curs 2 - proteine plasmatice 20 martie 2014

67
PROTEINE PLASMATICE CSII Dr. Cristiana TANASE

Upload: andrei-turcu

Post on 19-Jan-2016

145 views

Category:

Documents


3 download

DESCRIPTION

Biochimie clinica

TRANSCRIPT

Page 1: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

PROTEINE PLASMATICE

CSII Dr. Cristiana TANASE

Page 2: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

• Fractiunea solida majora din plasma sanguina;

• Structura:

- proteine globulare (exceptie: fibrinogenul – proteina fibrilara);

- heteroproteine: lipoproteine, metaloproteine, glicoproteine (exceptie: serumalbumina - holoproteina).

Valori de referinta: 60-80 g/L (6-8 g/dL)

Modificari ale concentratiei proteinelor plasmatice – apar in majoritatea starilor patologice; dozarea acestora – valoare diagnostica.

PROTEINE PLASMATICEConsideratii generale

Page 3: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

Functiile proteinelor plasmatice

• Mentinerea presiunii coloidosmotice (albumina)

• Transport (proteine carrier: transferina, ceruloplasmina, albumina)

• Aparare a organismului (imunoglobuline, sistemul complementului, etc)

• Enzime – informatii asupra afectarii de tesuturi sau organe (LDH, TGP, TGO), alte (MMP, SOD)

• Coagulare si fibrinoliza (protejare impotriva afectarii sistemului vascular)

Page 4: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

• Variatii fiziologice: in sarcina (primele luni scadere, ultimele luni crestere); modificari ale volumului sanguin (caldura, frig, efort)

• Variatii patologice:

- Hiperproteinemii (in special cresteri γ globuline): deshidratare; stari febrile, inflamatii cronice, nefroza, tuberculoza, diabet insipid, crestere monoclonala – mielom multiplu, macroglobulinemie, crestere policlonala – ciroza hepatica, sarcoidoza, LES.

- Hipoproteinemii: inanitie, hiperhidratare, tulburari de absorbtie, biosinteza deficitara (insuficienta hepatica), hipercatabolism, anemii, hemoragii acute, pierderi proteice la nivelul rinichiului, tractului digestiv, tegumentului, sechestrare-ascita, afectiuni hepatice cronice, tumori maligne.

Page 5: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

Semnificatie clinica• raport albumina/globuline (A/G): 1,2-1,5.

• cresterea raportului – fara semnificatie

• scaderea raportului A/G < 1 – patologii cu scaderea sintezei de albumina / patologii care cresc sinteza de globuline.

• modificarea raportului A/G plasmatice induce aparitia disproteinemiei din inflamatia acuta caracterizata prin reducerea concentratiei plasmatice de albumina si cresterea α1 si α2 globulinelor, evidentiate prin electroforeza proteinelor plasmatice.

Page 6: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

DENUMIRE PROTEINA FUNCTIE SEMNIFICATIE IN DIAGNOSTIC

Prealbumina - transport - afectiuni hepatice, malnutritie

Albumina -transport-mentinerea presiunii coloidosmotice

-afectiuni hepatice, renale, gastrointestinale, malignitate, malnutritie

 α1 globuline  

- α1 fetoproteina; -marker tumoral, defecte ale tubului neural

- α1 glicoproteina acida (orosomucoidul);

-afectiuni inflamatorii, marker tumoral, colagenoze

- α1 anti-tripsina; -anti-proteaza -afectiuni inflamatorii

- protrombina; -coagulare -screening-ul coagularii, test al functiei hepatice-afectiuni hepatice

- α lipoproteina; -transport -afectiuni hepatice

- transcortina; -transport -afectiuni hepatice si renale

- globulina fixatoare de tiroxina; -fixarea tiroxinei -transportul tiroxinei

Page 7: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

DENUMIRE PROTEINA FUNCTIE SEMNIFICATIE IN DIAGNOSTIC

 α2 globuline    

- ceruloplasmina; - transport - boala Wilson (Cu)

- haptoglobina; - transport - boli hemolitice

- anti-trombina III - inhibitor al trombinei - screening-ul coagularii si afectiuni hepatice

- α2 macroglobulina - inhibitor al plasminei - afectiuni renale, diabet

- plasminogenul; - proenzima plasminei - screening-ul coagularii

β globuline

- proteina C-reactiva - aparare a organismului - procese inflamatorii

- β-microglobulina - aparare a organismului - afectiuni renale, mielom

- transferina - transport - afectiuni renale, procese inflamatorii, neoplasm

- fibrinogen - coagulare - procese inflamatorii, afectiuni hepatice, colagenoze

Page 8: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

DENUMIRE PROTEINA FUNCTIE SEMNIFICATIE IN DIAGNOSTIC

γ globuline    

- imunoglobuline (IgA, M, G, D, E)

- apararea organismului (anticorpi)

- infectii cronice, boli hepatice, boli autoimune, alergii

Page 9: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

ALBUMINA Consideratii generale

• Reprezinta 55-60% din totalul proteinelor plasmatice;

• Principalul agent al presiunii coloidosmotice plasmatice;

• Rol important ca molecula carrier pentru o serie de elemente endogene si exogene;

• Valori de referinta: 3,5-5,2 g/dL.

Page 10: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

Semnificatie clinica

Hipoalbuminemia

- Conditii fiziologice: cresterea volumului plasmatic (sarcina)

- Conditii patologice: - sinteza redusa: afectiuni hepatice, cronice sau acute; - aport inadecvat: malnutritie si malabsorbtie intestinala - distributie alterata: cresterea permeabilitatii capilare-arsuri severe, hiperhidratare, efuzie seroasa cu sechestrare de proteine-ascita - catabolism crescut: infectii, inflamatii, neoplasme, traume, interventii chirurgicale - pierderi crescute in afectiuni renale: sindrom nefrotic

Page 11: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

Semnificatie clinica

Hiperalbuminemia:- nu se inregistreaza in nici o conditie fiziologica sau patologica;- cand apar valori crescute - indicator de deshidratare severa.

Analbuminemia:- afectiune genetica rara;- concentratia albuminei plasmatice <0,1g/dL;- asimptomatica – datorita cresterii compensatorii a concentratiei globulinelor plasmatice.

Page 12: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

TRANSFERINA / SIDEROFILINA

- β-globulina sintetizata in ficat cu rol in transportul Fe;- rata de sinteza este invers proportionala cu depozitele

de Fe; Valori de referinta: 2-3,6 g/L

Indicatii de testare:- diagnostic diferential intre anemia feripiriva si cea din

bolile cronice;- diagnosticul supraincarcarii cu Fe (hemocromatoza)

Semnificatie clinica:- Valori crescute: anemia feripriva, sarcina;- Valori scazute: anemia din bolile cronice, inflamatii

acute, hemocromatoza

Page 13: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

CERULOPLASMINA

- α2 globulina sintetizata in ficat cu rol in transportul Cu

- Valori de referinta: 20-50 mg/dL

- Semnificatie clinica: - Valori scazute se inregistreaza in boala Wilson

caracterizata prin depozite anormale de Cu la nivel hepatic, cerebral, cornean si renal

- Valori crescute: inflamatii acute si cronice

Page 14: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

- Inflamatia reprezinta procesul dinamic prin care tesuturile reactioneaza la o injurie de natura infectioasa, imuna, fizica sau chimica.

- Procesele inflamatorii indiferent de etiologie – infectioasa sau traumatica si unele boli maligne induc un raspuns generalizat - REACTIE DE FAZA ACUTA.

- instalare in decurs de ore sau zile de la aparitia infectiei sau leziunii;

- induce modificari - teste generale de inflamatie: 1. numaratoarea de leucocite. 2. viteza de sedimentare a hematiilor –

VSH. 3. Reactanti de faza acuta. 4. Electroforeza proteinelor.

PROTEINE DE FAZA ACUTA

Page 15: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

- La cateva ore de la evenimentul infectios sau traumatic declansator, ficatul creste sinteza unor proteine - reactanti de faza acuta.

- Raspunsul de faza acuta este reglat de citokine:

- Interleukina 6 (IL-6) – stimul major pentru majoritatea proteinelor de faza acuta;

- Interleukina 1β (IL-1β);

- Factorul de necroza tumorala (TNFα);

- Interferonul γ (IFN- γ);

- Factorul de transformare β (TGFβ).

Page 16: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

PROTEINE DE FAZA ACUTA

Proteine plasmatice care prezinta valori crescute in cursul

- afectiunilor inflamatorii

- alte afectiuni majore: infarctul miocardic, traume, arsuri, infectii acute, etc.

- patologie maligna

Monitorizarea proteinelor de faza acuta permite urmarirea evolutiei maladiilor inflamatorii

Din punct de vedere clinic cei mai importanti reactanti de faza acuta - dozati in majoritatea laboratoarelor: proteina C reactiva, amiloidul seric A si fibrinogenul.

Page 17: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

PROTEINA GREUTATEA MOLECULARA

(DALTON)

VALORI NORMALE (g/L)

INTERVALUL DE APARITIE (ORE)

Proteina C reactiva 120.000 <0,006 4-24

Amiloid A seric 12.000 <0,01 4-24

Orosomucoidul 40.000 0,6-1,2 24-48

Haptoglobina 86.000 0,5-1,5 24-48

Fibrinogenul 340.000 2,5-3,5 24-48

Ceruloplasmina 132.000 0,2-0,4 24-48

α1 anti-proteaza 54.000 2-4 24-48

Principalele proteine de faza acuta

Page 18: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

Raspunsul proteinelor la faza acuta

Tipul 1Cresteri de 50% -Ceruloplasmina; -C3 din complement.

Tipul 2

Cresteri de 2-10 ori-orosomucoidul;-α1-antitripsina;-haptoglobina;-fibrinogenul.

Tipul 3Cresteri de sute de ori ( “adevaratii” reactanti de faza acuta!)- proteina C reactiva;- amiloidul A seric

Tipul 4

Scaderi ale concentratiei (constituenti negativi ai fazei acute)-albumina;-transferina;-proteina fixatoare de tiroxina;-proteina fixatoare de vitamina D-apolipoproteina A1.

Page 19: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

PROTEINA C-REACTIVA

Consideratii generale- Glicoproteina cu proprietatea de a precipita in contact cu polizaharidul C al pneumococului (denumirea);- Este un reactant de faza acuta nespecific;- Este sintetizata in ficat in timpul proceselor acute inflamatorii ca raspuns la prezenta complexelor imune, bacterii, fungi, traumatisme etc;- Rol – moduleaza raspunsul imun (activeaza complementul, faciliteaza fagocitoza bacteriilor etc) - Este un marker foarte precoce pentru inflamatie (cresteri ale concentratiei la 4 - 24 ore de la debutul procesului inflamator)

-Valori de referinta: <5 mg/L

Page 20: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

Indicatii:- Detectarea infectiilor, inflamatiei;- Boli autoimune,- Evaluarea extensiei IMA - Monitorizarea raspunsului terapeutic etc

Semnificatie clinica- Cresteri semnificative (de 10-100 ori sau mai mult) in stari inflamatorii, infectii;- Infectii bacteriene neonatale – monitorizarea (dozarea in dinamica) ca marker al eficacitatii antibioterapiei;-Supraveghere postoperatorie – valori maxime ziua 2-3 (neinregistrarea unei scaderi in ziua 4 – suspiciunea unei complicatii infectioase);-Nivelele CRP pot creste in artrite, RAA, TBC, neoplasm, meningita bacteriana, LES, IMA, traumatisme etc.

Page 21: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

hs-CRP-Testul hs-CRP poate detecta in mod exact concentratii mai mici ale proteinei (este mai sensibil) decat testul standard de detectare a CRP.

- Poate identifica riscul de boala coronariana la persoane aparent sanatoase;

Valori de referinta: risc scazut <1,0 mg/L

risc mediu: 1,0-3,0 mg/L

risc crescut: >3,0 mg/L

inflamatii acute: >10,0 mg/L

- se coreleaza cu risc crescut fiind predictive pentru IMA, AVC, chiar la o concentratie de colesterol aflata in limite acceptabile.

Page 22: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

AMILOIDUL A SERIC /SAAEste cea mai mica proteina de faza acuta.

- Ca si CRP este sintetizat in principal in ficat ca raspuns la infectie, inflamatie, leziuni tisulare sau stres;

- Constituent principal in depozitele de amiloid la pacientii cu inflamatie persistenta;

- Concentratia sa creste precoce in toate procesele inflamatorii acute;

- Procesele inflamatorii acute determina o crestere rapida si intensa a nivelului plasmatic de amiloid A, astfel ca in decurs de 24 ore valorile serice de SAA pot fi chiar si de 1000 ori mai ridicate fata de cele inregistrate in conditii normale, facand din aceasta proteina un marker sensibil al evaluarii inflamatiei.

Page 23: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

Indicatii:

– evaluarea proceselor inflamatorii;

– evaluarea riscului de amiloidoza secundara;

– evaluarea riscului de evenimente cardiace viitoare;

– diagnosticarea si predictia rejetului de grefa in transplantul renal;

– monitorizarea diseminarii unui proces tumoral.

Valori de referinta - <10 mg/L

Page 24: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

Semnificatie clinica- bolile inflamatorii cum ar fi artrita reumatoida, artrita

juvenila, spondilita anchilozanta, scleroza sistemica progresiva, infectiile cronice (tuberculoza si osteomielita), precum si neoplaziile (boala Hodgkin, carcinomul renal) - predispun  la dezvoltarea de amiloid seric A.

- la persoanele cu angina instabila si infarct miocardic SAA prezinta o sensibilitate similara cu cea a CRP sau chiar mai mare in evaluarea riscului de aparitie a unor evenimente cardiace noi.

- niveluri serice crescute ale SAA - corelate cu procesul de carcinogeneza (cancer pulmonar, cancer esofagian, cancer de colon, cancer de endometru, tumori ovariene epiteliale).

- modificarile concentratiei SAA  - indicator de malignitatea si progresie tumorala, raspuns la terapie specifica.

Page 25: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

- α1-glicoproteina bogata in glucide si acid sialic

Valori de referinta: 0,6-1,2 g/L

Semnificatie clinica:

- Cresteri accentuate: stari inflamatorii (RAA al

copilului/ boala Bouillaud);

- Monitorizarea terapiei - evolutia favorabila este

insotita de o scadere progresiva a nivelului de

orosomucoid.

OROSOMUCOIDUL / α1 glicoproteina acida

Page 26: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

FIBRINOGENUL - Glicoproteina fibrilara sintetizata in ficat (factorul

I al coagularii); se transforma in fibrina insolubila in procesul de coagulare;

- Proteina de faza acuta sensibila

Valori de referinta: 2,5-3,5 g/L

Indicatii:

- procese inflamatorii acute si cronice;

- infectii;

- monitorizarea hemostazei;

- evaluarea riscului de aparitie a evenimentelor trombotice cardiovasculare (de ex. IMA, AVC); 

          

Page 27: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

Semnificatie clinica

Hiperfibrinemii (>4,5 g/L):

- numeroase sindroame inflamatorii si infectioase.

Hipofibrinemii (<1,5 g/L):

- insuficienta de productie (afectare hepatica severa);

- intensificarea proceselor de degradare a fibrinogenului circulant (coagulare intravasculara diseminata, fibrinoliza primara).

          

Page 28: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

HAPTOGLOBINA- α2 globulina sintetizata hepatic;

- Prezinta mare afinitate pentru hemoglobina libera;

- Complexul haptoglobina-hemoglobina este transportat de catre macrofage inapoi la ficat, unde cele doua sunt separate, iar fierul este reciclat

- Proteina de faza acuta nespecifica;

- In sindroamele inflamatorii acute crestere lenta (dupa 24 ore de la instalarea inflamatiei, cu un maxim in ziua a 3-a)

Indicatie principala: evaluarea proceselor de hemoliza

Valori de referinta: 0,3-2 g/L

Page 29: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

Cresterea haptoglobinei este asociata cu:

• Infectii si stari inflamatorii,

• neoplazii, limfoame in stadii avansate,

• obstructie biliara,

• colagenoze,

• IMA

• distructii tisulare-arsuri

Scaderea  haptoglobinei este asociata cu:

• anemie hemolitica intravasculara

• reactii post-transfuzionale,

• afectiuni hepatice cronice,

• hemoragii,

• LES, etc.  

Page 30: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

α1-ANTITRIPSINA

- Glicoproteina cu timp de injumatatire scurt (5 zile) cu activitate puternic inhibitoare asupra enzimelor proteolitice circulante

- Poate inhiba si alte proteaze in afara tripsinei (denumire)

- Rol fiziologic major – inhibitia enzimelor proteolitice eliberate din leucocite in cadrul fagocitozei

Valori de referinta: 0,9-2 g/L

Indicatii: 

- diagnosticul starilor inflamatorii;

- emfizem pulmonar cu debut precoce;

- ciroza hepatica la copii.

  

Page 31: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

Semnificatie clinica

Valori crescute:

- Infectii acute

- Sarcina

- Traume

Valori scazute:

- Afectiuni hepatice, enteropatii

- Bronhopneumonii si emfizeme pulmonare

- La 20% din copiii cirotici afectarea hepatica este atribuita deficitului de α1 anti-tripsina

  

Page 32: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

α2-MACROGLOBULINA

- Cea mai mare proteina plasmatica non-imunoglobulinica

- Inhibitor endoproteazic cu spectru larg (inactiveaza aproape toate tipurile de tiol, serin, metal si carboxilproteaze si limiteaza efectele daunatoare ale reactiei inflamatorii)

- Reprezinta o proteina de faza acuta

- Inhibitor al coagularii (inactiveaza trombina si factorul Xa) si fibrinolizei (inactiveaza plasmina si kalicreina)

Valori de referinta: 2-3,5 g/L

Page 33: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

Indicatii - evaluarea pacientilor cu:

• pancreatita;

• sindrom nefrotic;

• diabet;

• ciroza hepatica.

Semnificatie clinica

Valori crescute:- Sindromul nefrotic, proportional cu gradul pierderii de proteine (ca urmare a unei sinteze hepatice crescute si a unei retentii partiale – traverseaza cu dificultate membrana glomerulara patologica);- Inflamatii acute;- Ciroza hepatica;

- Nefropatia diabetica in faza incipienta.

  

Page 34: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

SISTEMUL COMPLEMENTULUI

- Sistem alcatuit din ~ 25-30 proteine si glicoproteine plasmatice ce participa la raspunsul imun nespecific (innascut)

- Proteinele circula in sange sub forma unor precursori nefunctionali; activarea lor se produce secvential (“in cascada”) iar in urma clivajului proteic sunt generati multiplii mediatori ai inflamatiei

- Exista 3 cai de activare a complementului:

calea clasica;

calea alternativa;

calea lectinelor (mai nou descrisa, foloseste o proteina denumita MBL – mannose-binding lectin).

.

  

Page 35: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

- Calea clasica a complementului este o secventa in care sunt activati in cascada 9 factori, (C1-C9) ca răspuns la prezenţa de complexe imune ce conţin IgM, IgG1, IgG2 sau IgG3.

- Alte molecule care activeaza complementul pe calea clasica prin interacţiunea directă cu componenta C1q : proteina C reactiva, β amiloidul, heparina, unele bacterii Gram negative, virusuri, mycoplasme, protozoare, componente celulare (ADN, membrană mitocondrială, filamente de citoschelet) au de asemenea capacitatea de a activa complementul pe calea clasică.

- Rezultatul final al cascadei de activare: formarea complexului de atac membranar (MAC) cu atacul litic al membranelor celulelor tinta.

.

  

Page 36: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

- Calea alternativa a complementului este componenta centrala a imunitatii innascute.

- Consta in activarea in cascada a unor proteine plasmatice in stare inactiva; unele sunt specifice caii alternative (factorii B, P si D) iar altele sunt comune cu calea clasica.

- Factorul C3 este esential in declansarea cascadei; calea alternativa este activată continuu, în urmei hidrolizei spontane a proteinei C3 -ușor instabilă în mediu apos).

- Calea alternativa functioneaza permanent, cu intensitate redusa si se amplifica in cazul in care se formeaza complexele MAC.

.

  

Page 37: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

Semnificatie clinica

- Valori crescute ale proteinelor complementului: sindroame inflamatorii

- Valori scazute: malnutritie, lupus eritematos, CID, infectii cronice, deficite congenitale pentru componente individuale, cum ar fi:

• Deficitul C2: cel mai frecvent, se asociaza cu afectiuni articulare, lupus eritematos, purpura Henoch-Shonlein

• Deficitul de properdina (factorul P) se asociaza cu infectii, in special meningite

• Deficitele de C5,C6, C7, C8 asociate cu meningite meninngococice sau artrite gonococice

.

  

Page 38: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

IMUNOGLOBULINELE- Glicoproteine sintetizate de limfocitele B avand functie

de anticorpi.

- Structura: patru lanturi polipeptidice (doua lanturi grele H, doua lanturi usoare L) formate fiecare dintr-o regiune variabila si o regiune constanta; la nivelul regiunilor variabile se gasesc segmente hipervariabile implicate in fixarea antigenului. Sunt descrise cinci tipuri de lanturi grele: α, γ, µ, δ, ε si doua tipuri de lanturi usoare: κ si λ

- In functie de tipul lantului greu, exista 5 clase de imunoglobuline: IgA, IgG, IgM, IgD, IgE.

  

Page 39: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

IMUNOGLOBULINA G (IgG)

- IgG reprezinta 75% din imunoglobulinele plasmatice,

- sintetizata ca raspuns la un contact secundar cu un antigen (majoritatea bacteriilor si virusurilor)

- sunt descrise 4 subclase: IgG1 – IgG4

- IgG1 traverseaza bariera placentara si protejeaza nou – nascutul in primele luni de viata

Valori de referinta: 5 – 13 g/L.

  

Page 40: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

Semnificatie clinica

- Valori scazute de cauza congenitala sau dobandita: sindroame cu pierdere de proteine, sarcina, mielom non-IgG, macroglobulinemie Waldenström, aplazie limfoida, leucemie limfatica cronica, agamaglobulinemie, deficienta selectiva de IgG. Se asociaza cu susceptibilitate individuala pentru infectii bacteriene;

- Valori crescute policlonal se intalnesc la persoanele imunocompetente, ca raspuns la o mare varietate de procese infectioase sau inflamatorii: sarcoidoza, afectiuni hepatice cronice, boli autoimune, parazitoze, infectii cronice, hiperimunizare, malnutritie severa, disproteinemie.

- In mielomul multiplu exista o crestere monoclonala IgG.

.

  

Page 41: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

IMUNOGLOBULINA A (IgA)

- IgA reprezinta 10-15% din imunoglobulinele plasmatice,

- IgA secretorie constituie cea mai importanta forma de IgA fiind prezenta in lacrimi, saliva, lapte, colostru, secretii respiratorii, gastrointestinale si urogenitale – asigura apararea naturala impotriva infectiilor

- structura dimerica

Valori de referinta: 0,5 – 4 g/L.

  

Page 42: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

Semnificatie clinica

- Scaderi ale IgA se inregistreaza la pacientii cu boala sinopulmonara cronica, ataxie-telengiectazie si deficit congenital. Unele deficite clinic semnificative de IgA sunt insotite de un deficit concomitent de IgG2 si IgG4.

- Cresteri ale IgA policlonale pot fi intalnite in numeroase afectiuni ale suprafetelor mucoase. Concentratii crescute de IgA monoclonale apar in afectiuni limfoproliferative, in special mielomul multiplu IgA si limfomul „mediteranean” cu localizare intestinala.

  

Page 43: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

IMUNOGLOBULINA M (IgM)

- IgM - anticorpii majori produsi in timpul raspunsului imun primar

- prima clasa de imunoglobuline sintetizate de fat sau nou-nascut

- structura pentamerica, 5 molecule de IgM fiind legate printr-un oligopeptid jonctional

Valori de referinta: 0,3 – 2,5 g/L

.

  

Page 44: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

Semnificatie clinica

- Scaderi ale IgM se inregistreaza in hipogamaglobulinemia congenitala sau dobandita, caracterizata clinic prin infectii recurente.

- Cresteri policlonale ale IgM se intalnesc in diverse conditii infectioase sau inflamatorii. Nivelul IgM este tipic crescut in ciroza biliara primitiva.

- Cresteri monoclonale apar in boala Waldenström.

  

Page 45: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

IMUNOGLOBULINA D (IgD)- rol putin cunoscut: posibil implicata in modularea

diferentierii si proliferarii clonale a limfocitelor B

- structura monomerica

Valori de referinta: 0,1 – 0,3 g/L

  

IMUNOGLOBULINA E (IgE/reagine)- rol in reactiile alergice de tip imediat

- afinitate pentru mastocite si bazofile

- produc degranularea si eliberarea de histamine si ale amine vasoactive – reactie alergica, febra, astm, urticarie

Valori de referinta: 0,1 – 0,5 g/L.

.

  

Page 46: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

METODE DE DETERMINARE A PROTEINELOR

Proteine totale - Metoda biuretului

În condiţii alcaline ionul cupric reacţionează cu grupările din legăturile peptidice rezultând un compus colorat violet-purpuriu. După amestecarea reactivului cu soluţia proteică se lasă să se dezvolte culoarea timp de 15-30 minute după care se citeşte absorbanţa la 540 nm. In prezent, metoda colorimetrica este automatizata pe analizoarele de biochimie.

Proteine specifice – Metode: Electroforeza, nefelometrie, turbidimetria, imunodifuzie radiala, ELISA, ELFA, metoda radioimunologica (RIA).

  

Page 47: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

ELECTROFOREZA PROTEINELOR

  

- metoda curenta pentru separarea proteinelor plasmatice / serice

- se utilizeaza suporturi solide (gel de agaroza, gel de acetat de celuloza) si pH alcalin, la care toate componentele proteice sunt incarcate negativ si migreaza spre polul pozitiv.

- pe electroforegrama, dupa colorare, proteinele apar sub forma de benzi carora li se masoara densitatea optica, fiecare banda avand un maxim de absorbtie.

- prin electroforeza, in conditiile amintite mai sus, se obtin cinci fractiuni: albumina serica, α1, α2, β, γ – globuline. Unele sisteme de electroforeza pot diferentia zona β in doua benzi distincte β 1 si β 2 rezultand astfel 6 fractiuni proteice in total.

  

Page 48: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

Electroforegrama serului uman

Page 49: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

Valori de referinta electroforeza de proteine

Fractia proteica g/L % din proteine totale

Albumina 37-45 50-70

α1-globulina 1-3 1,1-4,2

α2-globulina 4-10 4,6-13

β-globulina 5-10 7,3-13,5

γ-globulina 5-15 8-20

Page 50: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

ASPECTE PATOLOGICE ALE ELECTROFOREZEI

Inflamatia acuta:

- cresteri α1, α2 globuline;

- scaderea albuminei.

  

Inflamatia cronica:

- hiper γ globulinemie difuza (policlonala);

- cresterea α2 globulinei.

  

Page 51: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

Hipogamaglobulinemia – deficit de

sinteza a imunoglobulinelor.

  

Sindrom nefrotic:

- scadere marcata a albuminei,

- crestere considerabila a α2 globulinei,

- scadere γ globulinei.

Page 52: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

Gamapatiile monoclonale - conditii clinice si biologice asociate cu afectiuni maligne (mielom multiplu, boala Waldenström, amiloidoza, limfoame) dar si cu unele afectiuni benigne sau chiar cu absenta unei modificari patologice (gamapatii monoclonale cu semnificatie nedeterminata).

Elementul caracteristic este componentul monoclonal (banda M), rezultat ca urmare a proliferararii unei singure clone plasmocitare.

Pe gel, componentele monoclonale apar sub forma unor benzi inguste, net definite, iar dupa scanarea densitometrica, se obtin „varfuri” (peak-uri) caracteristice.

Page 53: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

ALTE TEHNOLOGII PROTEOMICE

Page 54: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

ELISA (enzyme-linked immunosorbent assay)

• conceptul care stă la baza metodei ELISA este interacţia specifica antigen-anticorp (Ag-Ac);

Page 55: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

Western Blot• metoda analitica pentru detectarea

si identificarea proteinelor din probe biologice, inclusiv biofluide (ser, plasma sau LCR).

• Electroforeza probei care contine proteina de interes

• Transfer electroforetic pe o membrana (blotare)

• Imunomarcarea proteinei de interes cu anticorpi specifici (primari si secundari)

• Vizualizarea proteinei tinta (reactie antigen-anticorp)

Page 56: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

Electroforeza bidimensionala 2D

• metodă de analiza utilizata in cercetarea proteomica prin care se realizeaza separarea si analiza amestecurilor complexe de proteine;

• separarea proteinele se realizeaza: - în prima etapa în funcţie de punctul izoelectric; - în a doua etapa greutatea moleculara;

• cea mai răspândită metodă de realizare a profilului proteic şi de cuantificare a proteinelor.

• proteine provenite din diferite surse: biofluide, etc;

Page 57: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

Rezultate 2D

Page 58: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

Tehnologia de multiplexare

• Multiplexarea xMAP array dezvoltată de corporația Luminex reprezintă o tehnologie proteomică avansată ce permite identificarea şi cuantificarea simultană a biomarkeri (paneluri – pana la 100 de analiti) dintr-un volum foarte mic de probă biologică într-un timp relativ scurt, cu o înaltă acuratețe.

• Această tehnologie ofera avantajul unei game impresionante de aplicații în sfera cercetării ştiintifice şi în diagnosticul clinic.

Page 59: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

Paneluri de biomarkeri EGF - factorul de crestere

epidermalFGF-2 - factorul de crestere al fibroblastelorVEGF - factorul de crestere al endoteliului vascularGM-CSF -  factorul de stimulare a coloniilor de granulocite si macrofageIFNYIL-1αIL-2IL-4IL-6IL-8IL-10IL-12(p70)MIP-1α - proteina de inhibare a macrofagelorPDGF - factor de crestere derivat din trombociteTNF α - factorul de necroza tumoral

Page 60: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

Paneluri de biomarkeri: cardiovascular, cancer, etc

Page 61: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014
Page 62: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

Nivelurile serice ale citokinelor pro-inflamatorii prin analiza xMAP.

Semnificatie statistica: p<0,05 pentru IL-1β, IL-6 si TNF-α (nivel seric crescut >3x).

Page 63: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

Nivelurile serice ale FGF-2 si VEGF prin xMAP si ELISA. Semnificatie statistica: p<0.05 (nivel seric crescut

>2x)

Page 64: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

Pancreas - October 2012 – Volume 41 – Issue 7 – p 1001-1007

Page 65: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

IL-6, TNF- α, IL-1b si IL-10 VEGF si bFGF

IL-6, IL-1β si TNF-a CA 19-9

IL-8, IL-10, TNF- α CEA

(p<0.05)

Page 66: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014

Bibliografie

1. Biochimie clinica, Liliana Livia Paslaru, Ed. Universitara Carol Davila, Bucuresti, 2004

2. Biochimie medicala, Maria Mohora, Ed. Niculescu, Bucuresti, 2008

3. Curs de biochimie medicala, Elena Moldoveanu, Ed. Universitatii Titu Maiorescu, Bucuresti

4. Biochimie medicala, Valeriu Atanasiu, Ed. Universitara Carol Davila, Bucuresti, 2006

5. Clinical chemistry, seventh edition, Marshall WJ, Bangert SK, Lapsley M., Mosby Elsevier, 2012

Page 67: Curs 2 - Proteine Plasmatice 20 Martie 2014