Crizele la copiii cu Tulburare de spectru autist.Autism Meltdowns vs Temper Tantrums

Copilul cu tulburare de spectru autist poate avea deseori anumite crize, mai mult

sau mai puţin intense, dar care sunt dificil de gestionat şi care aduc celor din jur stări

emoţionale negative şi multă tensiune. Copilul poate ţipa foarte tare, poate lovi obiecte

sau persoane, poate arunca cu lucruri, se poate lovi cu capul de perete sau se poate muşca

etc. Deşi el poate reacţiona asemănător, există două situaţii diferite: criza meltdown şi

criza tantrum.

Temper Tantrums sunt comportamente care apar la toţi copiii (cu dezvoltarea

neurotipică sau nu) prin care aceştia îşi înţeleg emoţiile şi trăirile şi cunosc metode prin

care să facă faţă regulilor şi limitelor impuse de un comportament social adecvat.-         pot fi schimbate de circumstanţe;-         au ca scop obţinerea unui lucru;-         au ca scop obţinerea atenţiei adultului.

Criza tantrum este ca un joc pentru deţinerea controlului pe care îl joacă copilul, el

fiind o fiinţă încă imatură emoţional. Sentimentul pe care îl are adultul în timpul unei

astfel de crize este acelă că este manipulat de către copil. Ceea ce poate adultul face

pentru a-şi păstra autoritatea este să ignore comportamentul copilului şi să îi

redirecţioneze atenţia spre o altă activitate. A ceda crizei copilului şi a-i oferi ceea ce el

doreşte nu face decât să îl înveţe pe copil că este corect să se comporte aşa pentru a primi

ceva, pentru a-şi satisface dorinţele.

 Criza Meltdown este determinată de un nivel ridicat al stressului pe care organismului

copilului cu TSA nu îl poate gestiona altfel. Spre deosebire de criza de tip tantrum, criza

de tip meltdown are ca şi caracteristici următoarele aspecte:

-         nu este bazată pe atragerea atenţiei adultului;

-         nu poate fi numită „comportament”;

-         poate fi indusă sau declanşată de nenumăraţi factori:

o       suprastimulare senzorială (atingeri, mirosuri, aglomeraţie de persoane, sunete,

lumini, adică prea mulţi stimuli care nu pot fi gestionaţi corespunzător. Nu se filtrează

informaţiile senzoriale şi nu sunt integrate într-un tot. Creierul devine suprasolicitat, nu

poate procesa toate informaţiil primite şi organismul intră în panică.)

o       prea multe informaţii de procesat în timp scurt. Copilul cu TSA are de multe ori o

viteză de procesare mai lungă. Atunci când se află în situaţii în care are de procesat

repede un număr ridicat de informaţii, creierul nu face faţă şi creşte nivelul de stres.)

o       schimbări bruşte sau neaşteptate apărute în mediu. Copilul cu TSA are nevoie să

cunoască tot ce urmează să se întâmple. Schimbările ce au loc burs fără ca el să aştepte

acest lucru, îi produc o stare de anxietate care este foarte dificil de gestionat pentru el.

o       lipsa unei căi de comunicare, de exprimare a nevoilor (produce foarte multă

frustrare şi devine copleşitoare din punct de vedere emoţional).

Există mereu un factor declanşator al crizei meltdown. De multe ori este foarte dificil de

observat acest factor, dar trebuie analizat foarte bine contextul în care a apărut. Atunci

când copilul e în criză, a vorbi cu el nu ajută cu nimic, dimpotrivă duce de cele mai multe

ori la creşterea nivelului stressului prin faptul că adaugă informaţii de procesat. Copilul

are nevoie să se calmeze, are nevoie de cât mai puţine informaţii. Adultul poate identifica

sursa declanşatoare a crizei şi o poate îndepărta sau poate lua copilul din acel mediu

stressor. 

Tantrum Meltdown

Copilul caută să controleze mediul astfel

încât să obţină un beneficiu.

Copilul caută să recâştige controlul asupra

minţii sale (care este suprasolicitată cu

informaţie senzorială).

În timpul unei crize tantrum, copilul va

analiza dacă comportamentul său atrage

atenţia şi reacţia celor din jur.

În timpul unei crize meltdown copilul cu

TSA nu priveşte şi nu caută ca cei din jurul

său să reacţioneze.

Copilul va avea grijă să nu se rănească. Copilul nu ţine seama de siguranţa sa ori a

celor din jurul său.

Criza tantrum are ca scop obţinerea unui

beneficiu social.

Criza meltdown nu are ca scop controlarea

situaţiei sociale în care se află copilul.

Criza tantrum se va sfârşi atunci când

situaţia se rezolvă, obţine ceea ce îşi doreşte.

Criza meltdown pare că nu poate fi

controlată de   copil şi se întâmplă fără voia

sa.

La criza tantrum, controlul este deţinut de

copil (el doreşte manipularea adultului

La criza meltdown nimeni nu are controlul,

nici copilul, nici adultul.

pentru obţinerea unui anumit lucru), deşi se

comportă ca şi cum nu ar fi aşa (ca şi cum ar

fi victima).

Psiholog Alina Mirela Trofin