Universitatea de Medicină şi Farmacie „GR. T. POPA” Iaşi

Facultatea de Medicină Dentară

REZUMAT

Teza de doctorat

DEFICIENŢELE NUTRIŢIONALE-FACTORI DE RISC IN

PATOLOGIA ORALĂ A VÂRSTNICULUI

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC:

PROF. UNIV.DR.MARIA URSACHE

DOCTORAND:

DR. BULANCEA BOGDAN-PETRU

IAŞI

2012

2

CUPRINS

INTRODUCERE. MOTIVAŢIA ALEGERII TEMEI ......................................................... 4

CAPITOLUL I

CONSIDERATII GENERALE PRIVIND NUTRITIA PERSOANELOR IN VARSTA .. 5

I.1 Transformări fiziologice asociate cu vârsta ..................................................................... 5

I.2 Aprecierea statusului nutriţional la vârstnic .................................................................... 6

I.3 Folosirea terapeutică a suplimentelor nutritive la vârstnici ……………….8.

I.4. Obiceiurile alimentare ale vârstnicului ........................................................................... 8

I.5 Efecte asupra statusului nutriţional şi a stării generale de sănătate la vârstnici ............... 9

I.6 Statusul nutriţional şi recomandări asociate .................................................................... 9

CAPITOLUL II

NECESARUL NUTRIŢIONAL AL VÂRSTNICULUI ...................................................... 10

CAPITOLUL III

FACTORI DE RISC PENTRU UN STATUS NUTRIŢIONAL DEFICITAR ................. 13

III.1. Probleme de sănătate generale ................................................................................... 14

III.2 Probleme de sănătate orală .......................................................................................... 14

III.3 Alterări cognitive sau emoţionale ............................................................................... 16

III.4 Modificări funcţionale şi senzoriale ............................................................................ 17

III.5. Statutul socio-economic ............................................................................................. 17

III.6 Abuzul de alcool.......................................................................................................... 17

III.7 Medicaţia ..................................................................................................................... 18

CAPITOLUL IV

METODOLOGIA CERCETĂRII ........................................................................................ 19

CAPITOLUL V

STUDIUL CLINICO-STATISTIC PRIVIND DEFICIENŢELE NUTRIŢIONALE LA

VÂRSTNICI ............................................................................................................................ 22

CAPITOLUL VI

IMPLICAREA PATOLOGIEI SISTEMICE ÎN PATOLOGIA ORALĂ PE FONDUL

DEFICIENŢELOR NUTRIŢIONALE CU MODIFICĂRI ALE CALITĂŢII

FLUIDULUI ORAL................................................................................................................ 34

STADIUL CUNOAŞTERII

CONTRIBUŢII PERSONALE

3

CAPITOLUL VII

CONSECINŢE ALE DEFICIENŢELOR NUTRIŢIONALE ASUPRA STATUSULUI

DENTAR ŞI ALE ŢESUTURILOR PARODONTALE ..................................................... 44

CONCLUZII FINALE ........................................................................................................... 51

BIBLIOGRAFIE ..................................................................................................................... 53

4

INTRODUCERE.MOTIVAŢIA ALEGERII TEMEI Calitatea vieţii este în strânsă legătură cu menţinerea sănătăţii orale, parte a sănătăţii

generale de care este influenţată sau pe care o influenţează, având în final, un impact deosebit

asupra stării psihice şi integrării sociale.

În dietoterapie se pot da multiple exemple de regimuri alimentare din care ne vom

rezuma la câteva. Observaţiile experimentale l-au determinat pe UMBER să preconizeze, la

începutul secolului XX, un regim hiperglucidic – regim de protecţie hepatică – cirozele hepatice.

Nu s-au obţinut ameliorări în urma acestui regim[14].

VIDAL şi ARCHARD la sfârşitul secolului trecut şi începutul sec. XX au recomandat

regimul desodat în cirozele decompensate, regim ce rămâne valabil şi astăzi, cu corecţiile

necesare[92,93]. Constatările lui GILLMAN asupra numărului mare de ciroze din Africa de Sud

– consecinţă a subalimentaţiei proteice - au dus la ideea regimului hiperprotetic în bolile de

ficat[14]. În urma cunoştinţelor acumulate, părerile în privinţa acestor regimuri sunt

contradictorii. La sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX s-au prescris regimuri de

menajare mecanică a stomacului prin semiînfometări, dar acestea accentuau contracţiile de

foame ale stomacului. În ultimii ani s-a ajuns la un punct de vedere ştiinţific în ceea ce priveşte

atitudinea dietetică în tratamentul ulcerului şi a altor boli de stomac.

Ultimele decenii ale secolului XX se caracterizează din punct de vedere demografic prin

sporirea ponderii populaţieiîncadrate in grupa a-III-a de varsta, fapt ce determina o atenţie sporita

problemelor complexe si foarte variate ale acestui grup populaţional.

Persoanele de vârsta a treia prezintă o serie de particularităţi nutriţionale care orientează

examenul clinic, paraclinic, diagnosticul şi planul de tratament protetic. Procesele generale de

îmbătrânire determina o serie de caracteristici care aparţin fenomenelor biologice, psihologice,

sociale, cu o patologie, de asemenea speciala, generala şi cu manifestări la nivelul sistemului

stomatognat.

Alimentaţia, poate să se reflecte asupra sănătăţii, duratei vieţii şi bineînţeles, a confortului

vieţii, având în vedere că aportul de alimente constituie un factor legat de plăcerile existenţei.

Într-o alimentaţie corectă, nu are importanţă deosebită cantitatea de alimente ingerate ci

asigurarea unei varietăţi a acestora şi a unui amestec corespunzător de alimente.

Din punct de vedere al statusului nutritional s-a constatat ca vârstnicii au nivele ale

nutrienţilor sub limitele admise În acest context populaţia vârstnica având un risc crescut pentru

un deficit nutritional.

Patologia complexa şi multipla a vârstnicului reprezintă o sursa de handicapuri şi

invalidităţi responsabile de evoluţia procesului de îmbătrânire. Este necesară o bună evaluare

gerontologică ce cuprinde totodată si un bilanţ nutritional pentru depistarea precoce a afecţiunilor

generale şi a tratamentului lor. Un rol important in evoluţia biologica a pacienţilor îl reprezintă

regimul alimentar individual.[124]

Gerontologia creează premisele unei abordări specifice vârstnicului in context bio-psiho-

social cu profund impact asupra inserţiei acestuia încercuitul social, fără a eluda crearea unui

cadru adecvat grefat pe cerinţele actuale ale calitatii vietii.[70]

Deficientele nutriţionale la vârstnici sunt o realitate, deoarece denutriţia si subnutriţia,

stresul oxidativ si patologia cronica contribuie la o influenţate a stării de sănătate. De aceea de

efectele diverselor carente nutritive ce pot determina îmbolnăviri la nivelul cavitaţii orale,si ca

urmare a prezentei unor factori supradaugati, ne-am ocupat in capitolele acestei lucrări.

5

CAPITOLUL I

CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND NUTRIŢIA PERSOANELOR IN

VÂRSTĂ

I.1 TRANSFORMĂRI FIZIOLOGICE ASOCIATE CU VÂRSTA

Recunoaşterea modificărilor fiziologice care survin la toate nivelele de organizare

împreună cu procesul de îmbătrânire este esenţială. Declinul fiziologic se amplifica în a cincea

decadă de viaţă, câteva mărimi fiziologice modificându-se foarte puţin (ex. viteza de conducere a

miocitelor cardiace) în timp ce altele suferă modificări semnificative (ex.debitul plasmatic renal).

Nu toate organele îmbătrânesc în aceeaşi măsură şi cu aceeaşi viteză.

In ceea ce priveşte procesul de îmbătrânire s-au formulat chiar si anumite teorii, teoria

stresului fiind una dintre ele, pe care o vom enunţa mai jos.[68,113]

Teoria stress-ului postulează că stresul din viaţa zilnică are ca rezultat uzura şi

distrugerea celulelor şi ţesuturilor organismului. Pe măsură ce persoanele îmbătrânesc ele se

schimbă. Stresul zilnic şi stilul de viaţă afectează starea de sănătate. Factorii de stres fizic,

precum şi factorii psihici de stres, duc la apariţia unui răspuns din partea organismului. în

elaborarea acestui răspuns intervin sistemul nervos şi cel hormonal. Stresul prelungit poate duce

la terminarea rezervelor organismului, lăsându-1 slăbit, îmbătrânit şi vulnerabil pentru boli. Pe

măsură ce oamenii îmbătrânesc ei îşi pierd capacitatea de adaptare, procesele de refacere devin

totmai puţin eficiente şi o solicitare excesivă poate scurta viaţa organismului la modificări

externe şi interne.

Îmbătrânirea cerebrală

Creierul, ca toate organele corpului, răspunde atât de factorii genetici cât şi de

mediu care îi cresc sau îi diminuă capacitatea. Una din provocările studierii creierului a

reprezentat distingerea modificărilor determinate de îmbătrânire şi modificările date de

boli şi de modificările induse de factorii extrinseci de tipul regimului alimentar.

Normal creierul suferă unele modificări odată cu vârsta. Pe de o parte scade fluxul

cerebral. Pe de altă parte scade şi numărul neuronilor cerebrali. Când numărul celulelor

nervoase dintr-o anumită parte a creierului scade, atunci sunt afectate auzul şi vorbirea.

Pierderea neuronilor din altă parte a creierului poate afecta funcţia cognitivă sau memoria.

Scăderea numărului de neuroni din creierul posterior determină tulburări de echilibru. [79]

Se cunoaşte că pierderea funcţiei cognitive şi a memoriei , care apar odată cu

îmbătrânirea, se atribuie în mare parte factorilor extrinseci, controlabili, de tipul regimului

alimentar, dar pot exista şi alte cauze, de tipul tumorilor cerebrale. În cazuri precum boala

Alzheimer, cauza este genetică.

Deficitul nutriţional şi funcţionarea cerebrală

Deficitul nutritiv moderat, îndelungat poate contribui la pierderea de memorie şi a funcţiei

cognitive, aşa cum apare la unii dintre vârstnici. De exemplu, capacitatea neuronilor de a

sintetiza neurotransmiţători specifici depinde parţial de disponibilitatea unor precursori

6

nutriţionali obţinuţi din regimul alimentar. Serotonina provine din triptofan. Pentru a

funcţiona corespunzător enzimele implicate în sinteza neurotransmiţătorilor necesită

vitamine şi substanţe minerale. Deficitul sever de tiamină, vitamină B6, vitamină B12, folat

şi vitamină C afectează capacitatea de memorie. Elemente precum Fe şi Zn asigură de

asemenea o funcţie cerebrală normală

Putem afirma acum cu tărie că starea de nutriţie are un rol important în funcţionarea

întregului organism. O nutriţie sănătoasă reprezintă un efort prea mic pentru efectele

benefice pe care le are.[147]

I.2 APRECIEREA STATUSULUI NUTRIŢIONAL LA VÂRSTNIC

Hrana şi nutriţia sunt cerinţele de bază necesare pentru promovarea şi protecţia sănătăţii,

cerinţe care permit afirmarea maximă a creşterii umane şi dezvoltării.

Obiceiurile alimentare pot fi atrase de factori socio-economici şi culturali, de starea

sănătăţii şi de factorii legaţi de sănătatea orală.

În ceea ce priveşte sănătatea orală prezenţa dinţilor, număr de dinţi funcţionali precum şi

folosirea protezei pot afecta eficienţa şi abilitatea masticatorie influenţând astfel alegerea

alimentelor şi modul de gătire al acestora. Sănătatea orală deficitară poate afecta consumul de

nutrienţi contribuind la devierea dezvoltării şi conducând la o calitate a vieţii nesatisfăcătoareîn

special la persoanele în vârstă.[7]

Potrivit literaturii de specialitate persoanele fără dinţi preferă consumul de alimente moi şi a

mâncării procesate evitând consumul de fructe, legume şi cărnuri care sunt considerate dificil sau

imposibil de mestecat şi prezintă un consum deficitar de vitamina C, calciu, polizaharide şi

proteine. în plus s-a descoperit că aceste schimbări în dietă conduc la un consum mai mare de

calorii din mâncăruri bogate în grăsimi crescând astfel şansele dezvoltării unor boli cronice

inclusiv boli cardio-vasculare. Pentru ca starea de nutriţie să poată fi considerată o oglindire a modului de alimentaţie şi deci o

metodă indirectă de informare asupra alimentaţiei dintr-o colectivitate, trebuie respectate o serie

de condiţii:

lotul (eşantionul) de persoane ales pentru examinare să fie reprezentativ pentru întreaga

colectivitate şi să cuprindă un număr suficient de mare de cazuri pentru a estompa

diferenţele individuale;

să se folosească teste care să permită o explorare cât mai completă a organismului, să fie

uşor de executat într-un timp scurt, pentru a putea fi aplicate la un număr mare de persoane;

studiul să se efectueze pe o perioadă mai lungă de timp, prin examene repetate, deoarece

organismul are posibilitatea să se adapteze şi nu răspunde prompt prin modificări sesizabile

atunci când este supus temporar unei alimentaţii necorespunzătoare;

să se urmărească şi evidenţierea malnutriţiilor prin exces alimentar, nu numai prin carenţă de

aport alimentar[48,49]

Examenul stării de nutriţie se realizează prin:

examen somatometric (antropometric)

examen clinic general

examene de laborator

teste speciale (Gavãt V.)

7

Prin screening se pot identifica persoanele care ar avea nevoie de evaluare nutriţională. În

continuare vor fi prezentate unele proceduri standard, tabele şi formule frecvent întâlnite în

evaluarea nutriţională.

Rolul alimentţiei este major în viaţa omului, de aceea apare necesitatea urmãririi sale

stiinţifice. Investigaţia se face prin anchetele alimentare. Ancheta alimentara este o metoda de

apreciere cantitativa (pe grupe de alimente) şi calitativa (pe principii nutritive) privind

alimentaţia.

Anchetele alimentare care au drept scop aprecierea cantitativa şi calitativa a ingestiei de

alimente se mai numesc şi anchete alimentare de consum. Anchetele care scot în evidenţa factorii

conştienţi sau inconştienţi ai consumului alimentar se mai numesc şi anchete de motivaţie.

Anchetele realizate în dinamica evidenţieaza evoluţia comportamentului alimentar în timp.(49)

Examenul fizic

Cu ajutorul examenului fizic se pot căuta semnele de deficienţă nutriţională sau de exces.

Ca şi alte metode, presupune cunoaştere şi îndemânare. Multe semne fizice sunt nespecifice

ele putând reflecta deficienţă severă dar şi alte afecţiuni care nu ţin de nutriţie.

Pentru aprecierea stării de nutriţie este suficientă măsurarea înălţimii, a greutăţii corporale,

perimetrul toracic şi grosimea pliului cutanat. Interpretarea rezultatelor obţinute presupune

existenţa unor tabele cu norme. Acestea sunt valori medii, rezultate din măsurători pe un mare

număr de indivizi care au avut condiţii optime de alimentaţie.

Examenul clinic

Cu ocazia efectuării examenului clinic ne informăm asupra antecedentelor medicale a celor

investigaţi, asupra bolilor actuale şi intervenţiilor chirurgicale, asupra utilizării de medicamente

şi asupra fumatului şi consumului de alcool.

La efectuarea examenului clinic se va ţine seama de câteva reguli generale:

- de cele mai multe ori semnele clinice prin care se manifestă dezechilibrele nutritive nu

sunt specifice, ele putând fi produse şi de alţi factori, de aceea, fiecare semn trebuie interpretat în

lumina unor date anamnestice şi corelat cu alte semne şi cu rezultatele pe care le furnizează

investigaţiile de laborator.

- în condiţii obişnuite deficienţele nutriţionale nu se limitează la o singură substanţă

nutritivă, ci sunt de fapt polideficienţe în care una, dominantă, imprimă caracterul său tabloului

clinic.

- aceeaşi deficienţă nutriţională se poate manifesta prin semne clinice diferite, în funcţie de

modul cum s-a instituit: suprimarea bruscă şi totală (forma acută a carenţei) sau reducerea

parţială şi pe timp îndelungat (forma cronică a carenţei); semnele carenţei acute se pot suprapune

peste cele ale carenţei cronice, făcând polimorf tabloul clinic.

- au devenit din ce în ce mai rare cazurile de deficienţe nutriţionale avansate care să ducă la

formele clasice ale bolilor carenţiale (caşexia şi edemul de foame, scorbut, beri-beri, pelagră).

Este posibilă apariţia unor stări de precarenţă determinate de variaţiile sezoniere în alimentaţie,

de consumul exagerat de produse alimentare rafinate sau de persistenţa unor obiceiuri alimentare

incorecte.

Pentru aprecierea stării de nutriţie este suficientă măsurarea înălţimii, a greutăţii corporale,

perimetrul toracic şi grosimea pliului cutanat. Interpretarea rezultatelor obţinute presupune

existenţa unor tabele cu norme. Acestea sunt valori medii, rezultate din măsurători pe un mare

număr de indivizi care au avut condiţii optime de alimentaţie.

8

I.2.2 Modificări la nivelul structurilor moi consecutive protezării Mucoasa bucală a edentatului geriatrie prezintă o serie de modificări zonale, atât la

pacienţii protezaţi, cât şi la cei neprotezaţi.[55]. Deşi diferită structural în funcţie de zonele

cavităţii bucale, mucoasa orală, ca parte componentă a biotopului, alături de lichidul bucal şi

biocenoză are o rezistenţă particulară conferită de adaptarea formei la funcţie şi particularizată

printr-o serie de caracteristici anatomice şi fiziologice, integrate sistemului stomatognat căruia îi

aparţine ca element, dar implicit şi sistemului uman.

Mucoasa crestelor reziduale şi fibromucoasapalatinală sunt implicate mai intens în

procesul de masticaţie la edentatul neprotezat, iar la cel protezat suportă presiuni mari, dar

intermitente, prin intermediul conectorului principal al protezei [144]. Cunoaşterea datelor de

morfofiziologie a mucoasei bucale ; permite o înţelegere corectă a reacţiilor fiziopatologice

survenitela pacienţii vârstnici protezaţi amovibil ca şi la interpretarea corectă a mecanismelor de

îmbolnăvire.

I.3FOLOSIREA TERAPEUTICA SUPLIMENTELOR NUTRITIVE

LA VÂRSTNICI

Uneori este greu de ştiut dacă alimentaţia noastră este sau nu echilibrată. Legumele pe

care le mâncăm poate au fost cultivate pe un sol deficitar în minerale sau poate conţinutul lor de

vitamine a scăzut ca urmare a depozitării îndelungate. Fierberea (coacerea) prelungită a acestora,

săritul unor mese sau consumul unor gustări inadecvate contribuie împreună la scăderea

aportului de substanţe nutritive vitale.

Există variaţii deosebite legate de măsura în care oamenii sunt capabili să utilizeze

substanţele nutritive benefice din suplimentele alimentare, datorită variaţiei a ceea ce numim

biodisponibilitate. [42]

Costul acestor suplimenţi este limitat şi poate duce la restrângerea fondurilor alocate

alimentaţiei. În plus, ele pot fi un sortiment fals de siguranţă, ceea ce duce la o atenţie scăzută

asupra alimentaţiei.

Cele mai frecvent utilizate ca suplimente sunt vitamina C şi E nici una nefiind deficitară

la bătrâni. Nutrienţi cu risc deficitar precum calciul, zincul şi vitamina B6, sunt în schimb, rar

folosiţi ca suplimente. Prin urmare aceste suplimente nu modifică deficienţele întâlnite la bătrâni.

Suplimentele au un rol important la cei care nu sunt expuşi suficient la lumina soarelui

(deficit de vitamina D), iau medicamente care duc la malabsorbţia nutrientului(cum ar fi

potasiul) şi sunt malnutriţi sau nu se pot alimenta corespunzător. De aceea vârstnicii trebuie

încurajaţi să consume mai multe alimente ce conţin substanţe nutritive în loc să consume

suplimente neadecvate.

I.4. OBICEIURILE ALIMENTARE ALE VÂRSTNICULUI Este esenţial sa se cunoască ce alimente prefera bătrânii, în ce mediu prefera sa servească

aceste alimente, daca pot cumpăra şi prepara alimente pentru ca intervenţia nutriţionistului sa

aibă şanse de succes.

Alimentaţia este un proces condiţionat de factori multipli: biologici, psihologici, medicali,

dentari şi socio-economici.

Deficitul uneia sau mai multor componente duce la modificări ale echilibrului nutriţional

şi aşa foarte fragil, care afectează fondul fiziologic şi biochimic de adaptare al vârstnicului.

Alimentaţia prezintă un factor mediu indispensabil existenţei organismului. El furnizează

substanţele nutritive ce asigură energia necesară proceselor vitale, permit sintetizarea

9

substanţelor proprii, pentru a reface uzura contribuie la o bună desfăşurare a proceselor

metabolice.

Menţinerea homeostaziei mediului intern al organismului depinde de caracteristicile alimentare,

care vor influenţa funcţiile sistemului, în special factorii enzimatici şi hormonali. Dezechilibrele

componentelor alimentare vor afecta fondul metabolic celular general la toate nivelurile de

organizare.

Ar fi greşit să concluzionăm în lipsa unor dovezi puternice, că edentaţia este lipsită de importanţă

pentru că ea afectează alegerea alimentaţiei, scade consumul de carne, de fructe proaspete şi de

legume, este legată de gastrită şi de alte tulburări de digestie şi absorbţie şi poate afecta digestia

în caz de consum de fibre nepreparate sau în cazul unei disfuncţii gastrointestinale. În plus

digestia elementelor mai puţin mestecate este importantă pentru sănătate şi nutriţie doar dacă e

însoţită şi de alţi factori de risc.

Fig.1

I.5EFECTE ASUPRA STATUSULUI NUTRIŢIONAL ŞI A STĂRII

GENERALE DE SĂNĂTATE LA VARSTNICI

Aşa cum era de aşteptat, modificările obişnuinţelor alimentare descrise mai înainte au dus

la valori mai mici ale acidului ascorbic sangvin la pacienţi edentaţi, în comparaţie cu subiecţii de

control. De asemenea aceşti pacienţi aveau şi hemoglobina cu 12% mai mică decât a celor de

control.

Un studiu efectuat la 28 bărbaţi şi 25 de femei cu masticaţie ineficientă nu s-a găsit nici o

relaţie între eficienţa masticaţiei şi nivelele de hemoglobină[127].

Totuşi valorile hemoglobinei erau legate de cantitatea de carne consumată.

Majoritatea studiilor asupra efectelor edentaţiei la oameni şi animale au raportat efecte adverse

semnificative asupra statusului nutriţional, a stării generale de sănătate tulburări gastro-

intestinale şi modificări ale digestiei.

I.6 STATUSUL NUTRIIONAL ŞI RECOMANDĂRI ASOCIATE Diverse studii efectuate au arătat că majoritatea persoanelor peste 65 ani au o dietă

inadecvată, având un risc crescut pentru deficienţa nutriţională. În trecut malnutriţia persoanelor

vârstnice spitalizate a reprezentat o cauză majoră a morbidităţii. Pacienţii evaluaţi în ambulator

aveau nivele ale nutrienţelor sub limitele admise, dar semnificaţia acestora e încă în studiu.[47]

Sugestii:

-osteoporoza: se recomandă aport crescut de calciu ( ex. lactate, legume verzi)

- servirea mesei de unul singur: realizarea unor mese interesante, planificarea altor activităţi

odată cu masa (ascultarea radioului, urmărirea emisiunilor TV, citirea ziarului)

-arome: în loc de sare se pot folosi alte plante sau arome (ex: oregano, usturoi, ceapă etc.)

-dulciuri: aport scăzut (deoarece sunt bogate în calorii şi au valoare nutritivă scăzută,

-alcoolul: aport limitat. Poate interfera cu medicaţia antihipertensivă şi poate duce la aport

alimentar inadecvat (uneori folosirea alcoolului înaintea meselor poate duce la creşterea apetitului -

de obicei vinul

10

CAPITOLUL II

NECESARUL NUTRIŢIONAL AL VÂRSTNICULUI

Nevoile nutriţionale ale persoanelor în vârsta sunt greu de cuantificat datorita diversităţii şi

heterogenitatii fiziologice precum şi datorita prevalentei bolilor cronice. Semne şi fie similare

cu acelea ale grupurilor populationale de vârsta medie. Oricum, exista dovezi clare ale unei nevoi

sporite pentru anumiţi nutrienti.

II.1Nutriţia şi longevitatea

Doar în acest secol limita de viaţă a crescut atât de mult încât să permită studiul

procesului de îmbătrânire. Studierea însă este dificilă. Atunci când vârstnicii au probleme

de sănătate, este greu de stabilit dacă acestea sunt legate de vârstă sau de alte condiţii. Dacă

aceste probleme legate de vârstă pot fi prevenite, atunci cercetările ar trebui să fie

focalizate asupra rolului nutriţiei sau a altor factori implicaţi.

II.2Observaţii asupra persoanelor vârstnice Se observă că unii oameni sunt mai tineri decât vârsta lor, iar alţii arată mai bătrâni.

Ce face diferenţa ?

Stilul de viaţă. Există şase elemente care influenţează îmbătrânirea:

abstinenţa sau consumul moderat de alcool;

regularitatea meselor;

controlul greutăţii;

somnul adecvat;

lipsa fumatului;

activitate fizică regulată.

Activitatea fizică. Chiar şi o activitate fizică moderată (o plimbarea de 30

minute/zi) are o acţiune protectoare împotriva mortalităţii. Acest lucru a fost

demonstrat într-un studiu ce a vizat 16.000 bărbaţi cu vârste între 35 şi 76 ani şi

care a ţinut 12-16 ani.[136] Cei care au făcut exerciţiul fizic au avut o rată de deces

cu 25-33% mai mică decât a celor fără exerciţiu fizic. Exerciţiul fizic afectează

riscul decesului mai mult decât ereditatea, fumatul, HTA sau obezitatea. Activitatea

fizică reduce şi riscul bolilor cardio-vasculare.

Factorii care cresc longevitatea includ consumul moderat (abstinenţa de alcool,

mese regulate, controlul greutăţii, somn adecvat, lipsa fumatului şi activitatea fizică

regulată). Doar nutriţia nu poate asigura o viaţă adecvată, dar poate influenţa procesul de

îmbătrânire şi longevitatea prin prevenirea apariţiei unor boli.[39]

Factorii care cresc longevitatea includ consumul moderat (abstinenţa de alcool,

mese regulate, controlul greutăţii, somn adecvat, lipsa fumatului ş i activitatea fizică

11

regulată). Doar nutriţia nu poate asigura o viaţă adecvată, dar poate influenţa procesul de

îmbătrânire şi longevitatea prin prevenirea apariţiei unor boli.[39]

II.3Procesul de îmbătrânire

Pe măsură ce persoanele îmbătrânesc ele se schimbă. Stresul zilnic şi stilul de

viaţă afectează starea de sănătate. Factorii de stres fizic, cum ar fi consumul de alcool sau

abuzul de medicamente, fumatul, durerea, febra şi boala, precum şi factorii psihici de

stres, cum ar fi examenele, divorţul, mutarea şi decesul unor persoane dragi, duc la

apariţia unui răspuns din partea organismului. În elaborarea acestui răspuns intervin

sistemele nervoase şi cele hormonale. Stresul prelungit poate duce la terminarea rezervelor

organismului, lăsându-l slăbit, îmbătrânit şi vulnerabil pentru boli. Pe măsură ce oamenii

îmbătrânesc ei îşi pierd capacitatea de adaptare la modificări externe şi interne. De aceea

orice stres face aceste persoane mai vulnerabile la deces decât cele tinere.

Sistemul imun. Modificările sistemului imun duc de asemenea la declinul

organismului odată cu vârsta. Sistemul imun este compromis şi prin deficitul nutriţional şi

astfel asocierea îmbolnăvirii cu malnutriţia fac vârstnicii mai vulnerabili la infecţii. De

obicei antibioticele nu sunt eficiente împotriva infecţiilor la cei cu sistemul imun

compromis.[15]

Tractul gastro-intestinal. Peretele intestinal îşi pierde forţa şi elasticitatea odată cu

vârsta, scăzându-i şi motilitate. Constipaţia este de 4-8 ori mai frecventă la vârstnici.

Gastrita atrofică, care afectează aproximativ 1/3 din cei peste 60 de ani, se caracterizează

prin inflamaţia stomacului, înmulţirea bacteriilor şi lipsa acidului clorhidric, toate afectând

digestia şi absorbţia nutrienţilor, în special a vitaminei B12, biotinei, Ca2+

şi Fe2+

.

Pierderea dentiţiei. Pierderea danturii şi afecţiunile gingivale sunt frecvent

întâlnite la vârstnici, făcând procesul de masticaţie mai dificil şi dureros. Protezele

dentare, chiar şi atunci când se potrivesc perfect, sunt mai puţin eficiente decât dentiţia

naturală, iar masticaţia ineficientă poate duce la înec. Persoanele cu astfel de probleme

tind să selecteze alimentaţia, apelând la produsele noi. Dacă alimente precum porumbul,

merele şi chiflele tari sunt înlocuite cu crema de porumb, sucul de mere şi orez, , atunci

statutul nutritiv poate să nu fie grav afectat, dar atunci când aceste grupe de alimente sunt

eliminate, iar variaţia este limitată, poate urma un deficit nutriţional .

Modificări sociale

Malnutriţia vârstnicilor apare în special la cei mai puţin educaţi, la cei ce locuiesc

singuri în centre de bătrâni (indicator al venitului redus) şi la cei ce au suferit recent o

modificare a stilului de viaţă. Riscul deficitului nutriţional este mare la cei ce locuiesc

singuri, în special bărbaţi. Adulţii care locuiesc singuri nu fac neapărat alegeri alimentare

proaste, ci consumă prea puţin, acest aport inadecvat fiind asociat cu singurătatea.

Pe scurt, multe din modificările care însoţesc procesul de îmbătrânire afectează

starea de nutriţie.

II.4 Date generale privind necesarul nutriţional al vârstnicilor Apa

Persoanele în vârsta trebuie sfătuite în permanenta sa bea apa şi alte lichide. Din

experienţa persoanelor care se ocupa de îngrijirea acestora reiese ca unul din cele mai dificile

lucruri este sa-i convingă pe bătrâni sa bea mai multa apa sau sucuri de fructe.

12

Carbohidraţii

Carbohidraţii împreună cu grăsimile reprezintă sursa de energie pentru ţesuturi, şi

preferatate la pacienţii vârstnici, a căror activitate fizică e mai scăzută. Carbohidraţii sunt

preferaţi de vârstnici, deoarece alimentele bogate în aceşti compuşi sunt mai facile de

consumat,ţinând cont de starea de edentaţie prezentă la foarte mulţi dintre vârstnici şi pentru că

le conferă o senzaţie de saţietate rapidă,dar riscul apare datorită rapidităţii cu care aceştia

fermentează, fenomenul fiind mai prezent la acele persoane care nu au o igienă corespunzătoare

sau a căror medicaţie conduce la apariţia xerostomiei. Consecinţa consumului acestor alimente

este perceput la nivelul sistemului stomatognat.

Magneziul

Deşi mulţi dintre noi nu dăm prea multă importanţă magneziului, este demn de reţinut că

magneziul este important pentru corpul uman. Majoritatea produselor alimentare conţin

magneziu, în special cerealele, nucile şi legumele verzi.

II.5. Analize biochimice

Tot ceea ce s-a prezentat până acum a adus date privind exteriorul organismului.

Analizele biochimice aduc date despre modificările din interiorul organismului.

Majoritatea testelor se bazează pe analiza probelor de sânge şi urină, care conţin nutrienţi,

enzime şi metaboliţi care reflectă starea de nutriţie. Alte teste, precum glicemia, ajută la

evidenţierea unor afecţiuni care sunt asociate problemelor de nutriţie. Testele care

definesc echilibrul hidro-electrolitic, acido-bazic sau funcţia de organ au de asemenea

implicaţie în starea de nutriţie.

13

CAPITOLUL III

FACTORI DERISC PENTRU UN STATUS NUTRIŢIONAL DEFICITAR

Hrana şi nutriţia sunt cerinţele de bază necesare pentru promovarea şi protecţia sănătăţii,

cerinţe care permit afirmarea maximă a creşterii umane şi dezvoltării.

Obiceiurile alimentare pot fi atrase de factori socio economici şi culturali, de starea

sănătăţii şi de factorii legaţi de sănătatea orală.

În ceea ce priveşte sănătatea orală prezenţa dinţilor, număr de dinţi funcţionali precum şi

folosirea protezei pot afecta eficienţa şi abilitatea masticatorie influenţând astfel alegerea

alimentelor şi modul de gătire al acestora. Sănătatea orală deficitară poate afecta consumul de

nutrienţi contribuind la devierea dezvoltării şi conducând la o calitate a vieţii nesatisfăcătoareîn

special la persoanele în vârstă.

Potrivit literaturii de specialitate persoanele fără dinţi preferă consumul de alimente moi

şi a mâncării procesate evitând consumul de fructe, legume şi cărnuri care sunt considerate dificil

sau imposibil de mestecat şi prezintă un consum deficitar de vitamina C, calciu, polizaharide şi

proteine. în plus s-a descoperit că aceste schimbări în dietă conduc la un consum mai mare de

calorii din mâncăruri bogate în grăsimi crescând astfel şansele dezvoltării unor boli cronice

inclusiv boli cardio-vasculare, lucru ce reprezintă cauza principală a morţii la adulţii şi vârstnicii

din România reprezentând 34% din totalul cauzelor de deces.[69]

Ca urmare trebuie analizaţi factorii de risc ai unui status nutritional deficitar care pot fi:

Orali

- modificări ale capacităţii de a mesteca alimentele

- modificări ale gustului şi mirosului

- xerostomie indusă medicamentos

Fizici

- modificări ale capacităţii de absorbţie şi de utilizare a nutrineţilor

- modificări ale capacităţii de metabolizare a nutrienţilor

- modificări ale procesului energetic şi ale activităţii

- efectele medicaţiei asupra apetitului şi absorbţiei nutrienţilor şi asupra utilizării lor

Funcţionale:

- tulburări de vedere şi auz

- dizabilităţi fizice precum artrite şi accident vascular cerebral inabilitate de a cumpăra şi

a căra cumpărăturile

Psiho-sociali:

- singurătate şi izolare

- pierderea apetitului şi a interesului de a se alimenta

- lipsa resurselor financiare

- depresia

14

III.1 Probleme de sănătate generale

Majoritatea adulţilor cu vârste mai mari de 65 de ani au una sau mai multe afecţiuni

cronice. Prevalenţa acestora creste o dată cu vârsta şi variază în funcţie de sex şi rasa[134]. Cele

mai obişnuite afecţiuni care apar la aceasta vârsta sunt sintetizate în tabelul I.

Tabel I Afecţiuni cronice comune la persoanele în vârsta

Afecţiune Procent în populaţia vârstnică

Artrita 43-60

disacuzii 18-45

afecţiuni ortopedice 14-19

afectarea a aparatului vizual 5-11

hipertensiune 30-42

Sinuzita 11-19

constipaţie 5-10

Diabet 9-11

Cauzele principale de deces la aceasta categorie de vârsta includ bolile cardiovasculare,

cancerul, accidentele vasculare, bronhopneumoaptia cronica obstructiva, pneumonia şi gripa,

diabetul şi alte accidente.

III.2 Probleme de sănătate orală

Deşi numai aproximativ 10,5 din populaţie este edentata, pe măsura ce înaintează în

vârsta prevalenţa scăderii dentaţiei scade. Aproximativ unul din cinci adulţi în USA este

purtătoare a unui tip de proteza prostodontotică. Acest tip de dispozitiv este purtat mai frecvent

de către femei decât de către bărbaţi şi mai puţin frecvent de către albi decât de către negri.

Aproximativ 60 % dintre purtătorii de proteze dentare au probleme cu dantura. Pacienţii care au

dinţi cariaţi sau lipsa, dificultăţi în masticaţie, danturi care nu se ecluzează bine sau care nu

reuşesc sa-si poarte protezele au un risc crescut sa atingă un stadiu nutriţional nesatisfăcător

datorita unui aport alimentar scăzut sau modificat.

Potenţialul virulent al Candidei Albicans tulpină implicată în candidoza bucală este

incert. Celulele Candidei Albicans cu un nivel de suprafaţă hidrofoba crescut, aşa numitele

hidrofobe prezintă o aderenţă mai eficientă pe anumite ţesuturi decât celulele cu suprafeţe mici

sau chiar hidrofile.[20]

Candidoza bucală are ca factori principali: hiposalivaţia, igiena orală precară, diabet şi

folosirea protezelor dentare. Cu privire la ultimul factor s-a demonstrat că folosirea protezelor

poate creşte riscul dezvoltării candidei de până la 11,3 ori, iar o incidenţă crescută a stomatitelor

protetice poate fi corelată cu prezenţa fungilor unicelulari patogeni ci şi cu o mare deficienţă în

igienizarea protezelor.

15

Suprafeţele protezelor sunt medii ce favorizează adeziunea şi dezvoltarea mai multor

tipuri de candida din cauza hidrofobiei relative a elementelor acrilice şi a particularităţilor

fungilor. Mai mult pelicula formată de Candida albicans pe suprafeţele protetice acrilice poate să

le crească rezistenţa la numeroşi agenţi antimicrobieni într-un mod semnificativ.

Edentaţia parţială sau totala reprezintă o afecţiune complexă a sistemului stomatognat,

care alterează atât integritatea arcadelor dento-alverolare, cât şi întreaga morfo-funcţionalitate a

acestui sistem.[137] De aceea, edentaţia constituie o boală cu simptomatologie subiectivă şi

obiectivă.

A. Simptomele subiective

Manifestările clinice subiective ale edentaţiei parţiale sunt reprezentate de totalitatea

acuzelor pe care le descrie pacientul în momentul prezentării în cabinetul de medicină dentară.

Dintre acestea, prezentăm cele mai importante simptome subiective şi anume: durerea

şi,insuficienţa masticatorie.

B. . Semnele clinice intraorale Apariţia edentaţiei parţiale este însoţită de apariţia a două elemente: în locul coroanelor

dinţilor absenţi apar breşele, iar în locul rădăcinilor dinţilor absenţi apare creasta edentată.

Breşa edentată reprezintă spaţiul cuprins între feţele proximale ale dinţilor restanţi.

Datorită migrărilor dentare orizontale şi verticale, consecutive edentaţiei, dimensiunile acestui

spaţiu se modifică. în acest spaţiu, cu dimensiuni modificate, trebuie să se ins ere proteza

dentară. De aceea se numeşte spaţiu potenţial protetic. După cum se observă, spaţiul breşei

edentate este diferit de spaţiul potenţial protetic

Modificări linguale la vârstnic

Modificările involutive la nivelul limbii ne oferă unele aspecte particulare caracteristice,

greu de diferenţiat de aspectele patologice. Limba suferă un proces de involuţie tisulară şi

muscular, astfel că, fibrele musculare transversale se alungesc, determinând o

pseudomacroglosie favorizată de hipotonia acestora şi imbibiţia tisulară instalată.

Scade numărul de receptori gustativi, în special în 2/3 anterioare ceea ce determină

scăderea funcţiei gustative. Există însă numeroase controverse în acest sens întrucât o serie de

cercetări recente încearcă să demonstreze că numărul receptorilor gustative nu scade cuvârsta şi

ar exista mai puţine praguri ale sensibilităţii gustative decât se credea înainte.

Senescenţa oaselor maxilare

Senescenţa oaselor maxilare cuprinde fenomene involutive caracteristice scheletului în

general, dar cu particularităţi histologice, radiologice şi clinice ce interesează ambele

oasemaxilare, în funcţie de prezenţa sau absenţa dinţilor.

Modificările histologice interesează oasele maxilare în egală măsură,atât în structura de

fond (trabeculaţia) cât şi în corticală.Trabeculaţia se rarefiază, estimai puţin organizată în

direcţia forţelor ce solicită osul şi se caracterizează prin existenţa linor cavităţi de rezorbţie

lărgite (geode), la nivelul sistemului Hawersian. Apariţia unor dezechilibre între procesele

osteoblastice şi osteoclazice în favoarea osteoclaziei, antrenează tulburări în metabolismul

calciului, cu pierderea ionilor de calciu ce determină o balanţă calcică negativă, cu

16

predominanţa fenomenului de rezorbţie faţă de apoziţie, cu demineralizare şi osteopenie

fiziologică, fenomene agravate de suprapunerea fenomenelor patologice.

Modificări ale dentiţiei

Trăsătura cea mai des întâlnită la dentiţia care îmbătrâneşte este pierderea dinţilor şl

apariţia edentaţiei. Suferinţa arcadei se va manifestăprin scurtare, întrerupere sau dispariţie.

Astăzi procentajul celor care mai păstrează dinţi restanţi pe arcadă este în creştere, dar având în

vedere modificările în structura demografică, şi frecvenţa edentaţiilor este crescută.

Pierderea dinţilor are drept consecinţă uzura importantă, migrarea dinţilor cu modificări

de ocluzie importante cu supraîncărcarea ţesuturilor restante cu afectare parodontală şi cu

instalarea unor malrelaţii mandibulo-craniene şi alterări funcţionale majore[60]

Tulburările dentare cauzate de instalarea edentaţiei parţiale sunt reprezentate în principal

de migrări ale dinţilor restanţi, însoţite de modificări ale poziţiei pe arcadă ale acestora. Migrările

dinţilor restanţi spre spaţiile edentate sunt cunoscute sub denumirea de fenomenul Godon.

Migrările dentare pot fi. de două tipuri: migrări orizontale şi migrăriverticale.

Modificări ale ţesuturilor parodontale

Efectele îmbătrânirii asupra parodonţiului au o semnificaţie clinică deosebită asupra

evoluţiei bolii dar şi efecte posibile asupra tratamentului. Procesele biologice în raport cu

senescenţa constituie un mod normal al evoluţiei materiei vii, ce îşi au originea în diminuarea

metabolismului global al organismului, nuanţat de factori individuali. Imbătrânirea organismului

produce importante modificări involutive la nivelul ţesutului conjunctiv, componentul major al

principalelor componente parodontale: cement radicular, mucoasă gingivală, ligamente alveolo-

dentare, dar este foarte important a nu confunda modificările involutive fiziologice cu procesul

de îmbolnăvire parodontală. Afectarea structurilor parodontale prin îmbătrânire se produce

printr-un proces gradat de recesiune gingivală şi rezorbţie alveolară.[111]

Glandele salivare

Glandele salivare produc o cantitate mai redusă de salivă iar consistenţa acesteia este mai

vâscoasă, astfel masticaţia este îngreunată. Se observă modificări de tip atrofic, xerostomie şi

tendinţa la chiste mucoide (Severineanu, 1994). Polipatologia caracteristică vârstnicilor este

însoţită de medicaţii diverse care pot avea ca efect secundar uscăciunea gurii (diuretice,

nitroglicerină, betablocante, AINS, anxiolitice (Paunovich şi colab., 1997), medicaţii psihotrope

(antidepresive, antiepileptice, sedative, antipsihotice, hipnotice (Sarria Cabrera şi colab., 2007).

III.3 Alterări cognitive sau emoţionale

Modificări în nivelul funcţiei cognitive care sunt asociate cu procesul normal de

îmbătrânire sunt greu de cuantificat. Date insuficiente din surse longitudinale sugerează ca

memoria de scurta durata (20 de secunde sau mai puţin) scade cu vârsta. Abilitatea de a

implementa strategii de rezolvare a problemelor scade la unele persoane peste 70 de ani dar nu la

toate. Capacitatea de a învăţa material prezentat verbal scade după 70 de ani. Persoanele în vârsta

se descurca mai bine la testele de recunoaştere decât la cele de rememorare, când se constata

scăderi legate de vârsta ale memoriei de lucru sau a memoriei primare (proaspăt achiziţionată)

ele sunt mai degrabă asociate cu o viteza sau cu o profunzime redusa a procesării informaţiei.

17

III.4Modificări funcţionale şi senzoriale

Orice dezabilitate fizică, cum ar fi artrita sau tulburări de vedere sau de auz pot afecta

indirect statusul nutriţional. Persoanele cu handicap fizic pot avea dificultăţi în ceea ce priveşte

procurarea alimentelor, deschiderea conservelor şi a pachetelor şi în prepararea hranei. Acestea

pot duce la pierderea dorinţei de alimentaţie, iar ruşinea dată de incapacitatea de a folosi corect

tacâmurile, de a vedea mâncarea sau de a-i auzi pe ceilalţi poate duce la izolare socială care, mai

departe, poate contribui la malnutriţie.

Scăderea sensibilităţii gustului şi mirosului se asociază, de asemenea, cu procesul de

îmbătrânire. Totuşi, studii recente au demonstrat că deşi perceptarea gustului sărat şi amar scade

odată cu vârsta, nu este valabil acelaşi lucru şi pentru cel dulce sau acru(5).

Simţul olfactiv scade odată cu vârsta. Vârstnicii au o capacitate mai scăzută de recepţie a

mersului şi de a face diferenţa între diverse mirosuri.

Senzaţia olfactivădiminua de asemenea după vârsta de 40 de ani şi scade intens după 70

de ani. Scăderea senzaţiei olfactive la vârstnici se repercutează asupra igienei protezei Vârstnicii

cu deficienţe senzoriale (vedere scăzută) nu văd depozitele tartrice, pelicula de mucus saponificat

de pe proteze, ceea ce conferă un miros puternic fetid pe care nu-1 percep. În diminuarea

senzaţiei gustative apare ipoteza alcătuirii căilor de transmisie nervoasă la vârstnic- "noţiunea

pierderii memoriei senzaţiei gustative".

III.5. Statutul socio-economic

Femeile în vârstă au avut şi continuă sa aibă o rată a sărăciei de două ori mai mare decât a

bărbaţilor de aceeaşi vârsta (15 % fata de 7%). Bătrânii care trăiesc singuri sau cu persoane care

nu le sunt rude au şanse mai mari sa fie săraci (23%) decât cei care trăiesc în familii (6%).

Minorităţile au şanse mai mari sa fie săraci decât populaţia majoritară. Există de asemenea

variaţiile nivelului de trai în funcţie de regiunea geografică şi de nivelul de educaţie.

Multe din persoanele în vârstă sunt reticente la a apela la programele de alimentaţie

publică din mândrie sau din cauza stigmatului de sărăcie pe care l-ar lăsa asupra lor.

Considerarea atentă a statutului socio-economic şi al programelor sociale sunt obligatorii în

reducerea factorilor de risc nutriţionali la persoanele vârstnice.

Un alt factor ce afectează statusul nutrţional este şi depresia. Depresia, anxietatea şi

singurătatea pot duce la scăderea apetitului şi la lipsa dorinţei de preparare a hranei. Depresia

apare la 12 – 14% dintre vârstnici şi se asociază cu anorexia , scăderea în greutate şi creşterea

morbidităţii şi mortalităţii. Depresia apare la personale cu afecţiuni cronice şi la cei ce şi-au

pierdut partenerul de viaţă, prietenul sau alt membru apropiat al familiei.

Modificarea condiţiilor de locuit pot contribui de asemenea la afectarea alimentaţiei.

III.6 Abuzul de alcool

Abuzul de alcool poate apărea în urma unui stres puternic, a unei modificări nedorite în

viaţă sau în urma izolării sociale.[2] Alcoolul , care conţine calorii, dar nu au valoare nutriţională

poate afecta statusul nutriţional prin scăderea apetitului şi prin faptul că este folosit în locul

alimentaţiei.

De aceea la alcoolici apare o deficienţă multiplă ce implică tiamina, riboflavina,

piridoxina acidul folic, vitamina A, zincul şi magneziul.

18

Abuzul de alcool are un impact negativ asupra sistemului nervos,distrugând neuronii,dar

efectele consumului exagerat de alcool sunt resimţite şi de alte aparate şi sisteme precum cel

cardio-vascular cu apariţia hipertensiunii arteriale,ateroscleroză,la nivel hepatic este iplicat în

apariţia cirozei hepatice sau afecţiuni la nivelul aparatului digestiv. La nivelul cavităţii orale

efectele consumului de alcool frecvent şi în cantităţi mari au fost demonstrate prin considerarea

acestuia ca factor de risc în apariţia cancerelor.

III.7 Medicaţia

Vârstnicii au o medicaţie multiplă. Folosirea îndelungată şi crescută de medicamente

poate altera aportul alimentar sau digestia absorbţia sau utilizarea nutrienţilor. Unele

medicamente pot stimula apetitul în timp ce altele pot duce la anorexie. Antiacidele pot

împiedica absorbţia acidului folic şi a fierului, cumarinele pot inhiba sinteza vitaminei K,

colestiramina poate lega acidul folic, lipidele, vitaminele liposolubile, iar uleiurile minerale

folosite ca laxative pot lega şi preveni absorbţia unor vitamine liposolubile şi a acizilor graşi,

esenţiali. În schimb, absorbţia unor medicamente poate fi afectată de diverşi nutrienţi. Calciul,

fierul, zincul şi magneziul pot inhiba absorbţia antibronhicelor. Aceste interacţiuni între

medicamente şi nutrienţi apar datorită metabolizării ineficiente a medicamentelor la bătrâni, care

le permite în schimb persistenţa în organism pentru un timp mai îndelungat.

19

CAPITOLUL IV

METODOLOGIA CERCETĂRII

Consideraţii generale

Imbatranirea este un proces biologic al intregului organism ce urmeaza unei perioade de

dezvoltare,fiind ultima parte a biomorfozei,sumand alterari morfologice si functionale care duc

la reducerea functiilor scazand capacitatea de rezistenta la stres.

Procesul de imbatranire este o insuficienta biologica a functiilor normale cu impact la

nivel celular si strucural precum oase, muschi,acest fenomen fiind influientat de numerosi factori

ce includ predispozitia genetica,boala si factorii de mediu.[124]

Sunt studii care arata ca populatia varstnica tinde sa creasca, datorita cresterii sperantei de

viata ca urmare a imbunatatirii constante a ingrijirilor medicale, concomitent cu oscadere a

natalitatii.

Aceasta categorie de populatie prezinta multiple dificultati in desfasurarea activitatilor

normale datorita unei patologii specifice acestei varste la care se adauga o nutritie de cele mai

multe ori deficitara sau gresit aleasa netinandu-se cont de necesitatile nutritionale ale persoanelor

varstnice,ceea ce constituie un factor de risc pentru agravarea unor afectiuni generale deja

prezente si implicit aparitia unor modificari la nivelul tesuturilor cavitatii orale.

Calitatea vieţii este în strânsă legătură cu menţinerea sănătăţii orale, parte a sănătăţii

generale de care este influenţată sau pe care o influenţează, având în final, un impact deosebit

asupra stării psihice şi integrării sociale.

Motivaţia alegerii temei

Vârstnicul in medicina dentara este considerat ca o fiinţă complexă, o entitate cu o

structură bio-psiho-socială specifică, cu o patologie individualizată a sistemului stomatognat

survenită pe fondul unei involuţii fiziologice.

In cadrul organismului uman, sistemul stomatognnat reprezinta o "unitate morfologică şi

funcţională a tuturor ţesuturilor care participă la exercitarea funcţiilor globale".[146] El trebuie

înţeles ca un tot unitar, în care afectarea unui element poate antrena manifestări la nivelul

celorlalte elemente componente, alimentatia jucand un rol deosebit de important in functionarea

acestui sistem.

Biologic elementele acestui sistem se gasesc intr-un echilibru, dar o dată cu înaintarea în vârstă

apar dezechilibre ale acestor elemente, când mecanismele reglatorii şi protective sunt dereglate şi

organismul nu reuşeşte să-şi păstreze toţi parametrii în limite normale,iar deficientele nutritionale

pot contribui la aceste perturbari.

Deficientele nutritionale la vârstnici sunt o realitate, deoarece denutritia si subnutritia,

stresul oxidativ si patologia cronica contribuie la o influenţate a stării de sănătate generale si cu

impact si la nivelul cavitatii orale. De aceea de efectele diverselor carente nutritive ce pot

determina îmbolnăviri la nivelul cavitaţii orale,si ca urmare a prezentei unor factori supradaugati,

ne-am ocupat in capitolele acestei lucrări.

20

Scopul si obiectivele cercetării

Prin abordabile efectuate in contextul cercetărilor interdisciplinare, ne propunem sa

stabilim in ce măsura deficientele nutriţionale la vârstnici intervin ca factori de risc si care sunt

metodele cele mai eficiente de evaluare ale acestor factori implicaţi in patologia orala ţinând cont

de particularităţile specifice acestei categorii de varsta mai sus menţionata.

Obiectivele cercetării

Pentru asigurarea scopului propus cercetarea este axată pe următoarele obiective:

Identificarea unor factori de risc nutriţionali implicaţi în patologia orală la pacientul

vârstnic.

Determinarea incidenţei si prevalentei patologiei geriatrice a sistemului stomatognat,

comparativ cu un lot martor de adulţi,si un lot de pacienţi cu boli generale si un lot de pacienţi ce

urmează un tratament radioterapic instituţionalizaţi sau neinstitutionalizati, rezultate ce stau la

baza individualizării unei terapii ţintite de reabilitare a deficitelor nutritionale.

Să se cuantifice modificarea valorilor unor componenti ai fluidului oral în cadrul unor

afecţiuni sistemice la vârstnic având ca implicaţie factorul nutritional.

Determinarea modificărilor morfostructurale la nivel mucozal şi odontal în contextul

modificărilor involutive şi cu o patologie supraadaugată

Să se evidenţieze implicarea senescenţei şi a factorilor asociaţi în apariţia patologiei

mucoasei orale la vârstnic şi a gradului de integrare biologică a restaurărilor protetice amovibile,

aspect ce stă la baza identificării situaţiilor deficitare ce ţin fie de partea terapeutică prin

protezare amovibilă, fie generate de nerespectarea particularităţilor câmpului protetic edentat

modificat de senescenţă.

Identificarea aportului metodelor paraclinice de evaluare a capitalului osos, muscular şi

articular în vederea depistărilor deficienţelor nutriţionale.

DIRECŢII DE CERCETARE

Studiu epidemiologic privind incidenţa şi prevalenta patologiei sistemului stomatognat la

pacientul varstnic pe fondul unei alimentatii necorespunzătoare în raport cu necesarul nutriţional

al acestei categorii de vârstă.

Evaluarea factorilor de risc pentru un status nutritional deficitar ce particularizează

nutritia vârstnicului prin studiul clinic statistic şi experimental

Implicare patologiei sistemice in patologia orala pe fondul deficientelor nutritionale.

Implicarea deficientelor nutritionale in modificări ale calităţii fluidului oral.

Evaluarea implicării senescenţei în gradul deafectare a ţesuturilor parodontale şi

odontale, prin mijloace clinice şi paraclinice.

Evaluarea patologiei nonprotetice şi a patologiei paraprotetice a mucoasei orale

(stomatopatile paraprotetice) la pacienţii geriatrici cu evaluarea incidenţei si prevalentei formelor

clinice in acord cu gradul de involuţie a ţesuturilor suport şi cu implicarea factorilor sistemici şi

locali.

Studiu privind relatia dintre nutritie ,status dentar si sanatate orala

21

MATERIAL ŞI METODĂ

Datele au fost exprimate sub o formă care să permită încadrarea lor în anumite categorii;

o variabilă nu va fi înregistrată sub mai multe forme; gruparea datelor se va face pe categorii de

variabile. Datele au fost centralizate în baze de date EXCEL şi SPSS 13.0 şi prelucrate cu

funcţiile statistice la care acestea se pretează.În prezentarea datelor s-au folosit intervalele de

încredere la pragul de semnificaţie 95%, iar pentru testarea diferenţelor s-au utilizat testele χ2 şi t-

Student.Prelucrarea primară, respectiv sistematizarea datelor prin centralizare şi grupare, au

condus la obţinerea indicatorilor primari, care se prezintă sub formă de mărimi absolute. Pe baza

indicatorilor primari, prin diferite procedee statistice de comparare, abstractizare şi generalizare

s-au obţinut indicatorii derivaţi.

Testul ANOVA constă în analiza dispersiei variabilei dependente. În ANOVA simpla

totalul dispersiei provine din două surse: intragrupal şi intergrupal. Ambele surse reflectă

dispersia datorata selecţiei randomizate a eşantionului.

22

CAPITOLUL V

STUDIUL CLINICO-STATISTIC PRIVIND DEFICIENŢELE

NUTRIŢIONALE LA VÂRSTNICI

Introducere

Hrana şi nutriţia sunt cerinţele de bază necesare pentru promovarea şi protecţia sănătăţii,

cerinţe care permit afirmarea maximă a creşterii umane şi dezvoltării.

Obiceiurile alimentare pot fi atrase de factori socio economici şi culturali, de starea

sănătăţii şi de factorii legaţi de sănătatea orală.

În ceea ce priveşte sănătatea orală prezenţa dinţilor, număr de dinţi funcţionali precum şi

folosirea protezei pot afecta eficienţa şi abilitatea masticatorie influenţând astfel alegerea

alimentelor şi modul de gătire al acestora. Sănătatea orală deficitară poate afecta consumul de

nutrienţi contribuind la devierea dezvoltării şi conducând la o calitate a vieţii nesatisfăcătoareîn

special la persoanele în vârstă.[132]

Potrivit literaturii de specialitate persoanele fără dinţi preferă consumul de alimente moi şi a

mâncării procesate evitând consumul de fructe, legume şi cărnuri care sunt considerate dificil sau

imposibil de mestecat şi prezintă un consum deficitar de vitamina C, calciu, polizaharide şi

proteine. In plus s-a descoperit că aceste schimbări în dietă conduc la un consum mai mare de

calorii din mâncăruri bogate în grăsimi crescând astfel şansele dezvoltării unor boli cronice.

SCOP

Scopul studiului este reprezentat de stabilirea incidenţei si prevalentei patologiei orale la

pacientul vârstnic un accent deosebit revenind corelaţiei dintre particularitatea terenului la aceşti

pacienţii, generata de aspectele evolutive ale sistemului stomatognat ce poarta amprenta stării

generale si a factorilor de mediu, şi deficitele nutritionale, rezultantă a criteriilor de alegere a

alimentelor .

MATERIAL ŞI METODA

Lotul de studiu cuprinde 182 pacienţi, aparţinând grupelor de vârstă 65-91 ani

corespunzător pacienţilor geriatrici ce sau prezentat la Clinica de Chirurgie Maxilo-Facială si

Clinica de Diabet şi Nutriţie a Spitalului‟ Sf.Spiridon Iasi„ în intervalul 2005-2010.

Pacienţii au fost supuşi unui examen clinic şi li s-au întocmit o serie de chestionare

privind starea de sănătate generală, tip de habitaţie, consumul de fructe şi legume, produse din

carne ,produse lactate preferinţe şi obiceiuri alimentare în urma cărora s-au stabilit deficitele

nutriţionale pentru fiecare subiect în parte, după si-au dat acordul scris de participare la acest

studiu.

In cadrul acestui studiu s-au analizat şi luat în calcul tipurile de edentatie existente

protezate sau nu, şi corectitudinea relizării lor, frecvenţa prezentării la stomatolog şi gradul de

igienă orală, întrucât toate aceste elemente au o contribuţie la starea de sănătate generală şi orală.

23

Rezultatele consumului alimentelor luate în studiu au fost comparate cu dozele

recomandate zilnic pentru un adult sănătos

Atitudinea terapeutică a fost recomandarea unei alimentaţii raţionale care să cuprindă

necesarul de nutrienţi în concordanţă cu nevoile unui organism îmbărânit la care mecanismele

de apărare, rata metabolismului şi capacitatea de rezistenţă la stress sunt în general diminuate,

toate aceste aspecte apărând pe fondul unui fenomen de involuţie generalizat.

Metoda chestionarului este una din metode mai des utilizata deoarece este mai uşor de

realizat, o persoana priceputa putãnd investiga un numar apreciabil de persoane.

Tabelul de mai jos prezintă întrebările care s-au pus persoanelor în cauză. Aşa cum veţi

putea vedea, multe aspecte din viaţa unei persoane pot influenţa starea de nutriţie şi pot aduce

indicii importante despre această problemă.

Aceste indicii are rolul atât de a aduna informaţii cât şi de a stabili o legătură cu persoana

vizată. Sunt incluse date privind starea de sănătate, nivelul socioeconomic, medicaţia şi regimul

alimentar aşa cum vom prezenta în tabelul de mai jos(Tabel I )

Tabel I.

Date personale

Nume....................... ...... Data..........................

Adresă............................. Data ultimului control medical .................

........................................ Vârsta.................Sexul.............................

Telefon............................ Înălţimea...............Greutatea.....................

Motivul internării................. Greutatea obişnuită (ideală).......................

Date despre starea de sănătate

1. Vi s-a spus că aveţi (verificaţi ceea ce afirmă):

- DZ - afecţiuni cardiace - ulcer

- afecţiuni GI - afecţiuni pulmonare - cancer

- HTA - afecţiuni renale - altele

- ateroscleroză - afecţiuni hepatice

2. Vă supără una din problemele

- lipsa apetitului - fibra

- dificultatea de a înghiţi / mesteca - greaţa

- constipaţia - vărsăturile

- diareea - altele

- indigestia

3. Fumaţi ? Cât ?

4. Consultati medicul stomatolog ?

Cat de frecvent ?

5.De cate ori efectuati periajul dentar pe zi ?

Date socio-economice

1. Studii

2. Lucraţi ? Ce profesie aveţi

3. Mai locuiţi cu cineva ? Cu cine ?

4. De obicei mâncaţi singur sau cu altcineva ?

24

5. Aveţi un frigider ? Un aragaz ?

6. Cât de des faceţi cumpărături ? Unde ?

7. Vă simţiţi jenat din cauza problemelor stomatologice şi evitaţi compania altor persoane?

Date despre medicaţie 1. Luaţi vreun medicament prescris sau nu de către un doctor?

Numele medicamentului Motivul luării Doza Frecvenţa Durata

...................................... ...................... ......... ............... ............ .....................................

...................... ......... .............. ............

..................................... ...................... ........... ................ ............

2. Aţi observat apariţia vreunui efect advers al medicaţiei ?

Dacă da , explicaţi

3. Luaţi vitamine sau orice alt supliment nutriţional ? Care ?

Cât de des ? De ce ?

4.Aveţi modificări ale gustului ?

5. Suferiţi de dureri la nivelul cavităţii orale?

Date despre regimul alimentar

1. V-aţi îngrăşat sau aţi slăbit în ultima vreme ? Dacă da, explicaţi circumstanţele (inclusiv

boli asociate, modificări ale regnului alimentar etc.)

2. Aveţi mese regulate ? Câte pe zi ?

3. Unde luaţi masa ?

4. Obişnuiţi să luaţi gustări ? Când?

5. Ce mâncăruri vă plac ?

6. Există mâncăruri pe care nu le consumaţi din alt motiv ?

7. Aveţi probleme cu servirea mesei ?

8. Cum vi s-au schimbat preferintele alimentare dupa protezare ?

9. Cum aţi descrie sentimentele d-voastră faţă de mâncare ?

10. Cum vi se schimbă obiceiurile alimentare când sunteţi supărat?

11. Ţineţi d-voastră sau alt membru al familiei , vreun regim special? Dacă da, cine şi de care

?

12. Consumaţi alcool ? Cât de mult ? Cât de des ?

13. Cum aţi descrie exerciţiul d-voastră fizic ? Tipul de exerciţiu. Intensitatea Durata

Frecvenţa

14. Există alţi factor din stilul d-voastră de viaţă care credeţi că vă influenţează starea de

nutriţie ? Explicaţi.

15. Consideraţi că dieta este necorespunzătoare din cauza problemelor dentare?

16. Aţi fost nevoit să întrerupeţi masa din cauza problemelor dentare?

REZULTATE ŞI DISCUŢII

Teritoriul rezultatelor si discuţiilor ne oferă imaginea clara a interferenţei segmentului de

vârsta geriatrie cu specificul fiecărei entităţi clinice din sfera patologiei orale, caracteristicile

evolutive purtând amprenta factorilor de mediu precum si al factorilor individuali ce reunesc

condiţiile de viaţă.Rezultatele obţinute constituie o pledoarie elocventa pentru direcţiile de

cercetare dezvoltate în următoarele capitole ale părţii de contribuţii personale, in acelaşi timp

individualizând incidenţa si prevalenta factorilor de risc nutriţionali în patologia orală la

populaţia vârstnică .

25

Vârsta pacienţilor a fost cuprinsă între 65-91 ani, cu o medie a lotului de 76,1 ani. Pondera

cea mai mare a subiecţilor au vârste cuprinse între 65-69 ani (26,4%) şi 75-79 ani (26,4%). Pe

cazuistica studiată se remarcă un procent de 23,1% de pacienţi cu vârste peste 85 ani.

Fig.1 Structura lotului pe grupe de vârsta

Distribuţia pe sexe a pacienţilor cu patologie orală a evidenţiat frecvenţa uşor mai crescută

a subiecţilor de sex feminin (93 / 182 cazuri – 51,1%), sex ratio F/M = 1,04 / 1.

48 26.4%

34 18.7%

48 26.4%

10 5.5%

36 19.8%

6 3.3%

65-69 ani

70-74 ani

75-79 ani

80-84 ani

85-89 ani

90+ ani

Masculin 48.9%

Feminin 51.1%

26

Fig. 2 . Distribuţii cazurilor cu patologie orală pe sexe

Distribuţia subiecţilor în funcţie de grupa de vârstă şi sex a evidenţiat diferenţe

semnificative din punct de vedere statistic (χ2=10,71; GL=5; p=0,05), ponderea cazurilor de sex

feminin a fost semnificativ mai crescută la vârste de peste 85 ani.

Tabel II . Distribuţia lotului pe grupe de vârstă şi sexe

Distribuţia pe grupe de vârstă N 65-69 70-74 75-79 80-84 85-89 ≥ 90

Total subiecţi din care: 182 48 34 48 10 36 6

% 26,4 18,7 26,4 5,5 19,8 3,3

Feminin 93 21 17 23 4 22 6

% 43,8 50,0 47,9 40,0 61,1 100,0

Masculin 89 27 17 25 6 14 0

% 56,2 50,0 52,1 60,0 38,9 0

Grad de şcolarizare

Distribuţia subiecţilor în funcţie de nivelul educaţional evidenţiază o frecvenţă de 48,4% a

pacienţilor cu studii medii şi o frecvenţă mică a cazurilor cu un nivel educaţional redus (14,8%).

Fig.3 . Distribuţii cazurilor cu patologie orală

în funcţie de nivelul de şcolarizare

Mediu de provenienţă(urban,rural)

În ceea ce priveşte distribuţia pe medii de provenienţă în funcţie caracteristicile

epidemiologice se remarcă următoarele aspecte:

- ponderea cazurilor cu patologie orală a fost uşor mai crescută la grupa de vârstă sub 75

ani (65,9%), însă nu se înregistrează diferenţe semnificative comparativ cu sexul

masculin (62%) (p=0,702);

0% 20% 40% 60% 80% 100%

studiisuperioare, 36.8%

medii, 48.4%

primare, 14.8%

27

- 57/93 pacienţi de sex feminin (61,3%) şi 59/89 pacienţi de sex masculin (66,3%) au

provenit din mediul urban, distribuţii de frecvenţă nesemnificative din punct de vedere

statistic (p=0,584).

Timpul acordat pentru masă

Durata mesei, în funcţie de caracteristicile epidemiologice, prezintă următoarele aspecte:

- la ambele grupe de vârstă predomină alimentaţia sub 20 minute (52,4% vs 46%),

distribuţii de frecvenţă nesemnificative din punct de vedere statistic (p=0,678);

- la ambele sexe se înregistrează ponderea mai crescută a duratei alimentaţiei sub 20

minute (50,3% vs 47,2%) (p=0,863);

- nu s-au înregidtrat diferenţe semnificative în ceea ce priveşte durata mesei nici între

mediile de provenienţă (p=0,912).

-

- - Fig.4 Structura lotului în funcţie de durata mesei

- şi caracteristicile epidemiologice

Consumul de alcool

Consumul de alcool, pe cazuistica studiată, a înregistrat o frecvenţă de 84,1%, predominând

consumul băuturilor nedistilate (46,7%).

0%

20%

40%

60%

80%

100%

< 75 ani > 75 ani F M U R

> 30 min

20-30 min

< 20 min

28

Fig.5 Distribuţia pacienţilor cu patologie orală în funcţie de

consumul de alcool

Declarativ, peste 51% dintre pacienţii cu patologie orală consumă alcool ocazional şi numai

12,1% consumă zilnic alcool.

Consum de tutun

Pe cazuistica studiată, fumatul s-a evidenţiat la 89% dintre pacienţi, cel mai frecvent s-a

declarat consumul a 10-20 ţigări/zi, la 42,9% dintre pacienţii cu vârstă geriatrică.

Consum de hidrocarbonate

Consumul de hidrocarbonate, în funcţie de caracteristicile epidemiologice, prezintă

următoarele aspecte:

- ambele grupe de vârstă consumă frecvet hidrocarbonate (48,8% vs 43%), distribuţii

de frecvenţă nesemnificative din punct de vedere statistic (p=0,207);

- la femei consumul de hidrocarbonate a fost mai puţin frecvent comparativ cu cel

înregistrat la bărbaţi (p=0,049);

- nu s-au înregistrat diferenţe semnificative în ceea ce priveşte consumul de

hidrocarbonate în funcţie de mediul de provenienţă al pacientului (p=0,433).

15.9%

37.4%

46.7%

84.1%

nu consumă

consumă

distilate

nedistilate

29

Fig. 6 . Distribuţii cazurilor cu patologie orală

în funcţie de consumul de legume/fructe

Consumul de legume şi fructe, în funcţie de caracteristicile epidemiologice, prezintă

următoarele aspecte:

- la ambele grupe de vârstă predomină consumul săptămânal de legume/fructe (57,3%

vs 58%), distribuţii de frecvenţă nesemnificative din punct de vedere statistic

(p=0,927);

- la ambele sexe se înregistrează în procent de 57-58% un consum de o dată/ săptămână

de legume/fructe (p=0,861);

- nu s-au înregistrat diferenţe semnificative în ceea ce priveşte consumul de

legume/fructe între mediile de provenienţă (p=0,943).

Consum de produse lactate

Consumul de produse lactate este redus la cazuistica studiată, din totalul de pacienţii

investigaţi, numai 28% consumă frecvent produse lactate, iar 28% dintre subiecţii investigaţi

consumă rareori.

Consum de produse din carne

Consumul de produse din carne este redus la cazuistica studiată, din totalul de pacienţii

investigaţi, numai 14,8% consumă frecvent produse din carne, iar 47,3% dintre subiecţii

investigaţi consumă rareori aceste alimente.

57.7% 34.6%

7.7%

o dată/săptămână

de 2 ori/săptămână

foarte rar

30

Consumul de suplimente nutritive

La prezentul lot de studiu s-a remarcat o pondere crescută a pacienţilor cu patologie orală

care consumă suplimente alimentare (61,5%).

Fig.7 Distribuţia pacienţilor cu patologie orală în funcţie de

consumul de suplimente nutritive

La vârste peste 75 ani consumul de suplimente nutritive a fost uşor mai crescut comparativ

cu vârsta de sub 75 ani (65% vs 57,3%), fără a se înregistra diferenţe semnificative statistic

(p=0,364).

Din păcate constatăm un consum important de suplimente nutritive atât în urban cât şi

surprinzător în rural deoarece pacienţilor l-i se pare mai comod şi consideră ei că este mai eficient

să folosească această metodă datorită unor informaţii neverivicate sau nu îndeajuns explicate, în

detrimentul unei alimentaţii sănătoase şi corespunzătoare necesarului lor nutriţional sau

corespunzătoare

Frecvenţa prezentării la stomatolog

Populaţia geriatrică, în procente de la 41,8% în general, se prezintă foarte rar la un consult

stomatologic (41,8%). Totuşi trebuie remarcat faptul că, macar o dată pe an 28,6% dintre pacienţi

se prezintă la un control stomatologic. Frecvenţa subiecţilor care se prezintă pentru control

stomatologic de mai multe ori pe an a fost de 11,5%.

0% 20% 40% 60% 80% 100%

consum desuplimentealimentare

48.5% 51.5%

nu da

31

Fig.8 Ponderea cazurilor cu patologie orală în funcţie de

frecvenţa prezentării la stomatolog

În ceea ce priveşte prezenţa la stomatolog la cazuistica studiată s-au evidenţiat următoarele

aspecte:

- pe grupe de vârstă, se remarcă ponderea semnificativ mai crescută a pacienţilor cu

vârste de peste 75 ani care apelează foarte rar la consult stomatologic (60%)

(p<0,001), vârste la care riscul repativ de afectare orală este de peste 3 ori mai mare

(RR=3,08; IC95%: 1,93 4,91);

- frecvenţa prezenţei la stomatolog de 1-2 ori pe an a fost de 48,4% la sexul feminin şi

44,9% la sexul masculin (p=0,221);

- în ceea ce priveşte sdresabilitatea pacienţilor de vârstă geriatrică nu a diferit

semnificativ în funcţie de mediul de provenienţă, atât în mediul urban cât şi în rural o

pondere ridicată de pacienţi s-au prezentat la un consul de specialitate foarte rar

(27,9% vs 48,5%) (p=0,259).

In acest caz putem afirma foarte clar că nivelul de adresabilitate la stomatolog este redus, datorită

unei educaţii sanitare precare coroborat cu posibilităţi financiare în general reduse la acest

segment de vârstă, fapt ce explică prezenţa patologiei orale(odontală, parodontală, mucozală).

Frecvenţa periajului dentar

Frecvenţa periajului dentar a fost de 2 ori/zi la 48,9% dintre subiecţii investigaţi, numai

15,4% dintre aceştia nu au periat dinţii niciodată.

52 28.6%

33 18.1% 21

11.5%

76 41.8%

o dată/an

de 2 ori/an

mai multe ori/an

foarte rar

32

Modificări ale gustului

Aproximativ 1/3 dintre pacienţii investigaţi au declarat modificări ale gustului destul de des

(33,5%) şi 23,6% dintre pacienţii cu patologie nu percep aceste modificări.

Tabel IV . Profilul pacientului cu patologie orală

Sex Feminin

Vârsta ≥ 75 ani

Mediu de provenienţă Urban

Grad şcolarizare Studii medii

Tip constituţional Astenic

Tip habitaţie Singur

Durata mesei < 20 minute

Consum de alcool Ocazional

Consum de tutun Fumător

Consum legume/fructe Redus

Consum hidrocarbonate Frecvent

Consum lactate Redus

Consum produse carne Redus

Antecedente personale HTA

Consum suplimente nutritive

Medicaţie Beta-blocante

Periaj dentar 1-2 ori/zi

Adresabilitate la stomatolog Foarte rar

Concluzii:

Vârsta pacienţilor a fost cuprinsă între 65-91 ani, cu o medie a lotului de 76,1 ani.

Pondera cea mai mare a subiecţilor au vârste cuprinse între 65-69 ani (26,4%) şi 75-79 ani

(26,4%).

Rezultatele obţinute pentru consumul diverselor alimente şi pentru necesarul nutriţional

luate în studiu au fost comparate cu dozele recomandate zilnic şi necesarul de nutrienţi pentru un

adult clinic sănătos.

Afecţiunile vârstei a treia şi statusul nutriţional sunt corelate direct: afecţiunile comune

(artrita, cancerul, osteoporoza, hipertensiunea, diabetul, constipaţia, afecţiunile aparatului vizual

sau auditiv) determină perturbări ale aportului alimentar,în timp ce,un regim nutriţional adecvat,

ameliorează simptomele şi încetineşte evoluţia acestor afecţiuni.

33

Izolarea, medicaţia, problemele de sănătate orală, afecţiunile cronice şi situaţia

financiară/materială sunt principalele elemente ce duc la degradarea echilibrului nutriţional.

Categoriile cele mai expuse la riscul malnutriţiei sunt femeile, cei cu educaţie medie şi

elementară, cei care trăiesc singuri, sau cei care au suferit o schimbare a stilului de viaţă.

Consumul exagerat de medicamente şi suplimente (vitamine, minerale), pe lângă

perturbările biochimice, creează şi un deficit financiar care se va reflecta în posibilitatea

cumpărării alimentelor necesare, deoarece medicamentele şi în special suplimentele sunt

considerate a avea importanţă mult mai mare decât alimentele.

Nicotina din tutun poate exercita efecte citotoxice asupra functionarii fibroblastilor

parodontali, care sunt vitali pentru mentinerea tesuturilor parodontale

Cu ajutorul unor chestionare specifice se pot semnala perturbările statusului nutriţional,

cu mult timp înainte ca aceste perturbări să aibă un rol important în degradarea funcţiilor

biologice.

Alcătuirea unui regim alimentar de către un medic dietetician, conform nevoilor

individuale ale vârstnicilor (renunţarea la suplimentele alimentare de tipul vitaminelor şi

includerea necesarului în alimentaţia zilnică), precum şi exerciţiile fizice zilnice pot îmbunătăţi

considerabil atât durata cât şi calitatea ultimei perioade a vieţii.

Creşterea progresivă a procentajului segmentului de populaţie vârstnică (17-20%) din

ultimele decenii necesită o reorganizare social-administrativă şi medicală privind asistenţa

complexă a acestei grupe de vârstă

Vârstnicul se confruntă, în programul său de nutriţie, cu o serie de factori de ordin

biologic, psihologic, social şi la un segment mai redus şi spiritual.

Caracteristicile generale ale procesului de involuţie, creează la vârstnici dificultăţi de

aport alimentar, absorbţie şi metabolismul substanţelor nutritive.

Modificările psiho-afective ale vârstnicului cu o constantă tentă depresivă, alterează şi

modifică preferinţele alimentare.

Afecţiunile sistemului stomatognat şi în special starea de edentaţie, frecventă la acest

nivel de populaţie, în condiţiile unui organism în proces de involuţie, alterează grav funcţia de

masticaţie, condiţionează opţiunile alimentare în consistenţă şi grup de alimente.

Din ancheta noastră putem să afirmăm că în jurul vârstei de 65 de ani se produc cele mai

profunde modificări alimentare prin opţiuni sau dictate de starea generală.

Reabilitarea vârstnicului denutrit sau malnutrit necesită o cooperare interdisciplinară până

la refacerea homeostazei vârstnicului.

34

CAPITOLUL VI

IMPLICAREA PATOLOGIEI SISTEMICE ÎN PATOLOGIA ORALĂ PE

FONDUL DEFICIENŢELOR NUTRIŢIONALE CU MODIFICĂRI ALE

CALITĂŢII FLUIDULUI ORAL

Introducere:

O alimentaţie corectă în timpul vieţii adultului poate asigura adaptarea la

modificările fizice, emoţionale şi psihice şi protecţia împotriva bolilor. Ceea ce

impulsionează un adult pentru a menţine o nutriţie corectă este: menţinerea stării de

sănătate, prevenirea bolilor şi încetinirea procesului de îmbătrânire.[77,83]

Saliva joaca un rol important in menfinerea homeostaziei orale. Funcţiile salivare

normale sunt necesare pentru: a întreţine in stare buna fesuturile orale moi si dure, a modula

bacteriile ,a susţine alte funcţii orale. In plus, saliva ajuta si in digestie (atât in cavitatea orala cat

si in tractul gastrointestinal), gust, deglutitie. De asemenea joaca un rol important in iubrefierea

tesuturilor orale si in reglarea pH-ului oral.[26] Efectele pierderii sau diminuarii functiilor

salivare pot fi severe, având un impact major asupra calitatii vietii si activitatilor normale

individuale[28,53] .

In bolile orale primare sunt putine studii despre alterarile secretorii, de obicei intalnindu-

se cele din boli sistemice. Deoarece rolul important al salivatiei adecvate in protecjia tesuturilor

dure dentare si a tesuturilor moi este binecunoscut, multi cercetatori au examinat asocierea dintre

funcţiile salivare pe de o parte si rata cariei, afectiuni ale tesuturilor si mucoasei cavitaţii orale ,

pe de alta parte.[38,98]

Utilitatea salivei in diagnosticul bolilor cavitaţii orale a riscului cariogen si in

monitorizarea patologiei orale, si a activităţii carioase va fi o zona de investigării active.

Obiective:

Realizarea unei analize salivare a fluxului salivar de repaus, a ratei fluxului salivar

stimulat si a pH-ului la pacienti cu afectiuni generale si anume: hipertensiune arteriala,

diabet zaharat precum si pacienti a pacientilor care au urmat radioterapie cervico -faciala si

modul cum variaza acesti parametri la loturile luate in calcul,comparativ cu lotul martor.

MATERIAL SI METODA Evaluarea clinica şi paraclinica s-a desfaşurat pe un numar de 65 pacienti, provine de la

Spitalul Sf. Spiridon, Clinica Chirurgie Maxilo-Faciala şi Clinica de Diabet şi Nutriţie a

Spitialului. Sf.Spiridon Iasi, reunind bolnavi cu o patologie generala si orală variată, in perioada

2005-2010, dintre care 27 cazuri erau cu boli generale (HTA-diabet asociate), iar 23 au urmat

radioterapie cervico-facială pentru neoplasme oro-maxilo-faciale.Pacienti ce au fost monitorizati

si-au dat acordul scris de participare la acest studiu.

35

Indexul masei corporale nu este legat de numărul de dinţi dar numărul redus de perechi

de dinţi posteriori în ocluzie este asociat cu un consum mai mic de nutrienţi de către persoanele

în vârstă indicând astfel că un consum de nutrienţi este asociat cu statutul sănătăţii orale aşa cum

este el definit de către măsurile clinice. Dat fiind acest lucru şi luând în considerare predispoziţia

persoanelor în vârstă la pierderea dinţilor, aceste rezultate subliniază importanţa asigurării unei

îngrijiri adecvate a dinţilor pentru întreaga populaţie, importanţa menţinerii unei mai bune

îngrijiri pe tot parcursul vieţiişi importanţa îmbunătăţirii calităţii vieţii pentru generaţiile viitoare

a acestui segment de populaţie. Rezultatele subliniază de asemenea, nevoia integrării unor

specialişti în dietă şi a unor medici dentişti în promovarea sănătăţii, pentru a reduce problemele

de sănătate orală şi nutriţie, pentru acest segment de populaţie.

Am folosi dispozitivul şi următoarea formulă de calcul:

IMC = )(

)(22 maînănălţime

kgmasa

Imag. 1

Deasemeni am căutat să demonstrăm o legătură intre afecţiuni de ordin general(HTA

şi diabet) , pacienţi ce urmează tratament radioterapic cu medicaţia corespunzătoare

situaţiilor respective şi modificări ale următorilor parametri salivari flux salivar de

repaus,flux salivar stimulat şi pH salivar folosind metodele descrise mai jos pentru

comparaţie utilizând un lot martor.

Pacienţii pentru care s-a efectuat evaluarea clinică şi paraclinică aveau vârste cuprinse

între 65 şi 85 de ani şi au fost împărţiţi pe loturi astfel:

A. 27 pacienţi - lotul pacienţilor cu boli generale care determina modificări cantitative şi

calitative salivare (41,5%)

B. 23 pacienţi - lotul pacienţilor ce au urmat radioterapie cervico-facial (35,4%).

C. 15 pacienţi - lotul cu pacienţi cu stare generala clinica bună, considerat lotul martor

(23,1%)

36

Fig. 1 Distribuţia cazurilor pe loturi de studiu

Repartiţia pe sexe a fost următoarea: 29 femei în total (44,6%), din care 13 în lotul

pacienţilor cu boli generale, 9 în cel cu radioterapie şi 7 în cel martor; 36 bărbaţi (55,4%), din

care 14 în lotul pacienţilor cu boli generale, 14 în cel cu radioterapie şi 8 în cel martor.

pH-ul salivar

Pe loturi, indicatorii statistici ai pH-ului salivar prezintă următoarele caracteristici:

la lotul A – boli generale – valorile pH au variat în intervalul 4-6, cu o varianţă redusă a

serie de valori (11%), înregistrând o valoare medie a lotului de 5,33;

la lotul B – radioterapie – valorile pH au variat în intervalul 3-5,50, cu o varianţă

moderată a serie de valori (23%), înregistrând o valoare medie a lotului de 4,58;

la lotul C – lotul martor – valorile pH au variat în intervalul 6-6,50, cu o varianţă redusă

a serie de valori (2,4%), înregistrând o valoare medie a lotului de 6,26.

Tabel I . Indicatorii statistici ai pH-ului salivar pe loturi de studiu

Lot studiu Media Dev.std Er.std IC95% Min Max Q25 Mediana Q75

-95% +95%

Lot A – Boli generale

5.329 0.580 0.09 5.149 5.511 4.00 6.00 5.30 5.50 5.50

Lot B - Radioterapie

4.580 1.051 0.25 4.059 5.102 3.00 5.50 3.50 5.00 5.50

Lot C – Martor

6.259 0.152 0.04 6.180 6.340 6.00 6.50 6.20 6.25 6.35

Total 5.350 0.871 0.10 5.149 5.551 3.00 6.50 5.30 5.50 6.00

Lot A 41.5%

Lot B 35.4%

Lot C 23.1%

37

Fig.2 Valori medii ale pH-ului salivar pe loturi de studiu

Este remarcată o corelaţie semnificativa a pH-ului salivar (p<0,001) cu afecţiunile

generate ale pacienţilor din loturile studiate, fiind întâlnite valori scăzute la pacienţii cu boli

generale (M pH=5,33) şi la cel cu radioterapie (M PH = 4,58) faţă de lotul martor (M pH = 6,26).

Matricea de corelaţie a valorilor medii ale pH-ului salivar evidenţiază valori semnificativ

mai reduse ale pH-ului salivar la lotul cu radioterapie faţă de lotul cu boli generale (p<0,01).

Rata fluxului salivar de repaus

Indicatorii statistici ai fluxului salivar de repaus prezintă următoarele caracteristici ale

loturilor analizate:

la lotul A – boli generale – valorile RFR au variat în intervalul 0,101-0,800 ml/min, cu

o varianţă amplă a serie de valori (76%), înregistrând o valoare medie a lotului de 0,315

ml/min;

la lotul B – radioterapie – valorile RFR au variat în intervalul 0,030-0,160 ml/min, cu o

varianţă moderată a serie de valori (34%), înregistrând o valoare medie a lotului de

0,145 ml/min;

la lotul C – lotul martor – valorile RFR au variat în intervalul 0,401-0,601 ml/min, cu

cea mai mică varianţă a serie de valori (14%) comparativ cu loturile afectate,

înregistrând o valoare medie a lotului de 0,503 ml/min.

Tabel II . Indicatorii statistici ai RFR-fluxul salivar de repaus pe loturi de studiu

Lot studiu Media Dev.std Er.std IC95% Min Max Q25 Mediana Q75

-95% +95%

Lot A – Boli generale

0.315 0.240 0.030 0.255 0.385 0.101 0.800 0.121 0.151 0.501

Lot B - Radioterapie

0.145 0.051 0.011 0.091 0.131 0.030 0.160 0.105 0.130 0.165

Lot C – Martor

0.503 0.071 0.021 0.461 0.541 0.401 0.601 0.461 0.501 0.571

Total 0.385 0.271 0.031 0.330 0.440 0.031 0.800 0.123 0.305 0.600

0

2

4

6

8

Lot A Lot B Lot C Total

pH

38

Fig.3 Valori medii ale RFR-fluxul salivar de repaus

pe loturi de studiu

Sunt remarcate valori semnificativ mai mici ale fluxului salivar de repaus în lotul

pacienţilor cu radioterapie efectuata (M RFR =0,145 ml/min) faţă de lotul pacienţilor cu boli

generale (M RFR= 0,315 ml/min) (diabet zaharat, HTA) (p<0,001).

Valoarea fluxului salivar de repaus a fost semnificativ modificată în loturile studiate faţă

de lotul martor (p<0,001).

Rata fluxului salivar stimulat

Indicatorii statistici ai fluxului salivar stimulat prezintă următoarele caracteristici ale

loturilor analizate:

la lotul A – boli generale – valorile RFS au variat în intervalul 0,400-1,100 ml/min, cu o

varianţă moderată a serie de valori (29%), înregistrând o valoare medie a lotului de

0,741 ml/min;

la lotul B – radioterapie – valorile RFS au variat în intervalul 0,150-1,130 ml/min, cu o

varianţă amplă a serie de valori (75%), înregistrând o valoare medie a lotului de 0,513

ml/min;

la lotul C – lotul martor – valorile RFS au variat în intervalul 1-2 ml/min, cu cea mai

mică varianţă a serie de valori (21%) comparativ cu loturile afectate, înregistrând o

valoare medie a lotului de 1,475 ml/min.

0

0.2

0.4

0.6

Lot A Lot B Lot C Total

RF

S

39

Tabel III . Indicatorii statistici ai RFS-fluxul salivar stimulat pe loturi de studiu

Lot studiu Media Dev.std Er.std IC95% Min Max Q25 Mediana Q75

-95% +95%

Lot A – Boli generale

0.741 0.214 0.025 0.691 0.792 0.400 1.100 0.560 0.700 0.950

Lot B - Radioterapie

0.513 0.387 0.091 0.321 0.706 0.150 1.130 0.160 0.375 0.890

Lot C – Martor

1.475 0.311 0.078 1.309 l.641 1.000 2.000 l.200 1.450 1.750

Total 0.813 0.393 0.038 0.738 0.889 0.150 2.000 0.520 0.700 1.000

Pentru fluxul salivar stimulat apar modificări importante în lotul pacienţilor cu radioterapie

(MRFS=0,513 ml/min) şi în lotul pacienţilor cu boli generale (MRFS=0,741 ml/min), aceste valori

fiind semnificativ mai mici (p<0,001) comparativ cu valorile lotului martor (M RFS=1,475

ml/min).

Fig. 4Valori medii ale RFS-fluxul salivar stimulat

pe loturi de studiu

DISCUŢII

Atât caria dentară cat şi boala parodontală pot afecta pe oricine, mai devreme sau mai

târziu, iar selectarea subiecţilor sănătoşi este mult mai dificilă decât diagnosticul cazurilor de

boală.[51,52] Fără o funcţionare adecvată a glandelor salivare se poate afecta sever sănătatea

orală individuală. Efectele pierderii sau diminuării funcţiilor salivare sunt importante având un

impact major asupra calităţii vieţii şi activităţii normale a individului.[54,133,149]

0

0.4

0.8

1.2

1.6

Lot A Lot B Lot C Total

RF

S

40

Ţinând seama de rolul central pe care îl poate juca saliva în cavitatea orală, o alterare a

funcţiilor salivare ar putea fi posibil găsită în afecţiunile orale şi deci saliva ar putea ajuta la

monitorizarea acestor condiţii. Totuşi în bolile orale primare sunt puţine studii care să

dovedească alterările secretorii. în general alterările funcţiilor salivare sunt observate ca

manifestări ale bolilor sistemice. Deoarece este recunoscut rolul important al unei salivaţii

adecvate asupra ţesuturilor dentare dure, mulţi cercetători au examinat asocierea dintre funcţiile

salivare şi rata cariilor.[21,64]].

Modificările salivare pot reprezenta manifestarea orală cea mai comună a bolilor sistemice.

Multe din modificările orale apărute în cazul alterărilor sistemice cum ar fi creşterea numărului

de leziuni carioase, infecţii ale mucoasei orale, sau dificultăţi în masticaţie sau înghiţire, pot fi

atribuite disfuncţiei salivare.[103,104]

La pacienţii cu boli generale, rata fluxului salivar de repaus este mică datorită medicaţiei

xerostomica (cortico-terapie, antihipertensive) sau bolii în sine (diabet) care pot determina

deshidratări, cu senzaţia de gură uscată [125]. Leo M. Sreebny în 2000 , referindu-se la cauzele

xerostomiei, a concluzionat ca prevalenta xerostomiei nu se referă numai la medicamentele ce

sunt xerogenice ci şi la numărul total de medicamente administrate pacientului.[139]

Pentru fluxul salivar stimulat apar modificări importante în lotul pacienţilor cu radioterapie

(M RFS= 0,51 ml/min) şi în lotul pacienţilor cu boli generale (M RFS=0,74 ml/min) acestea fiind

foarte mici (p<0,001) comparativ cu valorile lotului martor (M RFS= 0,47 ml/min).

La pacienţii cu boli generale, valorile pH-ului salivar sunt mai scăzute (M pH= 5,33) faţă de

lotul martor(M pH= 6,26) deoarece unele medicamente (corticoide, antihipertensive) pot avea în

compoziţie substanţe cu pH acid, sau în alte situaţii cum ar fi în cazul diabetului, pH-ul acid este

rezultatul concentraţiei mari de glucoza din saliva sau poate fi corelat cu scăderea fluxului

salivar la aceşti pacienţi.

In cazul pacienţilor din lotul al doilea (B), valorile mici ale pH-ului se explica prin consum

exagerat de hidrocarbonate care determina o aciditate atât la nivelul plăcii bacteriene cat şi la

nivelul salivei.

Amilaza salivară Amilaza [U/l] salivară, pe loturi de studiu prezintă următoarele aspecte:

la lotul A – boli generale – valorile amilazei salivare au variat în intervalul 24200-

286100 U/l, cu o varianţă amplă a serie de valori (68%), înregistrând o valoare medie a

lotului de 105550,5 U/l;

la lotul B – radioterapie – valorile amilazei salivare au variat în intervalul 24200-74500

U/l, cu o varianţă moderată a serie de valori (37%), înregistrând o valoare medie a

lotului de 44633,3 U/l;

la lotul C – lotul martor – valorile amilazei salivare au variat în intervalul 11900-

304800 U/l, cu o varianţă amplă a serie de valori (85%), înregistrând o valoare medie a

lotului de 114566 U/l.

41

Fig.5 Valori medii ale amilazei salivare pe loturi de studiu

Calciul (Ca) salivar

Valorile calciului, determinate în salivă în cele trei loturi studiate, prezintă variaţii

semnificative.

Calciul salivar, pe loturi de studiu prezintă următoarele aspecte:

la lotul A – boli generale – valorile calciului salivar au variat în intervalul 0,91-7,86

mmol/l, cu o varianţă amplă a serie de valori (68%), înregistrând o valoare medie a

lotului de 3,95 mmol/l;

la lotul B – radioterapie – valorile calciului salivar au variat în intervalul 0,83-0,92

mmol/l, cu o varianţă redusă a serie de valori (3,4%), înregistrând o valoare medie a

lotului de 0,89 mmol/l;

la lotul C – lotul martor – calciului salivar au variat în intervalul 10,87-3,61 mmol/l, cu

o varianţă moderată a serie de valori (23%), înregistrând o valoare medie a lotului de

1,72 mmol/l.

Tabel IV . Indicatorii statistici ai calciului salivar pe loturi de studiu

Lot studiu Media Dev.std Er.std IC95% Min Max Q25 Mediana Q75

-95% +95%

Lot A – Boli generale

3.95 2.70 0.78 2.43 5.87 0.91 7.86 1.87 3.92 6.44

Lot B - Radioterapie

0.89 0.03 0.01 0.87 0.89 0.83 0.92 0.87 0.88 0.90

Lot C – Martor

1.72 0.40 0.10 1.39 1.81 0.88 2.05 1.27 1.70 1.93

Total 2.19 1.04 0.30 1.56 2.86 0.87 3.61 1.34 2.17 3.09

0

50000

100000

150000

Lot A Lot B Lot C Total

am

ila

za

sa

liva

ra

42

Fig.6 Valori medii ale calciului salivar pe loturi de studiu

Analiza comparativă a celor trei serii de valori ale Ca salivar demonstrează prezenţa unor

valori semnificativ mai mici la pacienţii ce au fost supuşi radioterapiei cervico-faciale fata de

pacienţii lotului martor (p<0,001).

Na salivă

Valorile natriului salivar, în cele trei loturi studiate, prezintă următoarele distribuţii:

la lotul A – boli generale – valorile natriului salivar au variat în intervalul 133-144

mmol/l, cu o varianţă mică a serie de valori (3%), înregistrând o valoare medie a lotului

de 139,75 mmol/l;

la lotul B – radioterapie – valorile natriului salivar au variat în intervalul 21-102

mmol/l, cu o varianţă redusă a serie de valori (6,2%), înregistrând o valoare medie a

lotului de 52 mmol/l;

la lotul C – lotul martor – natriului salivar au variat în intervalul 15-50 mmol/l, cu o

varianţă moderată a serie de valori (32%), înregistrând o valoare medie a lotului de

32,44 mmol/l.

Discuţii :

Valori mari ale Ca salivar a fost întâlnit în lotul pacienţilor ce prezentau alţi factori de risc

(boli generale: diabet zaharat, HTA).

La pacienţii la care s-a produs afectare parasimpatica prin stimulare p- adrenergică,

concentraţia de Ca din saliva nestimulata sunt invers proporţionale cu rata fluxului. Prin

disfuncţia celulelor ductale striate care determina scăderea fluxului salivar se produce şi o

scădere a concentraţiei de Ca şi Na din salivă.

0

1

2

3

4

Lot A Lot B Lot C Total

Ca

sa

liva

r

43

CONCLUZII

* Funcţia salivară normală este esenţiala pentru protecţia integrităţii dentare şi a

ţesuturilor moi orale. La pacienţii cu boli generale şi în special la cei ce au urmat

radioterapie cervico-facială şi care prezintă xerostomie, managementul bolilor orale

(caria şi parodontopatia) ar trebui sa includă şi evaluarea funcţiilor salivare.

* Analiza compuşilor organici salivari a luat amploare în ultimii ani şi joaca un rol din ce

în ce mai important în diagnosticul riscului carios.

* Prin studiul nostru am căutat sa aducem şi noi în discuţie importanta acestor analize

salivare, precum şi necesitatea de a le indica pacienţilor ori de cate ori este nevoie,

având avantajul ca nu necesita manevre dureroase.

* Aceste studii au o importanţă mai mare în monitorizarea stării de boala carioasă şi sunt

indicate în special la pacienţii cu risc crescut la carii.

* Rezultatele obţinute confirma observaţiile anterioare care prezintă faptul ca prin diferite

boli generale( diabet, HTA-prin medicaţia aferentă) sau iradiere cervico-facială sunt

afectate în principal glandele salivare parotidiene, sursa principalilor compuşi organici

salivari (amilaza,TP,etc).

* Variaţia acestor compuşi organici în saliva are repercusiuni asupra efectului protector al

salivei împotriva agenţilor microbieni cariogeni şi poate determina în final creşterea

riscului carios.

* Deoarece la pacienţii diabetici nivelul crescut al glucozei din sânge joaca un rol

important în dezvoltarea leziunilor carioase, managementul dentar trebuie sa fie

individualizat pe pacient, sa includă vizite frecvente la medical dentist care sa facă

periodic o evaluare asupra dietei, consumului de medicamente xerogenice.

* Pacienţii ce au urmat radioterapie cervico-facială pentru neoplasme oro-maxilo-faciale,

constituie grupa cu cele mai importante manifestări ale xerostomiei.

44

CAPITOLUL VII

CONSECINŢE ALE DEFICIENŢELOR NUTRIŢIONALE ASUPRA

STATUSULUI DENTAR ŞI ALE ŢESUTURILOR PARODONTALE

Introducere:

La ora actuală, în toate ramurile medicinii, se încearcă pe cât posibil a se preveni, evitând

să se ajungă la stadiul de boală sau la stadii avansate ale acesteia. In stomatologie cea mai des

întâlnită problemă este caria dentară, aparent banală, dar atât de frecventă şi cu numeroase

influenţe negative în viaţa de zi cu zi a pacientului. Caria este privită acum ca un proces complex,

determinat de factori multipli, de natură diferită, cu unele particularităţi ce ţin de vârsta si care se

impun a fi cunoscuţi.In afara cariei dentare, o patologie care interesează persoanele vârstnice intr-

o mare măsură sunt şi afecţiunile parodontale,cauza putând fi obiceiurile alimentare nesănătoase

şi deficienţele nutriţionale. [78,84]

Astfel, după cercetări îndelungate şi o multitudine de teste efectuate, s-a demonstrat

implicarea în dezvoltarea cariei dentare, în mai mică sau mai mare măsură, a următorilor factori:

alimentaţia (alimentele cu potenţial cariogen cel mai ridicat sunt carbohidraţii, dulciurile în

esenţă), igiena orală, saliva (flux salivar, pH, capacitate tampon), biofilmul bacterian,iar pe de

altă parte contează chiar şi standardul socio-economic, zona geografică, şi nu în ultimul rând

factorul ereditar[.32,107,141]

Dintre factorii determinanţi ai cariei cei indispensabili dezvoltării acesteia sunt microbiota

orală (biofilmul bacterian), alimentaţia (zaharurile, carbohidraţii) şi dinţii cu particularităţile lor,

la care am putea adaugă şi saliva. Cantitatea de placă bacteriană şi bacteriile ce o compun, în

vivo, pot varia foarte mult, ca şi dieta (calitatea, cantitatea, frecvenţa meselor etc.), rezistenţa la

carii a dinţilor şi factorii salivari. Dealtfel, aceştia nu acţionează separat, ci sunt interdependenţi -

de exemplu fluxul salivar, ca şi consumul de carbohidraţi, pot influenţa nivelul Streptococilor

mutans din biofilmul bacterian.[115]

Atât Lactobacilii, cât şi Streptococii prezintă trăsături cariogene; proprietatea de a produce

acizi prin fermentarea zaharurilor - acidogenicitatea - şi proprietatea de a supravieţui la un pH

acid - aciduricitatea. Interesul pentru aceste bacterii, ca determinanţi ai riscului cariogen, a

crescut însa după constatarea faptului că nivele crescute ale acestora în salivă sau placa bacteriană

reprezintă condiţii favorizante pentru apariţia cariilor, atât pe suprafaţele coronare, cât şi pe cele

radiculare ale dinţilor.

Placa bacteriana fermentează carbohidraţii din alimentele introduse in cavitatea bucala

producând acizi, iar aceştia la rândul lor produc o demineralizare reversibila a smalţului ,

putându-se ajunge la o leziune carioasa. Aceste expuneri repetate la un pH acid influenţează placa

bacteriana - creste proporţia de lactobacili si streptococi mutans.[128] Dar sunt influenţate şi alte

specii ale biofilmului oral. Streptococii nonmutans din biofilmul pacienţilor cu leziuni carioase

produc mai mult acid decât tulpini similare de la pacienţii fără carii. S-a constatat si prezenta mai

multor genotipuri de Streptococcus oralis, capabil sa crească la un pH scăzut, mult mai diverse la

pacienţii cu carii de cat la cei fără carii.[64,65]

45

Eroziunea este un proces de dzintegrare chimică asubstanţei dentare şi este şi ea prezentă

fiind un element de patologie orala a cărui cauză pot fi consumul de citrice,sucuri acidulate,

regurgitaţiile repetate stări cronice de vomă sau consumul unor anumite medicamente.

Obiectivele studiului: 1. Stabilirea prevalentei leziunilor carioase de colet, abrazii eroziuni, abfracţii, recesiuni gingivale

, mobilitate dentară pe diferite grupe de vârstă.

2. Evidenţierea factorilor implicaţi în etiologia leziunilor odontale şi a afecţiunilor parodontale şi

compararea nivelului de afectare prin boala carioasă şi parodontală individual la persoanele

vârtnice cu deficienţe nutriţionale şi anumite obiceiuri alimentare cu cele ale persoanelor

vârstnice din lotul martor.

Material şi metodă A fost examinat clinic un număr de 182 de pacienţi aparţinând grupelor de vârstă 65-91

ani corespunzător pacienţilor geriatrici ce sau prezentat la Clinica de Chirurgie Maxilo-Facială si

Clinica de Diabet şi Nutriţie a Spitalului‟ Sf.Spiridon Iasi, în intervalul 2005-2010.

Toţi pacienţii şi-au dat acordul scris de participare la acest studiu. Pacienţii au fost

examinaţi pe fotoliul stomatologic, în condiţii optime

Cuantificarea factorilor etiologici în vederea stabilirii riscului cariogen s-a efectuat prin

calcularea indicelui de placă fară colorare (Silness şi Loe), prin determinarea ratei fluxului

salivar de repaus şi stimulat şi a capacităţii tampon salivare (Dentobuff strips), iar

susceptibilitatea la carie prin utilizarea testului colorimetric Snyder modificat Arthur Alban.

Interpretarea activităţii cariogenice şi notarea s-a realizat astfel ( imagine 1):

(-)=fară schimbarea culorii;

(+)=uşoară schimbare în culoare verde pe o profunzime de 1 cm

(++)=modificarea culorii pe o profunzime de 2 cm, culoarea verde începe să dispară;

(+++)=modificarea culorii pe o profunzime de 3 cm, culoarea verde se schimbă

aproapecomplet;

(++++)=virarea culorii mediului spre galben în totalitate

Culoarea galbenă indică un pH final mai mic de 4, ceea ce arată că saliva nu a fost

capabilă să ridice pH-ul mediului; această valoare indică un risc cariogen mare. Culoarea verde

este o valoare de graniţă, iar albastrul indică un risc scăzut.

46

Rezultate şi discuţii

Distribuţia pe sexe a pacienţilor cu patologie orală a evidenţiat frecvenţa uşor mai crescută

a subiecţilor de sex feminin (93 / 182 cazuri – 51,1%), sex ratio F/M = 1,04 / 1.

Fig. 1 . Distribuţii cazurilor cu patologie orală pe sexe

Aceste tipuri de leziuni carioase este frecvent întălnită la vârstnici acest lucru fiind motivat

de dieta cariogenă bogată în hidrocarbonate, dulciuri, alimente moi ,igiena precară, modificări

calitative şi cantitative ale salivei,terenul general predispozant cu scăderea mecanismelor de

apărare(boli generale, efectul xerogenic al medicamentelor utilizate sau fumatul.

Imagine.1 Carii de colet

Carbohidraţii proveniţi din alimentţie au proprietatea de a oferi un mediu propice habitării

şi dezvoltarii streptococilor mutans şi lactobacililor care în aceste condiţii induc apariţia unui pH

acid cu efecte directe în demineralizarea smalţului şi apariţia cariilor de colet. Streptococii

Masculin 48.9%

Feminin 51.1%

47

mutans din placa bacteriană sunt mai prezenţi pe suprafeţele dentare şi radiculare pe când

lactobacilii se dezvoltă în general mai mult la nivelul leziunilor cavitare.

Uzura dentară este întâlnită submai multe forme şi anume: abrazia dentară,abfracţia,

eroziunea asociate sau nu ele sunt de multe ori asociate vârstelor înaintate.

Abraziile dentare s-au evidenţiat la 21 pacienţi (11,5%), 12,9% dintre femei şi 10,1% dintre

bărbaţi, fără diferenţe semnificative între sexe (p=0,721).

Abrazia este un proces patologic de uzură a dinţilor caracterizat prin pierderea de substanţă dură

dentară având ca şi cauze : bruxismul, lucrări protetice cu duritate mai mare decât a

smalţului(lucrări metalice) sau paste de periaj cu abrazivitate crescută .

Tabel .I Distribuţia prezenţei abraziilor dentare pe grupe de vârstă şi sexe

Abrazii dentare N F M 65-69 70-74 75-79 80-84 85-89 ≥ 90

Prezente 21 12 9 3 3 5 4 3 3

% 12,9 10,1 6,3 8,8 10,4 40,0 8,3 50,0

Absente 161 81 80 45 31 43 6 33 3

% 87,1 89,9 93,7 91,2 89,4 60,0 91,7 50,0

Test χ2

p=0,721 p=0,002

Fig 2. Distribuţia pacienţilor cu abraziilor dentare

pe sexe şi grupe de vârstă

0%

20%

40%

60%

80%

100%

F M 65-69 70-74 75-79 80-84 85-89 ≥ 90

abrazii dentare (+) abrazii dentare (-)

48

Abrazii dentare

Abraziile dentare s-au evidenţiat la 21 pacienţi (11,5%), 12,9% dintre femei şi 10,1% dintre

bărbaţi, fără diferenţe semnificative între sexe (p=0,721).

Recesiuni gingivale

Recesiunile gingivale s-au evidenţiat la 15 pacienţi (8,2%), 9,7% dintre femei şi 7,2% dintre

bărbaţi, fără diferenţe semnificative între sexe (p=0,652).

Mobilitate dentară

Mobilitatea dentară s-a evidenţiat la 34 pacienţi (18,7%), 15,1% dintre femei şi 22,5%

dintre bărbaţi, fără diferenţe semnificative între sexe (p=0,274).

Pe grupe de vârstă prevalenţa mobilităţii dentare a fost uşor mai crescută la grupa de vârstă

85-89 ani (22,2%) şi grupa de vârstă 80-84 ani (20%), distribuţii de frecvenţă nesemnificative din

punct de vedere statistic comparativ cu celelalte grupe de vârstă (p=0,668).

Abfracţii

Pe grupe de vârstă prevalenţa abfracţiei a fost uşor mai crescută la grupele de vârstă 80-84

ani (10%) şi 85-89 ani (8,3%), iar la grupa peste 90 ani nu s-au înregistrat cazuri cu abfracţie, însă

distribuţiile de frecvenţă sunt nesemnificative din punct de vedere statistic (p=0,828)

Eroziuni dentare

Eroziunile dentare s-au evidenţiat la 19 pacienţi (10,4%), 12,9% dintre femei şi 7,9% dintre

bărbaţi, fără diferenţe semnificative între sexe (p=0,385).

Pe grupe de vârstă prevalenţa eroziunilor dentare a fost semnificativ mai crescută la grupele

de vârstă 80-84 ani (40%), 85-89 ani (13,9%) şi peste 90 ani (16,7%) (p=0,036).

Eroziunea se poate instala si la bolnavii ce prezinta regurgitatii repetate sau stari cronice

de voma si se intaleaza pe fetele orale ale dintilor frontali mandibulari. De asemenea, apare si in

cazul bolnavilor care iau medicamente ce contin acid clorhidric in doze terapeutice. Eroziunea

se poate instala si la cei care prezinta in cadrul obiceiurilor alimentare si consumul excesiv de

citrice, sucuri acidulate.

Tabel .VI Distribuţia prezenţei eroziunilor dentare pe grupe de vârstă şi sex

Eroziuni dentare N F M 65-69 70-74 75-79 80-84 85-89 ≥ 90

Prezente 19 12 7 3 2 4 4 5 1

% 12,9 7,9 6,3 5,9 8,3 40,0 13,9 16,7

Absente 163 81 82 45 32 44 6 31 5

% 87,1 92,1 93,7 94,1 91,7 60,0 86,1 85,3

Test χ2

p=0,385 p=0,036

49

Tip de edentaţie

La cazuistica studiată, edentaţie totală s-a evidenţiat la 108 pacienţi (59,3%), 60,2% dintre

femei şi 58,4% dintre bărbaţi, fără diferenţe semnificative între sexe (p=0,925).

Pe grupe de vârstă prevalenţa edentaţiei totale a fost mai crescută la grupele de vârstă peste

90 ani (83,3%) şi 85-89 ani (75%), însă distribuţiile de frecvenţă nu au prezentat diferenţe

semnificative din punct de vedere statistic comparativ cu celelalte grupe de vârstă (p=0,066).

Determinarea numărului de streptococi mutans

Metoda Dentocult de determinare a Streptococcus mutans a evidenţiat frecvenţa

semnificativ mai mare a pacienţilor cu un risc cariogen crescut la vârste de peste 85 ani

(χ2=6,58; GL=2; p=0,037).

Fig.3 . Riscul cariogen evidenţiat de metoda Dentocult

pe grupe de vârstă

Pe sexe nu s-au evidenţiat distribuţii de frecvenţă cu diferenţe semnificative, la ambele sexe

riscul cariogen a fost crescut (χ2=1,74; GL=2; p=0,418).

Indicele Sliness şi Loe de determinare a plăcii bacteriene

Pe sexe nu s-au evidenţiat distribuţii de frecvenţă cu diferenţe semnificative, la ambele sexe

predomină placa vizibilă direct (depunere moderată), iar ponderea pacienţilor cu depuneri masive

a fost de 14% la femei şi 18% la bărbaţi (χ2=5,45; GL=3; p=0,142).

0%

20%

40%

60%

80%

100%

65-74 ani 75-84 ani >85 ani

risc cariogen crescut

risc cariogen mediu

risc cariogen mic

50

Testul Snyder de deterinare a susceptibilităţii la carie

Pe sexe, distribuţiile de frecvenţă au prezentat diferenţe semnificative, la ambele sexe

predomină riscul cariogen mediu, însă ponderea femeilor cu risc cariogen crescut (36,6%) a fost

semnificativ mai mare comparativ cu cea înregistrată la bărbaţi (22,5%) (χ2=10,06; GL=2;

p=0,007).

Concluzii:

Cunoaşterea stării de nutriţie a populaţiei vârstice prezintă o mare importanţă

pentru aprecierea stării de sănătate generale şi orale.

Starea de nutriţie poate fi afectată nu numai de cantitatea şi calitatea alimentelor

consumate ci şi de tulburări în utilizarea alimentelor cu implicaţii în patologia la

nivel odontal şi parodontal.

Anchetele efectuate, au stabilit modificări ale comportamentului nutriţional la

vârstnici din punct de vedere al aportului alimentar, iar cauzele acestor schimbări în

alimentaţie la vârstnici sunt multiple, la nivel odontal manifestându-se printr-o

creştere a cariilor mai ales cele de colet interesând intr-o proporţie mai mare

vârstnicii de peste 80 de ani cu preponderenţă a sexului masculin.

Implicarea factorului bacterian (streptococ mutans) în apariţia leziunilor carioase se

află intr-o legătură directă, iar igiena precară datorită unor dizabilităţi specifice

vârstnicilor favorizează acţiunea acestora.

Uzura dentară şi mobilitatea dentară sunt mai accentuate la vârste mai înaintate spre

deosebire de cele întâlnite la vârsta adultă. Corelarea acestora cu recesiunea

gingivală şi cu prevalenţa mai crescută a cariei de colet pentru grupa de vîrstă peste

75-80 ani arată că pierderea dinţilor reprezintă un risc mai mare odată cu înaintarea

în vârstă, atrăgând după sine atât un necesar mai mare de tratament odonto-

parodontal conservator cât şi un necesar mai mare de tratamente protetice de tip

restaurativ.

Afecţiunile parodontale sunt şi ele legate de starea de nutriţie prin preferinţele şi

obiceiurile alimentare ale vârstnicilor şi în stânsă legătură cu igiena orală

Ca rezultat a celor prezentate, putem concluziona ca pierderea funcţiilor cognitive

care însoţeşte îmbatrânirea poate fi prevenita, diminuata sau cel puţin întârziata,

prin folosirea unei diete corespunzatoare vârstei respective în vederea menţinerii

unei stări de sănătate la nivelul cavităţii orale.

51

CONCLUZII FINALE

Afecţiunile vârstei a treia şi statusul nutriţional sunt corelate direct cu afecţiunile cum

sunt artrita, cancerul, osteoporoza, hipertensiunea, diabetul, constipaţia, afecţiuni ale aparatului

vizual sau auditiv, determinand perturbări ale aportului alimentar,în timp ce un regim nutriţional

adecvat, ameliorează simptomele şi încetineşte evoluţia acestor afecţiuni.

Izolarea, medicaţia, problemele de sănătate orală, afecţiunile cronice şi situaţia financiară

sau materială sunt principalele elemente ce duc la degradarea echilibrului nutriţional, iar

categoriile cele mai expuse la riscul malnutriţiei sunt varstnicii, cei cu educaţie elementară, cei

care trăiesc singuri, sau cei care au suferit o schimbare a stilului de viaţă.

Logevitatea se asociază frecvent cu afecţiuni sistemice şi medicaţii complexe, care

produc în mod direct sau indirect manifestări orale.

Consumul exagerat de medicamente şi suplimente (vitamine, minerale), pe lângă

perturbările biochimice, creează şi un deficit financiar care se va reflecta în posibilitatea

cumpărării alimentelor necesare, deoarece varstnicii considera ca medicamentele şi în special

suplimentele sunt considerate a avea importanţă mult mai mare decât alimentele.

Cu ajutorul unor chestionare specifice se pot semnala perturbările statusului nutriţional,

cu mult timp înainte ca aceste perturbări să aibă un rol important în degradarea funcţiilor

biologice.

Caracteristicile generale ale procesului de involuţie, creează la vârstnici dificultăţi de

aport alimentar, absorbţie şi metabolismul substanţelor nutritive.

Modificările psiho-afective ale vârstnicului cu o constantă tentă depresivă, alterează şi

modifică preferinţele alimentare.

Afecţiunile sistemului stomatognat şi în special starea de edentaţie, frecventă la acest

nivel de populaţie sau edentatiile protezate avand anumite deficiente de realizare, în condiţiile

unui organism în proces de involuţie, alterează grav funcţia de masticaţie, condiţionează

opţiunile alimentare în consistenţă şi grup de alimente.

Starea de nutriţie poate fi afectată nu numai de cantitatea şi calitatea alimentelor

consumate ci şi de tulburări în utilizarea alimentelor, deficitele nutririonale, avand un impact mai

ales asupra unor pacienti varstnici a caror stare de sanatate este afectata.

Culegerea cu atenţie a informaţiilor şi interpretarea lor stau la baza unei evaluări corecte,

evaluarea stãrii de nutriţie facandu-se prin mai multe metode, unele mai simpe altele mai

laborioase stabilindu-se în final daca persoanele analizate se alimenteaza sau nu conform

nevoilor nutriţionale pentru acest interval de vârsta.

Funcţia salivară normală este esentiala pentru protectia integritatii dentare şi a ţesuturilor

moi orale,iar la pacientii cu boli generale şi in special la cei ce au urmat radioterapie cervico-

faciala şi care prezinta xerostomie, managementul bolilor orale (caria şi parodontopatia) ar trebui

sa includa şi evaluarea functiilor salivare.

Analiza compuşilor organici salivari a luat amploare in ultirnii ani şi joaca un rol din ce

in ce mai important in diagnosticul riscului carios,iar prin studiul nostru am cautat sa aducem in

discutie importanta acestor analize salivare, precum şi necesitatea de a le indica pacientilor ori de

cate ori este nevoie, avand avantajul ca nu necesita manevre dureroase.

52

Rezultatele obtinute arata ca prin diferite boli generale( diabet, HTA) sau iradiere

cervico-faciala sunt afectate glandele salivare, sursa principalilor compuşi organici salivari , iar

variatia acestora in saliva are repercursiuni asupra efectului protector al salivei impotriva

agentilor microbieni cariogeni şi poate determina in final creşterea riscului carios sau aparitia

unor afectiuni parodontale, datorita modificarilor cantitative si calitative a fluidului oral.

Tot in acest context am constatat ca pacientii ce au urmat radioterapie cervico-faciala

pentru neoplasme oro-maxilo-faciale, constituie grupa cu cele mai importante manifestari ale

xerostomiei.

Orientarea spre alimente cu o consistenţă moale, ultrapreparate bogate în hidrocarbonate

creează condiţii optime pentru apariţia leziunilor carioase, insoţite frecvent de afecţiuni ale

parodonţiului cu distrugerea ligamentelor periodontal,pierderea araşamentului gingival şi apariţia

ulterioară a recesiunilor şi mobilităţii dentare.

Din ancheta noastră putem să afirmăm că la varstnici se produc cele mai profunde

modificări alimentare prin opţiuni sau dictate de starea generală, iar reabilitarea vârstnicilor

denutriti sau malnutriti necesită o cooperare interdisciplinară până la refacerea homeostazei

acestora.

Cercetarile viitoare s-ar putea indrepta spre elaboarea unor metode noi si teste specifice

pentru anumiti compusi care sa ne orienteze spre depistarea deficitelor nutritionale ce au impact

asupra starii generale de sanatate si implicit asupra sanatatii orale, aspecte ce ţin de asigurarea

calităţii vieţii pacienţilor vârstnici.

53

BIBLIOGRAFIE

1. A.R. Frisacho, New norms of upper limb fat and muscle areas of assessment of

nutritional status. American Journal of Clinical Nutrition 34 (1981).

2. A.Z. LaCroix and coauthors, maintaining mobility in late life: Smoking, Alcohol

consumption, physical activity, and body mass index, American Journal of Epidemiology 137

(1993)

3. Alix E., Constans T., Lesourd B., Perry M.- Epiodemiologie de la nutrition chez les

personnes agees . La revue de Geriatrie, dec. 1992, Tome 17, nr. 10, p. 525-532

4. Anderson E., Hoint-Pradier F.- Les comportaments et la consommation alimentaires

des personnes agees. Medicine et Nutrition, 2, 1990, p. 91-97

5. Andrian S. : Tratamentul minim invaziv al cariei dentare. Editura Princeps Edit, Iasi,

2002

6. Andrian S., Lacatuşu Şt.:Caria dentara - Protocoale si tehnici .Editura Apollonia,

Iasj,1999.

7. Appollonio I, Carabellese C, Frattola A, Trabucchi M (1997). Influence of dental

status on dietary intake and survival in community-dwelling elderly subjects.Age Ageing

26:445–456

8. Asuman Kiyak- Reducing Barriers to Older Per.son's Use of Dental Services.

9. Vellas, P. J. Ousset, P. Hostier, J.L. Albrorede .L’evaluation gerontologique.Rev.

Gerontologie practique âgé, Nr. 35, 1992

10. B.T. Burton and W.R.Foster,Health Implications of obesity, an HIH Consensus

Development Conference, Journal of the American Dietetic Association 85 (1985): 1117-1121 11. Bagchi K, Puri S. - Free radicals and antioxidants in health and disease. Eastern Mediterranean Health

Journal. 1998,Vol.4, (12): 350-360.

12. Bates J.F, Adams D, Stafford G – Geriatric Odontology, Paris, Masson, edit., 1991

13. Baxter JC (1984). The nutritional intake of geriatric patients with varied dentitions.J

Prosthet Dent 51:164–168

14. Behard M. ,Nutrition et avenir de l' humanite , International Dental Journal, 2, 1989, p.

95-108 4.. -. Chronique OMS, 4-1976, p. 152-155 15. Bhiku Jethalal: - Antioxidants cut free radical risk. Toronto Star, July 4, 1996.

16. Blaum C, Fries B, Fiatarone M (1995). Factors associated with low body mass index

and weight loss in nursing home residents.J Gerontol 50(A):M162–M168

17. Bouthier F. - Quintard, Collineau M- Vieillisseraent bucco-dentaire et nutrition. La

revue de Geriatrie, dec. 1992, Tome 17, nr. 10, p. 555-560

18. Brathall D, Carlsson J:Current status of caries activity tests. In Thylstrup A.,Fjerskov

0(eds)Textbook of clinical CarioIogy,Copenhagen, Munksgaard, 249-265,1994

19. Bratthall D., G.H.Petersson, J.R.Stjernsward:Manual Cariogram, Internet

Version,2.01. 2004 20. Budtz-Jörgensen E, Mojon E, Rentsch A, Deslauriers N. : Effects of oral health program on the

occurrence of oral candidiasis in a long-term care facility. Community Dentistry Oral Epidemiology

2000;28(2):141-9.

21. Burlui V. şi col.- Protetica dentară. Lit. U.M.F., Iaşi, 19,89

22. Burt BA, Ismail AI, Morrison EC, Beltran ED (1990). Risk factors for tooth loss over

a 28-year period. J Dent Res 69:1126–1130

23. Carole A. Palmer, Nutrition and Oral Health of the Elderly

54

24. Christine S. Ritchie,

Kaumudi Joshipura,

Hsin-Chia Hung,

Chester W. Douglass (2002), -Nutrition as a mediator in the relation between oral and systemic disease: associations

between specific measures of adult oral health and nutrition outcomes, Crit Rev Oral Biol Med,

13(3):291-300

25. E. Butterworth and coauthors,Exercise training and nutrient intake in elderly women.

Journal of the American Dietetic Association 93 (1993): 653-657.

26. V. Porter, Washington update: NIH consensus development conference statement

optimal calcium intake, Nutrition Today, September/October 1994, pp. 37-40.

27. Dawes C.Circadian rhythms in the concentrations of protein and the main electrolytes in

human unstimulated parotid saliva. Arch. Oral.Bk>1.1973;18:1233-42

28. Dawes C.Factors influencing salivary flow rate and composition. In, Edgar WM,CT

29. De Groot L. - "Survival Beyond Age 70 in Relation to Diet", Nutrition Reviews, Number

7, Volume 54, July 1996

30. Dhar HL. Health and aging. Ind J Med Sc 1997; 51 (10) : 373-77.

31. Dormenval V, Budtz-Jørgensen E, Mojon P, Bruyere A, Rapin CH (1995). Nutrition,

general health status and oral health status in hospitalised elders.Gerodontology 12:73–80

32. Duda R., Melinte C, Ivan A.- Igienă . Medicină socială. Epidemiologie. Lit. U.M.F.

Iaşi, 1979, p. 278-287

33. J. Masoro,Assessment of nutritional components in prolongation of life and health by

diet, Proceedings of the Society for Experimental Biology and Medicine 193 (1990)

34. J. Masoro,Retardation of aging processes by food restriction: An experimental tool,

American Journal of Clinical Sutri-twn (supplement) 55 (1992): 1250-1252.

35. E. T. Poehlman and E. S. Horton,Regulation of energy expenditure in aging humans,

Annual Review of Nutrition 10 (1990): 255-275.

36. E.M.N. Hamilton and S.A.S. Gropper,The Biochemistry of Human Nutrition: a Desk

Reference (St. Paul, Minn. West, 1987)

37. E.M.N. Shils, J.A. Olson and M. Shike, eds,Modern Nutrition in Health and Disease,

8th

ed. (Philadelphia: Lea & Febiger, 1994)

38. Edgar W.M.:Saliva: Its secretion, composition and function. Brit.Dent.J., 1992,172,279-

285

39. Energy intake restriction and oxidant defense, Nutrition Reviews 49 (1991): 278-280.

40. Ettinger R. L.- Restoring the Apeing Dentition - repair or Replacement. International .

Dental Journal, 5-1990, p. 275-282

41. Examene de laborator (Chirurgie – Sergiu Duca, Edit. Medicală 2001

42. Ferry M.-Principales causes des perturbations du gout et de l'appetit chez les personnes

agees. La revue de Geriatrie, Tome 17, nr. 10, dec. 1992, p. 561-563 43. Fleishman R. PelesD.B, Pisanti S.: Oral Mucosul Lesions Among Elderly in Israel- JDent J.Dent

Res,1985, 64(5):831-836,

44. Fontijn-Tekamp FA, van‘t Hof MA, Slagter AP, van Waas MAJ (1996). The state of

dentition in relation to nutrition in elderly .. Eur J Clin Nutr 50:117–122

45. Fricker J., Gaussard C.- Methodes d'appreciations de l'etat nutritionel. La revue

Geriatrie, Tome 17, nr. 10, dec. 1992, p. 570-575

46. G.A. Bray, A handout presented of a North American Association for the study of

Obesity and Emory University School of Medicine conference of University School of Medicine

conference of Obesity Update: Pathophysiology, Clinical Consequences and Therapeutic

Options, Atlanta, Georgia, August, 31-September 2, 1992

55

47. Galanos AN, Pieper CF, Cornoni-Huntley JC, Bales CW, Fillenbaum GG. Nutrition

and function: is there a relationship between body mass index and the functional capabilities of

community-dwelling elderly? J Am Geriatr Soc 1994;42:368–73

48. Gavăt V., Indrei L. - "Alimentaţia Omului Sănătos", Contact Internaţional, 1995

49. Gavăt Viorica, Alimentaţia şi patologia nutriţională, Ed. „Gr. T. Popa”, Iaşi, 2003

50. Geissler C.A,, Bates J.F,-The nutritional effects of tooth loss. Am. J. Clin Nutr., 1984

39: 478-482

51. Ghiorghe Angela, R. Vataman, D.V. Sauciuc, Beatrice Niculita:Influenta testelor

salivare in aprecierea nivelului de boala carioasa. Zilele Facultatii de Medicina Dentara-Editia

IX-a- 2005- Volum de lucrari §tiintifice, 149-150.

52. Ghiorghe Angela, R. Vataman, Galina Pancu, Maria-Magdalena Burghelea

:Influenta diferitelor boli generale asupra factorului saiivar si a riscului carios. Zilele Facultatii

de Medicina Dentara -EditiaX-a- 2006- Volum de lucrari stiinfifice, 101-104.

53. Gonţea I.- Alimentaţia raţională a omului. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1971

54. Grotz And Colab.:Manifestations of xerostomia and associated oral effects secondary

to head and neck radiation therapy. J.of the Amer. Dental Association, 1997, 128: 1128-33

55. Hanna Pajukoski& Colab.:Prevalence of subjective dry mouth and burning mouth in

hospitalized eldery patients and outpatients in relation to saliva, medication, and systemic

diseases. Oral Surg.,Oral Med., Oral Pat.,2001, vol.92,nr.6:641-649

56. Harper A.E.-Nutrition, ageing and longevity Am.J. Clin Nutr,1982, 36:737-741 57. Hirai T.: - Osteoporosis and reduction of residual ridge in edentulous patients. J. Prosthet. Dent, 1993, 69

(1):49-56

58. Greeley,Nutrition and the elderly; FDA Consumer, October 1990, pp. 25-28.

59. Grant and S. DeHoog,Nutritional Assessment and Support 3rd ed 1985

60. Hung, H.-. Willett W, Ascherio A,. Rosner B A, Rimm E, JoshipuraaK J.,Tooth loss

and dietary intake J Am Dent Assoc, 2003; 134(9): 1185 - 1192. 61. IeremiaL., Chirilă MioaraBalaş: Gerontognatoprotetica. Elemente fundamentale şi applicative, Tg.

Mureş, 1999.

62. Iliescu A., Gafar M.: Cariologie sj odontoterapie restauratoare. Ed Medicala,

Bucureşti, 2001

63. Ingegerd Johansson, Thorild Ericson, Lars Steen- Studies of the Effect of Diet on

Saliva Secretionand Caries Development: The Effect of Fastingon Saliva Composition of Female

Subjects 1984, J.Nutr..114: 2010-2020,

64. Iovan Gianina, Lacatuşu Ştefan, Andrian Sorin, Stoleriu Simona:Tratamentul

leziunilor cavitare active la pacientii cu rise cariogen crescut Rev. Medicina Stomatologics

2002,6

65. Iovan Gianina:Diagnosis and Management of Patients with High Caries Activity. Ed.

Apollonia, Iasj, 2002

66. Irwin D. Mandel:Salivary Diagnosis: Promises, Promises ; Saliva as a diagnostic fluid.

Edited by Daniel Malamud and Lawrence Tabak, Annals of the New York Academy of

Sciences; 1-10,1993

67. J. Dwyer and coauthors,Screening older Americans' nutritional health: Future

possibilities Nutrition Today, September/October 1991, pp. 21-24.

68. J. G. Fischer and coauthors,Dairy product intake of oldest old, Journal of the American

Dietetic Association 95 (1995) 918-921.

69. J. M. Robertson, A. P. Donner, and J. R. Trevithick.A possible role for vitamins C and

E in cataract prevention, American Journal of Clinical Nutrition 53 (1991): 346S-351S.

56

70. J. Posner, M.D., professor of medicine and chief of the divisions of Geriatric Medicine

at the Medical College of Pennsylvania in Philadelphia, as cited in C L. Pollock, Breaking the

risk of tails, The- Physician and Spam Medicine 20 (1992): 146-156 71. Jainkittivong A, Aneksuk V, Langlais RP. Oral mucosal conditions in elderly dental patients. Oral

Dis 2002:8(4):218-23.

72. Jhonson, K., E., W. KligmanNurtition, et prevention chez les personnes âgées-

Geriatrice – Practiene et 3 éne age Nr.4, 1993, pag.78-83

73. K.G. Kinsella,Changes in life expectancy 1900-1990, American Journal of Clinical

Nutrition 55 (1992) 74. KarlawishJHT, JamesDB. Hazzard's Geriatrie Medicine and Gerontology. Ethical Issues, 2009; 399-

407

75. Katz R.V.: Clinical Signs of Rooth Caries Measurement Issues from an Epidemiologic Perspective J

Dent. Res, 1990 69(5):1211-1215,

76. Kidd E.A.:Assessment of caries risk. Dental Update 25(9): 385-90, Nov, 1998

77. Kirk E.C.:Saliva as an index of faulty metabolism. Dent. Dig., 1903, 9:1126-1138

78. Krall E, Hayes KC, Garcia R. How dentition status and masticatory function affect

nutrient intake. JADA 1998;129:1261–9.

79. L. E. Voorrips and coauthors,The physical condition of elderly women differing in

habitual physical activity, Medicine and Science in Sports and Exercise 25 (1993): 1152-1157.

80. Lacatusu Şt..: Caria dentara exploziva. Ed. Cronica, Iasi,1996.

81. Le Sourd B, Alix F., Favre M. –Malnnutrition et déficit imunitaire chez le anset âgé.-

Le Rev. Geriatric Tom 17 1999, pag. 537-544

82. Lesourd BM. Nutrition and immunity in the elderly: modification of immune responses

with nutritional treatments.Am J Clin Nutr 1997;66:478–84

83. Lida Radfar and Colab.:Structural and functional injury in minipig salivary glands

following fractionated exposure to 70 Gy of ionizing radiation: An animal model for human

radiation-induced salivary gland injury. Oral Surgery, Oral Medicine,Oral Pathology, Oral

Radiol and Endod. 2003,96,no.3:267-273

84. Locker D, Ford J, Leake J. Incidence of and risk factors for tooth loss in a population

of older Canadians. Journal of Dental Research 1996; 75: 783-79

85. Lutz Carroll A,Przytulski R. ,Nutrition, diet therapy: evidence- based on applications,

FA Davis Company/Publishers Philadelphia 2006

86. M. B. Moran and E. Reed, Are congregate meals meeting clients needs for "heart

healthy" menus? Journal of Nutrition /or the Elderly 13 (1993): 3-10.

87. Mandel I.D. : The diagnostic uses of saliva. J. Oral Pathol. Med. 1990,19,119-125

88. Maps J.K., J. Delanghe, L.C.Martens:Protein Composition of Saliva in Subjects

Homozygous and Heterozygous for Cystic Fibrosis. Caries Research, 50 th ORCA Congres,

270,2-6 july,2003,Germany

89. Marshall T. Warren J, hand jed s,., Xian-Jin Xie, Stumbo Phyllis J., Oral health,

nutrient intake and dietary quality in the very old, J Am Dent Assoc, Vol 133, No 10, 1369-

1379.

90. Mchaelsen K.F., Astrup AV., Mosechilde L., Richelsen B., Schrool M., Sorenen

O.H.,The importance of nutrition for the prevention of osteoporosis. Ugeskrift for

Laeger.156(7):958-60, 963-5,1996 Febr.

91. Medicina internă, Studiu privind starea de nutriţie a bătrânilor instituţionalizaţi,

Bucureşti, 1999

92. Meldrum Am, Thomsom Wm, Drummond Bk, Sears Mr.:Is asthma a risk factor for

57

dental caries? Findings from a cohort study. Caries research 2001; 35(4); 235-239.

93. Merraw Sj, Reeve C:Dental considerations and treatment of the oncology patient

receiving radiation therapy. JADA 1998; 129: 201-206. 94. Meydani M.,Lipman R.D., HanS.N., Wu D , BehakaA,, MartinK.R., Bronson R., Cao G.,

Smitth D., Meydani S . M . - The effect of long-term dietary supplementation with antioxidants (abstract).

Amn N.Y. Acad. Sci 1998, 352

95. Midda M, König KG (1994). Nutrition, diet and oral health.Int Dent J 44:509–612.

96. Miller V., Ursache M.Geronstomatologie clinică - Ed. Apollonia 1998 97. Miller V., Maria Ursache - Gerontostomatologie clinic, Edit. Apollonia, Iaşi, 1998.

98. Mirela Rode& Colab.:The influence of pilocarpine and biperiden on pH value and

calcium, phosphate, and bicarbonate concentrations in saliva during and after radiotherapy for

head and neck cancer. Oral Surg.,Oral Med., Oral Pat., 200l, vol.929 nr.5:509~514

99. Mitchell L., Mitchell D.A.:Oxford Handbook of Clinical Dentistry. Oxford University

Press; 94-122,1991

100. Mojon P, Budtz-Jørgensen E, Rapin C (1999). Relationship between oral health and nutrition

in very old people.Age Ageing 28:463–468 101. Moore A. Paul, Weyant J. Robert:Type 1 diabetes meIlitus,xerostomia,and salivary

flow rates. Oral Surg.,Med.,Pathol.,Radiol.,Endod, 2001;92:281-91

102. Morrison N G., Hark L. - "Medical Nutrition & Disease", Blackwell Science, 1998

103. Mulane DM,editors.Saliva and dental health. London:Brit.Dent.Assoc;l 990:27-41

104. Nederfors T., Dahlof C:Effects of the antihypertensive drug captoprii on salivary

secretion rate and composition. European J. of Oral Sciences.l995,103(6):35t-4 105. Nevalainen MJ, Narhi TO, Ainamo A:Oral mucosal lesions and oral hygiene habits in the home-living

elderly. J Oral Rehabil.1997, ; 2 4 ( 5 ) : 3 3 2 - 7

106. Newman LA, Schwiezer V, Samant S, Murry T, Woodson G, Kumar P, (1998).

Eating and weight changes following chemoradiation therapy for advanced head and neck

cancer.Arch Otol Head Neck Surg 124:589–592

107. Nibkin-Meydani S. - "Nutrition, Aging, and Immune Function", Nutrition Reviews,

Number 4 (Part II), Volume 53, April 1995

108. Noss-Whitney E.,Cataldo CB., Rolfes S. - "Understanding Normal and Clinical

Nutrition", West Publishing Company, 1991

109. P. Astrand,Physical activity and fitness, American Journal of Clinical Nutrition

(supplement) 55 (1992): 1231-1236.

110. P. J. Nestel,Dietary tar for the elderly: What are the issues? in Nutrition of the Elderly,

eds. H. Munroand G. Schlierf (New York: Raven Press, 1992), pp. 119-127. 111. Page R.C.:Periodontal disease in the elderly : a critical evaluation of current Information, Gerodontology

1984, 3(1):63,

112. Palmer C., Cassidy and Larsen C.,Nutrition diet and dental health: concepts and

methods (self-study curse), Chicago, 1981, American Dental Hygienists Association.

113. Papas AS, Joshi A, Giunta JL, Palmer C (1998). Relationships among education,

dentate status, and diet in adults.Spec Care Dentist 18:26–32

114. Papas AS, Palmer CA, Rounds MC, Russell RM (1998).The effects of denture status

on nutrition.Spec Care Dentist 18:17–25 115. Paranhos O H de Freitas, PanzeriH., Guimarăes EH L, Candido RC, Yoko Ito I. Capacity of

denture plaque/biofilm removal and antimicrobial action of a new denture paste. Braz. Dent J. (2000) 11 (2) : 97-

104.

58

116. Parisien M., Cosman F., Melish R.W., Schnitzer M.,Nieves . et. Al.,Bone structure in

postmenopausal hyperparatyroid, osteoporotic and normal women. Journal of Bone and Mineral

Research.10(9):1993,1995 117. Phipps KR., Chan BK.S, Jennings-Holt M ,.Geurs NC., Reddy MS,.Lewis CEand.Orwoll

ES: Periodontal health of older men: the MrOS dental study, Gerodontology2009; 26:122-129

118. Position of The American Dietetic Association: Nutrition, aging, and the continuum of

health care, Journal of the American Dietetic Association 93 (1993): 90-82.

119. R. Chernoff,Demographics of aging in Geriatric Nutrition: The Health Professional’s

Handbook, Ed. R. Chernoff (Gaithersburg Md.: Aspen Publishers, 1991) pp. 1-9 120. Ramage G., Tomsett K., Wickes B., Lopez-Ribot J.L., Redding Spencer W. - Denture stomatitis: A

role for Candida Biofilms, Oral Sugery, Oral Medicine, Oral Pathology. Oral Radiology &Endodontics, 2004, 98

(1): 53-59.

121. Rapin C.H.Techniques de renutrition de la personne âgées et resultate aittendus .La

Rev. Geriatric Tom 17 Nr. 10 1992, pag. 564-568 122. Rapp PM, RappLK, Nursing Facility Care.Hazzard's Geriatric Medicine and Gerontology.2009; 251-275

123. Reichart P.A., Weigel D., Schmidt-Westhausen A., Pohle H.D. - Exfoliative cheilitis (EC) in ASIS:

association with Candida infection. J. Oral Pathol Med. 1997 Jul; 26(6) 290- 3.

124. Reuben DB, Rosen S.Principles of Geriatric Assessment.Hazzard's Geriatrie Medicine and Gerontology.

2009, 141-153

125. Rhodus NL, Brown J (1990). The association of xerostomia and inadequate intake in

older adults.Am Diet Assoc 90:1688–1692. 126. Richard AM.Biology of aging aud Longevity.Hazzard’s Geriatric Medicine and Gerontology.2009; 3-15

127. Roberts S.- "Energy Regulation and Aging: Recent Findings and Their Implications",

Nutrition Reviews, Number 4, Volume 58, April 2000

128. Rosan, B., Appelbaum, B., Golub, D., Malamud, D. ,Mandel, D. (1982) Enhanced

saliva mediated bacterial aggregation and decreased bacterial adhesion in caries-resistant

versus caries-susceptible individuals. Infect. Immun. 38, 1056-1059

129. Russell and Suter,Are older Americans making better food choices to meet diet and

health recommendations, Nutrition Revieus 51 (1993): 20-22.

130. S. Kobayashi,A scientific basis for the longevity of Japanese in relation to diet and

nutrition, Nutrition Reviews 50(1992): 353-359 131. Shay K.:Root caries in the older patient: significance, prevention and treatment- . J. Am. Geriatr. Soc,

2002; 50 (3): 511 - 40.

132. Sheiham A, Steele JG, Marcenes W, Finch S, Walls AW (1999).The impact of oral

health on stated ability to eat certain foods; findings from the National Diet and Nutrition Survey

of Older People in Great Britain.Gerodontology 16:11–20

133. Sheiham A, Steele JG, Marcenes W, Lowe C, Finch S, Bates CJ, (2001). The

relationship among dental status, nutrient intake, and nutritional status in older people.J Dent

Res 80:408–413

134. Shils M., Olson J., Shike M., Ross C. - "Modern Nutrition in Health and Disease – 9th

Edition", Williams & Wilkins, 1998

135. Ship J.A., P.C. Fox& B.J.Baum.:How much saliva is enough? J.Am.Dent.

Assoc.1991,119:298-304

136. Shuhei KobayashiA scientific bazis for the longevity of japanse in relation to diet and

nutrition.Rev. Nutrition 1992 Nr. 12 p. 352

137. Silvas M.- Medicina Stomatologicã Bucuresti ; vol 7,Numar 4– 2003 p. 48-52

138. Society of the Actuaries and Associations of Life Insurance Medical Directors of

America, 1979 Build Study, 1980

139. Sreebny L:Saliva in health and disease: an appraisal and update. Int. Dent.J.2000;50:

59

140-161

140. Thaysen J.K. and Colab. : Excretion of sodium, potassium,chloride and carbondiozide

in human parotid saliva. Am J Physiol 1984,178:155-9 141. Tomiţă DI,Ursache M,Dragomirescu C, Dulharu A, Irimia T.,: Aspecte privind percepţia

igienei orale la vârstnici. Supliment nr. 1 .Rev. Medico-chirurgicală mai, 2006, vol l10 nr. 2, p. 198-201

142. Toth M., Poehlman E. - "Energetic Adaptation to Chronic Disease in the Elderly",

Nutrition Reviews, Number 3 (Part I), Volume 58, March 2000

143. Ubbink J. - "Diet and Longevity - Does Increased Dietary Folate Reduce

Cardiovascular Disease?", Nutrition Reviews, Number 7, Volume 54, July 1996 144. Ursache M, Constantinescu IR, Frăţilă D., Mihalache C: Aspecte ale prevenţiei în patologia

orală a vârstnicului protezat parţial amovibil Rev. Medicină stomatologică 2005, nr.4-5. Volumul 9,. p.39-46

145. Vellas B, Guigoz Y, Garry PJ, Nourhashemi F, Bennahum D, Lauque S, (1999). The

Mini Nutritional Assessment (MNA) and its use in grading the nutritional state of elderly

patients.Nutrition 15:116–122

146. Walter P. - "Effects of Vegetarian Diets on Aging and Longevity", Nutrition Reviews,

Number 1 (Part II), Volume 55, January 1997

147. Warren JJ, Cowen HJ, Watkins CM, Hand JS. Dental caries prevalence and dental

care utilization among the very old. JADA, 2000;131:1571–9

148. Young J.A. - Secretion by the major salivary glands. In: Johnson LR,editor.Physiology

of the gastrointestinal tract,2nd ed. New york:Raven Press;1987,p. 773-815