CRIMINOLOGIE Prof.univ.dr. Rodica Mihaela Stnoiu - SINTEZ-

CRIMINOLOGIE Tema I. Noiuni generale 1. Criminologia i domeniul su de cercetare: privire istoric, originea criminologiei,evoluie. 2. Formarea criminologiei ca tiin: criminologiile specializate, criminologia general. 1. Criminologia i domeniul su de cercetare: privire istoric, originea criminologiei ,evoluie. Originea criminologiei tiina criminologiei are origini tot att de ndeprtate ca i celelalte tiine sociale. Criminologia, ca tiin, a aprut n secolul al XIX-lea, odat cu publicarea monografiei medicului italian Cesare Lombroso, "Omul delincvent". Acesta este considerat a fi "printele criminologiei moderne" ns unele opinii mai recente consider c tiinacriminologiei a aprut cu un secol mai devreme sub influena iluminismului. Astfel, un rol important l au lucrrile reprezentanilor colii clasice de drept penal Cesare Bonesana, Beccaria i Jeremy Bentham care sunt considerai a fi i ntemeietorii criminologiei clasice, datorit noii viziuni asupra criminologiei. Criminologia clasic are urmtoarele trsturi: - centrarea studiului criminologic asupra faptei comise; - considerarea liberului arbitru ca fundament al oricrei aciuni umane; (liber arbitru concept potrivit caruia omule capabil sa aleag si s actioneze in conformitate cu dictatele propriei sale vointe ) - proporionalizarea pedepsei n raport cu gravitatea faptei. Ulterior, cercetrile privind crima, criminalul i criminalitatea capt un caracter constant ca urmare a influenei curentului pozitivist, a studiilor statistice ale fenomenului, a apariiei clinicilor de psihiatrie, a studiilor din penitenciare asupra deinuilor. Astfel, apare "criminologia pozitivist" care se caracterizeaz prin urmtoarele trsturi: - centrarea studiului criminologic asupra fptuitorului; - determinismul ca fundament al aciunii umane; (determinism concept potrivit caruia actiunile umane sunt sau pot fi explicate cauyal) - proporionalizarea pedepsei funcie de periculozitatea fptuitorului. Reprezentani: Cesare Lombroso, Enrico Ferri, Raffaele Garofalo, Adolphe Quetelet, AndreMichel Guerry, etc.1

Evoluia criminologiei. La sfritul secolului al XIX-lea i nceputul secolului XX, criminologia a aprut sub forma unor capitole n cadrul altor discipline cum ar fi: antropologia criminal, psihologia criminal, sociologia criminal, fr a fi o disciplin autonom. Pe plan internaional, un rol important n dezvoltarea criminologiei l-au avut anumite organisme care au fost create pentru cercetri n acest domeniu. Dintre acestea amintim Societatea Internaional de Criminologie, precum i o serie de organisme din cadrul Organizaiei Naiunilor Unite i Consiliului Europei (Comisia interguvernamental pentru prevenireacriminalitii i justiiei penale, UNICRI, UNAFRI, CICC, CDPC etc.). n Romnia a fostnfiinat Societatea Romn de Criminologie i Criminalistic, afiliat la Societatea Internaional de Criminologie. 2. Formarea criminologiei ca tiin : criminologiile specializate, criminologia general. Criminologiile specializate. Studiile aprofundate efectuate n domeniu ntre cele dou rzboaie mondiale au determinat acumularea unor cunotine privind fenomenului criminalitii, precum i un nceput de specializare pe plan profesional. Aceasta a determinat o desprindere a capitolelor care se ocupau de studiul criminalitii din cadrul diferitelor discipline i formarea unor criminologii specializate: criminologie sociologic,psihologic, etc. Criminologia general. Ulterior, se produce o unificare a criminologiilor specializate ntr-o criminologie general care nu este un inventar al criminologiilor specializate i nici o "super tiin". Este o abordare a problematicii criminalitii din perspectiv integratoare biopsihosociolegal. Pentru a demonstra faptul c criminologia este o tiin de sine stttoare trebuie s artm c ea are un obiect propriu de studiu, scop, funcii i metode de cercetare proprii.

Tema a II a: OBIECTUL CRIMINOLOGIEI : 1. Particulariti n formarea criminologiei ca tiin; 2. Concepiile sectoriale; 3. Concepiile eclectice de unificare; 4. Tendine actuale ;2

1. Particulariti n formarea criminologiei ca tiin. Particularitile istorice i epistemologice privind procesul de formare a criminologiei au determinat, pe planul obiectului de studiu o fragmentare a acestuia. Astfel, diferitele opinii privind obiectul criminologiei au fost clasificate n dou grupuri: concepii sectoriale i concepii unificatoare. 2. Concepiile sectoriale. Au fost clasificate astfel: a) concepii potrivit crora obiectul de studiu al criminologiei l constituie fapta penal. Reunim aici criminologia clasic precum i unele concepii din criminologia pozitivist. Se ncearc o delimitare de ordin conceptual de dreptul penal i se propun numeroase definiii criminologice ale infraciunii care i confer o accepiune foarte larg, ce depete sfera normativului juridic. Exemple : Garofalo considera ca agresiunea loveste in sentimentele morale elementare ale indiviyilor Durkheim considera ca agresiunea afecteaz emoiile sau pasiunile colective Sellin ntelege prin crim orice incalcare a normelor de conduita din societate indiferenta daca acestea constitue obie tul unei reglementari juridice Sutherland sustine ca obiectul criminologiei il constitue infractiunea ca fenomen social b) concepii potrivit crora obiectul de studiu al criminologiei l constituie infractorul, concept diferit de cel al dreptului penal, cu o sfer mai larg. c) concepii potrivit crora obiectul de studiu al criminologiei l reprezint criminalitatea ca fenomen global. 3. Concepiile eclectice , de unificare. Se ncearc o sintez a concepiilor sectoriale prezentate care s unifice, pe planul obiectului de studiu, problemele privind crima, criminalul i criminalitatea. 4. Tendine actuale. n deceniile 6, 7 controversele cu privire la obiectul de studiu al criminologiei revin n actualitate; se ncearc o redefinire a principalelor concepte (crim, criminal, criminalitate) i se consider c cercetarea criminologic trebuie s se deplaseze ctre descifrarea mecanismelor sociale prin care anumite comportamente sunt etichetate drept criminale i examinarea formelor de reacie social . Obiectul generic al criminologiei l reprezint criminalitatea ca fenomen social global. Fenomenul criminalitii trebuie analizat dintr-o perspectiv sistemic, fiind un ansamblu de elemente care se comport ca un ntreg cu proprieti i funcii proprii, distincte calitativ de proprietile elementelor componente. Astfel, se consider c obiectul criminologiei l reprezint

3

criminalitatea real, infraciunea, infractorul, dar i victima infraciunii precum i reacia social fa de criminalitate. Explicaie Se face distinctie intre criminalitatea rala , criminalitatea aparenta si criminalitatea legala criminalitatea ral nsumeaz totalitatea infraciunilor svrite pe un anumit teritoriu intr+o perioad dat criminalitatea aparent cuprinde tpotalitatea infraciunilor descoperite criminalitatea legala reprezint totalitatea infraciunilor pentru care s+au pronunat hotrri de condamnare ramase definitive Diferena dintre criminalitatea rala si cea aparenta numit CIFRA NEAGRA A CRIMINALITATII reprezint infraciunile ce rmn necunoscute de ctre organele judiciare Obiectul criminologieie are in vedere CRIMINALITATEA REALA

TEMA a IIIa Scopul i funciile criminologiei : 1. Scopul general i scopul specific, imediat i mediat. 2. Funciile criminologiei: descriptiv, explicativ,predictiv, profilactic.4

1. Scopul criminologiei. Criminologia are un scop general, scop urmrit de ansamblul tiinelor penale - de a fundamenta o politic penal eficient n lupta mpotriva criminalitii care s apere valorile fundamentale ale societii, s previn criminalitatea i s trag la rspundere pe cei vinovai i un scop particular (imediat) - verificarea ipotezelor privind cauzele criminalitii i reacia social fa de acestea, urmrind n plan practic prevenirea criminalitii, umanizarea formelor de reacie social i tratamentul delincvenilor. 2. Funciile criminologiei : a) Funcia descriptiv: Studiul descriptiv al fenomenului criminalitii n ansamblu, o etap important n cunoaterea obiectului de cercetare al criminologiei, a fost promovat de coala cartografic (studiul statistic al strii i dinamicii criminalitii). Conceptele operaionale de ordin descriptiv utilizate de criminologie sunt: mediu, teren personalitate, act. b) Funcia explicativ: Explicarea naturii, a cauzelor care determin criminalitatea, a condiiilor care o favorizeaz reprezint scopul imediat al cercetrii criminologice. Conceptele de ordin explicativ cu care opereaz criminologia sunt: cauz, condiie, efect, factor. c) Funcia predictiv: Criminologia ncearc s anticipeze evoluia fenomenului criminalitii, fenomen cu o determinare complex. Conceptele de ordin predictiv cu care opereaz criminologia sunt:prezent,viitor,similitudine, hazard, probabilitate prognostic. d) Funcia profilactic: Curentul clinic a adus n atenia cercetrilor problema studierii mijloacelor de tratament menite s contribuie la prevenirea criminalitii. Dup o perioad n care funcia profilactic a criminologiei a fost limitat la remedii de suprafa, n ultimul deceniu ideea de prevenire ocup un loc important. Conceptele de ordin profilactic utilizate de criminologie sunt: reacie social, control social,tratament, reintegrare.

TEMA a IVa. Metode i tehnici de cercetare n criminologie

5

1. Probleme generale ale metodologiei cercetrii criminologice: metodologie, metod i tehnic -concepte. 2. Dualism i sintez n criminologie. 3. Metode particulare. Clasificare. Metoda clinic, metoda comparativ, metoda tipologic, metoda de predicie. 4. Tehnici de cercetare: observaia, chestionarul, interviul, tehnica documentar, tehnicile secundare. 1. Probleme generale ale metodologiei cercetrii criminologice Pentru o bun nelegere a problemelor examinate, este nevoie s se cunoasc sensul conceptelor de metodologie, metod i tehnic, precum i raporturile existente ntre aceste noiuni. Metodologia, rezultat al refleciilor filozofice legate de explicaia cauzal oferit de determinism i de rolul pe care l ocup cauzalitatea n procesul de cunoatere, este tiina care se ocup cu studiul metodelor tiinifice. Metoda este acea ordine care se pune n studierea i nvarea unei tiine. Cu ajutorul metodei cunoasterea spontan se transform n cunoatere critic Este un produs ideativ, o creaie a minii ce se diversific n activitatea de cercetare tiinific ntr-o pluralitate de metode particulare. Tehnica sau procedeul poate fi definit ca felul practic n care se utilizeaz o metod sau alta . 2. Dualism i sintez n criminologie. Criminologia mprumut unele metode de cercetare din alte tiine ceea ce i confer un anume dualism ns, pe msura afirmrii sale ca disciplin autonom i dezvolt propriile metode i tehnici de cercetare. Acest dualism nu este un inventar de metode i tehnici mprumutate ci are o finalitate integratoare.

3. Metode particulare Clasificare. a) metode de maxim generalitate (metoda observaiei, metoda experimental); b) metode cu grad mai redus de generalitate (metoda clinic etc.). Unele metode particulare utilizate n domeniul criminologieia)

Metoda observaiei.

Nici una din celelate metode particulare nu se poate dispensa de observatie, aceasta reprezentnd izvorul cunoaterii , momentul contactului initial intre subiect i obiect. Observaia este de dou feluri:6

- Empiric - la ndemna oricui, are caracter spontan, subiectiv, nu ofer o imagine complet a fenomenului studiat, etc.;. Este incapabil s ofere imaginea complet a fenomenului observat. Are un caracter subiectiv , observatorul fiind influenat de propriile opinii, de situaia sa personal, de interesele sau prejudecile sale - tiinific - o contemplare intenionat a realitii, presupune existena unor abstracii tiinifice, etc. M. Vermes este de parere c n domeniul criminologiei observaia mbrac un aspect obiectiv si unul subiectiv Aspectul obiectiv se refera la forma de manifestare exterioara a faptei penale, la imprejurrile in care a fost savirsita la metodele si mijloacele de savirsire, la consecintele acesteia etc. Observatia in sens subiectiv priveste studiul personalitatii infractorului. Aspectele nu sunt insa separat investiigate ci se afla intr+o permanenta intrepatrundere. b) Metoda experimental (Experimentul) Este o metoda cu grad mare de generalitate si este aplicat n cele mai diferte domenii ale tiinei Definitie Este o observaie provocat n condiii determinate sau alese de experimentator. Realizarea unui experiment implic determinarea unei probleme i elaborarea unei ipoteze al crui adevr sau falsitate vor fi confirmate sau infirmate n cursul cercetarii. Cel mai adesea se pune problema de a efectua legaturile ce unesc cele doua variabile , de a compara efectele a doi factori pentru a decanta care este cauza si care efectul in cadrul procesului studiat. M Grawity propune urmtoarea schem de desfurare a experimentului : n scopul de a aprecia aciunea unui anumit factor (variabila independent) asupra altor factorii (variabilele dependente) este necesar compararea a dou elemente dintre care numai unul va fi supus influenei factorului pe care ne propunem sa il studiem. Reyult necesitatea de a constitui doua grupuri ct mai asemntoare , grupul experimental A si un grup de control C . Variabila x a crei influena urmeaz a fi msurat va aciona numai in cazul grupului A Tipuri de experiment: 1. dup locul de desfurare:

experiment de laborator . Presupune provocarea in mod artificial , in laborator, a unei situaii asemntoare celei reale experiment de teren experimentale. . Se realizeaz prin considerarea unei situaii naturale ca

Fiecare tip prezint avantaje i dezavantaje; 2. dup natura variabilei independente:

experiment provocat . Presupune ca experimentatorul s introduc variabila independent7

experiment invocat. Variabila nu este introdus de experimentator ci face parte din conditiile antecedente. Experimentatorul doar noteaz influenta acesteia asupra fenomenului studiat;

3. dup modalitile concrete de manipulare a variabilelor:

experimentul numit "nainte" i"dup". Presupune observarea fenomenului att nainte de introducerea variabilei ct si dup. Acest tip de experiment nu preupune grup de control experiment "dup", Presupune observarea fenomenului dup introducerea variabilei independente aprecierea rezultatelor facndu+se in raport cu grupul de control experiment "ex post facto". Asemanator celui de tipul dup cu deosebirea ca variabila nu a fost introdusa de cercetator ea existind in realitatea studiata unde a fost introdusa cel mai adesea involuntar.

Experimentul necesit n marea majoritae a cayurilor alaturi de grupul experimental si un grup de control. Pentru a crea doua grupuri cit mai asemanatore se folosesc , in general , urmatoarele procedeel: - controlul de precizie; - controlul statistic; - controlul la ntmplare. c) Metoda clinic. Metoda experimentala ofera posibilitatea studierii infractorului in general si mai putin a unui infractor determinat. Ea este foarte bine completata prin metoda clinic Metoda clinic cerceteaz cazul individual in scopulo formularii unui diagnostic i prescrierii unei terapeutici. Metoda clinica se bayeaya pe anamnez, sau istoria cazului sau studiu de caz. Metoda clinica nu isis propune sa compare un infractor cu un non infractor sau diferite categorii de minfractori intre ele ci isi concentreaya atentia asupra unui cay bine determinat, urmarind o reconstituire a carierei antisociale a individului pe o perioada de timp. Metoda clinica se realiyeaya in practica printr+un complex de tehnici de investigare cum sunt Observatia, studierea documentelor, testele psihologice, interviul clinic aprofundat, examene de laborator, etc Sunt deosebiri intre :studii de follow-up, studii descriptive ale unor cariere criminale ,i studii de caz propriu-zis. Studiile de follow-up au urmarit de cele mai multe ori efectele diferitelor metode de tratament asupra unor grupuri de infractori eliberati Studiul descriptiv urmareste sa descrie carierelor criminale ale unor infractori, indiferent daca acestia au fost supusi sau nu unui tratament penal Studiul de caz propriu zis privete cariera infractionala a unui individ anume . Sunt in principiu doua modalitati de prezentare

8

se prezinta istoria detaliata a unuia sau a mai multor infractori lasind cititorul sa traga concluyiile se prezinta cayuri care au menirea sa sprijine pozitia teoretica a autorului

d) Metoda tipologic. Foloseste in principal pentru

a descrie un anumit tip de criminal n opoziie cu tipul noncriminal pentru a descrie tipuri particulare de criminali (de ocazie, profesionist, pasional etc.), precum i pentru a stabili o tipologie criminologic a actului criminal. A normandeau situeaya metoda tipologica intre metoda statistica (prea sarac pt a releva caracteristicile esentiale ale fenomenului examinat) si metoda clinic (bogata in relevarea unor trasaturi individuale dar inutiliyabila in studierea unui numar mare de indivizi)

ntrebuineaz noiunile de tip i tipologie. Tipul reprezint o combinaie a mai multor trsturi caracteristice pentru fenomenul studiat. O grupare de tipuri intre care se repartiyeay diferitele trasaturi caracteristice ale fenomenului studiat reprezinta o tipologie. Orice Tipologie opereay o selectie oprindu-se asupra acelor trasaturi care prezint o asemenea importanta asupra fenomenului studiat oncit permite eliminarea tuturor celorlalte ca fiind de ordin secundar n criminologie, tipologiile se clasific pe de o parte n : tipologii specifice (cea creat de Lombroso privind existena unui tip unic de criminal nnscut, etc.) i tipologii de mprumut (realizate de E.Kretschmer, W. Sheldon, etc.). iar pe de alta parte in tipologii constituionale, psihologice, sociologice. C Lombroso si E ferri sunt cei care au creat primele tipologii specifice . U8n alt exemplu este Seeling . Autorul austriac retine 8 tipuri de criminali e) Metoda comparativ. Este considerat metoda cu cel mai larg cimp de aplicare in stiinele sociale Metoda comparativ este ntlnit n toatee fazele cercetrii criminologice, de la descrierea i explicarea pn la prognozarea fenomenului infracional, la toatee nivelurile e interpretare,fenomen, fapt penal, fptuitor, victim- att n cercetarea de natur cantitativ ct i calitativ. Criminologia folosete, cel mai adesea, urmtoarele trei procedee: procedeul concordanei, procedeul diferenelor i procedeul variaiilor concomitente. Procedeul concordanei XC este urmat de E YC este urmat de E Procedeul diferenelor Daca xyc este urmat de E Dar xy nu mai este urmat de EProcedeul variatiilor concomitente

XYC este urmat de E X1YC este urmat de E9

ZC este urmat de E Atunci C cauzeaza E

Atunci c cauzeaza E

XY1C este urmat de E XYC1 Atunci C cauzeaza E

f) Metodele de predicie. Au urmrit n principal dou obiective : - formularea unor previziuni privind evoluia fenomenului criminalitii pe o anumit perioad de timp (de obicei 5 ani); - evaluarea probabilitilor de delincven

Cercetri care au ca scop s evalueze probabilitatea de delicven, s prevad , cu alte cuvinte, semnele unei delincvene viitoare la o vrst foarte fraged Cercetri care au ca scop s evalueze probabilitatea de delicven, s prevad , comportamentului delincvent al persoanelor care au deja o conduit delincvent,cum ar fi, de exemplu recidivitii.

Criminologia folosete dou metode de predicie:

metoda schemei de pronostic(coala German) metoda tabelelor de predicie(Sotii Glueck.).

Ambele metode sunt folosite pentru a evalua probabilitatea de delicventa fie a unui grup fie a unui individ dar tehnicile de realizare vor diferi 4. Tehnici Unele tehnici utilizate n domeniul criminologiei a)Observaia. Tipuri de observaie:1) 2)

n raport cu fenomenul studiat: observaie direct sau indirect; funcie de etapa cercetrii: global (tot complexul de situaii) anumita tem); i parial(axata pe o

3)

funcie de scopurile urmrite: sistematizat (cercetride diagnostic) sau nesistematizat (cercetri cu scop explorativ). funcie de poziia observatorului fa de fenomenul studiat: extern (observatorul se ituaeza in afara sistemului) i intern sau participanta (observatorul se situaeza in interiorul sistemului).Participarea poate fi pasiv sau activ, parial sau total.

4)

Tipuri de observatori: Observatia se face de ctre un observator individual sau de ctre o echipa de cercetare Oservatorul poate fi anonim sau poate fi cunoscut10

Observatorul anonim poate poate patrunde mai profund in intimitatea grupului dar va ramine limitat in libertatea de miscare si intrebarile pe care le pune Observatorul cunoscut va avea libertate de miscare dar intre el si grup va fi o demarcatie Calitile observatorului. -

Inalta pregatire teoretic dublata de experienta Observatorul participant sa aiba o mare capacitate de integrare. Sa fie acceptat de grup Examinator lucid si obiectiv

-

b)Chestionarul. Definiie: o succesiune logic i psihologic de ntrebri scrise sau imagini grafice, cu funcie de stimuli n raport cu ipotezele cercetrii care, prin administrarea de ctre operatorii de anchet sau prin autoadministrare determin, din partea celui anchetat, un comportament verbal sau nonverbal ce urmeaz a fi nregistrat n scris. Tipuri de chestionar:1.

dup natura informaiei cerute: chestionar de date factuale, de opinie; a) chestionar de date factuale cuprinde intrebari care se refera la date , fapte,evenimente,imprejurari, prin care se urmareste fie identificarea persoanelor chemate s rspund la ntrebri, fie determinarea nivelului de cunostinte ale acestorab)

chestionarele de opinie vizeaz investigarea unor factori de natur subiectiv, fiind, pentru acest motiv mai greu de realiyat. Dificultatea deriv , mai ales, din incertitudinea cunoasterii raspunsului de catre subiectii interogati. In acest cay formularea intrebrilor prezint o deosebit importan

c) dup intinderea informaiei 2.

chestionare specilae care abordeay o singur tem chestionare omnibus cu mai multe teme

dup momentul codificrii informaiei: chestionare precodificate, postcodificate si mixte;a.

chestionarele precodificate sau inchise limiteaz optiunea subiectului la una din variantele de raspuns dinainte fixate in chestionar. Sunt recomandate n acele cazuri n care se pot anticipa toate categoriile de rspuns.Printre dezavantaje se numr pericolul de sugestibilitate pe care il creeay variantele de rspuns dinainte stabilite, atractia ctre raspunsurile pozitive, etc

b. chestionarele cu ntrebri deschise evita o serie de pericole aratate la ntrebrile nchise dar ridica probleme de codificare de procentul mult mau ridicat de raspunsuri ..nu stiu sau nu am nici o prere

11

3.

dup

modul

de

recoltare

a

informaiei:

chestionare

autoadministrate

i

chestionareadministrate prin operatorii de anchet. a. Chestionar autoadministrat. Este recomandabil sub aspect economic. Se obtin datele direct de la sursnefiltrate de operatorul de anchetab.

Chestionar administrat de operatorul de ancheta . Implica folosirea unui personal specialiyat sau macar instruit in acest scop. Prin noperatorul de ancheta acest instrument poate fi aplicat si la persoane cu grad de scolariyare mai redus

Alctuirea chestionarelor privete urmtoarele probleme: forma de prezentare, dimensiunile, formularea ntrebrilor i ordinea de prezentare a acestora.1.

Forma de prezentare

Se insista asupra faptului ca acestea sa fie intr+o forma atragtoare, eficient si usor de minuit.Caracterul secret al raspunsurilor este necesar sa fie cit mai clar exprimat de la inceput2.

Dimensiunile . Este de dorit sa se evite atit supra cit si sub dimensionarea date despre fenomenul investigat

Un

chestionar prea lung plictiseste si oboseste Un chestionar prea scurt nu ofera suficiente 3. Formularea intrebarilor Limbajul sa fie simplu, precis, corect gramatical Intrebarile nu trebuie sa fie sugestive, sa influenteye subiectul in darea raspunsului Alternativa corecta nu trebuie pusa nici prima nici ultima 4. Structura chestionarului La stabilirea ordinii de prezentare se va tine cont de faptul ca intrebarile nu constitue elemente iyolate ci se afla intr+un raport de conditionare reciproca In constituirea chestionarului se foloseste oin majoritatea cayurilor tehnica pilniei sau tehnica pilniei rasturnate Tehnica pilniei se porneste de la problemele de ordin general la trcindu+se treptat la cele de ordin particular Tehnica pilniei rasturnare ...invers c)Interviul. Definitie Interviul este acea tehnica de cooperare verbala intre doua persoane , anchetatorul si anchetatul , ce permite anchetatorului s culeag anumite date de la anchetat cu privire la un obiect precis Asemnri i deosebiri dintre interviu i chestionar. 1.Tipuri de interviu:1.

interviu formal i interviu neformal;12

a.

Interviul formal se caracterizeaz prin aceea c intervievatul raspunde la o serie de intrebari al caror numar, ordine si formulare sunt stabilite dinainte. Operatorul de ancheta nu are libertatea de a intrebarilor schimba formularea sau succesiunea acordata

b. Interviul neformal

se caracterizeaza printr-o mai mare libertate

operatorului de ancheta Interviul complet nedirectionat libertate aproape totala operatorului Interviul conversatie se desfasoara ca o convorbire intre anchetator si anchetat

Interviu ghidat sau concentric. Se apropie mai mult de tehnicile formale de investigatie . Desi nu se desfasoara pe baya de chestionar problemele abordate se desfasoara in jurul unei teme . Operatorul alcatuieste de regula o lista de control

2. interviu direct i indirect;a.

interviu direct se bayeaya pe modalitatea direct de punere a intrebarilor si de interpretare a rezultatelor interviu indirect Intrebarile puse urmaresc urmaresc sa obtina anumite informatii de la cel intervievat pe o cale indirecta

b.

3.

interviul clinic; Este utilizat cu precadere in psihiatrie , el este folosit cu precadere in criminologia clinic interviu sensibil, neutru, sever.a.

4.

interviu sensibil se caracterizeaz prin comportament pozitiv a persoanei care intervieveaz interviu neutru caracterizeaz prin relatie de indiferenta , operatorul nu manifesta nici un fel de reactie de simpatie sau antipatie , de aprobare sau dezaprobare

b.

c. interviu sever Realizarea interviului Factori care influenteaza pozitiv sau negativ desfasurarea interviuluia.

referitori la intervievator: vrsta, sexul, statutul socio-profesional, nfiarea fiyic. mbrcmintea sau vocea celui care intervieveaz

b. mediul ambiant, timpul si locul de desfasurare a interviului Erorile de Rspuns. Pot sa apara : datorita formularii gresite a intrebarilor datorita operatorilor de interviu

13

anticipatie structuraatitudine. Operatorul dupa primele raspunsuri isi formeaya o parere despre atitudine a interlocutorului si continua sa interpreteye raspunsurile in lumina anicipatieie

anticipatiile de rol . Operatorul isi formeaza de la inceput o parere despre interlocutor si raspunsurile indoielnice le va interpreta in lumina anticipatieei anticipatiile de probabilitate d)Tehnica documentar. Este proprie cercetrii pe documente i privete modul n care datele cuprinse n diferite tipuri de documente por fi utilizate n scopuri tiinifice. Opereaz prin intermediul lecturii documentelor iar nu prin contactul uman cu faptul social Tipuri de documente: in sens larg orice document ( scris, iconografic, fotografic,cinematografic, oficial sau privat etc) n criminologie se folosesc adesea urmtoarele documente: statistici demografice, judiciare, economice etc., dosarele privind cauzele penale, documentele persoanele (scrisori, jurnale etc) Tipuri de analiz a documentelor Pe linga tehnicile clasice (literara, istorica, lingvistica ) s+au deyvoltat noi tehnicia. b.

analiz de coninut (are drept scop interpretarea continutului comunicatiei) analiz statistic. (Statistica ofera acele date care permit o apreciere globalacu privire la structura si evolutia delicvente) fenomenului si la principalele caracteristici ale populatiei

e)Tehnicile secundare. Acestea i propun analiza trsturilor psihologice ale infractorului, comportamentul individual i de grup, intensitatea factorilor de inadaptare i rolul lor n etiologia criminalitii. Principalele tehnici secundare folosite de criminologie sunt: i) Testele Definitie Testul constitue o proba determinat ce implic ndeplinirea unei sarcini, identic pentru toi subiecii examinai, in scopul aprecierii succesului ori eecului sau notrii numerice a reuitei Teste in criminologie dupa P.Landreville cerectator canadian

De reuit de ex terstele de inteligen (testul Binet Simon privind diferenta dintre virsta reala si virsta mentala)

De comportament

De personalitate (analitice, de tip chestionar, proiective, obiective);

Cele de chestionar pot investiga o singura trasatura de personalitate (unifayice) sau mai multe trasaturi (multifazice)14

Testul proiectiv se bazeaza pe studierea reactiilor subiectului la przentarea anumitor imagini si obiecte (testul petelor de cerneala)

ii) Scala de atitudini - pentru cunoaterea intensitii atitudinii unui infractor n raport cu un noninfractor, a atitudinii comunitii fa de faptele antisociale etc.

15

Tema a VI a. Criminologia n sistemul tiinelor 1. Autonomia criminologiei; 2. Dependena criminologiei; 3. Criminologia n nvmntul universitar; 4. Definiia criminologiei. 1. Autonomia criminologiei Caracterul autonom al criminologiei: Prin obiectul i scopul specific, prin adecvarea metodei la obiectul cercetat, criminologia este o tiin autonom. Dei are legturi strnse cu alte tiine criminologia nu are un caracter auxiliar n raport cu stiinele penale sau cu alte tiinele sociale. Caracterul unitar al criminologiei: Nume ilustre n criminologie precum Sellin i de Greff i-au contestat caracterul unitar, Realizarea sintezelor criminologice din anii 60 care combin dreptul, psihologia, psihiatria i biologia ntr-o tiin autonom, orientata catre cercetarea, diagnosticul si tratamentul delicventilor contribuie la afirmarea caracterului unitar al criminologiei. Caracterul interdisciplinar al criminologiei: Prin obiectul su de studiu, criminologia este o tiin social cu caracter interdisciplinar n cadrul creia criminalitatea este studiat prin apelarea la domenii conexe cunoaterii umane. Abordrile interdisciplinare, n plan teoretic i metodologic realizeaz ntr-o finalitate proprie sinteza criminologic. Apar ramuri si subramuri ale criminologiei Criminololgia clinica Criminologia victimologica Criminologia preventiva

Criminologia ecologica

Caracterul complex al criminologiei: Datorit obiectului, scopului, funciilor sale, criminologia este o tiin cu caracter att teoretic ct i practic. Ea face parte din categoria tiinelor complexe deoarece opereaz cu concepte care implic judeci de valoare, dar care nu au semnificaie dect n cadrul unei aplicri n practic.

2. Dependena criminologiei16

Criminologia i tiinele penale a)Criminologia i dreptul penal: -Deosebiri: Dup criteriul obiectului, dreptul penal are un obiect generic criminalitatea i un obiect specific- triada infraciune rspundere penal,sanciune. Criminologia urmrete n planul scopului imediat prevenirea criminalitii, umanizarea formelor de reacie social, tratamentul delincvenilor.Dreptul penal are ca scop imediat aprarea valorilor sociale fundamentale mpotriva criminalitii. Cele dou se deosebesc i n ceea ce privete funciile i metodele folosite. -Dependena:Criminologia este dependent de dreptul penal mai ales prin mprumutul de concepte; n procesul de creare a legii penale, de individualizare a pedepsei etc.criminologia influeneaz dreptul penal. b) Criminologia i dreptul procesual penal: Legislaiile procesuale moderne au suferit modificri i datorit influenei criminologiei. Studiul reaciei sociale se concentreaz asupra mecanismelor prin care se sau sunt minime. c) Criminologia i tiina penitenciar penologia: tiina penitenciar a avut ca obiect de studiu iniial pedepsele n mediu nchis, fiind asimilat la nceputurile ei criminologiei.Datorit amplificrii i diversificrii sistemului sancionator, denumirea a devenit improprie , fiind nlocuit cu cea de penologie.Muliautori opteaz pentru denumirea de drept execuional penal care ar acoperi ambele domenii. n concepia nord american, penologia a fost i este inclus n criminologie. d) Criminologia i politica penal: Prin finalitatea sa, criminologia i aduce o contribuie esenial la cunoaterea criminalitii, la particularizarea principiilor de politic penal. Politica penal alturi de dreptul penal definesc axul n jurul cruia criminologia i desfoar cercetrile. e) Criminologia i criminalistica Criminalistica rspunde la ntrebarea cine , criminologia la ntrebarea de ce. Criminologia ofer criminalisticii date privitoare la personalitatea infractorilor, a victimelor, la mecanismele trecerii la act ; criminalistica ofer date cu privire la relaia victim- infractor, date privind modurile de executare a diferitelor tipuri de infraciuni. f) Criminologia i sociologia penal: Sociologia penal studiaz interaciunile dintre normele dreptului penal i diferii factori ai vieii sociale.Ca scop, sociologia penal urmrete cunoaterea influenei factorilor sociali asupra normelor penale.Ca metode, ea folosete numai metodele sociologice, n timp ce criminologia face apel la un evantai mult mai larg de metode. g) Criminologia i alte tiine:17

ajunge la dobndirea

statutului de delincvent mai ales n condiiile n care garaniile procesuale nu sunt respectate

Criminologia este o tiin general despre criminalitate n timp ce tiinele de care este dependent, datorit caracterului ei interdisciplinar,- sociologia,psihologia, psihiatria, biologia sau mai exact unele capitole sau subramuri ale acestora abordeaz numai anumite aspecte ale fenomenului criminalitii. 3. Criminologia n nvmntul universitar. Modelul european Italia: Predat iniial n facultile de drept i medicin n ultimele decenii se nregistreaz o sporire a numrului de catedre de criminologie n alte faculti ( sociologie, psihologie, etc.) existnd organizat i un doctorat n criminologie.colile de specializare n criminologie clinic cu o durat de trei ani de pe lng facultile de medicin( Milano, Genova, Bari) se adreseaz liceniailor n medicin, drept, sociologie, psihologie etc. Frana: Criminologia se pred cu precdere n cadrul facultilor de drept, existnd i filiere specializate n cadrul programelor de diplom pentru studii aprofundate, de studii superioare specializate, unele universiti organiznd i seminarii speciale de doctorat . Belgia: colile de criminologie din cadrul facultilor de drept erau considerate centre de specializare a juritilor i ofereau o licen special n criminologie alturi de cea de baz. Din anul universitar 1968-1969, Universitatea din Louvain a introdus un program academic complet n criminologie cu o durat de 4 ani, finalizat cu o diplom de licen n criminologie. Modelul nord- american: n toate centrele universitare, colegiile din S.U.A., se menine mprirea domeniului criminologiei n dou domenii: criminologia ca disciplin tiinific i acela al justiiei penale i educaiei specializate (ca profesie).Criminologia se preda n departamentele de sociologie , iar programele universitare destinate formrii specialitilor n justiia penal cuprindeau cursuri de drept, administraie i criminologie. n prezent, se manifest o anumit detaare a criminologiei i justiiei penale de sociologie ca i o revenire n atenia programelor universitare a ideii de tratament i resocializare. Modelul canadian: Criminologia ca disciplin universitar i ca profesie ocup n Canada un loc deosebit. Debutul a fost n anul 1960 cnd a fost nfiinat n cadrul departamentului de sociologie al Universitiidin Montreal o secie de nvmnt criminologic, transformat ntr-un departament autonom apoi n coala de Criminologie. coala de criminologie de la Montreal organizeaz un ciclu complet de nvmnt devenind principala furnizoare de specialiti pentru o serie de structuri (servicii sociale comisii de liberare condiionat,clinici pentru sprijinul copiilor delincveni). Romania Traian Pop profesor Cluj scoate in 1928 un curs de Criminologie. Dupa 1948 criminologia scoasa din programul de invatamint. Este reintrodusa in 1969 ca disciplina de un semestru. Dupa 1989 situatia nu se imbunatateste. Societatea romana de criminologie si criminalistica infiintata in 1990 are o serioasa activitate18

3. Definiia criminologiei O mare diversitate de definitii. Se spune ca numarul definiiilor il egaleaza pe cel al criminologilor tiina despre criminal: Primele definitii apartin criminologiei pozitiviste. Centrata mai ales pe studiul criminalului elementul de baza il constitue persoana celui care incalca legea. Adepti Lombroso, Ferri pe parcursul anilor se adauga nume ilustre ca Etiene de Greff sau Heuyer Potrivit lui de Greff, criminologia reprezint ansamblul tiinelor criminale dar reprezint de asemenea omul criminal tiina despre crim: Coceptia obiectivista socoteste criminologia ca o stiinta a crimei. Conceptia este imbratisata bde Garofalo, Durkheim,Sellin, Sutherland i Cressey Sutherland i Cressey nglobeaz n sfera criminologiei procesele de elaborare a legilor, nclcrile acestor legi, reacia social fa de aceste nclcri. Ei includ n sfera criminologiei penologia i sociologia penal. tiina despre fenomenul criminalitii: Reprezentanii orientrii sociologice care au mbriat varianta dezorganizrii sociale sau patologiei sociale includ fenomenul criminalitii n sfera mai larg a devianei sau a fenomenelor de marginalizare. tiina despre dinamica actului criminal: Dup anul 1950, criminologia etiologic este criticat, conturndu-se o nou orientare promovat de E. de Greff. care elaboreaz o teorie bazat pe mecanismele trecerii la act. tiina despre reacia social: Potrivit reprezentanilor noii criminologii , delictul delincventul i crima sunt rezultatul mecanismelor de reacie social (de etichetare). Definiia criminologiei: Criminologia este tiina care studiaz factorii i dinamica actului criminal precum i reacia social fa de acesta, n scopul prevenirii criminalitii,umanizrii sistemului de represiune i reintegrrii sociale a delincvenilor.

Tema a VII a Confruntri de idei n criminologie 1. Privire general asupra principalelor orientri.19

2. Cauzalitatea n criminologie. 1. Privire general asupra principalelor orientri Teoriile criminologice. In sensul cel mai larg prin teorie se intelege un ansamblu sistematic de idei sau de cunostinte Componentele de baza ale unei teorii sunt conceptele , variabilele, postulatele, forma O treorie poate postula un raport fix in sensul ca ori de cite ori se intyrunesc conditiile x si y se va produce z. O astfel de teorie se numeste determinista Sunt teorii care postuleaza doar o tendinta . O astfel de teorie se numeste probabilista Teoriile sunt in continua schimbare . In momentul in care o experienta ulterioara infirma o teorie ea va fi schimbata sau abandonata n criminologie, teoriile servesc pentru a explica anumite fenomene sau comportamente, fie pentru a contribui la o mai bun nelegere a unor procese sau fenomene, fie pentru elaborarea unor programe de tratament. Componentele de baz ale unei teorii sunt:conceptele, variabilele postulatele, forma. Ele explic anumite fenomene sau comportamente (criminalitatea, comportamentul delincvent), contribuie la o mai bun nelegere a unor procese i fenomene sau la elaborarea unor programe de prevenire i tratament. n marea lor majoritate, teoriile criminologice fac parte din categoria teoriilor probabiliste sau statistice. Pentru prezentarea sistematica pot fi abordatre mai multe criterii . S-a optat ca criminologice sa fie prezentate funcie criteriul modelului etiologic. Astfel, ele au fost grupate n raport cu orientarea etiologic predominant i anume: biologic, psihiatric psihologic i sociologic, un loc aparte fiind rezervat teoriilor integrative. n caracterizarea fiecrei orientri determinant a fost prioritatea pe care diferii autori a conferit-o unor categorii de cauze n geneza fenomenului studiat. 2. Cauzalitatea n criminologie Consideraii generale:Criminologia, ca orice tiin autonom,nu se poate dispensa de analiza cauzelor fenomenului sau fenomenelor constituind sfera sa de preocupri. Este o exigen impus de nsi raiunea de a fi a oricrei tiine care nu se poate mulumi cu datul , care este chemat s priveasc dincolo de aparene, s sesizeze, s explice esena fenomenului. Fora tiinei const nu n capacitatea de a explica un fenomen produs, de a-l explica postfactum, ci mai ales n posibilitatea pe care o are ca, utiliznd datele astfel obinute s poat prevedea apariia unor fenomene similare pentru ca aceste fenomene s fie prevenite dac sunt negative sau favorizate dac sunt pozitive.20

teoriile

Concepte operaionale (sistem, structur, funcie, cauz, condiie, efect, factor, posibilitate, realitate): Sistemul este un ansamblu superior organizat de elemente, din care fiecare constituie un sistem aflate n relaie ntre ele i cu ntregul cruia se subsumeaz. Orice sistem se caracterizeaz printr-o structur (o anumit form de organizare care prezint dou dimensiuni datul-dimensiunea sincronic, starea n care se gsete sistemul n momentul descrierii sale i dimensiunea diacronic care reflect evoluia n timp). Orice sistem are o funcie-definit ca un complex de proprieti care se exercit n raport cu alte sisteme . Cauza este fenomenul care preced i determin un alt fenomen efect. deoarece Determinartea cauyei unui efect este deosebit de dificila deoarece: In cdrul conexiunilor universale orice fenomen apare in dubla ipostaya de de cauya si efect Actiunea unei cauz in declansarea unui efect nu este singulara Condiiile sunt acele mprejurri care, fiind lipsite de eficien cauzal propriu- zis, prezena lor alturi de favoriznd+o, potentind-ori frnnd- pina la stadiul producerii efectului. Coditii intimplatoare-oate lipsi

prin

fenomenul cauz influeneaz evoluia acestuia n diferite moduri

Conditia necesara-daca este prezenta nu inseamna ca efectul se va produce in mod obligatoriu Conditia necesara si suficienta creeaza osibilitatea concreta

Factorul este orice element care concur la producerea unui rezultat. Esteun concept mult mai larg dect cele de cauz i condiii. Particularitile raportului de cauzalitate n criminologie: Datorit complexitii fenomenului criminalitii problema raportului de cauzalitate este foarte dificil. Pentru a formula o explicaie a fenomenului studiat trebuie s se identifice factorii care au contribuit la apariia unui comportament delincvent i n ce msur contribuia adus are valoare de cauz sau condiie favorizant. Criminologul se va confrunta nu numai cu dificultile legate decomplexitatea fenomenului studiat dar i cu acelea datorate faptului c trebuie s reconstituie realitatea care a precedat actul criminal.

Tema aVIII a. Orientarea biologic 1. Caracterizare general.21

2 Teoria atavismului evoluionist; 3. Teoriile ereditii, biotipurile criminale; 4. Teoriile bioconstituionale; 5. Noile tendine; 6. Evaluare critic. 1. Caracterizare general n cadrul acestei orientri sunt reunite teoriile reducioniste care atribuie comportamentului delincvent un substrat organic precum i concepiile moderate n cadrul crora investigaia cu privire la rolul factorilor biologici nu exclude alteinfluene. Caracteristic pentru ansamblul acestor teorii este limitarea obiectului criminologiei la studiul delincventului, ncercarea de demonstra existena unor trsturi specifice de ordin bioantropologic ce difereniaz delincventul de nondelincvent.

2. TEORIA ATAVISMULUI EVOLUIONIST. Are ca reprezentant pe italianul Cesare Lombroso i lucrarea sa consacrat denumit"Omul delincvent". El formuleaz ipoteza atavismului evoluionist potrivit creia caracterele omului primitiv i ale animalelor inferioare pot aprea la anumii indivizi sub forma unor "stigmate anatomice" (malformaii ale cutiei craniene, ale scheletului, anomalii ale nasului etc.), ipotez pe care o rgete ulterior incluznd i degenerescena datorat epilepsiei. Aceste anomalii permit identificarea unor predispoziii pentru comiterea crimei. Studiile de psihiatrie l conduc la concluzia unei similitudini dintre criminalul nnscut i nebunul moral.Lombroso a ncercat s demonstreze c ntre criminal i noncriminal ar exista o diferen de natur.El realizeaz o tipologie a indivizilor care cuprinde alturi de criminalul nnscut tipul pasional, epileptic, ocazional. Consider femeia criminal ca un tip aparte n cadrul clasificrii menionate.n plan metodologic, principala eroare const n faptul c nu a folosit grupuri de control care s ofere suport tiinific afirmaiilor sale; Cercetrile ulterioare de antropologie au artat c procesele ce caracterizau gndirea omului primitiv nu difer radical de cele ale omului epocii actuale. Teoria este contestata datorita inexistentei grupurilor de control Spre sfirsitul vietii Lombroso accepta ideea existentei si altor factori decit cei biologici la savirsirea actului criminal 2. TEORIILE EREDITII, BIOTIPURILE CRIMINALE. Ereditate i mediu.22

Reprezentant - Charles Goring Anglia Critic teoria lui Lombroso. Folosete grupuri de control n cercetrile sale i demonstreaz c anumite inferioriti fizice ale criminalilor sunt ereditare iar comportamentul social este un comportament motenit. Apreciaza ca 68% din urmasii infractorilor devin ei insisi infractori. Propune ca remediu impotriva crimei eugenia (iyolarea si supravegherea celor predispusi la crime, reglementari speciale privind procreerea la debili mintali si epileptici) Arborele genealogic Studiile realizate n SUA (Dugdale si Estabrook)au ncercat s demonstreze c n familiile ai cror ntemeietori au antecedente penale exist un numr mai mare de infractori. Cauza principal a criminalitii ar fi ereditatea. Analiyele critice au relevat erori de ordin metodologic (numar redus de cayuri, set insuficient de indicatori care sa permita separarea influentelor ereditare de cele ambientale) Gemenii Au fost efectuate studii pe gemeni monozigotici i dizigotici . S-a ncercat s se demonstreze c predispoziia ereditar n comiterea actului infracional constituie, n cazul gemenilor monozigotici, un factor foarte puternic. Cercetarile ulterioare nu confirma ipoteza Copiii adoptai Studiile au fost realizate n special n SUA i Suedia. Ele au ncercat s stabileasc anumite corelaii n cazul copiilor adoptai i anume s stabileasc dac comportamentul delincvent al unora dintre acetia urmeaz linia de comportament a prinilor biologici sau a prinilor adoptivi. Concluzia a fost ca anumite predispozitii mostenite de la parintii biologici infractori pot determina o crestere a probabilitatii ca si descendentii acestora adoptati de alte familii sa devina infractori . Biotipurile criminale Curentul biotipologic a folosit dou tipologii cunoscute: tipologia lui E. Kretschmer i aceea a lui W.Sheldon. Pornind de la aceste tipologii, criminologii au ncercat s realizeze diferite asociaii cu criminalitatea. W.Sheldon alcatuieste tipologia Endomorf,relaxat si emotional constant Mezomorf,dominator , competitiv nemilos Ectomorf, retars imprevizibil Intrucit di studiile sale a reiesit ca 60% din criminali sunt de tipul mezomorf reyulta ca crima are cauye bilogice Studiul a fost criticat mai ales sub aspect metodologic23

Inteligena i crima. Cercetrile au ncercat s stabileasc o corelaie semnificativ ntre anumite deficiene mentale i criminalitate. Reprezentant: Goddard. Cercetatorii americani au constatat o corelatie semnificativa intre inteligenta mai scayuta si crima Motive pot fi: 1. Tinerii cu QI scazut au rezultate scolare mai slabe ;ca raspuns la sanctiunile scolare pot calca legea 2. Tinerii cu QI scazut sunt orientati mai mult in prezent decit in viitor fapt care predispune mai mult la delicventa3.

QI scazut presupune o capacitate mai scayuta de rationamente abstracte. Intrucit rationamentul moral este un tip de rationament abstract acesti tineri fac mai greu deosebirea intre bine si rau

4. QI scazut inseamna o posibilitate mai mare de a fi descoperit. In statisticile oficiale apar mai usor cei cu QI scazut Cromozomul Y Organismul uman are 46 de comrozomi ce formeaya 23 de perechi distincte Oamenii normali au formula genmetica 46xz barbatii si 46 xx femeile Accidente genetice pot determina un minus sau un plus de cromoyomi Cercetrile au pretins c exist o corelaie ntre anomaliile cromozomice i criminalitate. Corelaii semnificative apar ntre surplusul de cromozomi i criminalitate. Studii efectuate de: Patricia Jacobs (Anglia) au dus la concluzia ca surplusul de cromoyomi y ar predestina genetic individul la crima , Herman Witkin i Sarnoff Mednik (Danemarca) au facut si ei cercetari Concluyia este ca aceasta anomalie genetica se asociaza cu factori defavoriyanti din mediul familial sau social 4. TEORIILE BIOCONSTITUIONA Teoria inadaptrii biologice Reprezentant: criminologul suedez Olof Kinberg. Consider c este nevoie s se studieze personalitatea individului pentru a se descoperi cauzele care-l determin pe acesta s comit infraciuni. Pentru a desemna personalitatea folosete conceptul structur biologic actual. Teoria are dou variante: a) varianta constituional - are la baz lucrrile psihiatrului suedez Sjobring. Consider c factorii fundamentali ai constituiei biopsihologice sunt: capacitatea, validitatea, stabilitatea i soliditatea. n raport de distribuirea acestora se realizeaz o clasificare a indivizilor24

(supercapabil, supervalid, superstabil, supersolid etc.) De asemenea, un alt concept folosit de Kinberg este acela de funcie moral care ar cuprinde ideile si emotiile morale ale individului, capacitaea acestuia de a evalua normele morale si promptitudine cu care reactioneaza la stimulii morali. b) varianta patologic - include bolile mentale, tulburrile de inteligen etc. Care determin o deficien a funciei morale. Acord prioritate factorilor biologici n etiologia crimei. Teoria constituiei delincvente Reprezentant: criminologul italian Benigno di Tullio. Confer o semnificaie mai larg dect Kinberg conceptului de constituie care ar cuprinde, pe lng elementele ereditare i congenitale i pe cele dobndite, n special, n prima perioad a vieii. Introduce conceptul de prag( este folosit acest concept n cadrul concepiei potrivit creia teninele criminogene vorr fi mai puteernice la anumii inivizi, determinndu-i s reacioneze la unii stimuli exteriori diferit fa de alii, avnd praguri de reacie diferite) i consider crima ca fiind o manifestare a inadaptrii individului la mediu. 4. Noile tendine Premise: Cercetrile din epoca modern( studiul neuronului ca entitate anatomic, chirurgia creierului studierea funcionalitii creierului animalelor ) au permis o acumulare de informaii care au fost folosite la explicarea unor comportamente iprocese psihice. Reconsiderarea orientrii: Evaluarea rolului factorilor biologici n geneza criminalitii se face cu mai mult pruden ca n trecut,afirmndu-se c nu exist nici un tip particular de comportament criminal, nici chiar n cazul violenei episodice,care s fie determinat numai de factorii biologici. Direcii de cercetare: S-au realizat cercetri care pun n eviden relaia dintre factorii biologici i criminalitate. Astfel s-a demonstrat existena unor factori care au o legtur direct cu comportamentul antisocial (tumori, epilepsia ) sau o legtur indirect (complicaii prenatale).Alte cercetri au constatat o legtur ntre delincven( comportament agresiv) i encefalite endemice sau subacute. O altdirecie de cercetare studiaz influena factorilor biochimici asupra crimei dar cu excepia nivelului testosteronului ( au aprut anumite corelaii ntre nivelul acestuia icomportamentul agresiv), rezultatele sunt negative. 5. Evaluare critic. Limitele teoriilor prezentate: Principala limit a acestor teorii const n tendina de biologizare a omului, de considerare a datului biologic drept component esenial a 16 personalitii umane de transformare a anomaliilor bioconstituionale n criterii de clasificare a indivizilor n buni i ri. Concluzie: Dincolo de toate limitele teoretice i metodologice, aceast orientare are25

anumite merite n edificarea criminologiei ca tiin (studiul personalitii infractorului,introducerea examenului multidisciplinar, a metodei pozitive, a metodei tipologice etc.).

Tema a IX a. Orientarea psihiatric-psihologic 1. Caracterizare general;26

2. Perspectiva psihiatric-psihanalitic; 3. Teoria psihomoral; 4. Teoria personalitii criminale; 5. Evaluare critic. 1. Caracterizare general n aceast orientare au fost grupate principalele teorii i concepii a cror principal trstur const n centrarea explicaiei cauzale pe factorii psihologici. Sunt examinate teorii extreme care reduc geneza crimei la psihicul individului , ca i variante nuanate a cror linie de demarcaie ntre orientarea biologic i sociologic este mai greu de trasat. 2. PERSPECTIVA PSIHIATRIC-PSIHANALITIC Sigmund Freud Fortele pulsionante fundamentale ale individului sunt EROSUL / ca sistem pulsional hedonic si vital si Thanatosul ca sistem destructiv (Erosul ca sistem al vietii si al dragostei si Thanatosul ca instinct al urii si al mortii) Consider c personalitatea individului are trei instane: Eul (contiina de sine), Supraeul (contiina moral) i Sinele (instincte i tendine refulate). Eul asigur echilibrul dintre instinctele i tendinele profunde ale individului i normele primite prin educaie. Existena unor stri tensionale ntre aceste trei instane duce la conflict care se poate rezolva prin: sublimare i refulare. Sublimare = redirectionarea energiilor sexuale de la scopul primar catre alte scopuri ca de exemplu creatii artistice Refulare= respingerea imaginilor, ideilor, dorintelor neplacute din constient in inconstient creandu-se astfel un nou conflict inconstient Freud consider c diferena dintre infractor i noninfractor se situeaz la nivelul Supraeului. El consider c pulsiunile organice antisociale , tendinele criminogene ar fi prezente la toti indivizii. Supraeul este cel care dicteaz Eului, acesta din urm supunindu+se sau nu ordinului de a controla i stpni pulsiunile Sinelui Un loc aparte il ocupa criminalul care savirseste infractiunea datorita complexului de vinovatie Potrivit conceptiei freudiene complexul de vinovatie favorizeaza savirsirea crimei deoarece unii indivizi ar suferi de un sentiment de vinovatie atit de puternic incit devenind insuportabil face ca pedeapsa sa fie asteptata ca o eliberare. Aceasta explica de ce unii infractori isi semneaza crima Influena psihanalizei asupra criminologiei. Cercetrile criminologice ulterioare au fost influenate de psihanaliza lui Freud.

27

O prima interpretare Alexander i Staub au analizat diferite tipuri de criminali prin prisma celor trei instane ale personalitii si au ajuns la concluzia ca asa numita criminalitate imaginara relevata de visuri, in starile de reverie, salasluieste in fiecare dintre noi In amjoritatea cayurilor individul nu trece la comiterea infractiunii. Se poate trece insa si la act cei doi expliocind astfel infractiunile comise prin imprudenta. In cazul criminalului ocazional Supraeul isi suspenda functia morala iar Eul este incapabil sa mai realizeze echilibrul individului .In cazul criminalului de obicei acesta nu ar prezenta un conflict intre Eu si Supraeu. In marea majoritate a cayurilor ei apartin unui mediu antisocial, conduita lor fiind in armonie cu normele morale ale mediului. O alt ipotez avansat de Healz si Bronner opune personalitii de tip nevrotic (personalitate in conflict cu ea insasi) o personalitate in conflic cu societatea. In aceasta varianta , infractorul ar fi victima unor conflicte interioare intre instinctele sale insuficient controlate de supraeu si regulile de conduita bimpuse de viata sociala. O alt interpretare apartine lui H.Ezsenck care ajunge la concluzia ca principala cauz a criminalitatii trebuie vazut in asecul unei anumite componente a personalitatii de a se comporta acceptabil din punct de vedere moral si social. Ezsenck ajunge la co Ncluzia ca tipul extravertit manifest o mai redusa conditionare si apare mai frecvent printre infractori Neofreudianismul: n ultimele decenii s-a produs o schimbare important n abordarea personalitii. Un numr important de psihiatri resping conceptul psihologic. Noua viziune asupra individului de om biologic i sau acela de om i controleaz considernd c acesta

comportamentul i are responsabilitatea aciunilor lui (A. Adler, E. Fromm,Ray Jeffery). Fiinta umana este un actor si nu un reactor este un creator si nu un robot Se sustine ca intelectul si vointa sunt imateriale si urmeaya in consecinta legile umanist si nu cele stiintifice Teoriile anterioare descriau individul ca fiinta expusa la crima noile tendinte tind sa il considere pe criminal ca o fiinta care se straduieste, realiyeaya, doreste, asteapta se ybate esueaya impulsuri launtrice (omul pasiv) Fromm insista asupre determinismului social al personalitatii relevand faptul ca evolutia societatilor civiliyate este nesanatoasa, centrata pe productie de bunuri materiale si pe consumul acestora; in acest context individul este alienat, isi dezolta trasaturi narcisiste si destructive. Fromm propune o psihanaliya umanista , orientata pe deyvoltarea trasaturilor poyitive ale individului intr+o msocietate sanatoasa

2. TEORIA PSIHOMORAL28

Etienne de Greeff. (psihiatru belgian) Potrivi lui Etienne de Greeff structurile afective ale individului sunt marcate de doua grupuri fundamentale de instincte : de aprate i de simpatie Consider c personalitatea infractorului se structureaz de-a lungul unui proces lent de degradare moral a individului care, n final, l conduce la comiterea actului criminal. Acest proces este denumit proces criminogen In evolutia procesului criminogen se disting trei faze: - faza asentimentului temperat (ia natere ideea de crim); - faza asentimentului formulat (individul accept comiterea crimei); - faza trecerii la act cnd accept eliminarea victimei cautndu+se doar ocazia favorabil. Procesul criminogen este centrat pe un Eu care consimte, tolereaz sau suport ideea de crim Noel Mailloux (criminolog canadian) Transfer problematica personalitii infractorului n sfera patologiei asimilnd infractorul cu debilul mental, nevrozatul. Transfernd intreaga problem a personalitii infractorului in domeniu patologiei) ramura a mediciini ncare studiaza cauzele si simptomele bolilor) n dezvoltarea personalitii exist dou momente: apariia identitii autentice i consecina acesteia asupra motivaiilor individului. Aceste momente se situeaya in copilarie si adolescenta si nfac de regula obiectul unei crize prin care individul trece. Atunci cind apare un esec de identificare consecita este un dezechilibru psihic durabil care se exprima prin delicventa din obisnuinta . Printre cauzele esecului de identitate Mailloux situeaya la loc de frunte atitudine nepotrivita a parintilor care manifesta incredere in copii lor

3. TEORIA PERSONALITII CRIMINALE Jean Pinatel.(Criminolog francez) Jean Pinatel construieste o teorie explicativa centrata in jurul conceptului de personalitate criminala Respinge diferena de natur dintre infractor i noninfractor considernd c ntre acetia este o diferen de grad. De aceea, este necesar s se evidenieze acele trsturi psihologice care transform asentimentul temperat n asentiment tolerat si mai apoi trecerea la act. J Pinatel consider ca nici una din trasaturile frcvent intilnite la infractori (egocentrism,labilitae, agresivitae, indiferenta afectiva ) luate iyolat nu sunt specifice infractorului .Numai reunirea acestora intr+o constelaie de trsturi confera personalitatii o anumita orientare . Aceasta constelatie repreznta nucleul central al personalitatii criminale .29

Acorda o mare atenie aprecierii starii periculoase , pe situatiile pre+criminale si procesele criminogene Ulterior, Pinatel ii revizuiete teoria i insist asupra caracterului dinamic al personalitii criminale care trebuieprivit n micare. De asemenea, consider criminalitatea ca o maladie moral a "societiicriminogene" caracterizat printr-o deteriorare a valorilor fundamentale. 4. EVALUARE CRITIC.: Limite: Eroarea acestei orientri const n considerarea infractorului ca posesor al unei personaliti de un tip aparte , difereniat ca natur sau grad de cea a noninfractorului. Pe plan etiologic, eroarea const n reducerea problematicii personalitii umane la factorii de ordin psihologic. Concluzie: Multe din conceptele freudismului ca instanele personalitii, simbolistica visurilor etc. au intrat definitiv n vocabularul criminologic.n plan etiologic, se reine ca valoroas ideea siturii cauzelor directe ale infraciunii la nivelul individului i al personalitii sale.Acestei orientri i se datoreaz acumularea unui bogat material factual care a permis sondarea universului psihic al infractorului dezvluind aspecte interesante cu privire la motivaia actului infracional, dinamica producerii acestuia etc.

TEMA A XA. ORIENTAREA SOCIOLOGIC30

1. Caracterizare general 2. coala cartografic; 3. coala sociologic; 4. Teorii criminologice inspirate din modelul consensual: coala ecologic de la Chicago , teorii de esen culturalist :teoria asociaiilor difereniale, teoriile controlului social,teoriile conflictului de cultur, teoriile subculturilor delincvente,teoriile dezorganizrii sociale. 5. Teoriile criminologice inspirate din modelul conflictual.Interacionismul i teoriile etichetrii, criminologia reaciei sociale, criminologia critic. 6. .Evaluare critic. 1. Caracterizare general: n cadrul acestei orientri, de departe cea mai bogat n teorii i concepii privind cauzele criminalitii, am folosit clasificarea teoriile prezentate dup apartenena teoriei fie la modelul consensual fie la modelul conflictual de analiz social.Sunt prezentate teorii extreme care explic socialul prin social ca i acele variante care avanseaz teorii specifice cu privire a comportamentul delincvent ncercnd o explicare a individualului prin social. 2. COALA CARTOGRAFIC Pune n centrul preocuprilor sale analiza statistic a criminalitii ncercnd s surprind anumite "regulariti" n dinamica acesteia. Reprezentani: A.M.Guerry-Franta, A.J.Quetelet -Belgiaia(care aformulat legea termic a criminalitii), H.Mayhew -Anglia. A.M.Guerry a cercetat legatura intre anotimpuri si criminalitate prin metoda Geografica si a constatat ca exista anumite corelatii intre harta criminalitatii (distribuirea geografica a fenomenului) si unele variabile de ordin economic, social ,cultural. A.J.Quetelet-a constatat ca infractiunile contra persoanei predomina in sud si se petrec in seyonul cald pe cind cele contra proprietatii se petrec in nord in seyonul rece (legea termic a criminalitii) 3. COALA SOCIOLOGIC A) Scoala mediului social i. Cei mai cunoscui reprezentani sunt Durkheim i Tarde din cadrul colii mediului social. Durkheim consider criminalitatea ca fcnd parte din orice societate normal. Crima este, n opinia sa necesar i util. Folosete conceptul de anomie pe care-l definete ca fiind o stare obiectiv a mediului social caracterizat printr-o dereglare a normelor sociale datorit unor schimbri brute (crize economice, rzboaie). Tarde este autorul teoriei imitaiei pe care o consider principala cauz a criminalitii. n opoziie cu Durkheim nu consider crima un fenomen normal al vieii sociale. Pentru el infractorul este un parazit n cadrul societii.

31

B) o alta grupare isi dirijeaya cecetarile catre analiya statistico+matematica a cxriminalitatii incercind sa surprinda legaturile intre variatiile acesteia si alte fenomene sociale cum ar fi staratificarea sociala, concurenta, structura populatiei repartiyarea veniturilor C) O a treia grupare reprezinta acele cercetari inspirate de tezele filosofiei marxiste. Ideile lui Marx si Engels cu privire la rolul factorilor economici in dezvoltarea si evolutia societatii, la caracterul social determinant al criminalitatii, la racilile sistemuluzi capitalist ca principale surse ale criminalitatii, la necesitatea schimbarii revolutionare a acestei orinduiri E. Ferri (1856+1929)i sociologia criminal Profesor universitar si redactor sef al ziarului socialist Avanti n concepia lui Ferri crima are o determinare multipl. mparte factorii angrenai n producerea infraciunii n trei categorii i anume: factori antropologici, factori fizici i factorisociali. Dintre acetia acord prioritate factorilor sociali (organizarea economic, sistemul de educaie etc.)

3. TEORIILE CRIMINOLOGICE INSPIRATE DIN MODELUL CONSENSUAL Caracterizare. Teoriile din cadrul acestui model consider infractorul ca un inadaptat i propun drept remediu diferite metode de resocializare a acestuia. Esena acestor teorii const n recunoaterea unor norme ce ocrotesc valori sociale dominante. Contestarea acestora plaseaz individul n categoria infractorilor. coala de la Chicago. Modelul de analiz pornete de la recunoaterea unei analogii ntre ecologia uman i cea vegetal. Promotorii acestei coli au ncercat s explice cauzele delincvenei n marile concentraii urbane n care proporia imigranilor era foarte ridicat. Reprezentanii, C.R.Shaw i H.D.McKay, consider imigranii ca pe noi specii de plante ce triesc pe pmnt ostil i ncearc s supravieuiasc apelnd la diferite forme de adaptare impuse de viata urbana aglomerata. Teorii de esen culturalist Raportaeaza personalitatea individului la cultura in care aceasta se dezvolta A)TEORIA ASOCIAIILOR DIFERENIALE Reprezentant: E.Sutherland. Acesta propune o abordare multifactorial a criminalitii. Pornete de la ipoteza urmtoare: comportamentele delincvente se dobndesc prin asociere cu subieci ce apreciaz favorabil aceste comportamente i prin izolarea de subieci ce le consider negative. Un individ ce se gsete ntr-o situaie prielnic se angajeaz n conduite delincvente numai dac ponderea aprecierilor favorabile prevaleaz asupra aprecierilor defavorabile.32

Asociaiile difereniale sunt diferite funcie de: frecven, durat, prioritate, intensitate. Identific anumite forme de criminalitate care scap de sub incidena legii penale. Studiaz criminalitatea gulerelor albe. B)TEORIA CONFLICTELOR DE CULTUR Reprezentant: Thorsten Sellin. Definete conflictele de cultur ca fiind conflicte de sensuri, de semnificaii cu privire la norme, interese i valori sociale. Ele pot sa apara ca si conflicte mentale sau a unor conflice intre coduri culturale Comportamentul delincvent apare pe fondul conflictelor de cultur cnd individul e obligat s interiorizeze un sistem ambivalent sau plurivalent de valori i norme. c)TEORIA SUBCULTURILOR DELINCVENTE Reprezentant: Albert Cohen. Examineaz diferena de statut social, economic, cultural ce separ clasele i gruprile sociale. Acord un rol important studiului poziiei familiei americane n societate i reine dou atitudini opuse ce separ grupurile sociale: subcultura clasei mijlocii i subcultura popular. De indata ce se intilnesc in mediul scolar apar contradictiile . Performantele copiilor sunt potrivit standardelor clasei mijlocii. Copii ce aapartin acestei clase primesc confirmarea educatiei lor pe cind cei din clasele sarace se gasesc intr+o situatie confuya, ambivalenta. Pentru reyolvarea situatiei sunt trei solutii a) abandonarea propriului mediu in favoarea valorilor specifice clasei de mijloc b) acceptarea limitarilor c) ruptura cu valorile traditionale si alegera caii delicventei Apartenena la o subcultur delincvent s realizeaz printr-un proces de interaciune dintre indivizi care au probleme similare de adaptare, ce duce la o solidaritate degrup, la constituirea de modele i norme comune.

TEORIILE DE ESEN FUNCIONALIST33

a)Teoria lui R.K.Merton (American) Explic delincvena prin starea de anomie, pe care o concepe pe un plan concret spre deosebire de Durkeim. (Anomie = dezordine) Consider c mediul social are o structur social ( ansamblu organizat de relatii sociale ) i una cultural (ansamblu organizate de valori normative). Anomia ar reprezenta o "ruptur" n structura cultural cnd apare o discrepan ntre normele sociale, scopurile culturale i capacitatea membrilor grupului de a se conforma acestora. Merton plaseaz fenomenul criminalitii i n afara crizelor economice sau a altor evenimente perturbante. Consider c aceasta este rezultatul tensiunii dintre scopuri i mijloace. Criminalitatea este un rspuns la neconcordana dintre mijloace i scopuri. Pentru a-i atinge scopurile individul recurge la mijloace ilicite. b)Teoria lui Cloward i Ohlin Autorii leag delincvena de anomie ns consider aceast modalitate specific de reacie fa de inegalitile sociale nu este un fenomen individual (vezi Merton) ci unul colectiv. Explic acest fenomen cu ajutorul "structurii de oportunitate", adic ansamblul mijloacelor legitime pe care grupul le are la ndemn pentru a-i realiza scopurile. Coreleaz structurile de oportunitate cu subculturile delincvente i identific trei modele de subculturi delincvente: modelul criminal,modelul violent i modelul izolat. TEORIILE CONTROLULUI SOCIAL a)Teoria nfrnrii - Walter Reckless Autorul acestei teorii ncearc s rspund la ntrebarea de ce, n aceleai condiii, unii comit crime i alii nu. Consider c infraciunea poate fi prevenit sau nfrnt prin dou procese eseniale: unul la nivelul organizrii sociale i unul la nivelul individului. Potrivit lui Reckless mediul apropiat (imediat) al individului reprezinta o bariera a frinelor exterioare . Aceasta bariera o repreyinta familia in care traieste si anturajul apropiat si include factori ac moralitaea , disciplina, norme rezonabile de asteptare Frinele interne sunt ultima linie de aparare impotriva presiunilor si atractiilor sociale. Teoria se bazeaz pe o construcie ierarhic n raport cu capacitatea individului de a nfrna conflictele sociale i psihologice cu care se confrunt. b)Teoria controlului social -Travis Hirschi Potrivit lui Hirschi, cea mai mare parte a oamenilor au tendine antisociale. Acestea sunt actualizate cnd controlul social scade. De aceea important nu este s se cerceteze cauzele criminalitii ci cauzele conformismului. In aceasta viyiune , problema esentiala este de a identifica motivatiile actelor de conformare fata de lege34

Probabilitatea ca un individ s devin deviant sau conformist depinde de intensitatea urmtorilor factori: ataamentul fa de prini, coal, grupulde prieteni, angajarea ntr-o linie convenional de conduit,

implicarea n activiti conventionale

crezul n valori convenionale. Hirschi propune ntrirea controlului social fiind adeptul modelului de control represiv, coercitiv, fapt ce i-a adus numeroase critici. 4. TEORII CRIMINOLOGICE INSPIRATE DIN MODELUL CONFLICTUAL Caracterizare Modelul conflictual nlocuiete modelul consensual. Astfel, conflictele dintre indivizi i grupurile sociale n-ar putea fi rezolvate prin adaptarea indivizilor la diferite structuri ale societii ci numai printr-o transformare a acestora. Curentul interacionist Propune aflarea rspunsului la ntrebarea "de ce o persoan este considerat delincvent"?. H Becker sustienca grupul social detinator al puterii politice si economice prin elaborarea si aplicarea unor legi ce protejaza interesele proprii acelui grup creaza devianta si respectiv delicventa. Reprezentani: F.Tannembaum, E.Lemert, H.Becker, Matza, Jeffry etc. Criminologia reaciei sociale. Consider c problema fundamental a criminologiei o reprezint studierea ansamblului proceselor ce alctuiesc reacia social fa de fenomenul criminalitii considerat a fi creaia direct a reaciei sociale. Aceasta orientare deplaseaza centrul de greutate al cercetarii criminologice din sfera personalitatii criminale si mnecanbismelor trecerii la act catre elucidarea proceselor sociale ce produc deviatia si delicventa. Cercetrile criminologice vizeaz clarificarea problemelor privind analiza socio-politic a normelor penale, procesele de legiferare i aplicare a legii penale etc. Criminologia critic Mai este denumit i criminologia radical, de orientare neomarxist. Principalii reprezentani: Ian Taylor, Paul Walton, Jock Young. Propun un model formal explicativ al actului deviant, artnd c acesta este rezultatul strilor conflictuale dintre indivizi i structurile politice, economice, specifice capitalismului. Se disting cinci etape cu valoare explicativ i anume: originile ndeprtate ale actului deviant, originile imediate ale acestuia,35

actul nsui, originile imediate ale reaciei sociale, originile ndeprtate ale reaciei sociale. 5. Evaluare critic: Limitele teoriilor: Nici aceast orientare nu ofer o explicaie deplin asupra cauzelorfenomenului;studiind relaiile dintre individ i grupul social,aceste teorii nu depesc universul restrns al grupului, considernd influena acestuia asupra individului ca singura surs de determinare social. O alt eroare const n tendina de socializare a omului, de exagerare a importanei factorilor sociali i neglijarea aproape total a individului. Concluzii: Dei criminologia reaciei sociale , noua criminologie a criticat ntemeiat unele paradigme reducioniste care s-au grbit s considere drept cauze ceea ce erau n realitate doar simple condiii, criminologia nu poate abandona cercetrile asupra personalitii umane, a infractorului n special. Creterea criminalitii, exacerbarea violenei sunt realiti care trebuie privite cu maxim responsabilitate, rentoarcerea la mijloacele represive tradiionale nu va putea rezolva problemele criminalitii. Eforturile de a se gsi remedii trebuie canalizate pe o cale realist de aboradare nuanat att aindividului n particular ct i a fenomenului infracional global, de antrenare n activitatea de prevenire i control a acesteia de factori multipli, de diversificare a formelor de rspuns social.

36

Tema a XI a - Teorii criminologice integrative 1. Caracterizare general; 2. Teoria integrativ a violenei; 3. Teoria general a lui Hirschi i Gotffredson; 4. Teoria integrrii culturale difereniate a lui Denis Szabo 1. Caracterizare general ncercrile de integrare au vizat urmtoarele direcii: - integrarea variatelor aspecte ale crimei i criminalului ntr-o singur teorie de natur"multifactorial"; - integrarea selectiv, bazat pe ideea c toate orientrile conin anumite adevruri iar contradiciile dintre ele reflect natura complex a problemei studiate. Teoriile care sunt prezentate n continuare se nscriu n a doua direcie. 2. Teoria integrativ a violenei Reprezentani: Wolfgang i Ferracuti Consider c o teorie integrativ trebuie s coreleze opiniile privind unde, de ce, cum s-a comis o crim. n elaborarea teoriei folosesc conceptul de subcultur al lui Sellin i teoria asociaiilor difereniale a lui Sutherland. 3. Teoria general a lui Hirschi i Gottfredson Se inspir, pe plan conceptual, din coala clasic de criminologie. Fenomenul criminalitii (care e format dintr-un numr impresionant de infraciuni mrunte) trebuie privit ca un ntreg n cadrul unei teorii integrative. 4. Teoria integrrii culturale difereniale a lui Denis Szabo Studiaz problematica integrrii culturale difereniale din perspectiva antropologiei culturale. Consider c personalitatea i cultura reprezint elementele constitutive ale oricrei tiine umaniste i le reunete ntr-o concepie cu valene integrative. Crima este caracterizat ca fiind ostructur social: aceleai fore care modeleaz omul n societate modeleaz la rndul lor i criminalitatea.

37