curs bancara decontari
TRANSCRIPT
CAPITOLUL 4
CONTABILITATEA DECONTĂRILOR INTERSEDII _____________________________________________________________Cuprins
Obiective
4.1 Concepte şi tehnici de desfăşurare a decontărilor intrersedii4.1.1 Concepte1.1.2 Tehnici de desfăşurare a decontărilor intrersedii
4.2 Abordări contabile specifice decontărilor intrersedii4.2.1 Contabilitatea decontărilor intersedii în numele clienţilor
Studii de caz4.2.2 Contabilitatea decontărilor intersedii în nume propriu
Sudii de caz
Obiective
Parcurgerea acestei unităţi de învăţare vă asigură: identificarea corectă a unui transfer intersedii; cunoaşterea tehnicii de derulare a unei decontări intersedii; interpretarea adecvată a tranzacţiilor în numele clienţilor; capacitatea de a organiza şi verifica desfăşurarea şi contabilitatea decontărilor
intersedii; capacitatea de a construi informaţii contabile relevante pentru deciziile de
conducere a tranzacţiilor intersedii.
Introducere
Contabilitatea instituţiei de credit (CIC) este limbajul de comunicare între deţinătorii de interese (stakeholders), interni şi externi, în afacerea financiar-bancară. Datorită specificului acestei întreprinderi, CIC se manifestă prin trei circuite:
Circuit contabil Conformitate Sferă de cuprindereContabilitatea financiară
Directive europene, standardelor internaţionale de contabilitate (IAS) şi de raportare financiară (IFRS) transpuse în normele de contabilitate naţionale emise de către BNR
Tranzacţii şi evenimente referitoare la: capital, imobilizări, decontări cu
furnizorii/creditorii şi clienţii/debitorii din alte operaţii decît cele de natură financiar-bancară,
decontări cu personalul, cu bugetul statului etc.
Contabilitatea activităţii financiar-bancare
Norme contabile naţionale ce au la bază practicile bancare naţionale şi internaţionale cu respectarea directivelor europene
Recunoaşterea tranzacţiilor şi evenimentelor: desfăşurate între sediile
instituţiei de credit (operaţiuni intersedii/ intranbancare);
în cadrul sistemului financiar-bancar naţional, european şi internaţional (operaţiuni interbancare/ intarsistem);
rezultate din activitatea de plasare a resurselor financiare (operaţiuni active);
rezultate din operaţiuni de atragere de resurse financiare (operaţiuni pasive)
generate de acoperirea riscurilor;
cu valute etc.Contabilitatea managerială
Strategia instituţiei de credit
Identifică, evaluează, colectează, analizează, prelucrează, interpretează şi transmite informaţii financiare şi non-financiare utilizate de management pentru realizarea funcţiilor de planificare, implementare şi control în cadrul instituţiei de credit şi pentru asigurarea utilizării şi evidenţierii corespunzătoare a resurselor acesteia.
4.1 CONCEPTE ŞI TEHNICI DE DESFĂŞURARE A DECONTĂRILOR INTRERSEDII
4.1.1 Concepte
Decontările interrsedii sunt operaţiuni care au loc între subentităţile componente ale reţelei aceleiaşi instituţii de credit. Ele se mai numesc decontări în cadrul reţelei sau decontări intrabancare. Aceste operaţiuni se desfăşoară fie în nume propriu, fie în numele clienţilor. Când se desfăşoară în numele clienţilor ele sunt generatoare de plăţi şi încasări în numele acestora consemnate, de regulă pe instrumente de decontare cum ar fi ordinul de plată şi cecul.
Amintiţi-vă şi reflectaţi!Componentele reţelei IC (Capitolul 1)
BCR-Sucursala Mihai Bravu plăteşte, în baza unui ordin de plată emis şi depus de SC X 3.000 RON către SC Y, client al BCR-Agenţia Titan
Ce fel de decontare este?
BCR-Sucursala Mihai Bravu încasează în numele SC X, în baza unui cec emis de SC Y 3.000 RON. SC Y este client al BCR-Agenţia Titan
Ce fel de decontare este?
Centrala BCR transferă 100.000 RON Sucursalei Victoria. Ce fel de decontare este?
SC A depune la BRD-Sucursala Lipscani un ordin de plată în valoare de 10.000 RON, al cărui beneficiar este SC B, client al OTP Bank-Sucursala Ploieşti
Ce fel de decontare este?
4.1.2 Tehnici de desfăşurarea a decontărilor intersedii
Decontările intersedii se desfăşoară potrivit unei tehnici specifice care se particularizează în funcţie de natura instrumentului de plată care stă la baza tranzacţiei:
Din iniţiativa plătitorului (instrumente transfer-credit), caz în care decontarea este deschisă de către plătitor, prin intermediul ordinului de plată;
Din iniţiativa beneficiarului (instrumente transfer-debit), când decontarea este iniţiată de către cel care are o creanţă asupra unui partener de afaceri, înscrisă în documente de genul cec, cambie, bilet la ordin.
Decontările intrabancare se desfăşoară potrivit unor norme emise de BNR care soluţionează aspecte privind:
A. Convenţii terminologice privind unităţile bancare implicate în decontare;Conform normelor BNR, se numeşte convenţional SEDIUL A unitatea operativă care are iniţiativa decontării, în nume propriu sau în numele clientului. Se numeşte convenţional SEDIUL B, unitatea operativă care confirmă şi finalizează decontarea.
B. Documente interne care permit efectuarea decontărilor intersedii;Documentele interne care permit efectuarea decontărilor intrabancare sunt avizele (ordinele) intersedii. Avizele sunt emise exclusiv de către sediul A şi se clasifică, în funcţie de poziţia sediului A, astfel:
- Avize de creditare au la baza ordine de plată. Ele presupun creditarea contului de decontări intrabancare (OIS) şi sunt întocmite întotdeauna de unităţile operative ale clienţilor plătitori.
- Avize de debitare au la bază cecuri. Presupun în contabilitatea unităţii iniţiatoare debitarea contului de decontări intrabancare. În această situaţie sediile A sunt întotdeauna unităţile bancare ale clienţilor beneficiari.
Ordinele între sedii se transmit între unităţile aceleiaşi bănci prin:- Scrisoare – modalitate de transmitere des utilizată, datorită costurilor mici
şi posibilităţii de transmitere a documentelor autentice- Fax – modalitate relativ des utilizată, datorită posibilităţilor de transmitere
a elementelor de identificare a documentelor- Swift – presupune interconectarea tuturor unităţilor bancare şi chiar a
titularilor de cont la un centru de calcul unic pentru fiecare bancă, costuri de implementare ridicate, dar transmiterea se face în timp real
C. Sistemele de verificare a decontărilor intrabancare;Indiferent de modalitatea de transmitere a ordinelor între sedii, decontările între sedii se verifică periodic, utilizând unul dintre următoarele sisteme:
Sistemul descentralizat presupune verificarea decontărilor între sedii de către persoanele care le-au efectuat. Este un sistem rapid de verificare, dar generator de erori. În momentul verificării, ordinele emise greşit sau omise la înregistrare pot fi iar omise , cu preluare eronată a datelor, ca şi în procesul de emitere;
Sistemul centralizat presupune intervenţia, unui al treilea sediu pe poziţia de controlor. Poziţia de controlor este îndeplinită, de regulă, de către centrala bancară sau de către sucursalele regionale. Controlul se desfăşoară astfel:
- Sediul A iniţiator emite ordinele între sedii, direct către controlor;- Controlorul le centralizează într-un jurnal contabil suplimentar şi le
transmite ulterior sediului B;- La primirea jurnalului suplimentar, sediul B înregistrează avizele în fişe de
cont, deschise pentru analiticele contului 341 Decontări intrabancare. Ansamblul acestor fişe de cont alcătuiesc cartoteca. Verificarea se face între sediile B şi controlor pe baza datelor înscrise în cartoteca şi în jurnalul contabil supliment.
Acest sistem de control este relativ rar utilizat datorită prelungirii timpului de decontare şi circuitului documentelor care nu pun în legătură directă unităţile operative intrate direct în decontare.
Sistemul mixt presupune intervenţia unui sediu controlor. Sediul A emite ordinele între sedii, în dublu exemplar. Originalul se transmite sediului B destinatar, iar copia se transmite sediului controlor. Sediul B înregistrează în cartotecă ordinele
între sedii primite. Sediul controlor întocmeşte pe baza copiilor ordinelor jurnalul contabil suplimentar, care cuprinde:
- Sediul A emitent;- Tipul ordinului între sedii- Documentul care stă la baza ordinului- Valoarea- Sediul B destinatar
Indiferent dacă este vorba de sistemul centralizat sau mixt, sediile controloare întocmesc tot atâtea jurnale câte sedii B există. Verificarea are loc la sediul B, prin punctare între datele înscrise în cartoteca şi cele cuprinse în acestea. În urma punctării pot rezulta 3 situaţii:
Valoarea înscrisă în cartotecă = Valoarea jurnalului contabil suplimentÎn acesta situaţie, la nivelul centralei bancare, conturile de decontări între sedii, deschise pe analitice, se închid.
Valoarea înscrisă în cartotecă > Valoarea înscrisă în jurnalul contabil suplimentarEste situaţia cel mai des întâlnită, datorită decalajului în timp al transmiterii de către sediile A, a ordinelor între sedii. În acestă situaţie, la conturile analitice de decontări intrabancare rămân solduri, care reprezintă sume în tranzit între sedii.
Valoarea înscrisă în cartotecă < Valoarea înscrisă în jurnalul contabil suplimentarÎn aceast caz, diferenţa se înscrie în contul de decontări intrabancare şi, după caz, în contul Alţi creditori diverşi/Alţi debitori diverşi, în funcţie de ceea ce reprezintă decontarea (plată sau încasare). Suma înscrisă la Debitori/Creditori diverşi trebuie soluţionată prin verificare directă cu sediul A.
D. Politici contabile specifice.Contabilitatea decontărilor intrabancare se realizează cu ajutorul conturilor din grupa 34 Decontări intrabancare şi între organizaţiile cooperatiste de credit din cadrul reţelei.
4.2 ABORDĂRI CONTABILE SPECIFICE DECONTĂRILOR INTRERSEDII
4.2.1 Contabilitatea decontărilor intersedii în numele clienţilor
Contul 341 Decontări intrabancare evidenţiază operaţiunile efectuate între sediul instituţiei bancare (centrala bancară) şi subentităţile sale din ţară, cât şi între acestea. Având funcţia unui cont de legătură, analiticele trebuie să fie verificate şi închise la sfârşitul perioadei (lună), la nevoie cu ajutorul jurnalelor contabile suplimentare. Soldul existent nu trebuie să reprezinte decât unele operaţiuni aflate în curs de lămurire ca
urmare a erorilor sau dificultăţilor de înregistrare. Fiind cont de legătură, acesta poate fi utilizat în funcţie de necesităţile proprii ale fiecărei instituţii şi subentităţi, cu dezvoltări cât mai semnificative, în funcţie de nevoile informaţionale.
Contul 341 Decontări intrabancare este un cont de legătură între unităţile aceleiaşi instituţii de credit (bifuncţional) care operează în contabilitatea tuturor unităţilor operative, inclusiv la sediile controloare implicate în decontări între sedii. În funcţie de poziţia unităţilor operative în decontare, contul 341 înregistrează în debit sau în credit următoarele:
sume virate din contul clienţilor către/de la alte unităţi operative din aceeaşi reţea;
alimentări cu numerar de la alte unităţi operative; sume încasate/primite în nume propriu în cadrul decontărilor intrabancare; avansuri spre decontare acordate personalului din alte unităţi operative; transferul soldurilor conturilor de venituri şi cheltuieli.
Soldul poate fi debitor sau creditor şi reprezintă sume aflate în tranzit între sedii.
Dezvoltarea analitică se face pentru fiecare sediu operativ în parte: la sediile A, pe sedii B şi respectiv, la sediile B pe sedii A.
La sfârşitul lunii, contul 341 se închide la nivelul centralei bancare prin transfer de solduri între analiticele sale, care reprezintă unităţile operative intrate în decontări între sedii.
În situaţia decontărilor intrabancare efectuate în numele clienţilor, alţii decât băncile, se utilizează contul 2511 Conturi curente, bifuncţional după sold şi de datorii după funcţia contabilă. Contul înregistrează în credit încasările în numele clientului, iar în debit plăţile ordonate de client. Soldul contului poate fi:
creditor reprezentând disponibilităţi în cont, pentru care titularul contului încasează dobândă la vedere.
debitor reprezentând o datorie faţă de instituţia de credit. În această situaţie clientul este declarat în incapacitate de plată, sau dacă îndeplineşte condiţiile de solvabilitate şi credibilitate este creditat în descoperire de cont.
Câteva reguli de politică contabilă degajate din practica şi uzanţele bancare: La unităţile bancare implicate într-o decontare intersedii, contul 341
Decontări intrabancare se află pe poziţii contabile diferite; Controlul este iniţiat de subentitatea aflată pe poziţie de sediu B şi se
evidenţiază contabil numai la sediile B (implicit şi soluţionarea, dacă este cazul); Dacă în urma soluţionării s-a identificat o eroare a subentităţii aflate pe
poziţie de sediu A, atunci se corectează greşala şi la nivelul acesteia;
Diferenţa rezultată în urma verificării se evidenţiază doar dacă valoarea comunicată de către sediul controlor este mai mare decât valoarea cuprinsă în cartotecă;
Atunci când valoarea înscrisă în jurnalul contabil suplimentar este mai mică decât valoarea cuprinsă în cartotecă, exista 2 variante:
- fie în cursul aceleiaşi luni, sediul B primeşte un nou jurnal care soluţionează diferenţa (situaţia cea mai probabilă);
- fie, dacă până la sfârşitul lunii nu se primeşte un nou jurnal, suma rămâne în sold la 341 drept suma în tranzit între sedii. In acest caz 341 nu se închide decât în luna urmatoare, când controlul cuprinde în jurnal suma neclarificată.
În cazul unei diferenţe recunoscute de sediul B, ce se dovedeşte în urma soluţionării ca nu îi aparţine, stornarea se face în roşu. Din raţiuni de audit intern bancar se adoptă stornarea în roşu, care pastrează poziţiile conturilor implicate, ceea ce permite judecarea corectă a confirmărilor, verificărilor şi soluţionărilor.
La sediul controlor se întocmeşte dar nu se şi înregistrază în contabilitate conţinutul jurnalului contabil suplimentar.
Decontările intrabancare desfăşurate în numele clienţilor se rezolvă contabil în funcţie de subentitatea/subentităţile unde clienţii au conturile deschise:
Clienţii au conturi deschise la aceeaşi unitate operativă (indiferent de instrumentul de plată)
2511/client plătitor = 2511/ client beneficiarClienţii au conturi la unităţi operative diferite
instrumente transfer-creditSediul A Sediul B
2511/client plătitor = 341/sediul B 341/sediul A = 2511/client beneficiarinstrumente transfer-debit
Sediul A Sediul B341/sediul B = 2621 Alte sume datorate 2511/client plătitor = 341/sediul A2621 Alte sume datorate = 2511/client
beneficiar
Exemplu. În cursul lunii martie BCR-Sucursala Panduri trimite sucursalei Braşov ordine de plată în valoare de 10.000 RON. BCR Braşov confirma documente în valoare de 9.000 RON. Jurnalul centralei BCR are valoarea de 10.000 RON. Diferenţa reprezintă un OP omis la înregistrare în momentul primirii pachetului de documente, aspect soluţionat la momentul finalizării verificării.
Cerinţe. Evidenţiaţi în contabilitatea BCR decontarea, controlul, soluţionarea diferenţelor şi închiderea contului 341.
Rezolvare
BCR – Sucursala Panduri (Sediu A)
BCR – Sucursala Braşov (Sediu B)
Primirea OP, emiterea AC şi efectuarea plăţii
2511/ plătitor = 341/ Braşov 10.000
Confirmarea primirii AC şi efectuarea încasării341/ Bucureşti = 2511/ beneficiar 9.000
Primirea jurnalului în vederea verificăriiCartotecă 9.000 < Jurnal 10.000 Þ diferenţă de
înregistrat = 1.000
Înregistrsrea diferenţei rezultate în urma verificării341/ Bucureşti = 2621 1.000
Soluţionarea diferenţei2621 = 2511/beneficiar 1.000
În urma verificării soldurile celor două analitice ale contului 341 sunt egale ca valoare şi inverse ca poziţie. Centrala BCR închide cele două analitice
341/ Braşov = 341/ Bucureşti 10.000
!!! Verificarea, soluţionarea diferenţei şi închiderea analiticelor a determinat închiderea conturilor 2621 şi 341. Astfel, în BCR apare în final tranzacţia între cei doi clienţi
2511/ plătitor = 2511/ beneficiar 10.000
Antrenaţi-vă – Studii de caz1. SC X cu cont curent deschis la BP – Sucursala Sibiu depune un set de ordine de plată, în valoare totală de 8.700 RON, pe numele SC Y, care are cont curent deschis la BP – Sucursala Bucureşti. Centrala BP transmite jurnalul contabil suplimentar care cuprinde valoarea de 9.000 RON. Diferenţa de 300 RON reprezintă un aviz rectificativ înregistrat şi transmis ulterior sediului B. Înregistraţi la BP decontarea, verificarea şi soluţionarea diferenţei.
2. În cartoteca OTPBank – Sucursala Ploieşti sunt confirmate 34.000 um avize de debitare (AD) şi 15.000 um avize de creditare (AC). Jurnalul de control cuprinde 33.000 um avize de debitare şi 18.000 avize de creditare emise pentru Sucursala Ploieşti. Care sunt implicaţiile contabile ale verificării decontărilor intrersedii?
3. În luna februarie 2010 se primesc de la clienţi ai BRD – Sucursala Sibiu OP-uri, în valoare totală de 15.000 RON şi cecuri, în sumă totală de 8.000 RON. Documentele se adresează unor clienţi cu conturi curente deschise la:
BRD – Agenţia Ghimbav, pentru OP-uri în valoare de 7.000 RON şi cecuri în
valoare de 3.000 RON; BCR – Agenţia Ploieşti Est, pentru cecuri în valoare de 1.500 RON; BRD – Sucursala Bucureşti, pentru OP-uri în valoare de 8.000 RON şi cecuri în
valoare de 3.500 RON.Jurnalul contabil suplimentar al centralei conţine informaţii pe baza cărora unităţile operative implicate constată următoarele:
O diferenţă de 500 RON din operaţiune de plată, pe care Agenţia Ghimbav o recunoaşte în contabilitate şi nicio diferenţă din operaţiuni de încasare;
O diferenţă de 700 RON din operaţiune de încasare, recunoscută în contabilitate şi o diferenţă de 300 RON din operaţiune de plată, rămasă în aşteptare pentru o nouă verificare, ambele sesizate la Sucursala Bucureşti.
Se cere:1) Pornind de la informaţiile disponibile organizaţi contabilitatea decontărilor în
interiorul BRD;2) Construiţi jurnalele contabile suplimentare;3) Prezentaţi pe scurt procedura de verificare şi finalizarea ei contabilă;4) Construiţi diferite ipoteze de soluţionare a diferenţelor recunoscute;5) La sfârşitul lunii închideţi contul de decontări intersedii.
4.2.2 Contabilitatea decontărilor intersedii în nume propriu
Instituţiile de credit desfăşoară o mare varietate de operaţiuni în nume şi în interes propriu în care sunt implicate suentităţile componente ale reţelei proprii. Din raţiuni de funcţionare şi de management al reţelei bancare, instituţiile de credit au opţiunea de a desfăşura tranzacţii cu implicarea sucursalelor şi a celorlalte sedii secundare.
Decontările intersedii în nume propriu se referă în principal la:
Transfer de stocuri între unităţile aceleiaşi bănci; Alimentări/retrageri de numerar; Transferul soldurilor conturilor de cheltuieli şi venituri de la sucursale şi
agenţii bancare către centrală; Avansuri spre decontare acordate prin alte unităţi operative decât cea la
care este angajată persoana respectivă.
Transferul de stocuri între sedii – operaţiune frecventă, determinată de faptul că aprovizionarea cu stocuri de orice natură se efectuează, în majoritatea cazurilor, de către unităţi operative cu personalitate juridică, acestea transferând ulterior o parte a stocurilor, sucursalelor şi agenţiilor bancare din subordine. Transferul de stocuri între sedii presupune utilizarea conturilor sintetice de gradul I, din grupa 36 Conturi de stocuri. Ele înregistrează în debit costul de achiziţie sau valoarea de utilitate a stocurilor intrate; în
credit valoarea aferentă ieşirilor din stoc. Soldul debitor reprezintă valoarea materialelor existente în stoc.Potrivit Ordinului BNR nr.13/2008 conturile grupei 36 evidenţiază următoarele:
361 Valori din aur, metale şi pietre preţioase → stocuri reprezentând valori din aur, metale şi pietre preţioase
362 Materiale → stocuri sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează a fi utilizate în activitatea proprie
363 Materiale de natura obiectelor de inventar → stocuri reprezentând materiale de natura obiectelor de inventar aflate în gestiune
365 Stocuri aflate la terţi → stocuri reprezentând valori din aur, metale şi pietre preţioase, materii prime, materiale şi alte consumabile, precum şi alte stocuri, aflate la terţi
367 Alte stocuri şi asimilate → alte stocuri (bonuri valorice, timbre fiscale şi poştale, tichete şi bilete de călătorie, bilete de tratament şi odihnă, bancnote şi monede care nu au curs legal etc.)
368 Alte bunuri diverse → bunuri mobile şi imobile dobândite ca urmare a executării silite a creanţelor, deţinute pentru a fi vândute etc.
Exemplu. Banca X achiziţionează formulare tipizate în valoare de 10.000 lei, TVA 19%. Centrala le distribuie astfel: sucursalei 1 7.000, sucursalei 2, 2.000. Achită furnizorul care are cont curent deschis la Sucursala 5.RezolvareAchiziţia tipizatelor (tranzacţia are loc la central băncii X)
% = 3566/ furnizor tipizate 11.900 362 10.000 35326 1.900Distribuirea tipizatelor către sucursale
Sediul A (centrala) Sediul B
341 = 362 9.000 Sucursala1 7.000 Sucursala 2 2.000
Sucursala 1362 = 341/centrală 7.000
Sucursala 2362 = 341/centrală 2.000
Achitarea furnizorului care are cont la banca X-sucursala 5Sediul A (centrala) Sediul B (sucursala 5)
3566/furnizor = 341/sucursala 5 11.900 341/centrala = 2511/beneficiar 11.900
Alimentări/retrageri de numerar – presupun utilizarea contului 101 Casa. Contul Casa este un cont de activ. În debitul său se înregistrează intrările de numerar în casierie sub toate formele. În creditul contului se înregistrează ieşirile de numerar din casierie. Soldul său debitor reprezintă numerarul existent în casieria unităţii operative.
Exemplu. Centrala băncii X alimentează caseria centrală cu 500.000 RON din contul de la BNR. Ordinul de alimentare este executat după 2 zile. Centrala transferă în caseria sucursalei 1 100.000 RON.
Rezolvare
Pentru recunoaşterea contabilă fidelă tranzacţiilor cu finalizare ulterioară iniţierii se utilizează conturile din grupa 16 Valori de recuperat şi alte sume datorate, dacă sunt implícate subentităţi financiar-bancare şi 26 Valori de recuperat şi alte sume datorate, dacă este imlicată şi clientela nebancară
Transferul soldurilor conturilor de cheltuieli şi venituri de la unităţile operative fără personalitate juridică la centrale sau sucursale responsabile de entităţi contabile – presupun intervenţia conturilor din clasa 6 Cheltuieli şi din clasa 7 Venituri.
Exemplu. La sfârşitul perioadei, Sucursala 1 a Băncii X transferă centralei următoarele solduri ale conturilor de cheltuieli şi venituri:
Cheltuieli VenituriSimbol cont Sold Simbol cont Sold
6011 45.000 um 7013 158.600 um6019 14.000 um 7019 85.600 um6025 76.400 um 70213 376.000 um611 240.000 um 7029 24.000 um6311 12.500 um
Cerntrala preia soldurile şi calculează rezultatul exerciţiului.
Cerinţă. Evidenţiaţi evenimentele în contabilitatea Băncii X.
Rezolvare
Înregistraţi mai întâi transferul soldurilor către centrală şi astfel la sucursală conturile
de venituri şi cheltuieli se închid. La centrală înregistraţi preluarea soldurilor în 591 Contul de profit şi pierdere, apoi
determinaţi rezultatul.
Acordare de avansuri spre decontare prin alte unităţi operative – avansurile acordate pentru deplasare se evidenţiază cu sinteticul de gradul II 3552 Debitori din avansuri spre decontare. Contul 3552 este un cont de activ. În debit se înregistrează sumele acordate în avans şi eventualele suplimentări acordate. În credit se înregistrează decontul ce justifică sumele date drept avans. Soldul debitor reprezintă avansuri date şi nejustificate. Cheltuielile de transport, cazare, masă , diurnă, sunt cheltuieli de deplasare ce se înregistrează pe baza documentelor specifice anexate la decont, în contul 6345 Cheltuieli cu deplasări, detaşări, transferări şi transportul personalului şi bunurilor.
Exemplu. Banca X acordă unui salariat un avans în sumă de 2.500 RON, în vederea deplasării la o conferinţă. Pe parcursul deplasării, salariatul solicită suplimentarea avansului cu 500 RON, în vederea participării la o negociere. Suplimentarea i se aprobă şi i se acordă prin intermendiul sucursalei din localitatea respectivă, a băncii X. La întoarcerea din deplasare salariatul depune următorul decont:
- Bilete de călătorie 450 RON- Note de plată cazare, masă 2.020 RON- Factură protocol 460 RON
Total 2.910 RONCerinţe. Prezentaţi în contabilitatea băncii X, acordarea avansului, suplimentarea şi decontarea.
Rezolvare
CAPITOLUL 5
CONTABILITATEA DECONTĂRILOR ÎNTRE INSTITUŢIILE DE CREDIT _____________________________________________________________Cuprins
Obiective
Introducere
5.1 Sistemul conturilor de corespondent5.1.1 Cadrul conceptual5.1.2 Cadrul contabil5.1.3 Operaţiuni interbancare de credit/împrumut şi depozit5.1.4 Studiu de caz cu indicaţii de rezolvare
5.2 Contabilitatea decontărilor între instutuţii de credit care nu au legături directe (decontări pe bază brută)
5.2.1 Tehnica de decontare5.2.2 Cadrul contabil5.2.3 Împrumuturile de refinanţare5.2.4 Studiu de caz cu indicaţii de rezolvare
5.3. Contabilitatea decontărilor între instituţii de credit prin compensare (pe bază netă)
5.3.1 Aspecte tehnice şi de reglementare privind compensarea5.3.2 Aspecte de politică contabilă5.3.3 Studiu de caz cu indicaţii de rezolvare
Temă de control Studiu complex privind sistemul decontărilor într-o instituţie de credit
Obiective
Parcurgerea acestei unităţi de învăţare vă asigură: identificarea corectă a unui transfer intre instituţiile de credit; cunoaşterea formelor şi tehnicilor de derulare a decontărilor interbancare; interpretarea adecvată a tranzacţiilor în numele clienţilor; capacitatea de a organiza şi verifica desfăşurarea şi contabilitatea decontărilor
intre instituţiile de credit; capacitatea de a construi informaţii contabile relevante pentru deciziile de
conducere a tranzacţiilor cu instituţii de credit.
Introducere
Transferurile de fonduri pentru efectuarea plăţilor pot avea loc între instituţii de credit diferite (transferuri interbancare) şi în cadrul reţelei (transferuri intrabancare):
Transferurile intrabancare au ca efect o mişcare internă de fonduri Transferurile interbancare modifică situaţia soldurilor din conturile de la bancă
agent de decontare, ceea ce antrenează o modificare patrimonială
Conceptul de decontare se utilizează pe scară largă în sistemul financiar-bancar şi desemnează transferul de fonduri între instituţii de credit sau unităţi ale acestora, ce are ca efect
încărcarea-descărcarea de gestiune a băncilor participante la transfer, finalizarea decontării prin descărcarea de gestiune a plătitorului (debitorul) faţă de
beneficiarul plăţii (creditorul), din perspectiva clienţilor nebancari ce au o relaţie reglementată printr-un contract comercial
Decontările se împart în două mari categorii: pe bază brută sunt cele care se efectuează operaţie cu operaţie şi sunt specifice
plăţilor de valori mari pe bază netă sunt cele supuse compensării, când se plăteşte soldul net debitor sau
se încasează soldul net creditor şi sunt specifice plăţilor de valori mici.
Decontările interbancare sunt generate de tranzacţii şi evenimente desfăşurate între instituţii de credit diferite, care se referă la:
Categoria de operaţiuni Exempleoperaţii în nume propriu
încasări şi plăţi ordonate de clienţii instituţiilor bancare
operaţii cu depozite între componentele sistemului financiar-bancar
operaţii de creditare/împrumut între componentele sistemului financiar-bancar.
Implementarea în România a Sistemului Electronic de Plăţi (SEP) a durat doi ani şi jumătate şi a fost finalizată în cursul anului 2005 prin eforturile susţinute ale comunităţii bancare din România, Bancii Naţională a României, Trezoreriei Statului şi Societăţii de Transfer de Fonduri şi Decontări - TransFonD, ca operator al sistemului de transfer de fonduri din România.
Începând cu al doilea trimestru al anului 2005 au intrat în funcţiune componentele Sistemului Electronic de Plăţi: sistemul de plăţi de mare valoare ReGIS, casa de compensare automată SENT şi sistemul SaFIR pentru înregistrarea şi decontarea operaţiunilor cu titlurile emise de Ministerul Finanţelor Publice. Infrastructura de plăţi din România a fost înlocuită treptat, aproape în totalitate, astfel:
1. în luna aprilie 2005, a intrat în funcţiune sistemul ReGIS pentru plăţile de mare valoare, cu procesare pe bază brută şi decontare în timp real, deţinut şi operat de Banca Naţională a României. Sistemul ReGIS procesează în condiţii de securitate şi cu risc de decontare minim plăţile de mare valoare sau urgente, care reprezintă peste 90 la sută din totalul fondurilor vehiculate prin sistemele de plăţi şi decontări din România;
2. în mai 2005, a intrat în funcţiune sistemul SENT, casa de compensare automată, care a preluat procesarea tuturor ordinelor de plată interbancare. Sistemul, deţinut şi operat de TransFonD, procesează automat plăţile de mică valoare. Începând cu 1 iulie 2009, ca agent autorizat al Băncii Naţionale a României, TransFonD realizează prin intermediul celor 42 de sucursale, şi compensarea instrumentelor de plată debit pe suport hârtie şi decontarea în sistemul ReGIS a poziţiilor nete rezultate.
3. cea de a treia componentă a sistemului - sistemul de procesare a operaţiunilor cu titluri de stat, SaFIR – a intrat în funcţiune în luna octombrie 2005. SaFIR, sistemul de înregistrare şi decontare a operaţiunilor cu titlurile emise de
Ministerul Finanţelor Publice şi gestionate de banca centrală în calitate de agent al acestuia, este deţinut şi operat de Banca Naţională a României. Numărul şi valoarea operaţiunile procesate de acest sistem sunt încă reduse, dar sistemul este important prin suportul pe care îl acordă celorlalte două sisteme de plăţi interbancare, prin gestiunea garanţiilor aferente decontărilor.
Implementarea Sistemului Electronic de Plăţi a creat posibilitatea procesării integrate a plăţilor de la iniţiator la beneficiar şi astfel a generat un proces de reformă a sistemelor de plăţi ale instituţiilor de credit, prin automatizarea procesării plăţilor şi încheierea unor convenţii tehnice între participanţi.
Implementarea şi funcţionarea componentelor SEP oferă avantaje majore tuturor participanţilor, indiferent de calitatea acestora. Principalele avantaje, prezentate de cele două autorităţi în domeniu (BNR şi TransFonD) sunt rezumate în continuare:
Reducerea perioadei de procesare şi decontare a ordinelor de plată de mică valoare este asigurată de decontarea finală care, faţă de momentul primirii în SEP, are loc în câteva secunde (în cazul sistemelor ReGIS şi SaFIR) sau orelor (În cazul compensării automate - SENT);
Disponibilitatea de procesare a compensării este foarte ridicată prin desfăşurarea a trei şedinţe de compensare zilnic, cu posibilitatea de configurare a aplicaţiilor în funcţie de solicitările pieţei;
Securitatea datelor şi reducererea riscului de apariţie a erorilor de natură umană. SEP utilizeză infrastructuri cu chei publice (PKI), iar autenticitatea iniţiatorului tranzacţiei este asigurată şi verificată pe baza certificatelor digitale emise de către o entitate autorizată. Procesarea este automată (cu excepţia operaţiunilor de administrare a aplicaţiilor şi a celor ce apar în caz de urgenţe), iar numărul de persoane care manipulează instrumente pe suport de hârtie s-a redus drastic;
Reducerea costurilor şi comisioanelor de procesare a fost şi este posibilă datorită reducerii numărului angajaţilor implicaţi în procesarea instrucţiunilor, atât la nivelul băncilor cât şi la nivelul TransFonD. Comisioanele percepute băncilor şi celorlalţi participanţi la SEP au fost reduse în trei trepte;
Facilitarea apariţiei de noi produse şi servicii bancare, ca de exemplu Debitarea Directă, utilizată acum, pe scară largă pentru plata facturilor de servicii sau a ratelor la credite.
5.1SISTEMUL CONTURILOR DE CORESPONDENT
5.1.1 Cadrul conceptual
Conturile de corespondent sunt instrumente de decontare directă între două instituţii de credit. Conform regulamentului adoptat în 2009, privind raportarea tranzacţiilor efectuate prin conturile de corespondent şi abrogarea unor acte normative care impun restricţii în utilizarea acestor conturi, instituţiile de credit îşi pot furniza reciproc servicii de plăţi şi alte servicii utilizând conturi de corespondent de tip cont nostro şi/sau cont loro.
Relaţia directă între instituţii are la bază aranjamentul de cont de corespondent, care identifică o înţelegere de plată în care o instituţie de credit, denumită corespondent:
deschide în evidenţele sale un cont pentru altă instituţie de credit, denumită repondent, şi
furnizează repondentului, prin intermediul acestui cont, servicii constând în executarea de plăţi şi alte servicii conexe.
Conturile de corespondent au natura unor conturi curente deschise de către o instituţie de credit la o alta, din ţară sau din străinătate. Consecinţele contabile sunt următoarele:
Instituţia de credit Consecinţa contabilărepondentă
titulară a disponibilităţilor depuse pentru deschiderea contului
contul are natura unui plasament, are funcţie contabilă de activ cont nostro
corespondentăgestionară a disponibilităţilor din cont şi furnizoare de servicii repondentului
contul are natura de sursă atrasă, are funcţie contabilă de cont de datorii
(pasiv) cont loro
Conturile de corespondent sunt folosite atât pentru relaţiile interbancare desfăşurate în monedă naţională, cât şi pentru cele în valute.
Dezbatere: unele particularităţi privind operaţiunile în valute la instituţii de credit
În vederea limitării riscurilor financiare ce pot apare ca urmare a derulării operaţiunilor valutare, instituţiile de credit trebuie să îşi organizeze:
un sistem de evidenţă care să permită atât înregistrarea imediată a operaţiunilor valutare cât şi determinarea poziţiilor valutare individuale şi a poziţiei valutare totale;
un sistem de supraveghere şi gestionare a riscurilor valutare care să precizeze limite fixe pentru poziţiile de risc;
un sistem de control permanent pentru verificarea procedurilor interne.
Poziţia valutară ( de schimb ) rezultă ca diferenţa între activele şi pasivele exprimate în valute. Activele în valute sunt reprezentate de suma soldurilor în valute din bilanţ plus creanţele ce au rezultat din tranzacţii valutare la vedere sau la termen. Pasivele în valute rezultă din însumarea soldurilor în valute din bilanţ şi angajamentele ce au rezultat din tranzacţii valutare la vedere şi la termen.
Conturile de corespondent deschise prin aranjament între două instituţii de credit, asigură legătura directă a acestora, pe toată durata acordului şi pentru toate tranzacţiile şi evenimentele desfăşurate între ele, indiferent dacă au loc în numele clienţilor sau în nume propriu.
Dobânzile aferente conturilor de corespondent sunt calculate întotdeauna de către banca corespondentă; conturile de corespondent fiind conturi curente, dobânzile se calculează în funcţie de felul ratei dobânzii, utilizând metoda directă sau metoda indirectă.
5.1.2 Cadrul contabil
Contabilitatea decontărilor prin sistemul conturilor de corespondent se realizează diferit în funcţie de poziţia fiecărei instituţii de credit în relaţia de corespondenţă:
1. la instituţia repondentă funcţionează conturile:121 Conturi de corespondent la instituţii de credit (nostro)
Evidenţiază toate tranzacţiile şi evenimentele derulate între băncile corespondente
înregistrează în debit sumele încasate prin orice modalitate, în numele băncii titulare;
în credit se înregistrează sumele plătite din ordinul băncii repondente. Soldul este debitor şi reprezintă disponibilul în cont al băncii repondente la
banca corespondentă.
1271 Creanţe ataşate ţine evidenţa dobânzilor aferente conturilor de corespondent înregistrează în debit creanţe din dobânzile calculate şi neajunse la scadenţă
aferente conturilor de corespondent în credit înregistrează dobânzile încasate aferente conturilor de corespondent
şi sume reprezentând dobânzi restante sau devenite îndoielnice. Soldul este debitor şi reprezintă creanţe privind dobânzi calculate şi
neajunse la scadenţă.
7012 Dobânzi de la conturile de corespondent. Înregistrază veniturile curente din dobânzi la momentul angajării
2 la instituţia corespondentă funcţionează conturile:122 Conturi de corespondent ale instituţiilor de credit (loro)
este un cont de datorii (pasiv), care Evidenţiază toate tranzacţiile şi evenimentele derulate între băncile corespondente
înregistrează în credit sumele încasate de către banca corespondentă în numele băncii repondente,
în debit sumele plătite de către banca gestionară din ordinul băncii titulare. Soldul său este creditor şi reprezintă disponibilităţile aflate la banca
corespondentă, pe numele băncii repondente.
1272 Datorii ataşate un cont de pasiv (datorii) care ţine evidenţa datoriilor privind dobânzile
calculate de către banca corespondentă şi cuvenite băncii repondente. În creditul său se înregistrează datoriile din dobânzi calculate şi neajunse la
scadenţă, în debit dobânzile virate aferente conturilor de corespondent. Soldul său este creditor şi reprezintă datoria din dobânzile calculate, dar
neajunse la scadenţă.
6012 Dobânzi la conturile de corespondent Înregistrază cheltuielile curente cu dobânzi la momentul angajării
Prin intermediul legăturii directe stabilite între instituţiile de credit prin aranjament de cont se desfăşoară şi operaţiuni de creditare/împrumut, respectiv depozite interbancare.
5.1.3 Operaţiuni interbancare de credit/împrumut şi depozit
Operaţiunile de creditare/împrumut interbancare se desfăşoară cu respectarea condiţiilor juridice specifice oricărei tranzacţii de acest tip. Părţile implicate într-o operaţiune de creditare/împrumut interbancară sunt instituţii de credit cu sau fără legături directe între ele. Partener într-o astfel de relaţie nu poate fi banca centrală.
Contabilitatea operaţiunilor interbancare de creditare/împrumut se particularizează în funcţie de poziţia instituţiei de credit în relaţie:
1. la creditor (instituţia de credit care acordă creditul):este o operaţiune activă (prin care se plasează surse financiare disponibile);
se utilizează conturile:141 Credite acordate instituţiilor de credit, cont cu funcţie contabilă de activ, care ţine evidenţa valorii
creditelor acordate altor instituţii de credit, pe feluri de credite, în funcţie de perioada de acordare. Astfel, contul se dezvoltă pe sintetice de gradul II, şi anume 1411 Credite de pe o zi pe alta acordate instituţiilor de credit, 1412 Credite la termen acordate instituţiilor de credit, 1417 Creanţe ataşate;
în debitul contului se înregistrează valoarea creditului acordat altei instituţii de credit, la momentul acordării efective, prin contul de corespondent sau prin alt cont ce evidenţiază legătura interbancară cu instituţia debitoare;
în creditul contului se înregistrează recuperarea creditului conform scadenţelor precizate în contract. În cazul în care creditul nu respectă scadenţele prevăzute, valoarea rămasă nerambursată se trece în categoria creanţe restante (181 Creanţe restante) sau îndoielnice (182 Creanţe îndoielnice);
Soldul contului este debitor şi reprezintă valoarea nerambursată a creditului curent (credit care respectă valorile şi termenele de rambursare)
1417 Creanţe ataşate Cont de activ care ţine evidenţa dobânzilor calculate
corespunzător metodelor de rambursare prevăzute în contract;
înregistrează în debit creanţe din dobânzile calculate şi neajunse la scadenţă corespunzătoare creditelor interbancare acordate şi aflate în derulare;
în credit înregistrează dobânzile încasate de la instituţia de credit debitoare, aferente ratelor scadente încasate şi sume reprezentând dobânzi restante sau devenite îndoielnice.
Soldul este debitor şi reprezintă creanţe privind dobânzi calculate şi neajunse la scadenţă.
7014 Dobânzi de la creditele acordate instituţiilor de credit Înregistrază veniturile curente din dobânzi la momentul
angajării
376 Venituri înregistrate în avans Se utilizează atunci când derularea creditului are loc într-un
interval mai mare decât o perioadă de raportare (în funcţie de política instituţiei de credit, perioada poate fi luna sau anul), pentru a separa veniturile corespunzătoare perioadei de raportare de cele care se referă la perioade următoare.
2. la debitor (instituţia de credit împrumutată, denumită şi împrumutat)este o operaţiune pasivă (prin care se atrag surse financiare disponibile de la alte instituţii de credit);
se utilizează conturile:142 Împrumuturi primite de la instituţii de credit cont cu funcţie contabilă de datorii, care ţine evidenţa valorii
împrumuturilor primite de la alte instituţii de credit, pe feluri de împrumuturi, în funcţie de perioada de acordare. Astfel, contul se dezvoltă pe sintetice de gradul II, şi anume 1421 Împrumuturi de pe o zi pe alta primite de la instituţii de credit, 1422 Împrumuturi la termen primite de la instituţii de credit, 1427 Datorii ataşate;
în creditul contului se înregistrează valoarea împrumutului primit de la instituţii de credit, la momentul primirii efective, prin contul de corespondent sau prin alt cont ce evidenţiază legătura interbancară cu instituţia creditoare;
în debitul contului se înregistrează rambursarea împrumutului conform scadenţelor precizate în contract;
Soldul contului este creditor şi reprezintă valoarea nerambursată a împrumutului primit de la instituţii de credit.
1427 Datorii ataşate Cont de datorii care ţine evidenţa dobânzilor calculate
corespunzător metodelor de rambursare prevăzute în contract;
înregistrează în credit datoriile reprezentând dobânzi calculate şi neajunse la scadenţă corespunzătoare împrumuturilor interbancare primite şi aflate în derulare;
în debit înregistrează dobânzile plătite instituţiei de credit creditoare, aferente ratelor scadente plătite;
Soldul este creditor şi reprezintă datorii privind dobânzile calculate şi neajunse la scadenţă, aferente împrumuturilor în derulare.
6014 Dobânzi la împrumuturile de la instituţii de credit Înregistrază cheltuielile curente cu dobânzi la momentul
angajării
375 Cheltuieli înregistrate în avans Se utilizează atunci când derularea împrumutului are loc într-
un interval mai mare decât o perioadă de raportare (în funcţie de política instituţiei de credit, perioada poate fi luna sau anul), pentru a separa cheltuielile corespunzătoare perioadei de raportare de cele care se referă la perioade următoare.
Operaţiunile de depozit interbancare se desfăşoară între instituţii de credit, în termeni contractuali care definesc deponentul, ca fiind instituţia de credit titulară a depozitului şi implicit proprietara disponibilităţilor depuse în cont şi depozitarul, instituţia de credit care gestionează disponibilităţile deponentului. Operaţiunile de depozit interbancare se derulează între instituţii de credit (cu sau fără legături directe), banca centrală având calitatea de intermediar (dacă instituţiile nu au legături directe), fără a avea calitatea de parte într-o înţelegere de depozit interbancar.
Depozitele interbancare se diferenţiază, în funcţie de durata de costituire şi scop asrfel: Depozite la vedere, constituite pentru cel mult o zi şi purtătoare de dobândă la
vedere, caracterizată printr-un procent mic determinat de posibilitatea deponentului de a retrage oricând suma depozitată;
Depozite la termen, costituite pentru un termen fix, cu o perioadă iniţială de cel puţin o zi lucrătoare şi purtătoare de dobândă la termen, impusă de avantajul depozitarului de a dispune pe o perioada mai lungă de sursele financiare existente în depozit;
Depozite colaterale sunt constituite drept garanţii sau pentru diverse plăţi ulterioare identificate.
Contabilitatea operaţiunilor interbancare de depozit se particularizează în funcţie de poziţia instituţiei de credit în relaţie:
1. la deponentEste operaţiune activă
Se utilizează conturile131 Depozite la instituţii de credit Cont de activ, care evidenţiază sumele plasate în depozite la
instituţii de credit corespondente sau cu care deponentul nu are legături directe. Este sintetic de gradul I ce se dezvoltă pe sintetice de gradul II, pe feluri de depozite astfel: 1311 Depozite la vedere la instituţii de credit, 1312 Depozite la termen la instituţii de credit, 1313 Depozite colaterale la instituţii de credit
În debit înregistrează constituirea depozitului; În credit se evidenţiază retragerea şi lichidarea
sumei reprezentând depozit Soldul este debitor şi reprezintă sumă în depozit
neajuns la scadenţă sau neutilizată.
1317 Creanţe ataşate Cont de activ care ţine evidenţa dreptului de a încasa dobânda
corespunzătoare sumei din depozit
7013 Dobânzi de la conturile de depozite la instituţii de credit Înregistrază veniturile curente din dobânzi la momentul
angajării
376 Venituri înregistrate în avans Se utilizează atunci când depozitul s-a constituit pentru un
interval de timp mai mare decât o perioadă de raportare.
2. la depositarEste operaţiune pasivă
Se utilizează conturile132 Depozite ale instituţiilor de credit Cont de datorii, care evidenţiază sumele atrase în depozite de la
instituţii de credit corespondente sau cu care deponentul nu are legături directe. Este cont sintetic de gradul I ce se dezvoltă pe sintetice de gradul II, pe feluri de depozite astfel: 1321 Depozite la vedere ale instituţiilor de credit, 1312 Depozite la termen ale instituţiilor de credit, 1313 Depozite colaterale ale instituţiilor de credit
În credit înregistrează constituirea depozitului; În debit se evidenţiază retragerea şi lichidarea
sumei reprezentând depozit Soldul este creditor şi reprezintă sumă în depozit
neajuns la scadenţă sau neutilizată.
1327 Datorii ataşate Cont de datorii care ţine evidenţa dobânzii calculate şi neajunse
la scadenţă, corespunzătoare sumei din depozit
6013 Dobânzi la conturile de depozite ale instituţiilor de credit Înregistrază cheltuielile curente privind dobânzile la momentul
angajării
375 Cheltuieli înregistrate în avans
Se utilizează atunci când depozitul s-a constituit pentru un interval de timp mai mare decât o perioadă de raportare.
În situaţia în care depozitarul este banca central (BNR), instituţiile de credit deponente utilizează următoarele conturi:
1112 Depozite la vedere la Banca Naţională a României1113 Depozite la termen la Banca Naţională a României1114 Depozite colaterale la Banca Naţională a României
Sunt conturi de activ care funcţionează corespunzător regulilor prezentate în cazul procedurii contabile pentru operaţiuninde depozit interbancare, componenta deponent (contul 131). Contul de venituri din dobânzile aferente depozitelor, în acest caz este 7011 Dobânzi de la Banca naţională a României, iar contul de creanţe privind dobânzile este 1171 Creanţe ataşate
5.1.4 Studiu de caz cu indicaţii de rezolvare
În luna decembrie N, Banca X – Sucursala 1 deschide, prin intermediul BNR, la Banca Y – Sucursala A, un cont, în vederea derulării directe a tranzacţiilor interbancare, prin virarea a 100.000 RON:
Banca X desfăşoară prin aranjamentul de cont de corespondent o serie de tranzacţii în nume propriu şi în numele clienţilor ei:
a La data de 5.12.N primeşte de la clientul M un ordin de plată în valoare de 500 RON pe numele furnizorului N, care are cont la Banca Y – Agenţia N şi o filă cec în valoare de 900 RON al cărei emitent P are cont la Banca Y – Sucursala A;
b Pe 8.12.N primeşte un împrumut de 60.000 RON pentru 10 zile, rata dobânzii 20%/an, de la Banca Y;
c Pe 15.12.N decide deschiderea unui depozit, pe termen de o lună, în valoare de 30.000 RON, la banca Y, rata dobânzii 5%/an;
d Factura de consum de energie termică, în valoare de 54.000 RON, emisă de RADET, client al băncii Y – Sucursala C, este achitată pe 27.12.N.
La sfârşitul lunii se calculează şi înregistrează dobânda aferentă contului de corespondent, în condiţiile unei rate de dobândă reciprocă de 0,7%/an, convenită prin aranjamentul de cont.
Cerinţe. Prezentaţi în contabilitatea băncilor X şi Y constituirea contului de corespondent, tranzacţiile care au loc prin intermediul său şi înregistraţi dobânda în ziua de închidere a exerciţiului, 30.12.N.
Rezolvare
Folosiţi planul de conturi pentru instituţii de credit din anexa acestui suport de învăţare
Relaţia cu BNR se recunoaşte în contabilitatea instituţiei de credit prin intermediul contului 1111 Cont curent la Banca Naţională a României, funcţie contabilă de A;
Pentru tranzacţiile în valute se folosesc următoarele conturi:3721 Poziţia de schimb – pentru recunoaşterea tranzacţiei în valută3722 Contravaloarea poziţiei de schimb – pentru recunoaşterea tranzacţiei în lei, la cursul zilei
! Amintiţi-vă calcul dobânzii în cont curent (Capitolul 2 – Metode de calcul al dobânzii în cont curent)
5.2 CONTABILITATEA DECONTĂRILOR ÎNTRE INSTUTUŢII DE CREDIT CARE NU AU LEGĂTURI DIRECTE (DECONTĂRI PE BAZĂ BRUTĂ)
5.2.1 Tehnica de decontare
Această formă de decontare se utilizează pentru: tranzacţiile şi evenimentele cu valori individuale mai mari de 50.000 RON, celelalte decontări ordonate de clienţi sau efectuate în nume propriu de către o
bancă cu alte bănci cu care nu are relaţie de corespondenţă, decontările care nu îndeplinesc condiţiile pentru compensare.
Principiul de derulare al decontării pe bază brută este următorul (Diaconescu, 1999):Ordinele de decontare sunt schimbate reciproc, între instituţiile de credit direct implicate, cu următoarele efecte: (1) multiplicarea numărului de canale de comunicare; (2) decontarea independentă a fondurilor băneşti plătite, respectiv încasate.
Coerespondentul în SEP al decontării pe bază brută este sistemul ReGIS, la care participau , la sfârşitul anului 2008, 42 instituţii de credit, Trezoreria Statului, BNR-ul şi 6 sisteme auxiliare.
Studiu de caz privind decontările interbancare
Patru bănci româneşti intră în relaţii la ordinul clienţilor lor. Decontările au la bază OP-uri, conform informaţiilor din tabelul următor:
Banca iniţiatoare
Valoare OP (mii um)
Banca destinatară
Relaţia dintre băncile participante la decontare
Banca A 51 Banca B Fără legături directeBanca B 63 Banca A Fără legături directeBanca C 70 Banca D Fără legături directeBanca D 101 Banca C Fără legături directeBanca B 80 Banca C Fără legături directeBanca C 60 Banca B Fără legături directeBanca D 40 Banca A Banca D este corespondentul băncii ABanca D 100 Banca B Banca B este corespondentul băncii DBanca A 30 Banca C Banca A este corespondentul băncii C
Fig. 5 Decontare interbancară pe bază brută
Pe baza schemei din fig. 5 se identifică 6 canale de comunicare interbancară, 9 ordine de decontare, 9 transferuri interbancare în valoare totală de 595 mii um.
Politicile contabile aplicabile decontărilor pe bază brută, între instituţii de credit fără legături directe se conturează diferit, în funcţie de aria geografică în care se desfăşoară decontările tranzacţiile:
Decontări locale efectuate între instituţii de creit din aceeaşi localitate; Decontări intrajudeţene efectuate între instituţii de credit care au sedii în
localităţi diferite, dar care aparţin aceluiaşi judeţ; Decontări interjudeţene, între instituţii de credit cu sedii în localităţi din judeţe
diferite.
Decontările interjudeţene îmbracă următoarele variante:
Banca A Banca B
Banca C Banca D
51
63
70
101
80
60
40
10030
a. Decontare în judeţul beneficiarului – este posibilă atunci când banca plătitorului are unităţi operative în judeţul băncii beneficiarului sumei.
Băncile care intră în această relaţiei de decontare sunt:
Judeţul X (plătitor) Judeţul Y (beneficiar)
Unde: BPx = banca plătitorului din judeţul XBPy = banca plătitorului din judeţul YBNRy = sediul BNR din judeţul YBBy = banca beneficiarului din judeţul Y
1: Unitatea operativă a băncii plătitorului din judeţul sau (X) transmite prin reţeaua intrabancară documentul de decontare către unitatea operativă a aceleiaşi bănci din judeţul beneficiarului (Y);
2: Banca plătitorului (BP) şi banca beneficiarului (BB), neavând legături directe, efectuează decontarea prin intermediul unităţii operative a BNR din judeţul beneficiarului sumei; ca urmare, BPy transmite documentul de decontare prin reţeaua interbancară, unităţii operative a BNR din judeţul beneficiarului (Y);
3: Unitatea operativă a BNRy transmite prin reţeaua interbancară documentul către unitatea operativă a băncii beneficiarului din judeţul său (Y).
b. Decontare în judeţul plătitorului – are loc atunci când banca beneficiarului are unităţi operative în judeţul plătitorului.
Băncile care intră în această relaţie de decontare sunt:
Judeţul X (plătitor) Judeţul Y (beneficiar)
c. Decontare între bănci care nu dispun de unităţi operative una în judeţul celeilalte – implică unităţi operative ale BNR atât în judeţul plătitorului, cât şi în judeţul beneficiarului.
Băncile care intră în această relaţie de decontare sunt:
Judeţul X (plătitor) Judeţul Y (beneficiar)
BPx BPy BNRy BBy
BPx BNRx BBx BBy
5.2.2 Cadrul contabil
Evidenţa contabilă a decontărilor între bănci fără legături directe se realizează cu ajutorul contului 1111 Cont curent la Banca Naţională a României.
1111 Cont curent la BNR funcţionează numai la instituţiile de credit şi este un cont de activ se foloseşte pentru evidenţa disponibilităţilor băneşti ale instituţiilor de cerdit
la BNR în debit înregistrează depunerile şi intrările de numerar pe numele băncii
titulare în credit înregistrează retragerile şi plăţile de orice fel, ordonate de către
băncile titulare soldul final al contului este debitor şi reprezintă disponibilul aflat în cont la
BNR
1171 Creanţe ataşate înregistrează creanţe din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente
disponibilităţilor băneşti aflate în conturile la BNR (inclusiv depozite)
7011 Dobânzi de la Banca Naţională a României înregistrează veniturile din dobânzile aferente disponibilităţilor băneşti aflate în
conturile deschise la BNR
5.2.3 Împrumuturile de refinanţare
Ca entitate care elaborează şi aplică politica monetară, Banca Naţională a României, efctuează operaţiuni de refinanţare către toate instituţiile de credit care sunt declarate eligibile conform normelor în vigoare (Ordinul BNR nr.8/2006modificat şi completat prin Ordinul BNR nr.3/2010). Astfel, este declarat participant eligibil (contrapartidă eligibilă) orice instituţie de credit care:
încheie contracte-cadru cu Banca Naţională a României, pentru a participa la operaţiunile de piaţă monetară ale Băncii Naţionale a României şi la obţinerea de facilităţi permanente acordate de Banca Naţională a României;
rambursează integral la scadenţă creditele colateralizate şi creditele lombard acordate, precum şi dobânzile aferente.
BPx BNRx BNRy BBy
În cazul operaţiunilor care presupun garantare, participanţii eligibili trebuie să aibă calitatea de participant la sistemul de depozitare şi decontare SaFIR.Operaţinile pe piaţa monetară şi facilităţile permanente sunt oferite de băncile centrale pentru obţinerea de fonduri de către componentele sistemelor financiar-bancare. Caracteristicile principale ale acestor instrumente sunt urmatoarele:
sunt utilizate din iniţiativa instituţiilor de credit şi iniţiate de către banca centrală; se realizează la rate predeterminate ale dobânzii.
Introducerea de lichidităţi pe piaţa monetară (refinanţare) se realizeză, în principal prin: Împrumuturi colateralizate cu active eligibile drept garanţie; Împrumuturi lombard
Împrumuturile colateralizate cu active eligibile drept garanţie sunt tranzacţii reversibile prin care se obţin lichidităţi prin licitaţie, pe un termen de maxim 90 de zile şi care trebuie să fie garantate cu active eligibile a căror valoare să acopere integral valoarea împrumuturilor şi dobânzilor aferente. În categoria activelor eligibile pentru garanţie intră titlurile de stat şi depozitele, certificatele de depozit etc. Instituţiile de credit împrumutate păstrează proprietatea asupra activelor aduse drept garanţie.
Împrumutul lombard face parte din categoria facilităţilor de creditare, obţinut peste noapte (overnight) şi garantat, de asemenea cu active eligibile, a căror valoare trebuie să acopere în totalitatea împrumutul şi dobânda aferentă. Rata dobânzii este stabilită de către BNR şi este, de obicei nivelul maxim al ratei dobânzii practicate în sistemul bancar.
Pentru ambele tipuri de împrumuturi se foloseşte metoda dobânzii simple şi s-a convenit prin norme ca prorata de timp să se calculeze ca raport între numărul de zile de la acordare până la rambursare şi 360.
Contabilitatea operaţiunilor privind împrumuturile de refinanţare utilizează conturi din clasa 1:
Este oparaţiune pasivăConturi utilizate:112 Împrumuturi de refinanţare de la Banca Naţională a României
Este cont de datorii care evidenţiază sursele atrase la BNR sub forma: împrumutului colateralizat cu active eligibile pentru garantare (cont 1121); împrumutului lombard (cont 1122) şi altor împrumuturi (cont 1123).
În credit de înregistrază valoarea împrumuturilor primite, la momentul acordării efective
În debit se înregistrează rambusrsarea împrumuturilor la scadenţele stabilite prin contract sau conforme normelor
Soldul este creditor şi reprezintă împrumut primit şi
nerambursat
1172 Datorii ataşate Este cont de datorii utilizat pentru evidenţierea obligaţiilor
privind dobânzile aferente împrumuturilor de refinanţare, calcúlate şi neajunse la scadenţă
6011 Dobânzi la BNR Înregistrază cheltuielile curente privind dobânzile la momentul
angajării
5.2.4 Studiu de caz cu indicaţii de rezolvareBCR – Sucursala Oradea primeşte de la SC X următoarele documente:
un ordin de plată, în valoare de 86.000 RON, beneficiar SC Y client al BRD – Sucursala Arad, cu decontare în Oradea;
un cec, în valoare de 73.000 RON, trăgător SC Z, tras OTP – Sucursala Bucureşti, decontare în Bucureşti;
un ordin de plată, în valoare de 58.000 RON, beneficiar SC N client al BRD – Sucursala Arad, cu decontare prin sucursalele regionale ale BNR.
Cerinţă. Prezentaţi implicaţiile contabile ale decontărilor de mai sus.
Rezolvare
Folosiţi planul de conturi pentru instituţiile de credit din anexa acestui suport de învăţare
pentru rezolvare utilizaţi schemele de decontare prezentate în această parte a unităţii de învăţare, înlocuind notaţiile generice cu unităţile BCR identificate în studiul propus
!!! Amintiţi-vă circuitele instrumentelor de plată şi aplicaţi-le corect în studiul propus
5.3. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR ÎNTRE INSTITUŢII DE CREDIT PRIN COMPENSARE (PE BAZĂ NETĂ)
2.1 Decontarea interbancară prin compensare (pe bază netă)
Decontarea prin compensare reprezintă un sistemul prin care fiecare participant face o singură plată sau o singură încasare, în funcţie de poziţia pe care o are: netă debitoare sau netă creditoare.
O poziţie este netă debitoare pentru o bancă i dacă totalul sumelor de plată depăşeşte totalul sumelor de încasat:
O poziţie este netă creditoare pentru o bancă i dacă totalul sumelor de plată este mai mic decât totalul sumelor de încasat:
Pentru o funcţionare perfectă, băncile care au o poziţie netă debitoare trebuie să dispună de sumele respective, în caz contrar cineva va trebui să crediteze operaţiunea de plată. În caz contrar are loc o expansiune monetară.
Sistemele de plăţi nete pot fi organizate în două moduri: pe bază bilaterală pe bază multilaterală
Avantajul sistemelor pe baze nete este că se reduce drastic necesitatea ca băncile să aibă un nivel ridicat de lichiditate bancară pentru a acoperi transferurile.
Pe baza informaţiilor din studiul de caz privind decontările interbancare, se presupune că cele patru bănci intrate în decontare, acţionează în baza unor instrumente de decontare compensabile, se reface schema de decontare interbancară în condiţiile compensării multilaterale (decontare pe bază netă).
A. Valori brute ale decontărilor interbancare OP-urilor
Bănci plătitoare Bănci beneficiare Valori de plătitA B C D
A - 51 30 - 81B 63 - 80 - 143C - 60 - 70 130D 40 100 101 - 241
Valori de încasat 103 211 211 70 595B. Sume nete de încasat (+) sau de pl[tit (-)
Total transferuri +22 +68 +81 -171 0
Fig.6 Decontare interbancară pe bază brută
Pe baza schemei din fig.6 se identifică 4 canale de comunicare interbancară, 9 ordine de decontare, 4 transferuri intrebancare, în valoare totală de 342 mii um.
5.3.1 Aspecte tehnice şi de reglementare privind compensareaÎn România compensarea multilaterală se desfăşoară conform regulamentului nr. 10/14.11.1994. emis în temeiul legii privind activitatea bancară, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, obiectul compensării multilaterale îl constituie decontările interbancare fără numerar pe suport de hârtie.
În conformitate cu recomandările UE, BNR alături de toate băncile din sistem au înfiinţat TransFonD S.A care este operatorul şi administratorul sistemului de compensare şi decontare a plăţilor fără numerar interbancare şi în relaţie cu Trezoreria statului. În sarcina TransFonD S.A intră şi gestionarea riscurilor generate de procedurile de compensare, decontare şi plată.
Compensarea se realizează în şedinţe de compensare ce au loc în fiecare zi lucrătoare şi sunt conduse de către un inspector de compensare. Instituţiile de credit, ce prezintă documente la compensare sunt obligate să aleagă, dintre salariaţii săi, câte un reprezentant pentru fiecare unitate bancară proprie care participă la compensare. Acest reprezentant devine agent de compensare.
Subentităţile reţelelor instituţiilor de credit ce pot participa la compensare, în funcţie de rolul lor în aceasta operaţiune, sunt:
subentitate iniţiatoare, care ordonă o decontare fără numerar, pentru contul unui client al său, ori în numele şi pe contul sau propriu, având astfel iniţiativa începerii operaţiunii de decontare fără numerar;
subentitate prezentatoare, care introduce documentele în compensare. Ea poate îndeplini simultan rolurile de bancă iniţiatoare şi prezentatoare, dacă decontarea are loc la ordinul unui client al său, ori în numele ei propriu. Dacă îndeplineşte numai rolul de intermediar între banca iniţiatoare şi o sucursală sau centrală BNR, atunci ea face parte din aceeaşi reţea bancară cu unitatea iniţiatoare. Rezultă deci, că unităţile bancare iniţiatoare şi prezentatoare sunt componente ale aceleiaşi reţele bancare, transmiterea documentelor între ele făcându-se prin operaţiune intrabancară;
subentitate primitoare, care primeşte documentele compensate şi care pot fi destinate ei înşişi, sau destinate altei unităţi bancare aparţinând aceleiaşi reţele bancare. În al doilea caz transmiterea documentelor compensate are loc, de asemenea, prin operaţiune intrabancară;
subentitate destinatară (beneficiară), care primeşte din partea unei unităţi bancare iniţiatoare o plată fără numerar sau care primeşte ordinul de a efectua o plată fără numerar. Ea este cea care finalizează o decontare fără numerar, prin compensare.
Conform regulamentului de compensare instrumentele de decontare compensabile se împart în:
Instrumente de plată de debit – reprezintă instrumentul de plată care circulă de la unitatea bancară a beneficiarului către unitatea bancară a plătitorului, având ca efect debitarea contului plătitorului şi creditarea contului beneficiarului. În această categorie intră: Cecul, instrument compensabil de la intrarea în vigoare a
decontărilor prin compensare (01.04.1995).; Cambia; Biletul la ordin.Cambia şi biletul la ordin sunt instrumente compensabile din iunie 1996 şi au acelaşi procedeu de compensare şi acelaşi circuit bancar ca şi cecul.
Instrumente de plată de credit – reprezintă instrumentul de plată care circulă de la unitatea bancară sau unitatea organizaţiei cooperatiste de credit a plătitorului către unitatea bancară sau unitatea organizaţiei cooperatiste de credit a beneficiarului, având ca efect debitarea contului plătitorului şi creditarea contului beneficiarului. Principalul instrument de plată de credit este ordinul de plată.
Conform aceluiaşi regulament modificat şi completat: ziua de compensare reprezintă ziua lucrătoare în care se desfăşoară şedinţa
de compensare şi pe baza căreia se calculează intervalele obligatorii de procesare a plăţilor interbancare.
TransFonD reprezintă Societatea Naţională de Transfer de Fonduri şi Decontări - TransFonD - S.A., care administrează sistemul de compensare multilaterală a plăţilor interbancare fără numerar pe suport hârtie în calitate de agent al Băncii Naţionale a României.
Ordinul de plată este o dispoziţie necondiţionată, dată de către emitentul acesteia unei societăţi bancare receptoare de a pune la dispoziţia unui beneficiar o anumită sumă de bani. Ordinul de plată pe suport de hârtie (OPH) este dispoziţia necondiţionată dată în formă scrisă unei societăţi bancare de a plăti o anumită sumă de bani unui beneficiar.
Circuitul ordinului de plată în varianta decontării prin compensare în Bucureşti, pe baza ordinului dat de un client cu cont în judeţul X, ordin adresat unei bănci din judeţul Y.
Fig. 7 Circuitul ordinului de plată compensabil
1. Clientul plătitor emite un ordin de plată, pe care îl transmite băncii sale. Aceasta îi debitează contul şi devine bancă iniţiatoare a procesului de compensare.
2. Banca iniţiatoare transmite prin reţeaua intrabancară ordinul de plată către banca prezentatoare, care este în acest caz sucursala din Bucureşti a băncii plătitorului.
3. Banca prezentatoare introduce documentul în compensare la Transfond 4. La finalul şedinţei de compensare, documentele compensate sunt transmise, prin
decontare interbancară, băncii partenere, care devine bancă primitoare.
Judeţul X (al plătitorului)
Banca iniţiatoare
Client plătitor
Bucureşti
Banca prezentatoare
Banca primitoare
Transfond
Banca destinatară
Client beneficiar
Judeţul Y (al beneficiarului)
1
2
3
5
6
4
5. Banca primitoare transmite documentele compensate prin reţeaua intrabancară unităţii operative a băncii beneficiarului. Aceasta devine bancă destinatară, care finalizează decontările prin compensare.
6. Banca destinatară înştiinţează clientul beneficiar asupra valorii ordinului de plată încasat şi compensat. Banca destinatară creditează contul clientului beneficiar al sumei.
Cecul barat, cel de-al doilea instrument de decontare compensabil, este valabil în posesia ultimului deţinător. Bararea se face prin trasarea pe faţa cecului a două linii paralele oblice sau verticale. Bararea poate fi:
generală, atunci când între cele două linii nu se indica nimic ori se face menţiunea “societate bancară” sau alt termen echivalent. Cecul cu barare generală nu poate fi plătit de tras decât unei societăţi bancare sau unui client al trasului;
specială, atunci când între cele două linii se înscrie denumirea unei societăţi bancare. Cecul cu barare specială nu poate fi plătit de tras decât societăţii bancare înscrise în cec, sau dacă aceasta este trasul, unui client al acestei societăţi bancare.
Fi
g.8 Circuitul cecului compensabil
1. Clientul beneficiar remite cecul băncii sale2. Prin reţeaua intrabancară, banca iniţiatoare transmite cecurile băncii prezentatoare
3
Judeţul Y (al beneficiarului)
Banca iniţiatoare
Client beneficiar
Bucureşti
Transfond
Banca destinatară
Client plătitor
Judeţul X (al plătitorului)
1
2
7
6’
69
7
8
Banca prezentatoare
Banca primitoare
6’
5
4
3. Banca prezentatoare, ocolind Transfondul transmite cecurile băncii primitoare în vederea supunerii spre acceptare şi verificare a sumei disponibile în contul plătitorului;
4. Banca primitoare, prin reţeaua intrabancară, transmite cecurile spre acceptare băncii destinatare
5. Banca destinatară supune cecurile acceptării clientului plătitor6. Banca destinatară debitează contul clientului plătitor cu valoarea cecurilor
acceptate, iar pe circuitul invers primirii, transmite date scriptice referitoare la cecurile acceptate
6’ Circuitul invers al datelor scriptice, până la banca prezentatoare care va introduce datele scriptic în compensare
7. Banca prezentatoare introduce scriptic cecurile acceptate în compensare8. Banca prezentatoare comunică băncii iniţiatoare date referitoare la cecurile
acceptate şi compensate9. Banca prezentatoare creditează contul clientului beneficiar cu valoarea cecurilor
acceptate şi compensate.
5.3.2 Aspecte de politică contabilă
Evidenţa decontărilor prin compensare multilaterală se realizează cu ajutorul contului 1111 Cont curent la BNR, la care se deschide un analitic distinct Compensare multilaterală.
Înregistrările contabile respectă întocmai circuitul instrumentelor de plată compensabile.
Pentru cecuri, care se compensează după acceptarea lor de către plătitor, se utilizează conturi de aşteptare, astfel:
la unitatea bancară iniţiatoare se utilizează contul: 2621 Alte sume datorate este un cont de datorii. Se creditează cu valoare
cecurilor primite de la clienţi spre compensare şi încasare; se debitează cu valoarea cecurilor verificate, acceptate, compensate şi încasate de clientela beneficiară. Soldul său este creditor şi reprezintă valoarea cecurilor primite spre încasare pentru care procedura de verificare, compensare şi încasare nu s-a încheiat încă.
la unitatea bancară prezentatoare se utilizează contul: 1611 Valori de recuperat, cont de activ care se debitează cu valoarea
cecurilor primite spre a fi transmise spre verificare şi compensare ulterioară. În credit se înregistrează valoarea cecurilor verificate şi introduse scriptic în compensare. Soldul contului este debitor şi reprezintă valoarea cecurilor pentru care compensarea nu s-a încheiat încă.
la unitatea bancară primitoare se utilizează contul: 1621 Alte sume datorate este un cont de datorii. Se creditează cu valoarea
cecurilor primite de la banca prezentatoare şi supuse spre acceptare clientului plătitor; se debitează cu valoarea cecurilor acceptate de către plătitor şi transmise scriptic băncii prezentatoare, pentru a fi introduse în compensare. Soldul final creditor reprezintă valoarea cecurilor primite de la banca prezentatoare, neacceptate încă sau transmise spre compensare băncii prezentatoare.
5.3.3 Studiu de caz şi indicaţii de rezolvare
La OTP – Sucursala Ploieşti se primesc de la clientul SC B cecuri barate în valoare de 15.000 RON din care:
2.700 RON sunt adresate SC E , cu cont deschis la BCR – Agenţia Ploieşti 5.000 RON sunt adresate SC C, cu cont deschis la BCR - Sucursala Predeal 7.300 RON sunt adresate SC F care are cont curent deschis la BCR - Ag.
Sud
De asemenea SC B depune şi ordine de plată în valoare totală de 9.750 RON adresate SC C. Decontarea are loc la Bucureşti.
Cerinţă. Prezentaţi implicaţiile contabile ale compensarii la instituţiile de credit.Rezolvare
Folosiţi planul de conturi pentru instituţiile de credit din anexa acestui suport de învăţare
Prezentaţi concomitent implicaţiile contabile pentru toate decontările inţiate de B Nu uitaţi că decontarea prin compensare presupune compararea creanţelor cu
datorii sşi efectuarea decontării, o singură dată, pe baza sumei nete rezultate din comparaţie
Utilizaţi metoda de lucru în paralel pentru toate subentităţile reţelelor instituţiilor de credit intrate în decontare, însuşită la UI 4
Pentru cecurile compensabile folosiţi conturile de aşteptare. Recunoaşterea contabilă urmează riguros circuitul instrumentelor de plată
compensabile
Temă de control
Reflectaţi în contabilitatea instituţiilor de credit intrate în relaţie, următoarele tranzacţii prezentate din perspectiva BRD-Sucursala Piteşti:a. Plăţi prin ordine de plată în valoare de 60.000 lei emise de clienţi proprii,
destinate clienţilor Alpha Bank-sucursala Târgovişte, cu decontare la Târgovişte.b. Încasarea pentru un client propriu a unui cec în valoare de 8.000 lei, emis de un
client al BancPost-sucursala Cluj; BRD- Sucursala Bucureşti are cont de corespondent la BancPost- Sucursala Bucureşti .
c. Încasarea pentru un client propriu a unui ordin de plată în valoare de 1.000 lei, de la un client al UniCredit- Sucursala Bucureşti, cu decontare la Bucureşti.
d. Deschiderea unui depozit la BancPost- Sucursala Bucureşti, pentru 20 zile, valoarea depozitului 5.000 lei, rata dobânzii 8%/an.
e. Rambursarea unui împrumut în valoare de 6.000 lei, rata dobânzii 20%/an, primit cu 30 zile în urmă de la ING-Sucursala Târgovişte, prin intermediul contului de corespondent al ING- Sucursala Bucureşti la BRD- Sucursala Bucureşti.
f. Plăţi prin ordine de plată în valoare de 19.000 lei, emise de clienţi proprii, destinate clienţilor OTPBank-Agenţia Oradea, cu decontare în Bucureşti.
g. Lichidarea depozitului constituit la BancPost- Sucursala Bucureşti.h. Primirea unui împrumut lombard în valoare de 60.000 lei, rambursabil a doua zi,
rata dobânzii 18%/an.i. Primirea de tipizate în valoare de 900 lei, de la BRD-Sucursala Craiova.j. Plăţi prin ordine de plată în valoare de 800 lei, emise de clienţi proprii, destinate
unor clienţi ai BRD-Sucursala Cluj.k. Încasarea în numele unui client a unui cec în valoare de 1.200 lei, emis de un
client al ING-Sucursala Târgovişte.l. Acordarea unui împrumut în valoare de 70.000 lei, pentru 25 zile, Băncii
Carpatica – Sucursala Bucureşti, prin intermediul BRD- Sucursala Bucureşti; rata dobânzii 25%/an.
m. Încasare pentru un client propriu, a unui cec în valoare de 800 lei, emis de un client al Băncii Româneşti-Sucursala Ploieşti, prin intermediul BRD-Piteşti care are cont de corespondent la Banca Românească – Sucursala Ploieşti.
n. Recuperarea creditului şi încasarea dobânzii aferente de la Banca Carpatica- Sucursala Bucureşti.
o. Deschiderea unui depozit în valoare de 30.000 lei, pentru 40 zile, la Banca Carpatica – Sucursala Bucureşti, prin intermediul BRD- Sucursala Bucureşti; rata dobânzii 10%/an.