corespondenta anca muresan ion grigorescu culeasa de ion grigorescu simpozion
DESCRIPTION
ÂTRANSCRIPT
Sent: Sunday, December 23, 2012 11:53:48 AM Subject: NIMIC la MNAC
Buna ziua,
Sint inca sub impresia discutiilor de aseara. V-as fi recunoscatoare daca ati putea sa-mi
faceti cunoscuta parerea dvs. in legatura cu situatia tensionata creata de iminenta anulare
a expozitiei mele la MNAC. Dvs. aveti multa experienta in relatiile cu institutiile artei
romanesti si o claritate a perceptiei care ar folosi intelegerii corecte pe care vreau sa o am
asupra starii de fapt.
Cu incredere si simpatie,
Anca Muresan
Date: Sun, 23 Dec 2012 13:12:32 -0800
From: [email protected]
Subject: Re: NIMIC la MNAC
buna seara, ati vorbit foarte repede, nu am prins totul,
dar daca ce mi-a ramas este o simpla reactie la articolul
lui Erwin si nu e prima data ca aud de asa ceva, dupa un
articol al lui Vladimir Bulat (anii 90) nu mai raspundea la
buna ziua, si stiu ca e "mosia lui", eu, desi am fost
colegi la atletism, eu nu ii cer nimic, dar ii dau buna
ziua.
La un moment dat ati spus ceva cu "pictura
mediocra". daca el a spus asta despre cea a
dumneavoastra, chiar daca nu in fata, ci altcuiva,
si daca niciodata nu a spus "da" expozitiei, ci
doar a amanat, ar fi semn ca uzeaza de un drept de
veto. Si spuneti adio fara sa va uitati inapoi.
Daca a spus 'da' si pe urma a amanat de mai multe ori, eu
as retrage proiectul cat mai repede.
Ma uitam la dl.Popescu care cerea ingaduinta pentru o alta
incercare. Daca o face el (singur si ultima data) poate.
Dar ar trebui sa aflati termenii acordului.
Aveam in minte expozitiile lui Hans Haacke, sau opozitia
lui la anumite expozitii, deci nu trebuia sa ma intrebati
pe mine, ci pe el. Mai era in anii 90 un cantec "mai bine
huligan decat comunist".
Titlul (Nimic la MNAC) e deja un angajament - daca devine
"Nimic e la MNAC" pare, sau e chiar subversiv? daca e
"Nimic nu e la Mnac" (nu va fi) e simplu si coerent.
Pana acum sunt din ce in ce mai putine voturi pentru o
expozitie acolo.
In timp ce "Nimic", la H'Art, e de la sine inteles, pentru
ca e o galerie de arta autentica si un galerist curajos,
eventual si sinucigas.
In fine tata imi spunea cand plecam in strainatate sa nu
imi pierd demnitatea. Lui ii era mai teama de strainatate,
se poate, dar, acasa e mare mocirla, mai ales ca "vorbim
aceeasi limba" - in cazul asta una doar cu subintelesuri,
care se foloseste (oriunde) doar cand nu se poate ajunge la
un acord pe fata, clar (sau la un dezacord pe fata).
Succes la iesirea din impas. Sper ca nu va hraniti din
"tensiune", decat ca sa va aflati linistea.
IG
From: anca muresan <[email protected]> To: [email protected]
anca muresan
To Me
Dec 24, 2012
multumesc pentru raspuns, il asteptam cu intensitate. Imi dau seama ca din discutia
de simbata in galerie nu aveati cum sa aflati termenii concreti in care s-a derulat
proiectul in colaborare cu MNAC. Imi permit sa va trimit citeva mail-uri de-ale mele
pe care le-am considerat, de la bun inceput, scrisori deschise.
From: [email protected]
Subject: expozitia NIMIC la MNAC
Date: Sat, 8 Dec 2012 08:16:44 +0100
Draga domnule Emilian Radu,
apelez la rationalitatea si experienta dumneavoastra profesionala si de viata pentru a
va expune un caz in care aveti atit competentza, cit si dreptul legitim, in calitatea de
Amic al MNAC, de a fi bine informat.
Nu va este strain faptul ca expozitia pregatita prin catalogul aparut in prima parte a
acestui an si intitulata, ca si acesta, NIMIC, este programata, dupa cum apare si pe
lista dumneavoastra de activitati ale MNAC, pentru ianuarie 2013. Aceasta confirmare
oficiala a deschiderii anului viitor expozitional MNAC prin expozitia de pictura Anca
Muresan a avut loc in luna octombrie a anului curent, prin persoana domnului
director al MNAC, Mihai Oroveanu. Ulterior, in discutiile telefonice cu Liviana Dan,
curatorul principal al acestei expozitii alaturi de Dan Popescu, curator secundar si
producator, s-a agreat data de 17 ianuarie 2013 ca fiind data definitiva a vernisajului,
expozitia urmind sa ruleze pina la mijlocul lui februarie 2013, cind salile etajului 1 vor
gazdui expozitia Mircea Cantor.
Conform procedurii uzuale a MNAC in ceea ce priveste expozitiile artistilor romani
(care traiesc si lucreaza in Romania), lungul proces de pregatire a expozitiei in cauza
s-a desfasurat fara acte semnate, contract sau alte documente scrise, fiind concretizat
in discutii individuale directe, intilniri si dezbateri in cerc mai larg, comunicari
telefonice si prin e mail. Pentru intreaga implicare de ordin profesional, moral
si logistic al ambelor parti au garantat din capul locului tocmai statutul si calitatea
participantilor la proiect.
Din partea Muzeului National de Arta Contemporana, partenerul permanent de
discutii si intelegere a fost domnul Mihai Oroveanu.
Din echipa care pregateste expozitia NIMIC fac parte, dupa cum am amintit mai sus:
Liviana Dan, curator de renume pe scena nationala, cunoscuta si apreciata in plan
international - Galeria de Arta Contemporana condusa de Liviana Dan la Sibiu fiind
un reper in lumea artistica internationala - si Dan Popescu, galerist de renume,
primul dintre galeristii romani care a participat la evenimente artistice internationale
si care a lansat artisti de importantza capitala in scena artei romanesti.
Acestora li s-au alaturat grafic designerul Andrei Bucur, autor al prezentarii grafice a
catalogului si a materialelor informative si arhitectul Catalin Chisiu, autorul
proiectului de interventie in salile etajului 1 MNAC.
Tot din echipa fac parte cei care sustin financiar si tehnic buna desfasurare a
proiectului NIMIC, permitind prin implicarea lor generoasa atit realizarea
interventiilor in spatiul expozitiei, cit si inlaturarea acestora la inchiderea expozitiei,
asigurind transportul tuturor lucrarilor necesitate de expunere si, nu in ultimul rind,
punind la dispozitie echipamentul de iluminare special solicitat de proiect. Fiind
profund motivati de intelegerea artistica si de interesul pentru bunul mers al scenei
artistice locale, acesti sustinatori, iubitori si colectionari de arta pe care nu o sa-i
numesc aici fara acordul lor, joaca un rol extrem de important in echilibrarea unei
situatii labile in contextul mental si conjunctural al scenei romanesti.
Din echipa NIMIC face parte si Loredana Cristurean, studenta la Istoria artei in Cluj,
prin profunzimea gindirii si simtirii artistice reprezentanta de seama a generatiei
viitoare, al carei nume il pomenesc fara acordul personal explicit , fiind convinsa ca
nu daunez facind cunoscut faptul ca implicarea in miezul artei este un merit si nu o
vina. Schimbul de idei cu Loredana este un mare cistig pentru expozitie si un factor
important pentru proiect.
Cu fiecare dintre cei implicati in proiect am colaborat strins, in ciuda distantei
geografice am limpezit fiecare punct ridicat de concept sau de realizarea lui concreta.
Nu exista nici un element intimplator sau nesemnificativ, superficial sau nesigur.
Proiectul acestei expozitii dateaza de aproape doi ani si s-a nascut in discutia cu
Liviana Dan asupra necesitatii definirii pozitiei mele artistice banuite, speculate,
interpretate, reprosate, dar in modul cel mai cras necunoscute publicului artistic
romanesc. Liviana, curator foarte activ si pertinent in ceea ce priveste
contemporaneitatea, a accentuat stringentza unei asemenea expozitii elaborate si
complexe, care sa-si asume pozitionarea onesta, prezentind concret munca in atelier
a ultimilor ani, fara a tinde catre retrospectiva, ci "numind" vizual acel nimic care este
continut de pictura vie, necenzurata si nesubordonata, pictura ca mod de a exista.
Cu Mihai Oroveanu m-am intilnit regulat si am avut discutii extinse asupra
fenomenului artistic contemporan local, asupra inhibitiilor si neadaptarii artistilor
romani (din Romania) la scena si sistemul international. Am discutat de asemenea
aplicat pe proiectul prezentat, referitor la numarul de lucrari necesar pentru a acoperi
un spatiu expozitional de 2400 de metri patrati, cum este cel al etajului 1 al MNAC.
Am analizat factorii inerenti cum ar fi iluminarea unei expozitii de pictura, aspectul
cald sau neutru al salilor, expunerea avantajoasa a lucrarilor mari. Ca si in cazul
celorlalti colaboratori, au fost traversate etape succesive de-a lungul discutiilor, in
care s-a produs o reglare reciproca a pozitiilor initiale, proiectul crescind si
definindu-se in termenii sai cei mai concreti.
Pina la momentul actual totul, dar absolut totul a fost pus la punct, in cele mai mici
detalii.
Munca de elaborare a proiectului arhitectural a solicitat foarte mare atentie nu doar
estetica, ci si de respectare a normelor tehnice si de protectie, drept urmare fiind
nevoie de recalibrari permanente optice si structurale. Arhitectul Catalin Chisiu a
lucrat cu o abnegatie rara si cu o rabdare infinita. Luind in considerare faptul ca nici
el nu are nici un contract, asa cum nici unul dintre noi, indiferent de calitatea de
artist, curator, galerist, designer, sponsor, tehnician etc. nu avem contract, si nici un
alt beneficiu, in afara de cel automat al cistigului de experienta profesionala. Ca si in
cazul curatoarei expozitiei, nici pentru arhitect nu exista un buget oficial, munca lor
bazindu-se pe convingere si pe onestitate profesionala.
In ceea ce ma priveste, cu Mihai Oroveanu, Dan Popescu si Liviana Dan colaborez de
foarte mult timp, toate aceste trei relatii bazindu-se pe intelegere si respect reciproc.
Cunostinta cu Mihai Oroveanu am facut-o inca din ultimii ani de studentie, de la
debutul meu artistic la Atelier 35 . Mihai Oroveanu, director al Artexpo si membru al
diferitelor comisii de jurizare sau premiere pe vremuri, a cunoscut lucrarile mele
indeaproape si le-a apreciat in mod explicit. O data cu plecarea mea din tara, in
toamna anului 1994, intilnirile au devenit mai rare, dar am ramas in contact
profesional nestingherit de distanta geografica. Eu am traversat initial in occident o
perioada prelungita de interiorizare si concentrare asupra lucrului la atelier, care s-a
manifestat in exterior, pina catre anii 2003/4, intr-o izolare de scena artistica. In acest
rastimp au aparut lucrari de mari dimensiuni si foarte concentrat pictate, care nu au
fost expuse ani de zile, ele neiesind din atelierul meu din Duesseldorf . In urma cu doi
ani aceste lucrari au fost transportate in tara, cu scopul declarat de a fi expuse in
premiera la Bucuresti. Intrucit circumstantzele conjuncturale motivate de programul
si politica artistica a MNAC au facut ca expozitia sa fie repetat aminata (ceea ce este
desigur explicabil datorita strategiilor de supravietuire a culturii in conditii de criza
financiara globala), lucrarile transportate au fost mai intii expuse la Muzeul national
de arta din Cluj.
In momentul de fatza, marea majoritate a lucrarilor care tin de proiectul NIMIC se
afla deja in cele doua depozite ale MNAC, un ultim transport de la atelierul din
Duesseldorf pentru aceasta expozitie urmind sa fie facut intre 12 si 15 decembrie. O
mica parte a lucrarilor de expus trebuie adusa inca de la atelierul din Bucuresti, iar un
rest de 3 lucrari soseste de la Cluj tot in jur de 15 decembrie.
Data fiind departarea geografica, deci strict spatiala, la care ma aflu in mod curent de
Bucuresti, locul expozitiei, am avut permanent nevoie de reprezentare in absentza.
Persoana care ma reprezinta in mod curent in relatiile profesionale, chiar si la
panotarile sau vernisajele la care nu am fost prezenta, este galeristul meu, Dan
Popescu. In functie de limita de timp a lui Dan Popescu, ma mai reprezinta si Erwin
Kessler, al carui timp liber este de asemenea limitat. Faptul ca Erwin Kessler este sotul
meu, nu are nici o repercursiune asupra integritatii sau pertinentei sale profesionale.
Intimplarea face ca si Liviana Dan este periodic , dar nu permanent in Bucuresti.
Liviana cunoaste insa perfect atit lucrarile mele pe care le-a expus la Sibiu si la Cluj,
cit si spatiul etajul 1 MNAC, unde a organizat prima expozitie personala de pictura
din acest muzeu: Dumitru Gorzo. Liviana este familiarizata cu stilul de lucru atit al lui
Mihai Oroveanu, cit si al lui Dan Popescu. Cu ambii a colaborat fructuos de
nenumarate ori. Liviana a mentinut legatura telefonica cu mine, cu Dan Popescu si cu
Mihai Oroveanu, participind la toate deciziile, inclusiv la cele arhitecturale privind
culoarea volumelor/container cu care urmeaza sa se intervina in spatiu.
Intrucit colaborarea cu arhitectul , cu echipa tehnica ce urmeaza a executa proiectul
arhitectural si cu sponsorul acestei interventii in spatiul expozitional nu s-a putut
limita la telefon, skype si e mail, am avut nevoie de o reprezentare prompta,
sustinuta si eficienta pe parcursul celor citeva intilniri de lucru la fatza locului. Aceasta
sarcina ingrata de om de legatura a preluat-o Erwin Kessler, supunindu-se astfel
numeroaselor tracasari prilejuite de diversele cerinte ale diverselor parti. A fost o
munca de intermediere solicitanta, pretentioasa si incheiata de curind cu bine, dar
care a creat tensionari.
Cel mai afectat de aceasta intermediere temporara (intre timp Dan Popescu s-a
eliberat de pregatirea expozitiei Gili si de alte sarcini presante si ma va reprezenta in
continuare ca de obicei, urmind sa deschida si expozitia mea in galerie pe 21
decembrie) este Mihai Oroveanu, care nu poate trece cu vederea faptul ca intre timp
Erwin Kessler a publicat un articol critic in revista 22.
Ca si cum acest articol ar avea o legatura cit de mica cu expozitia indelung pregatita
de o echipa intreaga devotata proiectului NIMIC, domnul director Mihai Oroveanu a
anuntat acum citeva zile (eu am aflat alaltaieri, in convorbirea telefonica de o
jumatate de ora cu dumnealui) ca expozitia mea nu mai poate avea loc.
Fiind convinsa ca este mai degraba o reactie temperamentala a domnului Oroveanu
sensibilizat de un context trecator si ca nu poate fi reactia oficiala a unei institutii pe
care artistii, curatorii, colectionarii si publicul amator de arta o crediteaza, apelez la
dumneavoastra, domnule Emilian Radu, pentru a arbitra impartial acest conflict
regretabil, care risca sa naruiasca atit munca si investitiile unor oameni si specialisti
de incredere, cit si reputatzia unei institutii de stat, fatza de care v-ati asumat sarcina
de sustinere. In calitatea dumneavoastra de Amic al MNAC, as vrea sa cred ca
sustineti nu numai arta in general, ci si cauza artistilor romani in special.
Cu pretuire, Anca Muresan
FW: Expozitia NIMIC 2013, Anca Muresan anca muresan
To Me
Dec 24, 2012
From: [email protected]
To: [email protected]; [email protected]
Subject: Expozitia NIMIC 2013, Anca Muresan
Date: Mon, 17 Dec 2012 11:41:43 +0100
Draga domnule Mihai Oroveanu,
este adevarat ca la telefon nu se pot rezolva eficient toate problemele, asa incit o
clarificare a incurcaturii in care au intrat pregatirile pentru expozitia NIMIC la MNAC
ar putea-o aduce precizarile urmatoare, asupra carora eu am cunostinta in mod
direct.
Expozitia NIMIC este planificata de acum 2 ani, ca urmare a discutiei avute la
Bucuresti cu Liviana Dan asupra necesitatii definirii mele artistice publice, care se
impune atit din punctul de vedere al publicului specializat in arta, cit si ca urmare a
evolutiei lucrului la atelier.
Pe de o parte lucrarile mele recente, expuse sporadic in contextul imediat al scenei
artei romanesti, sint discutate, combatute sau interpretate, fara ca publicul sa fi avut
ocazia sa faca in mod concret si hotaritor cunostinta cu originalele. Pe de alta parte,
lucrul izolat la atelier pe parcursul a mai multor ani, a determinat maturarea pozitiei
mele artistice, astfel incit lucrarile acumulate intre timp redau o logica a redefinirii
picturii in interiorul picturii.
Inca din stadiul incipient al proiectului, acesta necesita un spatiu de expunere amplu
si neutru, care sa permita desfasurarea pozitiei conceptuale bipolare, concretizata
pictural in: 1)abstractizarea prin maruntire si omogenizare a oricarei imagini concrete
si 2)transfigurarea spontana a datelor cotidianului prin eliberarea figuratiei de
continutul intrinsec.
Discutiile ulterioare asupra spatiului de expunere, purtate consecutiv cu Dan
Popescu, Liviana Dan si Mihai Oroveanu, au hotarit alegerea interiorului gen white
cube al MNAC in defavoarea salii Dalles, a carei arhitectura armonioasa si
destinsa induce apriori un ton de placere in degustarea picturii.
De-a lungul perioadei de rodaj al echipei Liviana Dan -curator, Anca Muresan -
artist, Dan Popescu -producator si curator, s-au definit atit pozitiile curatoriale, cit si
coerenta si stringenta de ansamblu a proiectului. Au avut loc urmatoarele expozitii
pregatitoare, in care fie unul dintre curatori , fie amindoi impreuna, au stabilit
accentele hotaritoare : 1) "Pas/Impas" la Centrul cultural Mogosoaia, in care au fost
prezentate lucrari de dimensiuni mici -"moduli de rama" si lucrari "dezintegrate" pe
hirtie, conceptul fiind acela de "laboratorul deschis catre public al artistului", in care
esecul si reusita sint in egala masura factori de evolutie, 2) "Contra zilei" la Muzeul
de arta Galati, in care lucrarile au fost expuse sub simeza standard la nivelul
privirii, producind o reactie de iritare a privitorului care ar fi dorit sa ridice picturile la
"nivelul" pe care acestea il meritau, 3) "Tabloul din pictura" la Galeria de arta
contemporana Brukenthal/Sibiu, in care lucrarile "carnoase" prin densitate si
compactizare a pensulatiilor au fost separate de pinzele- "moduli variabili"
turbionate in formatiuni spontane, fiind expuse pe etaje diferite, 4) "Cum stau
lucrurile" la Muzeul de arta Cluj, in care pe de o parte Palatul Banffy si Gradina
botanica, constructii cu farmec baroc si atmosfera personalizata si , pe de alta parte
18 locatii diferite in perimetrul clujean, printre care spital, banca, cinematograf,
cantina, galerie de arta, pompe funebre, liceu de arta, consiliu judetean, sediu radio,
magazin, atelier chei etc, au adapostit lucrari de pictura autonomizate in raport cu
unitatea si intimitatea atelierului.
Etapele de expunere fiind conforme cu etapele de lucru, au urmarit indeaproape
demersul de afirmare a potentialului viu, intrinsec al picturii. Titlul expozitiei NIMIC
este o prescurtare a statementului meu artistic de-a lungul anilor de repozitionare a
mea fata de pictura: pictind nu vreau sa afirm nimic anume, pictura se afirma pe sine
in contact cu viata concreta. Statutul de autonomie a picturii in relatie cu interesele,
preconceptiile sau astepatarile a fost sustinut de galeria H'art (expozitia "Pina la
capatul zilelor") si de prezentarile periodice ale lucrarilor mele de catre Dan Popescu
in fata cercului de colectionari bucuresteni, stirnind interesul si participarea acestora,
manifestate treptat prin achizitii de lucrari si finantari de proiecte.
Catalogul NIMIC este premergator expozitiei NIMIC si enunta, in absenta expresa a
datelor tehnice sau personale, statutul de nesubordonare a picturii. Imaginile
apar dupa legi proprii creatiei necenzurate si se asociaza unele cu altele in mod
natural, dupa coordonatele demersului pe care il intreprind impreuna, sub forma de
compusi: acela de afirmare a pozitivitatii si normalitatii vietii, in ciuda eterogenitatii
acesteia. Fundalurile colorate ale paginilor de catalog sint expresia contextului
exterior aleatoriu cu care se confrunta pictura ca obiect expozabil.
Catalogul, sponsorizat de colectionari de arta si sustinatori ai activitatii MNAC,
produs de galeria H'art, poarta siglele celor doua muzee care au introdus in planul
lor expozitia de pictura Anca Muresan NIMIC la MNAC Bucuresti, respectiv varianta
CUM STAU LUCRURILE la Muzeul de arta Cluj.
Etajul 1 al MNAC este spatiul care a fost ales definitiv , intr-o discutie de lucru la
Bucuresti in vara 2012 intre artist, Anca Muresan, si reprezentantul MNAC,
domnul director Mihai Oroveanu, ca fiind potrivit cu proiectul expozitiei, in ciuda
lipsei luminii naturale, benefice pentru pictura (aspect subliniat de domnul
Oroveanu). Cele doua sali cu supanta ofera atit suprafete ample de expunere pentru
format mare si pentru compusi de moduli, cit si posibilitatea de izolare in intimitate si
reflectie, coborind pereti de la supanta catre sala 1, conform proiectului de
interventie arhitecturala a arhitectului Catalin Chisiu, care s-a alaturat echipei NIMIC.
Proiectul arhitectural si restructurarea treptata a acestuia, conform cerintelor tehnice
si de protectie a spatiului existent, exigentelor estetice si limitelor financiare a fost
documentat pas cu pas si facut cunoscut atit domnului Oroveanu, cit si cadrelor
tehnice ale MNAC.
Documentatia in ceea ce priveste lucrarile de pictura ce urmeaza a fi expuse este
continuta de catalogul NIMIC, inminat ca document domnului Oroveanu imediat
dupa tiparire, in primavara 2012.
Lucrarile reproduse in catalog se afla in totalitatea lor in cele doua depozite ale
MNAC, luate in custodie cu lista de predare/primire in urma celor doua transporturi
realizate: 1)cu suportul financiar al sponsorilor implicati in proiect, transportul
Duesseldorf- Cluj- Bucuresti, 2011, si 2)cu mijloacele proprii MNAC, transportul Cluj-
Bucuresti, primavara 2012. Lucrarile de expus sint in numar aproximativ de 200, la
cele documentate prin catalog, adaugindu-se lucrarile de data recenta, realizate in
2012, perioada de aminare repetata, pe considerente de management al MNAC, a
deschiderii expozitiei, cit si cele aflate in custodia galeriei H'art.
Informatiile referitoare la echipa NIMIC si la desfasurarea etapelor de pregatire si
realizare a expozitiei sint facute cunoscute domnului Mihai Oroveanu de-a lungul
discutiilor de lucru in direct si la telefon si prin intermediul documentelor: catalog,
imagini foto si 3d, e mail-uri si alte documente scrise si adresate prin internet.
Membrii echipei sint: Liviana Dan, curator, Anca Muresan, artist, Dan Popescu,
producator si curator, Andrei Bucur, grafic designer, Catalin Chisiu,
arhitect, Loredana Cristurean, student (reprezentanta a echipei de studenti voluntari
"Cum stau lucrurile"/Cluj) , Marius Caraman si Do Hyun Kim, fotografi. Din echipa
mai fac parte si sponsorii implicati in sustinerea proiectului (prin finantarea
catalogului, a transportului, a interventiei arhitecturale si prin punerea la dispozitie a
corpurilor speciale de iluminat ), ca si tehnicienii ce urmeaza sa execute partea
arhitecturala a proiectului. Pe acestia nu-i voi numi fara acordul lor prealabil explicit.
In momentul de fata lucrarile de proiectare si pregatire au fost duse la bun sfirsit.
Vernisajul expozitiei a fost stabilit, trecut in planul expozitional al MNAC si comunicat
in toamna 2012 de catre domnul director Mihai Oroveanu pentru inceputul anului
expozitional 2013, incepind cu data de 10 ianuarie. Atit montarea
expozitiei, vernisarea acesteia, cit si demontarea, nu implica pentru MNAC costuri
suplimentare; expozitia NIMIC fiind deja trecuta in planul bugetar pentru anul 2013
cu bugetul 0 (zero).
Conlucrarea echipei expozitiei NIMIC cu partenerul MNAC s-a desfasurat, conform
uzuantelor specifice MNAC in privinta curatorilor si artistilor romani locuind si lucrind
in Romania, pe baza de intelegere si respect reciproc, fara contracte curatoriale,
insusi renumele profesional , consacrarea si prestanta in scena artei romanesti ale
participantilor la discutii si hotariri ( galeristul Dan Popescu, curatoarea Liviana Dan, si
directorul MNAC Mihai Oroveanu) intruchipind garantia bunei desfasurari la un nivel
absolut profesional, a proiectului in cauza. Anca Muresan a intretinut permanent
contactul profesional cu Mihai Oroveanu, care cunoaste si apreciaza explicit lucrarile
de pictura ale acesteia de la inceputul anilor '90 pina in prezent. In absenta, artistul
Anca Muresan este reprezentat in relatiile profesionale de catre galeristul Dan
Popescu.
Starea de fapt a distantei strict geografice la care se afla pe moment artistul, Anca
Muresan, si curatorul Liviana Dan, au determinat necesitatea limitata in timp a unei
reprezentari concrete la fata locului, in situatii de precipitare a pregatirilor de ordinn
tehnic. Pentru a face fata coordonarii multiple si spontane a intilnirilor cu cadrele
tehnice si de raspundere in privinta executiei, finantarii etc si pentru a mentine
legatura directa si continua cu conducerea MNAC, Dan Popescu, producatorul
expozitiei NIMIC, a apelat in regim de urgenta a interventiilor arhitecturale si de
iluminare a volumelor-container, la sustinerea criticului si istoricului de arta Erwin
Kessler, bazindu-se in aceasta alegere pe experienta comuna de colaborare cu succes
la diverse proiecte curatoriale, cit si pe buna cunoastere a lucrarilor Ancai Muresan.
Reprezentarea episodica - in circumstantele presante ale definitivarii pregatirilor
expozitionale in orarul impus de contextul planului managerial si expozitional al
MNAC si de factorii de transpunere concreta a proiectului- de catre un colaborator
extern echipei NIMIC, dar acceptat initial de catre domnul Mihai Oroveanu, ca
partener de discutii si intelegere competent si avizat profesional in privinta
proiectului, a dat nastere ulterior la suspiciuni si disconfort din partea partenerului
MNAC, tinzind sa tensioneze bunele relatii de lucru si colaborare cu echipa NIMIC.
In prezent toate detaliile de ordin tehnic fiind rezolvate, echipa de executie tehnica
a proiectului arhitectural ( constind in: patru volume-container in sala 1, din rigips, cu
peretii exteriori diferit colorati, dupa paginile introductive ale catalogului si cu peretii
interiori vopsiti in negru, doua volume-colturi de false containere de la supanta salii
2, un perete de rigips alb in doua planuri la supanta salii 1) asteapta sa intre in spatiul
expozitional, conform intelegerii prealabile cu domnul Mihai Oroveanu, cu arhitectul
si cu sponsorul, astfel incit la inceputul lunii ianuarie sa se poata incepe panotarea
lucrarilor de pictura. Liviana Dan este coordonatorul expunerii la sala, in ianuarie
2013. Dan Popescu este realizatorul unui interviu filmat cu Anca Muresan in
decembrie 2012/ianuarie 2013. Dan Popescu si Anca Muresan coordoneaza
pregatirile preliminare panotarii, urmarind alaturi de arhitect derularea santierului.
In credinta indreptatita de eforturile si investitiile creatoare, organizatorice, financiare
si de prestanta si seriozitatea profesionala a celor doua parti , echipa NIMIC si
institutia MNAC, consider ca tensiunile si tulburarile prilejuite trecator, nu sint de
natura sa influenteze bunul mers al proiectului NIMIC, in care sint implicati specialisti,
iubitori si colectionari de arta, sustinatori ai scenei artistice romanesti, profesionisti ai
ramurilor colaterale (fotografie, grafic design, arhitectura, constructii, film) si, nu in
ultimul rind, un public avizat, caruia aceasta expozitie i-a fost deja anuntata.
Indrepatirea nu este numai a sustinatorilor si a consumatorilor de arta , ci si a
lucrarilor in cauza, care, o data iesite din atelier sint obiecte independente puse la
dispozitia artistica si intelectuala a curatorilor, istoricilor si colegilor de breasla.
Anca
Muresan
anca muresan
To Me
Dec 24, 2012
buna seara, "o simpla reactie" la articol nu poate fi, pentru ca, atit dupa spusele
Livianei, cit si ale lui Dan Popescu, o reactie extrem de violenta si prelungita, precum
cea manifestata in convorbiri telefonice interminabile, incilcite, amenintatoare,
adevarate monologuri autoritar-obscure, nu a mai fost cunoscuta pina acuma.
Banuiesc ca este o presiune din mediul imediat apropiat , care i-a dictat o opozitie
ferma si brusca, in ciuda propriei implicari, si care l-a determinat sa aiba un discurs
incoerent, in care interese straine de muzeu si de arta punctau, intr-o strategie
(insailata naiv) de renegare a proiectului, defaimare a curatorilor si incriminare a
procedurii, hotarita de altfel de catre MNAC,, de colaborare fara contract, punctau
asadar puterea discretionara intrata in rol.
Mihai Oroveanu nu a dispretuit nici o clipa lucrarile mele, nu de fata cu mine, si nici
fata de altcineva. Dimpotriva continua sa-si exprime interesul fata de lucrarile mele
chiar si acuma.(Astazi am mai avut o discutie telefonica, tot obscura, din care cauza
m-am hotarit sa fie ultima, oricit de spectaculoasa ar fi desfasurarea de contradictii si
improvizatii)
Cind spuneam ca lucrarile mele ar fi disputate, ma refeream la informatii parvenite
intimplator din discutiile pe internet, in care opiniile, nesemnate (printre care cea de
mediocritate) erau datorate reactiei la personajul Erwin Kessler.
Reactia la articol a fost atit de grotesc exagerata si atit de confuz formulata, incit eu
am crezut initial ca este vorba de o tulburare trecatoare. In consecinta am incercat sa
restabilesc platforma normalitatii, clatinata rau, pe cale sa se scufunde.
Ceea ce ramine dupa atitea zile si saptamini este insa o violenta nestinsa, capabila sa
scorneasca orice pretext pentru a se desfasura si absorbi tot orizontul.
In seara de simbata, de fata cu dvs, m-am hotarit sa nu mai fac expozitia in spatiul
MNAC si sa o prezint, la data stabilita a vernisajului, virtual. Ceea ce nu inseamna ca
am inteles motivul anularii, ca accept un verdict nemotivat sau ca nu voi incerca sa
determin clarificarea situatiei.
Astazi am vorbit la telefon si cu Mircea Cantor, a carui expozitie, urmind celei ale
mele in lista MNAC, era cit pe ce sa fie instrumentalizata, pentru a acoperi lipsa de
motiv a respingerii bruste a expozitiei mele. Si el este pentru transparenta si
corectitudine, dupa cum era de asteptat.
Ma bucur ca ati pomenit de demnitate, pentru ca o consider o insusire determinanta.
Linistea mea nu este chiar in pericol, din cauza ca am o stare launtrica buna fata de
expozitie; pentru mine ea marcheaza ceva, deci exista chiar daca inspre exterior are
doar un statut virtual.
Constiinta mea insa se simte responsabilizata de experienta prin care am trecut: ma
simt datoare sa clarific o situatie in care sint implicata si care se vrea nebuloasa in
ciuda evidentei ca realitatea este coerenta. Intuiesc pericolul musamalizarii si din
cauza asta nu ma voi retrage din proiect si nu voi retrage proiectul, ci voi cauta
adevarul.
Nu cred ca Dan Popescu este singurul care imi va sta alaturi.
AM
la scrisoarea lui Oroveanu anca muresan
To Me
Jan 22, 2013
IN LEGATURA CU CONFERINTA DE PRESA ORGANIZATA DE DL DAN POPESCU
CU PRIVIRE LA EXPOZITIA DNEI ANCA MURESAN LA MNAC
Cu ani in urma am propus unui creator de hai-ku-uri grafice o conversatie pe un post de televiziune, in
care sa fim amandoi conectati la un aparat poligraf care sa inregistreze eventualele minciuni. Mi se
pare ca aceasta propunere ramane de actualitate si in cazul declaratiei dnei Anca Muresan.
Am avut, intr-adevar, intentia de a organiza la MNAC o expozitie personala a lucrarilor dnei Anca
Muresan. Parti din ceea ar fi trebuit sa fie aceasta mare expozitie au fost expuse in anii din urma in
doua galerii bucurestene, la Palatul Mogosoaia, la Sibiu si la Muzeul de Arta din Cluj. Am acceptat
organizarea acestei expozitii la MNAC la propunerea uneia dintre curatorii expozitiei - dna Liviana Dan.
Am calatorit la Cluj pentru a vedea expozitia organizata acolo, am transportat expozitia de la Cluj la
Bucuresti cu mijloacele muzeului si - la sugestia Asociatei Amicii MNAC - am fost de acord ca aceasta
sa sponsorizeze aducerea din Germania a unor lucrari apartinand artistei. La sfarsitul anului trecut a
avut loc o intrevedere la sediul MNAC cu artista si curatorii (dna Liviana Dan si dl Dan Popescu),
însotiti de un arhitect, care mi-au expus conceptul lor, urmand ca dupa primirea schitei de executie sa
convenim asupra detaliilor privind maniera de expunere. Un muzeu nu este niciodata un simplu
furnizor de spatii. Contrar unor afirmatii care s-au vehiculat in presa, nu am acceptat niciodata o
expozitie in care specialistii nostri si nu fi intervenit, intr-un fel sau altul, in deciziile privind expunerea.
Din nefericire, dupa aceasta intalnire, am ramas cu promisiunea discutiei convenite, iar curatorii au
disparut. A aparut in schimb sotul artistei, dl Kessler, care ne-a comunicat - pesemne in calitatea sa de
sot - ca arhitectul a fost schimbat si ca se are in vedere un alt concept al expozitiei, in care lucrarile
vor fi izolate in celule dispuse perimetral, in intuneric, urmand să fie "luminate" de cate un proiector
video!? Dl Kessler ne-a mai comunicat ca se asteapta ca muzeul sa furnizeze proiectoarele, iar
amenajarile pentru expozitie si cheltuielile aferente lor vor fi suportate de sponsori. Mi s-a aratat in
treacat (fara sa-mi fie lasat) un plan in care era inchisa toata circulatia perimetrala, iar singurul
personaj cu care dl Kessler a dorit sa se consulte a fost pompierul. Neintelegand foarte bine rolul dlui
Kessler, am acceptat sa-l punem in legatura cu pompierul, in speranta ca vom afla astfel si noi noul
concept al expozitiei. Nu am fost de loc mirati cand dl Kessler a descoperit ca luminarea lucrarilor cu
un proiector video produce o lumina albastra si ca pentru transformarea ei in lumina alba proiectorul
ar trebui sa fie insotit de un calculator. Desi improprietatea acestei solutii (spre a nu mai vorbi de
costurile ei extrem de ridicate) este evidenta pentru oricine, nu am comentat si am asteptat o varianta
alternativa, pe care dl Kessler ne-a asigurat ca o detine. Dupa un timp acelasi personaj a reaparut cu o
lampa care nu ar fi putut produce efectul urmarit. Pornind de la ideile pe care ni le-am putut face in
acest mod inedit cu privire la intentiile de expunere, am avut o discutie cu tehnicienii muzeului si am
realizat ca ea ar implica o improvizatie electrica foarte complexa, comportand derogari de la regulile de
siguranta, anulari de senzori de incendiu si camere de supraveghere, ceea ce era, cum e lesne de
inteles, inacceptabil pentru noi.
In toata aceasta perioada am asteptat să fim contactati de catre cei care ne fusesera prezentati ca
adevaratii curatori ai expozitiei. In disperare de cauza, presati fiind de necesitatea de a putea calcula
un deviz estimativ care sa ne permita sa bugetam aceasta expozitie in planul nostru pentru inceputul
anului 2013, am cautat-o insistent la telefon pe artista, pe toate caile posibile. Doream sa-i anuntam
amanarea expozitiei, determinata de insuficienta informatiilor furnizate noua pana la acea data si de
dezacordul nostru cu ceea ce pareau sa fie intentiile artistei privind formula de expunere. Intr-un
tarziu am fost contactati telefonic de artista, careia i-am comunicat intentia noastra de a amana
expozitia. Reactia dnei Muresan a fost violenta, insotita de refuzul de a discuta cu noi orice detaliu
tehnic. Abia dupa aceasta convorbire am primit, in fine, doua texte ale curatorilor, fara detalii tehnice
si o schita sumara a amenajarii unei parti din spatiul de expunere.
Subliniez ca decizia noastra de a amina expozitia a fost luata inaintea aparitiei articolului dlui Kessler
in care acesta era dipretuitor si injurios la adresa intregii activitati a MNACului. Nu mai putin, era firesc
sa ne intrebam, după ce l-am citit, de ce dna Muresan si sotul ei insista ca artistei sa i se organizeze o
expozitie in acest loc rau famat care se cheama MNAC. Am realizat foarte curand că a fost vorba de
fapt de o provocare, o cacealma, prin care artista si galeristul ei vizau un efect de soc publicitar.
Acesta a fost momentul in care am luat decizia de a nu mai face expozitia. Tot ce a urmat -
dezlantuirea dlui Kessler impotriva MNACului si perfida lansare a termenului "cenzura", telefoanele de
amenintari si tentativele de santaj ale dnei Muresan, tacerea curatorilor sau refuzul lor de a limpezi
situatia - toate acestea nu fac decat sa ne confirme ca e vorba de o operatiune publicitara, lucru inca o
data confirmat de conferinta de presa organizata de dl Dan Popescu.
Comunicatul emis cu acest prilej de dna Muresan contine exagerari si neadevaruri si trece sub tacere
motivele reale care au dus la aceasta situatie. Este limpede ca dna Muresan nu stie - sau nu vrea sa
stie - ce inseamna autonomia unui muzeu, ca domnia sa nu intelege sensul cuvantului cenzura si ca
situatia creata se datoreaza intr-o foarte mare masura ingerintelor dlui Kessler, in ale carui capacitati
profesionale nu avem motive sa ne incredem. Datorez scuze colegilor mei pentru ca nu le-am ascultat
sfatul si drept urmare, am antrenat muzeul intr-o intriga de prost gust.
Cat despre dl Kessler, nu pot decat sa spun ca o data in plus a reusit sa manance cega cu cutitul, cum
bine spunea nemuritorul Mateiu despre Gore Pirgu.
Mihai Oroveanu
Director MNAC
Anca Muresan, 21 ianuarie 2013, Raspuns la scrisoarea dlui Mihai Oroveanu
Este pentru prima data cind conducerea MNAC ni se adreseaza in scris, mie artistului
Anca Muresan, curatoarei Liviana Dan si producatorului expozitiei NIMIC* la MNAC,
galeristul Dan Popescu.
Este o onoare care vine insa cu intirziere, dupa intreruperea nejustificata si nedeclarata
oficial, din partea MNAC, a colaborarii in proiectul NIMIC*. La cererile mele exprese,
in scris, de depasire a unui conflict imaginat unilateral de MNAC si, de asemenea, de
declarare a motivelor intreruperii bruste a colaborarii, nu mi s-a raspuns.
Este un semn bun ca insinuarile prin telefon au lasat locul dezbaterii unui conflict
neprogramat, neinitiat si nedorit de echipa NIMIC*, contrar afirmatiilor domnului
director Oroveanu.
Dl. Oroveanu ma invinuieste de minciuna, fara a fi pus in functiune vreun detector de
minciuni, si asta dupa ce eu personal l-am pus in garda ca simtul dreptatii ma obliga sa
reactionez la situatia creata de anularea expozitiei. I-am comunicat domnului Oroveanu,
la telefon (caci nu comunica prin e-mail), ca nu voi accepta niciodata o interdictie
nemotivata. Nici acum nu vad nimic agresiv in aceasta declaratie. Nu i-am ascuns
domnului Oroveanu ca anularea unei expozitii finalizate din punct de vedere
organizatoric e o nedreptate fata de investitiile si asteptarile echipei NIMIC* , ca si fata
de public.
Toate afirmatiile din declaratia mea din 18 ianuarie 2013 sint argumentate si documentate
in textele si e-mailurile datate. Nu am scris despre lucruri asupra carora sa nu am
cunostinta in mod direct. Exista martori, exista acte si stari de fapt ce dovedesc spusele
mele in totalitatea lor. De altfel, sint oricind gata sa raspund la intrebari si sa ma supun
acelui test, alaturi de dl. Oroveanu, prin care un detector de minciuni va limpezi scena
artei romanesti.
Daca dl Oroveanu, cum reiese din scrisoarea domniei sale, actioneaza, ca director
MNAC, sub teroarea « colegilor » sai, cu atit mai mult apreciez curajul si spiritul de
autonomie, ce i-au permis sa initieze si sa sustina expunerea lucrarilor mele la MNAC.
Conspiratia pe care dl Oroveanu, la ananghie in propriul muzeu, o pune in seama familiei
artist Anca Muresan-critic Erwin Kessler, nefiind continuta nici de expozitie, nici de
articol, este opera unui al treilea personaj : “colegii”.
Expozitia NIMIC* nu a fost « aminata », asa cum afirma dl Oroveanu. Dovada cea mai
palpabila, chiar si la propriu, pentru buzunarul meu, este refuzul receptionarii ultimului
transport de lucrari de la Duesseldorf la Bucuresti, anuntat din timp si preluat financiar
initial de catre Amicii MNAC. Directorul Mihai Oroveanu si-a refuzat in ultimul moment
semnatura, motivindu-si gestul fata de Amicii MNAC si fata de echipa NIMIC* prin
« razgindire ». Cred ca argumentul « razgindire » nu convinge pe nimeni.
In ultima conversatie telefonica, pe 23 decembrie 2012, domnul Oroveanu, in calitate de
director MNAC, a refuzat sa motiveze anularea expozitiei. Declarindu-mi insa ca “am
putea citi cu creionul in mina, analizind cuvint cu cuvint articolul lui Erwin Kessler”, nu
am avut practic de ales, si a trebuit sa inteleg ca acesta este motivul adevarat, in ciuda
altor insinuari aruncate de-a valma in discutie, care aveau menirea sa intareasca puterea
acolo unde se afla ea : de partea institutiei, si nu a artistului.
Numesc « cenzurare » anularea expozitiei, pentru ca interzice exprimarea libera si
« pedepseste » opinia individuala exprimata public, in scris, a unui critic, prin interzicerea
expunerii unor lucrari de pictura care nu au nici o legatura cu activitatea publicistica, si
sint, in mod evident, lipsite de continut politic sau defaimari la adresa institutiei gazda.
Echipa NIMIC* e constituita din specialisti capabili si responsabili. Realizarile lor,
dispretuite conjunctural de catre MNAC, sint lipsite de lacune. Expozitia virtuala Nimic*
la MNAC, inaugurata la inceputul lunii februarie, va arata acest lucru.
Exista o documentatie completa a pasilor si etapelor parcurse in realizarea expozitiei,
acestea fiind deja cunoscute de dl Oroveanu pe parcursul evolutiei proiectului. Intregul
concept curatorial al expozitiei, incluzind modificarile spatiului de expunere si iluminarea
neconventionala, apartine echipei pe care am alcatuit-o cu producatorul Dan Popescu si
curatoarea Liviana Dan, fiind rodul conlucrarii de durata cu acestia.
Erwin Kessler, nefiind membru al echipei, m-a reprezentat in absenta, episodic, strict in
probleme de concretizare a proiectului, in intilnirile inevitabile cu tehnicienii.
--- On Sat, 4/6/13, anca muresan <[email protected]> wrote:
From: anca muresan <[email protected]>
Subject: discutie
To: "ionica" <[email protected]>
Received: Saturday, April 6, 2013, 3:40 AM
draga Ionica Grigorescu,
mi-as fi dorit sa putem discuta macar citeva minute in liniste, dar vacanta se dovedeste
prea scurta sau timiditatea mea prea mare. Mi-ar fi facut o mare placere sa va intilnesc la
Bucuresti, dar nu am indraznit sa va tulbur la atelier. Miine plec din tara. Poate ca la vara,
cu permisiunea dvs, va voi cauta.
Ieri am trecut pe la H'art si am vazut si citit invitatia si pliantul pentru Q.E.D.
Ma bucur ca veti expune in iulie, ca invitat al lui Mircea Cantor si indraznesc sa va
intreb direct: ati putea oare sa ma invitati si pe mine in camera dvs. de oaspeti? As ocupa
un loc foarte restrins, extrem de modest.
Cu apreciere si simpatie, AM
Me
To anca muresan
Apr 7, 2013
draga Anca Muresan, va primesc, cititi ce e atasat. Raspundeti-mi ca sa stiu daca vorbesc
cu Autorul, cu Cantor.
cu bine
Ion Grigorescu
Am avut un atelier primit de pomană, dar s-a încheiat. Vă primesc în cameră, dar nu
mi-am închipuit că e camera mea, e a lui Cantor. Nici măcar alegerea obiectului meu nu e
a mea, ci a lui. Poate că nu e aşa cu toţi oaspeţii. Deci primul meu impuls e să mă duc la
el şi să îl întreb dacă acceptă. Al doilea impuls ar fi să fac un etaj inferior în suportul care
îmi va ţine obiectul, adică un spaţiu de circa 30x30x30 cm, e suficient? Sunteti de acord
să procedez aşa? Cum vreţi să coabitaţi? E o problemă ca la Andrei Cădere, incognito sau
anunţat?
anca
To Me
From: [email protected]
Subject: incognito
Date: Sun, 7 Apr 2013 07:54:40 +0200
30X30X30
anca muresan
To Me
Apr 8, 2013
ajuns in Germania.
sint extraordinar de bucuroasa ca ma gazduiti.
pe curind, AM
Me
To anca muresan
Apr 9, 2013 eu am vorbit cu Mircea Cantor. Sunt inca in tratative, daca
ar fi de acord ar fi si o intelegere a tuturor. Nimic nu ar
trece neobservat decat chiar nimic. Altfel oricand ati
putea depune ceva fara sa mai spuneti nimanui. Eroism intr-
unul. Eu zic sa il cooptam pe autor, poate maine la
vernisaj, dar nu fortez discutia. Ion Grigorescu
Subject: nu Andrei Cadere,
ci pur si simplu Anca Muresan: stiti ca expunerea mea la
MNAC este legata de NIMIC.
Dar da, ca si la AC, fara a fi anuntata. V-as fi
recunoscatoare nu numai daca nu ati cere nicio
permisiune niciunui Autor sau Organizator, ci si daca nu
ati spune nimanui nimic despre "coabitarea" asupra careia
ne-am inteles. Este un anunt care trebuie facut mult mai
tirziu, chiar post factum. Nici eu nu voi deconspira nimic,
fara a avea un acord prealabil cu dvs.
(Este adevarat ca lui Erwin i-am spus deja despre ce este
vorba si a fost mai mult decit entuziasmat, dar nici el nu
va spune absolut nimanui chiar nimic. Asa incit ma bazez pe
dvs. ca daca spuneti cuiva ceva despre coabitare, o faceti
doar in conditii de extrema intimitate si incredere.)
Reusita este legata de confidentialitate, caci aceasta
lucrare a mea vizeaza o stare de fapt intrinseca prezentei,
fara aroganta demonstrativa.
Aveti toata multumirea pentru conlucrare/coabitare si
intreaga mea certitudine ca sinteti un om/artist de
exceptie. AM
ah, incercati sa ginditi in locul meu anca muresan
To Me
Apr 9, 2013
eu nu intelesesem ca prima optiune cu Cantor si a doua optiune fara Cantor aveau
de-a face in aceeasi masura cu Cantor.
oare CE ati vorbit cu Cantor? ar trebui sa schimb bucuria de a fi gazduita de dvs cu
intristarea de a nu fi gazduita de MC?
eu nu legasem MNAC de MC, si nu credeam ca am nevoie de permisiunea
"Autorului" pentru a coabita cu IG.
credeti ca nu as fi putut vorbi eu direct cu MC; CE sa ma fi impiedicat?
e dreptul dvs de a lua decizii in ceea ce va priveste si in nici un caz nu vreau sa
abuzez de bunavointa cu care mi-ati raspuns pina acuma.
nu stiu in continuare la CE v-ati expune ascunzindu-ma pe mine, dar poate ca nu
vreti sa riscati a pierde controlul asupra mea: bine, dar acest control nu l-ati avut
niciodata, asa incit cred ca nu e vorba de asta , ci de subordonarea atitudinii mele in
raport cu atitudinea dvs.
intr-un hatis de rebeliuni si subversiuni trebuie pastrata ordinea ierarhica; sa inteleg
asa?
sau sa inteleg simplu ca onestitatea si etica profesionala va interzic dvs sa aveti prea
multa libertate sau initiativa cind sinteti un simplu invitat.
eu voi intelege orice imi spuneti, de acceptat e mai dificil, pentru ca unde este atunci
locul individualitatii?
ginditi(2) Apr 9, 2013
Ancamuresan
To Me
Apr 9, 2013
gindesc, o sa gindesc.
o noapte buna, voi mai scrie. AM
Von Samsung Mobile gesendet
Grigorescu Ion <[email protected]> hat geschrieben: nu incerc sa gandesc in locul dumneavoastra
nu pot sa va spun ce am vorbit cu Cantor
acum nu mai conteaza daca puteati sau nu sa vorbiti direct
cu cel care are expozitie
nu-mi spun nici ca sunt onest, nici etic,
singurul control e nisa de 30x30x30, deci deschisa pentru a
se vedea, simultan cu vederea obiectului meu, numai ca al
meu e la lumina camerei, al dumneavoastra e la ce lumina
intra in nisa. Inca nu stiu protocolul acestor luni din
program, cum se intra si cum se iese.
Am avut si eu invitati in expozitia mea, (1991), care nici
nu au venit, mi-au trimis lucrari (Mereuta, Gheorghiu,
Coulin, Lazarescu).
cu bine,
Ion Grigorescu
nisa anca muresan
To Me
Apr 10, 2013
poate ca as avea dreptul sa aflu daca i-ati pomenit lui MC numele meu; restul
discutiei va priveste desigur pe dumneavoastra si pe interlocutorul dvs. eu nu as fi
facut publica "coabitarea", fara acordul dvs explicit.
nu am nevoie de un timp de gindire foarte indelungat pentru a va comunica ceea
ce credeam ca s-a subinteles de la bun inceput,, si anume ca prezenta mea in nisa
nu depinde nici de lumina, nici de vizibilitate, nici de receptivitate, nici de aviz
oficial si nici de recunoastere, caci nu expun materie, ci sens, si nu expun pentru
a parveni, ci pentru a implini un adevar.
nu am nevoie de impartasire in lumea artistica, pentru ca nu astept permisivitate
sau suport.
bucuria care m-a stapinit cam o zi si jumatate era efectul increderii intr-o
intelegere profunda cu dvs si intr-o mai larga armonizare cu adevarul. ma intreb
ce alt motor, in afara intelegerii profunde, a putut porni "primirea" pe care mi-ati
declarat-o initial.
acel "va primesc" m-a bucurat pentru ca venea de la dvs, si nu de la MNAC sau
MC sau alta autoritate curenta.
sigur ca dvs, IG, va definiti stilistic si conceptual intr-un fel care nu permite
libertatea mea de expresie.
primirea promisa presupunea intrarea in nisa intr-un anumit fel, intr-o anumita
forma, ambele prestabilite de dvs.
in timp ce eu credeam ca este o nisa ascunsa celorlalti, dar destinata libertatii
mele, acest cub 30X30X30 este un fel de cusca, in care eu ar trebui sa fiu dresata
pentru a intra in urma unei discutii secrete a dvs cu Autorul.
in timp ce eu credeam ca discutia noastra este secreta, adevaratul mister
demistificator si demiurgic era plasat in culise, acolo mai sus, mai important, mai
adevarat decit adevarul.
in fine, in timp ce eu credeam ca expun, eram expusa.
sanatate pentru toata natiunea anca muresan
To Me
Apr 10, 2013
draga IG, dupa cum va scrisesem, ma aflu in strainatate, deci astazi nu voi fi la
deschiderea festivalului.
numai bine, AM
cusca anca muresan
To Me
Apr 12, 2013
vorbesc: libertatea este interioara, cusca de asemenea. sa nu cumva sa va considerati
culpabil daca sar eu peste cal.
gindesc: a fost cam o zi si jumatate, dar importanta in viata unui om (artist). l-am
descoperit de curind pe Theodor Fontane, si nu ma mai pot desprinde de vraja orelor
si zilelor in care nu se aude nimic decit susurul vietii si nu se intimpla nimic in afara
de lucrurile prestabilite de mentalitate si conventii, ani si ani, vieti de-a rindul. A
susura impreuna cu viata, fara a suspina, este o eliberare.
va vine poate sa-mi razuiti scrisul, asa cum, in galerie, mi-ati fi razuit pictura?
cu simpatie si pretuire,AM
De ce NIMIC, de ce *, de ce MNAC, de ce nimic
« NIMIC », « MNAC », « nimic » sint trei coordonate reversibile ale uneia si aceleliasi
realitati.
« * » este semnul vanitatii, al complexitatii mascate in modestie, al efortului tradus in
simplitate. Cind porti un monolog exista intrebari si raspunsuri, rupte toate din acelasi
aluat. Este firesc sa expui atunci cind esti pierdut in pictura ? Nu. Dar atunci cind devii
lucid, luind distanta? Nu. Dar daca pictura te-ar expune pe tine, sa zicem intr-o cusca ?
NU. Dar daca raspunzind « NU », ai fi expus ? Nu. Dar daca pictura nu ar fi expusa, ai
picta ? Dar daca scrii, pictezi ? Dar daca nu primesti raspunsuri, continui sa pui
intrebari ? Da, da, da.
Anca Muresan, aprilie 2013
Me To anca muresan
Apr 17, 2013
“Now shut your eyes. The backbone will turn into a kayak and carry you safely to the island. But mind you do not open your eyes, else the boat will upset.” Ititaujang promised to obey. He shut his eyes, the backbone became a kayak, and away he went over the lake. As he did not hear any splashing of water, he was anxious to see whether the boat moved on, and opened his eyes just a little. But he had scarcely taken a short glimpse when the kayak began to swing violently and he felt that it became a backbone again. He quickly shut his eyes, the boat went steadily on, and a short time after he was landed on the island. nec procul afuerunt telluris margine summae: hic, ne deficeret, metuens avidusque videndi flexit amans oculos, et protinus illa relapsa est, bracchiaque intendens prendique et prendere certans nil nisi cedentes infelix arripit auras.
În basmul fraţilor care se duc să ia apa de aur, sau “în noaptea aceea“ (1001 Arabian Nights) se duc pe rând. Bătrânul le spune (ca şi Noe lui Ghilgameş) care e condiţia. Anume, să nu întoarcă capul, când vor auzi voci care li se vor împotrivi. Ce înseamnă să întorci capul? Primul oboseşte, nu mai poate înainta (şi bătrânul şi vocile îl conving că nu poate înainta). Al doilea crede că a da cu sabia e undeva peste aceste condiţii. Al treilea este sora, femeia care înţelege conflictul, îl ţine în propriul cap şi nu dă realitate realităţii, şi astfel poate trece, în timp ce fraţii sunt pietrificaţi. Ori, vocile ies din aceste pietre, sunt cei care n-au ajuns. Să privesc înapoi: da, totul e adevărat împrejur. Adevăr = realitate (re lucru, alius altul) . Raţiunea, sau această cugetare (a = r) e doar un fost basm subţiat până la uitare. Realitatea e mai puternică decât mine, asta au spus femeia lui Lot, Orfeu. Iar cea din basmul celor trei fraţi zice: da, e adevărat, au dreptate, dar la ce bun? Realitatea este atuul conştiinţei. Dacă sunt vii pietrele au dreptate, dacă au dreptate probabil sunt vii.
anca muresan
To Me
Apr 18, 2013
"Open your eyes now. I will. One moment. Has all vanished since? If I open and am
for ever in the black adiaphane. Basta! I will see if I can see.
See now. There all the time without you: and ever shell be, world without end."
PS va rog ca uzind de limbajul comun pe care l-ati dezvoltat cu mircea cantor sa-i
transmiteti acestuia din urma toata simpatia si intelegerea mea (adevarate si
reale). va ramin indatorata, anca muresan
erata anca muresan
To Me
Apr 19, 2013
un singur citat, si acela cu greseala! nu are nici o vina bietul Joyce, ca sinuzita
combinata cu alergia de primavara germana imi face creierul piftie; cititi va rog pur si
simplu "shall" in loc de "shell" . (Fie spus intre noi, zilele acestea, si mai ales noptile,
chiar ca nu ar merita traite: daca nu poti respira, ce rost are sa te mai agati de viata...
Si acuma va scriu cu lacrimi in ochi, nasul nefiind de folosit, iar maldarul de batiste
crescind pe masura ce puterea de concentrare se diminueaza.)
Vi l-am trimis ca mesager pe James Joyce (Ulise- mai exact Stephen Dedalus), drept
intelegerea care cuprinde toata lumea, fara a-l instraina pe om de ea. Cred ca este
viziunea cea mai pozitiva si absolut corect aplicata (in raport cu locul si rolul omului
in lume.)
Daca va aduceti aminte ultimul cuvint, sfirsitul afirmativ al cartii, acel "Yes" care
incheie un lung monolog al lui Molly, ei bine l-am adoptat in statement inca de pe
vremea catalogului NIMIC*, fara a ma identifica cu vreun personaj anume, ci doar cu
starea lucrurilor. Este vorba de acceptarea unei normalitati venite dinspre viata, in
care binele si raul sint amestecate, viata insasi fiind triumful asupra categoriilor.
Cind recitesti ce scrii si ce ti se scrie, cum fac eu din nevoia de a insista asupra locului
starilor, mai faci descoperiri. O a doua greseala in ceea ce am scris eu, intr-un text asa
de scurt!, a fost tocmai scurtimea cu care am formulat rugamintea de a-i face dvs
cunoscut lui cantor, cumva, cindva, simpatia si intelegerea pe care le am fata de
persoana lui. Se strecurase acolo, in formulare, o inciudare care nu-si avea locul: este
firesc ca dvs sa va inelegeti bine cu cantor, eu m-am poticnit trecator doar in faptul
ca v-ati inteles cu mircea cantor trecind peste intelegerea pe care o aveati deja cu
mine. Revenind la rugamintea care s-a surpat probabil din cauza
formularii inadecvate, poate veti avea cindva posibilitatea de a dezamorsa un gen de
conflict absurd, care s-a autoalimentat din inchipuite vine sau invinuiri.
povestea cu mircea cantor este simpla: eu nu il cunosc personal, am avut doar un
schimb redus de perceptii si idei, care au fost curind inghitite de tacerea lui mircea
cantor. cind aceasta tacere s-a transformat in sustinerea "normalitatii oficiale" din
partea lui cantor, reactia mea a fost urmatoarea: o idee sau un lucru (fiinta) nu pot fi
sacrificate de catre cineva caruia acestea nu ii apartin. in mod logic poti sacrifica
doar ceva/pe cineva care iti apartine, dupa cum a facut Mesterul Manole.
generozitatea lui mircea cantor de a sustine mnac, acoperind neregulile de care
luase, este adevarat involuntar, cunostinta, girind institutia mnac prin (re)numele sau,
o inteleg. ramine insa o singura intrebare: cum poate nega normalitatea oficiala
existenta individului. Puterea sistemului poate sterge de pe fata pamintului existenta
unei stari de fapt?
Si eu sint insufletita de patriotism, dar prin depanarea, si nu prin ascunderea unor
nereguli consider ca se consolideaza normalitatea existentei; altfel ia avint doar
puterea mortificanta a sistemului. Aici apare singurul diferend intre mine si mircea
cantor: eu cred in armonia solida prin interactiunea cu realitatea, in timp ca cantor
pare sa creada in armonia corporatiei, in care puterile se autoregleaza, excluzind alti
factori minori, cum ar fi individul. Dar pozitionarile diferite ale artistilor/oamenilor tin
de realitate si garanteaza normalitatea.
Tensiunea, cu adevarat unica intre mine si, cu totul intimplator, cantor, este
urmatoarea: cum pot fi eu de acord ca nu exist, cind eu sint chiar dovada faptului ca
exist? Este deci o problema de principii si de conjunctura, care nu are de-a face in
mod necesar cu personajele in discutie.
Recunosc, tacerea obstinata a lui cantor, adaugata la musamalizarea oroveanu/mnac,
plus anuntul marii expozitii pe care am citit-o in codul "cantarea romaniei", m-a
determinat sa-i semnalizez lui cantor existenta mea. Am cedat ispitei de a-i face
cunoscuta o deviere comportamentala, i-am trimis adica doua e-mailuri traznite,
pentru a-i da de inteles framintarea concreta, reala, pe care nimbul seninatatii sale
artistice o pune intr-un con de umbra a umilintei sau supuseniei fata de ierarhia
oficiala.
Desigur, a cadea in ispita este o greseala, dar daca alegi sa fii cel slab intr-o
confruntare de principii, pentru ca refuzi sa respecti conventiile, atunci initiativa este
salvatoare pentru constiinta eliberata brusc si fara efort propriu a celuilalt. Cel
"zgindarit" isi reia aura puterii si locul indreptatit in sistem. In felul acesta s-a inchis
cercul cantor.
Citind ce mi-ati scris dvs, am crezut ca trebuie sa am bunul simt sa nu raspund cel
putin timp de doi ani, sa va las sa puneti punctul. Ce am retinut cel mai acut este
teama de care ma suspectati . Diferitele, multiplele hauri care ma inconjoara si care
poate ca m-au si inghitit, nici nu era nevoie sa le mai pomeniti: le vad si cu si fara
sinuzita si alergie. Mai vad si drobul de sare, precum si agresivitatea celui care nefiind
perfect, pretinde totusi foarte mult de la ceilati. O oglinda a ingustimii proprii ma
insoteste mereu si, dupa cum spunea fiica mea, din penibil nu voi reusi niciodata sa
creez un stil.
Zgindarirea sistemului continui sa cred ca este sanatate curata pentru acesta.
Continui sa fiu linga dvs, chiar daca dvs posibil ca va aflati in cu totul alte sfere.
duminica(2) Me
To anca muresan
Apr 21, 2013
Astazi, duminica, la predica a fost stiuta cerere a lui Iisus ca cei ce vor sa se inalte, sa se micsoreze si sa ii slujeasca pe apropiatii lor.
Am gasit si ceva din 2009, despre nimic: Nimicul Mandala este o suprapunere de forme ale nimicului până când ceva e prezent, şi este o pierdere de... până când, în lipsă de orice, golul absoarbe şi e somnul, sau moartea. Formele simple sunt ale nimicului? Numele, numerele, au proprietatea, sau defectul de a fi repetabile, deci sunt goale, nu conţin decât cutii goale. 1, 2, 3, 4, au în ele pe sine, deci nimic. Mare ordine, conţinut zero. Nimicul nu poate fi ţintă, dar dacă este căutat (dorit) nu mai e decât transparenţă, una din cele trei iluzii ale nimicului, celelate două fiind albul şi negrul. Nimic = nici măcar mic, nul şi nud. Albul şi negrul rezultă din scoatere, din eliminare, minus. Scoaterea, cioplirea, sau orbirea. Un orb dacă vede , vede transparenţe. Şi după ce vede se întoarce la orbirea lui. De aceea îşi şi foloseşte pipăitul. Peştele e lucitor sau transparent? În primul rând e lunecos. Ce ne va spune un orb despre peşte? Că e transparent, de sigur. De ce? Pentru că stă în lichid, ori ce e un lichid? e expresia transparenţei pentru orbi. Într-un sens alunecă, în celălat mâna agaţă solzii. E de înţeles că peştele
merge contra curgerii apei, spre izvor. Iar dacă merge spre vărsare peştele devine negru pentru că i se ridică solzii, ca orice lucru ce stă în calea apei. Atunci ce e alb pentru voi, orbilor? Pentru noi nimicul e alb, pentru că nu vedem. Da, da, nici noi nu vedem aerul.
anca muresan
To Me
Apr 25, 2013
de curind, foarte multumita ca am gasit o carte de povesti germane autentice
(probabil sfirsit de 19), am inceput sa lecturez din ea copiilor mei seara. pildele de
pedepsire a femeilor indaratnice si a copiilor nescultatori erau atit de fioroase, incit
nu eu cea dintii, ci copiii s-au revoltat: sa nu mai citim!
filozofia asiatica, impletita cu crestinismul, a ajutat multi europeni, nu toti oameni de
afaceri, ci chiar si artisti, sa obtina performante de invidiat si sa faca o cariera
exemplara. cunosc chiar eu cazul unei artiste care ordonind, reducind si
concentrindu-se aproape de transa a dat lovitura, demonstrind tuturor, mai ales
barbatului dominant si profesoarei celebre, ca fortele proprii, folosite eficient si logic
dirijate, se pot impune, triumfind. (desigur, exact pe calapodul prestabilit de
autoritati si de celebritati)
mi-ati scris extraordinar de frumos despre transparenta si nimic.
iar cuvintul "transparenta" este singurul pe care eu il cenzurasem dintr-un e mail
anterior, constienta ca in contextul structurii si puterii ar fi functionat ca un cliseu.
transparenta nu mai are rost sa o legi de politica; dar asociata cu nimicul, intr-adevar
ii da calitate acestuia din urma.
cit lirism, si cit de palbabil este acest lirism.
intimplator, in luna decembrie a anului trecut, telefonind cu dl oroveanu pentru a afla
din explicatii lungi si incoerente, dar mai ales din tonul de tunet si fulger, gen zeus,
ca expozitia nu va mai fi expusa, reciteam antigona lui sofocle .
asemanarea soartei brusc dramatice a lucrarilor mele cu tragedia in cauza nu m-au
impiedicat sa pictez chiar in timp ce intr-o mina tineam telefonul care imi facea
legatura cu absurditatea lumii exterioare.
momentul contactului cu exteriorul concret, imediat, venise chiar din lucrul meu in
atelier si nu mai era un fapt intimplator. expunere sau neexpunere, comunicare sau
lipsa de comunicare, sustinere sau nu, pentru lucrul meu fusese declansat ireversibil
contactul cu lumea.
antigona, singura in pozitia pe care o reprezenta constiinta proprie si increderea in
legi mai largi decit cele faurite contextual de catre oameni, fusese luata in deridere ca
o nebuna care se opune evidentelor. puterea ei de a se opune tuturor, si cu atit mai
mult condamnarii, a ridicat convingerea sa la rang de adevar si de realitate in
constiintele semenilor.
"Un orb... dupa ce vede se intoarce la orbire lui."?
continuarea anca muresan
To Me
Apr 25, 2013
cu sinuzita este mai rau decit cu gloantele pe care spunea ferdinand celine ca le-ar
avea in teasta in urma unui voluntariat juvenil si care nu-l lasau sa doarma, astfel incit
era obligat sa scrie noptile: sinuzita nu te lasa nici sa scrii, dar nici sa dormi si , mai
presus de toate, nu te motiveaza sa-ti aperi pozitia impotriva unei intregi societeti
rapace, care, prin orice intreprindere, nu face decit sa limiteze libertatea individului.
celine este un umanist extraordinar, al carui sine revoltat tine piept agresiunilor
exterioare interminabile. viata nici nu exista in general, ci doar in particular, in fiecare
fiinta.
fara a absolutiza nimicul, el este nimic altceva in afara vietii; este un inceput. un
sfirsit, un nou inceput. nimicul este in sine, ca orice existenta independenta, lipsita de
pretentii, cu proprietati relative, indefinibila dintr-un singur punct de vedere.
nimicul chiar este modestia si nu pretentia asiatica pragmatica si aroganta de
superioritate.
nimic altceva, nimic mai presus de, nimic anume, nimic important, hotaritor sau
definitiv. nimic pentru totdeauna, o prezenta totusi covirsitoare pentru ordine si sens.
pentru a lasa sa se roteasca cercul inchis de mircea cantor in ultimul e mail, trebuie
sa spun ca exista acolo o suparare, caraghioasa de parca un titan ar putea fi suparat
pe cenusareasa. este o pozitie slaba iritarea in fata supararii, caci supararile sint ca
niste vaccinuri care intaresc organismul fara a-i periclita nici o clipa bunastarea. ca eu
as produce suparari este ridicol, mai ales ca dupa definitia pe care am auzit-o de
curind formulata de catre piratul barbaneagra: "nu exista decit cine a intrat in istorie",
eu totusi nu exist.
fiind eliberata de catre mircea cantor de dialogul direct cu acesta, nimic ascuns nu
exista, nimic confidential sau intim care ar putea fi tradat. nimicul nu are nici fata, nici
spate. si bineinteles nici consistenta fara un acord reciproc.
nimicul traieste din acord.
From: anca muresan <[email protected]> To: ionica <[email protected]> Sent: Tuesday, April 30, 2013 12:10:27 PM Subject: (andrei cadere; bine ca nu cerea nimanui permisiunea,
(in felul acesta a creat el insusi istorie si nu s-a marginit la a intari pozitia celor care deja
intrasera in istorie).)
(Ati putea (?)sa cautati pe google imginea "Kyritz NICHTS.jpg"; este o placa
comemorativa care are legatura cu NIMIC.)
Parmenides von Elea (Ueber die Natur)
"Wohlan, so will ich denn verkuenden (Du aber nimm mein Wort zu Ohren), welche
Wege der Forschung allein denkbar sind: der eine Weg, dass (das Seiende) ist und dass es
unmoeglich nicht sein kann, das ist der Weg der Ueberzeugung (denn er folgt der
Wahrheit), der andere aber, dass es nicht ist und dass dies Nichtsein notwendig sei, dieser
Pfad ist (so kuende ich Dir) gaenzlich unerforschbar. Denn das Nichtseiende kannst Du
weder erkennen (es ist ja unausfuehrbar) noch aussprechen."
Kant (Kritik der reinen Vernunft)
"Man siehet, dass das Gedankending von dem Unding dadurch unterschieden werde, dass
jenes unter die Moeglichkeiten gezaehlet werden darf, weil es bloss Erdichtung (obzwar
nicht widersprechende) ist, dieses aber der Moeglichkeit entgegengesetzt ist indem der
Begriff sogar sich selbst aufhebt. Beide sind aber leere Begriffe. Dagegen sind das nihil
privativum und ens imaginarium leere data zu Begriffen. Wenn das Licht nicht den
Sinnen gegeben worden, so kann man auch keine Finsternis, und wenn nicht ausgedehnte
Wesen wahrgenommen worden, keinen Raum vorstellen. Die Negation sowohl, als die
blosse Form der Anschauung, sind, ohne ein Reales, keine Objekte."
Kant cerea nimanui permisiunea, Me
To anca muresan
May 1, 2013
pentru ei (filosofi) despre nimic se poate vorbi doar in doua limbi - una "nu am gasit nimic", alta "am gasit nimic". Eu insa imi aduc aminte de mine ca elev de liceu propunand varianta de univers zero.
Cum asta nu ma mai preocupa acum va intreb daca nu cumva (ce negatie!) dupa ce ati pictat nimicul v-ati oprit (alta negatie) si acum studiati nimicul, ceea ce va opreste de la a mai picta, adica de la Eines Reales, doch Objekt, nun die Leere Begriffe. In fine (alta negatie) , noi zicem Lucru, voi ziceti Ding, poate vine de la tun (engl. doing): infructuos este nimicul! sterp! asa deci ati pictat oare nimicul
sau infinitul? ca tot aia-i. Depinde de cat de privativ concepeti notiunile (nimic bogat si nimic sarac). Si cobor in 1973, in Jurnal: "Sunt atat de obosit incat nu mai cred nimic, nu mai fac nimic, stau si tanjesc.... ... ma ascund sub o jenanta activitate..... mi-e imposibil sa mai invat ceva. Curajul si antreprenorismul meu au cedat pentru privitul in gol, asteptarea si cascatul gurii. Ce-ar fi sa ma loveasca idiotia? E de asteptat de la un intelectual." P.S. (concesie de la privativul nimic): am vazut placa din piata Kyritz, o sa o trimit si dlui Emilian Radu.
(in jurnalul dlui Emilian Radu nu o sa gasiti nimic de
felul "sunt atit de obosit anca muresan
To Me
May 1, 2013
incit nu mai cred nimic, nu mai fac nimic, stau si tanjesc...)
(o corectura in acord cu realitatea concreta: in 1973 nu ati fi scris "sunt" si "tanjesc",
ci "sint" si "tinjesc".)
Hegel, pornind ca si Parmenide, de la constatarea ca fiinta si nimicul sint diferite,
ajunge sa scrie ca "Sein und Nichts ist eins und dasselbe", intrucit continutul ca
valoare ideatica este acelasi, doar forma diferentiindu-se.
Eu nu sint nihilista, ca sa ma opun cu placere sadica evidentelor si sa fac un spectacol
din negatie, nu sint absolutista, simplificind realitatea pentru a o depasi sarind direct
in nirvana si nu mi-am propus niciodata sa ma pierd in gol; nu fac experimente de
dragul experimentatului.
Consider insa ca golul este si el o substanta (fie chiar antisubstanta) si ca devenirea
continua este un adevar care nu poate fi negat.
Misterul in teologie, das Mysterium, care depaseste opozitia Nichtsein und Sein, este
definibil ca "das Nichts", "das Namenlose", die "Substanzleere, die das ewige Netz
der wechselseitigen Abhaengigkeit aller Erscheinungen ermoeglicht."
Continua devenire, das Werden despre care pomeneste Hegel, este dinamica prin
care substanta si golul se succed si coexista.
Stiinta (fizica, informatica, matematica, cosmologia), considera ca nu exista un gol
absolut, vidul (vacuum-ul) sau nimicul dinainte de viata, dar noteaza prin 0 (zero)
absenta. Miscarea, entropia, schimbul de stari (intre a fi si a nu fi) sint prezente.
Imposibilitatea de care ne previne Parmenide prin urmarea cararii (Pfad) Nichtsein -
das Nichtseiende, in comparatie cu cercetarea drumului (Weg) das Seiende, este
pentru mine, indiferent de cultura sau lipsa de cultura, o motivatie puternica de a
cerceta imposibilul. Fara a asculta recomandarile altora si a copia experienta lor
pozitiva, definitiile in vigoare sau certificarile intelegerii cu ceilalti, urmez cararea unei
experiente proprii cu lumea. Aceasta experienta este "namenlos". Are legatura cu
stabilitatea si sensul (ca interogatie) si urmareste un miez care cu timpul a devenit un
nimic.
Reflectind (in pictura) asupra acelui ceva, care nu este intermediat de cultura, de
stiinta sau religie, am ajuns la opusul ceva-ului, care este nimic, care este la rindul sau
ceva.
Din supraplin am ajuns la gol, ca fiind echivalenta (picturala) a plinului, substantei,
datului. Orice afirmatie poate fi negata, importanta ramine baza comuna a acestora,
existenta. Limitele sint relative.
Opririle fac parte tot din devenire. O data m-am oprit cind am facut prezent
(pictural) chiar golul, nimicul. Absenta era atit de prezenta, incit m-a speriat.
Acuma m-am oprit pentru a gindi. Nu inseamna ca nu pictez. Dar dupa 20 (30?) de
ani de "idiotenie" pozitiva daca este sa consideram pictatul o activitate pozitiva, a
venit momentul in care ratiunea isi cere drepturile. Va scrisesem ca expunind sau
neexpunind, concret sau nu, momentul este pentru mine acelasi, deja marcat:
distantarea fata de pictura careia i-am fost un ucenic devotat in ciuda tuturor
presiunilor interioare si exterioare.
Intimitatea plina si frustranta in acelasi timp, in care am trait pictind s-a rotunjit in
atelier, atingind un sens, si acesta "namenlos"(!), caruia ii fusesem datoare inca de la
inceputurile mele ca pictor. Odata cu scoaterea lucrarilor din atelier, s-a declansat
procesul de reflexie asupra picturii. (Pina la scoaterea lucrarilor din atelier functiona
reflectia asupra pictatului.)
Toate lucrarile mele de pictura se afla, autonomizate, in depozitele MNAC.
Nu inseamna ca am inceput sa fac politica. (Mi-l recomandaserati initial pe Hans
Haacke drept interlocutor.) Nu inseamna ca nu mai pictez, luata la vale de catre
evenimente. Imi urmez in continuare propria carare.
Spuneati in interviul pe care l-ati dat in octombrie 2012 ca esuare mai grava decit in
arta nu ati pomenit. Este bine cind poti vorbi despre ratare fara sa fi facut personal
aceasta experienta. (Oare drumul este certitudinea reusitei, iar cararea semnul
esuarii?) Poate ca va temeti pentru mine. Nu ar trebui sa aveti aceasta lipsa de
incredere. (Tot ce trebuie sa existe, exista, iar ceea ce se pierde nu este o pierdere
pentru nimeni, nu?)
O scurta povestire a lui Kafka pe care am descoperit-o de curind, este despre un
artist trapezist, care traieste numai pe trapezul sau si are relatii intimplatoare doar cu
cei care ajung sub aceeasi cupola, din motive tehnice sau de alta natura. Impresarul
sau sufera la fel de mult ca artistul, cind acesta devine trist, marturisind-si frustrarea:
nu a avut inca un al doilea trapez! Ii promite ferm cel de-al doilea trapez, simtindu-se
vinovat ca a periclitat prin lipsa de initiativa perfectiunea artistica.
Citeodata cred ca respectati circumstante si reguli care nu sint nici definitive, nici
perfecte, dar care sint o punte de legatura cu ceilalti.
In dialogul cu mine am impresia ca imi tineti intinsa o plasa de siguranta, desi eu
evoluez intr-o arena fara public. Faptul ca nu-mi fring gitul vi se datoreaza si dvs;
sper ca nu veti regreta, nu?
dialogul ca forma de arta anca muresan
To Me
May 2, 2013
cred ca nu va este strain faptul ca in decembrie am initiat 3 dialoguri pe aceeasi
tema: neexpunerea NIMIC*.
Dialogul cu Dan Perjovschi, care este un cristal absolut transparent si perfect definit,
a luat o cale previzibila. DP este un militant convins, pozitia sa este clara si statornica.
Dialogul a fost concentrat, reusit, ramine deschis fara necesitatea de a comunica
permanent, ramine prietenesc, punctual, social; directiile artistice fiind atit de diferite,
incit DP nici nu stie de fapt ce lucrez, doar categoria fiindu-i clara: pictura. DP a facut
cunoscut pe site-ul sau abuzul neexpunerii si in rest s-a abtinut de la comentarii
publice, oficiale.(Fie si doar din cauza ca Dan Popescu (un alt DP) a sustinut ani de-a
rindul MNAC-ul.) Lui DP ii pare rau de MC ca expune (in felul in care expune) la
MNAC si blameaza acest muzeu in mod sustinut si motivat.
Dialogul cu Mircea Cantor a fost cordial cu o nuanta de distantare, in sensul: eu nu
am (totusi) nimic de-a face cu lucrurile astea (care ti se intimpla tie). MC a propus sa
ia atitudine (colegiala?) cind neexpunerea va deveni oficiala, dar intre timp se
invaluise in tacere si deci nu s-a mai auzit nimic de la el in afara de o comunicare
recenta in care spunea ca daca eu "am o problema", nu este el "rezolvarea mea".
Miezul acestui dialog a fost monologul, incadrat intre (initial) compatimire si (in final)
interdictia comunicarii. MC este zimbitor si simpatic, m-a ajutat aminindu-si propria
expunere la MNAC, pentru a nu incaleca expozitia mea neexpusa si si-a manifestat
increderea/speranta ca lucrurile pot decurge totusi(!) bine, ca oamenii se pot intelege
intre ei.
Dialogul cu Ion Grigorescu este substantial, un (supra)plin care se poate (oricind?)
rasturna in gol, daca ar fi sa urmeze traiectul picturii(!), golul de dupa plin fiind el
insusi ceva, o prezenta. Rolurile nu sint limitate de o conditie exterioara interiorizata,
exista o baza mai larga; propria experienta, viata in general si cultura in special, care
permit o comunicare in termeni echidistanti, echivoci, nu mult diferiti de sein si nicht
sein.
Este un ceva, si asta conteaza cel mai mult, caci este cel mai natural lucru, si vazut
prin prisma naturaletii, cel mai uman. Incadrarile stilistice, profesionale, sociale,
politice, de cota si de cariera traseaza, daca ar fi exclusiv dupa capul lor, delimitari
drastice, intre care oamenii, ca papusile, se misca dirijat , interesat si limitat. Corsetele
manipuleaza adevarul.
Draga domnule Ionica Grigorescu, spuneti-mi va rog -in momentul in care veti
considera drept potrivit- in ce fel mai stapiniti acel spatiu de 30x30x30. Mai exista
soclul gestant? Imi pomeneati de curind despre sterilitatea nimicului si ironizati
amuzat pictura care picteaza nimic sau care nu picteaza.
Notiunile goale, opusul Objekt-ului, le dispretuiti, ca fiind infructuoase.
Spuneti-mi, la momentul potrivit dvs, daca fructul pe care l-ar putea purta soclul este
un obiect pictural.
Eu nu stiu nimic despre obiectul pe care il expuneti dvs si nici nu voi indrazni sa
intreb nimic despre o expozitie care nu imi apartine. Intreb, doar pentru ca de la
inceput mi-a fost clar ca asteptati o materializare a nimic-ului, daca aveti o asteptare
sau poate chiar o certitudine.
Ieri am fost la un magazin de materiale si am zarit, tresarind interior, un caiet mare,
gri, cam de 30x30, asemanator nimic-ului. La casa am aflat ca are dimensiunile de
33x33(x3). Emotia mea insa a ramas.
*aveti desigur toata libertatea, ca de obicei, de a lua orice intrebare de-a mea, drept
intrebare retorica
raspuns in atas Me To [email protected]
May 2, 2013
E asa! Eu am trecut dincolo de tema dialogului – neexpunerea. Dar nu am stiut de limita.
Timpii actiunii mele (sau inactiunii) au fost – am audiat partea dumneavoastra,
- am promis
- am stabilit contactul cu Cantor in vederea realizarii
- am abandonat pentru ca acesta, Cantor, a primit scrisori de la dumneavoastra (in
prezilele vernisajului sau) care au pus gaz pe foc.
- v-am comunicat acest abandon in forma “nerabdarii de a nu intoarce capul indarat” cu
consecintele stiute.
limita nu o stiu nici eu anca muresan
To Me
May 2, 2013
m-ati speriat cu tabelul dumneavoastra.
poate ca si eu v-am speriat cu o prezentare documentara, tocmai in mijlocul
dialogului.
abandonul am crezut ca nu exista atita timp cit nu il accept si eu; in rest, din ce mi-ati
scris despre nerabdarea privitului inapoi, se puteau intelege toate nenorocirile
posibile, inclusiv ca sint deja moarta.
despre neprivitul inapoi mi-ati scris chiar din primul e-mail; era indicatia cea mai
sanatoasa, dar eu sint un elev prost, incapatinat si persistind in propriile cautari.
poate ca intelegeti de ce intre mine si lume este o bariera, este vorba de chiar
cadavrul acela al meu, de care pomeneati.
dar eu il port cu mine, e un corp cazut eroic intr-un razboi, am uitat in care si acum
cit timp.
cu cit mai multa claritate, cu atit mai putina intelegere si invers; poate ca nu e
important "cum stau lucrurile", asta era titlul expozitiei dinainte de nimic, dar eu as
vrea sa ma raportez la adevarul lor la nivelul lor.
vitalitatea ma intereseaza mai presus de ceva si de nimic; ramin alaturi de
dumneavoastra chiar daca va aflati in alte sfere.
ce ginditi ma intereseaza.
limitele nu le cunosc, si parca nici acum nu ma intereseaza.
emotia mea in legatura cu spatiul 30x30x30 ramine.
dialogul cu dumneavoastra nu mai are legatura cu DP, MC sau MNAC. starile de fapt
care ma preocupa depasesc problema neexpunerii.
daca ma gindesc cit de cit la sanatate, nu vreau sa fiu un cadavru care poarta un alt
cadavru. sau cadavrul unei amintiri sau al picturii sau mai stiu eu ce forma mortuara.
pentru mine si golul este viu, si neantul traieste. nimicul palpita.
iar in nerabdarea de a primi e-mailurile dumneavoastra am simtit viata.
infinitul Ancamuresan
To Me
May 3, 2013
m-ar interesa sa aflu varianta de nimic+pictura pe care o aveti deja pregatita.
sper ca nu va suprasolicita asteptarea mea.
activitatea/inactivitatea ajuta intelegerii.
Von Samsung Mobile gesendet
anca muresan
To Me
May 5, 2013
numai bine dumneavoastra si tuturor!
Me
To anca muresan
May 7, 2013
adevarat a'nviat! Dumnezeu a pus accentul in fiecare "zi" pe bine. Oprindu-se, intrand in opozitie, ne intrebam, e ceva rau? Babilonienii (text luat de pe internet) tineau a 7-a zi ca zi rea, cu activitati interzise, oamenii simpli nu aveau voie sa aiba dorinte. Asa cum spun calugarii: "taierea voiei". Arhetip pentru circumcizie. Trag pe nas caldura unei lumanari. Arde mult timp si dispare fara urma. De aprins am aprins-o pentru a reinvia pe unul care s-a dus si el fara urma. Prin lumanare il trag in mine. Prin sarbatoare nimicul e in calendar, in astri si e etern. E asa, dar doar cu multa ingaduinta. E de ajuns.
anca muresan
To Me
May 7, 2013
Sfintul Augustin spunea -ceea ce auzise si el (de la Arhiepiscopul Ambrozius)- ca nu
omul gaseste adevarul, ci adevarul il gaseste pe om.
am primit anca muresan
To Me
May 7, 2013
de la Marius Nicolescu invitatia la expozitia dumneavoastra; ma bucur ca expuneti si
imi pare rau ca nu pot sa vin la "intilnirea cu Ion Grigorescu". Eu sint in tara abia in
luna iulie, dar sper ca voi afla totusi mai multe despre expozitie. Ce surpriza cu
Ovidiu!
De fapt si cu jurnalele; acum inteleg de ce le aveati in ultimul timp atit de aproape.
Noul sediu al galeriei lui Marius l-am vazut in aprilie. Ocazie cu care, cumpanind
schimbarile si continuitatea, i-am spus lui Marius ca am 5-6 lucrari ascunse in timp si
reinviate tot datorita timpului, pe care il invitam sa le vada.
Ieri am purtat o discutie de 3 ore cu un tinar care a renuntat la pictura pentru a face
arta actuala, fericit ca a iesit la lumina. Daca veti fi interesat, ati putea sa-l cunoasteti
in vara, pentru ca are bursa la Mogosoaia. Vor veni si prietenii lui pentru a expune
impreuna; mie mi se pare foarte interesant ce fac ei: simplu si nepretentios, adevarat.
Foarte mult adevar, foarte putina fanfaronada. Cu totul firesc. (Sigur ca "totul" este
relativ.)
nimic - pro si contra (1)(2) anca muresan urmind firul logic al evenimentelor, se intelege ca nu "privitul inapoi"
a impiedicat expunerea mea oficiala ca autoinvitat al unui invitat al unui expozant in
muzeul care imi interzisese mie expunerea. eu luasem deja hotarirea, pe care o
cunoasteti de la
May 5, 2013
From: [email protected]
Subject: nimic - pro si contra (1)
Date: Sun, 5 May 2013 05:57:18 +020
urmind firul logic al evenimentelor, se intelege ca nu "privitul inapoi" a impiedicat
expunerea mea oficiala ca autoinvitat al unui invitat al unui expozant in muzeul care
imi interzisese mie expunerea.
eu luasem deja hotarirea, pe care o cunoasteti de la conferinta de presa din 18
ianuarie, si care se impunea logic ca urmare a dezvaluirii unor nereguli grave de
continut si procedura ale institutiei, de a nu mai expune in acel muzeu atita timp cit
situatia -structura, conducerea, mentalitatea - ramineau aceleasi. (declaratia publica
de a nu mai expune proiectul NIMIC*, atia timp cit situatia muzeului ramine
neschimbata, chiar daca mi s-ar propune din nou aceasta expozitie, a raspuns unei
intrebari a jurnalistului de la Radio France si a fost intarita in acelasi context si fata de
(si impreuna cu) Dan Popescu, care considera ca am fost jigniti de catre muzeu.)
deci nu se punea problema de a-mi insinua pictura intr-un spatiu care compromisese
expunerea NIMIC*.
problematizarea neexpunerii a deschis insa un nou proiect, de data aceasta fara
curator, producator sau galerist ca intermediari. NIMIC* si-a pierdut initial, prin
confruntare cu realitatea si prin asumarea analizei starilor de fapt, asteriscul, care era
semnul multitudinii si pluralitatii lucrarilor de pictura, al originalelor, devenind NIMIC.
NIMIC la MNAC este o tema de discutie si reflectie lansata -fara mare rezonanta
pina in prezent- in scena artei locale.
ulterior, prin conceptualizare si analiza adincita, s-a pierdut si calitatea de expozitie,
caracterele devenind mici (comune): nimic.
in stadiul de prezenta a "nimic"-ului a aparut spontan intrebarea mea catre
dumneavoastra, daca nu ati putea sa ma primiti in spatiul dumneavoastra
expozitional. raspunsul dumneavoastra pozitiv a fost o victorie a existentei plenare a
"nimic"-ului, egal in drepturi cu orice alta forma a existentei.
anca muresan
To Me
May 8, 2013
nimic - pro si contra (2) si (3) le voi condensa intr-un singur mesaj, pentru a incheia
cit mai repede posibil aceasta tema.
in momentul acceptului dvs asadar, as fi putut expune, din punctul meu de vedere,
doar intrebarea mea si raspunsul dvs. la scurt timp, in aceeasi zi, mi-am dat seama ca
perfectiunea actului si coerenta maxima conceptuala ar fi expunind "nimic", pentru ca
aceasta era realitatea la care ajunsese proiectul "NIMIC*".
stadiul acesta l-a cunoscut Erwin si i s-a parut a fi o chestie noua, personala si
puternica: expunerea a "nimic" (atunci cind v-am scris ca a fost mai mult decit
entuziasmat, dar ca nu va spune absolut nimanui chiar nimic).
nu ma contrazic voind sa expun nimic-ul in MNAC, dar nevoind sa mai expun
NIMIC*, caci eu nu am acceptat nici o clipa autoritatea interdictiei= cenzurii, si
continui sa cred ca ar trebui sa expun "nimic" acolo unde oficial sint respinsa, inca
inainte de proiectul NIMIC* aflindu-ma pe lista neagra, ca sotie a "demolatorului"
Erwin.
dialogul triplu pe care il initiasem si care s-a incheiat, se adresa celor trei constiinte
artistice, si nu celor trei cariere.
un dialog am purtat si cu dl Emilian Radu (dar am impresia ca mailul catre dumnealui
vi l-am facut cunoscut).
povestea cu titanul si cenusareasa s-a tensionat din momentul in care titlul si
continutul strategic al expozitiei Q.E.D. demonstrau batjocoritor o sustinere in stil
mare a muzeului problematic tocmai in urma semnalizarii oficiale a unor probleme
care nu sint usor de trecut cu vederea. Titanul a trecut usor cu vederea, omitind sa-
mi trimita o instiintare cit de scurta sau anodina. Prin aceasta mi-a pus o piatra de
mormint strivitoare, musamalizind problema de care avea cunostinta, trecind asadar
de partea puterii, experta in musamalizari. Parte de care se aflase de fapt tot timpul
implicit prin definitia de artist renumit.
Daca cenusareasa a stat pina acuma in cenusa, e vina ei. Trebuie sa poarte
consecintele. Titanul traieste intr-o alta lume, destinsa, a succesului si cotei. Nu de la
el asteptam intelegere. Nu la constiinta lui umana apelasem, ca sa obtin
compatimire; compatimirea nu ma intereseaza, si apoi este si jignitoare: saraca de ea.
Costiinta artistica a unor repere culturale actuale ma interesa. pentru a ma apropia
de adevar, si nu pentru a prinde din zbor un os de ros.
Titanul nu datoreaza nimic cenusaresei, nu i-a cerut niciodata nimic, cu exceptia
rugamintii-interdictie de a nu i se mai adresa, nu e interesat de cazul cu cenusa, nu
are nevoie de a-si extinde orizontul in aceasta directie si, daca vrea ceva cu tot
dinadinsul, este sa nu fie inoportunat. Cenusareasa la rindul ei stie perfect ca in jurul
ei este numai cenusa, ca a pierdut chiar balul, nu pantoful (ceea ce ar fi fost un caz
fericit), ca nu face parte dintre prietenii Titanilor si, despre sine, ca nu este o planta
agatatoare, care sa se salte catarindu-se pe coloanele altora; cenusareasa, chiar
aplecata deasupra vetrei, are o coloana proprie.
nu am confundat pe MC cu MNAC si nu il identific cu puterea; este un artist care are,
cel putin din parte mea, toata libertatea de exprimare.
nu il confund nici pe Oroveanu cu MNAC, dupa cum pare sa se confunde el insusi.
dl Emilian Radu este un excelent manager si m-ar bucura sa devina director
administrativ al MNAC, alaturi de un director artistic de nadejde. aceste pareri-
convingeri ale mele nu i le-am ascuns.
pe MC il simpatizez si il inteleg si nu am de gind sa-l impiedic eu in actiunea sa de a
spala fata MNAC. dar nu as fi apelat niciodata la el pentru a ma sprijini in vreo
expunere, cu atit mai mult in expunerea "nimic" la MNAC.
dumneavoastra ati facut-o: ati incercat sa-l cooptati si ati dat vina pe cele 2 mailuri
ale mele ca nu a iesit nimic din cooptare.
a fost poate vina unei imperfecte comunicari intre mine si dvs, dar eu nici nu
gindeam ca MC ar fi autoritatea care sa hotarasca/decida in locul unui Oroveanu sau
mai stiu eu cui...
"nimic " nu are nevoie de permisiunea puterii si nu accepta autoritati: nu exista
autoritate asupra nimicului!
nimic-ul ramine intre mine si dvs.
abandonul pe care mi l-ati anuntat este limitat la intreprinderea cu MC. ati
abandonat rolul de gazda, dar nu pe cel de invitat; pe "nimic" nu puteti sa-l
abandonati, caci nu este strict in puterea dvs.
pe mine ma puteti abandona, asta da.
dar eu ramin inca in continuare cu dvs; apropierea mea sa nu o luati drept
amenintare, este doar o stare de fapt, o realitate
la urma urmei, cu patetism si sinceritate spus, mi-ati salvat viata care palpita si sub
piatra de mormint a autoritatilor
Ancamuresan
To Me
May 10, 2013
"dispare fara urma"
"s-a dus fara urma"
La Duesseldorf am facut pe vremuri un seminar cu Oswald Wiener, care, dupa ce se
ocupase cu cabaretul, matematica si bucataria, considera ca existente sint doar
prezentele fizice, concret masurabile.
Eu dimpotriva consideram ca tot ce a apucat sa existe exista (intr-o forma sau alta)
pentru totdeauna.
Wiener se ocupa la acea data (si parea sa fie pentru totdeauna) cu
Selbstbeobachtung.
Diferentele (de exemplu intre performantele creierului uman si ale inteligentei
artificiale) si devenirea (de exemplu de la pasivitate la activitate sau de la noncreatie
la creatie) il interesau foarte mult; incerca sa defineasca stiintific motorul si datele
psiho-somatice ale creatiei.
Seminarul sau parea sa fie o forma de arta: performance.
Eu cred ca stiinta dumneavoastra despre "fara urma" este chiar urma.
Iar stiinta mea despre urma dvs este urma urmei "fara urma".
Von Samsung Mobile gesendet
ultima anca muresan
To Me
May 13, 2013
sonata pentru pian a lui Beethoven, cu Arrau - prezenta teribila a golului ca plin
un atas pierdut, o intrebare care arata
drumul(3) From: anca muresan! <[email protected]> To: ionica <[email protected]> Sent: Wednesday, May 22, 2013 12:03:04 PM Subject: un atas pierdut, o intrebare care arata drumul DE AJUNS s-a rasfatat ca cioara in lat, improscind cu penibil uman poezia artei si formulind birocratic nespusul ambiant. Din confuzii si entuziasme, in graba de a privi peste tot deodata, marind distantele si scurtind sansele, a turbionat greselile adevarului sufocind pestii care ii conduceau pe orbi si impietrind miinile care palpau transparentele. Fiecare forma de apropiere s-a indepartat, imaginile au cazut de pe pinze, calatoria interioara i-a tinut pe oameni doua saptamini in casa. Cind au iesit, ploaia spalase urmele vietii. Cind totul s-a transformat in nimic, au luat-o de la inceput. DAR DOAR CU MARE BUNAVOINTA i-a raspuns. I-a dat ce era mai bun; ales, cumpanit. Apoi a luat totul inapoi si a dat jurnalului fiecarei zile ceea ce era al ei: si era bun. In mutenia cea mai mare, in orbire si surzenie, vorbea, scria si compunea. Cind a descoperit valoarea idiotiei, a recuperat si ceea ce-i mai ramasese din copilarie in afara de dor si angoasa: acum era complet tabloul. Goluri dense isi adaugau imperceptibil pasivitatea constienta, cea mai pura stare a vietii. Nu se mai stia care era unul si care fusese celalalt, era doar o singura substanta, pe care gindul o stia. Aceeasi lucrare mereu. Aceeasi apropiere. Pasarile isi marcau teritorii sub cerul liber. Urechi incintate cautau sufletul. Dar si sufletul era in cautare. concentrat pe nestapinitele.. (aici s-a intrerupt si a inceput sa scrie, ascunzindu-si caietul) V-ar deranja daca as expune alaturi de dumneavoastra nimic? ( Am nevoie de timpul de gindire si de concentrarea pentru a-l pregati, pentru a insufleti nimic-ul.)
Jun 9, 2013
Este extraordinar!
Va doresc multa sanatate, insanatosire grabnica.
Sint cu miinile prinse in pictura; voi raspunde cu capul limpede.
Von Samsung Mobile gesendet
Grigorescu Ion <[email protected]> hat geschrieben:
in mai eram plecat si fara acces la internet, iar acum sunt in timpul unei raceli, sau pneumonii care ma tine de maini. V-am raspuns odata afirmativ cu MNAC, apoi s-a incurcat afirmatia, vreti sa trecem in viitor? dar nu stiu cand voi mai avea ceva de spus. Insa sunt de acord.
"singuri" anca muresan
To Me
Jun 17, 2013
este o premiera pentru mine. ma refer la pluralul implicat, caci eu port chiar si
dialogurile singura. asadar cunosteam pina de curind doar forma la singular a
singuratatii.
monologurile noastre ar putea insemna o conlucrare, daca dvs sinteti dispus sa va
implicati efectiv. Inteleg ca va avea loc o deschidere fara vernisaj, ca dvs furnizati o
lucrare anume, care va fi expusa timp de o luna de zile. Ati putea in acest caz sa
atasati in lateralul sau in josul, susul sau chiar in spatele lucrarii o anumita notita (
nmc nc) care sa fie semnul prezentei mele expozitionale?
expun un mod de a gindi si a exista artistic care a fost redus atit cit am putut eu sa
reduc: o existenta fara prezenta fizica. eu voi trai aceasta expunere, care marcheaza o
etapa in evolutia mea artistica si care se bazeaza pe dialogul cu dvs.
intelegerea pe care o avem asupra prezentei mele imateriale este un element de
baza al lucrarii.
realizarea artistica a notitei v-ar apartine.
eu intre timp continui sa pictez. sint lucrari care contin prezenta nimic-ului.
in paralel pictez formate mici, reprezentind o figuratie care este o suma de nimic.
in caz ca dvs sinteti de acord sa interveniti cu o notita ulterior detasabila, in marginea
lucrarii pe care o expuneti, raspunzind astfel unei cerinte exterioare lucrului dvs, v-as
propune la schimb sa raspund de asemenea unei comenzi din parte dvs, pe care in
prezent mi-o imaginez astfel: reprezentarea in pictura (sau desen) a unei imagini
alese de dvs dupa criterii proprii.
daca imi trimiteti cel putin o asemenea imagine, ea va avea pentru mine valente
concrete de reprezentare a nimic, deci va fi un stimulent de lucru materializat
intr-o imagine sau o serie de imagini eventual expozabile.
nu stiu daca Andreiana sau Dan au legatura cu acest schimb intre artisti, pentru
ca in primul rind nu stiu nici ce inseamna pentru dvs acest dublu monolog, acest
paralelism care pentru mine inseamna conlucrare din momentul in care capata o
forma artistica.
doar daca s-ar ajunge la vreo expunere a ceea ce pe moment nu are o
materializare in sensul concret expozabil sau vandabil, ar fi de neconceput
probabil ca cei doi sa nu intre in joc.
in viitor, da.(3) anca muresan
To Me
Jun 14, 2013
viitorul a inceput pe data de 8 iunie, o data cu acordul dvs explicit asupra expunerii
impreuna.
eu pregatesc, incepind cu acel moment, lucrarea mea. la sala voi expune nimic. stiu
ca vernisajul este pe data de 10 iulie. eu nu sint de obicei la vernisaje, incluzind
propriile vernisaje. expunind nimic, este cu atit mai potrivita absenta mea fizica, cu
cit prezenta felului de a gindi este cea care conteaza. ramine la latitudinea dvs daca
publicului i se face cunoscuta prezenta mea expozitionala chiar in timpul vernisajului.
forma anuntului am putea sa o hotarim impreuna. (Dan Popescu ma reprezinta in
principiu, in acest caz nu am vorbit cu el. si nu o voi face fara acordul dvs.)
eu voi avea in curind o formulare a propriului demers, cel mai probabil in formatul
foii la sala. ideea de a pune la dispozitia vizitatorilor o astfel de foaie explicativa, chiar
daca ar avea avantajul de a scuti un anunt verbal, are insa doua dezavantaje: hirtia
este un material, chiar daca neutru, ataca totusi definitia nimic-ului. in al doilea rind,
ar implica automat calitatea de gazda a MNAC, ori aceasta institutie nu-mi este mie
concret gazda. cel mai potrivit nimic-ului la care ne referim, ar fi lipsa oricarui
material, dar prezenta ideii, intr-o forma care sa excluda de la distanta si actiunea in
manifestarile ei tipice. deci, ca in povestea fetei celei istete a pescarului, nici calare,
nici pe jos, ar trebui sa fie in mod ideal nici scris, nici vorbit. calitatile ventrilocului par
a fi aici de pretuit, fara a aduce insa un interpret, care ar transforma astfel anuntul
intr-un nedorit act de performance. sigur ca lucrarea aceasta nu consta in anuntul
lucrarii. dar eficienta ei asupra publicului la vernisaj depinde de intermediere. din
punctul meu de vedere ar fi de preferat inversul ventrilocului, care exprima (fara a
misca buzele) cuvinte inteligibile, si anume enuntul adevarului, facut intr-un mod
(partial) ininteligibil pentru public, chiar de catre dvs.
in orice caz intentia mea nu este de a abuza de vernisaj si nici de a agresa fizic
spatiul institutional al MNAC.
ceea ce rezulta material in timpul acestei pregatiri impreuna si expuneri impreuna va
fi expus ulterior intr-un alt spatiu, diferit de cel al MNAC, (cel mai probabil in spatiul
galeriei H'art), unde v-as invita sa expuneti partea dvs de implicare, in caz ca doriti.
substanta lucrului meu in acest viitor prezent, initial generata de intimplari
exterioare, este interiorizarea problematicii pictura- nimic- dialog.
PS1 nu va voi cita si nu voi face vreun anunt oficial, fara a avea un acord comun cu
dvs asupra aspectelor care va privesc.
PS2 statement-ul meu poate fi facut cunoscut pe internet, la momentul potrivit, fara
a mai implica vreo foaie de hirtie.
Me
To anca muresan
Jun 16, 2013
vernisajul este pe data de 10 iulie, ziceti dumneavoastra, dar eu stiu doar ca trebuie sa duc o icoana la inceputul lunii iulie. O sa ma interesez la Muzeu. Nu cred ca e vernisaj. icoanele nu intra in categorie si nici nu e Grigorescu artistul, e o copie. Tineti-ma si pe mine la curent cu ce faceti, nu mai e mult timp. Galeria Hart? eu sunt de la Andreiana Mihail. nu suntem singuri
Ancamuresan
To Me
Jun 18, 2013
Realitatea este ca initiativa mea de a va contacta si acordul pe care mi l-ati dat, de a
expune nimic alaturi de exponatul dvs, constituie chiar miezul lucrarii.
Incercarile- propuneri de a induce o stare in spatiul concret al expunerii sau de a livra
o dovada asupra expunerii corup ideea, denaturind-o prin materialitate sau actiune.
Intelegerea pe care o avem intre noi este suficienta pentru a sustine, lansa si adeveri
lucrarea.
Chiar daca intelegerea ar deveni un contract in ochii celorlalti, continui sa cred ca
este cea mai pura forma de manifestare.
Nu vreau sa sublimez arta in literatura, din cauza aceasta nu ma bazez doar pe ceea
ce scriu eu.
Este adevarat ca Andreiana Mihail si Dan Popescu pot institutionaliza lucrarea, al
carei caracter subversiv ar fi in acest caz recuperat de sistem.
Astept reactia dvs.
Din punctul meu de vedere, anuntul oficial asupra expunerii nimic-ului meu alaturi de
lucrarea/lucrarile dvs, intr-un interval de timp determinat de dvs, cu incepere de la 8
iunie 2013, ar fi obiectiv si inatacabil.
(In ceea ce ma priveste, as tine si la un anumit grad de reciprocitate, in caz ca aceasta
nu este subinteleasa deja prin "contract".)
AW: Re: AhWeh:(4) To Ancamuresan
Jun 18, 2013
Am impresia ca fierbeti si ca interesul dumneavoastra de a "expune" la MNAC este disproportiionat de mare, iar numele asta "nimic" e de fapt "prea mult". V-am spus ca Mircea Cantor a cerut de la mine o icoana. Nu e un "exponat", nu e arta, nu e al meu, nu sunt asimilat mestesugarilor in lemn, sau in covoare, pentru ca aceia fac artizanat. O icoana e in expozitie pe post de "apara-ma, Doamne!" e o nevoie, poate singura pe care mi-o poate cere. Nu vad ce se poate "lucra" in plus in acest loc. Fac o grafizare: MNAC / Cantor / Grigorescu / Muresan. Ori dumneavoastra vi s-a luat
dreptul la MNAC / Muresan, sau Nimic la MNAC. Pe scara cu atatea trepte o hartie? prea
nimic in sens de mic Si prea inchis, nici nu stiu daca expozitia mai are vizitatori.
Ar trebui un loc mai deschis, o discutie directa asupra subiectului concedierii, cu mai
multi cititori. un fel de criticatac.
impresii sau stari de fapt? anca muresan
To Me
Jun 19, 2013
eu v-am comunicat un lucru adevarat si simplu: avem un acord reciproc in privinta
expunerii nimic-ului meu alaturi de prezenta dvs expozitionala. Daca vreti facem
acest acord oficial, daca nu vreti, nu il facem oficial.
este o stare de lucruri clara, care nu implica impresii.
v-am propus citeva solutii de implicare a publicului, care nu va convin, pentru ca va
implica si pe dvs. nu vreti sa va implicati, nu va implicati. cind, cui, cum si daca sinteti
asimilat nu implica doar impresia dvs, ci alti factori, pe scara larga, cu prea multe
trepte, ca sa le putem intelege sau parcurge acuma.
nu vreti sa lasam nici o urma, nu lasam nici o urma.
imi cer scuze ca vorbesc la un plural care impresioneaza neplacut: eu nu voi lasa nici
o urma, dvs nu veti lasa nici o urma.
discutii deschise si oficiale cu public si presa am avut deja, cum probabil ca va
amintiti. (imi cer scuze ca v-am recunoscut impotriva ochelarilor de soare.)
fierberea "am impresia" ca o observa exact cel care pune capac peste capac, creind
tensiune in alchimia nimic-ului.
dvs aveti dreptate. in orice caz in ceea ce va priveste.
eu va sint recunoscatoare. in orice caz pentru ceea ce ati facut deja pina acum.
PS anca muresan
To Me
Jun 19, 2013
inteleg si faptul ca nimic-ul meu nu poate dubla nimic-ul dvs. ma bucur daca am
putut sa va fiu cit de cit de folos.
numai bine in toate, Anca Muresan
Jun 19, 2013
PPS
Eu nu v-am mai pomenit de "MNAC" de foarte mult timp, caci acesta nu mai
reprezinta centrul lucrarii.
Dvs suprainvestiti politic o problema artistica.
Cum poate fiinta nimicul, cum poate fi expus nimicul, cum poate publicul sa
perceapa nimicul- toate acestea sint problematizari intrinseci artei, din punctul meu
de vedere. Ca si supraplinul, nimicul are un continut, este viu si, asa de lipsit de
masura obisnuita precum este arta in general, are semnificatii multiple. Dialogul
nostru asupra nimic-ului, pe care eu l-am luat in serios, poate constitui baza unei
con-lucrari. Acest viitor ma intereseaza, si nu MNAC, MC, MO, dreptatea, razbunarea
sau ostentatia.
Aveti alte griji si poate ca de aceea nu m-ati inteles: propuneam de curind expunerea
impreuna, din partea mea fiind nimic, pe o perioada determinata exclusiv de dvs.
Eu am dialogat cu constiinte artistice; cit despre constiintele politice, ar fi multe de
aflat de la Heinrich Boell, din discursurile si interviurile extraordinare, in care
inatacabilitatea dreptului, mai bine zis subintelegerea neconditionata a dreptului este
o conditie primordiala a civilizatiei.
Pentru a treia oara va cer scuze astazi: scriu prea mult, bineinteles ca nu trebuie sa
raspundeti.
Ati facut oricum foarte mult, asupra unei con-lucrari nu o sa mai insist.
Unde lipseste reciprocitatea, ramine totusi de baza singuratatea.
Me
To Ancamuresan
Jun 19, 2013
nu stiu ce sa va scriu, am alte griji, maine plec la Targujiu, dar strang din ce ati scris dumneavoastra si as fi revenit la niste imagini unde se amesteca transparenta si nimicul, dar acum nu pot : “baza unei con-lucrari. Acest viitor ma intereseaza” “Aveti alte griji si poate ca de aceea nu m-ati inteles “ “ceea ce rezulta material in timpul acestei pregatiri impreuna si expuneri impreuna” “substanta lucrului meu in acest viitor prezent, initial generata de intimplari exterioare, este interiorizarea problematicii pictura- nimic- dialog.” “v-as propune la schimb sa raspund de asemenea unei comenzi din parte dvs, pe care in prezent mi-o imaginez astfel: reprezentarea in pictura (sau desen) a unei imagini alese de dvs dupa criterii proprii.” “daca imi trimiteti cel putin o asemenea imagine, ea va avea pentru mine valente concrete de reprezentare a nimic, deci va fi un stimulent de lucru materializat intr-o imagine sau o serie de imagini eventual expozabile.”
"Maria hat geholfen", sta scris(3) anca muresan
To Me
Jun 28, 2013
in capelele din drumuri in peisajul verde de ploaie; nenumarate inscriptii atasate
modest, nediferentiat. increderea, ca dovada a legaturii indestructibile cu binele.
numitor comun si anonim.
fara sa fi luat poate in socoteala acest lucru, mi-ati acordat prin corespondenta
virtuala o incredere in bine si in puterea acestui bine modest care, chiar daca
invizibil, lucreaza.
aceasta este lucrarea la care ne referim prin "con-lucrare": impartasirea increderii.
grafizare si pictare, sau 1 si 2
un semn al acordului consistent, prezenta anonima, ar fi o inscriptie neevidenta si
nonimpresionabila, genul "nmc", care este scrierea doar prin consoane, pe modelul
aramaicii, a cuvintului "nimic".
dar puteti dispune liber, conform individualitatii dvs, de continutul si grafica
inscriptionarii increderii mele, atasate icoanei pe care o expuneti.
(inscriptionind cu litere mari, oficial-pompoase, dupa cum combateati in "Ach
Weh!", ar rezulta efectul grotesc al esuarii. nu este nevoie de alaturari fortate (de
nume consacrate sau institutii publice), si nici de semnatura sau precizari. (eu
oricum nu-mi semnez lucrarile MURESAN, ci ANCA, e adevarat cu 4 litere mari pe
dosul lucrarilor si o sageata care indica susul. iar in ceea ce priveste NIMIC-ul
catalogului din 2012, acesta de mult devenise nimic scris cu literele comune ale
limbajului).)
"cumpanirea" (diferit de cumpatare), este semnul dinamicii in corespondenta
purtata.
precizez ca eu nu caut inadins nimic-ul si nu am deci cum sa-l gasesc ca atare.
"nimic" nu este legat exclusiv de arta; este o trasatura existentiala pe care am
cunoscut-o fara alegere proprie si fara efort (auto)impus. "nimic" este un dat,
precum si "tot" este un dat. nimic-ul si tot-ul se succed, intrepatrund si confunda
intre ele; doua stari echivalente. o coexistenta.
Garnichts si Alles, notiuni speculate si de catre DADA, se invirt intr-un cerc vicios, in
care si nedefinirea devine definitie, etc.
ma preocupa reprezentarea artistica a nimic-ului din momentul in care am
constientizat prezenta neconditionata a acestuia.
expunerea nimic-ului este o preocupare adiacenta, confruntarea cu abisul
sistematizata intr-un limbaj inteligibil.
mai precizez ca eu pictez de cind am inceput sa pictez. singurul lucru care m-ar
impiedica cu desavirsire sa pictez ar fi convingerea ca nu pot picta bine (criteriu din
tinerete). celelalte obstacole, inclusiv acela ca nu pot sa pictez, ca nu este nevoie de
pictura sau ca cine picteaza nu gindeste, au devenit motivatii de a picta si elemente
ale limbajului pictural.
in rezumat, daca
1 este inscriptia vizualizata sau nu, executata sau nu, in legatura neintermediata cu
"ajuta-ma Doamne" acordat de dvs expunerii la care ne referim de la inceputul lui
ianuarie 2013,
2 este imaginea pdf, (de preferinta doua sau trei imagini, nu una singura, dar posibil
esalonat) transmisa de dvs virtual, insotita de citeva precizari sau, daca vreti, lipsita
de acestea, astfel incit sa constituie pentru mine punctul de pornire a unei sau a unor
reprezentari figurative in pictura.
Jun 28, 2013, Me to Anca Muresan
Nuages 2008
Sable 1981
"apara-ma Doamne!", Muntele Colzim anca muresan
To Me
Jul 3, 2013
uit mereu ca sinteti un om intre oameni, si nu un Einsiedler, asa cum pareti. scriu
mult pentru ca traiesc si lucrez izolat. unde nu sint fapte, sint viziuni. tentatii ambele.
Bezeichnend fuer den Moenchen Antonius ist
seine Geistesgabe der Unterscheidung im Dienste von Tugend und Keuschheit. "Wer
in der Wueste sitzt und der Herzensruhe pflegt, ist drei Kaempfen entrissen: Dem
Hoeren, dem Sehen, dem Reden."
Anton din Padova era dimpotriva foarte implicat - ein Leben im Dienste der
Mitmenschen; un martor spunea: "Es geschah oft, dass der Heilige vor lauter
Predigen, Unterricht und Beichthoeren nicht einmal Zeit zum Essen fand."
nu sint un om religios. cred in bine.
am descoperit nimic la Turner; este legat de perioada in care picta "cosmogonic",
reprezentarea de obiecte disparind. contemporanii ziceau: "Sie seien Bilder vom
nichts (Nichts?), aber diesem sehr aehnlich."
cind era tinar statea deseori lungit ore in sir observind cerul, apoi mergea acasa si
picta cerul. aceste ceruri le vindea apoi in piata.
sint corecturi de facut la datele (2013) de mai jos?
incepind din ianuarie pregatire impreuna a nimic
intre 10.7-9.8 expunere alaturata de nimic (nimic absolut, fara precizari de spatiu,
conditii sau imprejurari exterioare)
ulterior (incepind cu 10.8 ) expunere impreuna esalonata, eventual sincron in locuri
diferite, de forme de nimic
PS DADA: noi cautam nimic. noi cautam nimicul. vitalitatea fiecarei clipe.
spontaneitatea etc (Cabaret Voltaire) grup, nu izolare anonima, haos, indepartarea
cirjelor limbajului, ale gindirii, dezorientarea, puterea, limitarea in istoria artei,
nonsensul perpetuu
From: anca muresan <[email protected]> To: ionica <[email protected]>; Dan Popescu <[email protected]> Sent: Friday, July 5, 2013 10:45:28 AM Subject: statement Acesta este statement-ul meu despre nimic, pe care Dan Popescu il va posta pe facebook, pe data de 9 iulie 2013. Implicarea Andreianei Mihail ramine la latitudinea domnului Ion Grigorescu. Astept confirmarea de primire, cu prietenie, Anca Muresan
Anca1.doc
Download
COMUNICAT PRIVIND NIMICnimic. Opus şi în acelaşi timp echivalent a ceva. nimic şi
ceva coexistă într-o perpetuă redefinire reciprocă. nimic nu poate fi absolut, precum
absolut nu poate fi doar ceva.În contextul negării nimic de către ceva, tot este ciobit.
Început în ianuarie 2013, dialogul dintre Anca Mureşan şi Ion Grigorescu reflectă
preocuparea comună de a defini şi exprima nimic.Pe parcursul primelor şase luni de
con-lucrare, nimic a deschis schimbului artistic perspectiva nimic/nimic,
supraplin/nimic şi transparenţă/nimic. Răstimpul pregătirii împreună va fi succedat
de expunere împreună, în etape hotărîtoare pentru nimic.Debutul expunerii are loc în
intervalul 10.7.13 – 9.8.13, timp în care Anca Mureşan va expune în premieră nimic,
alături de Ion Grigorescu.nimic nu schimbă şi nu influenţează vizibil realitatea. nimic
nu corodează principiile şi nu concurează aparenţa. nimic este parte în înţelegere.
Fără nimic nu există tot, aşa încît ceva devine oarecare.nimic este imposibil,
imposibilul care îl leagă pe om de infinit. nimic este infinit. nimic este.9.7.13
Me to AM
Jul 5, 2013
confirm primirea si acceptarea. Spor la lucru!
From: anca muresan <[email protected]> To: ionica <[email protected]> Sent: Tuesday, July 9, 2013 11:47:56 AM Subject: 1, 2 si 3 1 apara-ma, Doamne de infinite ori de insingurare, neintelegere, confuzie, ingustime, neputinta! 2 mai sint imagini pe care le veti trimite si cind? 3 sa va trimit si eu o imagine sau un text?
Me
To anca muresan
Jul 10, 2013
o sa mai trimit si imagini si texte, de exemplu, ma intreb daca o imagine abstracta e nimic, abstracta adica din care nu se intelege nimic, pardon, nu inteleg eu nimic
nu stiu cand o sa trimit trimiteti orice, culmea ar fi sa fac din nimic ceva, dar glumesc, nu o sa fac neaparat ceva cu ce trimiteti, dar daca dv. sunteti mancatoare de imagini (de orice natura) faceti ce vreti cu ele, nu am idei de proprietate. Odata am fost intrebat daca un tablou la licitatie, semnat Ion Grigorescu, e al meu, nu era.
link-ul lui Danpopescu
anca muresan
To Me
Jul 10, 2013
https://www.facebook.com/events/1397633677114985/?ref=22
Evenimentul anuntat de dl. Dan Popescu ca ar fi la MNAC, este o
samavolnicie, tradus in termeni actuali lezeaza bunele relatii pe care
le-am avut cu dansul. Anuntul sau este fals. Ion Grigorescu
From: anca muresan <[email protected]> To: ionica <[email protected]> Sent: Thursday, July 11, 2013 6:44:01 AM Subject: "sinucigas", dar "nevinovat",
Dan Popescu a dat cu bita in balta, fiind plecat din tara si inghesuit de alte evenimente a declarat pe proprie raspundere drept eveniment ceea ce era nimic. Sub presiunea publicului care asalta H'art vrind sa vada ceva, a numit o adresa care nu era a nimic, fara sa ma consulte. Si fara sa va consulte. Ca intelegerea putea sa devieze era un risc luat in seama; la fel de adevarat este ca neintelegerea nu era de presupus sa apara de atit de aproape. Comunicatul lui Dan Popescu nu dezminte insa calitatea sa umana. Dan Popescu este si ramine un iubitor al artei si al artistilor. Dan Popescu este un inocent.
a,D! anca muresan
To Me
Jul 12, 2013
10.7.13 "apara-ma, Doamne!" de agresiune si falsitate.
11.7.13 "apara-ma, Doamne!" de viclenie si egoism.
12.7.13 "apara-ma, Doamne!" de minciuna si stupiditate.
13.7.13 "apara-ma, Doamne!" de rautate, prostie si lacomie.
14.7.13 "apara-ma, Doamne!" de repetitie si gol.
ap,D! anca muresan
To Me
Jul 15, 2013
15.7.13 in cautare
16.7.13 in rataciri
17.7.13 in ocolisuri
18.7.13 in intirziere
19.7.13 in asteptare
20.7.13 in aminare
21.7.13 in necunoastere
am o expozitie
anca muresan
To Me
Sep 30, 2013
la Fabrica, intre graffitisti, skateri si bikeri, un areal pe care poate nu il cunoasteti
(stada 11 iunie, linga Parcul Carol).
cheia este insa la Dan Popescu si la Industrial Skating, probabil ca miine se vor face
fotografii, asa incit sala va fi deschisa- pot afla intre ce ore.
P.S. am citit "Matei Iliescu", va scriu in curind.
"o expozitie fara chip"(3) anca muresan
To Me
Oct 2, 2013
tatal catre Matei "...singurul lucru pe care-l ai de facut este sa-ti vezi de treburile tale
in tacere, sa primesti ajutorul care ti se ofera, nu importa de cine, sa ajuti, daca poti,
pe cine te solicita si sa lasi sa vorbeasca despre tine doar faptele tale. Restul e
zadarnicie." in primele pagini ale cartii, stabilind o etica mai presus de pasiuni,
mistere, inalte asteptari.
v-am vorbit de Aiurart pentru ca este acel teren neutru, cu doua camere separate,
stinga - dreapta, in care s-ar putea expune independent si concret supraplinul si
transparenta la care ajunsese dialogul nostru virtual. galeristul Alex Radu si sotia
acestuia, Irina, oameni simpatici si implicati, au deja experienta pozitiva a expunerii
fara pretentii, dezinteresat material, de artisti care lucreaza in mod constant cu alte
galerii.
am cunoscut in aceasta vara contextul si persoanele de care va scriu, bucuroase de
expunere, de experiment, si care au un public mai cu seama tinar si deschis.
dumneavoastra erati plecat din Bucuresti, probabil in N., ca Matei in hambarul unei
proprii lumi.
pe 16 octombrie urmeaza sa fie expus la Aiurart Regele Ionescu - veti primi invitatia,
ocazie cu care ati putea cunoaste spatiul si atmosfera.
Fabrica ar fi o alternativa , in functie de atitudinea dumneavoastra.
astept o reactie si va doresc spor la lucru.
Me
To anca muresan
Oct 2, 2013
multumesc pentru ca insistati, nu am avut ragaz sa va raspund si pana la jumatatea lui octombrie sunt dat peste cap. Inteleg ca Aiurart e cea
dinspre Foisor, iar Fabrica e in sud, pe langa piata de flori. Am pe cap si o expozitie la Timisoara spre noiembrie si abia pot face fata.
Cu bine Ion G
anca muresan
To Me
Oct 2, 2013
nu "in-sist" pentru ca v-ati fi obligat prin ceva, eu doar urmaresc firul si rostul
lucrurilor asa cum se con-struiesc ele, pentru ca in capat apare si sensul. eu con-sist
din cautare.
libertatea de manifestare (sau nemanifestare) este deplina, nu stiu ce ati expune si
nici dumneavoastra nu stiti ce voi expune. fara a fi cadavre exquis, doar con-form
adevarului fiecarui traseu. realitatea este o ecuatie cu multiple necunoscute, vointa
fiind un simplu element al con-sonantei.
febrilitatea cu care expuneti este un bun exemplu, dar daca sinteti prea solicitat,
atunci voi con-lucra la ceea ce inteleg ca ar fi un bine, renuntind la con-cretizare.
daca rational ati gasit deja SENSUL, in a carui permanenta con-jurare ma aflu eu,
actionati in-diferent de directie si fara a va raporta la con-sens.
prin ianuarie poate ar fi un timp potrivit pentru con-expunere.
pe moment eu gindesc ca s-ar putea expune in acelasi spatiu, dar in timpi diferiti
(gen Fabrica). sau in acelasi timp, dar in spatii diferite( gen Aiurart), dumneavoastra
dreapta, eu stinga.
acest al doilea pas (de) nimic nu ar mai fi expunerea unei idei (echivalent a nimic) ca
in primul pas, ci expunerea unei stari de fapt (echivalent a ceva).
nimic nu obliga si nu in-dica. sensul este insa de gasit in existenta, si nu in in-
existenta.
nu in-sist, ci con-sist anca muresan
To Me
Oct 4, 2013
rezumat: da,
spatiul dinspre foisor este un cubulet alb, lis, cochet.
cel dinspre piata de flori este un cub zgrunturos negru, luminat ziua prin luminatorul
albastru de sus si avind reflexe rosii din curte, iar seara cu doua reflectoare gen
interogatoriu.
cele doua spatii nu se exclud unul pe altul.
ne auzim cind va mai eliberati.
fabrica/imagini din cubul negru, anca muresan
To Me
Oct 15, 2013
ai carui pereti sint supusi graffiti-ului.
desigur, fabrica nu este un cub, ci un spatiu format si deformat de viata.
zilele acestea anca muresan
To Me
Oct 25, 2013
eu sint in Bucuresti, la atelier. am inteles de la Erwin ca spatiul Aiurart va place.
spor in toate, pe curind, AM
Me
To anca muresan
Nov 2, 2013
ma scuzati ca nu v-am raspuns! Cand nu sunt eu ocupat?
la galeria de pe Lirei am fost pentru Ionesti, nu pentru a cauta o galerie. Eu tin la Curtea Veche, unde am lansat cartile mele. Poate ca voi mai lansa ceva acolo la anul. Imi pare rau de dl.Alex ( acolo e mai mult o suma de galerii decat una singura) ca a prins nada. Sper sa il mai vizitez.
On Saturday, November 2, 2013 12:33:46 PM, anca muresan <[email protected]> wrote: am vorbit zilele acestea cu Alex, galeristul de la Aiurart, pe care l-ati cunoscut personal la vernisajul Regelui Ionescu. Este foarte interesat de proiectul pe care i l-am schitat, ar urma sa stabilim mai exact termenii si conditiile de expunere. Am aflat indirect ca spatiul v-a placut; inseamna asta ca ati fi de acord sa expuneti/sa expunem acolo, in legatura cu dialogul nostru? A doua intrebare: timpul de expunere ar fi potrivit in primavara 2014? Astept un raspuns, stiu ca ati fost ocupat, eu miine plec din Bucuresti.
va scriu din duesseldorf anca muresan
To Me
Nov 4, 2013
1 ca un facut, cu cit sint mai prevenitoare, cu atit deveniti mai dur. citesc ce imi
scrieti si va raspund: nici nu v-a suspectat nimeni niciodata, din cite stiu eu, ca ati fi in
cautare de o galerie. (am scris "sa expuneti/ expunem" pentru a lasa libera calea
de care va scrisesem intr-un mesaj anterior, si anume expunerea separata in timp
sau in spatiu a contributiilor la acelasi proiect)
2 unul din gindurile importante in acest octombrie, venind in tara, a fost sa va
intilnesc, sa comunic cu dumneavoastra, pe cit posibil sa ne punem intr-un acord. v-
am semnalizat la timp ca sint in bucuresti, iar lipsa dvs de reactia am fost nevoita sa o
inteleg in felul: nu puteti sau nu e cazul sa ne vedem.
respectind mesajul dvs in care imi expuneati ca sinteti foarte ocupat in octombrie si
coroborind cu raspunsul dvs negativ la invitatia la colocviu lansata de horia
patapievici prin erwin, am dedus logic ca nu aveti timp si mi-am reprimat dorinta de
a va intilni, aminind, asa dupa cum ati sugerat seara in august, cind am lansat
invitatia la atelier: ati pomenit atunci de toamna sau iarna, lasind timpul deschis ca
un hau.
3 se pare ca uit pozitia pe care o detineti in ierarhia artistica, atunci cind imi permit
sa va vorbesc deschis sau sa va invit sa expunem impreuna. gasesc la dvs o substanta
de care ma simt apropiata: trezia si vitalitatea, chiar daca insusirile mele sint mai
degraba opuse celor ale dvs: sinteti legat atit de firesc de viata, incit pareti un
rezervor de viata cerebral si cu singe rece.
4 intilnirile dintre noi au fost intotdeauna virtuale, cauza care are drept efect
negarea necesitatii de a ne intilni la propriu. stiu sigur ca nu v-am inoportunat nici la
telefon, si ca nu am insistat nici asupra unei intrevederi la atelierul meu sau al
dumneavoastra. iar cind mi-ati multumit pentru insistenta, va refereati totusi la
continuitate.
5 daca sinteti deranjat de existenta contactului virtual sau a invitatiei de a expune
un construct de dialog, atunci va rog sa exprimati refuzul sau retragerea
dumneavoastra in mod explicit.
6 ideea expunerii ramine aceeasi: manifestarea neingradita a fiecaruia dintre noi.
(puteti face orice, inclusiv sa faceti nimic, in caz ca ati prefera de exemplu delegarea
cuiva sau chiar a absentei)
noi conveniseram de comun acord ca pentru mine supraplinul este nimic, iar pentru
dvs transparenta este nimic (in sine doar pasajul dvs despre orbire, tactilitate si
transparenta ar avea deja destula substanta expozabila, chiar daca ar fi vorba doar
despre scris).
7 exact deosebirile evidente dintre noi ma motiveaza sa port dialog cu dvs. exact
lipsa unisonului, contradictia, diferenta imi sustin interesul. imposibilul imi pare demn
de infruntat. dar nu uitati, pentru ca nici eu nu uit, ca unul dintre sfaturile importante
pe care mi le-ati dat inca de la inceput, a fost: sa nu ceri nimanui nimic.
8 in atitudinea mea au existat de-a lungul timpului entuziasme si dezamagiri fata
de dumneavoastra, dar niciodata minciuna, prefacatorie sau alt interes in afara de
acela de a va cunoaste direct. (desi prestigiul dvs ma onoreaza in mod automat, daca
ati fi fost un artist mai putin renumit, as fi fost cu atit mai bucuroasa).
9 nu stiu daca exista o nada pentru alex ca galerist, in caz ca da, atunci si-o creaza
singur. prezenta dvs in galeria sa nu i-a promis nimic, ci l-a insufletit. in ceea ce ma
priveste, alex mi-a propus sa expun ceea ce vede el a fi structurile mele, care ii plac,
alaturi de un alt artist care are structuri abstracte. i-am raspuns ca in prezent interesul
meu real este de a expune o atitudine, nu neaparat pictura asa zis abstracta. in acest
context i-am pomenit ca daca ar fi sa expun, as expune proiectul nimic in dialogul
purtat cu dumneavoastra, ceea ce i-a stirnit interesul.
10 nu s-a produs si nu s-ar putea produce nici o intelegere fara acordul dvs. am
considerat aiurart si fabrica drept doua spatii neutre si nu ati contrazis la momentul
respectiv ideea ca unul dintre ele sau amindoua ar fi alternative viabile. alex a studiat
fizica, este un om inteligent, cu experienta in marketing muzical si cu dragoste de
arta. in orice caz, propunind ieri seara luna martie pentru expunerea pe care i-o
prezentasem eliptic, alex si-a asumat misterul si riscul, intelegind ca nu este vorba in
mod necesar de o expozitie cu exponate, ci de ceea ce el insusi a denumit a fi "un
act".
Nov 7, 2013
Buna seara, am vazut ieri colectia Radu Emilian si acolo doua lucrari ale dumneavoastra, daca am inteles bine "Bunica" si "Bunicul". Ma gandeam ce veti fi facut cu imaginile pe care vi le-am trimis, cu norii, in special, daca le-ati lucrat, pentru ca asa imi aduc aminte, doreati un schimb, o interactiune. Alteori ma gandesc la o opozitie intre nimic si foarte mult, dar pentru asta , in capul meu, sunt doua taieturi de ziar pe care le am / una "Oamenii muncii isi cauta scrisorile catre administratie", alta e o poza cu o muncitoare in prim plan in spatele careia presedintele si directorul fabricii se fac ca au treaba cu industria. Trebuie sa va spun ca eu nu muncesc, eu astept sa-mi vina idei. Sa nu va mirati ca am atat de putin de spus. Dumneavoastra munciti mult, nu-i asa? Ion G
anca muresan
To Me
Nov 15, 2013
draga Ion G, "opozitia dintre nimic si foarte mult", de care pomeniti in mesajul
recent, sa ramina asadar datul expozitiei comune din anul viitor?
as propune sa utilizam fiecare cite o sala luminoasa de la parter, si cite una
intunecoasa de la subsol.
in caz ca va displace expunerea la Aiurart, pe care galeristul ar programa-o pentru
luna martie, sa-mi faceti cunoscut acest refuz atunci cind veti fi edificat asupra sa.
nu exista nici o graba si nici o presiune de a raspunde. posibil ca eu voi accepta
termenul martie in ceea ce ma priveste, pentru a avea continuitate in ceea ce am
inceput. Anca M.
muncitoarele anca muresan
To Me
Nov 22, 2013
nu ma mira ca aveti putine de spus; sinteti deja definit.
eu sint pe cale de definire; ca sa nu va mai coplesesc cu scrisul am deschis un caiet.
nu stiu sigur de ce imaginea cu norii este mai speciala decit cea cu nisipul: pentru ca
norii nu sint facuti de om? Dar lucrez acum la cele doua imagini.
eu sa prezint nori si nisip, iar dumneavoastra muncitoare; raspundeti-mi daca acesta
este acordul.
daca nu va este peste mina, va rog sa-mi trimiteti citeva imagini din expozitia de la
Timisoara; se pare ca eu voi expune in vara-toamna anului urmator acolo si sint
foarte interesata mai cu seama de birouri, planuind serii de mici lucrari care sa se
insinueze in spatiile de lucru.
mi-a placut fotografia pe care am zarit-o pe invitatie.
bunicul si bunica(2) anca
To Me
Nov 23, 2013
azi de dimineata am privit deja citeva imagini din expozitia dumneavoastra; va
multumesc daca aveati de gind sa-mi trimiteti unele contacte de situatie. ati expus
foarte pictural. spatiul imi pare de morga. podeaua e frumoasa. pe mine ma
intereseaza chiar locul unde oamenii lucreaza, in mijlocul inventarului de birou.
deoarece comunicarea noastra se apropie de un final, as vrea sa va spun de ce
impotriva tuturor evidentelor continui sa consider ca exista o echivalenta de
pozitionare, nu de impostatie, in discursuri diametral opuse: pentru ca rafuirea cu
semnificatia clipelor ramine si atunci cind evenimentele nu sint rasfirate, ci sint
compactizate, zipate. a trai viata neintrerupt cu aceeasi intensitate sau a respinge-o
sistematic cu pasiune sint doua variante ale vitalitatii. grila pe care o aplicati
dumneavoastra este imediata, codul dupa care ar putea fi inteles ceea ce lucrez eu
este dezangajant pentru cei in viteza.
pentru prima data mi-ati intins mina atunci cind mi-ati acordat "Bunica" si "Bunicul",
iar eu am gesticulat ininteligibil pentru dumneavoastra. Pentru ca pictura nu are
nevoie de literatura. Dar este absolut adevarat, bunicul si bunica exista.
eu aditionez clipele, privesc lucrurile din urma lor, prin ceea ce a mai ramas din ele.
din cauza asta am nevoie de atita timp pentru a face ceva.
(munca este o gluma, dupa cum spune un coleg autodidact de aici: maimuta a
devenit om prin munca, iar omul a devenit cal prin munca.)
Me
To anca
Nov 24, 2013
am doar mici fotografii ale expozitiei, iar nimic din birouri sau holuri, culoare si lifturi, care predomina. E mai mult agora de intalniri. Poate
ca sunt si birouri, altfel unde s-ar duce atata lume, aproape toti tineri?
e si restaurant si cantina, scari rulante. Sunt patru corpuri cladite
stand in dreptul pietii 700 (sau 600) unde vin taranii cu de toate ale lor, si au intre tarabe o biserica, fosta a cazarmilor. Prin spatele salii
trec incet trenuri printr-un hatis de tufisuri, de nu se vad sinele, imediat intr-o coasta e o balta mare cu ruine medievale proaspat
descoperite si asteptand viitorul, iar daca la ferestre m-am aplecat sa vad ce e jos, intre cladiri si tren, am vazut masinile din parkingul
subteran. Legat de el bariere si paznici lati in spate avand consemn sa fie amabili, trotuarele pline de piloni antiparcare.
Tot atat de nedecis sunt in ce priveste aiurart si luna martie, uneori vad ce si cum alteori zic nu, e prea putin, sa nu pun ceva cu de-a-sila, ar trebui sa imi iasa din cap treburile curente, vad metode dar nu anume lucrari.
bat lasat sa cada intr-o crapaptura a salii
puterea argumentului anca
To Me
Nov 27, 2013
(ma incearca o gripa, care poate declansa un duel cu sinusurile, si toate astea exact in
mijlocul fruntii; asa incit imi cer scuze pentru Stumpfsinnigkeit.)
multumesc pentru fotografii, cele mai evocatoare sint cele descrise prin cuvinte, de
altfel tipice pentru dumneavoastra.
faptul ca este un complex atit de mare, ma duce spontan cu gindul sa-l investesc cu
calitatea temporara de muzeu alternativ, daca tot am fost "concediata" de muzeu,
dupa cum va exprimati dumneavoastra.
martie imi pare mai rotund si mai plin decit februarie sau aprilie, dar daca nu va
convine, il voi intreba pe galerist ce alta perioada ar fi disponibila.
si mie mi se intimpla sa fiu sigura si nesigura, dar nefiind un artist conceptual, nu ma
simt obligata sa stiu cu 3-4 luni inainte, cu cea mai mare exactitate, in ce va consta
contributia mea expozitionala. in afara de nori si castele de nisip sint atenta la fiecare
zi, la continut si la trecere, si la dumneavoastra. sinteti unul dintre putinii artisti vii
care ma intereseaza, asa incit eu am de lucru; perioada in care nu stiam deloc ce sa
fac, am depasit-o la vreo zece ani dupa venirea in Germania.
Aiurart cica ar veni de la luna desertului, aiur, deci nu de la aiureala. Programul
galeriei nu este egal in privinta calitatii, dar este deschis, si prin asta singular in
Bucuresti. profilul galeriei, care este foarte frecventata de tineri si de mai putin tineri
artisti, are caracter tocmai prin neutralitate partaica si prin implicare transparenta,
deci dezinteresata. asta este perceptia mea, dar intrucit dumneavostra va indoiti de
acest adevar, am verificat intrebindu-l pe Erwin, care cunoaste situatia mai
indeaproape decit mine, daca va supun vreunui risc invitindu-va sa expunem
impreuna la Aiurart. Raspunsul ferm a fost: nu, nu exista nici un risc.
eu mai fac doar constatarea: galeria nu poate profita expunind lucrari de-ale
dumneavoastra, din moment ce nu sint spre vinzare. poate avea un beneficiu insa,
pur si simplu prin prezenta numelui dumneavoastra, iar daca asta va deranjeaza,
atunci sigur ca ar trebui sa apareti intr-un fel de incognito. sau sa nu apareti deloc.
arta cu de-a sila nu se poate, stiu asta si fara sa citesc mesajul dumneavoastra. daca
sinteti convins ca dialogul nostru consta doar din monologul meu, atunci ar trebui sa
va desolidarizati definitiv, in orice fel pe care-l alegeti dumneavoastra.
daca eu va silesc la libertate, atunci eliberati-va de aceasta libertate. eu v-am lansat o
invitatie la care puteti raspunde oricum, inclusiv prin refuz.
de un minim acord intre noi poate ar fi nevoie chiar si in privinta dezacordului. dar nu
va cer sa-mi divulgati metodele de care spuneati ca v-ar fi clare. putem expune in
cunostinta de cauza unul fata de celalalt sau, dimpotriva, in necunoastere si risc.
imi vine sa cred ca eu risc mai mult decit dumneavoastra.
care ar fi tema, puteti hotari dumneavoastra, din partea mea chiar si bunicii sau
muncitoarea sau prea putinul si prea multul.
eu ma gindesc ce imagini v-as trimite, daca mi-ati solicita.
Date: Wed, 27 Nov 2013 15:30:23 -0800
From: [email protected]
Noaptea am gasit ce sa expun, ziua e intrucatva critica, dar raman
hotarat. Va mai trimit o imagine: un bat subtire lasat sa cada s-a infipt in
podea.
Nu pot uza direct de imagini produse de dumneavoastra, dar
alaturarea lor va avea un sens. In schimb am gasit, cautand ceva despre Hamlet, un portret care va
seamana. Vi-l trimit.
Adriaen of Cronenburg / Katheryn of Berain
In orice caz prima legatura (pentru mine) e "Nimic", de partea mea "Cat mai mult", (probabil de la "non multa sed multum"). Deci martie
la Aiurart
martie la Aiurart anca
To Me
Nov 28, 2013 Alles klar.
buna ziua(2) Me
Dec 4, 2013
Buna ziua domnule Ion Alexandru Radu! am primit scrisori de la doamna Anca Muresan si indirect de la
dumneavoastra. Inteleg ca in primele zile din ianuarie materia ar
trebui definita pentru anunt si ca pana atunci sa se lamureasca relatiile dintre galerii. Eu am anuntat-o pe galerista mea, nu e prima
data ca as expune in spatii ale altora. Credeti ca vor exista probleme in plus?
Pana una alta am "lucrat" prin corespondenta cu doamna Anca Muresan. ce si cand ati vrea sa stiti din ce am facut? Ce rol o sa va
asumati ? Prima data m-a invitat Erwin Kessler sa vad ceva la
dumneavoastra, o expozitie cu straini. Nu am putut veni. A doua oara am vrut sa-l vad pe Ionescu cel Rege, iar doamna AM m-a intrebat
daca mi-a placut spatiul, ii voi fi spus ca fiecare camera e unica si ca nu-l pot percepe ca intreg, poate din cauza celor doi artisti.
Acum ati aflat ca noi am pus la cale spatiul dumneavoastra, eu fara sa deschid si usa dumneavoastra. Iertare! Deci cum stam? Facem aceasta
expozitie?
Va multumesc, cu bine,
Ion Grigorescu
Alex Radu To Me
Dec 5, 2013
Buna ziua si multumesc pentru mesaj.
Noi suntem desigur mai mult decat incantati sa gazduim aceasta expozitie. Mi-ar
face placere sa redescoperiti spatiul si intr-o alta expozitie: Dan Piersinaru - Mutatie,
curatoare Olivia Nitis, expozitia curenta la Aiurart.
Pentru a pregati cat mai bine expozitia ne-ar ajuta sa avem cat mai curand cateva
linii despre aceasta expozitie si un posibil titlu; acestea nu vor fi facute publice dar
ne vor ajuta in relatia cu partenerii media. Si, in fine, pe la inceputul lunii ianuarie ar fi
bine sa avem un prim text scurt despre expozitie pentru promovare si sa incepem sa
vorbim despre tot ceea ce este nevoie. Ar fi placut sa stim detaliile pe masura ce
evolueaza proiectul pentru a putea asigura cat putem mai bine conditiile pentru
expozitie si pentru a putea contribui daca este nevoie la un design adecvat de
expozitie. Acesta sunt in pricipal rolurile pe care ni le asumam de obicei: sa asiguram
resursele optime (in functie de ce avem si putem face rost in timpul pe care il avem la
dispozitie), o cumunicare cat mai buna a expozitiei si, avand in vedere ca fiecare
expozitie este in sine un act de comunicare (a unui concept, a unor lucrari), de a ajuta
la demersul conceptual adecvat de design/arhitectura de expunere.
Spuneti-mi va rog cand ati avea timp pentru o vizita in spatiu ocazie cu care am
putea sa povestim mai multe.
Multumesc,
o zi minunata,
Alex Radu
0722.285.013
Date: Wed, 4 Dec 2013 09:35:50 -0800 From: [email protected] Subject: Re: titlul To: [email protected] sa porneasca de la nimic si sa ajunga la mult (poate fi si invers: sa p de la prea mult si
sa aj la nimic)
nimic / prea mult nimic prea mult nimic
titlul e compus de titlurile celor doua persoane / uneori, lipite, fac un singur titlu,
oare e bine? / idea de a porni si a ajunge va e potrivita? eu nu as folosi-o in practica
mea / sa lasam cele doua persoane ca niste poli = sa ne indepartam ( ca sa stim mai
bine cine, ce suntem )
nimic si prea mult
o sa ii scriu si dlui Alexandru Ion Radu On Wednesday, December 4, 2013 11:22:19 AM, anca <[email protected]> wrote: (titlul) pe care l-as propune, ca sa porneasca de la nimic si sa ajunga la mult fara multe cuvinte ar fi: "nimic prea mult" cum vi se pare? Date: Wed, 4 Dec 2013 13:17:04 -0800
From: [email protected]
Subject: Re: titlul
aveti dreptate, dar inca o incercare de dragul polilor: nimic / istorie ce da inapoi, desi stiu ca e mai bine doar nimic pentru ca de acolo am inceput sa vorbim
On Wednesday, December 4, 2013 8:32:24 PM, anca <[email protected]> wrote: daca ar fi poli, ar fi: nimic/mult (banal) intrucit prea mult poate intra in definitia nimic, deci ar fi asemenea, nu opuse (nimic=prea mult). "prea" rastoarna situatia lui "mult", il aduce/coboara spre nimic, creind o conotatie negativa.
pentru mine nimic are insa conotatia pozitiva: nimic este la fel de indreptatit ca ceva, fiind tot o forma a existentei constiente. manifestata prin nimic constientizat (Comunicat despre nimic) nimic si prea mult nu sint asadar poli. polaritatea ma intereseaza. pornirea si ajungerea sint problematizabile, nu sint pozitia mea efectiva ( desi evenimentele incep, continua si ajung, arta nu urmeaza obligatoriu acelasi traseu) nimic prea mult este un joc de putere a cuvintelor, care nu degradeaza intelesul, dar nici nu il expliciteaza; oare trebuie sa fie evidenta pozitionarea de poli a polilor? indepartarea pentru "cine si ce", absolut indreptatita in cazul a doua persoane, ar fi termenul meu in stinga, de ex, iar al dumneavoastra, autonom in dreapta: nimic/..... (completati punctele) dar oare e nevoie de contradictie in titlu; nu ar fi suficienta opozitia din sali? fiind doi artisti nu trebuie ostentativ despartit totul in doua. (pentru ca s-ar ajunge la paralelism, la alienare). o oarecare doza de aer comun nu ar intoxica pe nimeni. eu as renunta la marcarea despartirii (/)
Me
To anca
Dec 5, 2013, nimicul, opusul istoriei
acum vad ca mai e o scrisoare cu nimic opus 2, bun, dar pentru a nu da loc speculatiilor "nimic op. 2"
incerc sa prezint niste lucruri care ma depasesc prin importanta lor -
destinul tarii, al oamenilor - plec de la niste zdrente din ziare, rog, nu le dispretuiti, pentru ca un sens adanc. Exista un unghi din care ce fac
eu (ce voi face) e la fel cu felul dumneavoastra de a reporni pe o suprafata, atingand si locurile goale si cele deja atinse anterior, cu
scopul (?) unei ocupatii totale, pe langa ca e a doua oara. Dar mai sunt 359 de unghiuri.
Hide message history
On Thursday, December 5, 2013 8:46:06 AM, anca <[email protected]> wrote: nimic opus istoriei
propunere de comunicat(2)
anca To Me
Dec 7, 2013
am introdus si notiuni din mesajul dumneavoastra.
caut imagine. trimit in curind citeva variante; aveti propuneri?
nimic op. 2Anca Muresan si Ion Grigorescu poarta dialog de-a lungul anului
2013.Consens asupra nimic, traiectorie impulsionata de contradictie, individualitate,
diferenta.Substanta dialogului este realitatea. Unghiurile de vedere se incruciseaza
refractar, avind alternativ functie de sabie si de cumpana.Fiecare isi gospodareste
experienta, isi intareste limitele.Numitorul comun este raportarea la lume: istoria revine
la punctul de pornire, incercuind repetat evenimentele pina cind acestea intra in
constiinta.nimic in afara timpului. nimic supus timpului.
Me
To anca
Dec 7, 2013
va rog sa nu va suparati de schimbari, propun, nu ma opun:
nimic op. 2
Anca Muresan si Ion Grigorescu, dialog din poarta anului 2013. Consens asupra nimic, traiectorie impulsionata de contradictie, individualitate, diferenta. Substanta dialogului este realitatea. Unghiurile de vedere se incruciseaza refractar, avind alternativ functie de sabie si de cumpana. Fiecare isi gospodareste experienta, isi intareste limitele. Numitorul comun este raportarea la lume: istoria pina intra in constiinta, nimic in afara timpului. nimic supus timpului. si poate asa (transcris): nimic op. 2
Anca Muresan si Ion Grigorescu, dialog din poarta anului 2013. Consens asupra nimic,
traiectorie impulsionata de contradictie, individualitate, diferenta. Substanta dialogului este realitatea.
Unghiurile de vedere se incruciseaza refractar, avind alternativ functie de sabie si de cumpana.
Fiecare isi gospodareste experienta, isi intareste limitele. Numitorul comun este raportarea la lume:
istoria pina intra in constiinta,
nimic in afara timpului. nimic supus timpului.
acum eu vad cateva inutilitati (repetitii), daca le tai iese: nimic op. 2 Anca Muresan si Ion Grigorescu, dialog din poarta anului 2013.
Consens asupra nimic.
Unghiurile de vedere se incruciseaza refractar, avind alternativ functie de sabie si de cumpana.
Fiecare isi gospodareste experienta, isi intareste limitele. Numitorul comun : istoria pina intra in constiinta,
sa facem Me
To anca [email protected]
Jan 14
Buna seara, nu sunt in forma, dar dispozitie am. Nu sunt sanatos dar
nu sunt amarat din cauza asta. As vrea sa depasim faza micului text,la care nu am ce spune (ma
feresc de cuvantul "nimic"). Ma gandesc la ce spatii ne alegem - eu ma
gandesc la atriu, sau anti atriu, adica la intrare, sau hol, atriu pentru ca de la el sunt scari in mai sus de el si in mai jos de el. Ma gandesc sa
imi fac niste tablii de lemn atarnate in consola pe perete, cu fire. Si pe tablii sa fie lucrarile, orizontal, pentru citire. Ma mai gandesc sa repar
una sau doua strane de la biserica Gorgani (au fost aruncate), care sa stea aici, la intrare, sau chiar sa stea in ele cei ce citesc (desi nu e
mult de citit, se poate face si in picioare). Nu stiu daca o sa fiu in stare sa le refac.
Dar in gandurile astea e presupunerea ca dumneavoastra (Anca) expuneti in camerele in care se ajunge din intrare, dupa ce oamenii au
dat cu ochii de ale mele. Le-am spus ganduri, si sunt ganduri, insa mai inainte de a face, va
intreb ce vreti sa faceti, sau sa facem cu si in aceste spatii. Ion G
da, sa incepem(3) anca
To Me, alex radu
Jan 14
am ramas mult timp pe text pictindu-l ca pe orice lucrare, fara discriminare: face
parte din expozitie. aportul meu se bazeaza pe dialogul cu Ion Grigorescu, nu am un
concept a priori. nimic este un nume tabu pentru ceea ce exista fara a fi definit ca
ceva sau prezent ca atare, acceptat, perceput, inregistrat. pe scurt este ceea ce nu
astepti atunci cind cauti.
eu as expune in demisol o pinza zgrunturoasa pamintie prafuita, cu o taietura,
poreclita "Bunicii" (1990, ulei/pinza), intr-o lumina redusa, eventual de lanterna. ca
intr-un arbore genealogic as urca un fir cu lucrari mici pe hirtie (toate dintr-un
acelasi bloc de desen), intersectind atriul domnului Grigorescu catre mansarda, unde
ele s-ar amesteca printre albumele si obiectele preexistente.
in cele doua camere albe de parter inalt nu as expune decit in panourile de aer
conditionat, care invita prin rama lor. peretii perfect albi imi par suficienti in sine
pentru aceasta expozitie, care nu e facuta pe calapodul altor expozitii. (camera din
dreapta nu are panou, spune Alex; atunci sa vedem, poate vreti dumneavoastra,
domnule Ion Grigorescu, sa puneti si acolo o strana, astfel incit cel care se aseaza sa
poata privi o lucrare de-a mea. daca stranele nu se pot repara, ar putea fi totusi
exponate (neutilitare)
anca
To Mealex radu
Jan 19
eu nu voi fi miercuri, dar daca holul este prea mic pentru instalatia domnului
Grigorescu, atunci as propune camera dreapta parter pentru extinderea "atriului".
de asemenea sta la dispozitie camera demisol dreapta, eu intentionind sa folosesc
doar camera demisol stinga.
catre Ion Grigorescu: doriti explicit sa nu existe nici un fel de interferenta intre
lucrarile mele si ale dumneavoastra?
tendinta mea este sa continui dialogul prin lucrari, daca asta nu contrazice conceptul
cu care lucrati. si anume, daca folositi strane asupra carora interveniti pentru a
redeveni utilitare, nu ati putea sa puneti la dispozitie expozitiei o strana
nefunctionala, care se afla aruncata? presupun ca Alex s-ar ocupa de transport.
eu as vedea-o atunci expusa in demisol, in paralel cu "bunicii" (pinza avariata de care
va scriam), ambele ca stare originara, preexistenta actului voit artistic. din trecut
concret catre prezent evident.
data vernisajului pe 20 sau dupa, eu nu voi putea veni, astfel incit o sa-l rog pe Alex
sa panoteze lucrarile pe care le trimit, dupa o decriere atasata.
sanatate si spor la lucru, Anca
Me
To ancaalex radu
Jan 19
da, pot fi oricum, amestecate, sau separate, daca aveti un plan facut
pot sa le pun ale mele dupa ce ale dumneavoastra sunt acolo.
Cu stranele nu garantez. Eu as vrea macar una, dar buna de stat in ea. Daca nu am ceva dezmembrat am scaune schioape, care asteapta si ele vremuri bune.