darea de sama

43
Universitatea Tehnică a Moldovei Catedra:” Studiul şi Tehnologia Materialului” Dare de seama la practica de initiere

Upload: ionspinu7171

Post on 11-Jul-2016

34 views

Category:

Documents


1 download

DESCRIPTION

fefe

TRANSCRIPT

Page 1: Darea de Sama

Universitatea Tehnică a Moldovei

Catedra:” Studiul şi Tehnologia Materialului”

Dare de seama la practica de initiere

A îndeplinit: st. gr. ITTF-141 Poloboc Andrei

A verificat:

Chişinău 2016

Page 2: Darea de Sama

Raportul se întocmeşte în conformitate cu programa practicii de iniţiere în atelierele cu succesiunea lucrului îndeplinit în secţii, separat pentru fiecare secţie.

I.Secţiile Nemecanice

Secţia de lăcătuşărie

1)Capitolul I Generalităţi despre lăcătuşărie (pg. 3-11)2)Capitolul V Îndoirea Metalelor (pg. 48-58)

Secţia de sudare

1) Regulile de securitate şi protecţia muncii în secţie2) Descrierea surselor de alimentare a arcului3) Procesul formării cusuturii4) Tipuri de electrozi

II.Secţiile Mecanice

Secţia de Strunjire

l) Studierea construcţiei strungului normal2) Mişcările de bază3) Scule aşchietoare pentru strunjire4) Dispozitive utilizate la prelucrarea prin strunjire

Secţia de prelucrare prin Frezare

1) Regulile de securitate în secţie2) Părţile componente a maşinii unelte de frezat şi destinaţia lor.3) Mişcările de bază la frezare

1

Page 3: Darea de Sama

Secţiile Nemecanice Secţia de lăcătuşărie

GENERALITĂŢIDESPRELACĂTUŞĂRIE

l. Obiectul tehnologiei lăcătuşeriei

Tehnologia lăcătuşăriei studiază metodele si procedeele de prelucrare manuală şi mecanică în stare rece a diferitelor materiale, în scopul de a se obţine piese sau produse finite. Dintre acestea, principalele procedee sînt: ajustarea şi finisarea pieselor executate la maşinile-unelte, asamblarea pieselor definitiv prelucrate în vederea realizării unor aparate, maşini etc., repararea utilajelor.

2. Operaţii şl utilaje folosite în lucrările de lăcătuşărie

a. Operaţii de lăcătuşărie. Lucrările de lăcătuşărie cuprind operaţii variate, care se aplică fie asupra materialelor laminate (table, bare, ţevi), vie asupra pieselor turnate, forjate sau prelucrate la diferite maşini-unelte.

Locul de muncă al lăcătuşului îl constituie suprafaţa pe care este aşezat bancul de lăcătuşărie echipat cu trusa individuală de scule (trusa individuală se păstrează în dispozitivele bancului). La bancul de lucru, lăcătuşii exercită diferite operaţii, reparaţii, montări şi demontări de piese etc.

•Menghinele sînt dispozitive universale cu ajutorul cărora se fixează piesele de diferite forme şi dimensiuni în vederea prelucrării, în lucrările de lăcătuşărie se folosesc mai multe tipuri de menghine : menghina paralelă cu falcă fixă, menghina paralelă rotativă, menghina de mînă, menghina pneumatică. Cele mai răspîndite sînt însă menghinele paralele şi menghinele de mînă.

Menghina de banc paralelă cu falca fixă (fig. 2). este compusă din două fălci de fontă, una fixă şi alta mobilă. Falca fixă 1 face corp menghinei 2, pe cînd în cea mobilă 3 se deplasează pe sania de ghidare 4, paralel cu cea fixă, în direcţia săgeţii. Falca fixă este prevăzută

2

Page 4: Darea de Sama

Fig. 1. Banc de lăcătuşărie

3

Page 5: Darea de Sama

Fig.3. Menghinăde mână

Fig. 2. Menghină de banc paralelă cu falcă fixă

cu o gaură, prin care trece şurubul de strîngere cu filet pătrat 5. Acest şurub se înşurubează în piuliţa 6. Manivela 7 serveşte pentru rotirea şurubului de strîngere. In timpul rotirii manivelei, şurubul de strîngere este împiedicat să se deplaseze longitudinal de placa de siguranţă 8, care este fixată cu şuruburi cu cap înecat 9 de corpul menghinei. Pe feţele de strîngere ale fălcilor sînt fixate bacurile de oţel 10, care sînt zimţate, pentru a asigura o strîngere sigură. Mărimea menghinei de banc paralelă cu falca fixă se determină după lungimea bacurilor. In ţara noastră, conform STAS 4247-54, se fabrică menghine paralele de 60, 80, 100, 120 şi 180 mm.

Menghina trebuie ferită de lovituri puternice, deoarece se poate sparge. Este interzisă prelungirea manivelei cu o ţeava sau lovirea ei cu ciocanul, pentru a nu se îndoi sau rupe filetul şurubului. Menghina trebuie curăţită zilnic de aşchii.Sculele trebuie bine păstrate, pentru a nu se deteriora repede. In acest scop, sertarul bancului de lăcătuşărie trebuie prevăzut în interior cu pereţi

4

Page 6: Darea de Sama

3. Organizarea producţiei şi a locului de muncă

In producţie ca şi în orice sector de activitate, muncitorii primesc sarcini precise. Aceasta este posibil deoarece planul de producţie se defalcă pe sectoare, ateliere, echipe şi chiar pe fiecare muncitor.

De exemplu : dacă Uzina ..Autobuzul" din Bucureşti trebuie să fabrice 100 de autobuze într-o lună (25 de zile lucrătoare), înseamnă că echipa de lă?ătuşi care va executa scheletul metalic al acoperişului, va trebui să confecţioneze cîte patru schelete în fiecare zi. Dacă într-o zi echipa de lăcătuşi nu va reuşi să realizeze cele patru schelete metali:e. atunci nici celelalte echipe de muncitori, care lucrează în alte sectoare, nu vor reuşi sв-şi îndeplinească sarcinile de plan.

De aici rezultă atit importanţa organizării producţiei şi a locului de muncă, cit şi necesitatea îndeplinirii ritmice a planului de producţie.

Prin desfăşurarea unei activităţi ritmice colectivele din întreprinderi au posibilitatea să folosească raţional utilajele, timpul de lucru şi să realizeze o productivitate tot mai înaltă.

In vederea îndeplinirii ritmice a planului de producţie numeroase întreprinderi din ţara noastră organizează munca după grafic. Desfăşurarea muncii după grafic permite folosirea mai bună a tehnicii şi a timpului de lucru şi contribuie la respectarea strictă a disciplinei în muncă.

O formă înaintată de organizare a producţiei o constituie metoda producţiei în flux tehnologic, adică utilajele sînt amplasate în ordinea operaţiilor de prelucrare. La fiecare loc de muncă se realizează o anumită operaţie din procesul de producţie.Prin urmare pentru creşterea cantitativă şi calitativă a rezultatelor muncii, pe lingă alţi factori, este şi organizarea locului de muncă. Prin organizarea raţională a locului de muncă se înţelege întreţinerea uneltelor sau maşinilor în stare de funcţionare, aprovizionarea la timp cu materialele necesare şi executarea corectă a diferitelor operaţii. Organizîndu-se bine locul de muncă, se înlătură timpii neproductivi, se reduce, în bună măsură oboseala şi se evită accidentele de muncă.

Organizarea locului de muncă depinde'de rriai mulţi factori : de tipul producţiei (individuală, de serie sau de masă), de caracterul utilajului (manual sau mecanizat), de felul locului de muncă (loc de muncă pentru un muncitor sau pentru o brigadă, permanent sau mobil). Deşi organizarea

Fig 5.Verificarea înălţimii menghinei paralele de banc

5

Page 7: Darea de Sama

Locurilor de muncă este diferită, totuşi există anumite trăsături comune pentru toate locurile de muncă, şi anume:

Poziţia cât mai comodă a muncitorului. Aşezarea sculelor şi materialelor pe banc. Calitatea utilajelor Condiţiile igienice de muncă.

ÎNDOIREA METALELOR

GENERALITĂŢI

Un mare număr de piese care se execută în atelierul de lăcătuşărie se realizează din materiale îndoite (table, bare, ţevi etc.).

Prin îndoirea unui material se înţelege deformarea permanentă la cald sau la rece a acestuia sub acţiunea unor forţe din afară, care îi 'schimbă forma fără să se îndepărteze material prin aşchiere.

Procesul de deformare a metalelor prin îndoire. După cum se cunoaşte din cursul de tehnologia materialelor, metalele sînt formate din cristale, care în timpul deformării se deplasează unele faţă de altele sau chiar se sparg.

Acest fenomen conduce ri la schimbarea formei exterioare a materialului respectiv, lucru de care trebuie să se ţină seama la îndoire.

în figura 49 este reprezentat procesul de deformare a unei bare de secţiune pătrată, prin îndoire.

a) b)

Fig. 49. Procesul de deformare a metalelor Ia îndoire

De aici rezultă că cristalele din regiunea marcată de suprafaţa ABCD s-au alungit, iar cele din regiunea marcată de suprafaţa CDFE s-au comprimat.

In secţiunea făcută în regiunea îndoirii (fig. 49, b) se poate vedea de asemenea cum s-a deformat materialul.

în cazul metalelor mai dure, de fia o anumită rază de îndoire, deformareaeste atît de mare încît poate duce; la apariţia de fisuri (crăpături), ceea ceface materialul inutilizabil.

6

Page 8: Darea de Sama

TEHNOLOGIA ÎNDOIRII METALELORAlegerea procedeului de îndoire se face în funcţie de dimensiunile şi calitatea

materialului, precum şi de numărul de piese care trebuie executate.în lăcătuşărie, îndoirea metalelor se face manual sau mecanic.1. îndoirea manuală a tablelor şi benzilorîn general, îndoirea manuală se realizează sub acţiunea unor lovituri aplicate

asupra materialului într-un anumit fel.Sculele cu care se aplică loviturile sînt ciocane de diferite forme şi dimensiuni.

În cazul îndoirii unor metale mai moi sau cînd nu este permis.Fig. 50. Nicovală pentru îndoire.

a) b) c)să se vadă urme de lovituri pe suprafaţa materialului îndoit, se folosesc ciocane

executate din cupru, aluminiu, plumb, lemn sau cauciuc.în afară de sculele de lovire, la îndoirea unei piese din metal se mai folosesc şi

anumite scule de susţinere sau prindere. Aceste scule au forme şi dimensiuni diferite, în funcţie de materialul de îndoit şi de natura în-doiturii.

în figura 50 sînt reprezentate cîteva nicovale de îndoit, confecţionate din oţel" şi cu partea superioară, pe care se aşază materialul, de diferite forme : bombate concav, convex, drepte, cu colţuri ascuţite sau rotunjite etc. La îndoirea unei benzi sau table se mai pot utiliza pentru susţinere şi simple plăci metalice, menghine de banc, nicovale de fierărie etc.

Fig. 51. îndoirea unei benzi prin

lovire cu ciocanul.

7

Page 9: Darea de Sama

Pentru îndoirea unei table în unghi drept, se foloseşte, ca dispozitiv de prindere şi susţinere, o menghină de banc (iig. 53).

În poziţia c este reprezentat cazul cînd se loveşte cu ciocanul direct pe tablă, însă cît mai aproape de bacurile menghinei, pentru ca tabla să nu se îndoaie după o raza mare.

În poziţia d este reprezentat procedeul cînd se foloseşte un tampon de lemn, asupra căruia se aplică loviturile de ciocan.

În cazul cînd tabla are dimensiuni mai mari, care nu permit să fie fixată în menghină, se folosesc dispozitive ca cele arătate în poziţia a şi b.

În anumite situaţii este necesar să se realizeze îndoituri la care să se producă alungiri sau îndesări pronunţate de material.

În figura 54, a, b, c, se arată schematic procedeul de realizare a unui fund de cazan, care are marginea îndoită după suprafaţa laterală a cazanului.

Pe tabla dreaptă se trasează un cerc care să aibă raza egală cu a cazanului şi un alt cerc concentric, dar cu raza mai mare ca prima, cu valoarea dimensiunii marginii care trebuie îndoită.

Fig. 53. îndoirea tablelor şi benzilor în menghină

Pentru a se evita suprapunerea tablei, se procedează la realizarea unor ondulaţii cît mai mici ale marginii, folosindu-se pentru aceasta o furcă (fig. 54, a) sau un cleşte cu fălcile rotunde (fig. 54, b).

În figura 54, d este reprezentat procedeul prin care se realizează o calotă sferică dintr-o tablă dreaptă. Pentru aceasta se foloseşte un ciocan rotund şi o nicovală cu suprafaţa superioară concavă.

8

Page 10: Darea de Sama

Fig. 54. îndoirea tablelor prin îndesarea sau întinderea materialului.

Fig. 55.Executarea manuală a falţului

Îndoirea tablei se obţine prin întinderea materialului, mai mult în regiunea cea mai bombată, întindere care se realizează prin lovituri succesive date cu ciocanul.

Îmbinarea a două table, de-a lungul a două muchii, se face prin fвlţuire, adică prin îndoirea marginilor respective ca în figura 55.

Îndoirea manuală a benzilor şi a tablelor presupune atenţie si o calificare destul de ridicată din partea lucrătorului, aceasta pentru a nu se produce fisuri în material şi a nu rămîne urme de lovituri care afectează aspectul şi rezistenţa pieselor respective.

2. Îndoirea mecanicăPentru îndoirea rotundă a tablelor se folosesc maşinile de îndoit cu val-ţuri (fig.

56). în principiu, această maşină se compune din trei valţuri care se rotesc, din care două dedesubtul tablei, iar al treilea deasupra tablei. orientat între cele două inferioare.

Prin coborîrea mai mult sau mai puţin a valţului superior, tabla care trece printre valţuri capătă o curbură mai mare sau mai mică.

Pentru îndoirea tablelor în linie dreaptă şi cu raze mici se folosesc de asemenea maşini' speciale, care se numesc şi abkanturi (fig. 57, a). Această maşină se compune din trei mese, masa inferioară l, masa superioară 2 şi

Fig. 56. Maşină de îndoit tabla rotund cu valţuri.

9

Page 11: Darea de Sama

Pentru lucrări mai complicate şi de serie mai mare, se folosesc prese speciale pentru îndoit; partea de lucru se vede în figura 57 3. îndoirea ţevilor

După cum s-a precizat la începutul acestui capitol, piesele confecţionate din metale, cu ocazia îndoirilor, îşi schimbă secţiunea, datorită deformărilor care au loc în interior.

10

Page 12: Darea de Sama

În cazul ţevilor care au secţiuni mai complicate decît barele pline, deformările în secţiune, produse de îndoiri, sînt "mai accentuate. Astfel, în regiunea îndoiturii, ţevile se încreţesc sau se aplatizează, după cum se vede în figura 58, a.

Pentru a i se, evita aceste aplatizări, îndoirea ţevilor se poate face prin două procedee.

a) Ţeava" de îndoit-se astupă la un cap cu un dop de lemn, iar pe lacelălalt capăt se introduce nisip fin, uscat. Pentru ca nisipul să se aşezebine în ţeava în timpul umplerii, aceasta se loveşte pe suprafaţa lateralăcu un ciocan.

După ce s-a umplut cu nisip, se astupă şi celălalt capăt al ţevii cu un dop de lemn (fig. 58, 6).

Pentru ca îndoirea să se facă mai uşor, se încălzeşte ţeava în regiunea unde trebuie îndoită, după care se prinde cu un capăt într-o menghină, iar de celălalt capăt se trage pînă cînd se formează curbura dorită.

Nisipul, fiind relativ incompresibil, nu permite ca în regiunea îndoiturii să se producă aplatizarea ţevii.

b) îndoirea la rece a ţevilor pe dispozitiv (fig. 58, c). Dispozitivul estecompus din placa de bază l, opritorul 2 şi calapodul 3. Calapodul este unsegment de roată, care pe suprafaţa laterală are un canal cu raza aproximativ egală cu a ţevii de îndoit 4.

Ţeava se introduce cu un cap între opritor şi calapod, iar de celălalt cap se trage după calapod, pînă se realizează curbura dorită.4. înfăşurarea arcurilor elicoidale din sîrraăîn lăcătuşărie apar1 dese cazuri cînd este necesar să se realizeze un arc elicoidal din sîrmă de oţel. Cel mai utilizat procedeu care poate fi aplicat, pînă la o anumită dimensiune de.

11

Page 13: Darea de Sama

În primul rind trebuie să se aleagă o sîrmă de oţel mai groasă, pe care să se înfăşoare arcul. De precizat este că diametrul sîrmei pe care se va înfăşură arcul trebuie să fie ceva^mai mic decît diametrul interior al arcului, deoarece după desfăşurare, and se dă drumul arcului, acesta se destinde, mărindu-şi diametrul.

Din sîrma pe care se va înfăşură arcul se confecţionează o manivelă, la capătul căreia se dă o gaură transversală, în care se introduce capătul sîrmei de arc.

După cum se vede în figură, manivela din sîrmă se strînge într-o menghină, între două bacuri din lemn. Cu niîna dreaptă se roteşte manivela,iar cu stînga se ţine de sîrma de'arc, care- se va înfăşură pe manivelă, for-mînd arcul elicoidal. ' . >'

În general, acest procedeu se ^utilizează cînd trebuie executate un număr mic de arcuri şi nu există lş dispoziţie mijloacele mecanizate. In atelierele unde există maşini-unelte, rotirea sîrmei pe care se înfăşoară arcul se face cu ajutorul maşinii de găurit sau al unui strung.

PROTECŢIA MUNCII

Ca reguli principale de protecţia muncii, de care trebuie să ţină seama un lucrător care lucrerză la îndoire, pot fi considerate următoarele :— manevrarea materialelor să se facă pe cit posibil mecanizat, iar muncitorul să poarte mănuşi de protecţie şi şorţ din piele groasă ;— sculele de susţinere şi fixare a pieselor să fie bine fixate pe suporturi;— ciocanele să fie bine prinse în cozi ;— la lucrul cu maşini mecanice de îndoit, să se respecte prescripţiile deprotecţia muncii specifice acestora ;— în cazul îndoirii ţevilor la cald, să se folosească mănuşi de protecţiedin ţesătură de azbest.

12

Page 14: Darea de Sama

Secţia de sudare

1) Regulile de securitate şi protecţia muncii în secţie

Datorită faptului că sudarea nu este o secţie mecanică, regulile de securitate sunt diferite, specifice pentru această secţie. Pentru prevenirea accidentelor trebuie luate următoarele măsuri:

numai persoanele autorizate pot executa lucrări de sudare pentru fiecare loc de muncă trebue asigurate condiţii de aerisire, în

încăperi de cel puţin 3m începerea lucrului este permisă numai de maestru la masa de lucru li se interzice acordul persoanelor străine in timpul sudării, sudorul trebuie să fie echipat cu tot echipamentul

special, începând de la încălţămintea cu talpa groasă şi terminând cu masca speciala, destinată sudării.

Sudarea este procesul de primire a legăturilor nedespărţite prin încălzirea marginelor pieselor până la starea de topire. Legătura prin sudare reprezintă metal cristalizat, care în procesul sudării sa găsit în stare topită. Legătura prin sudare ca element de construcţie, este o parte din construcţie în care elementele sânt unite cu ajutorul sudării. Sudarea ocupă un loc deosebit în diverse domenii o industriei şi construcţiei datorită avantajelor faţă de alte metode de producere. Important lucru pentru sudare este de a alege cele mai raţionale construcţii şi forme. Ea permite de a folosi metale economice şi foarte mult micşorează rămăşiţele producerii.

2) Descrierea surselor de alimentare a arcului

Sursele de curent pentru sudare sunt maşini electrice speciale care trebuie să îndeplinească condiţiile: tensiunea şi curentul să corespundă arcului electric necesar sudării, tensiunea de mers în gol să fie suficientă pentru atmosfera arcului şi stabilizarea acestuia, ca maşina să fie de construcţie simplă şi ieftină şi să permită un reglaj fin şi uşor caracteristica externă a maşinii să fie pronunţat coborâtoare. Generatorul de sudare este ansamblu compas dintr-un generator de curent continuu, cu caracteristică externă pronunţat coborâtoare, antrenat de un motor electric, cu ardere internă sau hidraulică. Generatorul de sudare permite sudarea cu diferite tipuri de electrozi a oţelurilor, fontelor, chiar la valori mici ale curentului.

13

Page 15: Darea de Sama

Transformatorul de sudare este mai frecvent folosit.Reglarea regimului de sudare se obţine la sudarea rezistenţei inductive a

bobinei de reactanţă, pentru o tensiune neschimbată în mers în gol,prin deplasarea blocului mobil al mezului bobinei de reactanţă la rotirea mecanizmului (5).

Schema simplificată a transformatorului de sudat.

3 4 5 R S T

9 6

1 8

2

7

1.    bobina primară; 6.    alimentarea de la reţeaua de curent;2.    bobina secundară; 7.    miez de fier al transformatorului;3.    bobina de reactanţă; 8.    piesa de sudat;4.    miezul mobil al bobinei de reactanţă; 9.    electrodul.5.    mecanismul elicoidal;

Randamentul transformatorului este de 75-85%,fiind aproape de 2 ori mai mare decât al generatorului de sudare. Perderele în gol sunt de 0,25 kw, iar factorul de putere este de 0,4 , care poate fi îmbunătăţit până la 0,7 prin folosirea bobinei de reactanţă. Are însă dezavantajul că încărcarea fazelor curentului este nesimetrică, legarea, la reţeaua trifazată făcându-se între 2 faze sau una şi nul.

Redresorul de sudare, folosit pentru transformarea curentului alternativ în curent mediu continuu, se compune dintr-un transformator trifazic, care reduce tensiunea şi măreşte intensitatea curentului şi dintr-un redresor care transformă curentul alternativ în curent continuu.

14

Page 16: Darea de Sama

Curentul are oscilaţii foarte slabe şi practic nu se deosebesc de un curent continuu dat de un generator.

Randamentul este de 53-66%, iar factorul de putere 0,57-0,23%.

R S T

5 1 2

3 4

1. reţeaua de alimentare;2. transformatorul trifazic;3. piesa de sudat;4. electrod

3) Procesul formării cusuturii

Arcul arde între vârful electrodului (1) şi baza metalică formată între piesele de sudat (2,3). Electrodul sub formă de vergea, este împlut cu pastă (4), având un capăt (5) neânvelit, prins în portelectrodul (6) izolat cu manşonul (7). Portelectrodul asigură fixarea de adaos şi conectarea prin cablu de legătură (8) la unii din polii sursei de curent. Celălalt pol al sursei este legat la piesa de sudat prin cablu(10) şi clemă(9).

15

7

Page 17: Darea de Sama

Procesul formării cusăturii la sudarea manuală cu curent electric deschis şi electrod învelit:

1 2 c-c c 8 10 7 5 4 8 3

b b a a

6 9

c

Coloana arcului(3) se formează între vârful unirii metalice a electrodului(1) şi baea de metal topit(6). Căldura degajată de arcul electric topeşte metalul din vârful vergelei, din care se desprinde picătura(4) ce se depune în cusătură. Baia de metal topit conţine şi metal(9) de bază pe adâncimea de pătrundere(a).Prin solidificarea baei, rezultă cusătura(10) de lăţime c.

Datorită excesului de metal topit şi adaos, cu scopul asigurării unui coeficient de siguranţă al îmbinării cordonului de sudură se realizează cu supraînălţare(b). Odată cu vergeaua metalică se topeşte şi învelişul(2) luând forma de pâlnie, aceasta derijează gazele generate sub forma de jet.

Învelirea electrozilor se face prin presare, imerseonare,învelire sau combinaţii ale acestora. Învelişul trebuie să fie centric pe sârmă, neadmiţându-se o excentitate ε mai mare de 4%.

100%2dss 1ε

25±5 S

s1 D L

4) Tipuri de electrozi

-cu înveliş acid, care cuprinde acizi metalici, silicaţi naturali substanţe organice şi dezoxidanţi. Aceste învelişuri asigură viteze mari de sudare şi proprietăţi bune ale sudării la oţelurile necălite cu maximum 0,2% C. La conţinut mai mare în carbon, dau tendinţa de fusurare la cald.

16

Page 18: Darea de Sama

-cu înveliş celularic, format din cel puţin 10% de celuloză sau altă substanţă organică care formează gaze cu efect seducător pentru O2 şi N2, şi alte tipuri de electrozi cu înveliş titanic special.

-cu înveliş bazic, carbonaţi de Ca, florină. Învelişul bazic asigură o puritate mare a sudurii.

-cu învelişuri speciale, cum sunt cei de mare productivitate cu peste 50% pulbere de pe un înveliş, se foloseşte pentru sudarea sub apă.

Determinarea diametrului electrodului:de=s/2+1 [de]=[mm],

unde "S" este grosimea plăcii(mm).Diametrul arcului în corespundere cu STAS se aplică nu mai mare de 12mm,

indiferent de grosimea materialului.Diametrul curentului electric pentru sudare:

I=K∙de, [I]=[A],unde "K" este densitatea curentului electric în amperi pe un mm din diametrul arcului, este egal cu 35-50 A/mm.

În tehnica sudurii, prin noţiunea de electrod se subînţelege orce corp metalic legat la unul din polii unei surse electrice de sudare ; dacă acel corp nu este însuşi obectul prelucrării.

Electrozii pot fi nefizibili, atunci când participă la realizare sursei termice, dar nu şi la realizarea directă a sudurii sau fuzibile, când pe lângă rolul de electric îl îndeplinise şi pe acela de material de adaos.

Electrozii fuzibili pot fi neânveliţi sau înveliţi.Electrozii înveliţi sunt destinaţi sudării manuale cu arc. Învelişul electrozilor este un strat format dintr-un amestec de substanţe, aplicat pe exteriorul materialului de ados în scopul îmbunătăţirii procesului de sudare cu arc electric şi a calităţii sudurii. Învelişul are următoarele funcţi în procesul de sudare:

să mărească stabilitatea arcului asigurând ionizarea uşoară a spaţiului descărcării prin întroducere în atmosfera a unor substanţe cu potenţial de ionizare scăzută;

să se topească o zgură suficient de uşoară, să se separe la partea superioară a

băii de metal topit acoperind uniform cusătura; să asigure înlăturarea elementelor nedorite din baza lichidă(S.P.O); să realizeze în unele condiţii alierea în stare lichidă a cusăturii.

Pentru a îndeplini aceste funcţii în structura-lichidă învelişului electrozilor intră următoarele materiale:

17

Page 19: Darea de Sama

DENUMIREA FUNCŢIAcarburi de calciu, luxid de titan conţinut de potasiu,oxizi şi săruri ale metalelor alcaline-pămîntoase

Ionizaţi

minereuri de titan mangan şi fer, carbonaţi naturali;

Fluidanţi

fiero aliaje, aluminiu, grafit; Fluidanţisărurile şi oxizii metalelor alcolino-pămîntoase, bioxid de titan, fluorină e.t.c.

Fluidanţi

substanţe organice, amidon, celuloză e.t.c.

Gaze fianţi

substanţe minerale, carbonaţi de caliu,magneziu e.t.c

Lianţi

silicaţi,lichizi de sodiu şi potasiu, doftrină.

Lianţi

betonină, doxtrină, amidon, ciment. Plastifianţi

Acţiunea mecanică a jetului contribue la sporirea penetraţiei şi omogenizării băii. Prin solidificarea zgurii(7) se formează o crustă(8) care protejează termic şi chimic cusătura.

Sudarea cu gaz şi gaze inerte, se mai numeşte şi sudarea chimică.Mecanica este sudarea prin înşurubare. Electrică, este acea sudare manuală cu curent alternativ sau continuu. Se mai fac sudări automate si semiautomate, unde se include inulare electrică şi chimică, electrică şi mecanică.

II.Secţiile Mecanice18

Page 20: Darea de Sama

Secţia de Strungire

Scopul lucrării: studierea construcţiei strungului normal, dispozitivelor şi sculelor utilizate, formarea deprinderilor de ajustare a strungului şi lucrul practic la strung.

l. Studierea construcţiei strungului normal Strungul normal este destinat executării unei game diverse de operaţii de

prelucrare a corpurilor de revoluţie — strunjirea suprafeţelor exterioare, interioare, frontale, găurire, alezare, filetare, retezare etc.

Vederea generală şi părţile componente ale strungului normal sunt prezentate în fig alăturată

Fig. l. Vederea generală şi părţile componente ale strungului normal:

1, batiul strungului; 2. păpuşa fixă; 3. schimbător de turaţii; 4. panou electric de comandă; 5. arbore principal; 6. dorn de antrenare; 7. vârf; 8. cărucior; 9. sania transversală; 10. sania superioară; 11. dispozitiv portsculă; 12. vârf rotativ; 13. pinolă; 14. păpuşa mobilă; 15. şurub conducător; 16. axa avansurilor; 17. motor auxiliar pentru deplasarea rapidă a căruciorului; 18. opritor pentru decuplarea antrenării căruciorului; 19. bară; 20. ciocnitor reglabil; 21. motor principal de antrenare; 22. cutie de avans; 23. locul roţilor de schimb pentru filetare; 24. manete pentru schimbarea avansului; 25. roată de deplasare longitudinală a căruciorului; 26. manivelă pentru deplasarea transversală a săniei transversale 9; 27. manetă pentru cuplarea şi decuplarea piuliţei pentru filet.

Arborele principal se roteşte de la motorul electric, 21, plasat în tumba din stânga, prin intermediul transmisiei prin curea şi a sistemului de roţi dinţate şi ambreaje, plasate în păpuşa fixă formând cutia de viteze.

Căruciorul 8 cu portcuţitul 11, care serveşte la fixarea cuţitelor de strunjire, asigură mişcarea de avans. Avansul transversal, realizat de sania transversală, se asigură de mecanismul şurub-piuliţă pentru transformarea mişcări de rotaţie în mişcare rectilinie.

Curia de avansuri 22 reprezintă un mecanism, care transmite mişcarea de rotaţie de la arborele principal la axe avansurilor sau la şurub conducător şi permite modificarea vitezei de deplasarea căruciorului (valorii avansului).

19

Page 21: Darea de Sama

Păpuşa mobilă 14 serveşte la centrarea pieselor lungi între vârfuri şi fixarea unor scule (burghiuri, adâncitoare, alezoare) e.t.c.

Dirijarea strungului se execută cu ajutorul manetelor: 3 de dirijare a cutiei de viteze, 24 de dirijare a cutiei de avansuri, 27 de cuplare, decuplare şi inversare a avansurilor longitudinal şi transversal, 25, 26 de executare manuală a avansurilor.

2. Mişcările de bază Procesul de aşchiere constă în desprinderea stratului de adaos de pe suprafaţa

semifabricatului, sub formă de aşchie în vederea asigurării formei geometrice, preciziei dimensionale şi rogozităţii suprafeţei prelucrate în urma unor mişcări relative executate de sculă şi piesa prelucrată.

Aceste mişcări pot fi clasificate în următoarele categorii: Mişcări principale, care au drept scop desprinderea aşchiilor. Mişcări de avans, în vederea aducerii de noi straturi de material în faţa

tăişului principal. Mişcări de poziţionare, care au drept scop aducerea sculei în aproprierea

piesei.

Pentru cazul strunjirii mişcarea de aşchiere sau principală este numită mişcarea de rotaţie a arborelui principal cu semifabricatul, iar mişcarea de avans se produce de sculă prin deplasarea căruciorului în direcţie longitudinală sau transversală.

Mişcări auxiliare sunt considerate deplasarea accelerată a căruciorului în direcţiile longitudinale şi transversale, cât şi mişcările de ajustare a căruciorului executate manual, fixarea şi schimbul sculelor şi a semifabricatului etc.

3. Scule aşchietoare pentru strunjireDesprinderea aşchiilor de pe suprafaţa semifabricatelor în vederea îndepărtării

adaosului de prelucrare şi asigurării preciziei dimensionale şi a rogozităţii se realizează cu ajutorul unor scule aşchietoare. Scula aşchietoare este prevăzută cu una sau mai multe muchii ascuţite, denumite tăişuri, configuraţia căror, permit să pătrundă în materialul prelucrat, să-l deformeze local şi să desprindă aşchia, care alunecă pe suprafaţa sculei.

La prelucrarea prin strunjire sunt utilizate cuţite sub diverse forme constructive, cu un singur tăiş principal, care în timpul aşchierii se află permanent în contact cu materialul piesei, dacă configuraţia acesteia nu impune întreruperea temporară a aşchierii.

La prelucrarea prin strunjire a suprafeţelor exterioare, cea mai frecvent utilizată sculă este cuţitul drept, construcţia căruia este prezentată în fig. 2.

Cuţitul drept (normal) este compus din 2 părţi: activă (capul) şi de fixare (corpul).

Partea activă a sculei participă în mod direct la detaşarea aşchiei şi formarea suprafeţei prelucrate. Ea cuprinde următoarele elemente (fig. 2):

1. faţa de degajare pe care alunecă aşchia în procesul de aşchiere; 2. faţa de aşezare principală orientată spre suprafaţa de aşchiere;

20

Page 22: Darea de Sama

3. faţa de aşezare secundară, orientată spre suprafaţa prelucrată;4. muchia aşchietoare principală, formată la intersecţia feţei de degajare cu

faţa de aşezare principală;5. muchia aşchietoare secundară formată la intersecţia feţei de degajare cu

faţa de aşezare secundară;6. vârful cuţitului format la intersecţia muchiilor aşchietoare: principale şi

secundare.

Partea aşchietoare (activă)

Fig. 2. Părţile componente ale cuţitului normal:

a) - construcţia cuţitului; b) - elementele părţii active:1. faţă de degajare; 2. faţă de aşezare principală; 3. faţă de aşezare secundară; 4.

muchie aşchietoare principală; 5. muchie aşchietoare secundară; 6. vârful cuţitului.

În figura de mai jos sunt prezentate tipurile de cuţite utilizate în diferite operaţii de prelucrare prin strunjire.

21

Page 23: Darea de Sama

Scheme de prelucrare prin strunjire şi tipuri de cuţite

1) Schemele strunjirii 2) Shemele strunjirii suprafeţelor exterioare suprafeţelor profilate şi interioarea) cu cuţit drept (normal) a) cuţite profilateb)cu cuţit încovoiat; b) suprafeţelor profilate cu cuţite discc)cu cuţit drept pentru colţ c) filetarea cu cuţite de filetare;d)cu cuţit încovoiat şi avans longitudinal d,e)cu cuţite inter oare. e)cu cuţit de retezat şi avans transversal  

4.Dispozitive utilizate la prelucrarea prin strunjire

La prelucrările, executate pe strunguri, se utilizează două grupe de dispozitive: — dispozitive folosite pentru prinderea şi fixarea sculelor; — dispozitive folosite pentru prinderea şi fixarea pieselor.Pentru prinderea şi fixarea cuţitelor se folosesc portcuţite cu placă sau cu două

şuruburi de strângere.În funcţie de forma şi dimensiunile piesei, ce se prelucrează, se folosesc

următoarele sisteme de prindere şi fixare a pieselor: fixarea în consolă (numai în partea dinspre păpuşa fixă); prinderea în consolă şi vârf; prinderea între vârfuri.

22

Page 24: Darea de Sama

Piesele scurte, la care lungimea (L) este mai mică decât trei diametre (D) ale piesei, L/D < 3 se fixează în platou universal cu trei fălci, care asigură o strângere concentrică, prin deplasarea simultană a fălcilor. Fălcile universalului, sunt reversibile, astfel încât permit strângerea pieselor din exterior sau din interior.

Pentru prinderea pieselor la care lungimea sa depăşeşte trei diametre L/D > 3 se utilizează, ca suport suplimentar, vârfuri de diferite construcţii (simple, rotative, cu degajare, inverse, cu bilă etc.). In unele cazuri piesa poate fi prinsă între două vârfuri, unul fixat în arborele principal al strungului, iar celălalt în pinola păpuşei mobile, în aceste cazuri mişcarea de rotaţie se transmite piesei prin intermediul flanşei de antrenare şi a inimii de antrenare.

Pentru fixarea pieselor cu diametrul mic se folosesc mandrine cu bucşe elastice.La prelucrarea pieselor lungi la'care raportul L/D > 8, cu scopul de a evita

încovoierea sub acţiunea forţelor de aşchiere, se folosesc dispozitive numite lunete, care pot fi mobile sau fixe.

5. Regimul de aşchiereProcesul de aşchiere este caraterizat de o serie de mărimi ale căror ansamblu

formează regimul de aşchiere.Principalele elemente ale regimului de aşchiere sunt: viteza de aşchiere,

adâncimea de aşchiere, avansul.Viteza de aşchiere este numită viteza relativă a tăişului sculei faţă de piesă în

timpul executării mişcării principale de aşchiere. Ea se notează cu V şi seexprimă în m/min.

În cazul strunjirii: viteza se determină conform relaţiei:

,

10000DnV

(m/min),

(5.1)unde: D - diametrul piesei ce se prelucrează; n -numărul de turaţii ale piesei, rot/min.Avansul S reprezintă valoarea deplasării tăişului pricipal la o turaţie a piesei şi

are ca unitate de masă mm/tur.Adâncimea de aşchiere t- reprezintă grosimea stratului de material, care se

înlătură la o singură trecere a cuţitului. Ea se notează cu t şi se măsoară în mm.Pentru strunjire;

2dDt

,(mm),

(5.2)unde: D - diametrul semifabricatului; d - diametrul piesei.

6.Întocmirea procesului tehnologic şi executarea pieselor Elementul de bază al procesului tehnologic îl constituie operaţia tehnologică, care

este o parte a procesului tehnologic efectuată la un singur loc de muncă cu utilajele şi uneltele necesare.

23

Page 25: Darea de Sama

În cazul prelucrării prin strunjire, o operaţie include acele prelucrări, executate cu aceleaşi scule, în timpul aceleaşi prinderi ale piesei în dispozitiv.

Exemplu: Pentru obţinerea piesei din (fig.4, a) se folosesc trei operaţii.

a) b)

Fig.4 Strunjirea suprafeţelor:a) piesa finită, b) semifabricatul Operaţia 1. (fig. 5 a,b) Strunjire, se prelucrează suprafeţele 1,2 şi 3.

a) b)

Fig. 5. Strunjirea suprafeţelor 1 (a), 2,3 (b)Operaţia 2.(fig. 6 a, b) Strunjire, se prelucrează suprafeţele 4,5Deşi se foloseşte aceeaşi sculă, ca la operaţia l, aceasta constituie o operaţie nouă

deoarece s-a schimbat fixarea piesei.

a) b)b)Fig. 6. Strunjirea suprafeţelor 4,5

Operaţia 3. (fig. 7) Găurire, se prelucrează suprafaţa 6. Este o operaţie nouă deoarece se schimbă scula.

Fig. 7. Strunjirea suprafeţei 624

Page 26: Darea de Sama

Operaţia, la rândul ei este compusă din una sau mai multe faze. Faza este o parte

a operaţiei care se realizează: - într-o singură aşezare şi poziţie a piesei de prelucrat; - cu aceleaşi unelte de lucru; - cu acelaşi regim tehnologic.Exemplu: operaţia l cuprinde două faze: l - prelucrarea suprafeţelor frontale

(strunjirea plană); 2- prelucrarea suprafeţelor 2 şi 3 (strunjire cilindrică), în mod similar, operaţia 2 cuprinde două faze, iar operaţia 3 - una singură.

- se repetă de mai multe ori;- păstrează neschimbate scula şi regimul de lucru.

Pentru controlul dimensional se folosesc diferite scule şi dispozitive de măsură: rigle, şublere, calibre, şabloane, transportoare etc.

Secţia de Frezare

25

Page 27: Darea de Sama

1) Regulile de securitate în secţie

1. Cerinţe generale2. Cerinţele securităţii înainte de începerea lucrului3. Cerinţele securităţii în timpul lucrului4. Cerinţele securităţii în situaţie de avarie5. Cerinţele la terminarea lucrului

Caracteristic secţiilor mecanice este interzicerea categorică de utilizare a mănuşilor sau lucrarea la aparate cu degetele pansate. Deasemenea trebuie mereu în timpul lucrului la maşina unealtă să ne aflăm pe suportul de lemn sau de cauciuc şi să nu purtăm încălţăminte uşoară.

Studenţii trebuie să facă la maşina unealtă numai lucrul care le-a fost încredinţat de maistrul respectiv şi nici intr-un caz să nu-i permite unei persoane neautorizate să lucreze la maşina respectivă.

În caz de orice neregularităţi(defectarea maşinii unealtă sau sculei, accident de lucru) studentul este obligat să-l anunţe pe maistru, şi în caz de necesitate să apeleze serviciilor de urgenţă 901, 903, 904.

După ce studenţii finisează lucrul, ei sunt obligaţi să faca curăţenie la locul la care au activat.

2) Părţile componente a maşinii unelte de frezat şi destinaţia lor.Scopul lucrării: Studierea construcţiei şi schemei cinematice a maşinilor de

frezat; frezelor şi a geometriei frezei cilindrice; proceselor de frezare; dispozitivelor utilitate; stabilirea regimului raţional de aşchiere. Formarea deprinderilor de ajustare a maşinilor unelte de frezat.

.

Construcţia maşinii unealtă de frezat:

26

Page 28: Darea de Sama

Maşina de frezat orizontal

A - batiul maşinii cu cutia de viteze; B - braţul suport; C – masa maşinii; D – legătura suplimentara a consolei cu braţul; E – ghidajele transversale; F – consola cu cutia de avansuri; G - placa de baza.

Organe de dirijare

27

Page 29: Darea de Sama

1) Mânerul de comutare a cutiei de viteze; 2) Mânerul de comutare a angrenajului intermediar; 3) Volanul pentru deplasarea longitudinală a mesei; 4) Mânerul pentru cuplarea avansului longitudinal; 5) Volanul pentru deplasarea transversală a mesei; 6) Mânerul pentru deplasarea verticala a consolei; 7) Volanul pentru comutarea cutiei de avans; 8) Mânerul pentru comutarea angrenajului cutiei de avans; 9) Mânerul da reversare a mişcărilor transversale şi verticale ale mesei.

3) Mişcările de bază la frezare

Mişcarea principala (de aşchiere) este rotaţia axului principal cu freza. Mişcarea de avans este deplasarea longitudinală, transversală verticală a mesei

cu semifabricatul. Mişcările auxiliare -deplasarea accelerată a mesei în aceleaşi trei direcţii.

4) Scule şi dispozitive utilizate la frezat

Sculele se grupează în două categorii de bază, după cum muchiile tăietoare sunt expuse pe partea cilindrică sau frontală a suportului cilindric, având astfel freze cilindrice şi freze orizontale

Prelucrarea suprafeţelor plane orizontal se efectuează la maşinile de frezat orizontal cu freze cilindrice, iar la maşinile de frezat vertical cu freze frontale.

Frezarea suprafeţelor verticale se efectuează la maşinile de frezat orizontal cu ajutorul frezelor frontale , iar la maşinile de frezat vertical cu ajutorul frezelor de tip deget.

Frezarea suprafeţelor înclinate se efectuează cu ajutorul frezelor unghiulare la maşinile de frezat orizontal, la maşinile de frezat vertical prin rotirea axului principal sub un unghi.

Frezarea canalurilor se efectuează cu ajutorul frezelor profilate corespunzător: unghiulare, dreptunghiulare, în forma de T, în forma de coadă de rândunică, profilate în forma de canelat (pentru pene) la maşinile de frezat orizontal şi vertical.

Pentru frezarea suprafeţelor în trepte (combinate) la maşinile de frezat longitudional sau orizontal se practică utilizarea blocului de freze, care constitue un grupaj de mai multe freze cilindrice sau cilindro-frontale de diametre corespunzătoare.

Frezarea suprafeţelor fasonate se efectuează cu ajutorul frezelor cu profilul corespunzător.

Frezarea roţilor dinţate se efectuează cu ajutorul frezelor disc-modul la maşini de frezat vertical.

După destinaţie şi metoda de prelucrare a suprafeţelor sânt freze : cilindrice; frontale, disc, deget, profilate şi speciale.

28

Page 30: Darea de Sama

După construcţia lor sânt freze cu dinţii dintr-o bucată cu corpul ei (freze monobloc) şi freze cu dinţii aplicaţi.

Elementele şi parametrii geometrici ai frezei cilindrice cu dinţi elicoidali . 1) suprafaţa de degajare, pe care alunecă aşchia; 2) spatele dintelui,care poate fi: rectilinic sau curbilinic; 3) suprafaţa de aşezare cu lăţimea b= 1-2 mm; 4) tăişul principal, care poate fi drept, înclinat sau elicoidal cu unghiul de

înclinaţie ω; 5) faţeta f=0,5-0,1 mm (se lasă la reascuţire, pentru a determina precizia frezei

după diametru).

29

Page 31: Darea de Sama

Bibliografie:

„Studiul şi tehnologia materialelor”, Mehedenţianu şi alţii

Îndrumar nr. 1201 „Prelucrarea prin aşchiere”, UTM

Îndrumar nr. 1289 „Prelucrarea la maşini - unelte de frezat”, UTM

30