DEPRESIA LA COPII

Profesor CERASELA LIBEG Profesor ELENA-MIHAELA CUC

I. DEPRESIA

● Depresia face parte dintr-un mic grup de tulburări psihiatrice care au fost izolate şi descrise încă din antichitate.

● Abia începând cu 1920, unii psihanalişti au susţinut ideea că depresia poate să afecteze în egală măsură şi copiii.

● La ora actuală există o serie de probleme de diagnostic cauzate în principal de următorii factori (Carlson, 2000):

- fenomenologia depresiei este afectată de dezvoltare; comorbiditatea crescută cu alte tulburări poate complica diagnosticul la copii şi adolescenţi;

- există un risc crescut de apariţie a aşa-numitelor tulburări bipolare (maniaco-depresive) la tinerii cu depresie.

● Recunoaşterea şi intervenţia asupra depresiei timpurii pare să aibă un impact major asupra traseului ulterior al persoanelor depresive.

TIPURI DE DEPRESIE

● La copii se poate face distincţia între mai multe tipuri sau forme de depresie:

● depresia majoră, o formă de intensitate sporită, care nu durează decât câteva luni;

● distimia sau nevroza depresivă, o formă cronică, de intensitate mai scăzută, ce se poate întinde de-a lungul mai multor ani, poate chiar decenii;

● se vorbeşte în plus şi de reacţii depresive, de lungă sau scurtă durată, sau de probleme de adaptare care au o componentă depresivă.

PREVALENŢĂ● Se poate considera că depresia este de aproximativ

două ori mai frecventă la adolescenţi decât la copii, procentele de referinţă fiind de 5% versus3%.

● În ceea ce priveşte repartiţia pe sexe, deşi în cazul adulţilor s-a constatat o incidenţă mult mai crescută a depresiei la femei, la copii depresia apare în proporţii egale la băieţi şi la fete; abia în adolescenţă începe să fie vizibil raportul de 2 la 1 băieţi:fete, caracteristic adulţilor.

SIMPTOMATOLOGIEPotrivit manualelor de diagnostic DSM IV şi ICD-10,

caracteristicile principale ale depresiei sunt următoarele:

● Predominanţa unor emoţii negative

● Diminuarea capacităţii de gândire, de efot intelectual susţinut, reducerea capacităţii de concentrare

● Pierderea energiei, pierderea interesului

● Tendinţa de izolare şi retragere socială, disperare

● Stimă de sine scăzută, sentimente de incompetenţă, culpabilitate, autoanulare, idei suicidare şi chiar tentative suicidare.

● Simptome “universal -valabile”:

● Pierderea apetitului/amplificarea patologică a apetitului

● Insomnii/hipersomnie

● Rărirea/încetinirearitmului vorbirii sau al motricităţăţii/agitaţie febrilă.

● Alte simptome specifice depresiei la vârste mici se referă la scăderea performanţei şcolare sau evitarea şcolii – refuzul şcolar.

CARACTERISTICI DEPENDENTE DE VÂRSTĂ ALE DEPRESIEI

●Tulburările depresive sunt caracterizate prin disfuncţii la mai multe nivele(Herbert, 2003):

●afectiv: tristeţe, nefericire

●comportamental: inerţia, lentoarea, sau dimpotrivă, hiperactivitatea

●cognitiv: neajutorare, disperare, idei suicidare

●motivaţional: apatie, dezinteres

●biologic: disfuncţii neurochimice

DEPRESIA ŞI PROBLEMELE ASOCIATE

● Numeroase studii au arătat că depresia este frecvent asociată cu alte probleme psihopatologice, dintre care anxietatea este cea mai frecventă(Fleming şi Offord, 1990).

● Se vorbeşte adesea despre o tulburare anxioasă şi depresivă mixtă, în care simptomele depresive sunt însoţite de simptomele de anxietate generalizată.

● De asemenea, problemele de comportament, ADHD şi consumul de alcool sau droguri sunt în mod egal asociate cu depresia.

● În cazul depresiei infantile, puritate simptomelor este întâlnită doar în 1 din 3 cazuri. Ea se asociază în jumătate din cazuri cu anxietatea şi în 1 din 4 situaţii cu problemele de comportament sau alte comportamente perturbatoare.

EVOLUŢIA DEPRESIEI

● În marea lor majoritate problemele depresive ale copilăriei cunosc o remisie după trei-patru ani. Se pare că 70% dintre copiii cu distimie prezintă ulterior un episod de dpresie majoră. Un procent asemănător de copii care au suferit de depresie majoră trec printr-un episod nou în mai puţin de cinci ani.

● Depresia din copilărie pare de asemenea să aducă un important risc suicidar pe parcursul adolescenţei sau a vârstei adulte.

● Se consideră că depresia infantilă reprezintă un important factor de risc pentru episoadele viitoare de depresie la vârsta adultă.

II. MODALITĂŢI DE EVALUARE A DEPRESIEI LA COPII

● Carlson(2000) sugerează folosirea mai multor strategii pentru diagnosticul depresiei la copii, dintre care amintim:

● Un interviu clinic/de dezvoltare, pentru a evalua fundalul şi debutul episodului depresiv, şi pentru a surprinde istoria dezvoltării acestei tulburări. E necesar să se folosească întrebări deschise de-a lungul unei perioade mai lungi de timp.

● În interviul structurat se adresează întrebări standardizate în legătură cu o serie de simptome. Acest interviu se realizează împreună cu părintele şi copilul.

● Scalele de evaluare şi autoevaluare sunt instrumente de diagnostic utile, de exemplu scala de autoevaluare Children`s Depression Inventory(Kovacs, 1981).

Obiceiuri Mentale Negative (credinte irationale) care conduc

spre probleme (Bernard, 2003)● Depresia/Anxietatea - te îngrijorezi mult dacă

oamenii te plac sau nu te plac si/sau dacă vei avea sau nu o performantă la fel de bună la scoală pe cât ar trebui; înseamnă că devii extrem de supărat

când altii te resping sau când nu ai o performantă la nivelul la care crezi că ar trebui

● Obiceiurile mentale negative- Evaluare Globală negativă- Nevoia de a fi Perfect- Nevoia de aprobare – a considera că ai nevoie ca

oamenii să aprobe ce faci, si când nu e asa, este cel mai rău lucru din lume.

- „Nu pot reusi”– a considera că, dacă nu ai avut succes la ceva, nu esti bun la nimic, nu vei fi niciodată si că esti o persoană fără sperantă.

III. MODALITĂŢI DE INTERVENŢIE

TERAPIA COMPORTAMENTALĂ● Modelul comportamental al depresiei propus de

Lewinsohn(1974) consideră că aceasta apare datorită în principal lipsei de întăriri pozitive, de recompense, oferite copilului. Modelul propune o strategie globală de terapie familială cognitiv-comportamentală, care pe durata a 14 săptămâni îi asociază pe părinţi la proiectul terapeutic, familiarizându-i cu teoria învăţării şi cu tehnicile de rezolvare a problemelor familiale.

● O altă tehnică simplă şi eficace este cea folosită de Petot(1999) care constă în diminuarea pe cât posibil a numărului de întăriri aversive şi sporirea numărului de întăriri pozitive. Astfel, părinţii trebuie să fie atenţi la tot ce face copilul bine şi să îl laude sau să îi ofere recompense diverse. Părintele capătă astfel un rol de coterapeut.

TERAPIA COGNITIVĂ

● Această terapie are la bază intervenţia asupra distorsiunilor sau a convingerilor eronate care stau la baza depresiei. Teoria lui Beck asupra depresiei(1979) consideră că emoţiile negative, inclusiv, depresia, sunt cauzate de distorsiuni ale gândirii care include stima de sine negativă.

● Adaptarea terapiei cognitive la copii presupune a-i învăţa pe copii să identifice modul negativ de a gândi şi simţi într-o situaţie problematică, şi a le arăta că ceea ce simt este cauzat de ceea ce gândesc. Atunci când copiii sunt prinşi în gânduri automate negative, se simt trişti, furioşi, dezamăgiţi de cei din jur. Sarcina majoră a terapeutului este de a înlocui această “vorbire cu sine negativă” cu o “vorbire cu sine pozitivă”.

TERAPIA PSIHOFARMACOLOGICĂ

● Deşi există o gamă largă de antidepresive folosite în tratamentul adulţilor, la copii rezultatele acestora sunt mai puţin evidente. Antidepresivele triciclice sau tetraciclice s-au dovedit de o eficacitate limitată în cazul copiilor.

● Deocamdată însă studiile farmacologice nu au demonstrat fără echivoc utilitatea medicaţiei antidepresive la copii şi adolescenţi, poate pentru că mecanismele neurochimice implicate nu sunt identice cu cele de la adulţi.

● Tocmai de aceea, utilizarea terapiilor cognitiv-comportamentale în depresia timpurie se impune o dată în plus.

Educatia YCDI (You Can Do It!Education) - Bernard (1995, 2001,

2002, 2003, 2004, 2005)● Derivă din diverse teorii psihologice si

educationale precum si din REBT si terapia cognitiv-comportamentală

● Obiectivele YCDI→(a) să elimine dizabilitătile sociale si

emotionale care conduc spre o varietate de probleme psihosociale si de sănătate mentală si

● →(b) să dezvolte abilitătile sociale si emotionale pe care cercetarea a indicat că duc spre succes în starea de bine emotională, în scoală si viată, spre relatii interpersonale pozitive

Practici educationaleProgramul “Da, poti!”-M.BERNARD

● Invatarea explicita a auto-verbalizarii pozitive cu impact in tulburarea depresiva

Programul cuprinde cinci unitati curriculare prin intermediul carora copiii isi vor dezvolta abilitatile sociale si emotionale. Aceste abilitati sunt:

● Increderea● - Perseverenta● - Organizarea● - Intelegerea● - Rezistenta

Fiecare din aceasta unitate este alcatuita din cinci module, iarfiecare dintre acestea contin o serie de activitati a caror continut poate fi predat in mai multe modalitati.

Va multumim!