DANIELLE BARLETTE

Lumea modei

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

ANCA STANCU

ALCRIS

Romance

Capitolul 1

– Sunt \ndr`gostit`! exclam` Amanda Colby.Este chiar mai bine decât visam. Cobor\ repededin limuzin` f`r` s` mai a[tepte ca [oferul s`-ideschid` portiera.

– Bine ai venit la Mirrors, \i spuse m`tu[a Roz.Sunt atât de bucuroas` c` vom petrece aceast`vacan]` \mpreun`. Dac` vei supravie]ui nebunieiCr`ciunului, ai s` \nve]i multe despre afacerile dinlumea modei.

– Nu te \ngrijora, m`tu[` Roz, m` voi descurca,r`spunse Amanda entuziast`. Dar, \nainte de a\ncepe, a[ dori s` arunc o privire prin magazin cas` m` \nv`] cu locurile.

5

M`tu[a ei se \ntoarse spre [ofer [i-i spuse:– Mul]umesc, Michael, nu mai am nevoie de

tine pân` la prânz.Amanda p`[i pe sub marchiza argintie sprijinit`

pe stâlpi din material cromat [i se opri \n fa]au[ilor imense care-i reflectau imaginea. Ridic`privirea [i v`zu literele groase, argintii proclamândlumii numele magazinului: MIRRORS.

Le v`zuse de multe ori pe ambalajelepachetelor cu cadouri pe care m`tu[a i letrimetea de s`rb`tori. Iar acum se aflau, \nsfâr[it, \n fa]a ei.

Amanda \ncerc` s` cuprind` totul dintr-osingur` privire: elegan]a magazinului, lic`rirealumini]elor de Cr`ciun, decora]iile argintii alebrazilor care flancau intrarea.

Pentru sutele de cump`r`tori care treceaugr`bi]i pe lâng` ea, Mirrors nu era altceva decât unmagazin select de pe Madison Avenue, dar pentruAmanda acest loc era un vis devenit realitate.

Mirrors era magazinul construit de Roz Nobleprin talent [i munc` grea. Amanda auzise de multeori povestea: m`tu[a ei plecase din Boston când

6

era \nc` foarte tân`r`, lucrase la diverse case demod` pân` ajunsese la New York, unde cunoscusesuccesul. Nu erai bine \mbr`cat dac` nu-]i f`ceaicump`r`turile la Mirrors.

Amanda \[i v`zu imaginea reflectat` \n oglinzileimense ale u[ii. O pal` de vânt \i r`v`[ise p`rullung ce-i \ncadra fa]a dr`gu]`. Obrajii i secoloraser` de emo]ie.

– Sora mea n-ar fi prea \ncântat` dac` te vei\ntoarce r`cit` la Boston. Haide s` intr`m, spusem`tu[a Roz, trezind-o din visare.

– Nu-mi este frig deloc, dimpotriv`, spusetân`ra p`[ind al`turi de m`tu[a ei \n vestibululmagazinului. O tân`r` femeie \i lu` paltonul deculoare mov [i-i zâmbi politicos.

Când se \mbr`case diminea]`, Amanda deciseses` arate mai matur` decât vârsta ei, de aceea purtacizme cu tocuri \nalte, o fust` \n carouri [i unpulover strâns pe bust. Singura bijuterie era o bro[`\n stil art Deco, care i se p`ruse foarte simpatic`: unpe[ti[or \n toate culorile curcubeului.

M`tu[a Roz o invit` cu un gest teatral s` intre \nmagazin:

7

– E[ti gata pentru un tur rapid, Mandi? Haide!Magazinul era \mp`r]it \n mai multe raioane.

Amanda recunoscu haine ale designerilor celebri:pulovere Sonia Rykiel, pantaloni Kenzo, rochiiGiorgio Armani.

– Câte sec]iuni are acest etaj? \ntreb` ea.– Depinde de articole. Le schimb`m destul de

des. M`tu[a Roz \ncepu s` râd` [i ar`t` raionuldin centrul magazinului. Acum dou` s`pt`mâniam mutat aici paltoanele din lân` peruvian`. Auavut un succes imens. |n trei zile am vândutdou`sprezece la pre]ul de 2.500 de dolari. LindaRostantd a cump`rat dou`. Nu [tiu ce [anse sunts` le poarte \n Los Angeles.

Se opri o clip` [i aranj` un ornament dintr-unbrad de Cr`ciun.

Amanda r`mase \n spatele ei, jucându-se cu o[uvi]` din p`rul ei negru str`lucitor. Privind brazii\mpodobi]i multicolor \i veni o idee.

– A[teapt`, m`tu[` Roz, spuse ea \n timp ce\naintau spre urm`torul raion.

B`trâna femeie, sub]ire [i sofisticat`, \mbr`cat`\ntr-un pulover din mohair gri [i o fust` din stof`neagr`, se opri [i-[i privi nepoata.

8

– {tii ce ar trebui f`cut ca acest loc s` aratesuperb? Nu vreau s` spun c` acum n-ar fi a[a, dar...

– Ce anume, iubito? \ntreb` Roz clipind dinochii alba[tri ivorii.

– Am putea aranja ornamentele din brazii deCr`ciun dup` culori. Vreau s` spun \n nuan]eleaceleia[i culori: de la albastru \nchis \n vârf la bleupal la poale sau de la mov la roz...

– Da, da, \n]eleg, spuse m`tu[a Roz zâmbitoare.Este o idee foarte bun`. Toate aceste am`nunte facbine la vânz`ri. Po]i s` faci acest lucru dup`-amiaz`. Dar te rog s` nu schimbi totul \ntr-osingur` zi. Ai \n]eles? \ntreb` ea mângâindu-i p`rulcu blânde]e.

– Promit, r`spunse Amanda cu un zâmbettriumf`tor.

Experien]a pe care o va c`p`ta la Mirrors o vaajuta la interviul de la Institul de Mod`.

S` intre la cursul de var` al Institutului de Mod`era cel mai mare vis al ei, de aceea venise \nvacan]a de Cr`ciun la New York. Completasecererea, c`p`tase o recomandare de la profesorulei de arte [i ob]inuse un interviu. Cea mai grea

9

parte fusese aceea de a le spune p`rin]ilor ei.Amanda zâmbi. Ei erau de mod` veche. O slujb` \ndomeniul modei nu era cea mai bun` alegerepentru fiica lor. Ar fi fost mult mai bine dac` ar fiurmat o carier` \n \nv`]`mânt.

|n ciuda obiec]iilor p`rin]ilor, \i convinseses`-i ofere o [ans` [i s-o lase s` vin` la interviu.Acum, totul mergea conform planurilor ei.

Vocea m`tu[ii Roz o aduse din nou la realitate.– Rachel [i Cindy te vor ajuta s` rearanjezi

decora]iunile. A[a ve]i avea ocazia s` v` cunoa[te]imai bine.

– Excelent, spuse Amanda, ner`bd`toare s` lecunoasc` pe cele dou` fete cu care va lucra \nvacan]`.

– Amândou` au cincisprezece ani. Poate ve]ideveni prietene, chiar dac` vin din medii diferite.Mama lui Cindy este o cunoscut` scriitoare, iar ceaa lui Rachel o cânt`rea]` de pe Broadway.

– Sper s` avem ceva \n comun, spuse Amanda.– Bine\n]eles c` ave]i. Toate iubi]i lumea

modei. O s`-]i plac` s` lucrezi cu fete de aceea[i

10

vârst` cu tine. Cindy e lini[tit` [i timid`, iarRachel... ei bine, Rachel este unic`. Vei vedea.

|[i continuar` turul pân` se oprir` \n fa]a unuielegant birou de ambalat cadouri. O fat` cu p`rro[cat, \mbr`cat` \ntr-un pulover alb [i pantaloninegri, tocmai scria o felicitare.

– Cindy, eu [i Amanda tocmai vorbeam despretine.

Tân`ra \i zâmbi delicat Amandei.– |mi pare bine c` te cunosc, spuse Amanda,

zâmbindu-i la rândul ei. |nainte de a mai spune ceva, m`tu[a Roz o

prinse de bra] [i o trase spre raionul de accesorii.Rachel tocmai proba un colier din argint [i

turcoaze.– Ar`]i superb, draga mea, \n special cu aceast`

minunat` rochie mini din jerse, spuse m`tu[a Roz.|]i aduci aminte c` ]i-am vorbit despre...

Rachel scutur` din cap [i buclele blonde i ser`v`[ir`.

– Stai, las`-m` s` ghicesc. F`cu o pauz` teatral`[i cu un gest ar`t` spre Amanda. Tu e[ti A-man-da!

11

– Ar`]i ca [i cum ai pleca \ntr-o excursie \nMexic, glumi Amanda.

– Oh, mul]umesc. Dar n-ar putea fi MonteCarlo? Am fost \n Mexic, cu tat`l meu, de ziuarecuno[tin]ei...

– Gata, ve]i avea destul timp s` sporov`i]i, le\ntrerupse m`tu[a Roz, care deja pornise maideparte pe culoarul pardosit cu marmur` alb-negru.

– Vorbim mai târziu, spuse Amanda fuginddup` m`tu[a ei.

Nu v`zuse \n via]a ei atâtea oglinzi. Auzise de laMadam Rossant, profesoara ei de francez`, despreSala Oglinzilor de la Versailles, dar nu credea c` seputea compara cu magazinul m`tu[ii ei. Mirrorsera o marc` renumit` [i dorea s` ajung` [i ea la felde cunoscut`. |n primul rând va trebui s`cucereasc` New Yorkul, apoi Parisul [i restul lumii.

|[i urm` m`tu[a care urca o scar` \n spiral` spreetajul superior al magazinului.

– |nc` nu-mi vine s` cred cât de impresionanteste Mirrors... spuse Amanda oprindu-se s`priveasc` cele dou` candelabre imense din cristalce luminau \ntregul magazin.

12

– A[adar, Mandi, ce p`rere ai? \ntreb` Rozajuns` la cap`tul sc`rii.

Amanda i se al`tur` [i privi peste balustrad`:totul era din marmur`, crom [i oglinzi: modern [istr`lucitor. Apoi \[i \ntoarse privirea spre spa]iul\n care se afla. Acest al doilea etaj era cu totulaltfel: fragil [i elegant. Covoare de culoareapiersicii, lumina \nv`luitoare [i... oglinzi,bine\n]eles. Dar aici, oglinzile erau antichit`]i, \nrame grele aurite, ovale sau p`trate. Colec]iam`tu[ii Roz strâns` \n peste dou`zeci de ani. De laaceast` pasiune venea [i numele magazinului:Mirrors -Oglinzi.

Parterul era locul de unde puteau cump`raoamenii obi[nui]i, \ns` etajul era pentru cei dinelit`. Roz aproape o r`pise pe Sabrina Dupre de laYves Saint Laurent pentru a-i decora acest spa]iu.

Aceast` atmosfer` o f`cu pe Amanda s`vorbeasc` proape \n [oapt`. Se opri [i privi dintoate unghiurile o rochie a[ezat` pe un manechin.

– Cât cost` o rochie ca aceasta? \ntreb` ea.– Pot porni de la 2.000 de dolari [i s` tot

creasc` pân` la 18.000 - 20.000 de dolari. Amanda

13

f`cu ochii mari de uimire. Dar m`tu[a Roz zâmbi[i-i mângâie p`rul m`t`sos. {tiu c` mama ta nucrede c` am ajuns pân` aici! Apropo, bine c`mi-am adus aminte! S`-]i alegi o rochie pentrupetrecerea de Cr`ciun.

Ochii fetei lic`rir` de entuziasm.– O rochie de la Mirrors, pentru mine?– Vei avea nevoie, deoarece trebuie s` participi

la cel mai mare eveniment al sezonului. M`tu[aRoz era la fel de entuziast` ca nepoata ei. }i-amspus despre cadouri? La fiecare petrecere oferoaspe]ilor mei câte un cadou special. Este otradi]ie. De data aceasta, cadourile suntfabuloase... le vei vedea dup`-amiaz`.

– Despre ce este vorba? \ntreb` Amanda,curioas`.

– P`l`rii! Importate din Panama. Superbe, cuboruri late, spuse Roz zâmbind enigmatic. La fel cacele pe care le purtau b`rba]ii \n anii ‘20. Iar acum,\n anii ‘80, le va purta toat` lumea. Sper s` revin`la mod`. Toat` lumea bun` din New York va purtap`l`rii de panama. Voi da startul pentru varaaceasta. Mirrors va fi primul [i singurul magazin

14

unde se vor g`si. Am exclusivitate pentrudesfacerea lor. Nu le vei vedea nic`ieri altundeva.O privi pe Amanda, dorind s` fie sigur` c` aceasta\n]elesese importan]a evenimentului. |n acestscop, am invitat [i presa la petrecerea mea deCr`ciun.

– Roz! Bernice Claunsen, asistenta m`tu[ii Roz,o privea ca [i cum asista la o \nmormântare.Trebuie s`-]i dau o veste teribil`. Bernice se opri [il`s` ochii \n p`mânt. Despre p`l`rii... Sunt...sunt... blocate \n Chicago.

– Ce vrei s` spui? Vocea lui Roz era furioas`.Trebuia s` soseasc` \n aceast` dup`-amiaz`.

– Aceasta e problema, Roz. Nu vor ajunge. Celpu]in nu la timp pentru petrecere.

15

Capitolul 2

Turul Amandei prin Mirrors fu \ntrerupt brusc.Acum st`tea t`cut` \n biroul m`tu[ii Roz,ascultând atent`.

– Ce [tii despre transportul meu? \ntreb` Rozcu voce r`stit` \n receptor.

Ap`s` un buton [i o voce b`rb`teasc` se auzi \ndifuzor.

– Este blocat \n Chicago; vocea b`rbatului erade asemenea iritat`.

– Ascult`. Aceste p`l`rii trebuie s` ajung` aici.Nu vreau s` m` fac de râs \n fa]a celor mai marinume din lumea modei. Chipul m`tu[ii Roz eraalb ca varul.

16

Amanda o privea fascinat`. Era o parte a m`tu[iipe care n-o mai v`zuse niciodat`. Ferm` [i dur`, eacontinu`:

– Trebuie s` fie aici mâine! Ai \n]eles! Degeteleei cu unghii superb manichiurate b`teau darabana\n birou. D`-mi-l pe [eful t`u!

– Eu sunt [eful, doamn`. De aceea v-am sunat.Aeroportul este \nchis, toat` coasta de vest estesub z`pad`.

Amanda [i Roz se privir` una pe alta.– Am \ncercat s`-]i spun, [opti Bernice.Dar Roz n-o b`g` \n seam` [i vorbi \n

continuare cu interlocutorul ei.– Nu vreau un raport meteorologic! Vreau s`

[tiu când \mi va sosi transportul!– Nu \n]elege]i, doamn`? vocea b`rbatuui era

furioas`. Z`pada atinge aproape un metru [i ninge\ncontinuu. Nimeni nu poate spune când se varedeschide aeroportul.

– Dar este imposibil, vocea lui Roz se maicalmase. Acest transport \nseamn` totul pentrumine. Trimite-mi-l cu trenul sau cu un camion.Pl`tesc oricât!

17

– |mi pare r`u, spuse b`rbatul, dar nimic nu semi[c` \n Chicago.

– Nu accept acest r`spuns. G`se[te ceva,imediat. A[tept s` m` suni s`-mi spui ce airezolvat.

– Nu...Vocea b`rbatului fu \ntrerupt` de Roz care

\nchisese telefonul [i se a[ez` confortabil \nfotoliu.

Amanda se sim]ea penibil, ne[tiind ce s` spun`.Moralul ei se pr`bu[ise. {tia c` nu face bine s` segândeasc` la ea \n timp ce m`tu[a avea probleme,dar era convins` c` vacan]a ei nu \ncepuse subcele mai bune auspicii. |nainte de a primi aceltelefon, m`tu[a Roz \i spusese c` vor lua masa \ntr-unrestaurant elegant, unde se \ntâlneau nume maridin lumea modei [i show-bussinesului. Acum,\ns`, era sigur` c` m`tu[a nu mai avea poft` demâncare.

Se sim]ea \ncurcat` pentru c` devenise atât deegoist`. Trebuia s` se concentreze asupra m`tu[ii[i a magazinului, s` \ncerce s` uite de farmeculNew Yorkului. Tot ce conta era s` fac` o impresie

18

bun` la interviul de la Institutul de Mod`. Restulnu era important. Dac` intra la cursul de var`, aveatot timpul s` descopere New Yorkul.

Dup` un timp, Bernice [opti:– Ascult`, Roz. Nu po]i face nimic, acum. De ce

nu te duci s` iei prânzul cu nepoata ta, a[a cum aiplanificat? Voi da telefoane la toate firmele decurierat din Chicago. Pân` te \ntorci, sper s` rezolvacest inconvenient.

Amanda sper` din tot sufletul ca m`tu[a ei s` fiede acord.

– Prânzul! aproape c` uitasem. Am rezervat omas` la Tavern on the Green pentru \ntâlnirea cuBarry Jameson. Trebuie s` mergem, spuse Rozprivind \n direc]ia Amandei, a spus c`-l aduce [i pefiul lui.

– Cine este Barry Jameson? \ntreb` Amanda,for]ându-se ca vocea ei s` r`mân` calm`.

– Bine c` m-ai \ntrebat pe mine, decât s` facivreo gaf` \n timpul mesei. Este cel mai marefotograf din ora[, poate din lume. La fel decunoscut ca Avedon [i Scovullo.

Obrajii Amandei se \nro[ir`.

19

– Oh, acel Barry Jameson? {i fiul lui estefotograf?

– Nu, este \nc` la [coal`... Sper s` te\mprietene[ti cu el, spuse Roz.

Probabil un tocilar, sau poate mai r`u: un b`iatde bani gata, se gândi Amanda. M`tu[a mi-aaranjat o \ntâlnire, sper totu[i c` gusturile eipentru b`ie]i s` fie la fel de bun ca cel pentruhaine.

– Bernice are dreptate. Dac` stau aici [i-mi facgriji, nu se va topi z`pada de pe aeroportul dinChicago, spuse Roz calm`. Oricum, dup` cum ocunosc pe asistenta mea, va g`si o solu]ie pân` ne\ntoarcem.

|i zâmbi asistentei, privind-o cu \ncredere.– Bine\n]eles, replic` Bernice zâmbind. Voi face

totul ca s` rezolv problema. Ai face bine s` pleci,[tii prea bine c` lui Barry nu-i face pl`cere s`a[tepte.

Roz d`du aprobator din cap.– Nu conteaz` c` lucreaz` de atâta timp pentru

mine, mult` lume st` la rând s`-l \nha]e. Se\ntoarse apoi spre nepoata ei.

20

– De ce nu te machiezi pu]in, drag`? O, [itrebuie s` facem neap`rat ceva cu p`rul t`u.|ntr-una din zilele acestea vom trece pe la Claude.Este stilistul meu.

Amanda se privi \ntr-o oglind`. Ar`t ca FantomaCr`ciunului trecut, se gândi ea. Nu m` mir c`m`tu[a mi-a spus s` m` machiez mai mult. |[ic`ut` trusa de machiaj \n geant` [i-[i pudr` pu]innasul, puse un strop de ruj pe buze, pu]in fond deten pe obraji [i o umbr` de mov pe pleoape. Pusecutiu]a \napoi \n geant` [i se privi din nou \noglind`. Ce mult conteaz` un pic de culoare, segândi ea privindu-se admirativ.

Mai r`mânea o singur` problem`: p`rul. Eralung, str`lucitor [i negru, \ns` singurul cuvânt care\l putea descrie era: z`p`cit. Buclele nu-i st`teauniciodat` \n ordine. Pentru a suta oar`, consider`c` ar trebui s`-l taie... dar \nc` nu avea curajulpentru o schimbare radical`.

– E[ti gata, Mandi? Michael este aici, spusem`tu[a Roz.

– Gata, r`spunse ea. Michael? Oh, da. {oferul.|[i puse geanta pe um`r [i se al`tur` m`tu[ii.

Roz \[i strângea ni[te hârtii de pe birou.

21

– Pot s` te ajut? se oferi Amanda.– Termin \ntr-un minut, r`spunse aceasta

trântind hârtiile \ntr-un sertar. Aici sunt ideilepentru cadourile de Cr`ciun. Se pare c` eu [iBernice vom trebui s` ne uit`m peste ele \ncaz de urgen]`. {i se pare c` avem o urgen]`.|ntre timp, va trebui s`-mi explice BarryJameson de ce catalogul de var` trebuie f`cut\ntr-o insul` din Pacificul de sud [i nu \nCaraibe, a[a cum stabilisem. Acest b`rbatcrede c` fotografiile trebuie f`cute la o miede kilometri distan]` de studioul lui [i pemine s` m` coste dublu.

O lu` pe nepoata ei de bra] [i-i spuse:– Haide, drag`, s` mergem. Las`-m` s`-]i v`d

ochii. Umbra aceasta este mov? Ce cosmeticefolose[ti? Nu conteaz`, vom vorbi despre machiajmai târziu.

Cele dou` urcar` \n limuzin` [i Amanda se mir`cât de u[or se adapta la stilul de via]` al m`tu[ii.Ce bine ar fi dac` prietenele ei ar putea s-o vad`acum!

22

– Sper ca Barry s` nu fie dificil, spuse Roz maimult pentru sine. M` \nnebune[te cu imposibilelelui cereri. Acest b`rbat ador` s` fotografieze \nlocuri exotice, atâta timp cât altcineva \i pl`te[techeltuielile.

– De ce nu vrea s` mearg` \n Caraibe? \ntreb`Amanda. Mie mi se pare un loc foarte exotic.

– Pentru c` s-a plictisit de Caraibe, r`spunseRoz. Acum vrea \n Insulele Fiji.

|n acel moment limuzina se opri \n fa]alocalului [i Michael le deschise portiera. Portarulle salut` cu respect [i Amanda se uit` surescitat`de jur-\mprejur, sperând s` dea ochii cu ocelebritate.

Brazi imen[i \nconjurau sala restaurantului,str`lucind de lumini]e multicolore. Peste tot seg`seau ghirlande [i ornamente de Cr`ciun. A[aarat` New Yorkul, se gândi Amanda. Cât de diferitera de or`[ul ei lini[tit!

– Bun` seara, Andre, \l salut` Roz pe [eful desal`. Domnul Jameson a sosit? Trebuie s` m`\ntâlnesc cu el.

23

– Da, doamn`. A sosit acum cinci minute. Este\n Zona de Cristal. V` conduc.

Ocolir` un brad gigantic [i se oprir` \n fa]a uneimese ocupate de doi b`rba]i.

Andre le ajut` s` se a[eze [i Amanda se f`cumic` \n scaunul comod.

– Barry, ar`]i minunat! spuse Roz aplecându-sepeste mas` [i s`rutându-l pe obraji. Se \ntoarseapoi repede c`tre nepoata ei [i f`cu prezent`rile.Amanda, acesta este Barry Jameson... [i acestaeste fiul s`u, Bob.

Pentru un moment, Amanda r`mase vr`jit` deochii alba[tri ce apar]ineau celui mai dr`gu] b`iatpe care-l cunoscuse pân` acum.

24

Capitolul 3

Amanda \i \ntinse mâna [i atingerea lui o f`cu s`se \nfioare. Mâna lui Bob era cald` [i ferm` \nacela[i timp.

– Bun`, \mi pare bine s` te cunosc, spuse el cuvoce ferm`.

Era adorabil. |nalt, zvelt, cu ochi incredibil dealba[tri. {i p`rul... la fel de str`lucitor ca razelesoarelui.

– Vre]i s` lua]i loc? spuse Roz trezind-o dinvisare. Se \ntoarse spre Barry [i i se adres`: Haides` vorbim despre afaceri \nainte de a mânca. Ceeste cu Fji?

Barry \ncepu s` râd`:

25

– Nu-]i pierzi timpul, nu-i a[a, Roz? |]i spun c`...– Nu vrei s` comand`m mai \ntâi ceva de b`ut?Un chelner veni imediat lâng` masa lor cu un

carne]el \n mân`.– Amanda, ce dore[ti s` iei? \ntreab` m`tu[a Roz.Totul p`rea sofisticat \n acest restaurant.

Amanda se sim]i stânjenit`, dar se uit`\ncrez`toare la chelner.

– A[ dori o Cola, v` rog.Roz [i Barry comandar` vin alb.– Eu a[ vrea o bere, spuse Bob, calm.Barry \l proni cu privirea.– Am pierdut cumva ultimele tale anivers`ri sau

s-a schimbat cumva legea \n New York, \n timp ceeram plecat cu afaceri?

Roz puse mâna pe bra]ul lui Barry.– Nu te enerva. Bob este mult mai responsabil

decât mul]i dintre adul]ii pe care-i cunosc. O berenu poate s`-i fac` r`u. Acum, spune-mi de ce vreis` te duci \n Fiji?

Amanda nu auzi decât ce spusese despre Bob.Era mult mai responsabil decât majoritateaadul]ilor [i era... minunat.

26

Spera ca [i el s`-i \mp`rt`[easc` sentimentele.Pân` una alta se p`rea c` Bob era absorbit dediscu]ia dintre tat`l lui [i Roz.

– Am s`-]i spun de ce... pentru c` Mirrors arenevoie de un tratament de prim` clas`. Barry d`dudin mâini ca [i când ar fi creat o pictur` invizibil`.Lumina din insulele Pacificului de Sud este ceamai bun` din toat` lumea.

– Nu faci fotografii pentru National Geografic,Barry. Este doar catalogul pentru colec]ia de var`a magazinului meu, spuse Roz t`ind aerul cu ungest al mâinii.

– {tiu asta, spuse Barry, cl`tinând din cap. Deaceea am ales locul ideal pentru colec]ia ta.

– }i-am spus acum dou` s`pt`mâni c` sunt \ntratative [i cu Lydia Brawnell. So]ul ei estepre[edintele Liniilor aeriene Caraibiene, deci amunele avantaje.

– {tiu cine este Lydia Brawnell, Roz, spuseBarry sarcastic. Eu ]i-am prezentat-o acum câ]ivaani, ai uitat?

– Te distrezi? auzi Amanda o [oapt` la ureche.Tân`ra se \ntoarse [i-l v`zu pe Bob cum \i

zâmbe[te.

27

– Deloc, [opti la rândul ei. Ur`sc certurile, \nspecial cele \n public. Sunt stânjenitoare.

– Tot timpul se \ntâmpl` asta. Tata este unuldintre cei mai buni fotograf din lume. Bob se oprio secund`, apoi continu`: {i m`tu[a ta... asta esteo alt` poveste... spuse el zâmbind. Sunt buniprieteni, cu toate c` de fiecare dat` când se\ntâlnesc sar scântei.

Chelnerul aduse b`uturile [i Roz \i spuse]âfnoas`:

– Adu-mi salata mea obi[nuit`!Chelnerul puse b`uturile \n fa]a fiec`ruia [i le

\nmân` câte un meniu.Amandei nu-i venea s` cread` câte feluri de

mâncare puteau s` existe. R`mase gânditoare,deoarece \[i pierduse pofta de mâncare când \lv`zuse pe Bob.

Totu[i, trebuia s` comande ceva.M`tu[a Roz ridic` paharul.– Vreau s` le urez tinerilor s` se distreze bine

de s`b`tori... [i ]ie Barry, un Revelion fericit \nCaraibe, spuse ea zâmbind rece spre fotograf.

28

Barry nu reac]ion`. Lu` o sorbitur` din pahar,deschise meniul [i se adres` b`iatului:

– Bob, tu ce vrei s` comanzi?– Ceva normal: un hamburgher [i cartofi pr`ji]i,

r`spunse Bob.Amanda nu g`si a[a ceva \n meniu. Marea

majoritate a produselor aveau denumiri ciudate.Pân` la urm` se hot`r\ pentru ni[te crochete depe[te cu cartofi natur care costau \n jur de zecedolari.

Dup` ce lu` comanda, chelnerul disp`ru caprin farmec.

– Nu mai avem ce discuta, Barry. Amanda fu sigur` c` vocea m`tu[ii ei se auzea

\n toat` \nc`perea..– Nu e[ti singurul fotograf din lume [i sigur nu

vei traversa jum`tate din glob pe banii mei, atâtaam avut de spus.

Fa]a lui Barry deveni ro[ie de furie.– Chiar vorbe[ti serios când afirmi c` nu pot

c`l`tori \ntr-un asemenea loc f`r` ajutorul t`u?\ntreb` el furios, apoi continu` f`r` s` a[tepte caea s`-i r`spund`: Pot s` merg unde vreau, oricând

29

vreau, nu am nevoie de banii t`i! {i nici nu amnevoie de comenzile tale pentru a m` men]ine \ntop. Ce s-a \ntâmplat, drag`, \]i merg prost afacerile,de nu-]i po]i permite o asemenea deplasare?

Amanda \[i dori s` devin` invizibil`. Toat`lumea din restaurant era cu ochii \ndrepta]i spremasa lor.

Scaunul lui Roz scâr]âi când aceasta \l trase [i seridic`.

– Nu mai suport s` fiu insultat`, spuse easup`rat`. Amanda, eu plec. Te rog s` treci nota deplat` \n contul meu. Ne vedem la magazin. S` ieiun taxi.

Barry se ridic` [i-i spuse fiului s`u:– Plec [i eu. Tu po]i r`mâne, dar trece nota de

plat` \n contul meu.Ce doi plecar` ca o furtun`, f`r` s` se mai

salute.Când se dezmetici, Amanda fugi dup` m`tu[a

ei, dar aceasta disp`ruse. Se \ntoarse la mas` [i seuit` stânjenit` la Bob.

– Ce facem acum?El ridic` din umeri [i sorbi din bere.

30

– Eu unul mor de foame, a[adar vom mânca.– Ce [tii despre aceast` [edin]` foto? \ntreb` ea.– Nu prea multe. Am impresia c` cei doi nu

prea [tiu s` comunice \ntre ei.– {i ce-o s` se \ntâmple acum?– Cred c` scenariul va decurge \n felul urm`tor:

se vor certa \nc` dou`-trei zile \n leg`tur` cu locul.Pân` la urm` tat`l meu va fi de acord s` mearg` \nCaraibe, deoarece ]ine mult la m`tu[a ta. Tân`rulzâmbi [i ad`ug`: am observat c` pentru ea depunemai mult efort decât pentru alt client. Pân` laurm`, m`tu[a ta \l va trimite [i \n Fiji, pentru altcatalog, poate pentru cel de costume de baie. {tiuc` ea \i respect` munca [i ideile. |n cele din urm`,toat` lumea va fi fericit`.

– Sun` cam nebunesc pentru mine, spuseAmanda cl`tinând din cap.

Asta nu este una dintre cele mai bune zile alem`tu[ii Roz, se gândi ea. Privi apoi la b`iatul dinfa]a ei. Dar sigur este una dintre cele mai bunepentru mine.

Chelnerul veni [i le aduse comanda.

31

– Pentru dumneavoastr`, mademoiselle,crochete [i pentru dumneavoastr`, sir,hamburgher [i cartofi pr`ji]i.

– De ce mie mi-a spus mademoiselle [i ]ie sir?\ntreb` ea amuzat`, dup` ce chelnerul e f`cu dinnou nev`zut.

Bob clipi din frumo[ii lui ochi alba[tri.– Este un secret al Tavernei, chelnerii vorbesc

fran]uze[te cu cele mai dr`gu]e persoane de lamas`.

– Când mi se adreseaz` \n francez`, m` face s`m` simt mai b`trân`.

– Câ]i ani ani? \ntreb` Bob.De ce o \ntrebare atât de inocent` m` face s`

m` simt atât de stânjenit`? se \ntreb` Amanada.– Am aproape [aisprezece, spuse ea sim]ind

cum i se \nro[esc obrajii.– Eu am [aptesprezece, spuse el mu[când din

hamburgher, apoi, dup` câteva secunde: suntboboc la Universitatea Columbia.

– Stai \n New York? Amanda spera ca r`spunsuls` fie da, astfel \ncât data viitoare când va mai veni\n ora[ s`-l mai poat` \ntâlni.

32

– Sunt n`scut [i crescut aici. Sunt unnewyorkez autentic, din Manhattan.

Amanda \l privi uimit`, ne\n]elegând ce voia s`spun`.

– Majoritatea locuitorilor New Yorkului vin dinIdaho, Texas sau din alt` parte. Ca [i tine. M`tu[ata mi-a spus c` e[ti din...

– Boston, spuse Amanda.– A[a. Sunt sigur` c` este un ora[ dr`gu], dar

ne-am fi \ntâlnit mai devreme dac` locuiai \n NewYork.

Acesta era un compliment? se \ntreb` Amandacu inima b`tându-i nebune[te.

– Am venit doar \n vacan]`. Voi lucra la m`tu[aRoz, o ajut pe perioada s`rb`torilor. Se opri [i-lprivi pe Bob. Oare s`-i vorbeasc` despreadev`ratul motiv al venirii ei \n New York? Sedecise s`-i spun` adev`rul:

– Mai este un motiv pentru care am venit \nNew York. Am un interviu pentru cursul de var`de la Institutul de Mod`. Sper s` revin \n ora[, s`devin newyorkez`. Cum este?

33

– Ce s` fie? \ntreb` Bob, mirat.– S` fii newyorkez.– Foarte amuzant. Unde ai spus c` are loc

interviul?– La Institutul de Mod`.– Oh, da. O cercet` cu privirea, v`dit interesat.

|]i dore[ti mult s` mergi acolo?– Da. Este cel mai mare vis al meu. Iubesc

lumea modei. Dar mama [i tat`l meu vitreg sunttotal \mpotriv`. Zâmbi stânjenit`. Nu cred c` modaeste o afacere serioas`. Ei cred c` m`tu[a Roz esteexcentrica familiei, care pur [i simplu a avutnoroc. Dar nu-mi pas`! Vreau s` am o carier`asem`n`toare cu a ei!

– Vrei s` devii excentrica familiei?– Nu, prostu]ule! Vreau s` devin designer, s`

am propriul meu magazin cândva... apoi se\ntrerupse [i f`r` alt` introducere, \l \ntreb`: Tu cecarier` vrei s` urmezi?

– Habar n-am, spuse Bob, trecându-[i mânaprin p`r. M` intereseaz` pu]in muzica...

– La ce cân]i?– La radio, de cele mai multe ori. Zâmbi [i

scutur` din cap. Nu, de fapt cânt la chitar`. Dar nu

34

sunt chiar atât de bun. Ridic` din umeri [icontinu`: p`rin]ii mei sunt oameni creativi. Mamaeste produc`tor TV, iar tata [tii cine este.Presupun c` se a[teapt` s`-i urmez, dar va fi un [ocpentru ei când \[i vor da seama c` sunt afon. Tue[ti norocoas`. {tii exact ce vrei s` faci \n via]`.

– Nu e atât de u[or, spuse Amanda. |n primulrând trebuie s` fiu acceptat` la programul de var`de la Institutul de Mod`, apoi s` intru laUniversitate. {i chiar dac` voi fi acceptat`, sepoate \ntâmpla orice ca s`-mi z`d`rniceasc`planurile.

Ea doar ciugulise din farfurie când el terminasede mâncat. Amanda spera s` comande [i desert,astfel ar fi putut s`-[i prelungeasc` timpul petrecutal`turi de el.

– Hei, n-ai de gând s` termini? \ntreb` Bob.Amanda privi \n farfurie.– Este prea mult. Nu mai pot. Nu-mi este chiar

atât de foame. Dar a[ dori un desert.– Nu ]i-e foame, dar vrei desert? E[ti mai rea

decât mine, spuse el râzând. Au ni[te pr`jituriextraordinare aici, pline de calorii.

35

– Oh, dar avem o problem`. Ce facem cu notade plat`? \ntreb` Amanda.

– Nu este nici o problem`, vom face cum au spus.– Cum adic`, vom pl`ti masa de dou` ori? {i \n

contul tat`lui t`u [i \n cel al m`tu[ii Roz?– Plata mesei este important` pentru ei, explic`

b`iatul. Arat` cine este [eful.– |n]eleg, spuse Amanda. A[adar...– Ceea ce am consumat eu voi trece \n contul

tat`lui meu [i ceea ce ai mâncat tu \n contulm`tu[ii tale, spuse el râzând. Tata o s`\nnebuneasc` atunci când o s` afle.

– Totu[i, este o idee foarte bun`. E[ti foarte iste].Chelnerul reap`ru \mpingând un gheridon plin

de pr`jituri, ecleruri cu fri[c` [i crem`, fructezaharisite, \nghe]at`. Totul ar`ta delicios [iAmanda nu [tia ce s` comande.

Se uit` la fiecare \n parte [i \n cele din urm` sedecise...

– Voi lua un ecler cu ciocolat`.– Foarte bine mademoiselle, spuse chelnerul

luând pr`jitura cu un cle[te de argint [i punând-o\ntr-o delicat` farfurioar` de cristal.

36

– Aha, e[ti dependent` de ciocolat`. Eu am s`iau o pr`jitur` cu fri[c`.

– |]i voi da o buca]ic` dintr-a mea dac` \mi dai[i tu dintr-a ta.

Amandei \i pl`cea ciocolata, dar \i pl`cea [i ceeace sim]ea \n acel moment. Ar fi dorit ca acest prânzs` nu se mai termine niciodat`. {tia \ns` c` trebuies` se \ntoarc` la Mirrors cât mai repede [i Bob... \nalt` parte. Amanda se \ntreb` dac` avea o prieten`.Cum putea s` nu aib`? Era perfect.

– Pân` când ai vacan]`? \ntreb` ea.– Pân` pe nou`sprezece ianuarie. Aproape o

lun`.– Ce bine. Eu trebuie s` fiu la [coal` pe cinci.

M`tu[a Roz m` va \nso]i la Boston.– A[adar, nu ne r`mâne prea mult timp, spuse

Bob. E[ti liber` disear`? Vreau s` te duc la HardRock Cafe.

Inima Amandei \ncepu s` bat` nebune[te. Bobera liber, sau poate c` prietena lui era plecat` dinora[.

– Este localul lui Dan Aykroyd, dup` originaluldin Londra, continu` el. Muzica este extraordinar`

37

[i vine o groaz` de lume faimoas`. {i cel maiimportant: au cei mai grozavi hamburgheri dinora[.

– Sun` fabulos.– OK. Vin s` te iau. Unde stai? Cu Roz?– Da, dar nu cred c` voi putea pleca de la

Mirrors \nainte de [ase sau [apte.– Vin s` te iau de la magazin la ora [apte. Vom

mânca la Hard Rock. Sau vrei numai desert?\ntreb` el zâmbindu-i cu c`ldur`.

Amanda \i zâmbi la rândul ei. Era prima ei zi \nNew York [i deja avea stabilit` o \ntâlnire cu celmai superb tip din ora[. Abia a[tepta s` se \ntoarc`\n Boston s` le povesteas` prietenelor ei despre el.Trebuia s` fac` rost neap`rat de o fotografie de-alui. Cred c` tat`l lui i-a f`cut sute, se gândi ea.

38

Capitolul 4

Amanda intr` ca o vijelie \n magazin, privindu-[icu \ngrijorare ceasul. Un prânz care dura trei orenu era ceva normal.

– Stai! auzi ea o voce.Amanda se opri [i-o v`zu pe Rachel apropiindu-se.

Te-am c`utat. Credeam c` vom lucra \mpreun`.Unde ai fost?

– Am luat prânzul cu Barry Jameson. {tii tu,fotograful.

– |l cunosc. A fotografiat-o pe mama pentrucoperta revistei Vogue.

– |ns` cea mai tare chestie a fost c` la mas` aluat parte [i fiul lui, Bob.

39

Rachel \[i aranj` benti]a care-i ]inea \n frâubuclele blonde.

– Ah! Poveste[te-mi tot. Mama mi-a vorbitdespre fotograf, dar nu [i despre fiul s`u.

Amanda era fericit` s`-i dea detalii lui Rachel.– Este \nalt, blond... [i incredibil de atr`g`tor.– Fantastic! Ochii alba[tri ai lui Rachel clipir`

de entuziasm. Ce p`cat c` mama nu l-a \ntâlnit. Unspecimen atât de perfect, chiar aici lâng` mine, [ieu l-am ratat!

Comentariile Rachelei o aduser` pe Amanda cupicioarele pe p`mânt.

– Apropo, continu` tân`ra blond`, când m`tu[ata s-a \ntors de la mas`, ceea ce s-a \ntâmplat cumult timp \n urm`, mi-a spus c` vrei s` rearanj`mornamentele din brazi. Despre ce este vorba?

– Oh! Vino s`-]i explic, spuse Amanda\ndreptându-se spre un brad.

– Cindy este la etaj. Ajut` la aranjarea vitrinelor.Rachel desprinse o ghirland`. {tii... Miss „MâiniAgile“ \ntotdeauna ajut` la partea de croitorie delux. Mie \mi place s` fac lucruri mai u[oare. Va fisimplu ceea ce vom face, nu?

40

– Nu chiar atât de u[or, dar sigur va fi amuzant.Rachel scutur` din cap.– Nu [tiu ce ai putea face, astfel \ncât s` fie

extraordinar!Amanda deja scosese ornamentele de pe un

brad [i aranja o ghirland` verde \nchis \nvârful lui.

– Este simplu. Vom face ca brazii s` arate cani[te curcubee.

– Ce idee bun`! spuse Rachel entuziasmat`. Celmai bine ar fi s` sort`m mai \ntâi culorile.

– Sun` bine, spuse Amanda. Noi dou` facem oechip` pe cinste.

Dup` ce terminar` de sortat, Rachel \i d`deaornamentele [i Amanda, urcat` pe o cutie, lepunea \n brad.

– Arat` super, exclam` Rachel dup` ce primulbrad fu rearanjat.

– D`-mi te rog [i globul acela auriu. |l voi pune\n vârf [i va ar`ta exact ca o stea.

– Spune-mi mai multe despre Bob, spuseRachel \n timp ce treceau la alt brad. Unde face[coala? Câ]i ani are? Te-a s`rutat? Cum s`rut`?

41

Amanda \nchise ochii [i rev`zu \n minte chipulatr`g`tor, cu buze frumos conturate.

– |nva]` la Columbia. Are [aptesprezece ani [ipartea cu s`rutat-o sper s-o aflu disear`. Am\ntâlnire cu el.

– Poftim? Glume[ti? exclam` Rachel. L-aiprins a[a repede \n plas`? {i oamenii spun c`new-yorkezele sunt rapide.

Amanda \ncepu s` râd`.– Mi-a propus s` m` duc` la Hard Rock Cafe. Ai

auzit de locul acesta?– Dac` am auzit? Rachel aproape c` ]ipa. Am

fost la petrecerea de deschidere, cu mama. Acestloc este plin de staruri. Michael Jackson era acolo,[i Tom Cruise, [i Matt Dillon...

– Oh, Doamne! exclam` Amanda.– ... [i Eddie Murphy, [i Diane Lane. Ce mai,

to]i oamenii faimo[i frecventeaz` acest local. Acuma fost deschis [i pentru publicul larg, nu mai estece a fost, dar...

Amanda era impresionat`. Rachel era obi[nuit`s` frecventeze petreceri exclusiviste.

42

– Ce ai de gând s` \mbraci? \ntreb` Rachel penepreg`tite.

– Asta este o problem`. N-am timp s` cump`rceva, \ns` doresc ceva special. Nu [tiu ce ar fipotrivit s` port. M-am gândit la blugii mei negri...[i un top, sau poate o bluz`.

– Oh! Am v`zut unele grozave la raionul pentruadolescen]i. Haide s` ]i le ar`t.

– |ntâi vom termina de aranjat brazii, spuseAmanda urcându-se pe cutie [i \ncepânddecorarea celui de-al doilea brad.

Fetele lucrau cât mai neobservate [i calme,deoarece magazinul era plin de clien]i.

– Arat` perfect, spuse Amanda dându-se un pas\napoi [i admirându-[i munca.

Brazii aranja]i \n culorile curcubeului sereflectau \n toate oglinzile din magazin.

– Sper s`-i plac` m`tu[ii Roz, continu` Amanda,[i sper s` dea bine \n portofoliul meu.

– Ce portofoliu?– |ncerc s` intru la programul de var` al

Institutul de Mod`, r`spunse Amanda. M` ducs`-mi aduc aparatul de fotografiat ca s` fac câteva

43

fotografii. Tu stai de paz`, nu vreau ca vreuncump`r`tor neatent s`-mi ruieze opera de art`.

Fugi repede s`-[i ia Polaroidul din geant`.Când se \ntoarse, Rachel era \n spatele unei

tejghele vorbind cu o alt` fat`. Amanda se a[ez` \ngenunchi [i f`cu câteva poze.

– Am citit despre câteva persoane din lumeamodei, de la Paris, care [i-au \nceput carieraf`când fotografii, spuse Rachel când se\ntoarse.

Rachel lu` fotografiile care Amanda le ]inea \nmân`.

– Arat` foarte bine, spuse ea. Dar nu te potajuta cât te pot ajuta cuno[tin]ele m`tu[ii Roz.

Obrajii Amandei se \nro[ir` la remarca fetei. Seridic` [i-[i scutur` genunchii. Ar fi putut s-o roagepe m`tu[a Roz s`-i pun` o vorb` bun`, dar doreas` intre la Institutul de Mod` doar prin puterile ei,voia s` devin` Amanda Colby, un nume \n lumeamodei, nu nepoata lui Roz Noble.

– Vrei s` vezi câteva bluze? \ntreb` Rachel.– Presupun c` ar trebui s` lucr`m, spuse

Amanda punând fotografiile [i aparatul \n geant`.

44

– Nu dureaz` decât un minut. Cu siguran]`, veilucra mult mai bine dac` n-o s`-]i mai faci griji \nprivin]a a ceea ce vei purta disear`.

Amanda \ncepu s` râd`.– OK. M-ai convins.O urm` pe Rachel pân` la un raion plin de

bluze, tricouri [i fuste divers colorate.Rachel ridic` o c`ma[` ro[ie.– Ce zici de asta? Toat` lumea te va observa.Amanda strâmb` din nas.– Asta este problema. Este prea strident`. Cu

mâini agile, ridic` repedecâteva umera[e,combin` culori. Alese o fust` neagr` [i o bluz`roz pe care erau pictate, cu negru, caracterejaponeze.

– Acestea \mi plac cel mai mult, \i spuse eaRachelei, care proba o fust` foarte scurt`. Se uit`la pre]uri [i calcul` \n minte. Se pare c` voi cheltuito]i banii... dar sper c`-i vor pl`cea lui Bob.

– Glume[ti? Bob va fi \ncântat. Vei ar`ta exactcum trebuie pentru prima \ntâlnire.

Amanda nu prea [tia ce \nseamn` „exact cumtrebuie“ pentru Rachel. La prânz, Bob fusese

45

\mbr`cat cât se poate de elegant. Poate nu-i vapl`cea s` \nve]e limbi str`ine de pe tricouri.

Intr` \n cabina de prob`, se \mbr`c` \n lucrurilealese [i se privi \n oglind`. Ar`ta super.

– Poate ai dreptate, \i spuse ea lui Rachel. Sunt\mbr`cat` exact pentru localul pe care mi l-aidescris. Ar`t exact ca o starlet` care \nc` n-a fostdescoperit`.

– Ei nici chiar a[a, spuse Rachel chicotind. Darcred c` nu vrei s` ar`]i ca o turist` venit` dinBoston, care vrea s` simt` via]a de noapte amarelui ora[.

Amanda fu de acord. Poate c` Rachel dorea cuadev`rat s`-i fie prieten`. Trebuia s` cucereasc`New Yorkul, iar pentru asta va trebui s` se\mbrace [i s` se distreze ca newyorkezii.

– Bine. Aceasta este prima mea \ntâlnireoficial`, cu Bob. Voi cump`ra aceste haine, anun]`Amanda. A[adar, cum voi pl`ti? Tres`ri speriat`când o mân` o b`tu pe um`r. Se \ntoarse repede[i z`ri o tân`r`.

46

– Ce s-a \ntâmplat?

– Doamna Noble v` a[teapt` \n biroul ei, acum.

Obrajii Amandei se \nro[ir`. Se sim]ea vinovat`,

deoarece bucuria \ntâlnirii cu Bob o f`cuse s` uite

total de problema m`tu[ii Roz. Se dezbr`c`

repede.

– }ine astea pentru mine, spuse ea punând

hainele \n mâna Rachelei, [i mul]umesc pentru

ajutor. Ne vedem mai târziu.

Rachel \i zâmbi c`lduros.

– Cu pl`cere.

***

Amanda b`tu \ncet \n u[a biroului m`tu[ii [i

intr` sp`[it`.

– Bun`, m`tu[` Roz. |mi pare r`u c` am stat

atât de mult la mas`. Ce mai e nou?

Roz p`rea obosit` [i iritat`.– Nimic nu s-a \ntâmplat, asta e problema. Roz

ridic` o list` de pe birou. Bernice [i cu mine am

47

\ncercat s` g`sim o firm` de curierat \n Chicago, latoate sun` ori ocupat ori nu r`spunde nimeni. Amnevoie de tine, Amanda. Vreau s` continui tu listalui Bernice. Ea trebuie s` plece pân` la Bloss ca s`discute o comand` special`. Dac` nu pleac` acum,nu-l mai prinde pe director.

– Cu cea mai mare pl`cere. Amanda se sim]ea\ncântat` pentru c` m`tu[a avea \ncredere \n ea.

Bernice se ridic` de pe scaun [i-i ced` loculAmandei.

– Bernice, spuse Roz, ia-l pe Michael s` teduc`. {i dac` nu voi fi aici când te \ntorci, s` [tii c`am plecat spre Chicago.

– Nu-]i face griji. M` voi \ntoarce cât pot derepede, dar [tii cum arat` ora[ul la ora asta. Pestetot sunt ambuteiaje [i se g`se[te cu greu un loc deparcare.

– {tiu! Du-te mai repede.– Am plecat, spuse Bernice deschizând u[a.– Aici sunt numele [i adresele firmelor de

curierat din Chicago, spuse Roz \nmânându-i olist` nepoatei. Trebuie s` g`sim pe cineva care s`ne aduc` p`l`riile.

48

– S` le ofer o anumit` sum` sau un cec \n alb?– S` g`sim \ntâi pe cineva [i dup` aceea vorbim

de bani. Vreau doar s`-mi ajung` cadourile latimp. Petrecerea este unul din evenimentelemondene ale iernii [i orice incident va reflectanegativ imaginea lui Mirrors. Vreau ca totul s` fieperfect. Se uit` la Amanda zâmbind. Cunosc câtevapersoane care nu pleac` \n vacan]` deoarece i-aminvitat la petrecerea mea.

– Am \n]eles, spuse Amanda, ridicând receptorul[i \ncepând s` formeze primul num`r. Oare de cenu-i spunea m`tu[ii de \ntâlnirea pe care o stabilisecu Bob? se \ntreb` ea. Nu vru ca m`tu[a s`-[i aduc`aminte de prânzul ei prelungit. Mai târziu...

– Dac` ai nevoie de ceva, spune-mi. Apropo, ]i-apl`cut Bob? \ntreb` m`tu[a Roz pe nepreg`tite.

|ntrebarea o bloc` pe Amanda. Ar fi dorit s`-ispun` cât de mult \i place Bob [i cât de fericit` erac`-l \ntâlnise, dar se decise s`-i r`spund` scurt, maiales c` telefonul suna [i nu r`spundea nimeni.

– M-a invitat disear` la Hard Rock Cafe.– Adev`rat? Ce dr`gu], spuse Roz, \ns` privirea

ei se schimb`. Dar nu po]i pleca pân` nu vine

49

Bernice. Chicago este cu o or` \n urma noastr` [itrebuie s` g`sim un curier. O or` conteaz` mult.Când vine s` te ia?

– I-am spus c` voi lucra pân` târziu [i va sosi \njur de [apte.

M`tu[a Roz se uit` la ceasul de la mân` [icl`tin` din cap.

– Este trecut de [ase. Nu [tiu dac` Bernice se va\napoia atât de repede.

Amandei i se opri inima. Singura ei [ans` de ase \ntâlni cu Bob se ruinase. Oare m`tu[a ei realizaasta? {i totul din cauza unor p`l`rii tâmpite.

M`tu[a Roz se pare c` nu vedea nelini[teanepoatei ei. Era atent` la actele din fa]a ei [i scriacâte ceva din când \n când. Amanda respir` adânc.

– Dac` ai nevoie de mine, m`tu[` Roz, nu voipleca. Oricum, sunt aici ca s` te ajut.

Roz ridic` privirea [i-i zâmbi.– E[ti un \nger, draga mea. Puse stiloul pe mas`

[i continu`. Nu mi-e gândul la actele astea. {tii ce,d`-mi jum`tate din list`. Vom telefona amândou`.Scuz`-m` câteva minute, am ceva de f`cut, dup`aceea m` arunc pe telefon.

50

R`mas` singur`, Amanda form` alt num`r. Dinnou sun` f`r` s` r`spund` cineva.

Trebuie s` r`spund` cineva, se gândi ea, [i s` serezolve problema \nainte de [apte. |[i dorea dintot sufletul s` cread` asta. Apoi realiz` c` ar trebuis`-l sune pe Bob [i s` anuleze \ntâlnirea. Darunde? Roz probabil c` avea num`rul de telefon altat`lui lui. Dar dac` nu era acas`? Ce s` fac`?

U[a se deschise [i ap`ru Rachel.– }i-am adus hainele, spuse ea.– Nu-mi mai trebuie. Dar am nevoie s`-mi faci

un serviciu, spuse Amanda. Ridic` un stilou, lu` ofoaie cu antetul Mirrors [i \ncepu s` scrie.

„Drag` Bob,Scuze! |mi pare r`u, dar nu sunt liber` \n seara

aceasta. Trebuie s-o ajut pe m`tu[a Roz \ntr-oproblem` foarte important`. Sper s` ne vedem\nainte s` plec acas`. Mul]umesc pentru desert.

Amanda“|mp`turi biletul [i-l vâr\ \ntr-un plic.– Bob, b`iatul despre care ]i-am povestit,

trebuie s` soseasc`. Nu pot s` plec [i mi-e fric` s`-lv`d pentru c` n-a[ putea s`-l refuz. Trebuie s` dau

51

mai multe telefoane la diver[i curieri. N-o pot l`sape m`tu[a Roz singur`. Po]i s`-i dai acest bilet?Zâmbi trist [i continu`: va fi u[or s`-l recuno[ti.Uit`-te dup` cel mai dr`gu] tip care intr` [i nu parec` dore[te s` cumpere ceva.

Rachel zâmbi prietenos.– Nu-]i face griji. Las`-l \n seama mea, spuse ea.

Lu` biletul [i ie[i din birou, l`sând-o pe Amanda\ngândurat`.

Ridic` din nou telefonul [i form` alt num`r. M`tu[aRoz intr`, se a[ez` lâng` ea [i ridic` cel`lalt receptor.Amanda \ntoarse capul s` nu-i vad` dezam`girea dinochi. Se sim]ea vinovat` c` se g mininde[te numai laea \n timp ce m`tu[a ei avea probleme.

Dup` dou` ore [i jum`tate, nu g`sir` nici uncurier care s` le aduc` marfa la New York.

– Nu [tiu ce am mai putea face ast`zi, spuse Rozcu voce obosit`. Cred c` am sunat la toatecompaniile de pe coasta de vest.

– M` simt ca [i cum a[ fi sunat la toate companiiledin America, spuse Amanda. Ce facem acum?

Roz se ut` la actele care tronau pe birou [i-[icercet` ceasul.

52

– E târziu, plec`m acas`. Ai fost foarte dr`gu]`c` m-ai ajutat. |mi pare r`u c` ]i-ai anulat \ntâlnireacu Bob. Dar nu-]i fie fric`. O s`-l vezi \n curând.Crede-m`.

Bine\n]eles, m`tu[` Roz, se gândi Amanda, \]ivine u[or s` vorbe[ti, tu nu ]i-ai pierdut inima lamas`, doar st`pânirea de sine.

– Sunt aproape gata. Vrei s` vezi dac` Cindymai este \n magazin? I-am promis mamei ei c` os` ajung` acas` \nainte de opt [i jum`tate [i eamereu \[i g`se[te ceva de lucru [i uit` s` maiplece.

– M` duc s` v`d, spuse Amanda, ie[ind repede.Voia s-o g`seasc` [i pe Rachel s-o \ntrebe cumreac]ionase Bob când citise biletul.

O c`ut` pe Cindy prin raioanele de la etaj [inez`rind-o, o strig` pe nume.

– Aici, \i r`spunse o voce. Cindy st`tea \ntr-un col], lâng` o ma[in` de

cusut [i \mbr`ca un manechin cu o rochie\ns`ilat`. Amanda fu impresionat` de bunul-gust alfetei. Este foarte talentat`, se gândi ea, [tie s`combine accesoriile [i culorile.

53

– M`tu[a Roz se \ntreba dac` mai e[ti aici.Mama ta o s` fie \ngrijorat`.

Cindy o privi pe Amanda.– Oh, ce repede trece timpul când faci ceea

ce-]i place. O lumini]` juc`u[` \i str`luci \n ochi.Apropo, am v`zut cum ai rearanjat ornamentele \nbrazii de Cr`ciun. Sunt magnifici.

– Chiar \]i place? |nseamn` c` totu[i am f`cutceva ast`zi. Acum, ar fi bine s` mergem. Se uit` dejur-\mprejur. Rachel a plecat?

– Am v`zut-o plecând de mult, r`spunse Cindyzâmbind. Era la bra]ul celui mai dr`gu] tip blondpe care l-am v`zut vreodat`. Unii au atât noroc.Vorbeau ceva despre Hard Rock Cafe. {tii, loculacela de pe Fifty Avenue?

Amanda sim]i c` amor]e[te [i cobor\ \ncetsc`rile al`turi de Cindy. Tocmai avusese primadezam`gire \n dragoste.

54

Capitolul 5

Când Amanda ajunse \n holul blocului din 1001Park Avenue, se sim]i ca [i când ar fi jucat \ntr-unfilm. Cu discre]ie, portarul cu m`nu[i albe [iliftierul se aplecar` \n fa]a lor, o salutar` pedoamna Colby [i le deschiser` u[ile. Apoi urcar` \nliftul placat cu mahon pân` la etajul unde se aflaapartamentul m`tu[ii Roz.

Amanda se sim]ea mai bine când ajunser` \napartament. Era \nfuriat` [i r`nit` deoarece Racheli-l furase pe Bob, dar nu era timpul s` segândeasc` la problemele personale. M`tu[a ei \nc`vorbea despre criza de la Mirrors.

– M` duc s` m` schimb, spuse Roz \nchizându[a imens` \n spatele lor. Dup` aceea \mi vei

55

povesti impresiile tale din prima zi petrecut` lamagazin [i avem câteva treburi de terminat. Vinimediat!

Amanda zâmbi slab.– Bine, spuse ea, sperând ca adev`ratele ei

sentimente s` nu fie remarcate.– Cum se poate ca un \ntreg ora[ s` fie

paralizat? Chicago este un ora[ important din vest,ar trebui s`-[i ia m`suri \mpotriva z`pezii, spusem`tu[a Roz intrând \n camer` \n timp ce-[i tr`geaun pulover pe ea.

Amanda o urm` \n sufragerie. Iubea aceast`camer` plin` de antichit`]i, canapele [i fotoliiconfortabile [i un [emineu din marmur` alb cunegru.

Se a[ez` \ntr-un fotoliu, \n fa]a focului. |n ciudac`ldurii pe care acesta o emitea, se sim]ea rece. Sedecise s` nu-i povesteasc` m`tu[ii despre Rachel [iBob. Se sim]ea r`nit`... [i proast`.

Ar fi trebuit s`-l sun, se gândi ea. Nu, nutrebuia. De ce s`-l sun? Probabil nici nu-i pas` demine. Abia l-am cunoscut. Se poate \ntâlni cu cine

56

dore[te, pare genul de b`iat care poate avea oricefat` vrea. {i Rachel ar`ta ca visul oric`rui b`iat:dr`gu]` [i cu un corp sexy.

Avea probabil sim]ul umorului [i [tia s` se\mbrace. Ea [i Bob erau amândoi din New York [iprobabil c` aveau multe \n comun.

– Nu crezi c` este adev`rat? \ntreb` m`tu[aRoz.

Amanda tres`ri. Realiz` c` nu ascultase nimicdin ce vorbise m`tu[a ei.

– |mi pare r`u. Ce s` cred c` este adev`rat?– Aceast` ninsoare nu va \nceta foarte curând [i

sunt sigur` c` p`l`riile nu vor ajunge la timp,spuse m`tu[a Roz, ridicând o p`pu[` de por]elanpe care o cercet`, apoi o puse la loc. Lu` apoi omaimu]ic` din jad, o cânt`ri \n mân` [i continu`:{tiu c` sun` patetic, dar sunt la p`mânt, nu [tiu ces` fac.

Nici Amanda nu [tia. Pentru ea, cea mai marecatastrof` a zilei fusese ratarea \ntâlnirii cu Bob.Totu[i, \i p`rea r`u pentru m`tu[a ei.

– Nu [tiu cum te pot ajuta, dar \n primul rândar trebui s`-]i sco]i pantofii [i s` stai jos un minut.

57

M`tu[a Roz se opri \n fa]a unei oglizi dinsecolul XVIII ornat` cu flori aurii. Puse maimu]ajos [i se uit` \n oglind`.

– Ai dreptate. Uit`-te la mine. Ar`t cu zece animai b`trân` decât azi-diminea]`. Se a[ez` pe unscaun \n fa]a nepoatei [i continu`: nu po]i \n]elegece \nseamn` aceast` petrecere pentru mine...pentru Mirrors.

Amanda se uit` la foc, apoi la m`tu[a ei.– Te fr`mân]i prea tare, m`tu[` Roz. Te \n]eleg;

vreau, sau mai bine spus, sper s` intru \n lumeamodei, dar acum nu mai sunt a[a sigur`. {tiu c`afacerile sunt afaceri, dar ce-mi po]i spune despretine, despre via]a ta personal`?

– Mirrors este via]a mea, Amanda, r`spunse Rozobosit`. Nu [tiai asta? Este singurul lucru importantpentru mine, pentru care \mi fac griji [i m` fr`mânt.Vei decide singur` ce este important \n via]a ta.

Amanda spera c` nu \ntinsese coarda prea tare.M`tu[a Roz avusese deja o zi grea. Nu vru s-o fac`s` se simt` [i mai r`u. Se ridic` de pe fotoliu [i \id`du m`tu[ii un s`rut pe frunte.

Aceasta o prinse \n bra]e [i o ]inu a[a câtevamomente.

58

– |mi e[ti ca o fiic`, Amanda. {tiu c` sun` ca undisc stricat, dar aceste p`l`rii m` macin`. Nu vreaus` m` fac de râs \n fa]a oaspe]ilor mei [i \n fa]apresei.

– Te \n]eleg, spuse Amanda cu toate c` nu [tiadac` o \n]elege prea bine.

– |]i voi spune, sau mai bine \]i voi ar`ta. Seridic` [i se \ndrept` spre u[`. Pân` m` \ntorc, po]is`-mi pui un pahar de coniac? Tu po]i s`-]i faci ociocolat` cald`.

– Nu, nu ciocolat`. Nu doresc nimic.Cuvintele ei con]ineau mai mult adev`r decât

\[i putea imagina Roz. Se \ndrept` spre bar [iprepar` b`utura m`tu[ii. Ridic` privirea [i se privi\ntr-o oglind`.

Se pare c` nu numai m`tu[a arat` mai b`trân`,se gândi ea. Lu` paharul [i-l puse \n fa]a lui Rozcare se \ntorsese cu un mald`r de ziare [i reviste.Lu` paharul [i b`u aproape jum`tate din el.

– Uit`-te la articolele [i fotografiile astea, spuseea, zâmbindu-i nepoatei. Este mai bine decât s`vorbesc.

59

Amanda lu` prima revist` [i o v`zu pe m`tu[a eial`turi de Goldie Hawn [i Steven Spielberg,precum [i al]i oameni importan]i din lumeamodei.

– Goldie Hawn este la una din petrecerile tale?\ntreb` Amanda.

– A avut un rol care o situa \n lumea modei [is-a gândit c` petrecerea o va introduce \natmosfer`. Oricum, este una dintre cele mai bunecliente ale mele.

– Adev`rat? \ntreb` Amanda impresionat`.– Bine\n]eles, r`spunse Roz. De asemenea, mai

sunt multe personaje de la Hollywood careparticip` la petrecerea mea de Cr`ciun. Le place s`vin` [i mie \mi place s` le invit. Limita este de osut` de invita]i. Crema din lumea modei.

– Dar Steven Spielberg? \ntreb` Amanda. El nuare nimic de-a face cu moda. Ce caut` aici? Tân`ra[tia c` m`tu[a ei avea prieteni faimo[i, dar nu\n]elegea ce c`uta creatorul lui E.T. \n lumeamodei.

M`tu[a Roz privi fotografia câteva secunde,apoi zâmbi.

60

– Se \ntâlne[te cu unul dintre modelele melepe care le utilizez la parada modei din searapetrecerii. Este nebun dup` ea. Privi din noufotogrfia. E un tip dr`gu].

Dr`gu], se gândi ironic Amanda. Lu` revistele[i \ncepu s` le frunz`reasc`, devorând fiecarearticol.

– |n New York Times exist` un articol pe treicoloane despre tine [i petrecerea ta. {i o pagin`\ntreag` \n „Femeia Anului“. Oh, ai ap`rut [i \nPeople! De ce nu i le-ai trimis [i mamei? Ar fi fostfoarte mândr` de tine.

– Crezi c` s-ar bucura de succesul meu, maiales c` ur`[te ceea ce fac? \ntreb` Roz zâmbindironic. Amanda l`s` capul \n jos ru[inat` [i Rozcontinu`:

– Acum \n]elegi de ce este atât de important`petrecerea pentru mine?

– Oh, da! Ce pot face ca s` te ajut?– S`-mi aduci o sut` de cadouri, care s` poat` fi

purtate atât de femei cât [i de b`rba]i. Nu, amglumit. Nimic n-ar putea \nlocui p`l`riile. Suntperfecte.

61

– Când are loc petrecerea?– Peste trei zile, spuse Roz uitându-se la ceas.

Niciodat` n-am spus despre ceva c` e imposibil derealizat, dar acum... cred c` este imposibil s`ajung` cadourile la timp.

– Ce spui despre ni[te tricouri pictate? \ntreb`Amanda.

M`tu[a Roz cl`tin` din cap.– Le-am oferit a[a ceva acum doi ani. Nu m` pot

repeta.Amanda se l`s` pe spate \n fotoliu [i se gândi.– {tiu! Papuci de cas` cu logoul magazinului pe

vârf.M`tu[a zâmbi c`lduros.– E o idee, dar eu doresc ca oaspe]ii mei s`

aduc` un nou val \n mod`, iar papucii sunt pentrucas` [i starurile nu prea poart` papuci. Oh,Doamne! Dac` nu g`sesc ceva repede, vor râdeto]i de mine.

Tân`ra veni [i cu alte idei: gen]i, agende,port]igarete, toate cu sigla magazinului. Dar Rozrespingea toate sugestiile dintr-un motiv saualtul.

62

– Nu mai am alte idei, \ns` m` simt foarteobosit`. Sunt extenuat`.

– E[ti fantastic`, spuse Roz. Ai mult` energie [imulte idei pentru o persoan` de vârsta ta. Ai maimult fler pentru afaceri decât cineva care are câ]ivaani de experien]`. Se ridic` [i-[i \mbr`]i[` nepoata.Se pare c`-mi e[ti o urma[` de n`dejde. Acum celmai bine ar fi s` ne Vârâm \n pat.

– Sunt bucuroas` c` am venit la New York,m`tu[` Roz. Sper s` te ajut cât pot de mult \nurm`toarele zile. Po]i s`-]i faci timp câteva ore s`m` aju]i pentru interviul de la Institutul de Mod`?

Roz travers` sufrageria cu bra]ul \n jurulumerilor nepoatei.

– |mi voi face timp, \]i promit. Dar mâine va fio zi extraordinar de \nc`rcat`.

– Nu-i nimic, \n]eleg.Cele dou` traversar` holul lung [i ajunser` \n

fa]a dormitoarelor unde-[i spuser` „Noaptebun`“.

***

63

Amandei \i pl`cea camera care-i fusese acordat`.|i amintea de camerele prin]eselor din pove[ti.

Totul era decorat \n roz pal [i alb: mobila alb`,patul imens era \mbr`cat \ntr-o cuvertur` roz, pejos se aflau carpete groase, roz pal. Bine\n]eles,peste tot pe pere]i se aflau oglinzi care f`ceaucamera s` par` imens`. Cuprinse totul dintr-oprivire. Cât de diferit` era de c`m`ru]a ei dinBoston, cu un pat mic [i pere]i acoperi]i de afi[e.Nu se putea decide care-i pl`cea mai mult.

Se schimb` \ntr-o pijama ro[ie de flanel [i seurc` \n patul imens, gândindu-se la interviul pecare urma s`-l sus]in`.

Oare portofoliul ei era complet? Celor de laInstitutul de Mod` le va pl`cea? O va da \n bar` lainterviu? Oh, nu, asta nu se va \ntâmpla. Va fistr`lucitoare. |n singura zi petrecut` la Mirrors, \[idemonstrase talentul [i mai avea multe de ar`tat.

Imaginea lui Bob [i a lui Rachel \i ap`ru \nminte, dar r`mase calm`. Nu trebuie s` m`nelini[tesc, se gândi ea. |n cele din urm`, nu esteun tip a[a grozav. Dar figura surâz`tore a lui Bobdin mintea ei \i spunea altceva.

64

Se ridic` din pat [i lu` o vedere din setul carese afla pe birou. Se a[ez` din nou \n pat [i scriseadresa lui Rose Mary pe ea. Ar fi putut s` o sunes`-i spun` toat` povestea, dar nu avea timpulnecesar, o carte po[tal` era mai semnificativ`.Amanda se uit` la micul spa]iu care-i r`m`sesepentru scris. Lu` un stilou [i \ncepu s` scrie:

„Drag` Rose Mary,Prima mea zi \n New York a fost o curs`

nebuneasc`. Am cunoscut un tip nemaipomenit laprânz [i o fat` amuzant` la serviciu, [i, printr-unaccident fatal, i-am cuplat. Pe de alt` parte, laMirrors este o criz` [i m`tu[a Roz este extrem deiritat`.

Sper s` trec cu bine peste s`pt`mâna aceasta. |]idoresc tot binele.

Cu dragoste,Mandi.“

|ntoarse cartea po[tal` [i citi sloganul care erainscrip]ionat pe ea.

„Iubesc New York-ul!“

65

Capitolul 6

U[ile de la Mirrors i se p`rur` Amandei c` suntdin fier, când le deschise a doua zi la prima or`...Se trezise de la ora [ase [i se zvârcolise \n pat multtimp, gândindu-se la ziua care trecuse.

Amanda nu se sim]ea \n stare s` zâmbeasc` cuc`ldur` clien]ilor \n diminea]a asta. Fusesebucuroas` când m`tu[a Roz plecase la o \ntâlnire\nainte de micul dejun. Nu mai era \n stare s` vad`chipul r`scolit de temeri \n leg`tur` cu transportulcare nu mai sosea.

Dup` ce intr` \n magazin, se uit` dup` Rachel.Cum s` se poarte cu ea dup` ce-i f`cuse? Crezusec`-[i g`sise o prieten` [i când colo i-l furase peBob. Primul impuls fu acela de a fugi [i de a se

66

\ntoarce la Boston. Dar nu putea face a[a ceva, nuputea s`-[i dea planurile peste cap din cauza uneitr`d`ri.

Trebuia s` cucereasc` New Yorkul [i n-o puteaface din Boston.

– Bun`, Amanda, auzi ea o voce vesel`. Poateprea vesel`. Era Rachel. Am f`cut o treab` bun`,ieri.

Amanda se mir` cum putea s` fie Rachel atât deipocrit`. Apoi realiz` c` poate fata nu [tia c` eaaflase adev`rul.

– Bun` treab`, repet` Rachel.Amanda o privi cu ostilitate pe fata din fa]a ei.

Se ab]inu cât putu s` nu-[i dezv`luie sentimentele.|[i mut` privirea [i se uit` \ntr-o oglind`. Purta ofust` lung`, neagr` [i un pulover ro[u care-i scotea\n eviden]` paloarea obrazului.

O privi din nou pe Rachel [i o \ntreb` cur`ceal`:

– Este tot ce po]i spune?– Ce vrei s` spui? \ntreb` cu inocen]` Rachel,

f`r` s`-[i ridice privirea asupra Amandei.

67

– {tii exact ce vreau s ̀spun. Ai plecat cu Bob asear .̀– {i? spuse Rachel f`r` jen`.– {i?! Cum po]i fi atât de calm`, când pur [i

simplu mi-ai furat prietenul?Un zâmbet ironic ap`ru pe buzele lui Rachel.– Nu ]i l-am furat, doar am ie[it cu el. Ce mare

scofal`? Tu nu puteai s` mergi la \ntâlnire, deciBob era liber, nu-i a[a? Las`-l pe el s` decid` cucine vrea s` se \ntâlneasc`! {i apoi, crezi c` Bobeste al t`u doar pentru c` te-a invitat s` ie[i o dat`cu el? Nu ]i-am v`zut numele tatuat pe fruntea lui,spuse Rachel \n]epat`.

Amanda se \nfurie. Obrajii i se \nro[ir` desup`rare.

– Credeam c` putem fi prietene, spuse ea\ncet. Acum [tiu la ce s` m` a[tept de la cineva catine.

– Nu \n]eleg ce vrei s` spui, arunc` Rachelaparent lini[tit`.

Amanda cercet` chipul fetei, scrutându-iexpresia.

– {tiu c` nu \n]elegi, spuse ea decis` s` nu maicontinue. |i \ntoarse spatele [i plec`, mândr`.

68

***

Amanda punea \n ordine ni[te facturi. Dorea s`cunoasc` fiecare p`rticic` a magazinului, de la parteastr`lucitoare [i elegant`, pân` la cea plictisitoare.Dup` ce termin` de sortat facturile, \[i f`cu de lucru\n depozitul de m`rfuri. Acolo o g`si Cindy.

– Amanda, po]i s` vii câteva minute?Fata oft`.Nu voia s` stea de vorb` cu nimeni, mai ales cu

Cindy. Era o fat` dr`gu]` [i politicoas`... darplicticoas`. Cu un gest, Amanda d`du la o partefacturile pachetelor nou venite [i se \ndrept` sprecol]ul unde se afla Cindy, care \i zâmbi timid.

– Am de aranjat vitrinele de la raionul debijuterii. Roz mi-a spus c`-mi po]i da o mân` deajutor. Bine\n]eles, este raionul de la parter, undenu sunt lucruri scumpe, dar a[ dori s` arate caunul de mare clas`. Crezi c` m` po]i ajuta?

– Bine\n]eles. Hai s` mergem.Ajunse \n fa]a vitrinei Cindy lu` câteva coliere

din cristal [i cuar] [i o privi \ntreb`toare peAmanda:

69

– Putem face ceva frumos cu astea?– Presupun c` da, r`spunse Amanda ridicând [i

ea câteva coliere. |mi trebuie câteva clame... uiteaici câteva... le voi strânge a[a... spuse ea prinzândcolierele unul de cel`lalt dup` m`rime [i culoareapietrelor. Efectul era str`lucitor.

Amanda aranj` apoi toate produsele dup`form` [i culoare. Se g`seau acolo o varietate depietre: ambr`, jad, topaze [i acvamarine. La sfâr[it,vitrina ar`ta extraordinar. Ca [i când ar fi fostaranjat` de un maestru al designului.

– E[ti cu adev`rat talentat`, exclam` Cindy. Eun-a[ fi putut face a[a ceva.

Amanda surâse cu modestie.– Le-am aranjat destul de simplu... spuse ea

retr`gându-se doi pa[i pentru a-[i admira munca.Arat` destul de dr`gu], nu-i a[a?

– Eu nu sunt prea talentat` la aranjatulvitrinelor, spuse Cindy al`turându-i-se. Am f`cutpractic` \ntr-o fabric` de confec]ii [i singurul lucrupe care-l fac cu cea mai mare pl`cere este cusutulla ma[in`.

70

– Te-am v`zut asear` lucrând la rochia pentrucocteil, spuse Amanda. |[i d`du seama c` Cindynu era o fat` [tears`. Poate avea ceva de \nv`]at dela ea, pân` la urm`.

– |mi place s` desenez modele noi [i a[ dori s`devin designer.

– Nu e[ti \nc` designerul m`tu[ii Roz, nu-i a[a?De fapt, a coase la ma[in` nu \nseamn` c` e[tidesigner, nu?

– Yvette este cea care aceast` responsabilitate,spuse Cindy. dar când am f`cut câteva sugestiiasupra unor mici modific`ri, de exemplu al]inasturi sau alt` t`ietur` a decolteului, unele dintreele au fost aplicate. Am foarte multe de \nv`]at dela Yvette, s` lucrez cu ea este ceva extraordinar.|mi r`spunde la toate \ntreb`rile [i este foartedeschis` la sugestii. Cindy \i zâmbi Amandei. {i tu[tii cum este m`tu[a ta. Pune mult suflet \n rela]iilecu tinerii. Sunt foarte norocoas` c` lucrez aici.

Amanda \n]elegea entuziasmul lui Cindy,deoarece [i ea sim]ea acela[i lucru fa]` de lumeamodei.

71

– {i eu sunt norocoas`. M`tu[a Roz este opersoan` extraordinar`. Dac` voi fi admis` laInstitutul de Mod`, a[ fi \ncântat` s` lucrez aicipermanent.

– De ce nu r`mâi aici? \ntreb` Cindy. |nve]i maimult dintr-o slujb` la Mirrors decât dac` studiezila Institutul de Mod`. {i pentru c` m`tu[a ta epatroan`, ai avea o pozi]ie destul de bun` \nfirm`.

– Sun` foarte tentant, r`spunse Amanda, darp`rin]ii mei n-ar accepta niciodat`. Mi-a fost foartegreu s`-i conving s`-mi depun dosarul la Institutulde Mod`. Pentru ei, lumea modei nu \nseamn` ocarier` adev`rat`. Dac` le-a[ spune c` vreau s`\nv`] din practic` nu \ntr-o [coal`, cred c` mi-arinterzice s` m` mai gândesc la aceast` carier`. Pede alt` parte, nu am practica ta.

– Ce vrei s` spui? \ntreb` Cindy.– Fac totul s` arate bine, dar nu am prea mult`

experien]` practic`. Sunt foarte multe detaliitehnice pe care ar trebui s` le \nv`]. Dup` câte am\n]eles ai lucrat \ntr-o fabric`, ceea ce te face s` ai

72

o experien]` mult mai mare decât a mea, spuseAmanda, \ncepând s` râd`. Ar fi timpul s` m`\ntorc la hârtiile mele.

– M` duc [i eu s` v`d ce sarcin` mi se mai d`,spuse Cindy.

Cele dou` fete mergeau de-a lungul holului, cândCindy se aplec` spre urechea Amandei [i-i [opti:

– Te-am v`zut vorbind cu Rachel, mai \nainte.}i-a povestit ceva despre \ntâlnirea de asear`...}i-a spus cine era b`iatul [i unde l-a \ntâlnit?

– Nu am avut nevoie s-o \ntreb. {tiu cine era,r`spunse Amanda, brusc \ntristat`. De fapt,credeam c` [tiu cine este...

Cindy o privi surprins`.– Ce vrei s` spui? Cine este?– Este fiul lui Barry Jameson. B`iatul pe care

l-am cunoscut ieri, când am fost cu m`tu[a Roz lamas`, explic` ea. Trebuia s` m` \ntâlnesc asear`cu el, dar am fost ocupat` s-o ajut pe m`tu[a Roz[i n-am putut pleca.

– {i cum de-a plecat cu Rachel, când trebuia s`fie cu tine? \ntreb` Cindy, contrariat`.

Amanda ridic` din umeri.

73

– Cred c` este vina mea. Am rugat-o pe Rachels`-i dea un bilet \n care \i explicam de ce nu potmerge cu el la Hard Rock. Se pare c` el a ales-o peRachel \n locul biletului. Vocea ei sc`zu \nintensitate. N-am avut curajul s` cobor s`-i spun c`am treab`. Am crezut c` un bilet este mult maimatur [i mai intim. Credeam c` este un tipdr`gu]... care m` place. Nu p`rea tipul care iese cuorice fat` disponibil`. Se pare c` m-am \n[elat \nprivin]a lui.

– {tiu ce s-a \ntâmplat, spuse Cindy sup`rat`. Af`cut-o din nou!

– Ce vrei s` spui? \ntreb` Amanda.– Ei bine, eu [i Rachel am urmat aceea[i

[coal` particular`, spuse Cindy deschizând u[adepozitului. {i [tii care era porecla ei printrecolege? I se spunea „Hoa]a“, deoarece dac`dorea ceva, Rachel ob]inea prin orice mijloace.Este o persoan` foarte r`sf`]at`... seam`n` cumama ei...

– Hoa]a? o \ntrerupse Amanda.– Fura prietenii oricui, explic` Cindy. Dac`

putea...

74

– Se pare c` fa]` de Bob a reu[it, spuseAmanda.

Cindy oft` [i o privi suspicioas`.– Am v`zut-o \mpreun` cu el, asear`. Au vorbit

ceva timp, dar sunt sigur` c` n-am v`zut-o s`-i deavreun bilet.

Amanda r`mase cu gura c`scat`.– Nu putea face a[a ceva...– O cunosc pe Rachel. Biletul t`u a ajuns

\ntr-un co[ de gunoi. Cindy era foarte serioas`.Rachel joac` murdar. Am v`zut-o folosind multetrucuri murdare la serile dansante de la [coal`. Afolosit câteva [i contra mea.

Amanda scutur` din cap.– Dar pare atât de dr`gu]`, de prietenoas`.– Rachel are dou` fe]e: poate fi dr`gu]` cu

multe persoane, dar este o scârb` când vine vorbade b`ie]i. Cindy ridic` trei cutii care tocmaiveniser` cu po[ta [i le puse pe o mas` \n centrulcamerei. Hai s` ne apuc`m de lucru.

Amanda aduse \nc` dou` cutii [i le puse lâng`celelalte.

75

– Sunt curioas` s` aflu \n ce const` aceast`livrare special`. Deschise o cutie [i scoase din eamai multe straturi de hârtie sub care g`si oultrasofisticat` rochie cu un um`r gol, de culoareroz [i auriu.

Amanda clipi uimit` [i ridic` rochia punându-[i-ope lâng` corp.

– Uite, Cindy, \mi st` bine?Cindy o privi cu o fa]` serioas`.– Foarte bine, dac` pl`nuie[ti s` faci reclam` la

o firm` de neoane. Apoi, consultând o list`,ad`ug`: rochia este pentru Brenda Purjol. Haides` vedem ce mai g`sim, spuse Cindy deschizândalt` cutie. Oh, uite! Ridic` \n mâini un colier dinlapislazuli [i aur, format din trei cercuri imense.Ce spui de `sta? \ntreb` ea punându-l la gât.

Amanda \ncepu s` râd`.– Arat` ca [i când ai avea la gât lan]ul de la u[`.

Se uit` pe list` [i spuse: Oh, este pentru Sasha, [tii,modelul care apare mereu \n revista Vogue.

Cindy puse colierul la loc.– Cred c` la gâtul ei lung arat` superb.U[a depozitului se deschise [i ap`ru doamna

Parks, una dintre [efele de raion.

76

– Oh, ur`sc sezonul acesta. Magazinul estesupraaglomerat de clien]i. Am venit s` v` rog s`m` ajuta]i.

Cele dou` fete o urmar` \n holul ce d`dea \nmagazin.

– Oh, nu, [opti aceasta când ajunser` \nmagazin. A venit doamna Talbot, c`reia i se spuneScourge, din Madison Avenue. Nu m` simt \n stares` dau ochii cu ea.

– Cine este aceast` doamn`? \ntreb` Amanda. Oprivi câteva clipe pe b`trâna femeie elegant` lacare se referea doamna Parks, apoi ad`ug`: \milas` impresia unei doamne foarte dr`gu]e.

– Este imposibil de mul]umit.Cindy o privi pe Amanda [i spuse:– {tii ce? Tu e[ti cea mai nou` pe aici, [i dac`

nici tu n-o po]i mul]umi, atunci nimeni nu poate.– M` duc s-o servesc. Cât de r`u poate fi? Pe de

alt` parte, se pare c` toate vânz`toarele sunt foarteocupate de când a intrat aceast` doamn`, spuseAmanda zâmbind.

Când ajunse lâng` ea, femeia r`v`[ea un raft cutricouri pe care Kerry [i Anne, dou` vânz`toare

77

tinere, le aranjaser` cu zece minute mai devreme.Doamna Talbot le ridica [i apoi le arunca la locmurmurând;

– Nu g`sesc nimic care s`-mi plac`.– Poate v` pot ajuta, doamn`, spuse Amanda

zâmbitoare.Doamna Talbot se \ntoarse [i-i spuse cu o voce

aspr`.– Sper. Caut un tricou pe care l-am v`zut acum

câteva zile prin vitrin`. Era roz [i avea pe elideograme japoneze. Era perfect. |mi place rozulla nebunie. Ar`t superb \n culoarea aceasta.

La \nceput, Amanda se gândi dac` nu cumvadoamna Talbot glume[te, dar aceasta era cât sepoate de serioas`, a[a c` \ncepu s` cautetricoul.

– Este aici, sunt sigur` c` l-am v`zut asear`. |ns`nu sunt sigur` \n privin]a m`surii.

– Eu port mediu, anun]` b`trâna femeie cu ovoce foarte conving`toare.

Amanda o privi din nou s` vad` dac` nu cumvafemeia glumea. Dar din nou aceasta era foarteserioas`.

78

„Ha, ha, mediu“, se gândi Amanda c`utând \ncontinuare tricoul pe care [i-l dorise cu o sear` \nurm`. „Mai degrab` extra-larg-uria[“.

– Nu-l v`d nic`ieri, doamn`.– Ai face bine s`-l g`se[ti, spuse doamna Talbot

cu o voce r`ut`cioas`. |l vreau [i dac` nu-l g`se[tinu-mi voi mai face cump`r`turile \n acestmagazin.

– Oh, uita]i, l-am g`sit! exclam` Amandadescoperind tricoul pe un umera[. Ave]i noroc,este m`rimea dumneavoastr`.

O conduse apoi de client` spre cabina deprob`.

– Dac` ave]i nevoie de ceva anun]a]i-m`.Amanda era trist`. |[i dorise mult acel tricou,

dar m`tu[a Roz ar fi fost dezam`git` dac` I-ar fil`sat clien]ii s` plece \n alt` parte.

Doamna Talbot n`v`li afar` din cabin`.– Ei bine, arat` perfect. Tu ce crezi? \ntreb` ea,

\ns` tot ce dorea s` aud` de la Amanda era uncompliment.

„Cred c` ar`]i ca o imens` minge de plaj` roz“,se gândi fata, dar nu scoase o vorb`.

79

Se p`rea totu[i c` nici doamna Talbot nu sesim]ea prea bine \n tricoul care o strângea [i care\i scotea \n eviden]` col`ceii de gr`sime.

– Este... interesant. Dar am g`sit ceva care o s`v` vin` mai bine.

|n timp ce femeia fusese \n cabina de prob`,Amanda alesese câteva modele de tricouri,apropiate de m`sura doamnei Talbot.

– Sunt dr`gu]e, spuse aceasta schi]ând unzâmbet. Dar acesta de pe mine cred c` esteperfect pentru nop]ile de la tropice. Plec \nBarbados de Anul Nou [i vreau ceva vesel.

– |ncerca]i unul din tricourile acestea. Sunt dinbumbac englezesc, cu un model modern [i suntfoarte confortabile \n climatul umed de la tropice.

B`trâna femeie nu p`rea convins` \n totalitate.Lu` tricourile din mâna Amandei [i le privi\ndelung, apoi se hot`r\.

– |l probez pe acesta!Când ie[i din cabin` doamna Talbot ar`ta mult

mai bine. Tricoul corai \i c`dea normal [i o ar`tacu cel pu]in cinci kilograme mai slab`. Se pare c`[i ea observase diferen]a.

80

– Nu arat` r`u, dar am s` iau totu[i [i tricouljaponez. AS pare c` este totu[i o m`sur` mai mic`.Acesta este mediu.

– |l avem \n opt culori diferite, o anun]`Amanda. Ave]i dreptate, cred c` au pus gre[iteticheta pe tricoul roz.

Doamna Talbot p`ru mul]umit` de r`spuns.– Foarte bine, voi lua trei din acestea. Acesta de

pe mine, unul albastru [i unul verde. Vreau s`-mifie livrate pân` mâine la prânz.

– Foarte bine, doamn` Talbot. V` urez s` ave]ivreme frumoas`.

– Sper, spuse aceasta intrând din nou \n cabinade prob` pentru a se schimba. Se \ntoarse [i o\ntreb` pe Amanda. Apropo, cât cost` astea?

Amanda verific` etichetele.– Nou`zeci [i cinci de dolari, fiecare.– Foarte bine. Trece-le \n contul meu.– Nu-mi vine s` cred cât de bine te-ai descurcat,

spuse Cindy ap`rând dup` un raft. Stai s` aud`m`tu[a ta, va fi \ncântat`.

Fa]a Amandei se lumin`.

81

– Ai v`zut cum \i st`tea \n tricoul roz? [opti ea.|mi pare bine c` m-a ascultat [i a ales [i altetricouri.

– Toat` lumea fuge când intr` ea \n magazin,spuse Cindy chicotind.

– Acum \n]eleg de ce. Este asemenea unui tanc.– Din p`cate. nu este singura client` de acest

gen, mai sunt [i al]ii... Cindy se opri [i privi spreintrarea \n magazin. Hei! Nu e tipul cu care trebuias` te \ntâlne[ti asear`? Cel pe care ]i l-a furatRachel?

Amanda se \ntoarse [i-l v`zu pe Bob intrând \nmagazin. Ar`ta [i mai bine decât cu o zi \nainte.Obrajii \i erau ro[ii din cauza frigului [i p`rul \i erar`v`[it de vânt. Amanda se \ntreb` dac` nu cumvavenise s-o caute pe Rachel. Sim]i cum i se taiepicioarele. O durea s` se gândeasc` la cei doi.

Bob o v`zu, \i zâmbi [i se gr`bi s` vin` spre ea.– Sunt norocos! |mi pare bine c` te-am g`sit,

spuse el. |mi pare r`u c` nu ne-am putut \ntâlniasear`.

– {i mie, dar se pare c` tu te-ai distrat deminune. Vocea ei era rece [i t`ioas`. |n]eleg c`

82

Rachel a fost un substitut perfect. Cred c` b`ie]iidin New York sunt exact cum mi-i \nchipuiam,pentru ei fetele sunt bune cu cât sunt mai multe.{i tu e[ti un exemplar al acestei faune.

– Stai un pic! De ce e[ti a[a sup`rat`? \ntreb`Bob uimit. Eu ar trebui s` fiu sup`rat. Tu m-aip`r`sit [i mi-ai trimis-o ca premiu de consolare pefata aceea \ngrozitoare.

– Despre ce vorbe[ti? replic` Amanda, uluit`.Bob lu` o figur` serioas` [i-i explic`:– Rachel mi-a spus c` nu po]i veni [i c` ai

trimis-o pe ea ca s` te \nlocuiasc`. O privi câtevasecunde [i apoi continu`: Ce joc juca]i voi dou` cumine?

– Eu... s` m` joc cu tine? \ntreb` Amandaindignat`. Am impresia c` glume[ti. Nu ]i-amtrimis niciodat` un premiu de consolare. Amrugat-o doar s`-]i transmit` un bilet \n care \miceream scuze c` nu pot s` m` \ntâlnesc cu tine. Separe c` s-a transmis pe ea \ns`[i. Apropo, de undete cunoa[te?

– Bilet? \ntreb` Bob. Ce bilet? Nu mi-a dat niciun bilet. |[i trecu mâna prin p`r [i continu`: se

83

pare c` m` cunoa[te deoarece tat`l meu a lucratcu mama ei. Rachel mi-a spus c` sem`n perfect cutata.

– |mi spui adev`rul? \ntreb` ea. Despre premiulde consolare, vreau s` spun?

– Bine\n]eles. Ai putea s`-mi acorzicircumstan]e atenunate, glumi el. Ai putea s` m`pui sub observa]ie câteva zile. Asta este o invita]ie,Mandi. Mergi s` iei masa cu mine?

Amanda ezit`. Bob era un b`iat atr`g`tor [iRachel fusese cea care min]ise. Cindy aveadreptate: Rachel era o hoa]`. |i zâmbi dulceb`iatului.

– Oh, m` duc s-o rog pe m`tu[a Roz s`-mi deavoie s` plec.

Cineva tu[i ostentativ \n spatele ei. Amanda se\ntoarse [i o v`zu pe Cindy.

– Oh, iart`-m`, am uitat s` v` prezint. Cindy,acesta este Bob Jameson.

– Bun`, spuse Cindy.– |mi pare bine s` te cunosc, r`spunse Bob

strângându-i mâna.

84

– Cindy, po]i s` \mpachetezi tu astea pentrudoamna Talbot? \ntreb` Amanda. M` duc s-o rogpe m`tu[a Roz s`-mi dea o pauz` de prânz. Omerit, dup` cum am lucrat ieri.

Cindy o privi surprins`.– Glumeam. Dar vreau s-o rog s` -mi dea voie

s` iau prânzul cu Bob.

***

Era minunat s` se plimbe cu Bob. {tia câte oistorioar` pentru fiecare loc din New York [i decând \i luase mâna \ntr-a lui nu mai sim]ea frigulde afar`.

P`r`sir` Mirrors [i o luar` pe Madison Avenue,ferindu-se din calea trec`torilor gr`bi]i, \nc`rca]icu pachete [i saco[e cu cump`r`turi. Vitrinelemagazinelor erau \mpodobite de s`rb`toare. Miide lumini]e \nc`rcau copacii de pe bulevard.Spiritul s`rb`torilor se vedea peste tot [i Mo[iCr`ciuni sunau din clopo]ei cerând trec`torilordona]ii pentru opere de caritate.

85

– Acesta este Hotelul Plaza, spuse Bobar`tându-i o cl`dire veche, având un aer de palatde pe Fifth Avenue. {i bine\n]eles, acesta esteCentral Park.

|n fa]a hotelului se afla o fântân` superb`luminat` cu spoturi multicolore.

– Este atât de frumos, spuse Amandastrângându-l de mân`.

– {i acesta este locul unde \mi pl`cea s` vincând eram copil, spuse Bob oprindu-se \n fa]aunei vitrine. „FAO Schwarz“ citi Amanda firmaargintie.

Vitrina era plin` de juc`rii. Bob \i ar`t` op`pu[`.

– Aceasta \mi aminte[te de tine, spuse el.Aceasta cu p`rul negru. Bob o privi pe Amandacâteva momente, ca [i cum ar fi dorit s` observecât de mult sem`na cu p`pu[a din vitrin`.

Amanda se aplec` [i privi p`pu[a cu aten]ie.– Oh, e minunat`. Cred c` este din por]elan.– {tii ce cred? spuse Bob privind-o din nou.

Cred c` sunt foarte bucuros c` am g`sit-o pecea vie.

86

Ea \l privi \n ochi [i-i zâmbi dulce. Bob \i lu` fa]a\n mâini [i depuse un s`rut cast pe gura ei.

Amanda crezu c` viseaz`. Primul ei s`rut eraexact cum [i-l \nchipuise. Sim]ea c` plute[tedesupra norilor. Toat` lumea disp`ruse [ir`m`seser` doar ei doi \n ora[ul pustiu.

– {i eu m` bucur, [opti ea. |[i puse capul peum`rul lui [i se strânser` \n bra]e câteva momente.Ridic` privirea spre el [i-[i zâmbir` ca [i când ar fi\mp`rt`[it un secret.

– Ar trebui s` mergem s` mânc`m. Am o slujb`[i pauza mea de mas` nu dureaz` prea mult.

– OK. {tiu un loc unde se m`nânc`nemaipomenit Dar mai \ntâi trebuie s`-]i ar`tPomul de Cr`ciun din Pia]a Rockefeller. Nu esteprea departe. |ncepur` din nou s` mearg` cândAmanda \l opri brusc.

– Uite, aici. E perfect, exclam` ea.– Ce? Ce este perfect? \ntreb` Bob. Este un

magazin de fier`rie [i menaj. Vitrina este plin` deunelte.

Amanda \ns` era foarte entuziasmat`.

87

– Ascult`. }i-am povestit despre p`l`riilepentru petrecerea de Cr`ciun? m`tu[a Roz arenevoie de altceva pentru a salva reputa]iamagazinului. Aici este r`spunsul la rug`min]ile ei.

El se opri \n fa]a vitrinei [i-o cercet` cu privirea.– Bine\n]eles! O trus` de scule personalizat`!Amanda \nceput` s` râd`.– Nu, prostu]ule. P`l`riile pentru pictori.

M`tu[a Roz dorea p`l`rii care s` se potriveasc` [ifemeilor [i b`rba]ilor. Deci, va avea p`l`rii. Le vomtransforma \n crea]ii Mirrors. De aceea moda estemagic`, po]i face orice s` fie la mod`!

88

Capitolul 7

– Crede-m`! [tiu ce fac, spuse Amanda. Acestep`l`rii sunt exact ce-i trebuie m`tu[ii, odat` ce levom transforma...

Se uit` la Bob a[teptând confirmarea lui. Bob\ns` o privea sceptic.

– {tiu c` vrei s-o aju]i pe m`tu[a ta, dar p`l`riide pictor? Am dubii c` aceste p`l`rii vor salvapetrecerea [i reputa]ia m`tu[ii tale.

– {tiu c` tu cuno[ti multe despre New York,dar eu m` pricep la mod`. Ajut`-m` Bob, te rog.Niciodat` nu fusese mai sigur` de ceva ca \n clipaaceea.

– Foarte bine. Am de-ajuns umor ca s` te ajut \naceast` mic` nebunie, spuse el, s`rutându-i mâna.

89

– Haide, spuse ea deschizând u[a magazinului[i \ndreptându-se spre tejghea.

– A[ dori s` v`d câteva p`l`rii de pictor, v`rog.

B`rbatul din spatele tejghelei o privi din spateleochelarilor.

– Din canava sau catifea?– A[ dori s` le v`d pe amândou`, domnule.– Pofti]i, domni[oar`, spuse el punând \n fa]a ei

p`l`riile.Ea le examin` [i se decise pentru cea din

canava, care era mult mai aproape de p`l`riile pecare le a[tepta m`tu[a ei pentru oaspe]iiMirrorsului.

– A[ dori s` i-o ar`t [i prietenului meu, spuse ea[i se \ndrept` spre Bob care st`tea pe un scaun [iprivea absent \n jurul lui.

– Foarte bine, m` duc s` aduc o cutie s` vi le\mpachetez.

Amanda se apropie de Bob.– Uite, spuse ea, punându-[i p`l`ria pe cap. |[i

strânse p`rul [i-l vâr\ sub ea.

90

– Ei bine, ce zici? Arat` bine, nu-i a[a?Se \ntoarse [i privi de jur-\mprejur, c`utând o

oglind` \n care s` se priveasc`.Tot ce g`si fu o tav` \n care reflexia nu era

foarte bun`.Bob se ridic` de pe scaun [i o examin` din toate

unghiurile.– {tii ceva? spuse el zâmbind. Ideea ta de a

personaliza aceste p`l`rii este grozav`. Cred c` e[tiun geniu. Numai tu puteai s` vezi \n aceste p`l`riiordinare ni[te lucruri la mod`. Ochii lui \i fixar`privirea. M`tu[a ta \]i va r`mâne ve[nicrecunosc`toare.

O prinse de mân` [i-o \nvârti, apoi lu` p`l`riade pe capul ei [i [i-o puse pe al lui.

– Ei, ce zici? Ar`t bine? – Foarte chipe[, r`spunse ea zâmbind.– Acum, putem merge la mas`? Sunt lihnit.– Foarte bine, spuse ea cu blânde]e. Dar mai

\ntâi trebuie s` pl`tesc p`l`riile.– Ai de gând s` le cumperi acum? \ntreb` Bob.

|nainte s` le ar`]i m`tu[ii tale? Sunt grozave, dar...

91

– Bine\n]eles c` nu. Vreau doar s` fiu sigur`c` are de-ajuns. Când m`u[a Roz va spune: esteo idee minunat`, ai salvat reputa]ia Mirrorsului!voi veni s` iau restul. Acum nu cump`r decâtdou`.

Amanda zâmbi, gânditoare. – Sper ca acestea s` fie vorbele m`tu[ii [i nu

altele.Se duse [i vorbi cu vânz`torul, lu` pachetul [i

se \ndrept` spre Bob.De-abia a[tepta s` ajung` la magazin [i s` afle ce

crede m`tu[a despre ideea ei. Se \ntoarse spre Bobcu o fa]` rug`toare.

– {tiu c` e[ti \nfometat, \ns` sper s` nu m`ur`[ti prea mult dac` te rog s` mergem \napoi laMirrors. Vreau s` aflu p`rerea m`tu[ii Roz despreideea mea. Vom merge s` mânc`m dup` aceea.Te rog.

Bob o privi dezam`git.– Eu nu te ur`sc, dar stomacul meu nu sunt

sigur c` te va iubi prea mult.Amanda \l \mbr`]i[` cu efuziune.

92

– E[ti nemaipomenit.Ie[ir` din magazin [i pornir` \napoi spre

Mirrors.Amanda aproape c`-l târ\ pe sc`ri pân` \n fa]a

biroului m`tu[ii Roz. Cioc`ni la u[` [i nu a[tept`r`spunsul pentru a intra.

– M`tu[` Roz, n-o s`-]i vin` s` crezi ce-amdescoperit! spuse Amanda surescitat`, aruncândp`l`riile de pictor pe biroul femeii.

Roz privi cu ochi critic p`l`riile pe care leadusese nepoata ei.

– Mandi, n-am timp de glume.– Nu este o gum`. Uit`-te la aceste p`l`rii de

canava.Roz ridic` una [i o roti \n mân`.– {i ce trebuie s` fac cu ea?– Acesta este noul cadou pentru petrecere,

m`tu[` Roz.Amanda ridic` o p`l`rie [i [i-o puse pe cap. – Vezi? E perfect` atât pentru femei cât [i pentru

b`rba]i. Le putem personaliza cu sigla Mirrors.Roz privi p`l`ria mai atent.

93

– Mmm... Ridic` una [i [i-o puse pe cap.Mmm... se ridic` [i se privi \n oglinda care se afla\n spatele scaunului ei. {i-o potrivi mai bine pecap [i se uit` la Amanda \n reflexia oglinzii.

– Este o idee adorabil`. Ai atât de mult`imagina]ie c` nici n-am visat. Dar... se \ntoarse\ncet spre oglind` [i-[i scoase p`l`ria. Estefoarte dr`gu]`, dar... nu este chiar atât deoriginal`.

– De ce nu? \ntreb` Amanda, dezam`git`. Toat`lumea le va \ndr`gi [i sunt exact ceea ce c`utai, uncadou care poate fi purtat [i de b`rba]i [i de femei.Entuziasmul ei, c` salvase petrecerea m`tu[ii,\ncepu s` scad`.

– Ce nu este \n regul` cu ele? \ntreb` ea cu ovoce slab`, care suna totu[i dezam`git`, cu toateeforturile de a-[i ascunde acest sentiment.

M`tu[a Roz o privi cu c`ldur`.– Totul este \n regul` cu ele.F`cu un gest spre Amanda [i Bob.– Lua]i loc [i nu mai fi]i a[a ploua]i.Ridic` o p`l`rie [i o puse \n fa]a ei.

94

– Vreau s` creez o nou` mod` [i aceste p`l`riinu se ridic` la standardele magazinului meu.

Observ` c` figurile celor doi tineri, care st`teau\n fa]a ei pe scaun, se alungesc.

– Poate ar fi bune pentru petrecerea de anulviitor, spuse ea \ncurajator. Voi avea timp s` lecomand la o firm` important`. Zâmbi [i-i privi pecei doi tineri. M-am hot`rât, vor fi cadoul pentruanul viitor, le voi individualiza cu sigla Mirrors [inumele fiec`rui invitat. Anul acesta, nu mai avemtimp.

Amanda d`du din cap.– Las`-m` s` le invidualizez eu. M-am gândit la

design. Lu` repede o p`l`rie de pe birou.– Voi pune câte o foi]` metalic` aici, \n

interiorul lor. Bob m` poate ajuta. Este \n vacan]`.M`tu[a Roz scutur` din cap.– Nu, când [i le vor pune pe cap vor avea o

senza]ie de rece.– Am putea pune o oglind` micu]` cu numele

scrijelit pe ea, spuse Amanda cu voce disperat`,v`zând c` ideea ei n-are [ans` de reu[it`.

95

M`tu[a Roz o privi cu mil` amestecat` cu dragoste.– Draga mea, ar dura o s`pt`mân` \ntreag`

pentru o cus`toreas` calificat`. N-ai s` reu[e[ti.E[ti foarte dr`gu]` c` vrei s` m` aju]i, dar n-avemtimpul necesar. Mai sunt doar dou` zile. De[i,habar n-am ce vom face...

– Vom reu[i... \ncepu Amanda, dar fu \ntrerupt`de vocea lui Bernice care se auzea din interfon.

– Roz? L-am c`utat pe Chuck Harding \nleg`tur` cu transportul nostru...

– {i? \ntreb` Roz ner`bd`toare.– {i ar fi \ncântat s` te ajute, se auzi din nou

vocea lui Bernicei, dar nu mai devreme de[aptezeci [i dou` de ore. Petrecerea va fi pestepatruzeci [i opt... \i pare r`u.

– {tiu. {tiu, sunt s`rb`torile [i toate celelalte,spuse Roz. Dar mai \ncearc`... Ori vin cadourile, oritrebuie s` g`sim ceva original, ori... Oh, nici nu vreaus` m` gândesc ce se poate \ntâmpla dac` nu reu[im.

– Bine, \ncerc s` \nf`ptuiesc o minune, oasigur` Bernice pe [efa ei.

Amanda nu credea \n minuni [i vocea Berniceinu sunase prea conving`tor. Inima ei se\nnegur`.

96

M`tu[a Roz se \ntoarse din nou spre nepoata ei.– Ce voiai s`-mi spui \nainte s` ne \ntrerup`

Bernice?– Voiam s`-]i dau alt` sugestie pentru p`l`riile

de pictor. Vocea Amandei era abia [optit`, cu toateastea era foarte hot`rât` s` transforme p`l`riile \nceva unic.

– M`tu[` Roz, pot s`-mi iau restul dup`-amieziiliber?

– Este destul de lucru aici, dar cred c` m`descurc [i f`r` tine. Ai nevoie de ceva?

Amanda \l privi pe Bob, apoi \[i \ntoarse dinnou privirea spre m`tu[a ei.

– Cred c` Bob [i cu mine ne vom descurcasinguri [i sunt sigur` c` putem face ceva cu acestep`l`rii pân` la \nceperea petrecerii.

– Nu te nec`ji, Amanda. Te-ai chinuit s` m`aju]i [i apreciez asta. Totu[i, nu cred c` ideea taeste ceea ce ne trebuie. Acum, ia-l pe Bob [ipetrece]i-v` dup`-amiaza cum dori]i. Nu este nicio problem`.

Amanda nu avea nici o idee despre ceea ce voias` fac`, dar ridic` p`l`riile [i ie[i din birou urmat`de Bob.

97

Capitolul 8

– Trebuie s` m` gândesc. Ce pot face cu asteas` le dau str`lucire? spuse Amanda ridicând op`l`rie \n mân`. s Mm... Ia stai! Sunt p`l`rii depictor, nu-i a[a? Ce-ar fi s` le pict`m?

Bob lu` o fa]` grav`, puse o mân` \n [old [i se\nvârti prin camer`.

– Excelent` treab`! Le putem picta \n studioultatei. Putem \ncepe chiar acum.

– Fabulos! spuse ea venind spre Bob [ioprindu-se \n fa]a lui. Atât de aproape \ncât eraaproape s` se ciocneasc` de el. Stai un pic. Tat`lt`u nu va avea nimic \mpotriv`?

Bob o lu` de mân`.

98

– Nici o problem`. Are o [edin]` foto \n Soho,ast`zi. Va lipsi toat` ziua. Lucreaz` pentru„Interview“ [i de obicei vine foarte târziu. Zâmbi[i-[i mângâie musta]a invizibil`. Vom avea totstudioul pentru noi, frumoasa mea, spuse el\ncercând s` imite accentul celor din nord. Darpentru \nceput trebuie s` mânc`m ceva. Nu potlucra cu stomacul gol.

– Bine, bine, spuse Amanda. Dar s-o facemrepede. Abia a[tept s`-mi \ncep munca de crea]ie.

***

Studioul lui Barry Jameson era situat la etajul\ntâi al unei cl`diri din marmur` \nchis` la culoarede pe East Eighties. Era format dintr-o camer`imens` cu ni[te ferestre gigantice care se \n`l]aupân` la tavan, [i câteva dependin]e. Eraimpresionant.

Lumina soarelui inunda studioul toat` ziua, darni[te draperii din catifea neagr` puteau face,printr-un sistem elaborat, \ntuneric total \n câtevasecunde, pentru [edin]e foto mai speciale.

99

– Este fantastic! exclam` Amanda. Te superi? \l\ntreb` pe Bob rupând o bucat` de hârtie dintr-orol` care se afla \ntr-un col]. Prive[te aici! exclam`ea descoperind o poli]` cu o mul]ime de cutii [isprayuri cu vopsea. Ce face tat`l t`u cu hârtia asta[i cu atâta vopsea?

– Le folose[te pentru fundaluri, spuse el venindlâng` ea. Ar trebui s` \ncepem, spuse el alegândcâteva sprayuri [i cutii cu vopsea pe care le d`dujos de pe poli]`.

– Vom lucra aici, puse Amanda tr`gând o mas`lâng` un perete. Puse foia de hârtie pe ea [i\ncepu s` se uite la culori.

– Bine, dar a[teapt` o secund`, spuse Bobzâmbind.

Deschise o u[` care d`dea spre o baie [i se\ntoare cu dou` pensule imense pe mânerulc`rora erau \ncrustate vechi straturi de vopsea dediferite culori.

– Pe care o vrei? \ntreb` el având câte o pensul`\n fiecare mân`. Pe cea galben, albastru, ro[u [inegru sau pe cea negru, galben, roz, oranj [ilavand`?

100

Ea \ncepu s ̀râd ̀[i o lu ̀pe cea din mâna lui dreapt̀ .– Cred c` acestea sunt culorile mele, spuse ea

\ncercând p`rul pensulei.Bob disp`ru din nou [i se \ntoarse cu dou`

[or]uri.– Cred c` acestea ne vor ajuta s` nu ne stric`m

hainele. Nu cred c` vrei s` le pictezi [i pe ele.Amanda puse cele dou` p`l`rii pe mas`.– Hai s` \ncepem. Tu vei lucra cu sprayul [i eu

cu pensula. Lu` un spray cu vopsea argintie [i i-l\nmân`. E[ti preg`tit?

– Nu prea, spuse le râzând atât de tare \ncât i sescutur` tot corpul. Nu este exact specialitatea mea,[tii prea bine, dar sunt deschis la nou. Lu` tubul [ipulveriz` cu grij` deasupra p`l`riei. Amanda\nmuie pensula \n vopsea [i \ncepu s` lucreze.

|l l`s` pe Bob s` pulverizeze vopseaua argintiepe p`l`rie [i apoi \i d`du o bucat` de bumbac cucare s-o lustruiasc`. Dorea s` le dea o tent`lucioas`, asemenea unei oglinzi.

– Nu cred c` este a[a cum \]i dore[ti, spuseBob, ar`tându-i Amandei p`l`ria lui.

Ea o privi [i c`zu pe gânduri.

101

– Cu ce culoare crezi c` ar trebui s` scriemnumele invita]ilor?

Bob privi cutiile cu vopsea din jurul lor [ispuse:

– Presupun c` ar fi bine cu ro[u [i verde. {tii...culorile Cr`ciunului. Dar v`d pe figura ta c` nue[ti prea \ncântat` de sugestia mea.

– Nu prea, r`spunse ea privind \n continuarep`l`ria argintie din fa]a ei.

– Ro[u [i verde sunt culori complementare alespectrului [i culorile opuse nu arat` bine când lepui \mpreun` nu se combin`, explic` ea,zâmbind.

Bob se \ncrunt` la p`l`ria carea st`tea p`r`sit`\n fa]a lui...

– Oh, arat` ca \n povestea „Visând la unCr`ciun Gri“. Culoarea p`l`riei era de un gri[oarece. Se d`du doi pa[i \napoi [i spuse trist:

– Poate ar trebui s` te las pe tine s` faci asta.Amanada lu` p`l`ria [i \ncepu [i ea s-o

lustruiasc`. Când mâinile [i degetele \i\n]epeniser` de cât lustruise se opri. Dezam`gireapusese st`pânire pe ea.

102

– Oh! exclam` ea privind p`l`ria pe care ovopsise cu pensula.

– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` Bob care se duseses`-[i spele mâinile. Totul este \n ordine?

Amanda nu r`spunse imediat. R`suci p`l`ria petoate p`r]ile \ncercând s` vad` dac` aceast`culoare avusese efectul scontat. La sfâr[it, pusep`l`ria \n fa]a lui Bob.

– Prive[te! E chiar mai bine decât mi-amimaginat.

Razele soarelui o f`ceau s` str`luceasc`.P`l`ria alb` de pictor din canava ar`ta acum ca ooglind` lichid`. Fe]ele celor doi tineri sereflectau \n ea.

– Este superb`, nu-i a[a? Cred c` m`tu[a va fi\ncântat`, spuse Amanda, surescitat`.

Bob veni lâng` ea.– Ai reu[it, spuse el privind-o cu mândrie.– Nu pot s`-mi asum tot meritul. Cel mai mare

aport \l are vopseaua tat`lui t`u... spuse eazâmbind.

103

– Nu conteaz`, tu ai f`cut-o. M`tu[ii tale nu-i vaveni s` cread` când va vedea aceste p`l`riistr`lucitoare. O lu` pe Amanda \n bra]e. Trebuies` s`rb`torim.

Ea \l privi \ntreb`toare.– Bine. |n ce fel vrei s-o facem?– Doar a[a, spuse el depunând un s`rut tandru

pe buzele ei.|n acel moment, u[a studioului se deschise [i

tat`l lui Bob intr` \n`untru.– Ce se \ntâmpl` aici? \ntreb` el rotindu-[i

privirea prin \nc`perea plin` de pete de vopseaargintie.

Nu-i p`sa de interludiul romantic pe caretocmai \l \ntrerupsese.

– Ce face]i voi aici?Bob [i Amanda se dep`rtar` repede unul de

cel`lalt [i-l privir` \n t`cere pe Barry Jameson, f`r`s` poat` spune o vorb`.

– Noi... Noi... \ng`im` Bob \ncercând s`explice de ce era vopsea peste tot, sperând \nfelul acesta, s`-i distrag` aten]ia de la \ncurc`tura\n care se afla.

104

Fotograful se uit` din nou de jur-\mprejur [i\ncepu s` strige la fiul s`u:

– Voi ce? |mi po]i spune ce s-a \ntâmplat aici?– Oh, domnule Jameson, \l \ntrerupse Amanda.

Bob mi-a f`cut o favoare. Aveam nevoie de ajutorca s` transform aceste p`l`rii \n cadouri deCr`ciun pentru petrecerea m`tu[ii Roz. Bob a\ncercat s` m` ajute. Nu fi]i sup`rat pe el. Toat`vina este a mea. |i ar`t` p`l`ria argintie pe care o]inea \n mân`, ca s`-i demonstreze c` aveadreptate.

– Vede]i? Trebuie s` fac o sut` de p`l`rii degenul acesta, spuse ea, \ntorcând p`l`ria s-o vad`mai bine.

Barry lu` p`l`ria din mâna Amandei [i-o roti cugrij` ca s` nu se vopseasc` [i el.

Tinerii nu-i puteau citi nimic pe figur`.– {tii, Amanda, am impresia c` ai realizat ceva

unic [i frumos. Se opri o clip` [i privi din noup`l`ria cu ochi str`lucitori. Da, este o oper` deart`. De fapt, chiar a[ dori s-o fotografiez pentruWomen’s Wear Daily. Astfel, va ap`rea \n ziar \ndiminea]a petrecerii. Ce zici?

105

Amandei nu-i venea s` cread` ce auzea. Cucâteva minute mai \nainte dorea s`-l ia pe Bob lab`taie [i acum \i propunea s`-i fotografiezep`l`ria pentru una dintre cele mai cunoscutereviste.

– Chiar o s` apar` \n Woman’s Wear Daily?– Vom face publicitate petrecerii! spuse Barry

zâmbind. Plas` cu gentile]e p`l`ria pe capulAmandei [i o privi cu ochi de profesionist.

– Ce-ar fi s`-mi fii model, Amanda? E[ti o tân`r`foarte dr`gu]`.

– Adev`rat? \ntreb` ea bucuroas`.– Bine\n]eles. |n acest fel, vom putea povesti [i

despre fata care a creat o nou` mod` a p`l`riilorpentru var`. O nou` imagine pentru Mirrors. Untân`r talent!

– Vei fi faimoas`! spuse Bob zâmbindu-iAmandei.

– Când dori]i s` avem [edin]a foto? Trebuie s-oanun] pe m`tu[a Roz...

– Las`-m` un minut s`-mi consult agenda [i...cred c` ar fi bine s` n-o anun]i pe Roz. Ce-ar fis`-i faci o surpriz`? M-am purtat urât cu ea ultima

106

dat` [i \n felul acesta m` voi revan[a. {edin]a fotoo putem face mâine la ora unsprezece la HensleyPalace. O s` \ncerc s` termin`m cât mai repede.Este \n regul`?

– La unsprezece, repet` Amanda. Oh, esteexact când am programat interviul la Institutul deMod`. N-am nici o [ans` s` v` pute]i face timpalt`dat`?

Barry scutur` din cap.– |mi pare r`u, dr`gu]`, dar am totul \n acest

hotel: echipament, lumini, machiaj [i la oradou`sprezece am o [edin]` foarte important` carese va termina noaptea târziu. Dac` nu vii launsprezece, nu vei putea ap`rea \n revist` \ndiminea]a petrecerii. Ascult`, nu po]i s`-]i schimbiora interviului? Este un telefon \n biroul meu,spuse Barry deschizând o u[` ce d`dea spre omic` \nc`pere.

Amanda \nchise u[a [i st`tu mult` vreme \nfa]a telefonului, aproape \ngrozit` s` sune laInstitutul de Mod`. Dup` ce ridic` receptorul [irespir` adânc, form` num`rul [i ceru biroul de\nscrieri.

107

– N-am avut noroc, spuse ea intrând \n studio.Toate orele sunt ocupate. Trebuie s` fiu pe stradaDou`zeci [i cinci la ora unsprezece fix.

Barry st`tu pe gânduri câteva momente.– Uite cum facem. O s` m` duc la hotel cât pot

de devreme [i voi aranja totul. Tu vino pe la zece,termin`m \n jum`tate de or` [i astfel vei puteaajunge la interviu, spuse el zâmbind \ncurajator.Astfel, vom putea face o surpriz` pl`cut` m`tu[iitale.

– Mul]umesc din tot sufletul. Va fi secretulnostru.

Totul se \ntâmplase atât de repede, \ncâtAmanda nu-[i putea reveni din surpriz`.

Bob o lu` de mân` [i-i zâmbi \ncurajator.– Sunt mândru de tine, \n câteva zile vei fi

faimoas`.

108

Capitolul 9

Când se uit` pe fereastr`, a doua zi diminea]`,Amanda se gândi c` \n via]a ei nu v`zuse ceva maifrumos. Lumini]ele din pomul de Cr`ciun de peinsula din mijocul lui Park Avenue clipeau feeric [io pudr` alb` care se cernea din nori acoperisestr`zile cenu[ii.

Z`pada care imobilizaze Chicago se mutase laNew York. Ora[ul ar`ta cu totul diferit, mai calm[i mai lini[tit, deoarece ma[inile circulau cu vitez`mai mic` din cauza z`pezii.

Amanda se decise s` plece mai devreme la[edin]a de fotografiat de la Palace Hotel. |i erateam` s` nu \ntârzie din cauza traficului\ngreunat.

109

Cu o sear` \nainte, p`l`riile argintii leimpresionar` pe Roz [i Bernice. M`tu[a ei sedecisese ca acesta s` fie cadoul pentru petrecere [id`duse deja comand` pentru p`l`riile necesare.Amanda \nc` mai auzea \n urechi cuvintelem`tu[ii:

„S` fii binecuvântat`, iubito, ai f`cut un miracol.Sunt extraordinare. Le iubesc. Simple, dartotodat` [ic!“

Amanda n-ar fi vrut s` plece \nainte de a ovedea pe m`tu[a Roz. Ar fi dorit s`-i vorbeasc`despre interviul pe care \l avea la Institutul deMod`, dar nu mai avea timp. Portofoliul ei eragata \nc` din Boston. Sperase ca m`tu[a ei s`-i deacâteva sfaturi, s`-i spun` câteva cuvinte de\ncurajare.

Dar timpul nu-i \ng`duise a[a ceva, trebuia s`se descurce cu for]e proprii, cum dorise s-o fac`\nc` de la \nceput. Iat` c` avea ocazia s`-[idemonstreze talentul f`r` ajutorul altcuiva.

Barry \i spusese s` n-aib` grij` de coafur` [imachiaj, stilistul lui se va ocupa de amândou`, darAmanda trebuia s` se gândeasc` [i la interviu.

110

|mbr`c` ni[te blugi alba[tri [i un tricou mulat \nculori aprinse: roz, galben [i verde, iar peste el \[ipuse o jachet` neagr` cu guler argintiu.

Nu era \mbr`cat` grozav? se \ntreb` eaprivindu-se \n oglind`. |[i puse ghetele, paltonul,lu` portofoliul [i ie[i gr`bit`.

Aerul rece o \nvior` [i \ncepu s` mearg` vioispre hotel, privind spre Park Avenue.

Totul ar`ta superb. „New Yorkul este cel maipotrivit loc s`-]i petreci s`rb`torile“, se gândiAmanda, \ncântat`. Cu câteva zile \nainte, era unnimeni, ei, nu chiar un nimeni, dar \n mod sigurnu cineva care s` aib` o [edin]` foto pentruWoman’s Wear Daily, cu un fotograf celebru. Demâine, p`rin]ii ei, m`tu[a Roz, toat` lumea dinNew York o va cunoa[te! Totul \i mergea perfect.P`l`riile... petrecerea... revista... Bob... CeCr`ciun!

Helmsley Palace era unul dintre cele mailuxoase hoteluri din ora[, ar`tând ca un palat dinpove[ti. Stilul Renascentist se reg`sea peste tot, dela mobil`, covoare, lustre, pân` la cel mai micam`nunt.

111

Amanda se \ndrept` spre recep]ie de unde fucondus` \n apartamentul lui Barry Jameson.

– Iat`-te, spuse el. Mai am de f`cut uneleretu[uri. |ntre timp, scoate-]i haina [i ghetele [ilas`-i pe Mitsuko [i Steve s`-[i fac` treaba. |[i pusemâinile \n [olduri [i \ntreb` pu]in speriat: Roz nu[tie despre secretul nostru, nu-i a[a?

– {tiu s` p`trez un secret, replic` Amanda.Niciodat` nu avusese de-a face cu aceast` lume

str`lucitoare [i nu [tia cât de mult era de munc`pentru a realiza o [edin]` foto perfect`. Acum, era\n centrul aten]iei. Steve era coaforul, iar Mitsukomachiora. O luar` [i o plasar` pe un scaun \nmijlocul camerei.

|n câteva minute, Steve \i ondul` p`rul cu unfier electric gigant. Mitsuko \i aplic`, repede [i cugrij`, trei umbre de culori diferite pe pleoape, \iaplic` un rimel [i o dung` \ntunecat` pe gene [i-ipens` cu o mân` u[oar` sprâncenele.

Când terminar`, Barry Jameson veni s`-[iinspecteze modelul.

112

– E[ti superb`. O lu` de mân` [i o duse \n fa]aunui perete trandafiriu. O pozi]ion` cu grij` [i-lchem` apoi pe Terry, alt stilist, s`-i aranjeze p`l`riade pictor pe cap.

– M`tu[a ta va fi extrem de surprins`, spuseBarry privind prin obiectivul aparatului defotografiat.

– Mai am câteva mici aranjamente la lumini [iapoi putem \ncepe.

– |n regul`, spuse Amanda privindu-[iceasul. Mai avea destul timp pân` la interviulde la Institutul de Mod`. Sediul lor nu se aflaprea departe, cu un taxi ajungea \n cinciminute.

– E[ti gata, Amanda? \ntreb` Barry.– Bine\n]eles. Mai gata ca oricând. Inima ei

b`tea cu putere. S` fie model, chiar [i pentru oor`, era o mare bucurie.

– Acum zâmbe[te, \i ordon` Barry. Nu-]i ar`tato]i din]ii, fii mai misterioas`.

Barry se roti \n jurul ei, fotografiind-o din toateunghiurile posibile.

Clic. Clic. Clic.

113

Amanda executa ordinele lui cu un surâscrispat. La \nceput fu tensionat`, dar \ncetul cu\ncetul se calm`. |ncerc` s` pretind` c` nu eramare lucru, nu era decât o afacere.

– |nc` pu]in.Clic. Clic. Clic. – |ntoarce capul la dreapta.Clic.– Acum pu]in spre sânga...– Apleac` pu]in b`rbia...Clic. Clic. Clic. Amanda \ncepu s` simt` camera ca pe un

prieten. Voia s` fie superb`. |ncepu s`-[i ia aere defotomodel.

– Foarte bine... |ntoarcere [i prive[te pesteum`r spre mine. Foarte bine...

Clic. Clic. Clic. Amandei i se t`iase respira]ia de emo]ia acestei

noi experien]e. Când camera \[i stop` clicurile,toate persoanele din camer` o priveau curespira]ia t`iat`.

Ea le zâmbi cu \ncântare. Oare credeau c` este unnou fotomodel? Totul ie[ise mai bine decât visase.

114

– Foarte bine, Amanda. Acum a[ dori s` mai faccâteva fotografii pe scar`. Cât timp mutechipamentul [i-l aranjez, las`-te din nou pe mânalui Steve [i Mitsuko. |ncepem \n cel mult un sfertde or`. F`cu un gest c`tre cei doi care se aruncar`asupra Amandei ca ni[te p`s`ri de prad`.

|nc` o dat` \i piept`nar` [i coafar` p`rul, care \nfinal ar`ta perfect. Misutko o demachie [i-i aplic` unmachiaj natural cu care putea pleca [i la interviu.

Dup` \nc` o [edin]`, dup` care Amanda se sim]iatât de confortabil ca [i când ar fi f`cut asta \nfiecare zi, Barry Jameson anun]`:

– Gata, am terminat! O ajut` pe Amanda s`-[idea jos p`l`ria. Senza]ional! E[ti un adev`ratfotomodel! Ai putea s` faci carier`.

Ea zâmbi plin` de gratitudine.– M-am sim]it super! A fost o experien]`

extraordinar`! |[i consult` ceasul [i tres`ri. Chiaratât este ora? \ntreb` ea \n panic`. Oh! Interviulmeu! S-ar putea s` \ntârzii!

Amanda \ncepu s` se \mbrace cu gesturiprecipitate. Se sim]ea ca Cenu[`reasa care trebuies` plece de la bal.

115

– |mi pare r`u c` trebuie s` fug, dartrebuie. Mul]umesc. O s` m` uit mâine dup`fotografii.

– Mul]umesc, Amanda, auzi ea \n timp cecobora sc`rile. A fost o oportunitate [i pentrumine. Noroc la interviu.

Nu [tia ce \n]elesese el prin „oportunitate“, darnu-[i b`tu capul, interviul era pe primul loc.

Afar`, ninsoarea c`dea acum din abunden]` [ivântul sufla cu putere. Amanda merse de-a lungulstr`zii, pândind un taxi liber. Vitorul i se \nneguracu fiecare secund` care trecea. P`rin]ii ei n-au s`\n]eleag` niciodat` cum putuse s` rateze interviul.Lor n-o s` le pese de fotografiile din reviste. Acestaera un succes efemer. Interviul era un lucru serios.Amanda dorea s` se calmeze, dar sim]ea cum ocuprinde isteria.

Inima \i b`tea nebune[te când se uit` din noude-a lungul str`zii. Treceau mai mute taxiuri, dartoate erau ocupate. |n momentul \n care op`r`sir` puterile [i dori s` se a[eze pe trotuar [i s`\nceap` s` plâng`, lâng` ea opri un taxi din care

116

cobor\ un client. Fugi repede spre ma[in` dar \nloc s` se aprind` lumina de „Liber“, se aprinse ceade „Pauz`“.

Disperat`, se ag`]` de portiera ma[inii.– V` rog. V` rog, ajuta]i-m`! Trebuie s` ajung la

un interviu foarte important! E aproape, pe stradaDou`zeci [i cinci. V` rog. |nseamn` foarte multpentru mine V` pl`tesc oricât. V` rog...

Lacrimi amare \i curgeau pe obraji [i \n ochii[oferului se citi mila. Debloc` u[a [i o l`s` s`urce.

– Unde vrei s` ajungi? \ntreb` el. Str`zile sunt\nz`pezite [i vreau s` m` \ntorc acas` pân` nuaccidentez ma[ina.

– Pe strada Dou`zeci [i cinci la num`rul 227.{oferul d`du din cap.– Va dura ceva, pentru c` traficul este blocat pe

mai multe str`zi [i trebuie s` ocolesc mult, spuseel privind-o prin oglind`.

Amanda era furioas` c` \[i uitase priorit`]ile.|[i privi din nou ceasul. Pierduse destul timp

pân` g`sise taxiul. {tia c` numai printr-o minuneputea ajunge la timp.

117

– Ar trebui s` ajung la ora unsprezece, spuse eaaplecându-se spre [ofer.

– Ha, exclam` acesta. Doar un elicopter tepoate ajuta. Amanda \[i lu` portofoliul \n bra]e [i\ncepu s`-l frunz`reasc`. |[i promise s` nu se maiuite la ceas pân` nu ajunge \n fa]a cl`dirii. Privischi]ele [i fotografiile din dosar. „A[ fi vrut cam`tu[a Roz s`-mi vad` lucr`rile,“ se gândi ea. Unochi de profesionist m-ar fi ajutat. Sper doar s` nuajung prea târziu. Doamne, te rog, f` s` nu ajungprea târziu. Ridic` ochii [i privi pe fereastr`. Taxiulnu \naintase decât câ]iva zeci metri \n aproapezece minute.

– Mai repede nu se poate? \ntreb` eaimpacientat`.

– Ba da, r`spunse [oferul, dac` ne teleport`m\n Florida. Uite ce e, relaxeaz`-te. Când ajungem,o s` vezi c` va fi \nchis din cauza vremii.

– Nu cred, spuse Amanda cu voce slab`.I se p`ru c` trecuser` ore pân` când ajunse \n

fa]a cl`dirii.Amanda s`ri din taxi, \i pl`ti [oferului [i fugi

repede pe sc`ri. |n holul imens c`ut` din priviri

118

camera 404. O mul]ime de fete cu portofolii \nbra]e se plimbau de colo-colo. Amanda se oprilâng` una din ele [i-o \ntreb`:

– E[ti aici la interviul pentru programul de var`?– Da, la fel ca toat` lumea de aici. Am \n]eles c`

unul sau doi profesori au \ntârziat din cauzavremii, r`spunse fata cu p`r negru, [i toateinterviurile au fost decalate.

Amandei nu-i venea s` cread` ce noroc avusese.– Glume[ti. Oh, e fabulos... Mul]umesc lui

Dumnezeu!Se duse [i se prezent` secretarei de la recep]ie,

apoi se a[ez` pe un scaun, \ntr-un col] mai retras.Nu avea nici un chef s` discute cu celelalte fete.Patruzeci de minute mai târziu, Amanda \[i auzinumele la interfon [i fu introdus` \ntr-un micbirou. |n spatele unui birou se afla a[ezat` ofemeie \nalt`, cu p`r negru. Pe t`bli]a din fa]a eiera scris un nume: doamna Benson.

– A[az`-te, te rog, \i spuse aceasta. Te vei sim]imai bine.

Amanda se a[ez` pe un scaun [i-[i puseportofoliul lâng` ea.

A[tept` sim]ind cum i se strânge stomacul deemo]ie.

119

Doamna Benson era \mbr`cat` \ntr-o rochieconservatoare [i Amanda se \ntreb` dac` bluza ei\n culori ]ip`toare nu era prea mult.

|n sfâr[it, doamna Benson ridic` privirea [i- izâmbi.

– M` bucur c` \n ciuda furtunii de z`pad` aiputut s` ajungi la interviu, domni[oar` Colby.

Scoase dintr-un dosar cererea Amandei [i o citicu interes.

– Mm... v`d c` e[ti foarte interesat` de lumeamodei.

– Da, spuse Amanda. Am lucrat \ntr-un magazin\n Boston, la Bimblebee [i acum o ajut pe m`tu[amea, la Mirrors.

Doamna Benson zâmbi cu sub\n]eles.– Am v`zut recomandarea de la doamna Noble

din dosarul t`u. Este o persoan` foarte cunocut`.Amanda \[i alese cu grij` cuvintele. Voia ca

r`spunsul s`-i reflecte adev`rata dorin]`.– Da... M`tu[a Roz m-a ajutat [i este o persoan`

cu multe cuno[tin]e, dar pentru mine esteimportant s` reu[esc prin for]e proprii.

120

– Adev`rat? \ntreb` doamna Benson cu o voceimpar]ial`.

Amanda trase adânc aer \n piept [i spuse:– {tiu c` m`tu[a ar putea pune o vorb` bun`

pentru mine, [i mai [tiu c` are multe cuno[tin]e \nlumea modei. Dar nu vreau s` se se \ntâmple a[a,deoarece niciodat` n-am s` [tiu dac` am reu[itdatorit` talentului meu sau doar pentru c` suntrud` cu ea.

Doamna Benson privi direct spre Amanda.– E[ti foarte idealist`, domni[oar` Colby. |n

[coala noastr` avem o politic` foarte competitiv`.Ce a vrut s` spun` prin „idealist`“, se \ntreb`

Amanda. Am spus ceva gre[it?Doamna Benson \ntinse mâna.– A[ dori s`-]i v`d portofoliul, dac` se poate.Amanda \i \ntinse dosarul greu cu copert` din

piele.Doamna Benson d`dea paginile \ncet,

cercetând cu grij` fiecare desen. Scutur` din cap lacâteva pagini [i f`cu comentarii favorabile la altele.Amanda voia s`-i spun` c` m`tu[a ei nu-i v`zuseportofoliul dar se ab]inu de la orice comentariu.

121

|ncerc` \n schimb s` ghiceasc` reac]iile femeii lafiecare pagin`. |i pl`ceau oare t`ieturile fusteiverzui? Ce p`rere avea despre c`ma[a ruseasc`?Dar despre culoarea rochiei de sear`, la carelucrase aproape o s`pt`mân`? Ochii ei urm`reaufiecare pagin` pe care o d`dea doamna Benson.

|n cele din urm`, doamna Benson \nchiseportofoliul, se uit` la Amanda [i-i zâmbi\ncurajator.

– Am v`zut multe schi]e foarte bune aici. Aitalent [i poten]ial, \ns` trebuie s`-]i perfec]ionezitehnica. Ai nevoie de ajutor la desen.

|i \ntinse dosarul Amandei.– Bine\n]eles, n-ai decât..., \[i mut` ochii pe fi[a

de \nscriere... [aisprezece ani. De obicei, pentruprogramul de var` vârsta minim` este de [apte-sprezece ani. Dorim ca studentele noastre s` fiemature. Oamenii cred c` lumea modei este unasuperficial`, plin` de fete cu capul \n nori. Aici, laInstitutul de Mod`, noi dorim seriozitate. Numaiprin munc` [i d`ruire se ajunge la faim` [i... bani.

– {tiu c` sunt mai tân`r` decât majoritateacelorlalte candidate, spuse Amanda calm, dar sunt

122

sigur` c` pot munci cot la cot cu ele. M-am gânditfoarte serios la asta. |mi doresc din tot sufletul s`\nv`] aici.

– Sunt sigur` de asta, r`spunse doamnaBenson. La fel [i celelalte candidate.

Amanda \ncerc` s`-i explice c` era cel mai marevis al ei:

– |mi place s` creez noi tendin]e \n mod` [i, deasemenea, vreau s` \nv`] tot mai multe desprevânzarea [i promovarea noilor modele.

Doamna Benson zâmbi.– Furtuna aceasta de z`pad` mi-a dat

programul peste cap. Se ridic` de la birou, veni \nfa]a Amandei [-i strânse mâna.

– |mi pare bine c` te-am \ntâlnit.Amanda se ridic` repede de pe scaun [i-i

strânse [i ea mâna.– Când crede]i c` pot a[tepta un r`spuns?– Experien]a, recomand`rile [i ceea ce-am

v`zut \n portofoliu m-au impresionat, r`spunsedoamna Benson. Dar mai sunt multe candidate.Vei primi o scrisoare dup` cincisprezecefebruarie.

123

Amanda se for]` s` nu i se vad` pe fa]`dezam`girea c` avea de a[teptat atât de mult timp.

|nc` nu venise Cr`ciunul [i avea de a[teptatpân` de Valentine’s Day.

– La revedere [i v` mul]umesc \nc` o dat`.Amanda ie[i pe hol [i c`ut` un telefon.

Introduse o fis` [i form` num`rul privat al m`tu[iide la Mirrors.

– Roz Noble, se auzi vocea acesteia \n aparat.– Bun`, m`tu[` Roz. Sunt la Institutul de Mod`,

spuse Amanda cu r`suflarea t`iat`...– Cum te-ai descurcat, draga mea? Ai plecat atât

de devreme \ncât m-am avut când s`-]i v`dportofoliul.

– Cred c` m-am descurcat bine. O s` vorbimdespre asta când ne \ntâlnim, puse Amanda. Vreaus` [tiu cum merge cu pictarea p`l`riilor?

– Vino la magazin, Amanda. Bernice se ocup`de tot.

– Bine, m`tu[` Roz. Vreau s`-]i pun ce surpriz`]i-am mai preg`tit. Nu pot s` p`strez un secretprea mult timp. Mirrors va ap`rea \ntr-un articol \nWomen’s Wear Daily, mâine!

124

M`tu[a Roz p`str` t`cerea mult` vreme, \ncâtAmanda crezu c` a \nchis telefonul.

– Despre ce vorbe[ti Amanda? Trebuia s` scriedespre noi dup` petrecere.

– Este o surpriz`, spuse Amanda, \nc`\ncântat`. Barry Jameson m-a fotografiat cu unadintre p`l`riile Oglind`. A aranjat s` apar` unarticol, mâine, \n revist`.

– Cum a putut Barry Jameson s` fac` una caasta? {tie bine c` darurile mele de Cr`ciun trebuies` fie secrete pân` la petrecere. M`tu[a Rozaproape c` ]ipa \n receptor. {i acum, datorit` lui,va afla tot ora[ul! |mi vine s`-l omor. Dup` câte amtras din cauza transportului care n-a sosit, asta \mimai trebuia! Degeaba te-ai chinuit atât, când totule ruinat!

Amanda sim]i cum i se \nmoaie picioarele. Era[ocat`.

– M`tu[` Roz, [opti ea. N-am [tiut. M-a p`c`lit.A spus c`-]i voi face o surpriz`. Eu... Eu...

– Ia un taxi [i vino imediat aici. Imediat. Vreaus` aud toate detaliile când ajungi la mine \nbirou.

125

– Ce pot face ca s` \ndrept lucrurile? spuseAmanda. Ar fi bine s` m` duc s` iaufotografiile?

– Nu te mai gândi la asta. Vino drept la Mirrors.Ai multe s`-mi explici. Gr`be[te-te!

|nainte s` mai poat` spune ceva, m`tu[a Roz\nchise telefonul.

Amanda r`mase câteva momente cu receptorul\n mân`. Lacrimi amare \i curgeau pe obraji.

– Nu trebuie s` plâng, spuse ea punândreceptorul \n furc`.

Ie[i din cl`dire s` g`seasc` un taxi.

126

Capitolul 10

Z`pada c`dea \nc` abundent când Amanda ie[idin cl`dire [i lu` un taxi s` se \ntoarc` lamagazin.

Taxiul abia se târa \n traficul congestionat, dar\n cele din urm` opri \n fa]a Mirrorsului.

Amanda cobor\ [i pl`ti [oferului, apoi r`masepe trotuar f`cându-[i curaj s` intre [i s` dea ochiicu m`tu[a ei.

Taxiul porni \ntr-un scrâ[net de pneuri [inoroiul de lâng` bordur` s`ri [i-o stropi peAmanda pe palton.

– Perfect, murmur` tân`ra. Asta era tot ce-milipsea.

127

Tân`ra trase aer \n piept, deschise u[a, urc`sc`rile [i str`b`tu culoarul care ducea la biroulm`tu[ii. B`tu \ncet [i intr`. M`tu[a Roz st`tea labiroul ei.

– |nchide u[a. A[az`-te [i spune-mi tot ce s-a\ntâmplat. Cum ai ajuns s`-i pozezi lui BarryJameson?

Amanda \ncepu s`-i povesteasc` tot, dinmomentul când fotograful \i prinsese, pe ea [i peBob \n atelier, vopsind p`l`riile, pân` la [edin]afoto din acea diminea]`. Roz o ascult` cu fa]a\mpietrit` [i când termin` de vorbit se l`s` t`cerea.

Singurul zgomot din camer` era cel aldegetelor lui Roz Noble care b`teau darabana \nbirou.

Nu-mi vine s` cred, spuse ea \ntr-un final,scuturând din cap. Nu-mi vine s` cred c` mi-aiputut face una ca asta. Ce a fost \n mintea ta?

Se ridic` de pe scaun [i \ncepu s` se plimbeprin camer`.

– Ai fost surd` sau oarb` \n ziua când am luatmasa cu el? Unde erai când eu [i cu Barry ne-amcertat?

128

– Credeam c` faci asta doar pentru ca el s`accepte locul pe care-l doreai tu, [opti Amanda cuvoce slab`. M` gândeam...

– Adev`rat? se r`sti Roz. Chiar gânde[ti? Nu [tiaic` cea mai important` regul` \n afaceri este s`p`strezi secretul tranzac]iilor? Ai ascultat vreodat`ce spuneam eu? De câte ori am spus c` darurilepentru petrecere sunt secrete? Or gândul de aap`rea \ntr-o revist`, ca un fotomodel prestigios,]i-a \ntunecat min]ile?

Fa]a Amandei era ro[ie ca focul.– Credeam c` te ajut, spuse ea. Nu mi-a trecut

prin cap c` o s` fie un fiasco. Voiam s` te ajut petine [i Mirrors.

|ncerc` s`-]i re]in` lacrimile care le sim]eaap`rând \n col]urile ochilor. Nu dorea ca m`tu[aRoz s` cread` c` vorbele ei o r`niser`. Dar undeera adev`rul?

Trebuia s` admit` c` fusese surescitat` lagândul c` poza pentru o revist` important`.Totu[i, Barry Jameson [tiuse cum s-o fac` s`cread` c` de fapt o ajuta pe m`tu[a Roz.

129

– Ajutor? exclam` Roz b`tând cu pumnul \nbirou. E[ti o copil` f`r` minte! N-am nevoie de unastfel de ajutor! ~sta nu e un joc! Este via]a real`,care \n lumea modei este una crud`!

Amanda sim]i cum i se strânge stomacul [i i seface r`u. Realiz` c`, \n prostia ei, era pe punctul s`distrug` reputa]ia m`tu[ii Roz... reputa]ie care]inuse Mirrors \n top ani de zile. Acum, Amandastricase totul. Faima [i popularitatea erau un lucruatât de fragil. Fata se uit` cu p`rere de r`u lachipul furios al m`tu[ii ei. Roz muncise din greus`-[i creeze o reputa]i [i Amanda stricase totul.

„Acum, Roz se gânde[te c` sunt un copil prost\n care nu e bine s` ai \ncredere“, se gândiAmanda. Se sim]ea mizerabil [i nu [tia ce s` fac`.

– E[ti o fat` atât de bun`. {tii c` te ador, Mandi,dar pur [i simplu am impresia c` ai uneltit pe laspate \mpotriva mea. Pentru tine a fost o aventur`,te-ai crezut Cindy Crawford sau mai [tiu eu ce altmodel faimos. Ce s-a \ntâmplat cu tine? {i interviulde la Institutul de Mod`? Credeam c` e ceva serios!E[ti nepoata lui Roz Noble [i nici m`car nu ]i-amv`zut portofoliul!

130

– Este ceva serios! exclam` Amanda surprins`.Am vrut s`-]i ar`t schi]ele mele, dar niciodat` nu aiavut timp. Am vrut s` fii mândr` de mine, dar eraimereu ocupat`. Nu e drept s` m` blamezi pe minepentru asta, nu e vina mea!

– |mi f`cusem timp pentru asta, azi diminea]`.De unde s` [tiu c` vei disp`rea \nainte de opt,când interviul era programat pentru oraunsprezece? Spui c` sunt nedreapt`, dar s` testrecori afar` din apartament, asemenea unui ho],este drept? Ceea ce ai f`cut azi diminea]` e drept?

Veni \n fa]a Amandei, o privi câteva momente,apoi se \ntoarse [i se a[ez` din nou pe scaun.

– Nu vreau s` dau vina pe tine, Mandi, spuseea. Sunt doar dezam`git`, dar \mi dau seama c`este numai vina mea. Programul meu estesurpa\nc`rcat` [i n-am avut timp s` discut cu tinede când ai sosit. N-am avut copii [i am crezut c`\mi vei urma la conducerea firmei, c` te veicomporta asemenea mie. Când te-am adus laMirrors, a fost prima mea gre[eal`. Nu trebuia s`te las s` te implici \n problemele firmei, e[ti doaro copil`. |ns` când ai venit [i mi-ai adus p`l`ria de

131

pictor, mi-am dat seama c` e[ti un adev`rat talent[i c` ai putea face parte din lumea modei.Credeam c` visul meu se transform` \n realitatesub ochii mei. Nepoata mea favorit` are fler \nafaceri [i va duce mai departe faima Mirrorsului!

Se ridic` din nou de pe scaun, se aplec` pestebirou [i se uit` \n ochii Amandei.

– S` vedem ce putem \nv`]a din asta. Mai aifoarte multe de \nv`]at pân` s`-mi preiei afacerea.Tu e[ti lumina mea, Mandi. Dar am crezut preamult \n tine [i acum trebuie s` pl`tesc. Nu mi-amdat seama c` nu e[ti decât o copil` inocent`.Pentru a putea supravie]ui \n lumea noastr`,trebuie s` fii tare [i viclean.

Amanda l`s` capul \n jos [i dou` lacrimi i seprelinser` pe obraz. Nu [tia care lucru este mai r`ufaptul c` m`tu[a se r`stise la ea sau c` odezam`gise.

– Presupun c` m` trimi]i \napoi la Boston, nu-ia[a? [opti Amanda ridicând privirea.

– Nu. Totul trebuie s` r`mân` \ntre noi. P`rin]iit`i nu trebuie s` afle [i alte imagini negative ale

132

lumii modei. R`mâi aici. Vei lucra la primul etaj.Am nevoie de ajutor. |nainte de Cr`ciun, estemare aglomera]ie \n magazin. Parc` toat` lumeaface cump`r`turi pe ultima sut` de metri.

Vocea m`tu[ii Roz era rece [i profesional`.– Bernice a organizat pictarea p`l`riilor \n

depozit. A angajat ni[te profesioni[ti care s` fac`asta. Vrei s` cobori s` vezi dac` au nevoie de ceva?|ntre timp, voi suna la revist`, poate am s` potrezolva ceva. Redactorul [ef \mi este prieten.

***

Linia de pictat mergea de minune. Câtevapersoane aplicau vopseaua, cu instrumentespeciale, altele le uscau [i altele le personalizau cusigla Mirrors.

Totu[i, Amanda nu sim]i prea mult` pl`cerecând privi cum p`l`riile se transformau din simplep`l`rii de canava \n ni[te minuni argintii.

„Trebuia s` fie momentul meu de glorie, segândi ea. Dar am stricat totul cu \ngâmfarea meacopil`reasc`“.

133

– Facem ni[te lucruri nemaipomenite aici, \ispuse Bernice Amandei. Am angajat ni[te adev`ra]iprofesioni[ti. Sunt sigur` c` vom termina la timp.Ai salvat Mirrors, Amanda, nu [tiu cum, dar ai\nf`ptuit o minnune. Cadourile vor fiextraordinare. De ce nu te duci acas`? N-amnevoie de tine, muncitorii se descurc` de minune.

Amanda ridic` o p`l`rie argintie, o privi câtevasecunde [i apoi o puse la loc lâng` celelalte.

– Bine. {i a[a nu mai am chef de nimic ast`zi.P`r`si depozitul [i tocmai traversa primul etaj

printre cump`r`torii gr`bi]i, când auzi cum cinevao strig` pe nume.

– Amanda, stai o clip`. Trebuie s` vorbim.Se \ntoarse [i-l v`zu pe Bob.– Tat`l meu a f`cut ceva oribil...– Acum \mi spui! Amanda \l privi cu r`ceal`.

Du-te [i spune-i tat`lui t`u c` nu numai c` a stricatpetrecerea m`tu[ii Roz, dar mi-a ruinat [i mievia]a. {tia ce face cu aceast` surpriz`!!

Amanda se \ntoarse [i vru s` plece.– Mandi... apuse Bob venind repede lâng` ea [i

prinzând-o de bra].Ea \[i smulse bra]ul din mâna lui.

134

– Nu mai vorbesc cu tine. Din cauza ta [i atat`lui t`u, tot ce am f`cut de când am venit \nNew York a fost \n zadar, spuse ea sup`rat`. Tat`lt`u este fericit acum c` a putut s` se r`zbune pem`tu[a mea? Fiul lui este mândru c` l-a ajutat? Nucred c` i-a fost greu, a trebuit doar s` ame]easc` ofeti[can` proast` din provincie.

– Hei, nu spune asta... Fa]a lui se albise \n timpce ea vorbise.

– Ce s-a \ntâmplat Domnule Mare {mecher deNew York? N-ai nimic de spus \n ap`rarea ta?Mincinos de prim` clas`. Vinovat cu diplom`.

Bob \ncerc` s-o \ntrerup`, dar Amanda i-o t`iescurt.

– Nu conteaz`. Nu vreau s` te mai v`d.Niciodat`. Acum de ce nu pleci? Ie[i afar` de aici.Nu m` face s` m` simt [i mai mizerabil.

– De ce nu vrei s` m` la[i s` vorbesc?– Pleac`! strig` Amanda.Se \ntoarse, travers` \n fug` etajul [i intr` \ntr-o

magazie. Se arunc` pe un balot de materiale [i\ncepu s` plâng`. Ar fi dorit s` nu se mai opreasc`niciodat`, atât de tare avea sufletul sfâ[iat.

135

– Amanda, [opti Bob intrând dup` ea \ncamer`. Vorbe[te cu mine. D`-mi o [ans` s`-]iexplic. Fii rezonabil`.

– Bob? Amanda \[i [terse lacrimile, dar nu-[i\ntoarse fa]a spre el.

– De ce ai venit aici? N-ai \n]eles când ]i-amspus s` pleci?

El trase adânc aer \n piept.– Ai dreptate \n leg`tur` cu tata. Dar n-am [tit

ce pune la cale. Nu, pân` nu a fost prea târziu.Bob \[i puse mâna \n jurul umerilor Amandei.– Am vorbit cu el la telefon acum o or` [i am

aflat ce pune la cale. Nu mi-a venit s` cred. Amvenit aici cât am putut de repede ca s` v` avertizezpe tine [i pe m`tu[a ta.

O strânse cu gentile]e pe Amanda \n bra]e.– A[ da orice s` pot \ntoarce timpul cu câteva

ore \napoi ca s` pot stopa aceast` ridicol`r`zbunare. Astfel, ]i-ai da seama cât de r`u \mipare.

Amanda sim]i cum \i dau iar lacrimile... Secuib`ri mai bine \n bra]ele lui Bob [i \ncepu s` s`plâng` pe um`rul lui confortabil.

136

Capitolul 11

|n diminea]a urm`toare, Amanda mergeasingur` spre Mirrors. Roz plecase mult maidevreme spre magazin. Amanda \[i pusese ceasuls` sune devreme [i plecase la timp pentru a ajungecând se deschidea magazinul. Nu voia s` aib` untratament preferen]ial la Mirrors, dup`problemele pe care le crease.

Roz venise acas` foarte târzi, nu-i adresase nicio vorb` [i asta o duruse foarte tare. Primul impulsal Amandei fu s`-i scrie o scrisoare prin care s`-[icear` scuze, dar dup` aceea i se p`ru o prostie. Sedecise s` n-o mai deranjeze pe Roz [i s` steadeparte de probleme pân` va pleca \napoi laBoston.

137

Ast`zi era ziua cea mare pentru Mirrors.Amanda travers` strada {aptezeci [i patru spreMadison Avenue unde se g`sea un stand de pres`.St`tu câteva clipe \n cump`n`... |i era groaz` s`cear` un exemplar din Woman’s Wear Daily, dar \ncele din urm` se decise s`-l cumpere.

Primele pagini erau dedicate colec]iei deprim`var` a lui Valentino. Urm`toarele eraudespre industria modei: vânz`ri, stocuri, expozi]ii,[tiri.

Amanda \ncepu s` s` dea paginile din ce \n cemai repede. Speran]ele ei \nfloreau.

„Poate n-au scris nimic...“ se gândi ea, darimediat v`zu un titlu auriu. „Str`lucire la Mirrors“.Scan` pagina din priviri. Fotografia ei nu se g`seanic`ieri. Erau doar câteva fotografii de lapetrecerea de anul trecut. Amanda citi repedereportajul, cu respira]ia t`iat`. Nu se men]ionanimic despre p`l`riile argintii. Nu era decât listacu personalit`]ile invitate [i erau men]ionatecâteva dintre surprizele oferite oaspe]ilor. Asta eratot? D`du repede paginile pân` la sfâr[itul revistei.Nu se mai men]iona nimic. Oare reu[ise m`tu[a

138

Roz s` contramandeze totul \n ultimul moment?Se p`rea c` reu[ise. Reveni la pagina cu articolul [iv`zu un mic post-scriptum. „Fotografii originalecu cadoul de Cr`ciun de anul acesta [i curealizatoarea lui \n num`rul viitor“. |i venea s`s`rute revista [i pe vânz`torul de pres`, deasemenea!

Amanda \mp`turi revista [i fugi spre Mirrors.Deschise u[a repede [i urc` gr`bit` sc`rile sprebiroul m`tu[ii Roz.

– Uite! Uite! exclam` ea deschizând revista lapagina cu articolul. Nu este nici o fotografie acadoului.

– {tiu, vocea m`tu[ii era la fel de rece ca [i cuo sear` \n urm`. E[ti foarte norocoas`. Bess Graymi-a f`cut o favoare [i n-a publicat fotografiile.

– Oh, ce u[urare! Amanda se trânti pe unscaun. Petrecerea se poate desf`[ura a[a cum aiplanificat...

– Da, este bine s` ai prieteni puternici, spuseRoz a[ezându-se mai bine \n scaunul ei. Numai a[apo]i r`mâne \n bran[`. Bine\n]eles, acum \idatorez un favor lui Bess... Nu pot s` uit asta. Hai

139

s` uit`m aceast` poveste. Am s`-]i spun altceva.Am fost foarte sup`rat` asear`, \mi pare r`u c`te-am f`cut s` suferi. Am pus Mirrors \nainteatuturor. Te iubesc [i pe tine, [i pe mama ta dintot sufletul, dar Mirrors este familia mea, estecopilul meu. Hai s` uit`m tot! E[ti nepoata meafavorit` [i a[a vei r`mâne! |i zâmbi Amandei, cares`ri repede [i \[i \mb`]i[` m`tu[a cu lacrimi \nochi.

– Mai avem o problem`, spuse Roz: te-aihot`rât cu ce te \mbraci disear`? Ce rochie ]i-aiales?

– Mi-am ales o rochie lung` din organdi cremcu mâneci bufante [i o e[arf` ro[u-c`r`miziu. |miplace atât de mult. Nu-mi vine s` cred c` m` la[is-o \mbrac! I-am ar`ta-o lui Cindy ieri [i am rugat-os` mi-o scurteze [i s-o strâmteze pu]in. {i ast`zi aspus m` m` ajut` s`-mi g`sesc un colier care s` seasorteze. Sunt atât de \ncântat`! Parc` a[ fiCenu[`reasa care pleac` la bal.

– Sunt sigur` c` vei ar`ta superb [i m` bucur c`te \mpaci bine cu Cindy, este o fat` \ntr-adev`r

140

talentat`. Va face carier` \n lumea modei. Are gust[i munce[te din greu s` se perfec]ioneze, spuseRoz zâmbind.

– Pot s` te mai rog ceva? Pot s` vin cu Bobdisear`? El nu [tia nimic de uneltirile tat`lui lui.

– Dup` câte [tii invita]iile au fost trimise cumult` vreme \nainte, spuse Roz. Dar Bob, da,poate veni. Este un b`iat bun. M-a sunat s`-[i cear`scuze [i i-am spus c` este binevenit disear`. Cu ungest, \i ar`t` u[a. Magazinul va fi foarte aglomeratast`zi, ar fi bine s` te duci s` lucrezi. Vom plecamai devreme s` ne preg`tim pentru petrecere.Claude vine la mine \n apartament ca s` necoafeze [i s` ne machieze.

– Oh! exclam` Amnanda. Ai un stilist personal?–Nu este personal, doar un prieten foarte

bun. Va trebui s` ar`t`m divin, ca s` ne\ncânt`m oaspe]ii. Mâine vei ap`rea \n reviste [itrebuie s` fii \n form`, spuse Roz zâmbindu-i cusub\n]eles.

Amanda ro[i [i l`s` privirea \n p`mânt.– M` duc s` ajut \n magazin, spuse ea cu voce

slab`.

141

– Bine. Acum, tot ce ne r`mâne este s` sper`m...Amanda ie[i din camer` [i intr` \n magazie Nu

[tia ce dorise s` spun` m`tu[a ei \nainte s` ias`.Oare nu credea c` p`l`riile vor avea succes? InimaAmandei se strânse. P`l`riile se transformaser` a[acum zânele transform` fetele s`race \n prin]ese.Ar`tau ca ni[te obiecte str`lucitoare, specificeMirrorsului. Amanda zâmbi [i repet` cuvintelem`tu[ii ei:

„Acum, tot ce ne r`mâne este s` sper`m...

***

Dup` o zi grea de munc`, Amanda era atât deobosit` \ncât nu credea c` o s` poat` deveniprezentabil` pentru petrecere.

– Claude este aici, auzi ea vocea cameristei.L-am invitat \n cabinetul doamnei Noble. V`a[teapt` acolo.

Francezul se afla \n fa]a unei oglinzi uria[e [i aunei truse de machiaj [i mai uria[e.

142

– Ah, bon, spuse el cu accent francez. M`tu[a taeste la telefon. O convorbire de afaceri. Tu vei fiprima.

O a[ez` pe Amanda \n fa]a oglinzii [i o examin`cu aer critic.

– N-ar trebui s` ai cearc`ne, spuse el urm`rindcu degetul cercurile de sub ochii Amandei. Aveamnevoie de o piele proasp`t` pentru munca mea.Trebuia s` fi dormit la prânz. Dar voi face tot cepot. Bine c` n-ai.. cum se spune? Puncte ro[ii deadolescent`.

|i strânse p`rul cu câteva agrafe.– L`s`m p`rul pentru sfâr[it. Voi face \ntâi

machiajul, spuse el luând câteva pensule [ituburi.

– Voi \ncepe cu ochii, spuse Claude punândpu]in` crem` alb` pe cercurile din jurul ochilorAmandei. |n primul rând, trebuie s` scoatemaceste umbre dizgra]ioase.

Cu o mân` profesionist`, \i f`cu un masaj \njurul ochilor [i apoi puse dou` straturi de fond deten \n culori naturale, astfel \ncât \n dou` minutenu se mai cuno[tea c` avusese cearc`ne.

143

– M`tu[a ta mi-a descris rochia pe care o\mbraci. Va trebui s` asortez machiajul la culorileei, spuse Claude alegând câteva farduri din trus`.

O privi din nou cu aten]ie pe Amanda [i alesealte farduri.

– Pentru sear`, prefer culorile dramatice. Dar]ie, fiind foarte tân`r`, o s`-]i fac un machiaj cald,dar str`lucitor.

|i aplic` o umbr` roz pe pleoape [i-i desen` olinie fin`, gri de la un col] la altul al ochilor [i \nfinal \i aplic` strat dup` strat rimel negru pegenele lungi.

Amanda \l urm`rea fascinat` pe Claude cum \itransforma chipul. |n fiecare zi \n care se privea \noglind`, Amanda vedea o fat` dr`gu]`, dar acum\ncepea s` vad` o frumuse]e.

Cu aten]ie, Claude aplic` un strat roz,translucid pe pielea fe]iei, a gâtului [i adecolteului. Pe gât \i aplic` dup` aceea o pudr`ivorie [i pe obraji un halou roz, apoi \i accentu`oasele obrajilor cu un roz mai \nchis. Pe buze \iaplic` un roz str`lucitor...

Se d`du un pas \n apoi [i \[i admir` munca.

144

– Sunt un geniu, se felicit` el conturându-ibuzele cu un creion. Dar am avut un subiect\ncânt`tor. Nu-i a[a? \ntreb` el privind-o peAmanda pentru confirmare.

Stânjenit` de acest compliment, spuse \ncet:– Cred c` ave]i dreptate.– {i acum p`rul, spuse el sco]ându-i agrafele [i

\ncepând s`-i descurce p`rul cu o perie imens`.– Vei purta ceva \n p`r? M`rgele? Flori?– Da, spuse m`tu[a Roz intrând \n camer`. |i

\ntinse lui Claude o superb` floare de gardenia.– Oh, Perfect! exclam` Claude ducând floarea

la nas [i inspirând profund parfumul. Voi facecâteva bucle, aici... [i aici... Acum lucra cu un fierde ondulat atât de repede c` aproape o ame]isepe Amanda. Era când \ntr-o parte, când \n cealalt`a capului ei. Dup` ce termin` de ondulat, \i ridic`p`rul, i-l prinse cu câteva agrafe [i l`s` câtevabulce rebele.

– Oh, m`tu[` Roz, este extraordinar! exclam`Amanda. Nu-i venea s` cread` ceea ce vedea. P`reao cu totul alt` persoan`, pur [i simplu nu serecuno[tea \n oglind`.

145

– Cred c` aceast` coafur` simpl`, dar totodat`elegant`, este perfect` pentru aceast` tân`r`, nu-ia[a? \ntreb` Claude. |i fix` p`rul cu un spray fixativ[i apoi \i potrivi floarea deasupra urechii drepte.Gardenia delicat`, de culoare crem, cu frunzeverzi, se potrivea de minune \n p`rul ei negru,str`lucitor.

Fa]a Amandei se \nro[i de pl`cere.– Arat` minunat. M` simt minunat, spuse

Amanda \n [oapt`.– Ai dreptate, spuse Claude ridicând-o de pe

scaun [i rotind-o cu câteva mi[c`ri de dans. Vei fiprin]esa balului. Acum, du-te [i te \mbrac`. Trebuies-o transform pe m`tu[a ta \n regina balului.

– Magnific, spuse m`tu[a Roz râzând. Mandi,ar`]i absolut fabulos. Te-ai \ntrecut pe tine,Claude.

Micu]ul francez se umfl` \n pene.– Nu [tiu timp \i va lua lui Claude s` m`

aranjeze, spuse Roz \ntorcându-se spre Amanda.Po]i s` pleci când e[ti gata. Am \ncredere \n tine s`supervizezi ultimele preg`tiri. |]i urez distrac]iepl`cut`.

146

– Bine, m`tu[` Roz, spuse Amanda privindu-se\nc` o dat` \n oglind`. Oh, Claude, mul]umesc!spuse ea ie[ind repede.

***

La intrarea \n cl`direa unde se ]inea petrecere,era o adev`rat` mare de fotografi [i jurnali[ti.

Când cobor\ din limuzina m`tu[ii, \n superbarochie crem din organdi luminile bli]urilor\ncepur` s` se aprind` ca [i cum ar fi sosit o marevedet`. Dar Amanda se gr`bi spre u[ileMirrorsului, s`tul` de fotografi. Intr` [i merse pecovorul ro[u pân` spre imensa gr`din` decorat` \nargintiu [i alb.

Scena \i t`ie respira]ia. |n fiecare col] al s`lii seaflau imense plante tropicale, fiecare avândinflorescen]e albe, care miroseau ame]itor. De-alungul pere]ilor se aflau mese \nc`rcate cubun`t`]i \n platouri de argint. Totul ar`taapetisant, asemenea unei expozi]ii culinare.Printre superbe sculpturi \n ghea]` se g`seau pe[tiimen[i care \notau \n sosuri \n culori extravagante,

147

sandvi[uri atât de mici \ncât \]i era fric` s` nu lepierzi \n mân`, icre negre, fructe exotice, fazani,prepeli]e, zeci de feluri de pr`jituri. Pe o mic` plat-form`, era amplasat` o mic` orchestr` care \n acelmoment \[i f`cea \nc`lzirea. Iar \n mijloculcamerei, lâng` un brad de Cr`ciun cu decora]iiargintii se g`seau o sut` de cutii \mpachetate \nhârtie argintie, cu câte o elegant` carte de vizit` pecare era scris numele proprietarului cadoului.

Amanda se opri \n fa]a lor. {tia c` \n ele se afl`„p`l`riile ei“. Spera ca totul s` mearg` bine. Se\ntoarse [i o v`zu pe m`tu[a ei intrând \n \nc`pere.

M`tu[a Roz era sub]ire [i elegant`. Era\mbr`cat` \ntr-o rochie din m`tase neagr` cubroderii argintii. Claude o transformase cuadev`rat \n regina balului. P`rul \i era prins \ntr-uncoc elaborat, \n care str`luceau pietre pre]ioase.La gât [i \n urechi \i atârnau diamanate. Era oadev`rat` doamn`.

Veni [i strânse mâna nepoatei sale.– Parc` a[ fi la tribunal [i a[tept ca juriul s` dea

verdictul. Acum vor \ncepe s` intre \n sal`, [i sunto sut` de jura]i.

148

Amanda urm`ri din priviri intrarea invita]ilor.|ncetul cu \ncetul, sala se umplea de celebrit`]i \nhaine str`lucitoare. Prietenii ei din Boston n-o vorcrede niciodat` c` a stat \n aceea[i \nc`pere cuasemenea vedete, se gândi ea zâmbind. Nici m`carmama ei!

Amanda o z`ri pe Cindy [i plec` \n\ntâmpinarea ei.

{i Cindy era cu tot alta. Era \mbr`cat` \ntr-orochie trei sferturi, mulat` pe corp, de un poz pal.Parc` era o p`pu[` Barbie.

– Ar`]i adorabil, spuse Amanda admirând-o.Oh, [i colierul t`u este superb, exclam` ea privindcuar]ul roz pe care \l avea la gât.

– Eu l-am desenat, explic` Cindy cu mândrie.Când am aflat c` sunt invitat`, m-am decis s` ar`tca o nou` crea]ie.

Ambele fete izbucnir` \n râs.– {i tu ar`]i admirabil, spuse Cindy. |ncepur` s` discute despre invita]i [i despre

hainele cu care erau \mbr`ca]i.– Ai f`cut o treab` bun` cu aceast` rochie, Cindy,

spuse Rachel din spatele lor. {tiu c` voiai s-o ]iipentru tine, dar cred c` arat` mai bine pe mine.

149

Rachel era \mbr`cat` \ntr-o rochie strâmt`,lipit` de piele, mult deasupra genunchilor, de unalbastru electric. Ar`ta alunecos, ca un [arpe carepleac` la vân`toare.

– Arat` imposibil, \i [opti Amanda lui Cindy caunei prietene.

Cindy \ncepu s` râd`.– Asta i-am spus [i eu, dar a \n]eles c` doresc

eu rochia [i a ]inut mor]i[ s-o poarte. Nu ]ine contde p`rerea nim`nui, chiar dac` lumea \i vreabinele, face totul de capul ei. Dar n-o s`-i ]in` lanesfâr[it.

– Nu-mi vine s` cred! excalm` Amanda cur`suflarea t`iat`.

Rachel fugea \n \ntâmpinarea lui Bob, care toc-mai intrase pe u[`. |i s`ri \n bra]e [i-l s`rut`. Apoi\l lu` de bra] [i se lipi de el.

– Uit`-te la asta! spuse Cindy revoltat`. N-arepic de ru[ine!

|n momentul când Bob \ncerc` se se \ntoar`s-o caute pe Amanda din priviri, Rachel \l trase maiaproape de ea [i rochia i se despic` pe o parte desus pân` jos.

150

– Ha! Ha! \ncepu Cindy s` râd`. Regina a r`mas\n pielea goal`!

Rachel l`s` capul \n jos [i o lu` la fug` spre u[`.Cindy o lu` pe Amanda de bra].– I-am spus c` este prea strâmt`. Dar n-a vrut s`

m` asculte. Acum, dezastrul s-a produs! A[a-itrebuie! Dup` fapt` [i r`splat`!

Amanda o privi pe Rachel cum iese pleo[tit` dinsal`.

– Cred c` acum o s` spun` c` rochia a fost devin`. Materialul era prost!

– Ar fi bine s` te duci la Bob, spuse Cindy.Cred c` nu se uit` disperat dup` Rachel, ci dup`tine!

Bob o lu` pe Amanda \n bra]e [i o s`rut` pefrunte.

– E[ti cea mai frumoas` fat` de aici.Oaspe]ii se strânser` \n jurul meselor,

mâncând, bând, râzând [i discutând. La sfâr[it,m`tu[a Roz ]inu un toast [i-i invit` s`-[i ridicecadourile din jurul bradului.

– Roz! exclam` editorul [ef de la Voguesco]ând p`l`ria din cutie. Tu nume[ti asta o

151

chestie [ic? Dar este absolut adorabil`! A-do-ra-bi-l`!Nu [tiu cum ai putut inventa a[a ceva! Cadouriletale sunt \n fiecare an mai interesante!

To]i oaspe]ii erau de acord cu aceast` remarc`.Toat` lumea era \ncântat` de p`l`rii. Erau unsucces!

M`tu[a Roz veni lâng` Amanda. – Am f`cut-o din nou! F`cu o pauz`. De fapt, tu

ai f`cut-o! O cuprinse cu un bra] de mijloc [i otrase dr`g`stos al`turi de ea. Am avut unele dubii,dup` cum [tii. Dar cred c` talentul t`u va face cafamilia noastr` s` aib` un viitor str`lucit. Roz\ncepu s` râd` [i-[i s`rut` nepoata pe frunte.

– Am tremurat de fric`, dar sunt \nc` \n top!Amanda era mândr` de m`tu[a ei. Aceasta era

cea mai bun` zi din via]a ei.

152

Capitolul 12

Amanda dormi pân` târziu \n diminea]aurm`toare. Nu-i venea s` cread` c` \n aceast`dup`-amiaz` se va \ntoarce la Boston. Se ridic`repede din pat [i \ncepu s`-[i fac` bagajul.

|[i reaminti seara trecut` [i zâmbi. Totevenimentul a fost un succes, petrecerea a fostsuperb`, p`l`riile au avut un succes enorm [i [i-apetrecut \ntreaga sear` la bra]ul lui Bob. Nu doreaca acest vis frumos s` se termine.

|[i aranj` cu grij` rochia primit` de la m`tu[aRoz \n geant`. Nu [tia unde o va putea purta \nBoston, dar era rochia ei de Cenu[`reas`, la care]inea foarte mult. St`tea cu urechile ciulite \n

153

speran]a c` va auzi telefonul sunând. |[i luase dejar`mas bun de la Bob, dar spera c` o va mai suna o dat`.

Gândurile \i fur` \ntrerupte de o b`taie \n u[`.– E[ti gata, drag`? Michael a luat deja bagajele

mele. Poate s` le ia [i pe ale tale s` le duc` lalimuzin`?

– Imediat, m`tu[` Roz, r`spunse Amanda. |[iridic` bagajele [i arunc` \nc` o privire \ncamer`.

– A[ vrea s` plec`m din vreme la aeroport,spuse m`tu[a Roz \nvârtindu-se prin apartamentca s` pun` totul \n ordine. Traficul era [i a[a teribildin cauza z`pezii, dar acum este [i mai r`u, pentruc` toat` lumea pleac` \n vacan]a de Cr`ciun.

Exact \n momentul \n care ajunser` la u[`, seauzi soneria. Când deschise u[a, \l z`rir` pe Bob,ro[u la fa]` [i cu r`suflarea \ntret`iat`.

– Era cât pe ce s` nu v` mai prind, spuse elr`suflând din greu. Le zâmbi Amandei [i lui Roz.Am ceva pentru tine, Amanda, spuse el \ntinzându-io cutie frumos ambalat`.

Ea smulse hârtia ro[ie, deschise cutia [i r`maseuluit`. Nu-i venea s` cread`.

154

– Oh, este minunat`, [opti ea uitându-se cudragoste la Bob.

|ncet, scoase din cutie frumoasa p`pu[` depor]elan pe care o v`zuser` \n vitrina magazinuluide juc`rii. Amanda \mbr`]i[` p`pu[a cu p`r negru[i rochie ro[ie din catifea. Se ridic` pe vârfuri [i-ls`rut` pe Bob \n fa]a m`tu[ii Roz, care se \ntoarsestânjenit` cu spatele.

– Este cel mai frumos cadou de Cr`ciun pe carel-am primit vreodat`..

– |mi pare r`u c` v` \ntrerup, spuse m`tu[aRoz, dar trebuie s` ne gr`bim s` prindem avionulde Boston...

– {tii ce? spuse Bob repede. Vreau s` vii \napoi.Vreau s` spun... se \ncurc` apoi relu`, când veireveni \n New York, a[ vrea s`-mi dai un semn devia]`. A[ dori s` ne mai vedem. |n februarie plec laUniversitate \n Columbia, a[ dori s` vii s` m`vizitezi.

Ochii Amandei scânteiar` de pl`cere [i surpriz`.– Da. Mi-ar pl`cea, spuse ea s`rutându-l din nou.Bob o ajut` s`-[i duc` bagajele la limuzin` [i o

ajut` pe Roz s` se urce \n aceasta.

155

Amanda [i Bob r`maser` câteva clipe pe trotuars`-[i ia un ultim r`mas bun.

– Nu voi uita niciodat` aceast` s`pt`mân`,spuse Amanda uitându-se \n ochii lui Bob.

El \i lu` mâinile \n ale lui [i le s`rut` perând.

– {i nu uita c` ne putem \ntâlni \n viitor [i aveaalte amintiri pl`cute, spuse el aplecându-se [idându-i Amandei un ultim s`rut.

– Hai repede, Amanda, vom pierde avionul, seauzi vocea m`tu[ii Roz din limuzin`. Amanda seurc` lâng` ea [i se \ntoarse spre Bob.

Când ma[ina porni, Bob r`mase pe trotuarf`cându-i cu mâna. Când ma[ina d`du col]ul, eldisp`ru [i Amanda sim]i cum \i dau lacrimile.

– Te-am v`zut vorbind cu Barry Jamesonasear`, spuse Amanda dup` câteva minute det`cere. V-a]i \mp`cat cumva?

– Da, Barry [i cu mine am clarificat unelelucruri. |n bran[a noastr`, nu e bine s` ]ii multtimp sup`rarea [i s` \ncerci s` te r`zbuni. {ioricum, ne cunoa[tem de mult` vreme [i ne

156

stim`m reciproc foarte mult. Nu sunt sigur` c` voiuita acest incident foarte repede, dar Barry [tie c`nu e bine s` se pun` r`u cu mine.

– Oh, \mi pare bine c` v-a]i \mp`cat. M`sim]eam reponsabil` pentru acest episod.

– Nu voi spune c` nu m-ai sup`rat, dar suntem\n familie [i te-am iertat. Mai ales c` p`l`riile taleau avut un succes atât de mare. Asemenea lucrurise \ntâmpl` \n mod curent \n industria modei.Toat` lumea vrea s` ias` \n fa]` [i mijloacele pecare le folosesc unii nu sunt \ntotdeaunaortodoxe. M`tu[a Roz f`cu o pauz`. Dar \n mare, afost o s`pt`mân` bun`, nu-i a[a?

– A[a cred, replic` Amanda \ncet.– Chiar m-ai impresionat. Ai lucrat \n magazin,

mi-ai aranjat brazii de Cr`ciun, [i ai venit cu ideeacare mi-a salvat petrecerea. Vreau s`-]i spun c` aiun loc asigurat la mine \n magazin pentru varaaceasta. Dac` vei dori, bine\n]eles.

– Chiar vrei s` m` \ntorc? \ntreb` Amanda, uluit`.– Este exact ce am spus. Oricum, \]i va trebui

un loc unde s` stai când vei veni la cursurile devar` de la Institutul de Mod`.

157

– Poftim? Amanda aproape c` se sufoc` deemo]ie. De unde [tii...

– James Ferguson a fost la petrecere. M`tu[aRoz o privea zâmbitoare pe Amanda. Estedirectorul de la Institutul de Mod`.

– {i l-ai \ntrebat despre mine?Roz o prinse cu bra]ul de talie [i o trase lâng` ea.– {tiu c` nu trebuia, dar am pus o vorb` bun`

pentru tine. Oricum, [i el a fost \ncântat de p`l`rii[i când i-am spus c` a fost ideea ta a r`masimpresionat. Jimmy m-a sunat azi-diminea]` [imi-a spus vestea cea mare.

Se \mbr`]i[ar` [i apoi continu`:– Mi-a spus c` ]i-a citit cererea de \nscriere [i a

vorbit cu doamna Benson. Ai mult talent, dartrebuie s` \nve]i s` desenezi [i s` mai lucrezi lapropor]ii. Dar ai un mare atu: e[ti natural`!

– Voi \nv`]a! Voi \nv`]a! promise Amanda.De-abia a[tept s` m` \ntorc aici, la [coal`.

– A[ dori s` \nve]i la ei [i dup` cursul de var`.Dac` vei termina \n primele zece locuri, vei putear`mâne mai departe, ca bursier`. Depinde de tine,draga mea! spuse m`tu[a Roz privind-o serios.

158

Amanda p`str` un moment de t`cere, uitându-sepe geamul limuzinei ro[ii. |n spatele lui se vedeaucl`dirile impozante din Manhattan. Se gândi c`aceast` s`pt`mân` fusese primul pas \n viitoarea eicarier`.

Acum [tia ce o s` fac` [i unde o s` ajung`.– Mul]umesc pentru tot, m`tu[` Roz, spuse ea

\ntorcându-[i privirea spre aceasta. {tiu c` ammulte de \nv`]at, dar am pornit cu dreptul [i n-amde gând s` m` opresc pân` nu voi cuceriManhattanul, apoi Parisul, Milanul [i \ntreagalume a modei!

Sfâr[it

159