curs 1 - pedagogie i

Download Curs 1 - Pedagogie I

Post on 10-Aug-2015

49 views

Category:

Documents

3 download

Embed Size (px)

DESCRIPTION

fbhdfnhdgndgn

TRANSCRIPT

Bibliografie selectiva: Potolea, D., Nea~u, I., lucu, R., P~lni~oara,1.0. (2008). Pregiitirea psihopedagogicii. Manual pentru definitivat ~i gradul didactic II, Editura Polirom, la~i. llie, D., M. (2009). (coord.). Teoria 5i metod%gia curricu/um-u/ui, Editura Mirton,

Timi~oara.lIie, D., M. (2009). (coord.). Introducere in pedagogie, Editura Mirton, Timi~oara.

llie, D. M. (2005). E/emente de pedagogie genera/a, teoria curricu/u-u/ui 5i teoria instruirii. Editura Mirton, Timi~oara.Antonesei, L. (2002).0 introducere in pedagogie. Editura Polirom, la~i. Cretu, C. (1998). Curriculum diferentiat ~i personaJizat. Editura Polirom, la~i. Cuco~, C. (2002). Pedagogie. Editura Polirom, la~i. Cuco~,C. (2002). Istoria pedagogie. Editura Polirom, la~i. Dumitru, AI.I. (2001). Educatie ~i Inviitare. Editura Eurostampa, Timi~oara. lucu, R., B., (2000). Instruirea scolaro. Editura Polirom, la~i. Negret-Dobridor. (2008). Teoria generala a curriculumului educational. Editura Polirom, la~i. Paun, E., Ptolea, D. (2002). Pedagogie. Fundamentiiri teoretice ~i demersuri apJicative. Editura Polirom, la~i. Stoica, A. (sub red.). (1999). Noul curriculum national (statut, componente ~i caracteristici). MEN ~i CNC, Bucure~ti. Surdu, E. (1999). Fenomenul Educational. Editura Mirton, Timi~oara. Ungureanu, D.(2001). Pedagogie comparatii. Editura Mirton, Timi~oara. Ungureanu, D. (1999). Fundamentele Educatiei. Editura Mirton, Timi~oara. Ungureanu, D. (1999). Educatie ~i Curriculum. Editura Mirton, Timi~oara. *** (1998). Curriculum national pentru inviitiimantul obJigatoriu; cadru de referintii - MEN ~i CNC,Bucure~ti. (1998). Curriculum la decizia 5colii - MEN ~iCNC, Bucure~ti

***

Nu credem ca cineva i~i poate imagina societatea contemporana tara fenomenul educational, corelatia celor doua fiind evidenta ~i absolut necesara. Impactul dezvoltarii sociale asupra evolutiei fenomenului educational, dar ~i raspunsul acestuia ~i influenta sa asupra socialului sunt in prezent, venind din trecut ~i continuand spre viitor, 0 axioma careia ~tiinta contemporana trebuie sa-i acorde 0 importanta deosebitii, daca nu chiar absolut prioritara. Sa luiim in considerare doar exemplul Japoniei, care dupa riizboi a acordat sistemului de invatiimant 15% din Pill ~i azi este una din puterile economice ale lumii, chiar daca la acel moment era in haos economic tota1. In plan etimologic termenul de educatie i~i are originea in substantivul latin educatio, substantiv derivat din doua verbe: educo-educare - a cre~te, a hrani, a ingriji 0 planta, 0 fiinta umana; educo-educere - a scoate din, a ridica, a inalta, atdt ca sens propriu cdt ~i cu sens figurat. De-a lungul istoriei fenomenului educational cele doua filiere s-au impletit ~i completat reciproc, imprimand, fiecare, 0 amprentii specifica realitatii educationale: fatalismul educational- individul nu poate fi altceva decat ceea ce I-a inzestrat natura sa fie, ~ideci nu poate fi decat crescut / ingrijit de educator; optimismul educational - care minimalizeaza daca nu chiar ignora factorii intemi, considerand atotputemica educatia, care poate forma orice fel de personalitate din oricare individ nou nascut, acesta fiind considerat "tabula rasa". Data fiind amploarea ~i caracterul cvasi axiomatic al fenomenului educational, termenul educatie i~i poate gasi cu greu 0 definitie unanim acceptata. Diver~i speciali~ti au defmit fenomenul educational punandu-~i amprenta personala ~i a propriului domeniu de activitate: filozofie, psihologie, sociologie, pedagogie etc., tara sa reu~easca formularea unei definitii unanim acceptate ~i irepro~bile, aceasta fiind, poate, chiar imposibila. Apar, in consecintii, numeroase defmitii, de 0 mare diversitate, dar ~i cu un anumit numitor comun. In secolul al XVIII-lea, filozoful german 1. Kant define~te educatia ca fiind 0 activitate de disciplinare, cultivare, civilizare ~i moralizare a omului, scopul ei fiind dezvoltarea in individ a intregii perfectiuni de care acesta este susceptibil. Pentru psihologul Jean Piaget, educatia reprezinta transformarea con~tiintei, a psihismului individului in raport cu valorile co~tiintei comune, prin facilitarea ~i accelerarea adaptarii, cu subprocesele ei, acomodare ~i asimilare (piaget, J.,1982). Sociologul francez Emil Durkheim vede educatia ca fiind actiunea generatiilor adulte indreptata asupra generatiilor tinere, in intentia inducerii in acestea din urma, de stari fizice,

intelectuale i morale reclamate de viata sociala in general, dar i de mediul social pentru care sunt destinati indivizii (Durkheim,E.,1980). In perioada interbelica, unul dintre cei mai reprezentativi pedagogi romani, pe numele sau ~tefan Barsanescu, definea educatia ca 0 activitate contienta de injluentare a educabilului printr-o tripla actiune de fngrijire, indrumare, cultivare, in directia sensibilizarii sale fata de valorile culturale i ulterior pentru crearea acestora (Barsanescu, ~t. apud. Cuco~, c., 1996). "Marea varietate a definitiilor nu trebuie sa mire, dat fiind complexitatea ~ivastitatea, diversitatea ~ieterogenitatea derutanta uneori a fenomenului educational." (Dorel Ungureanu, 1999, p.8) Speciali~ti domeniului au consimtit, intr-o maniera realista la formularea a doua tipuri de definitii acordate conceptului de educatie. Aceste definitii folosesc integrativ diverse Ie orientari formulate de-a lungul timpul. S-a recurs, a~dar, la doua acceptiuni, prima integrand-o pe ce de a doua: Prima, abordeaza educatia in sens larg, vazand-o ca ansamblul injluentelor exercitate asupra indivizilor umani, de regula copii i tineri, in evolutia i dezvoltarea lor, de catre alti indivizi umani, de regula adulti, indiferent daca aceste injluente sunt intentionate sau spontane, explicite sau implicite, sistematice sau intdmplatoare, dar avdnd un rol, mai mare sau mai mic, informarea individului ca om social (Cerghit,I; VHisceanu,L., coord. 1988). In sens restrans, educatia reprezinta un ansamblu specializat de injluente dar i de interventii intentionate, explicite, sistematice, directionate valoric, finalist, de regula asupra copiilor i tinerilor, de catre adulti specializati i competenti in acest sens, in spatii i institutii special organizate i dotate de tip coala (Dorel Ungureanu, 1999, p.9).2. Fenomenul educational de-a lungul istoriei omenirii

Educatia ca fenomen ~i practica sociala se poate spune ca a insotit omenirea pe tot parcursul filogenezei. Cand practica educationala a devenit tot mai curenta ~i extinsa s-a constituit intr-o premisa a reflectiilor teoretice asupra fenomenului educational ceea ce a dus la constituirea Pedagogiei ca ~tiinta a educatiei. De-a lungul istoriei omenirii fiecare epoca majora a prezentat anumite caracteristici din punct de vedere educational. Vorbind de epoca preantica putem observa u~or ca istoria plaseaza debutul educatiei ca practica sociala la sfar~itul maturitatii Comunei Primitive ~i spre debutul Sclavagismului. Acum se poate observa primul dualism in educatie. Aceasta se realiza, deci, pe doua directii: educatia de tip ucenicie filiala - in care copilul invata prin traiul de zi cu zi cum sa-~i traiasca viata de adult de mai tarziu; educatia tribala - prin care tanara generatie era pregatita pentru viata de trib, realizandu-se un demers de initiere in practicile tribale. In Sclavagism, dualismul educational se pastreaza dar, chiar daca primul tip de educatie, amintit mai sus, nu sufera modificarii majore, cel de al doilea se poate numi acum educatie propriu-zisa realizandu-se de catre persoane adulte specializate asupra unui numar restrans ~iprivilegiat de educabili.

Antichitatea aduce in prin plan veritabile sisteme nationale de educatie mai cu seama in stateIe / cetatile dezvoltate ale vremii: Mesopotamia, Egipt, Grecia ~iRoma. Chiar daca informatiile de gen educational nu sunt tocmai abundente, totu~i informatia patrunsa pana la noi ne poate crea 0 imagine a practicilor educationale ale Antichitatii, mai cu seama daca consideram cele doua idealuri educationale ale epocii: al Greciei ,,Kalokagathon" - formarea unui om bun ~i frumos, adica intelept ~i cu principii morale solide ~i al Romei antice ,,Mens sana in corpore sano" - minte sanatoasa in corp sanatos. Evul Mediu este caracterizat de 0 evolutie greoaie din punct de vedere educational, acesta datorandu-se dogmatismului ~ireligiozitatii excesive a epoci. Acum apare a~a numitul dualism in dualism in educatie. Structura educationala a perioadei medievale se poate reprezenta astfel: 1.Educafia claselor privilegiate: educatia nobiliara (cavalereasca) - realizata prin intermediul unei indelungate ucenicii de la 10/12 la 21 ani la curtea unui senior, unde se predau cele $apte virtufi cavalere$ti (scrima, aruncarea lancii, inotul, calaria, vanatoarea, jocuri de societate ~i conduita de salon - ultimele doua fiind predate ~itinerelor doamne); educatia clerica (bisericeasca) - aici avem oportunitatea de a cunoa~te veritabile ~coli in care se predau eel $apte arte liberale grupate in trivium (gramatica, retorica, dialectica) ~icvadrivium (aritmetica, geometrie, astronomie, muzidi). 2.Educa{ia maselor prezinta pe langa educatia de tip ucenicie filiala ~i 0 educafie propriu-zisa pentru odraslele de negustori ~i me~te~ugari bogati care finantau ~colile. Astfel au aparut ~coli de gramatica~i de latina. Renasterea este epoca in care educatia suporta mari transformari emancipatoare. Idealul educational al epocii este "Domo universale", ilustrat practic chiar prin cativa titani ai acelor timpuri: Leonardo Da Vinici, Michelangelo etc. Acum, in centrul procesului educational este pus omul ~inu Divinitatea, cum se considerase in perioada medievala. Aceasta explozie culturala este favorizata~i de aparitia primelor universitati Segovia, Bologna, Oxford ~iCambridge (in sec. al XII - lea) etc. Capitalismul pune bazele primelor sisteme educationale, nationale, institutionalizate. Educatia este acum institutionalizata, gratui~i generalizata, chia