Coriandrum sativum

Cele mai frecvente denumiri alternative intalnite sunt: anason, chimen, piper alb si pucioasa.

Importanta

Planta anuala. Se cultiva pentru fructele sale, care contin 0,15 -1,7 % ulei volatil – cu componenta principala – coriandrolul.

Raspandire Specie subspontana , regiunile de

est ale Mediteranei, Asia ,America.Anual se cultiva pe glob cca. 300-

320 mii ha.Productia se ridica la cca. 200 mii

de tone.

Sistematica Regnul PLANTAEIncrengatura MAGNOLIOPHYTA Clasa MAGNOLIOPSIDAOrdinul APIALES Familia APIACEAE Genul CORIANDRUMSpecia CORIANDRUM SATIVUM

Soiuri Doua varietati: vulgare Alet – cu fructe mari

(3-5 mm) si microcarpumDC. Cu fructe mici(1,5- 3,5 mm)

Soiuri - SANDRA (1987)- OMAGIU (2000)

Radacina

Este pivotanta,subtire si putin ramificata Este dispusa superficial.

Tulpina Este erecta, cilindrica fin striata. Este glabra si ramificata spre varf (2-5 sau

mai multe) Inaltimea – 40,70 sau 100 cm Culoarea este verde Se termina cu o inflorescenta de tip

UMBELA SIMPLA

FrunzeleFrunzele , cele bazale sunt intregi,carenate

pe margini dintate sau trilobate cele mijlocii pînă la trifoliate (se observă numai în stadiul de plantulă, deoarece se usucă repede) lung petiolate , simplu sau de două ori penat-sectate cu lacinii late, inegal penat lobate verzi-deschis, glabre, foarte diferenţiate după nivelul la care se află .

-acestea sunt neparoase, cu foliole rotunjite, lucioase asezate altern

Frunzele, cele din mijlocul tulpini, si cele

din partea superioara sunt 2-3 penate, liniare, sectate, cu sectiuni inguste pana la liniare cu petiol, din ce in ce mai scurt, spre varful tulpinii

- sunt profund dintate

Frunzele

Frunzele asezate pe tulpina superioara sînt sesile, de trei ori penat sectate cu lacinii rare, înguste, filiforme , profund segmentate ,aproape filiforme cu varful ascutit

- cele de la varf , sunt deasemenea sesile.

Florile Florile sunt mici si grupate in UMBELE

COMPUSE, lung pedunculate, cu 3—7 radii şi lipsite de involucru

Marimea umbelelor variaza diferit la formele de cultura

- Floarea este alcatuita pe tipul 5 cu 5 sepale mici si verzi cu 5 petale abovate, de culoare alb, roz,

violet sau galben cu 5 stamine si un pistil format dintr-un

ovar cu 2 loji – ce contin cate un ovul , prelungit cu 2 stiluri scurte , ce se termina cu cate un stigmat

FructulFructul este o diachena sferica , alungita ,

globuloasa , de culoare galbena , bruna Format din doua mericarpe (achene), fiind

prevazute cu 5 coaste primare ,longitudinale cu 4 coaste secundare (intercalate, pronuntate si crenelate) concave la interior (unde adapostesc o samanta) iar la exterior este covexa

In partea superiora a fructului are un stilopod si resturile caliciului sub forma de 5 dinti de culoare galbena –bruna cu miros plăcut la maturitate

Este glabra, sferica. Diametru 4-5 mm.

Materia primăFructus Coriandri — fruct glabru, globulos sau

sferic cu diametrul de 4—5 mm, cu carpofor întreg şi două mericarpe (achene) concave la partea comisurală şi convexe la partea exterioară, de cele mai multe ori unite. Fiecare mericarp este prevăzut cu 5 coaste primare longitudinale, flexuos ondulate şi 4 coaste intercalate pronunţate şi crenelate. În partea superioară a fructului se observă stilopodul. Fructele au culoare galbenă sau galbenă-maronie-deschis. Mirosul şi gustul la fructele uscate aromat, caracteristic, plăcut. La cele verzi dezagreabil.

Ecologie şi zonare Deşi de origine mediteraneană, planta s-a

adaptat şi la temperaturi mai moderate. Astfel, răsărirea începe la 4—5°, iar la 7° se produce în masă, iar plăntuţele suportă bine îngheţurile tîrzii de primăvară (chiar pînă la —10°), unele experienţe arătînd chiar că o perioadă de temperatură scăzută (—3°... ...—5°) în faza de plantulă duce la sporirea sensibilă a recoltei.

La 10—12° răsărirea se face neuniform şi mai lent. Dacă în prima fază, inclusiv cea de rozetă, cere temperaturi mai joase, în perioada înfloritului şi fructificării necesită temperaturi mai ridicate, media zilnică fiind în jurul a 20°, la temperaturi mai joase atît recolta cît mai ales conţinutul de ulei eteric fiind diminuate (după Coiciu, Săveanu şi colab. în regiunile sudice, în cîmpie, în Bărăgan, Dobrogea şi Cîmpia de Vest conţinutul în ulei variază între 0,61—0,95%, în timp ce în zone mai reci — Suceava, Cluj — acest procent este de numai 0,41—0,76%).

Perioada de vegetaţie este de 90—120 zile. Solicită lumină multă, zile însorite.

Faţă de umiditate coriandrul are exigenţe mari în timpul răsăririi, seceta în această perioadă putînd compromite recolta, ca şi în timpul formării florilor (pe secetă se dezvoltă inflorescenţe puţine şi sărace). În rest, în perioada dezvoltării aparatului vegetativ suportă mai bine lipsa de umiditate. Nu suportă nici excesul de umiditate, atît în sol cît şi în atmosferă (de aceea se vor evita solurile greu permeabile). Vînturile calde şi uscate sînt defavorabile, accentuînd efectele secetei.

Coriandrul este o plantă pretenţioasă faţă de sol, cerînd soluri adînci, revene, bogate în substanţe nutritive, curate de buruieni, cele mai indicate fiind cernoziomurile bogate în calciu şi solurile brune de pădure. Mai importantă decît fertilitatea este starea fizică a solului, cerînd soluri cu structură, netasate, care nu formează crustă, vegetând greu pe soluri grele şi umede.

Condiţiile ecologice cerute de coriandru sînt cel mai bine îndeplinite în Cîmpia Bărăganului, Cîmpia Dobrogei, Cîmpia Burnazului (zone foarte favorabile), precum şi în Cîmpia Olteniei, Cîmpia Covurlui, Podişul Dobrogei (zone favorabile).

Faze de vegetatieSe disting 5 faze: - Semanat – rasarire(15-20 zile)- Rasarire – formare tulpinilor(30-40 zile)- Formarea tulpinilor –inflorire (15-20 zile)- Inflorire- formarea fructelor (10-20 zile)- Formarea fructelor – maturare deplina(20- 40

zile)

Tehnologia de cultură a coriandrului Pentru cultura coriandrului, cele mai bune

plante premergătoare sînt prăsitoarele şi cerealele îngrăşate cu gunoi de grajd fermentat (15—20 t/ha) încorporat la adîncimea de 25 cm. Sporul cel mai mare de producţie s-a obţinut cînd planta premergătoare a fost trifoiul.

Se va evita însămînţarea coriandrului după anason, chimion sau fenicul. Revine pe aceeaşi solă numai după 4—6 ani. Experimental s-a observat că îngrăşarea exagerată cu azot favorizează atacul bolilor criptogamice, care dăunează calităţii fructelor şi că planta nu suportă îngrăşarea directă cu gunoi de grajd.

Relatie planta- factori vegetatieCerinta moderata de calduraCerinte mari la umiditateSoluri fertile, cu textura mijlocie – pH. 6,8-7,5

Rotatia culturiiGraul de toamna si alte specii care elibereaza

terenul devreme.Sporul cel mai mare de producţie s-a obţinut

cînd planta premergătoare a fost trifoiul. Se va evita însămînţarea coriandrului după anason, chimion sau fenicul. Revine pe aceeaşi solă numai după 4—6 ani.

Fertilizarea La o productie de 100 kg, coriandru extrage

cca. 4,2 kg. N , 1,6 kg. P2O5 si 4,0 kg. K2O.Se recomanda : 50-60 kg. N ; 50-60 kg.POdată cu arătura de bază se încorporează în sol

40—-50 kg/ha s.a. fosfor şi 30—35 kg/ha s.a. potasiu, iar înainte de însămînţare se vor da 30—40 kg/ha s.a. azot.

Aratura

Executarea arăturii se face în funcţie de zonă şi natura solului, la 20—30 cm adîncime şi pînă la însămînţare terenul se menţine curat de buruieni, lucrîndu-se cu combinatorul.

Samanta si semanatulPuritatea – 94%; germinatia 65%.Epoca de semanat : primavara timpuriu.Distanta dintre randuri : 25 cm. pe terenurile libere

de buruieni si 50 cm. pe terenurile imburuienate.Cantitatea de samanta – 16-18 kg. Pentru distanta

de 25 cm si 10 – 12 kg pentru distanta de 50 cm. Adancimea 3-5 cm.Greutatea a 1 000 fructe este între 3,31 şi 3,12

grame, la gram intră cea 311 fructe. Energia germinativă este de 7 zile, iar facultatea germinativă durează pînă la 14 zile.

În zonele cu umiditate suficientă şi cu o temperatură care nu scade iarna sub —18°C, însămînţarea se face între 15 august şi 15 septembrie. Planta nu rezistă la geruri mari în iernile fără zăpadă. Primăvara se seamănă foarte devreme. Răsărirea în masă are loc cînd temperatura solului este de 7—8°C.

Pe terenurile curate de buruieni însămînţarea se execută în rînduri dese (după tipul semănătoarei), iar în restul cazurilor în rînduri simple, la distanţe de 45 cm. Însămînţarea se mai poate face şi în rînduri duble, în acest caz, între două rînduri apropiate se lasă o distanţă de 12 cm, iar între acestea şi următoarele două rînduri apropiate, 45 cm.

Cantitatea de sămînţă necesară însămînţării unui hectar este de 18 kg, sămînţa avînd o puritate de 98% şi o germinaţie de 80%. Pentru reuşita culturii, sămînţa se introduce în pământ la o adîncime de 2,5—4 cm.

Lucrari de ingrijire

Prasile mecanice si manuale in vederea combaterii buruienilor.Deoarece coriandrul cere un teren curat de buruieni şi afinat, prăşitul sau plivitul se încep imediat după răsărire. Odată cu praşila a doua şi a treia se face şi plivitul. Se pliveşte ori de cîte ori este necesar, nu mai puţin însă de două ori, în aşa fel încît cultura să fie curată de buruieni.

Aceste lucrări se reduc simţitor dacă înainte de răsărirea coriandrului se erbicidează cu Prometrin, Atrazin sau Simazin,3 kg/ha. Trebuie însă să se urmărească stîrpirea completă a turiţei (Galium aparine) întrucît seminţele acestei buruieni, avînd aceleaşi dimensiuni ca ale fructelor de coriandru, nu pot fi separate prin selectare.

Combaterea chimica a buruienilor cu Prometrin, Linuron administrat inainte de rasarire.

Bolile, dăunătorii şi mijloacele de combatere Bacterioza sau înnegrirea fructelor de

coriandru este o boală care afectează florile şi fructele verzi ; la prima vedere se recunoaşte prin pete uleioase de culoare brună-închis. Ţesutul atacat se înnegreşte şi apoi se usucă. Boala se transmite prin sămînţa şi se consideră posibilă infecţia şi prin afide sau picături de ploaie.

În cazul unui atac timpuriu, fructele pier în întregime, codiţele florilor, umbelele şi tulpinile tinere se înnegresc şi se prezintă ca şi cînd ar fi arse. Fructele atacate rămîn mici, zbârcite şi la sortare o mare parte din ele trec la impurităţi. Frunzele bolnave prezintă pete brun-închis, de formă neregulată, înconjurate de o margine de culoare deschisă.

Ca mijloace preventive de combatere se recomandă înlăturarea fructelor bolnave prin vînturare şi aplicarea unui tratament termic de 52°C timp de 10—15 minute. Aceasta se realizează prin scufundarea seminţelor în apă încălzită la 53—54° urmată de răcire într-un curent de apă. Rezultate bune dau şi tratamentele chimice ale materialului de înmulţire cu Formalină 0,25%, Tiradin 0,4% sau Dithane 0,2% timp de 15 minute.

Resturile de plante uscate se îngroapă adinc prin arătură. Tulpinile se distrug prin ardere pînă cel mai târziu în luna mai, pentru ca în sezonul cald boala să nu se răspîndească.

Mana coriandrului apare pe frunze sub forma unor pete, la început gălbui, colţuroase sau neregulate, apoi brune. Pe partea inferioară a frunzelor, petele au puf albicios. Se combate prin arături adînci de vară şi prin respectarea unui asolament raţional. În vederea preîntâmpinării unui atac puternic, plantele se stropesc cu zeamă bordeleză 1%.

Viespea seminţelor de coriandru (Systole coriandri) are larva care se hrăneşte cu substanţele albuminoide ale seminţelor, fără să atace pericarpul (coaja fructului).

Femela are 2 mm lungime, corpul de culoare neagră strălucitoare, în afară de baza antenelor şi pieselor bucale. Unele articulaţii ale picioarelor sînt de culoare castanie-închis. Aripile anterioare sînt transparente, cu nervurile galbene-castanii. Adulţii iernează sub scoarţa copacilor, în crăpăturile zidurilor.

În luna mai se împerechează, după care femelele depun cîte un ou în fiecare floare de coriandru. După 5—6 zile apar larvele. Stadiul nimfal are loc în seminţe, iar adulţii ies din fruct printr-un orificiu pe care-l fac cu ajutorul mandibulelor.

Ca mijloc de combatere se recomandă prăfuirea plantelor cu Lindatox-3 , Decis, Sinoratox sau Pinetox, atunci cînd florile sînt în stadiul de îmbobocire sau la apariţia primelor flori din lan.

Productia semincera

Pentru obţinerea fructelor necesare însămînţării se iau măsuri din vreme. Se face recunoaşterea tarlalelor pentru sămînţa, ele se plivesc de orice fel de buruieni şi în special de cele de carantină — cuscută, costrei, turiţă. Se treieră separat şi se depozitează cu destinaţia pentru material de înmulţire.

Recoltarea Recoltarea se face in doua faze.Umiditatea la 40-44 % .

Coacerea fructelor are loc în etape. Mai întîi ajung la maturitate cele din umbelele centrale, iar apoi cele din umbelele laterale. Fructele coapte se scutură la cea mai mică atingere a plantei.

Pentru a se evita pierderile, recoltarea se face cu secerătoarea sau cositoarea cînd 50% din fructele de pe umbelele centrale au devenit galbene-aurii.

Recoltarea cu combina se poate face cînd 65—75% din fructe sînt coapte.

Cînd se treieră cu batoza sau combina, şinele metalice se înlocuiesc cu şine de lemn, se deschide toba, se reduce turaţia la 700—750 ture pe minut, se deschide toba la maximum, bătătorul cu şine de lemn, contra-bătătorul îmbrăcat în tablă, dîrmonul mare acoperit 1/3 cu tablă, curăţirea I sita de pleavă : 16 mm, curăţirea I sita de boabe : 7—8 mm, curăţirea I sita buruieni : 1,5 oarbă, curăţirea II sita I 10—12 mm, curăţirea II sita II 7—10 mm, curăţirea II sita III 1,5 oarbă.

Fructele destinate consumului se condiţionează la selector. Pentru realizarea unui produs de calitate se folosesc următorele site : sita mică cu orificii rotunde de 3—3,5 mm, cu deschizături dreptunghiulare de 2,5—3 mm ; sita mare cu orificii rotunde de 2—2,5 mm, cu deschizături dreptunghiulare tot de 2—2,5 mm, precum şi sitele de pânză de sîrmă numerele 10—14—16.

Productia

Producţia medie este de 1 300—1 600 kg/ha.

Cînd se întîrzie recoltatul sau se treieră cu combina, este de mare importanţă să se evite cît mai mult spargerea fructelor. Această măsură contribuie la menţinerea nivelului unei rentabilităţi ridicate cu 15—20% faţă de cazurile cînd se negli¬jează reglarea combinei. Spărturile de fructe au un preţ scăzut cu cea 60% faţă de cele întregi.

Condiţiile tehnice de recepţie

Acestea prevăd ca produsul să fie format din fructe întregi, admiţîndu-se ca impurităţi max. 9% jumătăţi de fruct (spărtură) şi max. 3% fructe înnegrite, corpuri străine organice — max. 2o/0 şi minerale — max. 1%, umiditate — max. 12%.

Compoziţie chimică

0,20—1% ulei volatil format din 60—70% d-linalol sau coriandrol, geraniol, cimol, pinen, terpinen, felandren, dipentene, acid petroselinic etc. ; 15—20% lipide, 10% amidon, 4—5% substanţe minerale, pectine etc.

Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice

Acţiune carminativă şi stomahică, utilizat şi corectiv pentru unele medicamente (uleiul volatil). Are proprietăţi bactericide şi fungicide.

Indicat în anorexii şi dispepsii.Intră în compoziţia ceaiului contra colicilor pentru copii, în ceaiul gastric nr. 2 şi în ceaiul tonic aperitiv. Intră şi în compoziţia apei aromatice cu care se prepară apoi tinctura de malat de fier.

Coriandrul contribuie si la sanatatea organismului prin intermediul celor 11 uleiuri esentiale si a acizilor sai, precum si prin intermediul vitaminelor si mineralelor cu proprietati benefice.

Dintre cele mai cunoscute afectiuni pe care le trateaza sunt raceala, umflaturile, nivelul ridicat al colesterolului, diareea, anemia, indigestia, conjunctivita si alte afectiuni ale ochilor, tulburari ale pielii si tulburari ale zaharului din sange.

Infuzia de coriandru este benefica in sintetizarea vitaminelor A, B1, B2, C si a fierului.

Una sau doua lingurite de infuzie de coriandru este extrem de benefica in tratarea tulburarilor digestive, cum ar fi indigestie, greata, dizenterie, hepatita si colita.

De asemenea, s-a constatat ca este foarte utila chiar si in febra tifoida. In plus, consumul infuziei de coriandru ajuta la scaderea colesterolului "rau" din sange.

Infuzia se obtine foarte usor prin adaugarea unei lingurite de seminte la o cana de apa fierbinte.

Coriandrul dispune de o multime de antioxidanti, vitamine si minerale (precum fosforul) capabile sa previna imbatranirea ochilor si scaderea acuitatii vizuale. Intrucat este un dezinfectant cu bogate proprietati antimicrobiene, coriandrul protejeaza ochii de boli contagioase cum este conjunctivita.

Coriandrul este o planta aromatica intrebuintata frecvent in bucataria popoarelor de pe intreg mapamondul.

Utilizat şi în industria alimentară ca aromatizant şi condiment.

Avantul de care s-a bucurat in Romania se intemeiaza pe traditia culinara veche si pe retetele mediteraneene tot mai apreciate de gospodine.

Unul dintre atuurile coriandrului este ca nici una dintre partile sale componente nu este inutila.

Atat frunzele, semintele cat si radacinile pot fi utilizate la prepararea a diferite sortimente de mancare.

Savoarea pe care o ofera mancarurilor, supelor, sosurilor sau salatelor nu este unica sa calitate, ci numai cea prin care iese in evidenta.

Frunzele coriandrului sunt stimulente si tonice. Pentru a beneficia deplin de proprietatile lor se recomanda consumul in stare proaspata. Adesea sunt adaugate in mancare la sfarsit, asemenea patrunjelului, avand totodata functie decorativa.