, cicatrice, o pigmentatie neregulata, pete de batrânete, piele aspra) sunt adesea preocupate sa-si mascheze aceste defecte prin mici trucuri de machiaj, care sunt de cele mai multe ori extrem de necesare si binevenite.
Expertii în materie de cosmetica au reusit de-a lungul timpului sa mascheze aproape perfect multe dintre aceste imperfectiuni, pentru a le ajuta astfel pe femei sa arate cât mai bine posibil si sa le redea încrederea în sine.
Ce trebuie sa facem în urmatoarele cazuri:
. O fata mohorâta, palida
O fata complet opaca nu constituie o prezenta naturala, de vreme ce si cele mai perfecte tenuri au diferite nuante. Cea mai usoara modalitate de a restabili culoarea naturala a pielii este de a ne aplica pe fata un fond de ten transparent si un strat de pudra într-o culoare naturala. Se aplica cu ajutorul unei pensule pe obraji, vârful nasului, barbie si se ântinde usor pe frunte, pentru a crea un aspect natural.
. Pete închise la culoare pe un ten deschis
Cu un buretel cosmetic, aplicati un strat subtire de fond de ten pe toata fata, deoarece buretele aplica mult mai putin fard, decât în cazul în care ne folosim degetele. Dupa aceea, cu degetul, în miscari de tamponare, aplicam fond de ten pe zona cu pete negre de pe fata. Folositi o pensula pentru a aplica fard în zonele mai greu accesibile, cum sunt ridurile si zona din jurul ochilor. Tamponati zona cu degetul (nu frecati cu putere si nici nu încercati sa întindeti fondul
de ten sau fardul cu vârful degetelor, pentru ca prin acest proces îl veti inlatura). Daca doriti, fixati machiajul cu pudra.
Nota: Fata va capata un aspect mai natural daca veti aplica fond de ten pe toata suprafata si decolteu, nu numai pe zonele cu probleme sau cu pete negre.
APA, AGENT COSMETIC
Organismul urnan are nevoie zilnic de o cantitate de lichid cuprinsa între 1 1/2 litri la o greutate de 50-52 kg si mai mult de 1 1/2 litri peste greutatea de 60 kg, Apa constituie circa 70% din greutatea corporala. Organismul pierde zilnic apa prin urina, transpiratie, ceea ce impune înlocuirea lichidului pierdut cu consumul de apa. Nu trebuie sa ne fie teama de îngrasare, deoarece un aport suficient de lichide actioneaza asupra celulitei, dezintoxica organismul si da stralucire tenului.
Apa este si unul din agentii cosmetici naturali, folosita sub forma de bai, comprese, sau in unele preparate cosmetice .
Pentru folosirea cât mai rationala si mai stiintifica a apei, se vor lua in consideratie anumiti factori.
Temperatura la care o folosim - apa calda maximum la 35° dizolva mai bine celulele moarte decit apa rece iar apa prea fierbinte degreseaza pielea indepartîndu-i stratul de grasime naturala.
Totusi atunci cînd folosim comprese fierbinti (terapeutic), ele vor fi urmate de comprese reci, alternarea cald-rece implicind o vasodilatatie, urmata de vasoconstrictie, ceea ce determina o mai buna hidratare a pielii. Apa rece determina vasoconstrictie, contraindicata persoanelor cu tenul uscat.
Pentru îngrijirea igieno-cosmetica, pentru calirea organismului, se fac dusuri sau bai generale; în scop terapeutic se practica baile medicinale.
Prin baie, pielea se bidrateaza, îsi recapata apa pierduta prin transpiratie si se relaxeaza totodata sistemul nervos.
Durata recomandabila a unei bai este de 10-20 de minute, la o temperatura de 37°; ea nu va fi efectuata imediat dupa masa, ci la 2-3 ore - în special - dupa masa principala.
Confortul modern prin care s-a diminuat efortul muscular, viata sedentara si stresul in general ne fac sa transpiram mai putin, diminuând eliminarea toxinelor, cu urmatoarele consecinte:
-stare de oboseala,- nervozitate, -somn agitat sau insomnie. O data sau de doua ori pe luna se recomanda sauna si poate fi indicata persoanelor care
transpira mult, suferinzilor de acnee sau celor a caror piele emana un miros neplacut si trebuie efectuata cu avizul medicului.
Apele minerale si tenul:
Apele minerale exercita o actiune deosebita asupra pielii, prin refacerea supletei si elasticitatii tesuturilor cutanate, datorita compozitiei lor chimice.
Tenurilor grase sau cu eczeme li se pot aplica comprese cu apa minerala pentru îmbunatatirea circulatiei sanguine si reîmprospatarea tenului.
Apa minerala alcalina (PH 9-10) este indicata tenurilor seboreice, cu con-|ditia sa fie urmata de lotionarea fetei cu o solutie acida (apa cu suc de lamâie sau solutie de acid boric etc).
Influenta bolilor asupra pielii,
Organismul are un sistem de aparare al integritatii si stabilitatii lui care este sistemul imunitar. Acesta are rolul de a neutraliza, a descompune, a face inofensive substantele straine care îi sunt daunatoare. În cursul functionarii normale a sistemului imunitar, se ajunge la capacitatea organismului de a se pastra împotriva factorilor nocivi (de pilda, anumite boli contagioase nu pot fi contactate decât odata fiindca se ajunge la imunitate împotriva lor). Alergia este unul din fenomenele legate de imunitate; ea înseamna o reactie de o intensitate patologica. Substanta care produce alergia se numeste alergen. Împotriva ei se produc asa numitii anticorpi. Reactia intensa produsa la întâlnirea substantei alergcne cu anticorpii dauneaza organismului.
Când conflictul antigen-anticorp are loc în tesuturi, reactia este mai lenta. Astfel, alergenele care patrund în corp odata cu hrana (oua, peste, fragi, capsuni) provoaca de cele mai multe ori o diaree alergica si prin asimilare o urticarie.
Daca alergenul patrunde pe cai respiratorii (polen de flori), apare rinita, astma sau edemul laringelui. Daca alergenul ajunge pe piele (prin cosmetice), atunci se produce o dermita de contact. Când conflictul alergen-anticorp are loc în sânge (medicamente), reactia este imediata: urticarie, edem Quincke, soc anafilactic.
2.4. CRITERIILE DE CLASIFICARE A TENULUI
1. Dupa lh`aht d d da`ida0
@hDaa dC`a`A``tep o `iddd d `a a(Dib `h ` `a ap``` ` d`ata` @ ``drad``
$
de`a `ed`p[1]pI b Zi dneiba @`d ` pd``d[1] `e pd
Fad D`[1]$ aba`
Pa qd bePeRd` ceNu` c. @ `lba bbd`d $ 0$ @ep bn a`hddd` d `a`䈠 de a @a qh dd pdh hd`da, Este b p`ehe `ap `a padal c F`h maba ab`h`r`pbi `d`$e `i `e a`diba``
`bab.
nd ``e d ar ` ` e``a a`a ``d r``a`ad f`b
``d a ba aa```aha` p`````%✠ [1]pada peh)beh er`a ``bte de``d lat$ b`[1]
Peri c`d a` a b aba( da` `ap bhdb` ap d` ` bajaba E aha`a a$ c
dtape d a`dd `ad d `` `a` he`feap hd at`ad ` q `abda`i`d, @a dd ad
`c`aam ab( ``rad$ @a p Si f``e `$ `` `ade` f`la,es`a b`t``da dah [1] r$
`* Ta 葠`d ` deb db ad `cda aa` cddp hap `d apdi e baj)cd` h$ aa d bd ecap a[1] dahh[1] `` bh epaderi$ Aq`a
pa[1]bape, a` ap, be ebi `ah U``a cd`d e`a e$ de fba d a`t a`daaba, Paalaa u` ap c`d g p a% `b
p` `p` `an a$ ddt`h` bep`h`( c a be ap` `b` a bada`h lipsita de vitalitate.
Pielea deshidratata este o piele uscata si din lipsa de apa, apare vestejita, deteriorata, se descuameaza usor si uneori pare acoperita de o pudra fina alba. Se irita si se înroseste cu usurinta. Strânsa între degete iese în evidenta lipsa de suplete si elasticitate. Este o piele hiperkeratinoasa.
Fenomenul deshidratarii poate fi superficial sau profund, în primul caz se pierde apa din stratul cornos din cauza secretiei sebacee scazute, pelicula grasa protectoare insuficienta
permitînd ca, sub actiunea factorilor externi fizici si chimici, sa se evapore cantitatea de apa si asa diminuata din stratul superficial. Pielea se descuameaza, devine uscata si fragila, apar riduri
fine.
Deshidratarea profunda se datoreaza tulburarilor în metabolismul celular al apei, organismul nefiind în masura sa retina apa în tesuturile subcutanate, ca urmarea unor tulburari glandulare, nervoase sau cardiace. Organismul este obligat sa-si procure apa din tesuturile pro-
prii, ceea ce are drept consecint da`a, ap a ba rdUha` ` `[1]a`ld U) d a `in Ea ppal$ Ap` td`dda `a ` a ``d`( ` a` da ad$e`i c bi`hd la `e p``ca`il
! a I` a ( re ba`a`h h dcbea`ea [1] `epade`
A``d `apre `` `c la dar`a pad`` pdn 2 dap `a `ehe `i```` ` ba`ra
`bal `[1]b` e ae dabe` `A a ``a a` e d `echt `adr``a` !(`$ dbe bbab p`$ `dp adhb`pd a`naDia,$l`pa Vi aa`d `ar A E` B prid `jph
pbaca
acde`ia e `pna a be `a!$ @aeap ap de `e d b``drapa`` ad `` aahda a ea`a`[1] dib A` ```eeh$dn d epa` `erh ` ᕨac``ad , b`n`q, ```ip `e a`d`ad a spe`q ln `dca`h ` ` a de pd `b` a`d h`celta
@ p` `[1]``a`$ pe``d per` di A` bh dad`ph [1] `ald` [1]bai ape `d d`
$ di Da ` a``a ct` leb d` bh[1]( a `p cd da, q`$ a alnape dh qaa* T d` `
$ ap belcaa$ ``[1] t 㰃 p `c`d ae H aa` 4$$ %&!( @ej` d pb[1]`aba`, dadirit ` `a db `hd pa i d
tad dn a ` `n``hd bad
`ed ` `p pd`t `e @@aai , A `e ! `
a aAl` !"hd e` deb` ra `p ``d` Ra `i``i` dd e ca $ ce ` b`nd e cad
`` dࡩngere, cu coj 聩, rosiatica,$iritîndu-se la"alcool si saxun. Are tendŠnta de a ɳu rida, se irita cu usurintt fiind foarte sensibila.
- ati ic ( se rideaza0si descuameaza repededatosat lipsei de grasime,)M ` m dezhidratatꝰ (tmɮ ridat`su piele"foartm subtre,`trin0apasare cu degetele s– masa urme, necesita hidratare).
c. Tenul gras prezinta culoarea cenɵsiu-gģlb ၵ y si$este caractezizat 耠 prin pori largiti si comedoqne (puncte negre). Acest |ip deȠpiele favorizuqza al aparitiei comedoanelor si
acneei.
Tenul gras pezinta aspect lucioas, lipsit de suplete, unsuroas, în special pe frunte, pe aripile nasului si pe barbie, prezinta pori dilatati datorita cantitatii sporite de sebum. Daca pielea este neîngrijita, capata, cu timpul, o culoare galbuie. Uneori este granwloasa, prezinta puncte negၲ�e s ၲ� aspecɴul unei coji du portosala, datorita porilor dilatati. Testul cu foita0de hîrtke arata pete pursiၲ�tente de grasimen
Seboreea este usor"pusa$în evidenta si prin presa ၶ ea pielii între doua d gete, cândase⩥ constata filamente seboreice, care ies prin pori. Este caracteristica persoanelor brunete. Pielea grasa reprezinta adeseori prima etapa de trecere spre pielea seboreica, patologic legata de activitatea glandulara, este usor iritabila. Este o piele expusa infectiilor stafilococice, prin diminuarea mijloacelor sale de aparare. Este tipul de piele pe care se dezvolta acneea infectie stafilococica si seboreica.
Pielea grasa unsuroasa se caracterizeaza printr-o grasime excesiva, cu porii deschisi, aspectul fiind al unei coji de portocala, culoarea apare galbuie din cauza keratinei care predomina în stratul superficial.
La palpare pielea apare granuloasa si îngrosata. La testul cu foita de hîrtie, urmele de grasime sînt evidente sebumul scurgîndu-se din abundenta la nivelul pielii. Uneori pielea devine aspra datorita sebumului uscat si a celulelor moarte care se descuameaza.
Testul cu creionul evidentiaza o piele sensibila la actiunea factorilor mecaniciAceasta piele, avînd reactie alcalina, constituie un mediu prielnic dezvoltarii microbilor, de
unde si tendinta de infectare în cazul unei neîngrijiri corespunzatoare.Pielea grasa, uleioasa, neîngrijita poate deveni avînd porii închisi cu exces de sebum si cu un strat cornos dezvoltat, puncte negre care se transforma în cosuri. Are loc un fel de asfixie cutanata, datorita faptului ca si celulele cornoase de la suprafata pielii se descuameaza incomplet; excesul de secretie sudoripara astupa porii pilosebacei; pielea se hiperkeratinizeaza,
impiedicînd evacuarea libera a sebumului si a transpiratiei, circulatia sanguina se diminueaza, iar oxigenarea tesutului cutanat se face defectuos.
Pielea poate deveni asfixica si datorita folosirii unor produse cosmetice contraindicate care, cu timpul, obstructioneaza porii sau din cauza unei curatiri insuficiente a pielii, impuritatile împiedicînd buna functionare a pielii.
În majoritatea cazurilor, pielea prezinta comedoane vizibile sub forma unor puncte negre din cauza oxidarii în contact cu aerul a keratinei. Comedoanele sînt rezultatul retentiei de sebum în foliculii pilosebacei, a celulelor moarte de pe peretii foliculului si a impuritatilor, din cauza oxigenarii insuficiente si a punctelor negre culoarea apare cenusie,
În cazul in care comedoanele nu sînt vizibile la suprafata pielii, înseamna ca sebumul s-a închistat formînd acele chisturi sebacee pe care le simtim la palpare ca niste induratii.
Cauzele care accentueaza stadiul de grasime al pielii pot fi: caldura, umiditatea, alimentatia prea bogata în grasimi, condimente, tutun,cafea, sau ca urmare a unor dereglari endocrine
frecvente, a sistemului nervos sau digestiv, sau se poate datora si unei îngrijiri necorespunzatoare, folosirii unor produs cosmetice contraindicate. Cu timpul, o astfel de piele devine mai putin grasa se îmbatrîneste mai încet decît pielea uscata sau mixta. Pe la 50 de ani, ea poate deveni chiar normala, daca a fost bine îngrijita. Se rideaza mai greu dar este lipsita de suplete si fragezime din cauza efortului la care sînt supuse glandele sebacee. Este pielea care
pastreaza greu machiajul.
Tenul gras fiind un ten cu un surplus de grasime produs de glandele sebacee, (aripile nasului, zona geniana, barbie, frunte), este des intalnit si poate fi:
- gras seboric lucios (prezinta pori dilatati, comedoane, acnee).
- gras asfixic îmbâcsit (prezinta pori mari, închistati cu comedoane in profunzimea porului)
- tenul mixt este un ten greu de întretinut, prezinta portiuni uscate si grase.
d. Tenul mixt este o combinatie a tenului gras cu cel uscat: în timp ce pe obraji pielea are caracteristicile tenului uscat, barbia, nasul si fruntea sunt grase. Numai cunoscând tipul de ten
putem sti cum sa-1 îngrijim.
Problemele inestetice ale pielii pot fi de natura pigmentara, de natura vasculara sau de alte origini. Fruntea, nasul si barbia prezinta caracteristicile pielii grase, în timp ce pleoapele,
arcadele sprînceneior, obrajii, gîtul, prezinta caracteristicile pielii uscate Este pielea caracteristica bolnavilor ficat, a celor care abuzeaza de bauturi alcoolice, zahar, cafea, mezeluri, brînzeturi fermentate, dar se poate datora si poluarii atmosferice. Specialistii
considera ca în prezent majoritatea persoane între 15-25 de ani au pielea mixta. Bine tratata, ea poate capata calitatile pielii normale, desi este necesar o diferentiere de tratament .
Fig.2 Piele mixta
Culoarea tenului poate fi: alb (dat de pigmentul cherta), galben (dat de pigmentul chertina), bruna (dat de pigmentul melanina) , roz ( culoare reala), rosu (dat de activitatea intensa a
hemoglobinei).
2. DUPA CONŢINUTUL DE APĂ DIN PIELE :
a. Tenul normal hidratat este un ten in care functia pielii de hidratare este normala. Pielea normal hidratata si normal grasa este pielea copilului. Este ferma si elastica, fina, fara riduri. Adolescentul sau adultul cu o astfel de piele o poate pastra numai daca o fereste de agentii fizici sau chimici agresivi.
b. Tenul hiperhidratat (cu apa în exces) este caracterizat o piele îmbibata de apa cu trasaturi umflate, deformate, edeme si pungi sub ochi. Acest tip de piele poate fi determinat de viata într-o clima umeda sau expunerea la vînt, ploi reci. Se întîlneste si la persoanele cu afectiuni cardiovasculare sau renale, urmare a retinerii apei în tesuturi.
Pielea subtire contine un coeficient lipidic normal, este bine hidratata se prezinta palida sau se pigmenteaza greu la soare, neputându-se sintetiza melanina, se deshidrateaza usor si devine pecinginoasa.
Pielea hipersensibila nu suporta aplicarea de produse cosmetice, aerul uscat sau vîntul cu praf. Reactioneaza negativ la anumite alimente ca fragi, capsuni etc. Cauzele pot fi multiple: alimentatie necorespunzatoare, tulburari digestive, glandulare etc. Medicul este în masura sa stabileasca cauzele indicând tratamentul.
c. Tenul hipohidratat prezimta o concentratie scazuta de apa.
3. DUPA UNELE TULBURARI FIZIOLOGICE întîlnim urmatoarele tipuri de ten:
a. Tenul pletoric, derivat al tenului gras netratat, prezinta comedoane pastoase in exces si piele groasa.
b. Tenul casetic derivat al tenului uscat ridat,piele cu tendite de îmbatrînire, textura pielii subtire cu riduri in zona oculara, frontala , santul nazolabial si barbie, necesita tratament de
hranire, hidratare si reviaminizare.
Pielea casectica este determinata de diminuarea tuturor functiilor se datorat unor tulburari de ordin intern (tulburari cardiace, nervoase), care influenteaza în mod negativ metabolismul pielii, iar procesul de regenerare fiind încetinit.Pielea are o culoare alba-galbuie, se descuameaza repede, este aspra, vestejita în cele mai multe
cazuri, cu aspect de pergament.
c. Tenul acneic, derivat al tenului gras, cu piele groasa, (inflamarea tesutului cutant). Pielea acneica, prezinta comedoane, papule foliculare, noduli, mici abcese si cicatrice. Evolutia acuta a acneei se produce, în marea majoritate a cazurilor, la pubertate, cuprinde nu numai fata ci si
spatele, pieptul si chiar umerii. Atinge atât fetele cât si baietii, mai ales în primii ani ai pubertatii, deoarece echilibrul hormonal tulburat favorizeaza aparitia acneei juvenile.
Daca au aparut numai comedoane (puncte negre) constituite dintr-un dop de sebum care se înfunda în foliculul pilosebaceu, acestea pot fi stoarse. Ramânerea în aceasta faza este mai rara, caci în jurul comedonului pielea se inflameaza, se formeaza o pustula usor proeminenta, în centrul careia ramine extremitatea comedonului, ducând la aparitia acneei pustuloasa.
În alte cazuri se formeaza un nodul de marimea unui bob de mazare, dureros, fiind vorba de acneea indurata. Evolutia acesteia este lenta, se soldeaza de multe ori cu distrugerea tesuturilor si aparitia de cicatrice neregulate, inestetice.
La persoanele în vârsta, pielea acneica se poate datora unor tulburari digestive, gastroenterite rebele, afectiuni ale ficatului etc. Eruptia acneica se poate datora, de asemenea, unui dereglari al ciclului menstrual, unor tulburari ale sistemului neuro-vegetativ etc.
Daca va fi nevoie, medicul va prescrie tratamentul adecvat în fiecare caz în parte. Ceea ce se impune imperios este grija pentru o igiena riguroasa a obrazului.
Acnee juvenila vulgara apare in jurul vârstei de 18-20 ani .
Acnee pustuloasa si acneea comedoniana nodulara este frecvent întâlnita la barbati.
d. Tenul cuperozic prezinta tulburari ale vaselor capilare, se manifesta printr-o forma usoara de eritem care trece in forma de eritoza si apoi in cuperoza. Apare in zona aripilor nasului, zona geniana, ochi , barbie, pâna la frunte. Se atinge punctu maxim in momentul cînd culoarea devine violacee. Tenul cuperozic apare la persoane trecute de 40 ani, se datoreaza unei alimentatii dezechilibrate bogate in grasimi si excitante (tutun, cafea, alcol, condimente, ciocolata) sau preparatelor cosmetice neadecvate tipului de ten. Cuperoza apare atunci când vasele capilare se dilata sub forma unor linii rosii, care brazdeaza aripile nasului, pometii si barbia este vorba de cuperoza propriu-zisa. În general, cuperoza este însotita de eritroza (când vasele capilare dilatate sunt mai putin vizibile, dar apar pe un fond eritematos).
Procesul de instalare a cuperozei este foarte lent. El ia nastere în urma unei dilatatii permanente a vaselor capilare ale fetei ca urmare a unei
elasticitati diminuate a peretilor vasculari sau a Unor pusee congestive repetate.Cauzele externe care favorizeaza aparitia acestei afectiuni sunt, în general, factorii
atmosferici: vânt, exces de soare, schimbari bruste de temperatura, mai ales atunci cînd pielea nu este protejata cu creme protectoare. Folosirea de lotiuni astringente, sapunuri degresante, masti calde, solutii cu concentratie mare de alcool sau glicerina, favorizeaza dilatarea vaselor si congestionarea fetei.
Dintre cauzele interne amintim tulburarile nervoase, emotiile care duc la o înrosire a fetei, la început temporara, apoi permanenta.
Regimul alimentar necorespunzator, precum si o digestie defectuoasa, provoaca pusee congestive care duc la dilatarea vaselor capilare la nivelul fetei, decând la aparitia cuperozei.
Trebuie facuta o distinctie între cuperoza si diferitele înrosiri accidentale ale fetei, înrosirea fugitiva datorita emotiilor, congestia obrazului din cauza frigului , a bufeurilor, care apar în perioada de menopauza.
În localitatile de munte, unde intemperiile vremei sînt mai intense, cuperoza poate atinge si obrazul copiilor a caror piele este mai fragila si mai sensibila.
Tenul senil - îmbatrânit se prezinta ca un ten ofilit, cu piele subtire (fleasca), cu riduri accentuate, cu piele uscata datorata pierderii elasticitatii pielii. Pielea îmbatrînita (senila) debuteaza printr-o uscaciune excesiva, urmata de aparitia ridurilor, barbiei duble, edeme, în special, la ochi etc. Procesul de îmbatrînire este în functie de bagajul genetic al fiecaruia, dar nu înseamna ca nu pot fi luate unele masuri preventive pentru ca acest proces sa fie întârziat cât mai mult timp posibil.
Transformarile pe care le sufera pielea în acest stadiu cuprind si straturile profunde: muschii îsi pierd tonicitatea, epidermul se îngroasa sau se subtiaza, fibrele tesutului conjunctiv al dermului îsi pierd din elasticitate, porii se dilata. Pot aparea veruci seboreice, pete izolate, pielea se pigmenteaza neuniform, mai întâi pe brate, mâini, apoi pe fata, se schimba culoarea si catifelarea pielii, apare par de prisos, iar ridurile se adincesc mereu. La început se observa o uscaciune excesiva a pielii, datorita lenevirii glandelor sebacee si sudoripare, încep sa apara de timpuriu ridurile ca o consecinta a pierderii elasticitatii si tonicitatii pielii.
Constatarea se face astfel: prindem pielea între doua degete si-i dam drumul, vom vedea ca ea nu-si mai revine la starea initiala decât cu multa greutate. Cu cât durata este mai mare, cu atât continutul în lichid al pielii este mai mic si, deci, îmbatrînirea biologica mai avansata. Se produc acumulari patologice ale apei în tesuturi,apare asa-numitul edem, în special la ochi, sub forma de pungi.
La vârsta inaintata ca semn de âmbatranire, se formeaza ridurile verticale care se prezinta sub forma de cute ridate verticale si orizontale la frunte, laba gastei de la pleoape, ridurile din
zona labiala a nasului se prelungesc spre gura.
Pielea ridata s-ar datora vârstei, dar si influentei agentilor atmosferici, diferitelor excese de tutun, bauturi alcoolice, abuz al unor produse cosmetice.
Persoanele cu pielea uscata au o predispozitie speciala pentru riduri.Ridurile pot fi superficiale, liniare, caracteristice tenurilor uscate, de expresie, dar foarte
fine, specifice tenurilor normale, sub forma de cute adinei în cazul tenurilor deshidratate si definitive, sub forma de retea care brazdeaza întreaga fata, specifice vîrstei înaintate.
Ridurile pot fi influientate si de factorii atmosferici (vînt, soare, frig), factori interni (poluare atmosferica) , stres, starei sufletesti negative ( depresie, tristete)
Toate aceste duc la aparitia definitiva a cutelor.
Ridurile de expresie din zona oculara, frontala si santul nazolabial pot fi producuse din urmatoarele cauze:
- cititul la lumina slaba
- slabire brusca
- lipsa dintilor (modifica fizionomia fetei)
- tulburari endocrine
- mod defectuos de viata
Pentru acest tip de ten se vor evita produsele cosmetice pe baza de glicerina si cele pentru degresare. Ca metoda de stopare a ridurilor se poate aplica tratamentul de masaj prin
presopuncura pe punctele Tsubo (vezi capitolul V -Metode alternative)
- Ridurile se datoreaza pierderii elasticitatii pielii, scaderea cantitatii de apa din celulele pielii, dezechilibrul dintre muschii fetei si schimburile dese de mimica
si înaintarea in vîrsta.
Factorii care influienteaza sanatatea pielii :
- tulburari digestive ( procesul de masticatie al alimentelor defectuos, consum scazut de lichide, consum de apa cu PH mai mic de 8, constipatii, exces de
alcol, tutun, cafea,
- folosirea substantelor absorbant-sicative (duce la uscarea pielii).
- Folosirea de lotiuni alcolice concentrate
- Factori externi: abuz de sapun, glicerina, apa firbinte sau rece etc.
Leziunile pielii se intâlnesc sub urmatoarele forme:
- modificare de culoare (intepaturi de insecte, pete rosii, hipopigmentare)
- cu continut solid cu nodul in profunzime (intepaturi de insecte) sau sub forma de vegetatie (suprafata aspra sub forma unei conopide).
- cu continut lichid (vezicule, pustule),
- cu pierdere de substanta la nivelul epidermei si care in urma vindecarii lasa cicatrici
- deseuri cutante (celule superficiale ce se elimina in cantitati mari)
- cicatricile rezultate din înlocuirea celulelor moarte ale pielii cu tesut fibros (pot fi plane sau proieminente)
- aplicatii locale de tratamente cu substante active de baza ( vaselina formata din amestecuri de hidrocarburi, lanolina, glicerina).
Dupa vârsta de 50 de ani, pielea uscata se prezinta ridata. Cauzele uscarii pielii pot fi: vîntul, climatul uscat, caldura prea mare, baile de soare prelungite etc. Iarna, pot apare pete rosii din loc în loc, sensibilitate remarcata sau în cazul folosirii lotiunilor alcoolizate, cremelor pe baza de glicerina etc.
Pielea uscata poate indica, de asemenea, o functionare defectuoasa a ficatului si a intesti-nului, uneori dereglari endocrine, mai ales ale tiroidei, secretie insuficienta a glandelor sebacee, tulburari nervoase sau ale circulatiei sanguine etc.
Bine îngrijita, pielea uscata (hranita si hidratata) poate ramîne frumoasa mult timp. Neîngrijita sau prin aplicare de produse contraindicate, se impune si un examen al tegumentelor în general, al gâtului, decolteului, bratelor si spatelui, dupa care se va trage concluzia definitiva cu privire la tipul acesteia.
Pielea poate fi, în realitate, normala, dar apare ca o piele uscata, datorita apei calcaroase sau folosirii unor produse cosmetice neadecvate. Aparenta de piele uscata este uneori falsa, în realitate fiind vorba de o piele seboreica, datorita faptului ca filmul hidrolipidic superficial si sistemul de descuamare a pielii sînt anormale. Pielea uscata este fragila si necesita îngrijiri speciale. Se va tine seama ca ea poate fi lipsita de apa si lipsita de grasime.ALTE TULBURARI METABOLICE CU INFLUENTE NEGATIVE ASUPRA TENULUI
Studiind tenul unei persoane prin diferite metode de examinare (vizual, palpare, cu aparatele) se pot observa o serie intreaga de caracteristici fizionomice, morfologice si
fiziologice ale pielii, care fac posibila incadrarea tenului respectiv intr-o anumita categorie si aplicarea unui tratament adecvat.
Diferitele tipuri de piele pot fi clasificate in functie de tulburarile ce pot aparea la nivelul organelor:
Tulburari de ordin vascular: - ten cu eritem facial (ten sensibil emotional)
- ten cu eritroza faciala (roseata difuza) - ten cuperozic
- ten cu acnee rozacee Tulburari la nivelul pielii
- ten normal hidratat ; - ten hiperhidratat cuperozic;
- ten deshidratat ; Tulburari in metabolisntul lipidelor
- ten normal; - usor lucios;
- echilibrat lipidic ; - ten uscat alipic ; - ten gras uleios; - ten gras asfixic;
- ten acneic;Tulburari in metabolistnul glucidelor si protidelor - ten pletoric (surplus de substante si apa) ;
- ten casectic (atrofie generala); Tulburari ce pot sa apara in raport cu varsta:
- ten eudemic (al copilului sanatos); - tenul la pubertate ;
- tenul adultului (intre 25 - 40 ani); - tenul senil (dupa 40 ani);
Alte imperfectiuni ale tenului: - Tenuri ce prezinta modificari de culoare;
- Tenuri cu imperfectiuni pigmentare si vasculare ; - Tenuri cu imperfectiuni pigmentare (hipo- /hiper-pigmentare);
- Alte imperfectiuni inestetice; Tulburari vasculare ale pielii si sensibilizarea la diferiti alergeni
La foarte multe persoane, indiferent de tipul de ten si de vârsta, pot aparea modificari de ordin vascular in aspectul tenului, si pot avea diferite manifestari:
. Temporare (mentinandu-se doar un timp scurt cat dureaza actiunea factorilor cauzatori) eritem facial
. Permanente - eritroza faciala, cuperoza si acneea rozacee . Localizate - telangiectazii si angioame . Difuze - eritem facial si eritroza faciala
Imperfectunile vasculare pot aparea solitare sau asociate intre ele, pe un ten normal colorat sau afectat si de alte tulburari, caz in care coloratia tegumentului este modificata.
Eritemul: Este o roseata difuza, trecatoare, ce apare pe tenurile sensibile, usor iritabile, poate fi cauzata de urmatorii factori:
factori interni (tulburari nervoase, stari emotionale, stres) ; factori externi (soare puternic, vant, temperaturi extreme - prea crescute/scazute,
alimentatie ori produse cosmetice neadecvate);Eritemul se poate intalni sub forma de:
eritem emotiv - congestionarea fetei determinata de starile emotionale puternice (predispozitie a persoanclor emotive);
eritem solar - inrosire aparuta in urma expunerii la radiatii solare; erutem caloric (provocat de caldura);
Eritroza faciala: este o tulburare vasculara a pielii, care poate aparea chiar dupa pubertate sau in diverse etape ale vietii.
Sub actiunea diferitilor factori interni sau externi, la nivelul fetei se produce o congestie in pusee. La inceput, aceste pusee sunt trecatoare (eriteme), dar prin repetarea la intervale scurte
de timp, sub actiunea factorilor cauzatori, sangele va stagna in vasele capilare permanentizand roseata. In acest momemt se poate vorbi de instalarea eritrozei faciale.
Aceasta roseata apare in special pe regiunea nazala, pe pometi si pe frunte. Ca aspect, pielea apare rozata (datorita fierului hemic de culoare rosie din globulele de hemoglobina,
oxihemoglobina si carboxihemoglobina). La palpare se constata ca temperatura tegumentului in zonele afectate este mai ridicata, ca urrnare a dereglarii metabolice celulare
(intensificarea proceselor catabolizante in detrimentul reactiilor anabolizante). 2.5. EXAMENUL COSMETIC
Este absolut necesar ca înaintea efectuarii oricarui tip de tratament sa fie efectuat un examen cosmetic estetic si NU dermatologic clientei. Realizarea acestui examen consta în
întocmirea unei fise individuale de cosmetica. Acest examen se poate efectua prin mai multe moduri: prin palpare; prin intermediul lupelor sau cu ajutorul PH-metrului (care afla gradul de
aciditate al pielii). Examenul cosmetic se poate realiza prin doua etape:
1 - examenul superficial
2 - examenul în profunzime.
1. În cazul examenului superficial, cosmeticiana observa tinuta, receptivitatea fata de moda machiajului, punctând unele greseli în defavoarea aspectului exterior, recomandând unele retusuri. În urma acestui examen, se vor obtine o serie de informatii si observatii care duc la stabilirea diagnosticului cosmetical al tipului de ten, de acest lucru depinzând alegerea produselor cosmeticale si a procedeelor care vor folosi tipului de ten.
Tot în cadrul acestui examen sunt necesare o serie de informatii rcferitore la vârsta, sanatate, mediu de lucru, alimentatie, sensibilitate la unele produse cosmetice, felul în care se îngrijeste acasa, ce produse cosmetice foloseste, la ce interval îsi face ingrijirea cosmetica.
2. Examenul de profunzime: Examenul de profunzime sau examenul cosmetic propriu-zis este format din: examenul vizual, examenul prin palpare, examenul cu ajutorul lupelor, examenul cu lampa WOOD si examinarea cu ajutorul pH-metmlui.
Examenul vizual care se refera la tipul morfologic al fetei (oval, rotund, diamant, patrat,triunghiular), profunzimea ridurilor ( fine suparficiale, de expresie, de profunzime),
aspectul pielii (mata, lucioasa, neteda) si coloratia pielii.
Examinarea cosmetica se poate realizeaza si prin observare, cu lupa simpla sau luminoasa, sau pehasmentul care indica gradul de aciditate-alcalinitate a pielii .
Pentru un ten normal vom avea PH 5,5 - 6.
Determinarea tipului de ten prin observare se poate face si prin trasarea unei linii in zona geniana cu un creion dermatograf neascutit, si daca constatam ca:
- pielea se înroseste deasupra liniei avem ten gras,
- daca se înroseste in urma liniei avem un ten uscat,
- daca la apasarea cu degetul lasa o urma-gropita , avem un ten uscat deshidratat,
- nu lasa nici o urma avem ten normal.
La intrarea în cabinetul de cosmetica, clienta va completa fisa , cu toate observatiile legate de examenul cosmetical. Importanta cunoasterii reprezinta o necesitate pentru a putea
urmarii efectele tratamentelor si a produselor aplicate clientei si eventual schimbarea acestora.
Prin examenul vizual se constatata tipul morfologic al fetei:
- oval,
- rotund,
- potrivit de lung,
- în diamant,
- triunghiular cu vârful în jos,
- triunghuilar cu vârful în sus,
- simetric sau asimetric.
Aceste observatii conduc la stabilirea formei fetei, foarte necesara atât pentru efectuarea unor corecturi cât si pentru alegerea machiajului corespunzator.
. examinarea reliefului ridurilor. Acestea pot fi:
- riduri fine superficiale,
- riduri de expresie,
- riduri ce se datoresc pierderii elasticitatii pielii,
- riduri datorate deshidratarii profunde.
. constatarea aspectului pielii. Pielea poate fi:
- mata sau lucioasa,
- cu pori invizibili sau cu pori dilatati,
- descuamata sau neteda.
. observarea coloratiei pielii, care poate fi:
- normala
- sau influentata de grosimea stratului cornos, de unele afectiuni de ordin intern,
- influientata de starea de oboseala sau de surmenaj,
- in fluientata de irigatia sanguina sau de gradul de pigmentare a pielii.
. observarea imperfectiunilor inestetice de natura vasculara (eritroza, cuperoza),
- de natura pigmentara (efelide, cloasma) sau de alte origini (cicatrice,
- arsuri, diferite traumatisme,
- negi, cearcane, hipertricoza).
. constatarea gradului de senescenta a pielii,
- urmarind aspectele tipice ale îmbatrânirii.
Examenul prin palpare se face superficial sau profund. Palparea superficiala se refera la examenul epidermei si dermei si se poate face astfel:
printr-o alungire usoara a pielii cu pulpa degetelor se poate constata granulatia pielii.O piele normala are o granulatie fina, este neteda si catifelata. O piele anormala are o granulatie neregulata, este aspra la pipait din cauza descuamarilor, dura la palpare datorita sclerozarii, grasa din cauza excesului de sebum.
. printr-o presiune usoara cu pulpa degetelor, se poate constata elasticitatea si rezistenta (daca este elastica, ferma sau flasca).
Palparea profunda se face cu ajutorul a doua degete (police si index) pentru a constata grosimea pielii, gradul de hidratare sau deshidratare, tonicitate, aderenta la straturile profunde, continutul tesutului adipos.
. pentru a constata grosimea pielii (fina, subtire, normala sau îngrosata), se face urmatoare palpare: se prinde între police si index pielea (mai indicat este în apropierea barbiei), rulând-o pentru a vedea grosimea si aderenta ei la straturile profunde.
. pentru a constata elasticitatea pielii ( cantitatea normala de apa în celule si în spatiile intercelulare), se face urmatorul examen: se ridica între police si index ridurile transversale de sub pleoapa inferioara, formându-se în felul acesta o cuta verticala. Când cantitatea de apa este redusa, aceasta cuta persista un timp mai îndelungat. La un turgor normal, aceasta cuta dispare repede, iar la pielea unui copil ridicarea unei astfel de cute este aproape imposibila.
. pentru a cerceta irigatia sanguina, se îndeparteaza putin pleoapa inferioara si se observa coloratia. La o irigatie sanguina normala corespunde o coloratie roza, o irigatie slaba corespunde unei coloratii palide. O coloratie rosie intens (sângerie) nu înseamna un tesut bine irigat, ci ar putea fi vorba de o afectiune a conjuctivei.
. functionarea glandelor sebosudorale se examineaza în felul urmator: se asaza o lamela de sticla (bine degresata cu alcool) pe piele si se îndeparteaza (presând usor) deplasând-o paralel cu suprafata pelii. Se priveste apoi lamela în lumina. Daca lamela este aproape curata, înseamna ca pielea este uscata, lipsita de grasimi si transpiratie; daca se observa foarte clar urme de grasime si apa, înseamna ca exista o hipersecretie sebosudorala.
. reactia pielii la o excitatie mecanica, deci sensibilitaea pielii, se poate constata tragând de piele, cu ajutorul unei spatule de plexiglas, o linie sau o cruciulita (pe frunte, pe obraz sau pe decolteu). Dupa câteva secunde apare pe piele o linie sau o cruciulita rosie sau alba, dupa cum au reactionat vasele sanguine, printr-o dilatare sau constrictie.
. culoarea pielii poate fi controlata mai exact în felul urmator: se apasa plat pe piele o spatula subtire si incolora de plexiglas; prin apasare se îndeparteaza sângele din vasele sanguine periferice si, fara a fi indusi în eroare de irigatia sanguina, se poate aprecia culoarea exacta a pielii, privind prin transparenta spatulei.
Pentru acest examen se folosesc lupele simple, lupe binoculare, lupe cu luminare proprie (lumina obisnuita sau fluorescenta).
Cercetând pielea cu ajutorul acestor instrumente, se aprofundeaza examenul cu ochiul liber. Puterea maritoare a lupelor, avantajele unei iluminari puternice (concentrate) sau a luminii fluorescente scot în evidenta amanunte ce nu sunt sesizate cu ochiul liber.
Examenul cosmetic identifica tipul tenului din mai multe puncte de vedere:
. starea de hidratare. Pielea coliilor este considerata normal hidratata si prezinta caracteristicile acestei stari: este ferma, fina, fara riduri. Deshidratarea poate fi profunda sau superficiala.
Deshidratarea superficiaaa se recunoaste dupa urmatoarele caracteristici: cu ochiul liber se vede o usoara exfoliere, este aspra la palpare, cu lupa exfolierea este mai vizibila, iar la lumina Wood apare o fluorescenta slaba.
Deshidratarea profunda se recunoaste: cu ochiul liber se vad riduri fine care se întretaie; privita cu lupa, pielea pare crapata în toate directiile, la palpare se simte o fermitate diminuata, iar la lumina Wood apare o fluorescenta mai slaba decât în cazul precedent.
. culoarea ideala este considerata usor roz cu stralucire. Alterarea culorii este datorata unor afectiuni intestinale (ten pamântiu), unor intoxicari cronice (ten gri fara stralucire), oboselii si supermenajului (culoare stearsa, spalacita), tulburarilor ginecologice, pierderii de sânge (ten palid, livid).
. pielea fina, privita cu ochiul liber, prezinta o suprafata uniforma, granulatie fina, pori invizibili. Granulatia se refera la aspectul de suprafata a pielii si anume: celule descuamate, înainte de a se detasa, se ridica în grupuri mai mici sau mai mari, dând la prima vedere un aspect neted uniform sau granulat si la palpare o senzatie de catifelare sau asprime.
Pielea normala are o granulatie fina, este neteda si uniforma. Cu lupa se comfirma unitatea perfecta a tesutului, la palpare este catifelata, iar la lumina Wood apare o fluorescenta intensa, închisa, violacee.
Pielea groasa este o piele care se descuameaza cu greu si se reface încet. Cu ochiul liber se observa o granulatie mare neuniforma, pori dilatati, este aspra la palpare, iar la lumina Wood apare o fluorescenta albicioasa.
. gradul de îmbatrânire. Se urmaresc semnele de senescenta cutanata. Acestea sunt: piele de culoare stearsa, flasca, cu riduri accentuate, cu aspect vestejit din cauza deshidratarii, lipsita de elasticitate, care prezinta tulburari de pigmentare si hipertricoza.
. Tulburari de circulatie sanguina locala. Cu ochiul liber se observa afectiuni ca: cuperoza, eritroza, acneea rozacee; cu lupa se observa dilatarea capilarelor, iar la palpare produce impresia de caldura datorata starii congestive.
. Functionarea glandelor sebacee. Din acest punct de vedere se disting trei categorii de tenuri, în functie de secretia acestor glande, care poate fi marita, normala sau diminuata. Pielea grasa este lucioasa, cu pori dilatati, se constata deseori prezenta comedoanelor, este îngrosata, iar examenul cu lupa evidentiaza o textura vizibila. Pielea normala prezinta caracteristicile pielii fine. Pielea uscata - alipica - prezinta riduri fine care întretaie, este aspra din cauza descuamarii, deshidratata, porii mici.
. Sensibilitatea. Epiderma este legata de sistemul nervos cerebrospinal prin terminatiile sale nervoase libere, senzitive; acestea asigura functiile senzoriale ale tegumentului.
. Sensibilitatea la agentii externi poate fi crescuta(la tenurile sensibile apar cu usurinta pete rosii), normala sau diminuata (reactioneaza putin sau de loc la diversi excitanti).
. Imperfectiuni diverse. Se cauta anormalii în repartitia melaninei (efelide, cloasma), existenta parului de prisos, a cicatricelor, crustelor.
2.6. INESTETISMELE PIELII
Inestetismele pielii uscate: Ridurile care pot fi la început foarte usor vizibile cu mar fi riduri frontale, ridurile orizontale, verticale, laba gâstii, ridurile pleoapei superioare, sub ciligene inferioare, ridul osului nazal, ridurile santului naso-labial, ridurile de deasupra buzei superioare, ridurile din scobitura barbiei, comisura gurii, ridurile muschiului maxilar, ridurile gâtului, mai târziu cu trecerea timpului ele se aprofundeaza..
Formatul de fata se împarte în trei zone:
- zona superioara - de la insertia firului de par pâna la zona sprâncenoasa;
- zona medie - cuprinde zona oculara pâna la orificiile nazale;
- zona inferioara - de la orificiile nazale pâna la barbie.
La pielea uscata se mai poate observa vascularizarea într-o forma mai usoara sau mai accentuata. Aparitia petelor, descuamarea în zona nazala si a barbiei poate fi din cauza deshidratarii si a produselor grase aplicate.
Inestetisme de natura pigmentara
Petele maronii pot fi de natura hormonala sau din cauza diferitelor afectiuni ale ficatului.
Petele gravidei (apar în primele 3-4 luni ale sarcinii).
Pete de UVA-UVB - apar datorita expunerilor repetate la radiatii puternice sau expunere repetata la soare foarte puternic.
Pete datorate vârstei.
Alunitele se intâlnesc pe piele in diferite zone, sunt excrescente maronii, albe sau rosiatice, alcatuite din celule epiteliale care cresc in adâncime si care odata cu vârsta se maresc ( forma bobului de mazare), rotunde sau plane cu sau fara fire de par pe ele de multe ori pot fi cancerigene.
Pistruii (efelide) sunt acumulari de pigment în zonele descoperite: fata, gât, decolteu).
Inestetisme de natura vasculara - pete rosii care apar pe nas si frunte.
Cuperoza - afectiune a pielii ce apare dupa vârsta de 40 de ani în zona geniana, se poate extinde în zona nazala si când ia amploare poate cuprinde si barbia. Forma de cuperoza propriu zisa
apare pe pielea normal colorata, necongestionata, observându-se desenul vascular (linii rosii sau retea rosie), pielea având aspectul unei coli de hârtie brazdata de linii rosii. se datoreaza
consumului excesiv de condimente, cafea, tutun, alcol sau factorilor atmosferici agresivi.
Cuperoza însotita de eritroza : este destul de frecventa la ora actuala. Telangiectaziile pot aparea pe un fond crilematos, coloratia devenind rosie-violacee, având loc o crestere a temperaturii locale, cam dupa vârsta de 40 de ani.
Acneea rozacee este dermatoza care produce modificari în structura si biochimia pielii. Se caracterizeaza printr-un eritem general, o congestionare a fetei, în special în regiunea pometilor, a nasului si a fruntii. Cauzele instalarii acneei rozacee pot fi aparitia unor tulburari endocrine, digestive, biliare, nervoase, ce favorizeaza congestionarea fetei. Evolutia acestei afectiuni poate fi agravata de un parazit localizat la nivelul fetei denumit DEMOPEX FOLICULORUM. De asemena, sunt cazuri frecvente de rozacee provocate de medicamente, în special de cremele pe baza de cortizon.
Telangiectazia - forma grava a rozaceei; este etapa în care dilatarea vaselor este de durata. Are culoare violacee, aparând în zona nasului, fruntii si barbiei.
Consecintele aparitiei acestor inestetisme sunt: stresul, mediul toxic, poluarea, schimbari bruste de temperatura, consumul de tutun si alcool, folosirea unor produse cosmetice cu efect agresiv.
Aceasta forma de cuperoza apare foarte usor pe un fond de piele uscata si se trateaza cu laserul.
Formele de debut sunt ERITEMUL - ERITROZA - ROZACEEA -CUPEROZA -
ACNEEA.
Chistul sebaceu este provocat de netratarea la timp a punctelor negre. Milium-ul este reprezintat de chisturile epidermice de culoare alba (aglomerari de colesterol)
ce pot apare in jurul ochilor, pometilor, sunt puncte de grasime pe pleoape. Se extrag cu ajutorul unui ac de unica folosinta ca sa evitam ranirea sau tumefierea pielii. Dupa dezinfectarea locului
cu alcol se pot extrage cu un ac de siringa sterilizat.
Punctele negre - dopuri de sebum care apar pe o piele grasa; aceste dopuri, în contact cu aerul, oxideaza si se formeaza punctele negre. Unele pot fi de suprafata (pastoase), iar altele sunt mai în profunzimea orificiului (par) sau orificiul polisebaceu. Aceste comedoane se întâlnesc în special la tenul gras seboreic.
Acneea - infectie microbiana produsa de anumiti stafilococi care trebuie tratata în cabinetul dermatologic. Acneea este reprezentata de o infectie a pielii datorat unui stafilococ, folosirii
neadecvate a unor produse, consumului de alimente grase sau excitante (ciocolata, condimente, tutun, alcol etc).
Acneea juvenila, pustuloasa, comedoniana necesita tratament medicamentuos la dermatolog sau se poate trata in cabinetul de cosmetica. .
Cicatrici - apar ca urmare a unei acriei, operatii si alte motive.
Cearcane - pete întunecate sub ochi provocate de oboseala, boala sau genetic.Vitiligo - sunt petele albe (pe mâini, ceafa, fata) ce apar datorita stresului, necesita tratament
medicamentos indelungat
Barbia dubla - are ca remedii comprese cu apa sarata si dormitul fara perna. Nervi vasculari sunt puncte mici rosii, formati din vase de sânge care pot sa apara pe
orce regiune a pielii si pot fi cauterizati. Nervii vasculari pot fi ereditari sau congenitali.
Comedoane sau puncte negre pot fi pastoase sau închistrate , sunt formate din dopuri de sebum care se pot oxida , apar si se dezvolta in pori dilatati sau mai putin dilatati.
Cosurile provin din netratarea comedoanelor sau din extractia lor defectuoasa ceea ce duce la infectarea comedoanelor, care pot fi purulente, deschise sau inflamate.
Ridurile sunt cute ale pielii datorate diminuarii elastinei si colagenului din piele, sau scaderii tonusului muscular. Primele riduri apar la 18 -20 ani Ridurile pot fi clasificate în riduri de expresie si riduri de profunzime.
Zona unde apar ridurile de expresie se afla în zona frontala, cea oculara, zona intersprâncenoasa (zona T), zona nazala, comisura buzelor, barbie, gât.
Celulita este reprezentata de depunerile grasime in anumite zone( bazin, umeri, ceafa, abdomen), si poate fi difuza sau nodulara.
Culoarea normala a pielii pentru rasa alba este usor rozata, cu variatii de la individ la individ. Culoarea pielii este determinata de amestecul a patru culori de baza: alba (datorita cheratohialinei din stratul granulos), galbena (datorita stratului cornos), bruna (datorita
melaninei), rosie (datorita sângelui din vasele sanguine din piele). Din amestecul acestor culori rezulta culoarea pielii respective, influentata fiind uneori de predominarea uneia din ele.
Diferite modificari în coloritul pielii
Coloritul normal al pielii poate fi modificat datorita unor cauze de ordin intern. Apar modificari de colorit datorita pigmentilor biliari (hepatita) sau datorita unor substante colorante utilizate în diverse profesiuni. Mai apar modificari de colorit în cazul unor boli care privesc circulatia sanguina, boli ale inimii (maladia albastra).
Pielea este un organ cu multe functii, printre care si aceea de a elimina anumite substante rezultate din metabolismul normal sau patogen al organismului prin secretia sudorala. Când aceste toxine sunt în cantitate mare si ritmul de eliminarre este încetinit, se produc modificari de aspect si culoare ale pielii. Astfel, se poate întâlni piele de culoare palida - spalacita în stari de intoxicatii sau oboseala, piele cu aspect întunecat în unele boli cronice, ten pamântiu în diferite afectiuni gastro-intestinale, autointoxicatii, piele palida - galbuie în tulburari endocrine, ginecologice, tuberculoza glandelor suprarenale,pierderi de sânge. În toate aceste cazuri, cosmeticiana are obligatia de a îndruma persoana respectiva catre medic, care va cerceta cauzele si va prescrie tratamentul intern necesar.
Nervii pigmentari plani sunt modificari circumscrise ale coloratiei pielii care nu fac relief:
. petele hepatice sunt numite asa din cauza culorii asemanatoare cu a ficatului. Sunt ovale sau rotunde si de marimi diferite. În cazul acesta, pielea nu este modificata decât din punct de vedere cromatic;
. efelidele sunt pete pigmentare lenticulare, galbene sau brune, multiple, cu sediul pe partile descoperite: fata, gât, partea superioara a toracelui, antebrate. Apar sau devin mai evidente sub actiunea razelor solare. Desi sunt de natura nevica, nu degenereaza niciodata. Ca tratament, se recomanda preparate exfoliante (saruri de mercur, hidrochinona, perhidrol), vitamina A, complex B sau crioterapie;
. lentigoul se prezinta sub forma de pete brune, negre sau albastre, localizate pe fata si gât. Uneori, petele pot fi usor infiltrate. Aceste pete se pot transforma în nevocarcinoame spontane daca sunt iritate prin traumatisme repetate sau agenti chimici. Cosmeticiana are obligatia sa le evite în tot cursul tratamentului cosmetic ce-1 executa pe fata si gât.
Nevii celulari sunt ridicaturi din planul pielii, de marime si forma variabile, de culoare roza, galbena sau neagra (nevii celulari pigmentari) sau pot fi necolorati (nevii celulari acromici). Uneori sunt acoperiti de par (nervi celulari pilosi) sau iau aspect verucos. Nervii pigmentari (în vorbirea curenta se numesc alunite) se pot transforma în nevocarcinoame daca sunt iritati.Cosmeticiana trebuie sa evite iritarea sau sângerearea lor sau a regiunilor apropiate.
Nervii vasculari (angioamele) sunt tumori benigne rezultate din hiperplozia sistemului vascular. Sunt de cele mai multe ori congenitale, dar pot aparea la orice vârsta. Pata sau tumoarea care caracterizeaza angiomul este constituita dintr-o îngramadire de vase ectaziate.
Dupa natura vaselor, exista hemangioame (formate din vase sanguine) si limfangioane (formate din vase limfatice).
Hemangioamele se pot prezenta sub urmatoarele forme: angioame plane, angioame tumorale sau angioane cavernoase.
Angioamele plane se prezinta sub forma unor pete vasculare, de dimensiuni variabile, punctiforme sau difuze, de culoare roz, rosie sau violacee. Angiomul stelar se întâlneste, de obicei, pe nas sau sub orbita, sub forma unui punct vascular central mai ridicat, din care radiaza vase mici; apare, de obicei, la adult.
Angioamele tumorale sunt tumori vasculare circumscrise sau difuze care apar, de regula la noul nascut si cresc cu vârsta. Au culoare rosie sau violacee si sunt de consistenta moale, reductibile total sau partial la presiune.
Angioamele cavernoase sunt tumori voluminoase care deformeaza regiunea pe care apar (buze, urechi, ploape), sângereaza usor la traumatisme. Cosmeticiana nu va face nici un fel de tratament cosmetic persoanelor care prezinta astfel de formatiuni.
Punctele rubinii sunt nevi vasculari tardivi, multipli, ce apar dupa 40 de ani. Se caracterizeaza prin mici angioame punctiforme sau lenticulare, localizate mai ales pe toracee si membre.
Cunoasterea acestor imperfectiuni pigmentare este necesara pentru cosmeticiana pentru a evita orice ar putea duce la agravarea acestor formatiuni.
Cloasma este o discromie reprezentata prin pete pigmentare sub forma unor placi deseori confluente si cu contur neregulat. Aceste pete apar pe fata (frunte, tâmple, obraji, în jurul gurii sau nasului). Ele apar mai ales la femeile însarcinate, de unde si numele de "masca graviditatii". Mai pot aparea si în cazul unor afectiuni, ca: metrite, salpingite, dismenoree, anemii. Instalarea petelor se face pe nesimtite. Se descriu doua aspecte de cloasma: una mediana, dezvoltata sub forma unor benzi care ocupa baza nasului, fruntea si regiunile suborbitare si a doua marginala, localizata pe tâmple si regiunea maseterina. Cauzele sunt de ordin endocrin sau afectiuni ulcero-ovariene, tulburari ale functiei digestive si în special a functiei hepatice.
Melanoza se datoreaza carentei în vitamine. Apare mai ales la femei între 30 si 50 de ani, dezvoltându-se, în special, pe partile expuse la lumina (fruntea, tâmplele, regiunile preauriculare, regiunile submaxilare, partile laterale ale gâtului). Debuteaza printr-o usoara mâncarime si un eritem, dupa care se instaleaza o pigmentatie roza-violacee care cu timpul devine brun-închisa. Pigmentatia se întinde încetul cu încetul, formând suprafete difuze sau reticulate, pe care se suprapun apoi puncte hipercomice în jurul orificiilor pilosebacee, în care se constata si un usor proces de hipercromie în jurul orificiilor pilosebacee în care se constata si un usor proces de hipercheratoza. Aceste puncte hipercheratozice se latesc, unindu-se între ele prin niste punti care dau aspectul reticulat al melanozei.
Alte imperfectiuni inestetice
Milium este o tumoare benigna epiteliala, un chist epidermic de marimea unei gamalii de ac, alb, dur, perlat, localizat la nivelul pleoapelor, tâmplelor si fruntii. De multe ori, aceste chisturi apar grupate. Continutul acestor chisturi este format din celule cornoase si resturi grasoase. Distrugerea lor se poate face electric sau mecanic, dupa ce au fost întepate cu un ac steril.
Chistul sebaceu este o formatie rotunda sau ovala, de consistenta moale, acoperita de piele de culoare si aspect normal. Marimea poate fi cât un bob de grâu sau mult mai mare. Continutul este pastos, fiind costituit din celule epidermice clieratinizate, grasime, colesterol.
Chistul ostiu-folicular rezulta prin dilatarea si astuparea unui ostiu-folicular. Se formeaza mai întâi un comedon si apoi un chist superficial, de marimea unui bob de linte, care poate creste si, în unele cazuri, infecta.
Nevii molluscum sunt tumori moi, de consistenta flasca, acoperite de piele cu coloratie normala, subtire si zbârcita. Uneori sunt aplatizati, întinsi ca suprafata sau usor proeminenti, iar deseori sunt pediculati. Cei pediculati au ca sediu gâtul, fata posterioara a toracelui, pleoapele. Marimea acestor nervi poate varia de la marimea unei gamalii de ac pâna la ce a unui bob de strugure.
Adenoamele sunt tumori benigne, rezultând prin multiplicarea celulelor glandulare ale pielii (ale glandelor sebacee sau sudoripare). Adenomul sebaceu circumscris se prezinta ca o placa reliefata, cu marginile neregulate, cu suprafata granulara, de culoare galben-lucitoare, cu depresiuni punctiforme (orificiile dilatate ale glandelor hiperplaziate). Se întâlnesc pe fata, gât si pielea capului. Nu se transforma în leziuni maligne, dar pot creste si se pot extinde.
Adenoamele sebacee simetrice ale fetei se prezinta sub forma de tumori de marimea unui bob de mazare, pe santurile nazogeniene, radacina nasului, barbie sau pielea capului. Sunt de culoare alba sau rosietice si moi, sau foarte mici si de consistenta tare. Tratamentul se face prin diatermocoagulare pentru toate tipurile de adenoame.
Hidradenoamele pleoapelor inferioare se întâlnesc la femeile adulte sau în vârsta, prezentându-se ca niste formatiuni papuloase de marimea unei gamalii de ac, de culoarea pielii. Se trateaza prin diatermocoagulare.
Hipertricoza reprezinta o dezvoltare exagerata a sistemului pilos în anumite regiuni ale fetei.
Verucile sunt excrescente papilare si hipercheratozice de dimensiuni variabile. Se datoreaza unui ultravirus.
Veruga vulgara apare la copii si adulti tineri, pe fata dorsala a degetelor si a mâinilor, sub forma unor ridicaturi rotunde, cu dimensiuni variabile, cu suprafata convexa, culoarea cenusie-galbuie, bruna sau negricioasa, de consistenta tare, aspra.
Verucile papilomatoase sau papiloamele sunt ridicaturi de câtiva milimetri, pediculate, filiforme, care apar pe fata sau pe gât. Verucile plane juvenile apar la copii si adolescenti. Se prezinta ca niste papule plane, rotunde sau usor poligonale, de culoarea pielii sau mai închise. Tratamentul verucilor care nu se vindeca spontan este diatermocoagularea.
Diferentieri de ten în raport cu vârsta
Pielea, ca si celelalte organe, sufera în decursul vietii o serie de modificari ale starii sale morfofunctionale.
Aceste modificari sunt accentuate si de faptul ca, fiind un organ extern, este supusa actiunii diversilor factori fizici si chimici. Procesul de degenerare începe în regiunile descoperite si este mai evident la acest nivel. Cercetând modificarile care le sufera pielea în diferitele etape ale vietii, s-a constat ca activitatea fiziologica a acestui organ creste pâna în jurul vârstei de 25 ani. Între 25-40 de ani, functiile se stabilizeaza, pentru ca dupa aceasta vârsta sa înceapa diminuarea lor, care duce treptat la stadiul de senescenta.
Studiind aspectul tenului în etapele principale ale vietii, se poate face urmatoarea clasificare:
Tenul normal al copilului sanatos de la nastere pana la pubertate. Este caracterizat prin aspectul sau neted si fin,cu o culoare usor rozata, elastic, cu pori invizibili. Aceste calitati se datoreaza bunei functionari a întregului organism, care influenteaza organul cutanat (procese metabolice normale), cât si buna functionare a acestui organ.
Aceste caracteristici ale tenului se mai pot întâlni în jurul vârstei de 25 ani la persoanele cu un organism perfect sanatos.
Tenul în epoca pubertatii. Pubertatea este o etapa biologica ce marcheaza trecerea catre maturizare (hormonala si neuropsihica). Începe în jurul vârstei de 11-13 ani la fete si 14-16 ani la baieti.
Tenul între 25-40 ani. În jurul vârstei de 25 ani, activitatea glandulara se normalizeaza. Daca echilibrul hormonal este însotit si de o buna functionare a tuturor organelor, daca persoana respectiva duce o viata igienica, aspectul tenului poate fi asemanator cu tenul copilului: catifelat, culoare sanatoasa, elastic, pori mici si invizibili, fara riduri.
De la 40 de ani, caracteristicile tenului la femei sunt legate de apropierea menopauzei. Modificarile hormonale care au loc în aceasta perioada influenteaza activitatea tuturor organelor, inclusiv a organului cutanat.
2.7. INTOCMIREA SI ROLUL FISEI COSMETICE
Toate aceste date obtinute prin procedeele aratate la începutul capitolului si urmarind toate punctele de vedere enumerate mai sus, se trec pe o fisa personala de îngrijire cosmetica,
care pe lânga datele personale ale clientei, cuprinde rezultatele examinarii, îngrijirile aplicate, precum si recomandarile pentru acasa.
Întocmirea fisei cosmetice este necesara pentru a urmari efectul îngrijirilor executate, pentru schimbarea unor procedee în cazul în care cele folosite nu au dat rezultatele dorite. Daca este necesara o alternanta de procedee, cosmeticiana va sti de fiecare data ordinea lor, aceasta fiind consemnata în fisa clientei (de exemplu îsi propune ca în cazul unui ten alipic -lipsit de grasime - si deshidratat sa introduca la anumite intervale diverse mijloace de rehidratare, sau în cazul unui ten gras, sa introduca dezincrustatia electrica între tratamentele obisnuite de curatire pentru acest tip de ten). De asemenea, caracteristicile tenului respectiv fiind notate în fisa, cosmeticiana nu reia de fiecare data când clienta se prezinta la tratament, toate probele de determinare a tipului de ten, ci doar pe cele a caror rezultate nu sunt permanente sau daca au intervenit schimbari ale calitatii tenului respctiv.
În privinta produselor folosite, în special a mastilor, cosmeticiana îsi poate propune o seama de preparate pe care sa le utilizeze într-un interval mai mare de timp. Ea va sti de fiecare data ce si-a propus sa foloseasca, având notata ordinea de la început. Se poate astfel controla si efectul preparatelor folosite si deci repetarea aplicarii daca efectul este bun sau înlocuirea preparatelor respective, în cazul în care nu s-a obtinut rezultatul urmarit.
Toate acestea constituie si determina serioziate si constiinciozitate în efectuarea îngrijirilor cosmetice, cu rezultate bune atât pentru cosmeticiana cât si pentru clienta respectiva.
FISA COSMETICALA