Substanţele amare sau principiile amare, sunt compuşi naturali ternari de origine vegetală, netoxice, cu gust foarte amar, care prin administrare orală în anorexii determină o creştere progresivă a secreţiei gastrice .

În aceast grup nu sunt incluse substanţele cu gust amar care prezintă şi alte acţiuni secundare, cum ar fi heterozidele cardiotonice, alcaloizii, antibioticele etc.

Din cele 250 de produse vegetale descrise de Hipocrate, 30 conţineau substanţe amare.

Prima substanţă din această

grupă - marubiina - a fost obţinută în stare cristalizată în 1855, iar structura chimică a fost dovedită tocmai în 1957

Substantele amare constituie un grup neomogen de compuşi chimici. În general ele sunt de origine terpenoidică

Gustul amar este legat de prezenţa în moleculă a unui ciclu lactonic nesaturat.

Acţiunea este potenţată de existenţa alături de lactonă a unor funcţii cetonice, metoxi, sau un alcool secundar între doi carboni secundari.

Prin scindarea lactonei gustul amar dispare.

artabsina

O

O

OH

absintina

O

O

O

H

H

HH

O

HH

OHOH

H H

Clasificare

După nucleul de bază substanţele amare se pot clasifica în:

lactone monoterpenice (reprezentanţii familiei Gentianaceae);

lactone sesquiterpenoidice (specii din familia Asteraceae);

lactone diterpenoidice (în plantele familiei Liliaceae);

lactone triterpenoidice (în Quassia amara).

După proprietăţile organoleptice : amare pure sau tonic amare

(conţin numai principii amare) - Amara pura: Gentianae radix, Centaurii herba, Trifolii fibrini folium;

amare aromatice (alături de substanţe amare conţin şi uleiuri volatile) - Amara aromatica: Absinthii herba, Aurantii pericarpium, Angelicae radix, Calami rhizoma, Lupuli strobuli;

amare astringente (alături de substanţe amare conţin taninuri) - Amara astringenta: Condurango cortex, Chinae cortex;

amare mucilaginoase (alături de substanţe amare conţin mucilagii) - Amara mucilaginosa: Lichen islandicus, Usnea barbata.

Dozare

Pentru determinarea cantitativă a substanţelor amare se stabileşte indicele de amăreală după metoda Wasichy - valoarea celei mai mari diluţii a uinei soluţii obţinute dintr-un gram de produs vegetal la care se mai percepe gustul amar.

Indicele de amăreală

Ia = C x 1 / K , unde

C - diluţia probei de analizat (g/ml).K - factorul de corecţie;

Pentru ghinţură indicele de amăreală este 10000, trifoişte - 10000, ţintaură - 2000 , pelin - 600, păpădie – 150 etc.

Factorul de corecţie

o Factorul de corecţie pentru o persoană dată este raportul dintre diluţia cea mai mare a soluţiei de clorhidrat de chinină pentru care se mai simte gustul amar şi indicele de amăreală normal al acesteia:

K = A / Ia.e. , undeA - cea mai mare diluţie la care se mai simte

gustul amar (g/ml);I a.e. - indicele de amăreală al clorhidratului de

chinină 1 : 200000.

Acţiune terapeutică

Preparatele farmaceutice obţinute din plante ce conţin principii amare sunt utilizate ca apetisante, digestive şi tonic generale.

Lipsa poftei de mâncare

un simptom care însoţeşte anumite boli (infecţii, afecţiuni

gastrointestinale, malignoame), poate fi de natură psihosomatică

(anorexie nervoasă, tulburări emoţionale),

poate fi produsă de administrarea unor medicamente (citostatice, simpatomimetice indirecte),

se întâlneşte frecvent şi la vârstnici sau copiii preşcolari.

Localizarea zonelor specifice

amaracru

sărat

dulce

I Fază

• acţionează prin mecanisme care sunt considerate ca reflex gustative anticipator-metabolice.

• Transmisia de la receptor până la sediul central de percepere este asigurată de nervul glosofaringian, dar şi nervul vag este influenţat de percepţia gustului amar.

Faza II

• Faza gastrică, care continuă şi după ingerarea alimentelor.

• Se caracterizează prin eliberarea de gastrină care stimulează motilitatea stomacală şi a segmentelor superioare ale intestinului, precum şi producţia de bilă şi secreţia pancreatică.

Pelin. Arthemisia absinthium L. Fam. Asteraceae, Absinthii

herba. Produsul vegetal conţine 0,15-

0,40% principii amare şi 0,2-1,5% ulei volatil.

În doze mari determină vomă, diaree severă, retenţie urinară, convulsii. Toxicitatea se datorează, în primul rând, tuionei din uleiul volatil care este neurotoxică provocând convulsii.

Angelică sau anghelină, Angelica archangelica L., fam. Apiaceae, Angelicae radix .

Rădăcinile de angelică constituie materia primă pentru obţinerea unor lichioruri amare de tipul Boonekamp sau Chartreuse şi, în general, se utilizează ca aromatizant în industria alimentară.

Prezenţa furanocumarinelor poate determina fotodermatoze prin fotosensibilizarea dermei expuse radiaţiilor solare.

Schinel, Cnicus benedictus L., fam. Asteraceae,

Cardui benedicti herba.

tonic amară, stomahică şi diuretică, la care se adaugă şi proprietăţi carminative, coleretice şi colagoge.

Cnicina are acţiune antiinflamatoare puternică, este toxică, iar administrată i.p. dezvoltă o puternică iritaţie tisulară.

Ţintaură sau fierea-pământului. Centaurium umbellatum Gilib., fam. Gentianaceae, Centaurii

herba. Centapicrină (indicele de

amăreală 4.000.000) Proprietăţile aperitive facilitează

creşterea în greutate, recomandându-le în “cura” de îngrăşare.

Extractele apoase au demonstrat în experimente clinice proprietăţi antiinflamatorii şi antipiretice.

Ghinţură, genţiană, enţură,Gentiana lutea L.

fam. Gentianaceae, Gentianae radix.

amarogentina (I.A. 58.000.000).

foarte cunoscut tonic amar. Stimulează secreţia gastrică,

pancreatică şi dezvoltă un bun efect colagog.

se utilizează la prepararea băuturii bitter.

Menyanthes trifoliata L. Achillea millefolium L. Taraxacum officinale

Weber