contul si dubla inregistrare
TRANSCRIPT
Procedeu specific contabilităţii, care reflectă existentul şi miscarea fiecarui element patrimonial într-o perioadă de timp, ca efect al modificărilor produse de operaţiile economice .
Înregistrarea informaţiilor în conturi se realizează sub formă valorică şi pe bază de documente justificative
Funcţiile contului
funcţia de înregistrare, grupare, ordonare şi
sistematizare a informaţiilor
funcţia de cuantificare
funcţia de informare
funcţia de control
funcţia contabilă
CARE SUNT FUNCŢIILE CONTULUI ?
Sistematizare operaţie
Dimensionare operaţie
Cunoaştere operaţie
Reflectarea activului si pasivului patrim.
Control operaţie
Denumirea sau titlul contului Debitul şi creditul, cele două părţi opuse ale contului Mişcarea (rulajul) contului reprezintă totalul sumelor
care se înregistrează într-o perioadă de gestiune în debitul sau creditul unui cont în urma 61 măririlor sau micşorărilor determinate de operaţiile economice sau financiare care se produc în volumul şi structura elementului patrimonial pentru care s-a deschis respectivul cont. Astfel, distingem mişcare (rulaj) debitor şi mişcare (rulaj) creditor.
Soldul contului reprezintă existentul la un moment dat al elementului patrimonial pentru care s-a deschis respectivul cont. Soldul se stabileşte ca diferenţă între totalul sumelor debitoare şi totalul sumelor creditoare, preluând semnul totalului mai mare.
D ct. ACTIV C D ct. PASIV C
Sid Sic
+ - - + Sfd
Sfc
A + D P +
C A – C P – D
REGULI
Conturile de activ încep să funcţioneze prin a se debita şi se debitează cu existentul şi creşterile de activ, creditându-se cu micşorările de activ, iar la sfârşitul perioadei de gestiune au întotdeauna sold final debitor, sau sunt soldate.
Conturile de pasiv încep să funcţioneze prin a se credita şi se creditează cu existentul şi creşterile de pasiv, debitându-se cu micşorările de pasiv, iar la sfârşitul perioadei de gestiune au întotdeauna sold final creditor, sau sunt soldate
Legătura reciprocă între debitul unui cont şi creditul altui cont stabilită cu ocazia înregistrării operaţiilor economice şi financiare în contabilitatea curentă pe baza dublei înregistrări poartă denumirea de corespondenţa conturilor, iar conturile între care se stabileşte o astfel de legătură se numesc conturi corespondente.
În funcţie de modificările pe care le produc operaţiile economice sau financiare în bilanţ, corespondenţa conturilor se poate stabili:
– fie numai între conturi de activ, când modificările se produc doar în activul bilanţului;
– fie numai între conturi de pasiv, când modificările se produc doar în pasivul bilanţului;
– fie între conturi din ambele părţi ale bilanţului, atunci când operaţia economică sau financiară produce modificări concomitent şi cu aceeaşi sumă în ambele părţi ale bilanţului.