În 2007, un studiu al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii efectuat în 37 de ţări dezvăluia faptul că România se află pe unul din dintre locurile fruntaşe la violenţa în şcoală.

Violenţa poate fi :~ fizică (bătaie, lovire, îmbrâncire,

rănire etc)~ verbală (injurii, jigniri, reproşuri, urlete etc )~ sexuală

~ psihică/emoţională ( critică ofensatoare, vânarea greşelilor, umilirea sistematică, izolare, telefoane sau mesaje de ameninţare urmărire, izolare, ameninţări, ironie muşcătoare, şantaj emoţional, maliţiozitate)

De multe ori, părinţilor le vine foarte greu să creadă că micuţul lor simpatic şi atât de bine-crescut sau micuţa lor atât de dulce şi ingenuă se transformă la şcoală în teroristul de serviciu: insultă, batjocoreşte, şicanează, ameninţă, minte, manipulează, scuipă, răspândeşte minciuni şi zvonuri maliţioase şi denigratoare la adresa altor copii.

Pe lâgă faptul că îşi insultă victima, micul agresor împinge / bruschează / trage de păr/ zgârie/ înţeapă /îi pune piedică/ o închide în toaletă / îi distruge lucrurile sau i le ascunde/ o ameninţă, îi rupe hainele, îi ia obiectele personale (stilou, ceas, telefon)

În domeniu violenţei verbale am observat, cu frecvenţă ridicată şi jignirile cu referire la trăsăturile fizice sau psihice ale colegilor sau cu referire la apartenenţa etnică.

Prima reacţie a părinţilor este să conteste acuzele aduse şi să se revolte împotriva dascălului şi împotriva atmosferei care i se face copilului lor la şcoală.

Ceea ce trebuie să ştie ei este că, adesea, micul terorist este amabilitatea, politeţea şi drăgălăşenia în persoană. Acestea sunt doar o mască sub care se ascunde adevărata sa personalitate agresivă, maliţioasă, manipulatoare, antisocială.

Asemenea copii, de cele mai multe ori, reuşesc să păcălească şi să manipuleze şi cadrele didactice, mai ales dacă sunt inteligenţi, au rezultate şcolare bune şi au dibuit slăbiciunile celorlalţi (aceasta este specialitatea lor)

Alţi copii sunt agresivi şi acasă şi la şcoală şi faptele lor nu-i mai surprind pe părinţi. Ei ştiu că odrasla lor e soi rău, ei înşişi afirmă că au încercat de nenumărate ori să o aducă pe calea cea bună cu bătaia, cu pedepse care mai de care mai aspre , toate fără niciun rezultat. Unii părinţii consideră

că, la şcoală, copilul lor e responsabilitatea cadrelor didactice şi acestea trebuie să se descurce cum ştiu mai bine.

În comparaÎn comparaţţie cu elevii din ie cu elevii din zonele rurale (unde nivelul zonele rurale (unde nivelul de dezvoltare socio-de dezvoltare socio-economiceconomicăă a familiilor este a familiilor este de obicei omogen la nivelul de obicei omogen la nivelul unei comunitunei comunităţăţi), este de i), este de presupus cpresupus căă elevii din elevii din şşcolile urbane provin din colile urbane provin din familii cu nivel socio-familii cu nivel socio-economic foarte variat. economic foarte variat. De aici De aici apar apar şşi diferente privind i diferente privind modul cum se îmbracmodul cum se îmbracăă (uniforma)(uniforma), banii de , banii de buzunar, obiectele buzunar, obiectele personale utilizate în personale utilizate în spaspaţţiul iul şşcoliicolii (rechizite, (rechizite, telefon mobil etc.).telefon mobil etc.).

Înainte de a te grăbi să îţi pedepseşti copilul, încearcă

să afli cauzele care îl determină să se

comporte atât de violent.

De ce copilul este agresiv, maliţios, pornit pe rele?

Încearcă să demonstreze celorlalţi copii că este puternic.

Are o intenţie dominatoare, îşi propune să îi "conducă" pe ceilalţi.

Contextul şcolar (profesori severi, colegi agresivi, lipsa prietenilor) îl poate determina pe copil să fie violent, cu intenţia de a se apăra de un mediu ostil.

Sunt, adesea, victimele abuzurilor pe care cei din familie le-au comis împotriva lor, a expunerii lor în mod repetat la violenţă domestică, a neglijării,lipsei de atenţie şi afecţiune, pe scurt , a mediului din care provin, mediu caracterizat de violenţă, sărăcie, promiscuitate şi un grad scăzut de educaţie.

O relaţie disfuncţională cu tatăl sau cu mama sau cu ambii părinţi ( nu se înţelege cu ei, se ceartă sau este certat adesea, este pedepsit prea aspru, inclusiv fizic, e criticat excesiv, e umilit, jignit, izolat, închis, ameninţat); Nivelul de stres din familie, într-o familie în care membrii ei nu se înteleg, se ceartă sau se răstesc unul la altul, cu siguranţă că şi copilul va deveni nervos, chiar agresiv;

Copilul nu are parte de afecţiune acasă; Nu poate spune părinţilor ce probleme şi nemulţumiri are, deoarece se teme că aceştia nu îl vor asculta, nu îl vor înţelege sau l-au “abandonat” la bunici; Plecând de aici, se acumulează

frustrări pe care copilul nu le poate consuma acasă, astfel încât tensiunea interioară se manifestă la şcoală şi în relaţiile cu ceilalţi;

O altă cauză mai poate fi hiperactivitatea. Copilul prezintă un exces de energie pe care şi-l consumă purtându-se urât, lovindu-şi colegii sau fiind nepoliticos în relaţia cu profesorii;

Copilul –agresor este sau a fost supus , în mod repetat, agresiunii exercitate de părinţii săi, fraţi mai mari

Provine dintr-o familie dezbinată, disfuncţională, este martor şi/sau victimă a consumului de alcool, droguri;

Familia are probleme cu legea ;

Părinţii au divorţat şi copilul nu se poate răzbuna pe cel care îl consideră vinovat (amanta tatălui, prietenul mamei, tata, mama);

Copilul-agresor este oaia neagră din familia lui, dintre toţi fraţii face cele mai multe năzbâtii;

Tata sau mama sau ambii părinţi sunt plecaţi de acasă la muncă în străinătatea şi copilul este lăsat nesupravegheat sau neglijat ori abuzat de cei în grija cărora a fost lăsat ;

Este prea răsfăţat în familie, obişnuit să i se facă toate poftele, să dea ordine pe care ceilalţi i le indeplinesc, să decidă pentru ceilalţi şi, la şcoală, când întâmpină opoziţia celorlalţi copii, îşi impune punctul de vedere în forţă .

Copilul are afecţiuni de natură psihică ce trebuie identificate şi tratate cât mai curând, în mod corespunzător.

Sunt cazuri când copilul ajunge agresor pentru că propriii părinţi şi fraţi mai mari sau cineva din familia lărgită i-a cultivat latura agresivă şi l-a educat întru violenţă pentru a-l întări, pentru a face din el un dur care să nu ajungă niciodată victima nimănui.

Se înşală amarnic aceştia şi nu-şi dau seama că, deja copilul pe care ei îl pregătesc să se descurce în lumea cea mare şi rea, plină de pericole şi ameninţări, e deja o victimă. Este un individ cu un comportament antisocial, antrenat să creeze probleme celor din jur şi lui înşişi, să nu respecte nici un fel de autoritate. Va fi incapabil să se facă înţeles, iubit, acceptat şi respectat, ci temut, urât, respins şi izolat de ceilalţi.

Care este rolul părinţilor, cum pot preveni o asemenea situaţie şi ce soluţii trebuie adoptate ?

Modelul parental

Părinţii au un rol foarte important în tot ceea ce înseamnă educaţie, temperament, caracter şi comportament. Copilul nu se formează independent de factorii externi, dimpotrivă, felul lui de a fi reprezintă o sumă a stilului de viaţă pe care îl are, al persoanelor care trăiesc în preajma lui şi a situaţiilor prin care trece. Iar în cazul copiilor, cea mai mare influenţă o au, bineînţeles, părinţii.

Dacă părinţii sunt un model de violenţă, agresivitate şi nervozitate, sunt şanse foarte mari ca şi copilul să fie la fel. Copiii fac ceea ce văd şi majoritatea copiază modelul parental. Copilul devine o oglindă a părinţilor şi a felului lor de a se comporta în societate, iar de cele mai multe ori, problema îşi are rădăcinile exact în mediul familial.

Mediile cu care are contact copilul

Părinţii trebuie să fie foarte atenţi la mediile cu care ia contact copilul. Foarte important este ca cel puţin acasă să aibă parte de comunicare, înţelegere şi o atmosferă plăcută. Ţineţi legătura cu învăţătorii clasei. Nu vă faceţi singuri dreptate! Găsiţi împreună soluţii pentru a elimina treptat neînţelegerile şi rivalităţile din clasă.

Identifica circumstantele in care devine violent !

Copilul poate deveni violent în special în anumite contexte: ~ fie atunci când este provocat, ~ fie atunci cand este jignit, ~ fie atunci cand nu obţine ceea ce îşi doreşte, atunci când eşuează şi aşa mai departe.

Încearcaţi să fiţi atenţi la momentele în care se transformă într-un copil agresiv, să eliminaţi astfel de situaţii şi să îl învăţaţi să reacţioneze altfel. Părinţii pot influenţa mult comportamentul copilului, în sens pozitiv, însă pentru acest lucru este nevoie de răbdare şi înţelegere.

Comunicarea copil-părinte

Copiii au cea mai mare încredere în părinţi, mai ales în copilărie şi chiar şi în adolescenţă. Important este ca ei să simtă că părinţii sunt mereu alături de ei şi că îi înţeleg. Vorbiţi des cu copilul dv, aflaţi ce anume ii deranjează, de ce se teme, cine îl supără şi ce anume îl determină să se comporte violent: o persoană, o situaţie, un neajuns, un context sau o anumită problemă personală.

Odată identificată problema, o puteţi rezolva împreună. Ajutaţi-l să îşi stăpânească mânia şi să reactioneze cu calm la diverse situaţii tensionate ! Nu îl lăsaţi în preajma altor copii violenţi ! Fiţi de asemenea atenţi la ce face în timpul liber !

Acordaţi atenţie şi activităţilor copilului dv, deoarece şi acestea îl influentează foarte mult ! Copilul poate percepe distorsionat realitatea prin prisma experienţelor virtuale şi să creadă ca, odată iesit în spaţiul exterior, lumea este clădită exclusiv pe violenţă şi ca, prin urmare, trebuie să se apere.

Nu îl lăsaţi să se joace ore întregi în faţa jocurilor virtuale violenţe ! Nu îi permiteţi să se uite la televizor la filme cu conţinut agresiv !

Ţineţi-l departe de tot ce înseamnă conţinut violent şi în schimb încurajează-l să se implice în activităţi plăcute, desfăşurate în special în aer liber. Află ce sport îi face plăcere şi facilitează-i accesul la echipamente şi loc de desfăşurare. Ajută-l să îşi facă prieteni noi şi să aibă parte de activităţi interesante. Cultivă-i hobby-urile şi nu îl lăsa să se plictisească. Atât timp cât are activitate şi timpul trece în mod plăcut, nu va mai fi loc de frustrări, nemulţumiri sau tensiuni în ceea ce îi priveşte pe cei din jur.

SUCCES, PĂRINŢI, SUCCES, PĂRINŢI, ÎN MODELAREA ÎN MODELAREA

COPILULUI COPILULUI DUMNEAVOASTRĂ !DUMNEAVOASTRĂ !

Bibliografie “Cu copilul la şcoală”

din ciclul “ Şi tu poţi fi SUPERNENNY”

Editura Trei, 2008