contabilitate creativa - curs

Aristita Rotilă,

CONTABILITATE CREATIVĂ

Editura Alma Mater,Bacău, 2012

CUPRINS

In irodu cere 7

Capitolul 1

CONTABILITATEA CREATIV Ă: CONCEPT, COMPLEX MOTIV AŢIONAL,CLASIFICĂRI / (9]

1.1 Delimitări conceptuale privind contabilitatea creativă 10

1.2 Motive pentru contabilitatea creativă şi factorii care permit /explică dezvoltarea tehnicilor decontabil itate creati vă 16

1.3 Efectele utilizării practicilor de contabilitate creati vă 26

1.4 Clasificări ale practicilor de contabilitate creativă 28

Capitolul 2

TEHNICI DE MODELARE PRIN "CREATIVITATE" A REZULTATULUI ŞI ACONTULUI DE PROFIT ŞI PIERDERE / (35]

2.1 Despre politicile contabile şi managementul rezultatului 36

2.2 Practici de modelare prin "creativitate" a rezultatului .42

2.2.1 Practici de contabilitate creati vă referitoare la imobilizările corporale şi necorporale .43

2.2.2 Practici de contabilitate creati vă referitoare la stocuri 52

2.2.3 Alte practici contabilitate creati vă 65

2.3 Clasificări creative În contul de profit şi pierdere 70

Capitolul 3

TEHNICI DE MODELARE PRIN "CREATIVITATE" A BILANŢULUI / (73]

3.1 Operaţia de Jease-back 75

3.2 Reevaluarea imobilizărilor corporale 79

Contabilitate creativă

3.3 Emisiunea de titluri hibride 83

3.4 DezÎndatorarea În fapt 84

3.5 Titrizarea (securitizarea) creanţelor 86

3.6 Alte tehnici de modelare a informaţiilor prezentate În bilanţ 86

3.7 În loc de concluzii: raportarea eronată a activelor şi datoriilor 89

Capitolul 4

DETECTAREA ŞI LIMITAREA MANIPULĂRII INFORMAŢIEI CONTABILE / (93J

4.1 Profesia contabilă versus contabilitatea creativă 94

4.2 Soluţii posibile de limitare a manipulărilor prin informaţia contabilă şi de creştere a credibilităţiicontabilităţii 99

Bib liog ra fie 113

6

Introducere

Lucrarea de faţă, Contabilitate creativă, reprezintă suportul de curs pentru disciplina cu

acelaşi titlu din planul de învăţământ al programului de master Contabilitate, Audit şi

Informatică de Gestiune. Disciplina Contabilitate creativă, prin însăşi denumirea ei, îşi propune,

ca obiectiv general, să demonstreze modul în care informaţiile financiar-contabile pot fi

manevrate, în limitele legale, după interesul celor care le produc, şi să-i provoace pe cei care o

practică la creativitate şi originalitate. Obiectivele specifice ale disciplinei vizează formarea şi

dezvoltarea de cunoştinţe privind tehnicile de contabilitate creativă utilizate în elaborarea şi

prezentarea informaţiilor în cadrul situaţiilor financiare ale entităţi lor economice, În contextul

aplicării reglementărilor contabile româneşti şi ale referenţialului contabil internaţional;

dezvoltarea abilităţi lor de analiză şi interpretare a conceptelor, teoriilor şi practicilor de

contabilitate creativă cu scopul elaborării unor soluţii de limitare a manipulărilor prin informaţia

contabilă şi de creştere a credibilităţii contabilităţii.

Lucrarea supune atenţiei masteranzilor, pe parcursul a patru capitole, o sumă de

cunoştinţe referitoare la modelarea prin "creativitate" a informaţiilor prezentate în situaţiile

financiare după interesul celor care le produc, pornind de la aspectele conceptuale privind

contabilitatea creativă, factorii care permit dezvoltarea tehnicilor de contabilitate creativă,

motivele şi obiectivele celor implicaţi, efectele utilizării practicilor de contabilitate creativă

(Capitolul 1), continuând cu tehnicile de modelare prin "creativitate" a rezultatului, a contului de

profit şi pierdere (Capitolul 2) şi a bilanţului (Capitolul 3), finalizând cu soluţii posibile de

limitare a manipulărilor prin informaţia contabilă şi de creştere a credibilităţii contabilităţii,

inclusiv căi prin care utilizatorii ar putea detecta şi evita capcanele contabilităţii creative

(Capitolul 4).

Lucrarea de faţă are la bază o serie de materiale de specialitate, reglementările contabile

din România, precum şi referenţialul contabil internaţional, ale căror titluri sunt indicate În

bibliografie.

Bacău,

decembrie 2012 Autorul

Capitolul 1

CONTABILITATEA CREATIVĂ: CONCEPT, COMPLEXMOTIVA ŢIONAL, CLASIFICĂRI

,NS In acest capitol, se regăsesc informaţii referitoare la:

•

•

•

•

•

semnificaţia şi definirea conceptului de contabilitatea creativă;

motivele pentru contabilitatea creativă;

factorii care permit /explică dezvoltarea tehnicilor de contabilitate creativă;

efectele utilizării practicilor de contabilitate creativă;

clasificarea practicilor de contabilitate creativă .

I ,NS Cuvinte clieie :

• conta6iEitate creativă, conta6iEitate imaginativă, conta6iEitate de intenţie, frautfă;• practici de conta6iEitate creativă, tehnici de conta6iEitate creativă;• motive pentrn conta6iEitate creativă, factori exp[icativi, efecte;• poEitici conta6ife, estimări conta6ife' su6iectivism;• situaţii financiare, 6ifanţ, cont de profit şi pierdere;• venituri, cheftuieEi, rezuftat, active, datorii, capita[uri propri~'• rezu[tat financiar, rezuftat conta6i~ profit, pierdere;• netezirea rezu[tatu[ui; managementu[ rezu[tatu[u~'• împodo6irea 6ifanţu[u~'• capita[izarea cheftuieEi[or;• imaginea fidefă;

cost istoric, vaware actuafă.


1.1 Delimitări conceptuale privind contabilitatea creativă

Conceptul de contabilitate creativă s-a născut, probabil, din traducerea expresiei engleze

"creative accounting", prezentă de mult timp În contabilitatea anglo-saxonă (în special Încercetările lui J. Argenti, 1973, referitoare la agravarea situaţiei Întreprinderilor) şi s-a dezvoltat

prin lucrările Şcolii de la Rochester, punând bazele teoriei pozitiviste a contabilităţii.1 Ulteriorau apărut şi alte concepte, care au venit să completeze contabilitatea creativă, cele maivehiculate fiind "contabilitate imaginativă" şi "contabilitate de intenţie".

Expresia contabilitate creativă, după cum afirmă unii autod, a fost lansată "depracticienii contabilităţii şi de persoanele care raportează şi comentează activităţile pieţeifinanciare Uurnaliştii şi analiştii financiari)".

Pentru prima dată În literatură, noţiunea de "contabilitate creativă" a fost invocată, Înanul 1973, de către cercetătorul britanic J. Argenti. Acesta a stabilit o legătură directă Între

practicile de contabilitate creativă, incompetenţa managerilor şi declinul afacerilor, precizând căutilizarea contabilităţii creative reprezintă un indiciu prevestitor de criză. Ulterior, judecând după

abundenţa literaturii care aduce În discuţie acest subiect, contabilitatea creativă a intrat În sferapreocupărilor a numeroşi cercetători3•

Conceptul de contabilitate creativă poate fi definit În diferite moduri. Nu există odefiniţie generalizată sau un punct de vedere comun În ceea ce priveşte definirea acestui concept,

diverşi autori având În vedere un segment mai mare sau mai mic dintr-o axă care se Întinde de lao veritabilă Încercare de a prezenta o imagine fidelă până la practicile de "finanţare În afara

bilanţului" şi de "Împodobire" a bilanţului4• Acest concept se utilizează, de regulă, pentru adescrie procesul prin care profesioniştii contabili îşi folosesc cunoştinţele în scopul manipulăriicifrelor incluse în situaţiile financiare anuale5 sau, altfel spus, pentru a desemna practicilecontabile care au ca efect inducerea investitorilor în eroare (înşelarea) prin prezentarea unorinformaţii contabile pe care ar dori să le vadă (de exemplu, profituri în creştere constantă) 6.

Din abordările diferiţi lor autori, deşi aceştia s-au ferit, În general, să definească acesteconcepte (contabilitate creativă, contabilitate imaginativă, contabilitate de intenţie), douăaccepţiuni par, totuşi, să schiţeze mai bine sensul unei contabilităţii creative7:

J Delesalle Florence, Delesalle Eric, Contabilitatea şi cele zece porunci, Ed.Economică, Bucureşti, 2003, pag. 56-572 Ionaşcu Ion, Dinamica doctrinelor contabilităţii contemporane, Editura Economică, Bucureşti, 2003, pag. 1613 Malciu Liliana, Contabilitate creativă, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag. 144 ldem, pag. 135 Feleagă Niculae, Malciu Liliana, Politici şi opţiuni contabile, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pag. 3896 Ionaşcu Ion, Dinamica doctrinelor contabilităţii contemporane, Editura Economică, Bucureşti, 2003, pag. 1617 Feleagă Niculae, Controverse contabile, Editura Economică, Bucureşti, 1996, pag. 146-147 şi Stolowy Herve,,,Existe-t-il vraiment une comptabilite creative ?", Revue de Droit Comptable, n° 94-4, decembre 199410

Contabilitatea creativă: concept, complex motiva/ional, clasificări

,/ Bernard Colasse (în articolul Lorsque la "comptabilite creative" se met il deraper,

Liberation, 31 octombrie - 01 noiembrie 1992) consideră că este vorba de practici imaginate

pentru a da situaţiilor financiare ale unei întreprinderi imaginea cea mai flatantă posibil.

Asemenea practici au, totodată, limite deoarece există tentaţia de a trece de la a profita de pe

urma flexibilităţii reglementării la operaţii de escamotare sau de fardare a informaţiei,

susceptibile să afecteze interesele investitorilor.

,/ M. Abouchahla (în articolul Les delices de la comptabilite creative. Enjeux, Les Echos,

ianuarie, 1993) distinge trei categorii de operaţii:

• adevăratele fraude (falsificările);

• împodobirile "legale";

• contabilitatea creativă.

Fără a defini conceptul de contabilitate creativă, el îl susţine prin exemple din reevaluarea

imobilizărilor sau din cesiunea unei imobilizări şi apoi reluarea aceleiaşi imobilizări prin leasing

(cession-bail; lease-back).

Pe aceeaşi undă, J. Caudron (în articolul La creation, l'imagination, l'intention, sont-elles

des vertus comptables ? Revue de droit comptable n° 93-4, decembre 1993) precizează că nu

trebuie confundate adaptările la evoluţiile juridice, economice, financiare ... cu abuzurile mai

mult sau mai puţin conştiente şi înşelătoriile deliberate.

,/ J. Audas (în articolul Le window-dressing ou l'habillage des bilans, Option finance n°

242, 18 ianuarie 1993) consideră tehnica anglo-saxonă denumită "window-dressing"

(împodobirea bilanţului), care constă în efectuarea unor operaţii generatoare de profituri şi de

pierderi, ca şi practica reevaluării de active, în funcţie de obiectivele urmărite, dar în limitele

legalităţii, ca reprezentând contabilitate creativă.

,/ F. Pasqualini şi R. Castel (în articolul La loi comptable, l'image fidele et la creativite

deviante, Revue de droit comptable n° 93-1, martie 1993) compară contabilitatea creativă cu

imaginaţia pe care finanţiştii au probat-o prin crearea noilor instrumente financiare.

11


./ G. Barthes de Ruyter şi G. Gelard (în articolul L'abus de droit : une arme contre la

comptabilite imaginative, Revue fran9aise de comptabilite n° 238, octombrie 1992) plasează

contabilitatea, numită de ei, imaginativă, în zona imaginaţiei ingineriei financiare moderne,

imaginaţie care creează rară încetare noi produse şi montaje care sunt propuse conducătorilor de

grupuri, având drept obiectiv, principal sau nu, ocolirea regulilor contabile, judecate penalizante

vis-a vis de rezultat, capitaluri proprii şi îndatorare .

./ În sfărşit, după F. Pasqualini (în articolul Le droit comptable et la comptabilite

creative, Les Petites Affiches n° 143, 29 noiembrie 1993) ideea de creativitate aplicată

contabilităţii ar consta în a avea imaginaţie sau, mai exact, a se raporta la ea, pentru a conferi

contabilităţii mijloacele pentru a putea urma sofisticarea fără încetare a pieţelor şi produselor

financiare.

Deşi numeroşi autori aduc în discuţie problema contabilităţii creative, puţini dintre

aceştia schiţează o definiţie substanţială contabilităţii creative, preferând de obicei abordarea

problemei prin descrierea de cazuri.

,15Bernard Colasse este de părere că expresia contabilitate creativă sau contabilitate

imaginativă desemnează "practicile de informare contabilă, aflate adesea la limita legalităţii,

puse în aplicare de anumite întreprinderi, care, nesocotind normalizarea şi reglementarea,

caută să îşi înfrumuseţeze imaginea pe care contabilitatea o dă poziţiei lor jinanciare şi

performanţelor economice şijinanciare".

,15M. Trotman (în lucrarea ComptabiliM britannique, mod d'emploi, Economica, Paris,

1993) defineşte contabilitatea creativă ca fiind ,,0 tehnică de prezentare a conturilor care

permite prezentarea celei mai favorabile imagini a rezultatului şi a bilanţului. Este, de

asemenea, o tehnică de comunicare ce vizează să valorizeze prin situaţiile jinanciare imaginea

potrivită a unei societăţi pentru investitori".

,l5Breton G. şi Taffler R. J. (în articolul Creative accounting and Investment Analyst

Response, Accounting and Business Research, Vol.2S, b098) precizează că "împodobirea

conturilor este rezultatul alegerii de către manager a anumitor principii sau metode de

8 După Feleagă Niculae, Controverse contabile, Editura Economică, Bucureşti, 1996, pag. 146-147, DelesalleFlorence, Delesalle Eric, Contabilitatea şi cele zece porunci, Editura Economică, Bucureşti, 2003, pag. 58-59,Delesalle Florence, Realites de la comptabilite creative "a la jrancaise", 2001, Malciu Liliana, Contabilitatecreativă, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag. 16-1712


prezentate în scopul înşelării utilizatorului. Conturile astfel manipulate se conformează literei

legilor şi normelor, dar nu neapărat şi spiritului lor."

fiS Raybaud- Turillo B. şi Teller R. (în articolul Comptabilite creative, Encyclopedie de

Gestion, 2eme edition, Tome 3, 1997) formulează următoarea definiţie: "contabilitatea creativă

este un instrument de ameliorare a conturilor, un suport şi o consecinţă a ingineriei financiare şi

fiscale",

fiS K. Naser (în lucrarea Creative financial accounting: ils nature and use, Prentice Hall,

1993) formulează cea mai substanţială /complexă definiţie. Conform acestuia contabilitatea

creativă este: ,,1) procesul prin care, dată fiind existenţa unor breşe în reguli, se manipulează

cifrele contabile şi, profitând de flexibilitate, se aleg acele practici de măsurare şi informare ce

permit transformarea documentelor de sinteză din ceea ce ele ar trebui să fie în ceea ce

managerii doresc; 2) procesul prin care tranzacţiile sunt structurate de asemenea manieră încât

să permită "producerea" rezultatului contabil dorit",

fiS H. Stolowy (în lucrarea Comptabilite creative ", Encyclopooie de Comptabilite,

Contr6le de Gestion et Audit, Economica, 1999) propune următoarea definiţie: "contabilitatea

creativă este un ansamblu de procedee care vizează fie modificarea nivelului rezultatului în

scopul maximizării sau minimizării sale, fie prezentarea situaţiilor financiare, fără ca acestea

două să se excludă reciproc".

Dincolo de unele acceptări ale conceptului şi practicilor de contabilitate creativă, unii

autori se îndoiesc de existenţa acesteia. Astfel, H. Stolowy (în articolul Existe-t-il vraiment une

Comptabilite creative?, Revue de droit comptable, decembrie 1994) se opreşte la câteva

elemente de reflecţie, prin care, de fapt, "reduce semnificaţia noţiunii de contabilitate creativă":

• fraudele nu au nimic creativ: ele sunt ilegale;

opţiunile contabile au existat dintotdeauna, sunt cunoscute de contabili de mult timp

şi nu constituie contabilitate creativă;

subiectivitatea inerentă evaluării este de neocolit şi există dintotdeauna;

• numai câteva mecanisme financiare generează o veritabilă contabilitate creativă.

Dacă finanţiştii au creat /creează noi mecanisme sau montaje financiare, contabilitatea

trebuie să "urmărească" şi să traducă în înregistrări contabile aceste mecanisme sau montaje. În

anumite situaţii, în lipsa reglementărilor contabile pentru contabilizarea acestor operaţiuni

complexe, creativitatea contabilă trebuie efectiv să fie exercitată pentru a găsi noi soluţii.

Numărul acestor situaţii este totuşi destul de limitat.

13


Noutatea contabilităţii numită "creativă", concluzionează autorul francez Într-un alt

articol9, nu rezidă În recursul la opţiunile contabile şi la subiectivitatea În evaluare, ci În trei

fenomene distincte:

acumularea procedeelor pentru conturile unei perioade date;

apariţia unei creativităţi financiare ce induce noi opţiuni contabile;

apariţia unei creativităţi contabile ce duce la apariţia montajelor financiare având

drept unic obiectiv o modificare a aspectului situaţiilor financiare.

Abordările prezentate demonstrează că, deşi există diferenţieri În ceea ce priveşte

definirea contabilităţii creative, majoritatea cercetătorilor acceptă că, În esenţă, aceasta se

distinge prin două aspecte10:

r:r În primul rând, ea presupune utilizarea imaginaţiei profesioniştilor contabili

pentru a traduce acele inovaţii juridice, economice şi financiare pentru care nu

există, În momentul apariţiei lor, soluţii contabile normalizate;

r:r În al doilea rând, montajele care decurg din această inginerie financiară sunt

iniţiate În funcţie de incidenţa lor asupra bilanţului şi rezultatelor Întreprinderii.

În majoritatea lucrărilor de specialitate se prezintă IifinlfillJi'lII1fi. a contabilităţii

creative (o practică Înşelătoare şi nedorită) şi utilizarea ei cu scopul de a induce În eroare

utilizatorii externi ai situaţiilor financiare.

În acest sens sunt de remarcat opiniile a patru autori din Marea Britanie, care au explorat

contabilitatea creativă, fiecare scriind din perspective diferite!!:

NS lan Griffiths observă, de pe pozitia jurnalistului pe probleme economice, că ,,Fiecare

întreprindere din ţară îşi aranjează profiturile. Fiecare set de conturi publicate se bazează pe

registre care au fost "aranjate" în mod delicat sau chiar modificate substanţial. Cifrele

prezentate de două ori pe an investitorilor au fost schimbate în întregime pentru a-i proteja pe

cei vinovaţi. Aceasta reprezintă cea mai mare înşelătorie de la calul Troian încoace ... Înfapt,

această înşelătorie este absolut legitimă. Este contabilitatea creativă.,,!2 .

9 Stolowy Herve, Comptabilite creative, 1999, pag. 6, http://www.oecci.orgluploads/bv/1346948243.pdf10 Malciu Liliana, Contabilitate creativă, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag. 16-1711 Amat O., Blake J. şi Downs J., The ethics of creative accounting, Economics Working Paper, 1999. pag. 3 şiFeleagă Niculae, Malciu Liliana, Politici şi opţiuni contabile, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pag. 389-40012 Griffiths 1.,Creative Accounting, Sidgwick & Jackson, London, 1986, pag. 114

http://www.oecci.orgluploads/bv/1346948243.pdf

Contabili/atea creativă: concept, complex motiva/ional, clasificări

H5 Michael Jameson, scriind din perspectiva unui contabil (practician), argumentează că:

"Procesul contabil presupune operarea cu raţionamente diferite şi rezolvarea conflictelor intre

acestea in vederea prezentării rezultatelor evenimentelor şi tranzacţiilor financiare ... această

flexibilitate facilitează manipularea, inşelătoria şi prezentarea eronată. Aceste activităţi,

practicate de către cei puţin scrupuloşi dintre membrii profesiei contabile, au ajuns să fie

cunoscute ca şi "contabilitate creativă" .... Contabilitatea creativă nu incalcă legea şi normele

contabile. Ea respectă litera, dar, evident, nu şi spiritul acestora ... Nu există nici un dubiu

asupra caracterului negativ al contabilităţii creative. Ea distorsionează rezultatele şi poziţia

financiară referitoare la intreprindere şi, dacă le dăm crezare teoreticienilor, devine o practicădin ce in ce mai utilizată.,,13

H5 Terry Smith, bazându-se pe experienţa sa de analist de investitii, preciza: "Suntem de

părere că aparenta creştere a profiturilor care a avut loc in anii 1980 a fost mai degrabă

rezultatul "invârtelilor" contabile decât al creşterii economice adevărate şi vom expune

tehnicile cele mai frecvent utilizate şi vom da exemple de companii care utilizează acestetehnici". 14

H5 Kamal Naser, din perspectiva academică, oferă următoarea definiţie:

"Contabilitatea creativă reprezintă transformarea cifrelor contabilităţii financiare din

ceea ce sunt in ceea ce preparatorii situaţiilor financiare doresc să fie, profitând de regulile

existente sau ignorând o parte sau toate regulile".15

Pe de altă parte, Malo şi Giot atrag atenţia asupra faptului că nu trebuie să asimilăm, în

mod automat, contabilitatea creativă cu ceva negativ sau pervers. Inovaţia contabilă este

necesară pentru a ţine pasul cu evoluţiile economice, juridice şi sociale. "La originea sa,

contabilitatea creativă ~~1~if}EiifijLQq~~:ea oferă contabilităţii mijloacele care să-i permită să ţină

pasul cu dezvoltarea crescândă a pieţelor şi proliferarea produselor financiare. Problema

derivă din faptul că incepe să se manifeste rapid perversitatea instinctivă a oamenilor deafaceri" 16.

13 Jameson M., A practical guide to creative accounting, Kogan Page, 1988, pag. 7-8 şi 2014 Smith T., Accounting for Growth, London: Century Business, 1992, pag. 415 Naser K., Creative Financial Accounting: Its Nature and Use, Hemel Hempstead: Prentice Hali, 1993, pag. 216 Malo J.L., Giot H., L 'elasticite du resultat selon les dimensions temps et espace, Congresul AFC 1995, citaţi deMalciu Liliana în lucrarea Contabilitate creativă, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag. 17

15


1.2Motive pentru contabilitatea creativă şi factorii care permit /explică dezvoltarea

tehnicilor de contabilitate creativă

Răspunsul la Întrebarea Cine ar recurge la tehnicile de contabilitate creativă? se

regăseşte În abordările prezentate În paragraful precedent: managerii interesaţi să furnizeze

utilizatorilor de informaţii o anumită imagine a Întreprinderii. Ei sunt cei care, prin intermediul

tehnicilor de contabilitate creativă, ajutaţi de contabili şi sub girul auditorilor, pot să denatureze

informaţiile prezentate În situaţiile financiare, creând o imagine distorsionată a întreprinderii,

care poate influenţa comportamentul utilizatorilor de informaţii contabile, aceştia putând fi astfel

manipulaţi.

Studiile efectuate În Statele Unite ale Americii (de Advertising Age, Business Week, PR

Week) asupra comunicării realizate de marile Întreprinderi americane concluzionează că

"patronul «face» imaginea Întreprinderii şi a produsului [...]. Personalitatea manageruluijoacă un

rol din ce În ce mai important pe o piaţă din ce În ce mai volatilă: În doi ani, numărul celor care

au decis să investească În funcţie de Încrederea lor În manageri a crescut de la 77 la 88%. [...]

Factorul dominant este credibilitatea managementului şi capacitatea sa de a pune În aplicare. ~ ,,17strategIa anunţata.

Din cele prezentate În paragraful precedent (paragraful 1.1.) rezultă că, situaţiile

financiare se identifică ca "victimă" şi contabilitatea creativă ca "armă a crimei"; ceea ce

lipseşte deocamdată este "mobilul crimei "J8. De ce ar recurge o Întreprindere la tehnici de

contabilitate creativă? Răspunzând la această Întrebare se dezvăluie secretul creşterii

popularităţii practicilor de contabilitate creativă.

". "'))' .•.;.;.'.7'7))( ...•.'.." ..•••.( ..•..•.'''' •.•.......•.)~.)'

Un priIn.Yriset:IJdeniQ:ti¥e vizează "impactul asupra deciziilor investitorilor pe piaţa

bursieră". Motivele managerilor companiilor listate la bursă pentru manipularea informaţiilor

prezentate În situaţiile financiare ar putea fi19:

:> Netezirea rezultatului. În general, companiile preferă să raporteze o tendinţă constantă

de creştere a profitului decât să arate profituri volatile cu o serie de creşteri şi căderi dramatice.

17 Delesalle Florence, Delesalle Eric, Contabilitatea şi cele zece porunci, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, pag. 5718 Feleagă Niculae, Malciu Liliana, Politici şi opţiuni contabile, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pag. 39319 Amat O., Blake 1. şi Downs 1., The ethics of creative accounting, Economics Working Paper, 1999, pag. 7 - 916

Contabilitatea creativă: concept, complex motivaţional, clasificări

Aceasta se obţine prin constituirea de provizioane şi ajustări mai mari decât cele necesare În anii

buni, astfel Încât aceste provizioane şi ajustări să poată fi reduse În anii mai slabi, Îmbunătăţind

profiturile ce se raportează.

o altă tendinţă care apare este numită "big bath acounting", În cadrul căreia o companiecare are o pierdere mare caută să Îşi maximizeze pierderea raportată În acel an, astfel Încât anii

următori să pară mai buni.

= O variantă a netezirii rezultatului este manipularea profitului pentru a fi În concordanţă

cu previziunile.

= Managerii companiilor pot aplica o politică contabilă de majorare a rezultatului pentru

a distrage atenţia de la ştiri referitoare la companie care nu sunt bine venite.

= Contabilitatea creativă poate ajuta la menţinerea sau creşterea preţului acţiunilor atât

prin reducerea nivelurilor aparente ale datoriilor, făcând ca entitatea să pară mai puţin riscantă,

cât şi prin crearea unei aparenţe privind buna tendinţă a profitului. Aceasta ajută compania să

atragă capital prin emisiunea de noi acţiuni, oferind acţiunile ei În oferte publice de cumpărare, şi

să reziste preluării de către alte companii.

= Dacă managerii se angajează În operaţiuni de "insider dealing,,20 cu acţiuni ale

companiei, ei pot utiliza contabilitatea creativă pentru a Întârzia difuzarea informaţiilor către

piaţă, sporind astfel oportunitatea lor de a beneficia de cunoaşterea internă.

Trebuie menţionat faptul că, În cadrul unei pieţe eficiente, analiştii nu vor fi păcăliţi de

cosmetizarea situaţiilor financiare. Într-adevăr, un analist În alertă va vedea modificările În

creşterea profitului ca un posibil indicator de slăbiciune (punct slab).

pentru contabilitatea creativă, aplicabile tuturor firmelor, apare

datorită faptului că firmele sunt subiectul diverselor forme de drepturi contractuale, obligaţii şi

constrângeri bazate pe sumele raportate În situaţiile financiare. Astfel de exemple sunt

prezentate În continuare.

= Este o practică obişnuită ca acordurile de finanţare să includă restricţii privind suma

totală pe care o companie o poate Împrumuta, ca un multiplu al capitalului social şi rezervelor. În

cazul În care o companie are Împrumuturi care se află aproape de limita permisă, aceasta este

tentată să:

20 Tranzacţii bazate pe informaţii privilegiate (informaţii care nu au fost încă făcute publice)17


• aleagă metodele contabile care să ducă la creşterea profitului raportat;

aranjeze finanţarea Într-o asemenea manieră Încât să nu fie reflectată ca o

datorie În bilanţul contabil.

Trebuie semnalat faptul că schimbarea unor reguli contabile poate crea dificultăţi

companiei În legătură cu respectarea restricţiilor contractelor de împrumut.

= Unele companii de utilităţi publice, cum ar fi cele de electricitate, telefonie, se află sub

autoritatea unui organism de reglementare guvernamental care stabileşte sumele maxime care pot

fi cheltuite. Dacă asemenea companii raportează profituri mari, atunci organismul de

reglementare este probabil să procedeze la scăderea preţurilor. De aceea, aceste companii au

interesul să aleagă metodele contabile care tind să diminueze profiturile raportate.

= Schema de bonusuri pentru directori poate fi legată de profit sau de preţul unei acţiuni

a companiei. Atunci când este legată de preţul unei acţiuni, este clar că directorii vor fi motivaţi

să prezinte situaţii financiare care să impresioneze piaţa bursieră. Atunci când un bonus are la

bază profitul raportat, schema adesea prevede că bonusul este un procentaj din profitul de peste

un nivel minim şi este plătit până la un anumit nivel maxim. Astfel:

• dacă profitul se află Între cele două limite, directorii vor alege metode

contabile care să urce profitul către limita maximă;

• dacă profitul se află sub limita minimă, directorii vor alege metode contabile

care să maximizeze provizioanele constituite, astfel Încât, În anii următori,

aceste provizioane să fie reluate şi să crească profitul;

• similar, dacă profitul se află peste limita maximă, directorii vor căuta să

reducă profitul la această limită, astfel profitul să poată fi majorat În anii

următori.

= Atunci când o parte a unei afaceri este subiectul unui aranjament bazat pe o cotă din

profit, acesta poate afecta alegerea metodelor contabile. De exemplu, un consiliu local britanic a

oferit unei companii gestiunea unui cămin cultural. Contractul Încheiat prevedea Împărţirea

profitului În cote egale Între părţi. La SIarşitul primului an, contabilii spuneau că activităţile

căminului cultural au generat o pierdere, iar contabilii consiliului local susţineau că a generat un

profit. Problema a fost soluţionată printr-un contract care prevede pentru compania gestionară

obligaţia de a plăti consiliului local o sumă fixă de bani În fiecare an, indiferent de mărimea

profitului.

18


= Fiscalitatea poate reprezenta, de asemenea, un factor În contabilitatea creativă, În

situaţiile În care profitul impozabil este măsurat pe baza cifrelor contabile.

= Când un nou manager preia responsabilitatea unei entităţi, există motivaţia de a

constitui provizioane care asigură că orice pierdere apare ca o responsabilitate a managerului

precedent.

Mai mulţi autori au prezentat factorii explicativi al dezvoltării contabilităţii creative.

Câteva exemple sunt redate În cele ce urmează21 •

as Reducerea costurilor contractuale. Conform teoriilor pozitive, orice contract

prezintă costuri asociate. Aceste costuri explică diferenţele Între procedurile contabile utilizate

de către firme şi momentul adoptării anumitor proceduri contabile specifice. În general,

cercetătorii utilizează planurile de compensaţii şi contractele de datorii pentru a genera ipoteze

asupra diferenţelor dintre procedurile contabile utilizate. Astfel, s-a observat că, În cazul În care

remuneraţiile managerilor sunt calculate pe baza rezultatului contabil, ei vor fi tentaţi să aibă un

comportament oportunist, optând pentru acele proceduri care să le permită menţinerea acestor

drepturi la un nivel ridicat.

Watts şi Zimmerman (În lucrarea Positive accounting theory, Prentice Halllnternationai

lnc., 1986) sunt de părere că În cazul În care contractele impun unele restricţii managerilor,

aceştia Încearcă să le evite. Astfel, prin contract, pot exista restricţii În privinţa operaţiilor de

fuziune (de exemplu, nu este permisă fuzionarea cu altă firmă, În condiţii de risc mare) sau a

investiţiilor În alte firme (de exemplu, se pot face investiţii doar dacă valoarea netă a

imobilizărilor corporale nu excede un anumit nivel al capitalurilor permanente) sau datoriile

adiţionale. Ca urmare, pentru a respecta clauzele contractuale managerii vor fi tentaţi să utilizeze

tehnici de contabilitate creativă.

as Perioadele de criză. E. Salustro şi B. Lebrun (În articolul L 'incidence sur les

comptes dans un contexte de crise, Revue de Droit Comptable n094-1, Mars 1994) consideră că

dezvoltarea contabilităţii creative este legată de perioadele de criză: "perioadele de criză sunt

21 După Feleagă Niculae, Malciu LiHana, Politici şi opţiuni contabile, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pag.396-398, Malciu Liliana, Contabilitate creativă, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag. 18-28 şi DelesalleFlorence, Delesalle Eric, Contabilitatea şi cele =eceporunci, Editura Economică, Bucureşti, 2003, pag. 61-62

19


greu de suportat pentru întreprinderi, căci îngustează trezoreria şi sunt la originea riscurilor pe

care tehnica contabilă le traduce de o manieră imperfectă. Astfel creşte tentaţia managerilor de a

imagina procedee, adesea ingenioase, uneori discutabile, pentru ameliorarea prezentării

conturilor."

AS Incompetenţa managerilor. J. Argenti, în studiul său despre colapsul societăţii, a

conectat utilizarea tehnicilor de contabilitate creativă cu incompetenţa managerilor. Managerii

incompetenţi îşi concentrează atenţia asupra unor aranjamente particulare şi neglijează sistemul

de informare contabilă şi ratele financiare, care încep să se deterioreze. O societate ajunsă în

acest stadiu începe indubitabil să utilizeze contabilitatea creativă. Motivaţia este evidentă.

Deoarece societatea nu a obţinut performanţe satisfăcătoare, este posibil, printre altele, ca:

• furnizorii să nu îi mai acorde credit comercial,

• creditorii să îi micşoreze termenele de rambursare a creditelor,

• clienţii să îşi caute alţi furnizori.

Utilizând contabilitatea creativă, managerii adoptă o poziţie defensivă. Refuzul lor de a admite

eşecul este o componentă posibilă a atitudinii psihologice normale, conform căreia "norii se vor

ciocni în altă parte". Se poate concluziona că, uneori, contabilitatea creativă poate fi asociată cu

eşecul; societatea o utilizează pentru a amâna ziua "fatală".

AS Incertitudinea şi riscul. Conform lui Goodfellow, utilizarea contabilităţii creative

este rezultatul creşterii volatilităţii unora dintre elementele pieţei. Astfel, trecerea de la moneda

constantă la rate de schimb fluctuante, creşterea ratei dobânzii, corelată cu creşterea ratei

inflaţiei, au avut ca rezultat creşterea incertitudinilor. În aceste condiţii, societăţile sunt motivate

să adopte instrumente de reducere a riscului. Problema: normalizarea soluţiilor contabile

cunoaşte, in mod constant, o intârziere in raport cu aceste instrumente.

AS Dematerializarea întreprinderii. Pentru J.L. Bazet (în articolul lnvestissement

immateriels et information comptable etfinanciare, AFC, 1995), dematerializarea întreprinderii,

puţin compatibilă cu logica contabilă a bilanţului patrimonial (de exemplu, dificultatea evaluării

active lor necorporale), explică recurgerea, din ce în ce mai mult, la creativitate. Conceptul de

întreprindere a înregistrat o evoluţie ireversibilă prin trecerea de la capacitatea de a organiza, de

o manieră optimă, active le fizice, în spaţiu şi în timp, la capacitatea de a memora, exploata şi

conecta cunoştinţele (les savoirs) şi tehnicile (le savoirs-faire). Activele fizice, deşi rămân o

componentă indispensabilă, nu mai sunt suficiente pentru definirea întreprinderii. Creşterea

20


progresivă a investiţiilor imateriale invită la înscrierea acestora în activul bilanţier. Sistemele

contabile actuale, ale căror instrumente sunt impregnate de taylorism, întâmpină însă dificultăţi

în identificarea şi măsurarea investiţii lor imateriale. Dificultatea provine, în principal, din faptul

că, în materie de investiţii imateriale, dispare relaţia fixă dintre costuri şi randamentul aşteptat.

Ca urmare, nu este uşor să identifici, de exemplu, activul reprezentat de ,,0 bună calitate a

comunicării şi a raporturilor sociale,,22. Amploarea active lor imateriale şi relativa imprecizie a

normelor contabile privind aceste active creează un teren favorabil pentru manifestarea

contabilităţii creative.

-I:S Globalizarea intreprinderilor. Pentru S. Airaudi (în articolul Le destin de la

globalisation, Revue Franyaise de Gestion, Octobre, 1994), noile frontiere ale organizaţiilor

reprezintă o sursă pentru contabilitatea creativă.

Globalizarea23 traduce o frază a procesului de internaţionalizare a întreprinderilor în care

forma materială a activităţii economice este supusă logicii abstracte a schimburilor de

capitaluri şi de informaţii. Schimbul de produse şi servicii depăşeşte perimetrul pieţelor locale,

iar constituirea grupurilor de interese a devenit o formă superioară de competiţie. Modul de

circulaţie a capitalurilor pe pieţele financiare liberalizate (neîngrădite) are drept consecinţă

acordarea unei priorităţii factorului financiar. Financiarizarea strategiei de întreprindere reflectă

acest fenomen, iar dezvoltarea ingineriei financiare şi a practicilor de contabilitate creativă

asociate nu reprezintă decât o traducere cifrată a acestuia. În mod concret, privilegierea opţiunii

de creştere externă în detrimentul dezvoltării endogene a organizaţiei aduce în discuţie problema

majoră a statutului entităţii contabile, aceasta din urmă fiind distinctă de "proprietari", manageri,

şi salariaţi. Prin generalizarea schimburilor de capitaluri şi de informaţii, globalizarea se

plasează la originea practicilor de control financiar şi a schimbărilor în regulile jocului

concurenţial pe pieţele diverselor produse. Ca urmare, obiectivul de maximizare a valorii

acţiunilor serveşte drept justificare pentru utilizarea tehnicilor de inginerie financiară şi a

suporturi/ar contabile asociate acestora.

-I:S Varietatea activităţilor economice. Rayband - Turillo B. & Teller R. (în articolul

Comptabilite creative, Encyclopedie de Gestion, 2eme edition, Tome 3, 1997) sunt de părere că

unul din cele mai pertinente argumente avansate în favoarea practicilor de contabilitate creativă

22 Malciu Liliana, Contabilizarea investiţiilor imateriale: pentru cine? pentru ce?, suplimentul ziarului Economistul,Il ianuarie 1999, citat de Feleagă Niculae, Malciu Liliana, Politici şi opţiuni contabile, Editura Economică,Bucureşti, 2002, pag. 39723 Rayband - Turillo B. & Teller R. Comptabilite creative, Encyclopedie de Gestion, 2eme edition, Tome 3, 1997,citat de Feleagă Niculae, Malciu Liliana, Politici şi opţiuni contabile, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pag. 397

21


este varietatea activităţilor economice (industriale, comerciale şi de servicii) care implică

exigenţe particulare în materie de evaluare. Ca urmare, pentru a putea reprezenta cât mai bine o

activitate dată, este necesară o anumită flexibilitate, ceea ce presupune existenţa opţiunilor şi a

posibilităţii de alegere în materie de evaluare. Utilizarea acestor opţiuni nu este nelegitimă şi

permite întreprinderii să-şi "netezească" rezultatele; Însă este dificil de pronunţat asupra intenţiei

care a determinat o anumită practică a întreprinderii respective.

NS Atitudinea utilizatorilor de informaţii financiar-contabile. Se consideră că chiar

utilizatorii situaţiilor financiare, prin importanţa excesivă acordată rezultatului contabil,

stimulează utilizarea contabilităţii creative. Este cunoscut faptul că, în general, investitorii caută

creşteri stabile ale câştiguri lor, ceea ce încurajează societăţile să-şi "netezească" performanţele

pentru a satisface aşteptările acestora. Ratele de repartizare a profitului pentru dividende şi

constituirea de rezerve au impact asupra preţului acţiunilor, întrucât acestea furnizează

investitorilor informaţii despre profitabilitatea firmei. O schimbare în ratele de repartizare a

profitului ar putea prevesti modificări ale performanţelor viitoare şi, prin urmare, ea are efect

asupra preţului acţiunii. Devine evident faptul că, în condiţiile în care managerii doresc să

crească preţul acţiunii şi contabilitatea creativă îi poate ajuta, aceasta reprezintă o tehnică

atractivă.

NS Alţi factori. Mulţi autori propun şi alte explicaţii pentru apariţia contabilităţii creative.

~ H. Stolowi4 realizează o sinteză a factorilor explicativi ai contabilităţii creative şi face

distincţie între factorii care au generat nevoia creativităţii contabile şi cei care au legitimat-o

(au permis existenţa ei).

H. Stolowy, fără a acorda vreo prioritate, enumeră următorii factori care generează

nevoia de contabilitate creativă:

intensitatea concurenţei într-un context de criză;

• importanţa conjuncturii: degradarea rezultatelor şi a situaţiei financiare;

nevoia de finanţare: fonduri proprii insuficiente, necesitatea respectării anumitor

indicatori (rata de îndatorare, rezultatul pe acţiune);

presiunea crescută asupra întreprinderii, mai ales din partea investitorilor şi a

analiştilor, pentru comunicarea de rezultate flatante;

24 Stolowy Herve, Comptabilite creative, Revue Fiduciaire Comptable 0°212, Octobre 1995, pag. 422


• dorinţa de a asigura un curs stabil la momentul lansării societăţilor privare În dorinţa

de a fi cotate;

• dorinţa de a avea o poziţie privilegiată Într-o ofertă publică de cumpărare.

În ceea ce priveşte factorii care permit existenta / proliferarea fenomenelor de

contabilitate creativă, aceştia sunt legaţi de: dezvoltarea conturilor consolidate, insuficienţa

normelor contabile, de numeroasele opţiuni posibile care corespund fie alegerilor contabile, fie

libertăţii de apreciere În cazul Întocmirii situaţiilor financiare, de eterogenitatea referenţialelor

contabile şi armonizarea contabilă care oferă, de asemenea, un grad mai mare de libertate În

privinţa deciziilor contabile25•

~ Unii specialişti leagă dezvoltarea tehnicilor de contabilitate creativă de punctele

nevralgice ale unor concepte contabile care stau la baza Întocmirii situaţiilor financiare. În cele

ce urmează, redăm câteva aspecte referitoare la costul istoric, valoarea actuală şi imaginea

fidelă, concepte care au făcut obiectul a numeroase discuţii prin raportare la contabilitatea

creativă.

K. Naser a precizat că incapacitatea costului istoric de a-şi proba relevanţa şi fiabilitatea

În condiţii de inflaţie stimulează, de asemenea, utilizarea tehnicilor de contabilitate creativă.

Concret, În condiţii de inflaţie, elementele de natura activelor prezentate În bilanţ sunt

subevaluate. Unii manageri sunt de părere că pentru a compensa diferenţa dintre valoarea actuală

a active lor şi valoarea acestora În costuri istorice, o parte dintre datorii ar trebui ascunse. Cu alte

cuvinte, prezentarea active lor la valoarea actuală ar stimula mai puţin managerii să utilizeze

scheme de finanţare "În afara bilanţului".

Pe de altă parte, valoarea actuală a unui activ este o mărime extrem de subiectivă. Se ştie

că una dintre formele pe care le Îmbracă valoarea actuală este "valoarea justă minus costurile

generate de vânzare", numită În cazul stocurilor "valoarea realizabilă netă". Aceasta reprezintă

preţul estimat care ar putea fi obţinut din vânzarea unui activ minus costurile estimate necesare

vânzării. Evident că, determinarea valorii realizabile nete ar fi dificil de realizat atâta timp cât nu

s-a procedat la vânzarea activului. Fiecare persoană implicată În această determinare ar avea

punctul său de vedere.

25 Delesalle Florence, Delesalle Eric, Contabilitatea şi cele =eceporunci, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, pag. 6223


Apare, În acest caz, o problemă legată de ritmul sau intervalul de timp la care ar trebui

actualizat acest preţ de vânzare, atâta vreme cât câştigul sau pierderea rezultată din ajustarea

valorii activelor şi datoriilor afectează rezultatul, entitatea trebuie să Întocmească situaţiile

financiare la anumite intervale, ocazie cu care trebuie să stabilească şi rezultatul, şi, totodată, pe

parcursul unui exerciţiu entitatea doreşte sau chiar este obligată (În scopuri fiscale) să determine

rezultatul de mai multe ori. Desigur că de fiecare dată când entitatea este pusă În situaţia de a

calcula rezultatul, ea se găseşte În situaţia de a atribui un preţ de vânzare fiecărui element de

natura activelor, cu tot" cortegiul de subiectivităţi care decurg de aici". 26

Aşadar, prezentarea activelor la valoarea actuală nu reprezintă o cale de limitare a

utilizării contabilităţii creative, ci, dimpotrivă, ea oferă entităţilor noi căi de manipulare a

informaţiilor privind poziţia financiară şi performanţele lor.

Este cunoscut faptul că Întreprinderilor li se pretinde să Întocmească situaţii financiare

care "trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei financiare şi a celorlalte

informaţii referitoare la activitatea desfăşurată,,27. Această cerinţă, de a da o imagine fidelă,

poate favoriza utilizarea contabiiităţii creative.

În general, se consideră că pentru a obţine imaginea fidele este necesară aplicarea cu

sinceritate a regulilor contabile. Însă, conformitatea cu regulile nu este suficientă. Regulile nu

pot să fie considerate "un cod complet de reguli rigide" ce se poate substitui exercitării

rationamentului profesional bazat pe o bună informare, În determinarea imaginea fidele În

fiecare caz În parte28. Din acest motiv, În reglementările contabile ale ţărilor din Uniunea

Europeană a fost preluată prevederea din directiva a patra (art. 2, al. 4 şi 5) referitoare la

posibilitatea derogării de la reguli În vederea obţinerii imaginii fidele:

"dacă punerea În aplicare a prevederilor prezentei directive nu este suficientă

pentru a furniza o imagine fidelă ... trebuie prezentate informaţii suplimentare" şi

"dacă, În cazuri excepţionale, aplicarea unei prevederi din prezenta directivă se

dovedeşte contrară obligaţiei prevăzute la alin. 3, (nn: de a da o imagine fidelă)

trebuie să se facă abatere de la acea prevedere, în vederea oferirii unei imagini

fidele, În Înţelesul alin. 3."

26 Feleagă Niculae, Îmblânzireajunglei contabilităţii, Editura Economică, Bucureşti, 1996, pag.8527 Legea contabiiităţii nr. 82/1991, republicată În 2008, cu modificările şi completări le ulterioare, art. 9, al 1.28 Malciu Liliana, Contabilitate creativă, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag. 24-2524


Rezultă că, În unele cazuri, imaginea fidelă nu se poate obţine decât prin "neconformitate

cu regulile". Este evident faptul că aplicarea practică a acestei derogări permisă de reglementările

contabile poate conduce la abuzuri.

În plus, imaginea fidelă depinde de poziţia În care te plasezi pentru a privi "obiectul".

Situaţiile financiare sunt puse la dispoziţia mai multor categorii de utilizatori, fiecare categorie

judecându-Ie În funcţie de obiectivele proprii. De exemplu:

investitorii, preocupaţi de riscul inerent tranzacţiilor şi de rentabilitatea investiţiei

lor, au nevoie de informaţii pentru a decide dacă ar trebui să cumpere, să păstreze

sau să vândă instrumente de capital propriu; de asemenea vor să ştie dacă vor

primi dividende şi care va fi mărimea acestora, precum şi care va fi valoarea

câştigului obţinut dintr-o eventuală vânzare a titlurilor; unii dintre aceştia acordă

atenţie investiţiei pe termen scurt, alţii, dimpotrivă, urmăresc investiţiile pe

"termen lung", de unde interesul diferit al acestora de a obţine informaţii rezultate

din evaluarea În valori de piaţă sau de a cunoaşte plusurile de valoare latente

privind patrimoniul;

creditorii vor să ştie dacă societatea va fi capabilă să ramburseze creditele la

scadenţă şi să plătească dobânzile aferente;

furnizorii doresc să ştie dacă vor fi plătiţi şi dacă este asigurată continuitatea

activităţii;

angajaţii vor să cunoască perspectivele de menţinere a locurilor de muncă sau

diverse oportunităţi profesionale, precum şi capacitatea Întreprinderii de a le oferi

remuneraţii, pensii şi alte avantaje.

Aşadar, deşi realitatea Întreprinderii, a cărei imagine trebuie prezentată În situaţiile

financiare, este unică, obiectivele diferite ale utilizatorilor de informaţii contabile şi, deci,

punctele lor de vedere diferite fac ca imagineajidelă săjie multiplă şi complexă.

Adevărul redat prin imaginea fidelă, fiind o miză pentru diferiţi protagonişti sociali,

"trebuie căutat În funcţie de interesele producătorilor şi ale utilizatorilor de informaţie".

Adevărul furnizat de contabilitate prin situaţiile financiare "nu poate fi pentru utilizatori decât

rezultatul unui compromis Între aşteptări şi exigenţe, iar pentru producători un raport Între

sinceritate şi regularitate (respectarea principiilor şi regulilor fundamentale),,29.

29 Ristea Mihai, Sincronie şi diacronic În armoni=area internaţională a contabilităţii, Congresul profesiei contabiledin România, Editura CECCAR, Bucureşti, 2004, pag. 702

25


~ Insuficienţa normelor contabile poate reprezenta, de asemenea, un factor care

stimulează contabilitatea creativă. Contabilitatea creativă se poate manifesta prin emiterea de

soluţii contabile În absenţa normelor sau când sunt insuficiente În raport cu o anumită situaţie de

gestiune. De altfel, una din formele de exersare a creativităţii, respectiv raţionamentul

profesional, Îşi găseşte consacrarea chiar În normele contabile care cer ca, atunci când aplicarea

normelor contabile nu este suficientă pentru a reda fidel realitatea, să se facă derogare de la

norme, aplicându-se raţionamentul profesional care ţine de creativitate3o•

Din aspectele prezentate rezultă că, În esenţă, contabilitatea creativă presupune că

Întreprinderile aflate În dificultate financiară profită de breşele existente În norme şi de

flexibilitatea normelor În vederea distorsionării informaţiilor furnizate prin intermediul situaţiilor

financiare. Şi, chiar dacă utilizarea contabilităţii creative nu este ilegală, ea indică faptul că

managerii, aflaţi sub presiune financiară, caută soluţii :rară a-şi mai pune problema respectării

unor standarde etice31•

1.3 Efectele utilizării practicilor de contabilitate creativă

În literatura de specialitate, autorii au identificat o serie de efecte pe care utilizarea

tehnicilor de contabilitate creativă le poate avea asupra informaţiilor prezentate În situaţiile

financiare. Acestea se concretizează În32:

:> Majorarea sau diminuarea valorii cheltuielilor. Normele contabile lasă o anumită

marjă de manevră În cuantificarea cheltuielilor care aparţin unui exerciţiu. De exemplu, pentru

anumite active se indică doar numărul maxim de ani În care trebuie amortizate. O durată mai

mare sau mai mică de amortizare afectează, prin intermediul cheltuielilor cu amortizarea,

mărimea rezultatului. În mod similar, se pot analiza cheltuielile cu provizioanele şi posibilitatea

activării (capitalizării) anumitor cheltuieli.= Majorarea sau diminuarea valorii veniturilor. În anumite cazuri, se poate grăbi sau

Încetini recunoaşterea veniturilor prin aplicarea principiului prudenţei sau a principiului

conectării cheltuielilor la venituri.

30 Ionaşcu Ion, Dinamica doctrinelor contabilităţii contemporane, Editura Economică, Bucureşti, 2003, pag. 16331 Feleagă Niculae, Malciu Liliana, Politici şi opţiuni contabile, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pag. 39232 Amat O., Blake J., Contabilidad creativa, ediţia a 3-a, Gestion, 2000, pag. 14-15, citat de Feleagă Niculae, MalciuLiliana, Politici şi opţiuni contabile, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pag. 391-392.26


:> Majorarea sau diminuarea valorii activelor. Existenţa unei anumite flexibilităţi înceea ce priveşte calculul amortizării şi ajustări lor pentru depreciere, creează posibilitatea

majorării sau diminuării valorii nete a activelor. De asemenea, posibilitatea evaluării stocuri lor

prin diferite metode creează posibilitatea stabilirii unor valori diferite ale acestora, cu efecte

corespunzătoare asupra contului de profit şi pierdere. Modificările respective afectează mărimea

activelor în cauză, curente şi necurente, precum şi indicatorii calculaţi pe baza acestora.

:> Majorarea sau diminuarea valorii capitalurilor proprii. Modificarea veniturilor şicheltuielilor afectează mărimea rezultatului şi, în consecinţă, mărimea rezervelor (în măsura în

care o parte din rezultat sau rezultatul în totalitate are o asemenea destinaţie şi nu se distribuie la

dividende). Se modifică astfel valoarea capitalurilor proprii şi toate ratele calculate pe baza

acestora.

:> Majorarea sau diminuarea valorii datoriilor. În unele ţări, normele contabile permitrepartizarea anumitor datorii, precum cele legate de pensionare, pe un interval de timp. Ca

urmare, o întreprindere interesată de majorarea rezultatului va proceda la repartizarea acelei

datorii pe perioada maximă permisă.

:> Reclasificarea activelor sau datoriilor. Uneori, pot exista dubii în ceea ce priveşteîncadrarea unui element într-o categorie sau alta. Este, de exemplu, cazul titlurilor care, în

funcţie de intenţia întreprinderii, acestea vor fi înscrise în activele curente (investiţii pe termen

scurt) sau în activele necurente (imobilizări financiare), iar înscrierea într-o categorie sau alta

afectează ratele calculate pe baza lor. Totodată, în cazul titlurilor cotate la bursă, valoarea

acestora ar putea fi afectată de înscrierea într-o categorie sau alta întrucât regulile de evaluare

pentru prezentarea în situaţiile financiare sunt diferite: evaluarea la cost istoric diminuat cu

eventualele ajustări pentru pierdere de valoare (în cazul titlurilor imobilizate) sau evaluarea la

valoarea de cotaţie din ultima zi de tranzacţionare (în cazul investiţiilor pe termen scurt).

:> Manipularea informaţiilor prezentate În notele explicative. Există părţi în noteleexplicative în care se pot include mai multe sau mai puţine informaţii. Lipsa unor informaţii

relevante poate afecta deciziile utilizatorilor externi.

:> Prezentarea informaţiilor. Criteriile utilizate în prezentarea informaţiilor contabile

pot să fie o portiţă pentru manifestarea creativităţii. De exemplu, alegerea unei scale orizontale

sau verticale într-un tabel poate modifica substanţial impresia despre datele structurate în acesta.

27


Efectele prezentate pot fi schematizate astfet33:

/Majorarea / diminuareavalorii veniturilor sau

cheltu ielilor

1Variaţiarezultatului

~

Majorarea / diminuareavalorii activelor sau

datoriilor

Variaţia valoriiactivelor i datoriilor

+

Reclasificareaactivelor saudatoriilor

Manipulareainformaţiilorrezentate În note

Modificarea indicatorilor de Iichiditate, Îndatorare,inde endentă financiară şi rentabilitate

1Modificarea valorii Întreprinderii, a capacităţii sale de a Împrumuta, a

bonusurilor cuvenite conducerii Între rinderii

1.4 Clasificări ale practicilor de contabilitate creativă

Având în vedere faptul că utilizând practici de contabilitate creativă, firmele îşi pot

modifica imaginea prezentată în situaţiile financiare şi, prin urmare, pot induce anumite

comportamente în rândul utilizatorilor, o clasificare a acestor practici este deosebit de utilă

pentru ca utilizatorii de situaţii financiare să poată detecta dacă o firmă utilizează una sau mai

multe practici de contabilitate creativă.

În literatura de specialitate regăsim mai multe modalităţi de clasificare a practicilor care

relevă contabilitatea creativă.

Oriol Amat, John Blake şi Jack Downs au în vedere faptul că diferitele tehnici ale

contabilităţii creative pot fi împărţite în următoarele categorii34:

• alegerea metodelor contabile;

estimările în contabilitate;

• tranzacţiile artificiale;

alegerea momentului tranzacţiilor autentice.

33 Prelucrare după Feleagă Niculae, Malciu Liliana, Politici şi opţiuni contabile, Editura Economică, Bucureşti,2002,pag.39234 Amat O., Blake 1. şi Downs J., The ethics of creative accounting, Economics Working Paper, 1999. pag. 4-6 şiFeleagă Niculae, Malciu Liliana, Politici şi opţiuni contabile, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pag. 390-392.28


• Alegerea metodelor contabile. Uneori, normele contabile permit companiilor să aleagă

între diferite metode de contabilizare. De exemplu: 1) în unele ţări, întreprinderile pot alege între

recunoaşterea integrală a cheltuielilor de dezvoltare În contul de profit şi pierdere şi "activarea"

acestora pentru a fi amortizate pe perioada proiectului; 2) referenţialul contabil internaţional

permite contabilizarea costurilor îndatorării utilizând, după caz, una din cele două metode:

metoda capitalizării şi metoda rezultatului.35 Astfel, compania poate să aleagă metoda care o

conduce la imaginea dorită.

• Estimările în contabilitate. O serie de elemente necesită estimări sau previziuni, care

lasă loc manipulărilor. De exemplu, durata de utilitate a unei imobilizări corporale, în vederea

calculării amortizării, reprezintă o estimare realizată de obicei în interiorul întreprinderii, în

conformitate cu normele contabile. Ca urmare, contabilul "creativ" are posibilitatea de a fi mai

"optimist" sau mai "pesimist" în estimare. Sunt situaţii în care pentru realizarea estimărilor

întreprinderea apelează la un evaluator extern. În astfel de cazuri, contabilul "creativ" poate

manipula valoarea apelând, în funcţie de interesele urmărite, la un expert cunoscut pentru

evaluări optimiste sau pentru evaluări pesimiste.

• Tranzactjile artificjale. Întreprinderea poate realiza tranzacţii artificiale atât pentru a

manipula valorile din bilanţ cât şi pentru a netezi rezultatul (pentru a transfera rezultatul între

perioadele contabile). De exemplu, operaţia de lease-back, prin care societatea procedează la

vânzarea unei imobilizări corporale şi, concomitent, la preluarea acesteia în regim de închiriere,

printr-un contract de leasing, pentru durata de viaţă rămasă. Preţul de vânzare într-o astfel de

tranzacţie poate fi mai mare sau mai mic decât valoarea actuală a imobilizării corporale,

deoarece diferenţa se va compensa prin creşterea sau reducerea chiriilor.

• Alegerea momentului tranzactiilor autentice. Momentul realizării unor tranzacţii

autentice, ales cu grijă, poate a da o anumită imagine în situaţiile financiare. De exemplu, dacă

societatea deţine un imobil achiziţionat cu I milion u.m. (costul istoric), care poate fi vândut uşor

la valoarea sa curentă (valoare de piaţă) de 3 milioane u.m, managerul societăţii are libertarea să

decidă anul în care va vinde şi, evident, va lua decizia de a vinde imobilul în anul în care

intenţionează să majoreze rezultatul (profitul).

35 Cernuşcă Lucian, Strategii şi politici contabile, Editura Economică, Bucureşti, 2004, pag.39629


:> Charles W. Mulford, Eugene E. Comiskey (în lucrarea The Financial Numbers Game:

Detecting Creative Accounting Practices, lohn Wiley & Sons, 2002) realizează o clasificare a

practicilor de contabilitate creativă bazată pe evaluarea veniturilor. cheltuielilor. active lor si

datoriilor. La aceasta se adaugă şi practicile creative utilizate în întocmirea contului de profit şi

pierdere şi a situaţiei fluxurilor de numerar.

Aşadar, în această clasificare, practicile de contabilitate creativă sunt structurare pe cinci

grupe, astfet36:

• recunoaşterea veniturilor premature sau fictive;

• politici de capitalizare agresivă şi de utilizare a perioadelor extinse de amortizare;

• raportarea eronată a active lor şi datoriilor;

• creativitatea manifestată în Contul deprofit şi pierdere;

• probleme legate de raportarea fluxurilor de numerar.

• Recunoaşterea veniturilor premature sau fictive vizează majorarea veniturilor.

Recunoaşterea veniturilor premature se referă la recunoaşterea veniturilor din vânzări

reale într-o perioadă anterioară celei ce ar fi trebuit conform principiilor contabile general

acceptate. Exemple: comisioane primite de o firmă, care se referă la o perioadă extinsă, dar care

sunt recunoscute prematur; prime de asigurare care ar trebui recunoscute pe perioada

contractului dar care sunt recunoscute la data încheierii contractului.

Recunoaşterea veniturilor fictive se referă la recunoaşterea veniturilor aferente unor

vânzări inexistente.

• Politici de capitalizare agresivă şi de utilizare a perioadelor extinse de amortizare.

Acestea vizează minimizarea cheltuielilor prin capitalizarea agresivă a costurilor care ar trebui să

afecteze contul de profit şi pierdere, precum şi prin amortizarea pe perioade extinse a acestor

sume sau a costurilor capitalizate anterior. Exemple: capitalizarea cheltuielilor de dezvoltare,

capitalizarea cheltuielilor cu publicitatea; extinderea perioadelor de amortizare a imobilizărilor.

36 Charles W. Mulford, Eugene E. Comiskey, The Financial Numbers Game: Detecting Creative AccountingPractices, John Wiley & Sons, 2002, pag. 8-13 şi Răileanu V., ş.a., Contabilitate creativă, Suport de curs, ASE,2010, pag. 12-14

30


• Raportarea eronată a activelor şi datoriilor vizează supraevaluarea activelor care nu

sunt supuse amortizării (creanţe, stocuri, investiţii financiare) şi subevaluarea datoriilor.

Exemple: supraestimarea gradului de încasare a creanţelor, amânarea unei pierderi prin faptul că

nu se diminuează valoarea stocurilor sau investiţiilor pe termen scurt până la valoarea lor de

piaţă; subevaluarea stocurilor achiziţionate şi a datoriilor către furnizări, şi implicit a costurilor

bunurilor vândute.

• Creativitatea manifestată în Contul de profit şi pierdere vizează prezentarea de

niveluri diferite ale componentelor rezultatului, utilizând formatul contului de profit şi pierdere.

Exemple: prezentarea unor câştiguri extraordinare la alte venituri din exploatare, prezentarea

unor cheltuieli curente (de exploatare) ca fiind extraordinare.

• Problemele legate de raportarea fluxurilor de numerar, vizează prezentarea

fluxurilor de trezorerie din activitatea de exploatare la un nivel cât mai mare (cu cât nivelul

acestora este mai mare cu atât capacitatea companiei de a genera rezultate sustenabile este mai

mare). Exemple: prezentarea unor plăţi aferente activităţii de exploatare ca fiind elemente de

investiţii sau de finanţare; prezentarea unor încasări aferente activităţii de investiţii sau de

finanţare ca elemente de exploatare. Concret: o companie care capitalizează cheltuielile cu

dezvoltarea programelor informatice va raporta sumele capitalizate ca fiind plăţi ale activităţii de

investiţii.

Aceste cinci categorii reprezintă forme ale practicilor de contabilitate creativă utilizate în

prezent în cadrul situaţiilor financiare. Ele sunt aplicate ca şi etichete ale practicilor contabile

utilizate, fie atunci când practicile sunt rezultatul politicilor agresive, fie atunci când ele sunt

rezultatul raportării financiare frauduloase.

:> F. Bonnet (în lucrarea Pieges (et delices) de la comptabilite (creative), Economica,

Paris, 1995) a recurs la următoarele categorii:

• contul de rezultate şi principii contabile: utilizarea personalului extern; subvenţiile deexploatare, evaluarea producţiei, ajustarea stocurilor.

• contul de rezultate şi politicile contabile: modificarea rezultatului curent şi arezultatului net (amortizări, provizioane, stocuri, etalarea cheltuielilor), modificarearezultatului curent fără influenţarea rezultatului net (distincţia "exploatare-extraordinar"), modificarea rezultatului net rară influenţarea rezultatului curent(subvenţii pentru investiţii, modalităţi de imputare a deficitului fiscal), fiscalitate şipolitică contabilă;

31


• contul de rezultate şi deciziile de gestiune: ameliorarea rezultatului curent(ameliorarea producţiei, atenuarea sau transferul pierderilor), ameliorarea rezultatuluinet (lease-back, cesiunile în condiţii avantajoase sau cesiunile "artificiale");

• acţiune asupra bilanţului: capitaluri proprii (reevaluarea activelor, montajefinanciare), împrumuturi pe termen lung (leasing, dezîndatorarea), nevoia de fond derulment şi trezoreria (scontarea efectelor de comerţ, cesiunea de creanţe, factoringul).

:> H. Stolowy (în lucrarea Comptabilite creative, 1999): estimând că majoritatea tehnicilor

de contabilitate creativă nu constituie în realitate decât opţiuni, prezintă o tipologie a acestora în

funcţie de obiectivele urmărite, astfel:

• procedee având un impact asupra valorii rezultatului:./ încorporarea cheltuielilor financiare în costul de producţie al

imobilizărilor;./ capitalizarea cheltuielilor de cercetare şi dezvoltare;./ cesiunea unei imobilizări urmată de preluarea imediată a acesteia în

leasing (lease-back);./ întocmirea planului de amortizare (durata de utilizare, valoarea reziduală,

ritmul de utilizare, unităţile fizice de producţie);./ revizuirea planului de amortizare (revizuirea duratei rămase de

amortizare) ;./ subevaluarea (sau supraevaluarea) ajustărilor pentru deprecierea titlurilor

de valoare;./ încorporarea cheltuielilor financiare în costul de producţie al stocurilor;./ schimbarea metodei de evaluare a stocurilor;./ încorporarea costului subactivităţii în valoarea stocurilor;./ subevaluarea (sau supraevaluarea) ajustărilor pentru deprecierea creanţelor

dubioase;./ subevaluarea (sau supraevaluarea) ajustărilor pentru deprecierea

stocurilor;./ etalarea cheltuielilor în avans şi a celor capitalizate (prin amortizare);./ cheltuielile cu achiziţia imobilizărilor (neîncorporabile în costul de

achiziţie): menţinerea în cheltuieli sau în cheltuieli în avans;./ provizioane pentru restructurare;./ existenţa mai multor metode de înregistrare a contractelor pe termen lung./ etc.

• procedee având un impact asupra prezentării contului de rezultate:./ recursul la personal exterior;./ obţinerea de subvenţii de exploatare;./ creşterea rezultatului curent prin încorporarea plusurilor de valoare din

cesiunea activelor;./ pierderi privind creanţele nerecuperabile (din exploatare sau

extraordinare)./ etc.

32

Contabili/atea creativă: concept, complex motiva/ional, clasificări

• procedee având un impact asupra prezentării bilanţului:./ cesiunea unei imobilizări urmată de preluarea imediată a acesteia în

leasing (lease-back);./ reevaluarea imobilizărilor corporale;./ scontarea unei cambii sau a unui bilet la ordin;./ titrizarea (cesiunea creanţelor unui fond comun de creanţe, contra obţinerii

de lichidităţi);./ emisiunea de titluri hibride a căror clasificare între capitaluri proprii şi

datorii este dificilă;./ dezîndatorarea în fapt (anularea economică a unei datorii, adică un

aranjament prin care societatea transferă active şi datorii unui trust.)

Pentru a analiza caracterul creativ (sau nu) al acestor procedee (mijloace, tehnici) este

importantă natura lor, care, în opinia lui Stolowy , poate fi:

• opţiune (în sens strict), adică existenţa unei alegeri Între mai multe metode;

• subiectivitate În evaluare şi importanţa aprecierii personale;

• mecanism fără intenţie contabilă: traducerea unei operaţiijuridico-financiare;

• mecanism cu intenţie contabilă (nivelul rezultatului sau prezentarea contabilă).

Trebuie subliniat, conchide autorul, faptul că orice tipologie are un caracter reductiv şi că

anumite procedee au impact multiplu.

In ceea ce ne priveşte, pornind de la clasificarea lui Stolowy, în următoarele două

capitole vom prezenta o serie de tehnici ale contabilităţii creative structurate În funcţie de

obiectivele urmărite, respectiv efectul asupra informaţiilor prezentate în situaţiile financiare,

astfel:

~ tehnici de modelare prin "creativitate" a rezultatului şi a contului de profit şi pierdere;

~ tehnici de modelare prin "creativitate" a bilanţului.

33


34

Capitolul 2

TEHNICI DE MODELARE PRIN "CREATNITATE" A REZULTATULUIŞI A CONTULUI DE PROFIT ŞI PIERDERE

45 In acest capitol, se regăsesc informaţii referitoare la tehnicile de contabilitate creativă prin

care se urmăreşte modelarea informaţiilor prezentate contul de profit şi pierdere, respectiv:

•

•

•

•

politicile contabile ce pot fi utilizate de întreprindere;

modul în care alegerea politicilor contabile permite modelarea rezultatului;

practicile de modelare a rezultatului ce decurg din politicile contabile sau din

deciziile de gestiune, respectiv:

• practici de contabilitate creativă referitoare la imobilizări;

• practici de contabilitate creativă referitoare la stocuri;

• alte practici de contabilitate creativă, inclusiv capitalizarea agresivă a

cheltuielilor;

clasificări creative în contul de profit şi pierdere .

I 45 Cuvinte clieie :

• practici /telinici ae conta6ifitate creativă,.• pofitici conta6ife;• motfeCarearezu[tatu[u~ manipuCarea rezu[tatu[ui;• gestiunea /managementu[ rezuftatu[ui;• clieftuiefi, venituri, rezuftat, profit, piertfere;• evaCuare,estimare;• amortizare;• provizioane;• ajustări pentru aepreciere;• cost tota' cost parţia' cost raţiona~ costu[ su6activităţii;• costu[ istoric, vafoare rea[iza6ifă netă;

ca "ta[izarea resivă a clieftuie6for.'--------


Modul în care o întreprinderea măsoară şi prezintă, prin intermediul situaţiilor financiare,

performanţa financiară (rezultatul perioadei) afectează deciziile utilizatorilor informaţiilor

financiare. Contul de profit şi pierdere sintetizează ansamblul operaţiilor care au contribuit la

formarea rezultatului perioadei raportate. Teoria economică consideră că obiectivul oricărei

întreprinderi este maximizarea profitului. Există, totuşi, situaţii în care întreprinderile doresc să

obţină doar un profit satisfăcător.

După cum am putut constata în capitolul anterior, există pentru o întreprindere numeroase

opţiuni posibile în materie de contabilitate, corespunzând fie alegerii între două metode

contabile, fie unei libertăţi de apreciere în contextul elaborării situaţiilor fmanciare, fie traducerii

în contabilitate a unor inovaţii (mecanisme / montaje) juridice şi financiare.

Practicile de contabilitate creativă le permit întreprinderilor să prezinte, în anumite limite,

rezultate conforme mai degrabă cu obiectivele lor decât cu realitatea sau, altfel spus, să

manipuleze rezultatele contabile. Ele decurg fie din politicile contabile, fie din deciziile de

gestiune!:

,8$ unele dintre practici, numite politici contabile, rezultă din alegerea între diferitele

metode de contabilizare şi au drept fmalitate:

• fie ameliorarea rezultatului curent şi a rezultatului net,

• fie modificarea structurii rezultatului fără a influenţa rezultatul net.

,8$ alte practici, numite decizii de gestiune, nu reprezintă un simplu joc de înregistrări

contabile, ci operaţii care au fost realmente realizate de către întreprindere şi au drept consecinţă

ameliorarea rezultatului curent şi a rezultatului net.

2.1 Despre politicile contabile şi managementul rezultatului

Politicile contabile ale unei entităţi cuprind ansamblul alegerilor efectuate de către

manageri asupra variabilelor contabile. Ele relevă acţiuni licite, concertate, susţinute, de căutare

a obiectivelor stabilite de manageri.

Într-o accepţiune mai largă (după Jean-Francois Casta, 1997), politicile contabile

cuprind2:

1 Malciu Liliana, Contabilitate creativă, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag. 312 Delesalle Florence, Delesalle Eric, Contabilitatea şi cele zece porunci, Editura Economică, Bucureşti, 2003, pag.57 şi Delesalle Florence, Realites de la comptabilite creative "a lafrancaise", 2001, pag. 436

Tehnici de modelare prin "creativitate" a rezultatului şi a contului de profit şi pierdere

~ alegerea (sau schimbarea) metodelor de evaluare;

~ alegerea (sau schimbarea) metodelor de prezentare a situaţiilor financiare;

~ stabilirea volumului sau gradului de agregare a informaţiei publicate în situaţiile

financiare şi, mai ales, în notele explicative la situaţiile financiare;

~ determinarea informaţiei publicate în raportul de gestiune;

~ stabilirea datei de comunicare a informaţiilor financiare;

~ publicarea voluntară a unor situaţii financiare facultative sau a unor informaţii

relative la piaţa pe care se află entitatea respectivă;

~ alegerea (sau schimbarea) auditorului;

~ alinierea la referenţiale contabile străine (referenţialul contabil internaţional sau

referenţiale contabile recunoscute internaţional).

Managerii întreprinderii, prin politicile contabile pe care şi le elaborează, îşi fixează

anumite obiective cu privire la mărimea rezultatului.

Obiectivele politicii contabile diferă de la o întreprindere la alta:

• o întreprindere mare, cotată la bursă, acordă importanţă consecinţelor financiare

ale deciziilor luate (impactul asupra distribuirilor de dividende, impactul asupra

cursului bursier, impactul asupra vulnerabilităţii la o ofertă publică de cumpărare,

impactul asupra relaţiilor cu terţii);

• o întreprindere mică sau mijlocie acordă importanţă, adesea, aspectelor de natură

fiscală (impozite de valori cât mai mici).

Prin urmare, obiectivul ar putea fi:

~ micşorarea pierderii curente,

~ majorarea sau micşorarea profitului curent,

~ majorarea sau diminuarea profitului distribuibil,

~ netezirea temporară a rezultatelor contabile pentru diminuarea riscului perceput

de către mediul financiar,

~ micşorarea profiturilor impozabile etc.

În timp ce, într-o strategie de optimizare, politicile contabile vizează alegerea metodelor

contabile cele mai adecvate într-un cadru reglementar dat, deciziile de gestiune se impun într-o

strategie de evitare a normelor şi frontierelor entităţii (juridice sau organizaţionale). Deciziile de

37


gestiune au ca principală finalitate prezentarea unei imagini diferite a rezultatului, deşi, în esenţă,

ele nu modifică situaţia societăţii3•

Rezultatul contabil reprezintă, deci, un concept foarte elastic. Malo şi Giot (L 'elasticite

du resultat selon les dimensions temps et espace, Congresul AFC 1995) vorbesc de "elasticitatea

rezultatului după dimensiunile timp şi spaţiu',4.

Elasticitatea în timp rezultă din confuzia prezent I viitor şi revelarea latentului în

aplicarea principiului independenţei exerciţiului (respectiv, a principiilor specializării exerciţiilor

şi conectării cheltuielilor la venituri), astfel:

• conectarea unor cheltuieli ale exerciţiului la venituri viitoare;

• conectarea unor cheltuieli viitoare la veniturile exerciţiului;

• integrarea profiturilor latente în rezultatul exerciţiului;

• ignorarea pierderilor latente.

• Conectarea unor cheltuieli ale exerciţiului la venituri viitoare

O serie de elemente, cum sunt producţia în curs de execuţie, contractele pe termen lung şi

cheltuielile capitalizabile creează dificultăţi în evaluarea la inventariere şi aduc în discuţie

probleme precum:

• vor exista fluxuri de venituri viitoare?

• care va fi perioada de recuperare a cheltuielilor capitalizate?

Rezultatele societăţilor care operează cu aceste elemente au un caracter subiectiv.

• Conectarea unor cheltuieli viitoare la veniturile exerciţiului

Principiul prudenţei obligă entităţile să identifice evenimentele generatoare de cheltuieli

vi itoare care îşi au originea în exerciţiul curent şi să constituie pentru acestea provizioane. Este

cazul, de exemplu, al provizioanelor pentru restructurare. Atunci când o societate decide să

realizeze o achiziţie, ea are în vedere şi restructurările sau reorganizările necesare pentru

optimizarea ansamblului rezultat în urma achiziţiei. Problemă: provizioanele pentru restructurare

trebuie să afecteze rezultatul sau diferenţa din achiziţie (amortizabilă pe o anumită perioadă sauchiar neamortizabilă)?

3 Liliana Malciu, Contabilitate creati vă, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag. 334 Delesalle Florence, Delesalle Eric, Contabilitatea şi cele zece porunci, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, pag. 595 Malciu Liliana, Contabilitate creativă, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag. 3438


Evenimentele ulterioare Închiderii exerciţiului pot conduce şi ele uneori la constituirea de

proviZioane În condiţii imprecise. Este cazul unor provizioane care sunt fondate, de regulă, pe

justificări tehnice greu de verificat de către auditori şi uşor de modificat În exerciţiile următoare.

• Integrarea profituri/or latente în rezultatul exerciţiului

Exemple de operaţii prin care se pot integra profiturile latente pentru a aduce rezultatul

exerciţiului la nivelul dorit:

• vânzările cu opţiune de răscumpărare;

• vânzarea imobilizărilor vechi (care nu au fost reevaluate);

• operaţiile de lease-back.

• Ignorarea pierderilor latente

Entităţile ar putea să minimizeze pierderile latente:

prin "miopie", de exemplu, ignorarea unor eventuale pierderi aferente unui client

important; sau

prin calcul, de exemplu, vânzările cu plata amânată (pe credit) fără dobândă.

În ceea ce priveşte elasticitatea În spaţiu, aceasta rezultă:

>- din operaţii "pe jumătate adevărate - pe jumătate false" (de exemplu,

dezÎndatorarea În fapt, asigurarea creanţelor, asigurarea Împotriva riscului de

creştere a ratei dobânzii etc.) şi

>- din clasificarea tranzacţiilor (de exemplu, dacă un creditor este calificat

acţionar, cheltuielile financiare devin dividende şi nu mai reduc rezultatul

exerciţiului).

Se constată că tehnicile clasice de netezire a rezultatului sunt completate, din ce În ce mai

mult, de o gestiune "reală" a rezultatului. Deşi gestiunea rezultatului se bazează pe acţiunea

asupra unor principii contabile, unii autori sunt de părere că nu există totuşi "incompatibilităţi de

fond Între principiile contabile fundamentale şi contabilitatea creativă, dacă cea din urmă este

utilizată cu discernământ, Într-un câmp de aplicare clar delimitat şi În condiţii care respectă

spiritul În care această noţiune a apărut,,7.

6 Malciu Liliana, Contabilitate creativă. Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag. 377 Yves Bemheim, La comptabilite d'intention: bonne ou mauvaise lntention? Revue de droit comptable, 93-4, citatde Malciu Liliana, Contabilitate creati vă. Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag. 37

39


Unii autod constată că există patru configuraţii ale gestiunii rezultatului:

"big bath accounting" ("contabilitatea marii Îmbăieri"), care constă În

publicarea unei pierderi foarte importante, fără legătură cu rezultatele

economice ale Întreprinderii. Perioadele de stres organizaţional

(schimbarea managerului, reorganizarea) par să favorizeze această

configuraţie;

minimizarea rezultatului, care constă În diminuarea (dar fără neapărat a-l

face negativ) rezultatului publicat; aceasta este mai puţin extremă faţă de

cazul precedent;

• maximizarea rezultatului, care constă În creşterea rezultatului publicat În

raport cu nivelul său real. Motivaţiile legate de evitarea clauzelor

contractuale de Îndatorare sau de maximizarea remuneraţiei variabile a

managerilor sunt În general avansate pentru a justifica creşterea

rezu ltatu1ui;

netezirea rezultatului, care constă În alegerea nu a unei direcţii de evoluţie

a rezultatului publicat, ci a unui ritm de evoluţie.

Pentru alţi autori tehnicile "big bath accounting" şi netezirea rezultatului reprezintă

tehnici distincte, altceva decât gestiunea rezultatului. Aceştia afirmă, cu referire la contabilitatea

creativă, că "acest concept se referă la mai multe tehnici, ca de exemplu:

- netezirea rezultatului;

- gestiunea rezultatului (prin conturile de regularizare);

- "contabilitatea marii Îmbăieri" (engl. big bath accounting)

În literatura şi practica contabilă se utilizează conceptul de management al rezultatului

(engl. earnings management). Pentru a Înţelege ce reprezintă managementul rezultatului

prezentăm următoarele definiţii9:

:> Managementul rezultatului reprezintă manipularea rezultatelor contabile În scopul

creării unei impresii modificate a performanţei Întreprinderii (Charles W. Mulford, Eugene E.

Comiskey, Financial. Warnings, John Wiley & Sons, 1996, pag. 360).

8 Bunea Ştefan, Monocromie şi policromie În proiectarea politicilor contabile ale Întreprinderilor, EdituraEconomică, Bucureşti, 2006, pag. 3639 Charles W. Mulford, Eugene E. Comiskey, The Financial Numbers Game: Detecting Creative AccountingPractices, John Wiley & Sons, 2002, pag. 58-59 şi Răileanu V., ş.a., Contabilitate creativă, Support de curs, ASE,2010, pag. 48-4940


:> Dat fiind faptul că managerii pot alege politicile contabile din cadrul unui set, este

firesc ca ei să aleagă politicile astfel Încât să-şi maximizeze activitatea şi/sau valoarea de piaţă a

firmei. Acesta este numit managementul rezultatelor (W. Scott, Financial Accounting Theory,

Pretince HalI, 1997, pag. 295).

:> Managementul abuziv al rezultatelor implică utilizarea variatelor forme de trucuri

pentru a distorsiona performanţa reală a unei companii În scopul obţinerii unui rezultat dorit

(Securities and Exchange Commission, Annual Report, 1999).

Tema comună a acestor definiţii este dată de rezultatele modificate. Trebuie menţionat

faptul că alegerea politicilor contabile din cadrul unui anumit set (Ia care se face referire În cea

de-a doua definiţie de mai sus) are În vedere o sferă mult mai mare decât ceea ce ar putea sugera

termenul politici. Aria tehnicilor posibile de management al rezultatului depăşeşte cu mult

selectarea politicilor contabile. Să presupunem, de exemplu, alegerea politicii contabile de

amortizare liniară. Impactul complet al acestei metode de amortizare asupra rezultatelor este

afectat de estimările necesare pentru a stabili durata de viaţă utilă şi valoarea reziduală. Conform

ultimei definiţii, managementul rezultatelor trebuie să se Înscrie În cadrul flexibilităţii oferite de

normele contabile. Dacă se depăşeşte graniţa flexibilităţii, atunci managementul rezultatelor

devine abuziv.

Există numeroase exemple de activităţi abuzive Întreprinse de firme În cadrul

managementului rezultatelor, activităţi care depăşesc limitele flexibilităţii principiilor contabile

general acceptate. Acestea se manifestă În legătură cu recunoaşterea vânzărilor, angajarea

cheltuielilor, capitalizarea costurilor şi descreşterea valorii contabile a activelor.lO

Managementul rezultatelor este privit ca un concept aferent mai multor perioade, În care

rezultatul este mişcat dintr-o perioadă În alta, În sensul că rezultatul exerciţiu lui viitor poate fi

redus sau crescut În scopul de a creşte sau reduce rezultatul exerciţiului curent.

10 Charles W. Mulford, Eugene E. Comiskey, The Financial Numbers Game: Detecting Creative AccountingPractices, John Wiley & Sons, 2002, pag. 66 şi Răileanu V., ş.a., Contabilitate creativă, Suport de curs, ASE, 2010,pag.49

41


2.2 Practici de modelare prin "creativitate" a rezultatului

După cum am mai arătat, modelarea rezultatului prin "creativitate" se poate realiza printr-

o serie de tehnici, dintre care unele decurg din alegerea politicile contabile, altele sunt consecinţa

deciziilor de gestiune.

În categoria practicilor de contabilitate creativă ce decurg din politici contabile sunt

cuprinse, printre altele:

& politica de amortizare;

& politica privind provizioanele;

& ajustările pentru deprecierea active lor;

& contabilizarea contractelor de construcţii (pe termen lung);

& evaluarea stocurilor fungibile;

& contabilizarea costurilor sub activităţii;

& evaluarea stocurilor din producţie proprie la cost parţial;

& capitalizarea sau recunoaşterea ca rezultat a unor cheltuieli;

& capitalizarea agresivă a cheltuielilor.

În ceea ce priveşte deciziile de gestiune, respectiv practicile de gestiune a rezultatului,

acestea reprezintă operaţii care sunt realmente realizate de către întreprindere, având drept

consecinţă "modelarea" rezultatului curent şi a rezultatului net. Asemenea practici sunt:

& operaţia de lease-back;

& atenuarea pierderilor din creanţe;

& cesiunea artific ială a titlurilor (investiţiilor financiare);

& asigurarea împotriva riscului de creştere a ratei dobânzii;

& tranzacţiile circulare;

& producţia de imobilizări;

& producţia stocată;

& înregistrarea unei plusvalori artificiale din cedarea activelor.

În cele ce urmează, vom prezenta detaliat unele dintre aceste tehnici structurate pe trei

categorii, În funcţie de posturile din bilanţ şi/sau contul de profit şi pierdere vizat, astfel: tehnici

care vizează imobilizările corporale şi necorporale; tehnici care vizează stocurile; tehnici care

vizează alte posturi.

42


2.2.1 Practici de contabilitate creativă referitoare la imobilizările corporale şi

necorporale

Imobilizările corporale şi necorporale oferă numeroase posibilităţi pentru practicarea

creativităţii În contabilitate, aceste posibilităţi fiind legate de politicile contabile, În special, de

tratamentul cheltuielilor de dezvoltare (capitalizarea sau nu a cheltuielilor), de tratamentul

fondului comercial (recunoaştere sau nu ca element de bilanţ; amortizarea sau nu a acestuia

atunci când este recunoscut ca activ; aspecte legate de evaluare, valoarea acestuia fiind uşor de

manipulat În directă legătură cu evaluarea elementelor achiziţionate), de reevaluarell, de politica

de amortizare, de ajustările pentru depreciere, de capitalizarea sau nu a cheltuielilor ulterioare, de

capitalizarea sau nu a costurilor Îndatorării. În ceea ce priveşte deciziile de gestiune, cu referire

la imobilizări putem aduce În discuţie operaţia de lease-back.

În cele ce urmează vom reţine spre abordare următoarele tehnici de modelare a

rezultatului referitoare la imobilizările corporale:

~ politica de amortizare;

~ ajustările pentru deprecierea activelor imobilizate;

~ capitalizarea sau recunoaşterea ca rezultat a unor cheltuieli;

~ operaţia de lease-back.

a. Politica de amortizare

Politica de amortizare formulată de către o Întreprindere are influenţă asupra evoluţiei

rezultatului acesteia. Parametrii prin care se exercită această influenţă sunt de fapt variabilele

care intervin În calculul amortizării, şi anume:

durata de amortizare (durata de viaţă utilă);

valoarea reziduală, care influenţează valoarea amortizabilă;

metoda de amortizare.

Exemplul]:

Societatea X deţine un utilaj achiziţionat cu 300 mii lei. Vom considera că pentru

amortizarea lui societatea ar putea reţine durate diferite, şi anume: 3 ani, Cazul A, şi 4 ani, Cazul

11 Reevaluarea imobilizărilor este tratată de noi în Capitolul 3, ca o tehnică ce vizează majorarea capitalurilor propriişi diminuarea ratei de îndatorare, deci modelarea bilanţului.

43

ata de amortizare stabilită, situaţia indicatorilor În contul de profit şi pierdere

- În mii lei-

Cazul A Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Total

tare 4.600 4.600 4.600 4.600 18.400i provenind de la terţi 3.300 3.300 3.300 3.300 13.200nalul 850 850 850 850 3.400izarea 100 100 100 - 300xp10atare 150 150 150 150 600lloatare 200 200 200 300 900

- În mii lei -

Cazul B Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Total

atare 4.600 4.600 4.600 4.600 18.400ri provenind de la terti 3.300 3.300 3.300 3.300 13.200onalul 850 850 850 850 3.400izarea 75 75 75 75 300xploatare 150 150 150 150 600ploatare 225 225 225 225 900

durată de amortizare mal scurtă, În Cazul A societatea Îşi ameliorează

4, dând impresia unei societăţi mai performante. Pentru a evita această

i externi interesaţi ar trebui să facă abstracţie de cheltuiala cu amortizarea şi

orul excedent brut din exploatare.

:

X deţine un utilaj achiziţionat cu 300 mii lei. Vom considera că pentru

o durată de 4 ani societatea ar putea reţine metode diferite de amortizare:

accelerate, Cazul A, respectiv metoda amortizării lineare, Cazul B. In funcţie

izare reţinută, situaţia indicatorilor În contul de profit şi pierdere se prezintă

- În mii lei -

Cazul A Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Total

atare 4.600 4.600 4.600 4.600 18.400ri provenind de la terti 3.300 3.300 3.300 3.300 13.200onalul 850 850 850 850 3.400rtizarea 150 50 50 50 300exploatare 150 150 150 150 600:ploatare 150 250 250 250 900

Venituri din ex IoaCheltuieli cu bunurCheltuieli cu ersoCheltuieli cu amortAlte cheltuieli de eRezultatul din ex

Venituri din ex 10Cheltuieli cu bunuCheltuieli cu ersCheltuieli cu amortAlte cheltuieli de eRezultatul din ex

amortizarea lui pe

metoda amortizării

Exemplul 2

Societatea

capcană, utilizatori

să analizeze indicat

Venituri din ex 10Cheltuieli cu bunuCheltuieli cu ersCheltuieli cu amoAlte cheltuieli deRezultatul din ex44

Alegând o

rezultatul În Anul

de metoda de amort

astfel:

B. În funcţie de dur

se prezintă astfel:


Tehnici de modelare prin "creativitate" a re=ultatului şi a contului de profit şi pierdere

- În mii lei -

Cazul B Anul! Anul 2 Anul 3 Anul 4 TotalVenituri din exploatare 4.600 4.600 4.600 4.600 18.400Cheltuieli cu bunuri orovenind de la terti 3.300 3.300 3.300 3.300 13.200Cheltuieli cu personalul 850 850 850 850 3.400Cheltuieli cu amortizarea 75 75 75 75 300Alte cheltuieli de exoloatare 150 150 150 150 600Rezultatul din exploata re 225 225 225 225 900

În funcţie de metoda aleasă, repartizarea În timp a cheltuielilor cu amortizarea este

diferită şi implicit impactul asupra rezultatului este diferit. În Cazul A, optând pentru metoda

amortizării accelerate, se creează impresia unei societăţi a cărei performanţă se ameliorează de la

un an la altul (În cel de-al doilea an, faţă pe primul an) .

Teoretic, În virtutea principiului permanenţei metodelor, societăţile pot influenţa

rezultatul prin politica de amortizare doar În anul În care realizează o investiţie. Astfel, o

societate care, În anul achiziţiei unui utilaj, a ales să îl amortizeze linear pe un anumit număr de

ani, va trebui să respecte această alegere şi În următorii ani, chiar dacă din anul al doilea, de

exemplu, ea constată fie că nu a făcut alegerea cea mai bună şi că ar fi fost preferabilă

amortizarea accelerată sau degresivă ori, fie că ar fi trebuit să estimeze o altă durată de

amortizare. În realitate Însă, societăţile nu ezită să revizuiască durata de anwrtizare, iar cadrul

normativ permite acest lucru, calificând aceasta ca o schimbare de estimare contabilă. O

revizuire a duratei de viaţă va conduce la o ajustare a cheltuielilor cu amortizarea aferente

perioadei curente şi perioadelor viitoare.

De asemenea, estimarea şi reestimarea valorii reziduale poate fi o variabilă asupra căreia

se poate acţiona În scopul modelării rezultatului. Deducerea acesteia din valoarea activului,

pentru a calcula valoarea amortizabilă, are ca efect diminuarea amortizărilor şi implicit creşterea

rezultatu lui.

a.Ajustările pentru deprecierea activelor imobilizate

Fiind determinate prin estimări, asemenea provizioanelor, ajustările pentru deprecierea

sau pierderea de valoare a activelor creează condiţii pentru modelarea rezultatului.

Supraestimarea ajustărilor În anii beneficiari diminuează rezultatul, iar estimarea sub nivelul real

al ajustărilor În anii deficitari majorează rezultatul.

O entitate trebuie să verifice la data fiecărui bilanţ dacă există indicii potrivit cărora un

activ imobilizat ar putea fi depreciat şi dacă orice astfel de indicii există, entitatea va estima45


valoarea recuperabilă a activului. Pentru a stabili dacă un activ imobilizat este depreciat, ŞI

pentru ce sumă, se va compara valoarea recuperabilă a activului, În ipostaza sa de valoare de

inventar a acestuia, cu valoarea contabilă netă. Ca şi regulă generală, atât standardele

internaţionale de contabilitate cât şi reglementările contabile româneşti stabilesc că un activ

imobilizat este depreciat atunci când valoarea sa contabilă depăşeşte valoarea sa recuperabilă.

În aceste condiţii, pentru diferenţa stabilită Între cele două valori se constituie o ajustare pentru

depreciere pe seama cheltuielilor, majorând cheltuielile de exploatare şi implicit diminuând

rezultatul exerciţiului.

Valoarea recuperabilă a unui activ imobilizat este valoarea cea mai mare dintre preţul

net de vânzare al activului respectiv şi valoarea sa de utilitate. Preţul net de vânzare este suma

care poate fi obţinută din vânzarea unui activ, printr-o tranzacţie, În condiţii de concurenţă

normale, Între părţi bine informate şi care Îşi dau acordul, sumă din care sunt deduse costurile de

vânzare. Valoarea de utilitate este o valoare actualizată, obţinută prin estimarea fluxurilor de

trezorerie viitoare, aşteptate din utilizarea continuă a unui activ imobilizat, precum şi din cesiunea

sa, la sfărşitul duratei de utilitate.

Determinarea valorii recuperabile, fie că este vorba de preţul net de vânzare, fie că este

vorba de valoarea de utilitate, nu este uşor de realizat, ea presupune estimări 12 şi nu este scutită

de incertitudini. Prin urmare, În funcţie de interesul Întreprinderii În majorarea sau diminuarea

rezultatului aceasta va realiza prezumţii cu caracter mai optimist, care să demonstreze că nu

există o depreciere de valoare a activului, sau mai puţin optimist, care, dimpotrivă, să

demonstreze că există o depreciere de valoare a activului. Aşadar, prin practica "deprecierii

subiective" a activelor imobilizate se creează condiţii pentru creativitate În contabilitate.

Exemplu:

La data de 31.12.N, un utilaj deţinut de către o Întreprindere prezintă o valoare contabilă

netă de 2.200 lei. Întreprinderea a apelat la doi evaluatori independenţi pentru a stabili preţul net

de vânzare al utilajului, iar aceştia au două puncte de vedere diferite, şi anume: primul evaluator,

mai pesimist, a estimat preţul net de vânzare la suma de 2.100 lei (Cazul A), iar cel de-al doilea,

mai optimist, la suma de 2.250 lei (Cazul B). Valoarea de utilitate a fost estimată de către

experţii Întreprinderii la suma de 2.050 lei.

Din cele de mai sus reţinem ca valoare recuperabilă preţul net de vânzare (2.100 lei,

respectiv 2.250 lei), acesta fiind mai mare decât valoarea de utilitate de 2.050 lei.

12 Estimarea fluxurilor de trezorerie şi stabilirea ratei de actualizare, În cazul valorii de utilitate, respectiv estimareapreţului de vânzare (valorii juste) şi a costurilor marginale aferente cedării activului respectiv, În cazul preţului netde vânzare.46


Constatarea deprecierii activului, pentru cele două cazuri, A şi B, se prezintă astfel:

Indicatori Cazul A Cazul B

Valoare recuperabilă (pretul net de vânzare) 2.100 lei 2.250 leiValoarea contabilă netă 2.200 lei 2.200 leiDeprecierea de valoare 100 lei -

Trebuie amintit faptul că nu numai În cazul imobilizărilor, ci şi În cazul celorlalte

categorii de active, se constituite ajustări pentru depreciere /pierdere de valoare respectiv: la

stocuri (atunci când valoarea contabilă a stocurilor este mai mare decât valoarea realizabilă netă),

la creanţe (pentru diferenţele constatate În minus Între valoarea stabilită la inventariere şi

valoarea contabilă a creanţelor; pentru creanţele incerte se constituie ajustări pentru pierdere de

valoare), la titluri pe termen scurt netranzacţionate şi titluri pe termen lung (indiferent dacă sunt

tranzacţionate sau nu pe o piaţă reglementată). Aşadar, şi În cazul acestor active se poate vorbi

de o estimare mai mult sau mai puţin subiectivă a valorii lor la data bilanţului, respectiv de

creativitate În contabilitate prin aşa-numita practică a "deprecierii subiective".

~ Capitalizarea sau recunoaşterea ca rezultat a unor cheltuieli

Conducerea unei entităţi trebuie să decidă dacă cheltuielile efectuate trebuie să fie

capitalizate, Înregistrându-Ie ca active şi amortizându-Ie ulterior, sau să fie recunoscute În contul

de profit şi pierdere al perioadei În care acestea sunt efectuate. Desigur că asemenea decizii

trebuie să fie luate În concordanţă cu principiul conectării cheltuielilor la venituri. Există

numeroase situaţii În care cheltuielile nu beneficiază de o asociere foarte clară cu veniturile.

Apare, deci, necesitatea aplicării unei politici de alocare raţională şi sistematică pentru a respecta

principiul menţionat. O asemenea abordare stă la baza contabilizării cheltuielilor cu amortizarea

de-a lungul duratei de viaţă a imobilizărilor. Alocarea raţională şi sistematică este Însă o metodă

subiectivă mai ales atunci când este vorba de efectuarea unor cheltuieli periodice, cum ar fi, de

exemplu cheltuielile ulterioare punerii în funcţiune a activelor.

Exemple de alte costuri pentru care există un dezacord repetat În ceea ce priveşte

adecvarea capitalizării acestora sau pentru care nu există claritate În ce priveşte politicile decapitalizare se referă la13:

13 Charles W. Mulford, Eugene E. Comiskey, The Financial Numbers Game: Detecting Creative AccountingPractices. John Wiley & Sons, 2002, pag. 203-214

47


costurile de dezvoltare a programelor informatice;

costurile de constituire, constând în cheltuieli referitoare la dezvoltarea unei

noi facilităţi, introducerea unui nou produs sau serviciu, desfăşurarea

activităţii într-un teritoriu nou, orientarea către o nouă clasă de clienţi,

iniţierea unui proces nou;

• costurile îndatorării.

Pe lângă acestea Mulford şi Comiskey, studiind rapoartele anuale ale unor companii din

diferite domenii de activitate, constată multe alte exemple de cheltuieli capitalizate, între care:

cheltuielile cu mediul înconjurător suportate pentru a atenua sau a preveni contaminarea

mediului; costuri directe de marketing asociate cu editarea de broşuri şi cataloage; costurile de

creaţie şi producţie asociate site-urilor companiilor de comerţ electronic etc.

În cele ce urmează vom face câteva aprecieri asupra a două categorii de cheltuieli dintre

cele care ar putea fi capitalizate, şi anume:

cheltuielile ulterioare punerii în funcţiune a activelor;

costurile îndatorării.

~ Capitalizarea cheltuielilor ulterioare punerii în funcţiune

Având durată de viaţă îndelungată, în anii următori punerii în funcţiune o parte dintre

imobilizările corporale şi necorporale ocazionează cheltuieli, care sunt denumite în normele

contabile folosind sintagma "cheltuieli ulterioare".

Cheltuielile ulterioare aferente unei imobilizări trebuie recunoscute, de regulă, drept

cheltuieli în perioada în care au fost efectuate. În măsura în care aceste cheltuieli reprezintă

costul unei modernizări, care are ca efect îmbunătăţirea parametrilor tehnici iniţiali ai acestora şi

conduce la obţinerea de beneficii economice viitoare suplimentare celor estimate iniţial, acestea

se recunosc ca o componentă a activului, mărind valoarea contabilă a acestuia, sau altfel spus

cheltuielile sunt capitalizate. Obţinerea de beneficii se poate realiza fie direct prin creşterea

veniturilor, fie indirect prin reducerea cheltuielilor de întreţinere şi funcţionare. În practiCă însă

asocierea cu beneficii economice viitoare este greu de demonstrat, ceea ce face dificilă realizarea

distincţiei între cheltuielile capitalizabile şi cele necapitalizabile. Acest fapt creează posibilitatea

încadrării de către manageri a cheltuielilor ulterioare în categoria care îi avantajează la momentul

respectiv. Este evident efectul capitalizării cheltuielilor asupra mărimii rezultatului: în anul

capitalizării cheltuielilor, rezultatul va fi majorat, iar în anii următori, rezultatul se va diminua

prin intermediul diferenţei de amortizare aferentă activului în valoarea căruia au fost inclusecheltuielile respective.48


>Capitalizarea costurilor îndatorării

Costurile Îndatorării reprezintă dobânzile şi alte costuri suportate de o entitate pentruÎmprumutarea de fonduri.

La nivel internaţional, cerinţa standardului lAS 23 Costurile îndatorării este de a

Încorpora costurile Îndatorării În costul unui activ În anumite condiţii, şi anume:

dacă acesta este un activ cu ciclu lung de producţie şi

dacă acele costuri ale Îndatorării sunt atribuibile direct achiziţiei, construcţiei sau

producţiei.

Celelalte costuri ale Îndatorării care nu sunt atribuibile direct achiziţiei, construcţiei sau

producţiei unui activ cu ciclu lung de producţie trebuie recunoscute drept cheltuieli ale perioadei

În care entitatea le suportă.

Costurile Îndatorării care sunt atribuibile direct achiziţiei, construcţiei sau producţiei unui

activ cu ciclu lung de producţie sunt reprezentate de acele costuri ale Îndatorării care ar fi fost

evitate dacă nu s-ar fi efectuat cheltuieli cu activul În cauză.

Ceea ce ar permit manifestarea creativităţii În contabilitate este posibilitatea de

identificare a costurilor îndatorării care trebuie capitalizate. Această identificare este mai uşor

sau mai greu de realizat, În funcţie de modul de fmanţare a activului respectiv. Costurile

capitalizabile pot fi uşor identificate atunci când Împrumuturile sunt realizate special În scopul

obţinerii unui activ cu ciclu lung de producţie. Însă În situaţia În care o entitate Împrumută

fonduri În general şi le utilizează şi În scopul obţinerii unui activ cu ciclu lung de producţie este

dificil de identificat care ar fi costurile care ar fi fost evitate dacă nu s-ar fi efectuat cheltuieli cu

activul În cauză, şi care, drept urmare ar trebui capitalizate.

lAS 23 Costurile îndatorării conţine, de asemenea, precizări referitoare la:

• momentul În care trebuie să Înceapă capitalizarea;

• situaţiile În care trebuie Întreruptă capitalizarea;

• momentul În care trebuie să Înceteze capitalizarea.

Trebuie să precizăm aici că, spre deosebire de lAS 23, care stabileşte clar obligativitatea

Încorporării costurilor Îndatorării În costul unui activ, reglementările contabile româneşti

aplicabile operatorilor economici, aprobate prin OMFP 3055/2009, conţin formularea "pot fi

incluse În costul acelui activ". Concret la pct.53, alI, se precizează: "Costurile Îndatorării care

sunt direct atribuibile achiziţiei, construcţiei sau producţiei unui activ cu ciclu lung de fabricaţie

pot fi incluse În costul acelui activ". Mai mult decât atât, reglementările contabile româneşti nu

precizează nici momentul când trebuie să Înceapă capitalizarea şi nici situaţiile În care trebuie

Întreruptă capitalizarea; acestea precizează doar când anume trebuie să Înceteze capitalizarea:49


"Capitalizarea costurilor Îndatorării trebuie să Înceteze când se realizează cea mai mare parte a

activităţilor necesare pentru pregătirea activului cu ciclu lung de fabricaţie, În vederea utilizării

prestabilite sau a vânzării acestuia". Iată o serie de aspecte care creează câmp liber modelării

rezultatului prezentat În situaţiile financiare.

Ca şi În cazul cheltuielilor ulterioare, prin capitalizarea costurilor Îndatorării se evită

recunoaşterea unei cheltuieli În contul de profit şi pierdere şi implicit se majorează profitul; În

anii următori, majorându-se cheltuielile cu amortizarea, profitul va fi diminuat.

Desigur că discuţia referitoare la capitalizarea cheltuielilor are sens doar În măsura În

care asemenea cheltuieli au o valoare semnificativă pentru a avea un impact substanţial asupra

rezultatului.

a.. Operaţia de lease-back

Operaţia de lease-back constă În vânzarea unui activ şi preluarea imediată a acestuia În

leasing de către vânzător. Prin această operaţie situaţia reală a Întreprinderii nu este În fapt

modificată, ea utilizând În continuare activul ca şi În perioada anterioară, În care era proprietar.

Practic prin operaţia de lease-back, o societate aflată În dificultate financiară şi fără posibilităţi

de a primi un credit de la o instituţie financiar-bancară, datorită unui grad de Îndatorare mult prea

mare, obţine o finanţare prin care Îşi sporeşte temporar disponibilităţile băneşti. Pe lângă faptul

că permite entităţii să obţină o finanţare, operaţia de lease-back poate fi utilizată ca o tehnică de

Împodobire a bilanţului, sau chiar ca o tehnică de modelare a rezultatului.

În măsura În care preţul de vânzare este superior valoarea contabile nete a activului cedat,

operaţia de lease-back permite realizarea unei plusvalori care va fi constatată În anul vânzării la

rezultate. Acest plus de valoare va fi Însă neutralizat de redevenţele care vor fi Înregistrate În

viitor pe parcursul contractului de leasing.

Pentru a stopa modelarea rezultatului standardul internaţional lAS 17 Leasing (pct.58-

pct.63) stabileşte clar tratamentul contabil al unei astfel de tranzacţii În funcţie de natura

contractului de leasing care urmează tranzacţiei de vânzare, şi anume:

~ dacă tranzacţia are ca rezultat un leasing financiar, orice surplus reprezentânddiferenţa dintre suma rezultată din vânzare şi valoarea contabilă nu trebuie recunoscutimediat drept venit de către vânzătorul-Iocatar. Această diferenţă se amână şi seamortizează pe parcursul duratei contractului de leasing. Aşadar tranzacţia reprezintăun mijloc prin care locatarul acordă o finanţare locatarului, activul având rol degaranţie.

50


~ dacă tranzacţia are ca rezultat un leasing operaţional, tratamentul contabil diferă în

funcţie de valoarea la care se realizează tranzacţia:

• preţul de vânzare este egal cu valoarea justă: orice profit sau pierdere trebuierecunoscut(ă) imediat;

• preţul de vânzare este mai mic decât valoarea justă: orice profit sau pierderetrebuie recunoscut(ă) imediat, cu excepţia cazului în care pierderea secompensează prin plăţi de leasing viitoare la o valoare sub. preţul pieţei, caz încare suma trebuie amânată şi amortizată proporţional cu plăţile de leasing, pedurata preconizată de utilizare a activului;

• preţul de vânzare este mai mare decât valoarea justă: surplusul reprezentânddiferenţa dintre preţul de vânzare şi valoarea justă trebuie amânat şi amortizat pedurata preconizată de utilizare a activului.

Conform lAS 17 Leasing, se consideră că dacă tranzacţia este un leasing operaţional, iar

plăţile de leasing şi preţul de vânzare sunt stabilite la valoarea justă, a avut loc de fapt o

tranzacţie normală de vânzare şi orice profit sau pierdere se recunoaşte imediat.

Invocarea valorii juste poate schimba radical datele problemei, aceasta creează

posibilitatea manipulărilor contabile, caracterul optimist sau pesimist al estimărilor valorii juste

poate constitui (aşa cum am demonstrat şi în cazul ajustărilor pentru depreciere) o scuză pentru

întreprinderile care, în funcţie de politica urmărită, doresc amânarea recunoaşterii unui profit sau

a unei pierderi din vânzare sau recunoaşterea imediată a acestora integral în anul vânzării14•

Şi reglementările contabile româneşti prevăd tratamentul contabil al tranzacţiei de

vânzare şi de lease-back tot în funcţie de tipul contractului de leasing, astfel:

~ dacă tranzacţia are ca rezultat un leasing financiar, tranzacţia reprezintă un mijloc

prin care locatorul acordă o finanţare locatarului, activul având rol de garanţie.

Entitatea beneficiară a finanţării (locatarul) nu va recunoaşte în contabilitate

operaţiunea de vânzare a activului, nefiind îndeplinite condiţiile de recunoaştere a

veniturilor. Activul rămâne înregistrat în continuare la valoarea existentă anterior

operaţiunii de leasing, cu regimul de amortizare aferent.

Prin urmare, apelând la conturile din planul de conturi utilizat de agenţii economici,

operaţiunea de finanţare va fi evidenţiată prin formula contabilă:

1512 "Conturi curente la bănci" = 167 "Alte împrumuturi şi datorii asimilate 'j.

14 Cernuşcă Lucian, Strategii şi politici contabile, Editura Economică, Bucureşti, 2004, pag. 461

51


~ dacă tranzacţia are ca rezultat un leasing operaţional, entitatea vânzătoare

contabilizează:

• tranzacţia de vânzare, cu înregistrarea scoaterii din evidenţă a activului ŞI a

sumelor încasate sau de încasat;

• operaţiunea de preluare a activului în regim de leasing operaţional.

Ca urmare, operaţiunea se reflectă în contul de profit şi pierdere şi orice diferenţă între

preţul de vânzare şi valoarea contabilă netă va afecta în totalitate rezultatul exerciţiu lui în careare loc tranzacţia.

Pentru a demonstra modul în care prin operaţia de lease-back o entitate modelează

informaţiile prezentate în situaţiile financiare, un exemplu este prezentat de noi în Capitolul 3.

2.2.2 Practici de contabilitate creativă referitoare la stocuri

Domeniul stocurile oferă numeroase posibilităţi pentru manifestarea contabilităţii

creative, aceste posibilităţi fiind legate, în special, de politicile de evaluare a stocurilor şi de

tratamentul contabil aplicat contractelor de construcţii. Pe lângă practicile creative ce derivă din

aspectele mai sus menţionate, este posibil ca o entitate prin anumite decizii de gestiune

referitoare la stocuri să poată interveni asupra rezultatului în scopul ameliorării acestuia.

Dintre practicile de contabilitate creativă referitoare la stocuri, prin care se poate modela

rezultatul unui exerciţiu, reţinem spre abordare detaliată în continuare pe următoarele:

~ ajustările pentru deprecierea stocurilor;

~ evaluarea stocurilor fungibile;

~ contabilizarea costurilor subactivităţii;

~ evaluarea stocurilor din producţie proprie la cost parţial;

~ capitalizarea sau recunoaşterea ca rezultat a unor cheltuieli;

~ contabilizarea contractelor de construcţii (pe termen lung);

~ tranzacţiile circulare;

~ producţia stocată.

Amintim faptul că, dintre practicile din lista de mai sus, cu excepţia ultimelor două, care

reprezintă decizii de gestiune, toate celelalte întră în zona politicilor contabile.

52


a. Ajustările pentru deprecierea stocurilor

Întrucât la paragraful precedent am demonstrat modul de utilizare a acestei tehnici de

contabilitate creativă (de estimarea subiectivă a valorii activelor şi implicit a ajustărilor pentru

depreciere) prin raportare la imobilizări, nu vom mai face o demonstraţie şi aici, cu referire la

stocuri. Raţionamentele aplicate sunt aceleaşi şi, În consecinţă, efectelor asupra rezultatului li se

va da aceeaşi interpretare.

Vom preciza doar că În cazul stocurilor se utilizează ca şi valoare de comparaţie pentru

valoarea contabilă În scopul constatării deprecierii valoarea realizabilă netă. Se consideră că

stocurile sunt depreciate şi, prin urmare, se constituie ajustări pentru depreciere, atunci când

valoarea contabilă a stocurilor este mai mare decât valoarea realizabilă netă.

Valoarea realizabilă netă fiind o mărime stabilită prin estimare, putem afirma că şi În

cazul stocurilor se poate vorbi de o estimare mai mult sau mai puţin subiectivă a valorii lor la

data bilanţului, respectiv de creativitate În contabilitate prin aşa-numita practică a "deprecierii

subiective" .

a. Evaluarea stocurilor fungibile

Sunt considerate stocuri fungibile elementele care aparţin aceluiaşi sort, fiind

achiziţionate / fabricate la date şi preţuri / costuri diferite. Pentru evaluarea la ieşire a stocurilor

fungibile se poate folosi una din următoarele trei metode:

metoda costului mediu ponderat (CMP),

metoda "primul intrat - primul ieşit" (PIFO) şi

metoda "ultimul intrat - primul ieşit" (LIPO).

Fiecare metodă va conduce la altă valoarea a stocurilor ieşite din gestiune şi implicit la alt

rezultat care va fi prezentat În contul de profit şi pierdere.

Exemplu:

O societate de comerţ cu ridicata, realizează tranzacţii cu o anumită marfă. În legătură cu

aceasta se cunosc următoarele date: stoc iniţial la 01.05.N, 500 kg x 10 lei/kg; intrări la data de

15.05.N, 2.500 kg x 12 lei/kg şi, la data de 19.05.N, 2.000 kg x 15 lei/kg; ieşiri la data de

18.05.N, 1.700 kg şi, la data de 24.05, 2.700 kg. Preţul unitar practicat de societate la vânzareacu ridicata este de 16 lei/kg.

53


Procedând la evaluarea ieşiri lor aplicând cele trei metode se obţin următoarele informaţii:

Indicatori CMP FIFO LIFO

5.000 lei 5.000 lei 5.000 lei60.000 lei 60.000 lei 60.000 lei65.000 lei 65.000 lei 65.000 lei

7.800 lei9.000 lei

6.200 lei57.200 lei 56.000 lei 58.800 lei

Costul mărfurilor vândute astfel calculat se va reflecta În contabilitate ca cheltuială cu

ocazia descărcării gestiunii de mărfuri şi va fi prezentat În contul de profit şi pierdere ca poziţie

distinctă, respectiv Cheltuieli privind mărfurile.

Din acest exemplu se observă că, În condiţiile creşterii preţurilor, prin comparaţie cu

celelalte metode, utilizarea metodei FIFO conduce la o valoare minimă a costului mărfurilor

vândute (56.000 lei), valoarea stocului final fiind maximă (9.000 lei), utilizarea metodei CMP

conduce la o valoare medie atât a costului mărfurilor vându te cât şi a stocului final, iar utilizarea

metodei LIFO conduce la o valoare maximă a costului mărfurilor vându te (58.800 lei), valoarea

stocului final fiind minimă (6.200 lei).

Analizând metodele de evaluare a stocurilor la ieşire În funcţie de evoluţia preţurilor şi de

politica promovată de conducerea Întreprinderii, se poate considera că, În condiţiile creşterii

preţurilor, metoda FIFO ar reprezenta metoda optimă de evaluare atunci când managementul

doreşte prezentarea unui rezultat maxim (costul mărfurilor vândute fiind la valoarea minimă) iar

metoda LIFO ar reprezenta metoda optimă de evaluare atunci când managementul doreşte

prezentarea rezultatului la valori minime (costul mărfurilor vândute fiind la valoarea maximă).

In funcţie de metoda folosită pentru evaluarea stocurilor la ieşire, contul de profit şi

pierdere al societăţii din exemplul de mai sus se prezintă sintetic astfel:

- În lei -Indicatori CMP FIFO LIFO

Cifra de afaceri netă (4.400 kg x 16 lei/kg) 70.400 70.400 70.400Cheltuieli privind mărfurile 57.200 56.000 58.800Marja comercială15 13.200 14.400 11.600Cheltuieli cu bunuri şi servicii provenind de la terti 2.000 2.000 2.000Cheltuieli cu personalul 5.250 5.250 5.250Cheltuieli cu amortizarea 1.000 1.000 1.000Alte cheltuieli de exploatare 1.500 1.500 1.500Rezultatul din exploata re 3.450 4.650 1.850

15 Acest indicator nu apare ca atare În contul de profit şi pierdere, ci se calculează pentru necesităţi de analiză, marjacomercială reprezentând un sold intermediar de gestiune.54

Tehnici de modelare prin "creativitate" a re::ultatului şi a contului de profit şi pierdere

Exemplul prezentat, după cum era de aşteptat, demonstrează că rezultatul unei entităţi nu

depinde doar de performanţele economico-financiare ale acesteia, ci şi de opţiunea pentru o

anumită metodă de evaluare a stocuri lor.

Trebuie precizat faptul că utilizarea unei metode sau a alteia pentru evaluarea stocuri lor

are consecinţe nu numai asupra rezultatului exerciţiului curent ci (prin intermediul valorii

stocului final) şi asupra exerciţiului /exerciţiilor viitor /viitoare În care mărfurile rămase În stoc

se vor vinde şi va trebui trecut asupra cheltuielilor costul lor. În cazul metodei PIFO, costul

stocurilor fiind maxim va genera la momentul vânzării un rezultat minim, iar În cazul metodei

LIFO, costul stocurilor fiind minim va genera la momentul vânzării un rezultat maxim. Se

realizează astfel, comparativ cu metoda CMP unde valorile sunt la nivel mediu, un transfer al

rezultatului Între exerciţiile financiare.

Totodată, modelarea rezultatului poate fi realizată şi prin schimbarea metodei de evaluare

a stocurilor de la un exerciţiu la altul.

~ Contabilizarea costului subactivităţii

Conform regulilor contabile, stocurile obţinute din producţie proprie (producţia În curs de

execuţie, produsele finite şi semifabricatele) trebuie evaluate şi Înregistrate În contabilitate la

costul de producţie. Costul de producţie al unui bun cuprinde: costul de achiziţie al materiilor

prime şi materialelor consumate pentru producţia bunului respectiv, alte cheltuieli de producţie

direct atribuibile bunului şi cota parte din cheltuielile indirecte de producţie care vizează

perioada de fabricaţie alocată În mod raţional ca fiind legată de fabricaţia bunului respectiv.

Este cunoscut faptul că În literatura şi practica contabilă Întâlnim o diversitate de

concepte sub care poate fi utilizat costul, pentru delimitarea acestora rncându-se apel la diferitecriterii.

După sfera de cuprindere a cheltuielilor, costul se poate determina În variantele:

~ cost total (Juli costing), cuprinzând toate cheltuielile ocazionate de obţinerea

produsului, deci atât cheltuielile directe, cât şi cele indirecte;

~ cost parţial: • variabil, format din cheltuielile variabile (directe şi indirecte);

• direct, format din cheltuielile directe (fixe şi variabile);

~ cost raţional, egal cu costul variabil la care se adaugă cheltuielile de structură

(fixe) considerate eficiente sau egal cu costul total minus costul subactivităţii.

55


Costul subactivităţii (regia fixă nealocată costului produselor) constă În cheltuielile fixe

generate de producţia inferioară capacităţii normale de producţie sau, altfel spus, cheltuielile fixe

aferente gradului de neutilizare a capacităţii de producţie. Determinarea acestor cheltuieli se

efectuează cu relaţia:

Costul subactivităţii = costurile fixe x (1 - nivelul real al activităţiinivelul normal al activităţii )

Nivelul real al activităţii este reprezentat de producţia obţinută, iar nivelul normal al

activităţii este reprezentat de capacitatea normală de producţie. În aceste condiţii relaţia de

calcul poate fi scrisă astfel:

Costul subactivităţii = Costurile fIxe x i

Cantitatea normală ! - I Calltitatea obţinută-'i I

Cantitatea normală

Trebuie precizat faptul că, În conformitate cu punctul 2.3. din Precizările privind unele

măsuri referitoare la organizarea şi conducerea contabilităţii de gestiune, aprobate prin OMFP

nr. 1826/2003, este necesar să se asigure determinarea costului subactivităţii, care nu se include

În costul produselor, ci se reflectă direct În rezultatul exerciţiului, fiind cost al perioadei.

Este evident faptul că incluzând În costul produselor o parte mai redusă a cheltuielilor de

producţie, şi nu totalitatea acestora, costul unitar al produselor obţinute şi stocate va fi diminuat,

iar diferenţa nealocată produselor, devenind cost al perioadei, va diminua rezultatul exerciţiului

În care s-au efectuat consumurile. Se realizează astfel o amânare În timp a rezultatului până În

perioada În care produsele se vor vinde şi vor genera un profit majorat, rezultat ca diferenţă Între

preţul de vânzare şi un cost unitar diminuat (costul raţional sau costul parţial).

În cele ce urmează vom Încerca să demonstrăm cum o asemenea politică, prin

intermediul produselor rămase În stoc la sfârşitul perioadei, poate fi utilizată pentru manipularea

rezultatului, raportându-ne la costul total şi costul raţional.

În contabilitatea de gestiune cele două tipuri de cost se determină prin calcul aplicând

două metode diferite de calculaţie a costurilor, şi anume metoda costului total şi metodaimputării raţionale.

Conform metodei costului total, costurile fixe exprimate pe unitatea de produs (cf)

depind de cheltuielile fixe (CF) ale perioadei şi de cantitatea obţinută În perioada de referinţă (q);

ele se modifică invers proporţional cu cantitatea obţinută: costurile fixe unitare scad pe măsură

ce volumul producţiei creşte şi cresc pe măsură ce volumul producţiei scade. Deci, variaţia

56


costului fix unitar este determinată de variaţia volumului de activitate, aceleaşi costuri fixe

repartizându-se unui număr mai mare sau mai mic de produse, conform relaţiei: Icf= CF /91

Rezultă că, În cazul aplicării metodei costului total, costul de producţie al stocului final

de produse finite cuprinde o cotă-parte din cheltuielile fixe ale perioadei, calculată proporţional

cu ponderea cantităţii rămasă În stoc În totalul cantităţii obţinute, conform relaţiei:

Cheltuieli fixe incluse În

valoarea stocului

cheltuieli fixe ale

perioadeix

cantitatea rămasă În stoc

cantitatea obţinută

Conform metodei imputării raţionale, costurile fixe exprimate pe unitatea de produs

(ci) depind de cheltuielile fixe (CF) ale perioadei şi de capacitatea de producţie (cantitatea

normală care ar putea fi obţinută În perioada de referinţă (q*). În relaţia prin care se calculează

costul fix unitar, respectiv Icf= CF / 9 *1 , atât numitorul cât şi numărătorul reprezintă mărimi

constante, ceea ce face ca indicatorul cost fix unitar să devină independent de volumul de

activitate; acesta nu se mai modifică odată cu modificarea cantităţii obţinute.

Rezultă că, În cazul aplicări metodei imputării raţionale, atâta vreme cât fiecărei unităţi

de produs i se repartizează cota parte de cheltuieli fixe prin raportare la cantitatea normală,

costul de producţie al stocului final de produse finite cuprinde o cotă-parte din cheltuielile fixe

ale perioadei, calculată proporţional cu ponderea cantităţii rămasă În stoc În cantitatea normală

(cantitatea reprezentând capacitatea de producţie), prin relaţia:

Cheltuieli fixe incluse În stoc

valoarea stocului

cheltuieli fixe ale

perioadeix

cantitatea rămasă În stoc

cantitatea normală

Exemplu:

Considerăm o societate comercială care are capacitatea anuală de producţie de 20.000

bucăţi. Preţul de vânzare unitar este de 51 lei/bucată, costul variabil unitar este de 30 lei/buc, iar

cheltuielile fixe anuale, reprezentând În totalitate cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor, sunt de

300.000 lei. Societatea poate alege să calculeze costul de producţie al produselor [mite conform

metodei costului total (Cazul A) sau conform metodei imputării raţionale (Cazul B). În primul an

(anul N) societatea nu dispune de stoc iniţial de produse finite. Pe parcursul celor trei ani

consideraţi În exemplul nostru stocul final de produse finite a evoluat astfel:

57


Explicaţii Ex.N Ex.N+1 Ex. N+2Producţia obţinută (cantitate) - buc. 15.000 20.000 20.000Producţia vândută (cantitate) - buc. 10.000 20.000 20.000Stoc final (cantitate) - buc. 5.000 5.000 5.000Cost variabil unitar - lei/buc. 30 30 30Cheltuieli fixe anuale - lei 300.000 300.000 300.000

Pentru fiecare dintre cele două cazuri, vom determina valoarea stocului final de produse

finite şi valoarea producţia stocatăldestocată (stoc final - stoc iniţial), precum şi implicaţiile

asupra contului de rezultate.

Cazul A - Metoda costului totalExplicaţii Ex.N Ex.N+1 Ex. N+2

Cheltuieli fixe anuale - lei 300.000 300.000 300.000Cantitatea obtinută - buc. 15.000 20.000 20.000Cost fIX unitar - leilbuc 20 15 15Cantitate rămasă În stoc - buc. 5.000 5.000 5.000Costuri fixe incluse În valoarea stocului - lei 100.000 75.000 75.000Costuri variabile aferente stocului - lei 150.000 150.000 150.000Valoarea stocului finar - lei 250.000 225.000 225.000Productia stocată - lei 250.000 - 25.000 O* costul unitar al produselor este de 50 leilbuc În anul N şi de 45 lei/buc În N+ 1 şi N+2.

Cazul B - Metoda imputării raţionale

Explicaţii Ex.N Ex. N+1 Ex. N+2

Cheltuieli fixe anuale - lei 300.000 300.000 300.000Cantitatea normală - buc. 20.000 20.000 20.000Cost fix unitar - lei/buc 15 15 15Cantitate rămasă În stoc - buc. 5.000 5.000 5.000Costuri fixe incluse În valoarea stocului - lei 75.000 75.000 75.000Costuri variabile aferente stocului - lei 150.000 150.000 150.000Valoarea stocului finar - lei 225.000 225.000 225.000Productia stocată - lei 225.000 O Ocostul umtar al produselor este de 45 lellbuc, mdlferent de cantitatea fabncată.

În funcţie de metoda de calculaţie a costului de producţie adoptată de societatea În cauză

Contul de profit şi pierdere se prezintă, sintetic, astfel:

Cazul A - Metoda costului total- În lei -

Nr. Explicaţii Ex.N Ex. N+1 Ex.N+2crt.1 Cifra de afaceri netă 510.000 1.020.000 1.020.0002 Venituri aferente costurilor stocurilor (productia stocată) 250.000 - 25.000 O3 Cheltuieli variabile 450.000 600.000 600.0004 Cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor 300.000 300.000 300.0005 Rezultatul din exploatare (rd.1 + rd.2 - rd.3 - rd.4) 10.000 95.000 120.000

58


Cazul B - Metoda imputării raţionale- În lei -

Nr.Explicaţii Ex.N Ex.N+1 Ex.N+2crt.

1 Cifra de afaceri netă 510.000 1.020.000 1.020.0002 Venituri aferente costurilor stocurilor (productia stocată) 225.000 O O3 Cheltuieli variabile 450.000 600.000 600.0004 Cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor 300.000 300.000 300.0005 Rezultatul din eXDloatare(rd.l + rd.2 - rd.3 - rd.4) -15.000 120.000 120.000

Se constată că, În anul În care capacitatea de producţie nu a fost utilizată integral (15.000

buc / 20.000 buc = 0,75), realizând imputarea raţională a costurilor (Cazul B) societatea a exclusdin costul produselor fabricate cheltuielile fixe aferente gradului de neutilizare a capacităţii de

producţie, În sumă de 75.000 lei (25% din cheltuielile fixe de 300.000 lei) care formează costul

subactivităţii, acestea afectând direct rezultatul exerciţiului. În costul produselor fabricate s-au

Încorporat cheltuieli fixe În valoare totală de 225.000 lei, costul fix unitar devenind 15 lei/buc.

Dimpotrivă, utilizând pentru calculul costului unitar al produselor fabricate, şi implicit

pentru evaluarea cantităţii rămasă În stoc la sfârşitul perioadei, metoda costului total (Cazul A),

societatea a reuşit să transfere pierderea aferentă subactivităţii din exerciţiul N În exerciţiul N+ 1.

Concret, costul subactivităţii În sumă de 75.000 lei, care ar fi trebuit eliminat, a fost inclus În

costul produselor fabricate majorându-l cu 5 lei/buc (adică 75.000 lei / 15.000 buc.), iar prin

intermediul cantităţii rămasă În stoc cotă parte din acesta (5.000 buc x 5 lei/buc.) a fost

transferată asupra perioadei următoare, În care stocul respectiv se vinde. În acest fel se explică

diferenţa de 25.000 lei dintre rezultatul din exploatare prezentat În Contul de profit şi pierdere În

Cazul A (10.000 lei) , respectiv În cazul B (-15.000 lei).

Rezultă că atunci când societatea urmăreşte să prezinte un rezultat majorat va utiliza

metoda costului total, iar atunci când urmăreşte diminuarea rezultatului va opta pentru metodaimputării raţionale.

a Evaluarea stocurilor din producţie proprie la cost parţial

o societate poate opta să calculeze costul de producţie al produselor finite aplicând

metoda costului total (Cazul A) sau o metodă de tip parţial (Cazul B), incluzând În costul

produselor totalitatea cheltuielilor legate de producţie sau numai o parte din acestea, modelând

astfel rezultatul exerciţiului. Demonstraţia pentru acest tip de politică este oarecum

asemănătoarea cu cea referitoare la contabilizarea costului subactivităţii.59


Exemplu:

Considerăm că În anul N o societate comercială obţine din procesul de producţie

cantitatea de 15.000 bucăţi produse finite din produsul A. Cheltuielile totale efectuate pe

parcursul perioadei sunt În sumă de 675.000 lei, din care: cheltuieli variabile 375.000 lei;

cheltuieli fixe 300.000 lei. În cursul perioadei societatea vinde 13.000 bucăţi din produsul A la

preţul de vânzare unitar de 50 lei/bucată, prin urmare rămân În stoc la sfârşitul perioadei 2.000

bucăţi. Nu există producţie În curs de execuţie.

Aplicând cele două metode de calculaţie a costurilor, obţinem pentru costul unitar

următoarele valori:

45 lei/bucată, În Cazul A (metoda costului total);

25 lei/bucată, În Cazul B (metoda costului variabil)

Situaţia În Contul de profit şipierdere, pentru fiecare caz În parte, se prezintă astfel:

Explicaţii

Cifra de afaceri netă

Venituri aferente costurilorstocurilor roductia stocatăCheltuieli de exploatarevariabile i fixeRezultatul din ex Ioatare

Cazul A:Metoda costului total

650.000 lei13.000 buc. x 50 lei/buc

90.000 lei2.000 buc. x 45 lei/buc

675.000 lei

65.000 lei

Cazul B:Metoda costului variabil

650.000 lei13.000 buc. x 50 lei/buc

50.000 lei2.000 buc. x 25 lei/buc

675.000 lei

25.000 lei

În condiţiile utilizării metodei costurilor variabile, În costul produselor se includ doar

cheltuielile variabile, cheltuielile fixe afectând În totalitatea lor rezultatul anului N, pe care îl

micşorează. Această diminuare va fi compensată de un profit majorat În perioada următoare, În

care produsele se vor vinde. Se realizează astfel un transfer al rezultatului de la un exerciţiu la

altul. Pentru a demonstra acest lucru vom considera că În exerciţiul următor nu se mai produce

nimic şi se vinde Întreaga cantitate rămasă În stoc la sfârşitul anului N. Situaţia În Contul de

profit şi pierdere se va prezenta astfel:

Explicaţii Cazul A: Cazul B:Metoda costului total Metoda costului variabil

Cifra de afaceri netă 100.000 lei 100.000 lei(2.000 buc. x 50 lei/buc) (2.000 buc. x 50 lei/buc)

Venituri aferente costurilor - 90.000 lei - 50.000 leistocurilor (producţia stocată) (2.000 buc. x 45 lei/buc) (2.000 buc. x 25 lei/buc)Cheltuieli de exploatare

O O(variabile şi fixe)Rezultatul din exploata re 10.000 lei 50.000 lei

60

Tehnici de modelare prin "creativitate" a re::ultatului şi a contului de profit şi pierdere

Constatăm că există o anumită flexibilitate În alegerea şi aplicarea politicilor contabile,

flexibilitate care ar trebui să fie utilizată de Întreprinderi pentru a furniza o prezentare justă a

rezultatelor şi a poziţiei financiare şi nu pentru a induce În eroare utilizatorii informaţiilor, aşa

cum dealtfel se Întâmplă În foarte multe situaţii.

& Capitalizarea sau recunoaşterea ca rezultat a unor cheltuieli

Şi În cazul stocurilor cumpărate /din producţie proprie există oportunităţi de subiectivism

şi creativitate În legătură cu tratamentul unor cheltuieli care ar putea sau ar trebui să fie

capitalizate. Ne referim aici la elementele care formează costul de achiziţie şi la costurile

Îndatorării.

Atât standardele internaţionale, concret lAS 2 Stocuri, cât şi reglementările contabile

româneşti precizează că evaluarea stocuri lor cumpărate se face cu ocazia intrării În entitate la

costul de achiziţie.

Costul de achiziţie este format din două componente structurale, şi anume:

• preţul de cumpărare,

• toate celelalte cheltuieli necesare pentru punerea În stare de utilitate sau intrarea În

gestiune a stocului respectiv, incluzând:

• taxele nerecuperabile (prime de asigurare, taxe vamale etc.),

• cheltuieli de transport-aprovizionare (costul cu mijloacele de transport,

Încărcare, descărcare etc.) şi

• alte cheltuieli accesorii.

Manipularea rezultatului se poate realiza prin includerea sau neincluderea În costul de

achiziţie a unora dintre cheltuieli. Excluderea din costul de achiziţie a unor cheltuieli va avea

drept consecinţă majorarea cheltuielilor perioadei curente, respectiv diminuarea profitului, În

timp ce includerea În costul de achiziţie a cât mai multor cheltuieli va permite managerilor să

majoreze rezultatul perioadei, cheltuielile respective fiind transferate prin intermediul costului

stocurilor asupra perioadei viitoare când va avea loc ieşirea stocului.

Evident, discuţia este valabilă pentru situaţia În care un stoc achiziţionat În cursul unei

perioade nu este consumat sau vândut până la sfărşitul perioadei respective şi va trebui prezentat

În bilanţ. În caz contrar, dacă stocul se vinde În aceeaşi perioadă În care a fost achiziţionat,

indiferent dacă am inclus sau nu În costul de achiziţie o anumită cheltuială, ea va fi recunoscută

ca şi cheltuială În contul de profit şi pierdere al perioadei: fie În mod direct la momentul

61


efectuării consumului (în cazul excluderii din costul de achiziţie), fie indirect, prin intermediul

costului de achiziţie al stocurilor ieşite (la eliberarea în consum sau la descărcarea gestiunii).

În ceea ce priveşte costurile îndatorării, prin capitalizarea acestora se evită

recunoaşterea unei cheltuieli în contul de profit şi pierdere şi se majorează rezultatul perioadeicurente.

După cum am arătat şi la paragraful anterior (referindu-ne la imobilizări), normele

contabile permit capitalizarea costurilor îndatorării în cazul în care stocul în cauză reprezintă "unactiv cu ciclu lung de producţie".

a. Contabilizarea contractelor de construcţii (pe termen lung)

Datorită naturii activităţii desfăşurate în contractele pe termen lung, data la care începe

activitatea contractului şi data la care este definitivată se înscriu, de regulă, în perioade

contabile diferite. Prin urmare, problema principală a contabilizării unui contract pe termen

lung o reprezintă repartizarea în timp a veniturilor şi cheltuielilor contractuale În perioadele

contabile În care aceste contracte sunt executate, respectiv alegerea metodei de contabilizare.

Standardele internaţionalel6 recunosc două metode de contabilizare a contractelor petermen lung:

• metoda terminării lucrărilor, conform căreia rezultatul trebuie recunoscut la data

finalizării contractului. Atâta timp cât contractul nu este finalizat nu va fi recunoscut nici

un profit iar rezultatul va apărea În totalitate În situaţiile financiare ale exerciţiului în carese finalizează lucrările contractului.

• metoda procentului de definitivare (avansare), care presupune repartizarea veniturilor şi

cheltuielilor contractului (deci şi a rezultatului) asupra fiecărui exerciţiu În funcţie de

procentul de avansare a lucrărilor. Aşadar rezultatul va fi repartizat pe întreaga durată a

contractului şi va apărea în situaţiile financiare ale tuturor exerciţiilor în care se executălucrările contractului

Exemplu:

O întreprindere de construcţii s-a angajat prin contract să construiască o clădire. Lucrările

de construcţie au demarat pe 3 martie N şi trebuie finalizate până la 25 septembrie N+2. Preţul

clădirii, conform devizului, este de 157.500 lei, iar costul estimat al lucrărilor este de 150.000 lei.

Informaţiile privind derularea contractului sunt prezentate În tabelul următor:

16 lAS 1 l Contracte de construcţii62

Tehnici de modelare prin "creativitate" a re=ultatului şi a contului de profit şi pierdere

Cheltuielile contractuale s-au repartizat pe perioada contractului astfel: 52.500 lei, în anul

N, 60.000 lei, în N+I şi 37.500 lei, în N+2. Procentul de avansare a lucrărilor stabilit în funcţie de

cheltuielile contractuale se prezintă astfel: 35% la 31.12.N, 75% la 31.12.N+l şi 100% la

25.09.N+2.

In cazul utilizării metodei terminării lucrărilor, Contul de profit şi pierdere al

întreprinderii de construcţii, în sinteză, se prezintă astfel:

- în lei -Indicatori Ex.N Ex.N+l Ex.N+2 Total

Venituri 52.500 60.000 45.000* 157.500Cheltuieli 52.500 60.000 37.500 150.000Rezultat O O 7.500 7.500

* 157.500 lei - (52.500 lei + 60.000 lei)

În cazul utilizării metodei procentului de avansare, Contul de profit şi pierdere al

întreprinderii de construcţii, în sinteză, se prezintă astfel:

- în lei -Indicatori Ex.N Ex. N+l Ex. N+2 TotalVenituri * 55.125 63.000 39.375 157.500Cheltuieli 52.500 60.000 37.500 150.000Rezultat 2.625 3.000 1.875 7.500* Anul N, 157.500 x 35% = 55.125; Anul N+ 1, 157.500 x (75% - 35%) = 63.000;Anul N+2, 157.500 x (100% - 75%) = 39.375

Se constată că aplicând oricare din cele două metode a fost recunoscut acelaşi rezultat

total aferent contractului, respectiv 7.500 lei. Cele două metode diferă însă în ceea ce priveşte

măsurarea şi raportarea rezultatului pe exerciţiile financiare în care s-au derulat lucrările aferente

contractului.

Adepţii metodei terminării lucrărilor susţin că aceasta prezintă obiectivitate întrucât

veniturile şi cheltuielile aferente unui contract pot fi cunoscute cu precizie doar în momentul

finalizării contractului. Metoda se bazează mai mult pe principiul prudenţei şi nu ar răspunde

principiului conectării cheltuielilor la venituri, deci nu respectă însă principiul independenţei

exerciţiilor, întrucât rezultatul unui exerciţiu nu redă procentajul lucrărilor efectiv realizate în

cursul acelei perioade.

Partizanii metodei procentului de avansare consideră că societatea realizează venituri pe

măsura executării lucrărilor şi metoda ar răspunde mai bine principiului conectării cheltuielilor la

venituri, asigurând independenţa exerciţiilor. Inconvenientul acestei metode este faptul că

rezultatul este măsurat pe baza unor estimări privind lucrările realizate. Prin tendinţa de a

supraevalua sau subevalua gradul de avansare a lucrărilor, managerii ar putea manipula

63


rezultatul, acesta putând fi ameliorat sau diminuat artificial. Oportunităţi pentru manipularea

rezultatului creează şi schimbările în modul de măsurare a gradului de avansare a lucrărilor.

Evident că şi schimbarea metodei de contabilizare ar putea reprezenta o oportunitatea

pentru a influenţa rezultatele prezentate în Contul de profit şi pierdere. De exemplu, unele

întreprinderi sunt tentate să utilizeze metoda terminării lucrărilor în perioadele cu rezultate

pozitive pentru a evita prezentarea unui rezultat dificil de menţinut pe termen lung. Pentru

aceasta este suficient ca ele să pretindă că anumite contracte nu mai satisfac condiţiile necesare

utilizării metodei procentajului de avansare, datorită schimbării unor circumstanţe. Această

schimbare ar putea să treacă neobservată deoarece ea reprezintă doar o simplă schimbare de

estimări contabile şi nu este supusă obligaţiilor de publicare aferente schimbărilor de metode

contabile17•

Există ŞI situaţii în care întreprinderile pot manipula rezultatul prin modul în care

negociază unele contracte. Pentru a masca în conturi un contract deficitar, acesta poate fi

negociat împreună cu un alt contract rentabil, în condiţiile respectării prevederilor lAS 11, şi

astfel cele două contracte să fie contabilizate ca unul singur. Astfel se evită şi obligativitatea

constituirii provizionului pentru contractul deficitar. 18

a. Tranzacţiile circulare

Tranzacţiile circulare reprezintă acele operaţii în care două sau mai multe societăţi intră

în relaţii comerciale unele cu altele cu scopul de a-şi ameliora informaţiile prezentate în situaţiile

financiare. Pentru a înregistra un profit, societăţile îşi vând/cumpără reciproc stocurile la un preţ

de vânzare mai mare decât preţul de înregistrare al stocului. Presupunând că stocurile care fac

obiectul tranzacţiei sunt identice, fiecare dintre societăţile implicate va înregistra în contabilitate

două operaţii, una de vânzare şi una de cumpărare, rezultatele obţinute din această tranzacţie

fiind aceleaşi. Operaţia de vânzare va genera un profit, preţul de vânzare fiind mai mare decât

costul stocurilor vândute. Operaţia de cumpărare a stocurilor va duce la o majorare a valorii

stocurilor în bilanţ, însă costul de achiziţie al acestora, majorat, nu va afecta rezultatul

exerciţiului curent ci rezultatul perioadei următoare, în care stocul va ieşi din gestiune. Astfel

profitul artificial realizat va putea fi prezentat în situaţiile financiare întocmite pentru anultranzacţiei.

17 Malciu Liliana, Contabilitate creativă, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag. 43-44.18 Bunea Ştefan, Monocromie şi policromie în proiectarea politicilor contabile ale întreprinderilor, EdituraEconomică, Bucureşti, 2006, pag. 232.64


a. Producţia stocată

Decizia de a continua producţia atunci când nu există comenzi, deci de a constitui un stoc

de produse finite, existând chiar riscul ca produsele stocate să nu poată fi vândute în perioadele

următoare, îi poate permite unei societăţi să-şi îmbunătăţească rezultatul.

Decizia de a realiza o producţie care rămâne în stoc, neavând asigurată desfacerea în

perioada respectivă, permite ascunderea costurilor de natură fixă (care oricum se realizează

indiferent dacă se fabrică sau nu o producţie), respectiv transferul acestora, prin intermediul

costului producţiei fabricate şi stocate, asupra perioadelor în care această producţie se va vinde.

Astfel, se evită recunoaşterea în contul de profit şi pierdere al perioadei curente a cheltuielile de

natură fixă ceea ce conduce la prezentarea unui rezultat îmbunătăţit.

2.2.3 Alte practici de coutabilitate creativă

În categoria practicilor de modelare prin creativitate a rezultatului care vizează alte

elemente decât imobilizările şi stocurile se înscriu, printre altele:

~ politica privind provizioanele;~ capitalizarea agresivă a cheltuielilor.~ producţia de imobilizări;~ atenuarea pierderilor din creanţe;~ cesiunea artificială a titlurilor (investiţiilor financiare);~ asigurarea împotriva riscului de creştere a ratei dobânzii;~ înregistrarea unei plusvalori artificiale din cedarea activelor.

Dintre practicile din lista de mai sus, cu excepţia primelor două care se înscriu în sfera

politicilor contabile, toate celelalte reprezintă decizii de gestiune.

În cele ce urmează reţine spre abordare câteva dintre practicile enumerate.

a. Politica priviud provizioauele

Este cunoscut faptul că provizioanele sunt constituite cu scopul de a acoperi riscuri şi

cheltuieli al căror obiect este determinat cu precizie, dar al căror moment de realizare şi mărime

sunt incerte. Fiind determinate prin estimări, provizioanele creează condiţii pentru modelarea

rezultatului. Supraestimarea provizioanelor în anii beneficiari conduce la diminuarea rezultatului,

iar diminuarea provizioanelor în anii deficitari (cu pierderi sau cu profit insuficient pentru a fi

considerat satisfăcător) majorează rezultatul.65

~ - __ ooo __ ~- _o"


Exemplul 119:

Societatea X constituie, În anul N, un provizion pentru un risc aferent anului N+2, astfel:

~ Cazul A : În exerciţiul N, societatea provizionează riscul În mod corect, În valoare de

100 mii lei, nefiind necesară nici o ajustare În exerciţiul N+ 1. În anul N+2, se Înregistrează la

"Alte cheltuieli de exploatare" pierderea pentru care a fost constituit provizionul de 100 mii lei

şi, concomitent, este reluat la venituri provizionul de 100mii lei.

~ Cazul B: În exerciţiul N, societatea B, dimpotrivă, majorează cheltuielile prin

constituirea unui provizion supraestimat, de 200 mii lei. Exerciţiul N+ 1 fiind deficitar, societatea

"ajustează" provizionul diminuându-l cu 100 mii lei. În exerciţiul N+2, se Înregistrează

cheltuiala de 100 mii lei ca efect al riscului produs şi se anulează provizionul rămas de 100 miilei.

Extrasul din Contul de profit şi pierdere al societăţii X pentru cele două cazuri, A şi B, se

prezintă astfel:

- În mii lei -Cazul A EX.N EX.N+1 Ex. N+2 Total

Cifra de afaceri netă 4.600 4.500 4.500 13.600Cheltuieli cu bunuri provenind de la terti 3.200 3.400 3.300 9.900Cheltuieli cu personalul 850 850 850 2.550Cheltuieli cu amortizarea 100 100 100 300Alte cheltuieli de exploatare 150 150 250 550A.Îustări privind provizioanele:• Venituri din provizioane O O 100 100• Cheltuieli privind provizioanele 100 O O 100

Rezultatul din exploatare 200 O 100 300

- În mii lei -Cazul B EX.N Ex.N+l Ex.N+2 Total

Cifra de afaceri netă 4.600 4.500 4.500 13.600Cheltuieli cu bunuri provenind de la terti 3.200 3.400 3.300 9.900Cheltuieli cu personalul 850 850 850 2.550Cheltuieli cu amortizarea 100 100 100 300Alte cheltuieli de exploatare 150 150 250 550Ajustări privind provizioanele:• Venituri din provizioane O 100 100 200• Cheltuieli privind provizioanele 200 O O 200

Rezultatul din exploata re 100 100 100 300Se constată că, prin politica privind provizioanele, În Cazul B se creează impresia unei

societăţi a cărei performanţă se menţine În timp. Constituirea provizionului supraestimat cu 100

19 Exemplu construit după modelul din lucrarea Malciu Liliana, Contabilitate creativă, Editura Economică,Bucureşti, 1999, pag. 4866


mii lei (200 mii lei, În loc de 100 mii lei) În anul în care se obţine profit (exerciţiul N) conduce la

micşorarea acestuia cu 100 mii lei (profit realizat 100 mii lei, În loc de 200 mii lei) iar reluarea

provizionului la venituri În anul deficitar (exerciţiul N+ 1) conduce la majorarea rezultatului cu

100 mii lei (creşterea profitului de la zero la ] 00 mii lei).

Societăţile îşi pot netezi rezultatele, de asemenea, şi evitând provizionarea riscurilor.

Exemplul 2:

Societatea comercială X constituie, În anul N, un provizion pentru un risc aferent anului

N+] . În vederea estimării provizionului, societatea a angajat doi experţi. Primul expert a estimat

valoarea provizionului la suma de 200 mii lei, iar cel de-al doilea la suma de 240 mii lei.

În funcţie de interesul managementului, la nivelul societăţii X, rezultatul ar putea fi

prezentat În una din următoarele trei variante:

• Cazul A: societatea evită provizionarea riscului;

• Cazul B: managementul este interesat să majoreze rezultatul; prin urmare,

societatea va constitui provizionul optând pentru valoarea estimată de primul

expert, 200 mii lei;

• Cazul C: managementul este interesat să diminueze rezultatul; prm urmare,

societatea va constitui provizionul optând pentru valoarea estimată cel de-al

doilea expert, 240 mii lei.

Contul de profit şi pierdere al societăţii (un extras), În cele trei variante se prezintă astfel:

- În mii lei -

Indicatori Cazul A Cazul B Cazul C

Venituri din exploatare 4.600 4.600 4.600Cheltuieli cu bunuri provenind de la terti 3.000 3.000 3.000Cheltuieli cu personalul 850 850 850Cheltuieli cu amortizarea 100 100 100Alte cheltuieli de exploatare ]50 ]50 ]50A.justări privind Drovizioanele:• Venituri din provizioane O O O• Cheltuieli privind provizioanele O 200 240

Rezultatul din eXDloatare 500 300 260Se observă că: provizionând riscul la o valoarea mai mare, În Cazul C, rezultatul

societăţii este diminuat la suma de 260 mii lei, provizionând riscul la o valoarea mai mică, În

Cazul B, rezultatul societăţii este majorat la suma de 300 mii lei şi, În sfărşit, evitând

provizionarea riscului, În Cazul A, societatea Înregistrează un profit din exploatare mult mai

mare, respectiv În sumă de 500 mii lei.

67

Contabilitate ereativă

a Capitalizarea agresivă a cheltuielilor2o

Cu toate îndrumările specifice existente referitoare la o serie la cheltuieli cum sunt

cheltuielile cu publicitatea, cheltuieli de cercetare şi dezvoltare, cheltuieli cu dezvoltarea

programelor informatice, cheltuieli cu dobânzile aferente perioadelor de construcţii prelungite,

cheltuieli de constituire, rămâne totuşi o mare flexibilitate în aplicarea principiului conectării

cheltuielilor la venituri. Capitalizarea agresivă a costurilor se manifestă atunci când companiile

extind această flexibilitate dincolo de limitele admise. Ele procedează astfel pentru a-şi modifica

rezultatele financiare şi poziţia financiară, cu scopul de a crea o impresie amăgitoare asupra

performanţei activităţilor desfăşurate.

Exemple de utilizare a capitalizării agresive:

capitalizarea de către o companie a unor cheltuieli de exploatare sub forma

cheltuielilor în avans în situaţia în care nu există beneficii viitoare generate de

cheltuielile efectuate: o plată efectuată în cadrul unui proces;

• capitalizarea cheltuielilor efectuate în legătură cu oferta iniţială publică sau cu

definitivarea unei noi oferte de acţiuni;

capitalizarea cheltuielilor aferente emisiunii de noi obligaţiuni.

a Cesiunea artificială a titlurilor

Cesiunea artificială a titlurilor constă în vânzarea titlurilor de plasament într-un moment

în care valoarea pe piaţă a acestora este semnificativ mai mare faţă de costul de achiziţie21

urmată de răscumpărarea imediată a titlurilor. Efectul este evident, întreprinderea realizează un

câştig din tranzacţia de vânzare şi reuşeşte astfel să-şi amelioreze rezultatul în acea perioadă.

Este însă vorba despre o ameliorare temporară, deoarece valoarea care a devenit profit în

exerciţiul cesiunii artificiale va fi neutralizată în perioada următoare la ieşirea titlurilor din

gestiune, ocazie cu care preţul de răscumpărare (majorat, faţă de costul de achiziţie anterior)

devine cheltuială. Nu trebuie omis nici faptul că profitul înregistrat a fost supus impozitării, ceea

ce înseamnă o cheltuială suplimentară şi, în plus operaţiile de vânzare şi răscumpărare a titlurilor

20 Charles W. Mulford, Eugene E. Comiskey, The Finaneial Numbers Game: Deteeting Creative AeeountingPraetiees, John Wiley & Sons, 2002, pag. 213-21421 O asemenea practică se justifiCă doar În cazul titlurilor pe termen scurt necotate la bursă şi al titlurilor deţinute petermen lung, care sunt prezentate În bilanţ la costul istoric, diminuat eventual cu ajustările pentru pierdere devaloare.68


presupun plata comisioanelor percepute de către societatea care a intermediat tranzacţiile, acestea

diminuând atât trezoreria, cât şi rezultatul.

În literatura de specialitate o asemenea tehnică este prezentată în legătură cu titlurile de

plasament. Dacă titlurile de plasament în discuţie intră în categoria celor neadmise la

tranzacţionare pe o piaţă reglementată, atunci utilizarea unei asemenea tehnici se justifică,

întrucât în alt mod nu ar fi fost posibil ca o asemenea creştere de preţ să devină un câştig realizat,

evaluarea în contabilitate a acestor titluri, după cum se ştie, realizându-se la costul istoric,

diminuat eventual cu ajustările pentru pierdere de valoare. O creştere de valoarea a acestora faţă

de costul istoric, din prudenţă, nu se ia în considerare. Dimpotrivă, dacă titlurile de plasament

sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, atunci utilizarea unei asemenea tehnici nu

se mai justifică; actualizarea valorii acestora se realizează oricum la sfărşitul perioadei la preţul

de cotaţie din ultima zi de tranzacţionare, diferenţa afectând veniturile sau cheltuielile financiare.

Utilizarea unei asemenea tehnici ar fi cu atât mai justificată în cazul titlurilor deţinute pe

termen lung care, în condiţiile unei creşteri de valoare, rămân evaluate la costul istoric.

** *

Pe lângă tehnicile de contabilitate creativă care au un anumit efect asupra rezultatului

managerii recurg uneori şi la soluţii pentru a majora doar veniturile. În literatura de specialitate22

regăsim prezentată tehnica numită "suveică" (hallow swaps, în engleză), care constă în umflarea

cifrei de afaceri prin schimb de produse între întreprinderile din acelaşi sector de activitate, fără

plată, fără înregistrarea unui rezultat financiar şi chiar fără schimb efectiv de produse, doar cu

scopul de a umfla reciproc şi într-o manieră fictivă cifra de afaceri. Autorii citează cazul firmei

americane Global Crossing, care a utilizat această tehnică pentru a-şi demonstra capacităţile în

materie de telefonie. O altă asemenea tehnică perversă de umflare a cifrei de afaceri este şi cea la

care a recurs compania americană Enron, prin "contabilizarea în cifra de afaceri nu doar a

comisioanelor primite, ci şi a ansamblului tranzacţiilor realizate în contul clienţilor: 139 miliarde

de dolari în 2001, în loc de 8 miliarde cifră de afaceri efectivă, ceea ce i-a permis preşedintelui ei

să revendice sus şi tare al cincilea loc în clasamentul revistei Fortune privind marile întreprinderiamericane (în loc de poziţia 230)".

22 Pastre O., Vigier M., Le capitalisme diboussole. Apres Enron et Vivendi: soixante reformes pour un nouveaugouvernement d'entreprise, Editions La Decouverte, 2003 citaţi de lon~cu Ion, în Dinamica doctrinelorcontabilităţii contemporane, Editura Economică, Bucureşti, 2003, pag. 168

69


2.3 Clasificări creative În contul de profit şi pierdere23

Clasificarea adecvată a elementelor din Contului de profit şi pierdere poate fi la fel de

importantă ca şi evaluarea şi recunoaşterea adecvată a acestor elemente.

Rezultatul din exploatare este adesea mult mai important pentru investitori decât rezultatul

net al exerciţiului financiar şi fiind privit ca un indicator care arată cât de bine este gestionată

afacerea respectivă de către manageri. Indicator intermediar (un subtotal) calculat În structura

contului de profit şi pierdere, rezultatul din exploatare include principalele venituri, câştiguri,

cheltuieli şi pierderi asociate activităţii de bază a firmei. De aceea el este foarte util În judecarea

performanţei activităţilor de exploatare.

Acţiunea de creativitate asupra Contului deprofit şipierdere poate consta:

fie În schimbarea rezultatelor Între perioade şi, În consecinţă, raportarea rezultatelor În

perioade diferite;

fie În clasificarea elementelor prezentate şi afectarea subtotalurilor În cadrul aceleiaşi

perioade; aceasta presupune mutarea unor elemente individuale de la o poziţie la alta din

contul de profit şi pierdere cu scopul de a modifica subtotalurile cheie ale acestuia şi,

implicit, percepţia utilizatorului de informaţii asupra performanţei financiare.

Următoarele trei exemple pot fi supuse atenţiei În contextul practicilor de clasificare

creativă În contul de profit şi pierdere:

1. mutarea elementelor din contul de profit şi pierdere În cadrul sau În afara ariei

rezultatului din exploatare, conducând la o creştere sau o diminuare a acestuia;

2. mutarea cheltuielilor din costul bunurilor vândute În cadrul categoriei cheltuieli generale

de administraţie şi de desfacere, care reprezintă costuri ale perioadei, rezultând o creşterea marjei brute;

3. mutarea activităţilor În afara clasificării activităţi întrerupte atunci când din vânzarea lor

se obţin câştiguri şi mutarea lor În cadrul categoriei atunci când din vânzare apare

pierdere, generându-se un nivel mărit al rezultatului din activităţi continue.

23 După Charles W. Mulford, Eugene E. Comiskey, The Financial Numbers Game: Detecting Creative AccountingPractices, John Wiley & Sons, 2002, pag. 295-297 şi Răileanu V., ş.a., Contabilitate creativă, Suport de curs, ASE,2010, pag. 70-7170


În funcţie de formatul contului de profit şi pierdere şi de indicatorii intermediari care sunt

calculaţi ca subtotaluri în cadrul acestuia (rezultat din exploatare, rezultat financiar şi rezultat

extraordinar sau doar rezultat curent şi rezultat extraordinar) cei care au intenţia să amelioreze,

după caz, rezultatul din exploatare sau rezultatul curent vor găsi soluţii de aplicare a practicilor

de clasificare creativă a unor venituri, cheltuieli, câştiguri sau pierderi.

Unii autori consideră că se realizează clasificări creative în contul de profit şi pierdere

acţionând îndeosebi asupra veniturilor /câştigurilor şi cheltuielilor /pierderilor extraordinare,

veniturilor /câştigurilor şi cheltuielilor /pierderilor din activităţile continue, veniturilor

/câştigurilor şi cheltuielilor /pierderilor din activităţile întrerupte, efectului cumulat al

schimbărilor contabile şi, implicit asupra rezultatului net.

Câteva exemple privind practicile unor societăţi, dintre cele semnalate de autorii Charles

W. Mulford, Eugene E. Comiskey în lucrarea anterior menţionată, sunt prezentate în următorul

tabel:

PetsMart

FairChild Corp.

Raven Industries Inc.

Brown & Co Inc.

Cisco Systems Inc.

Raven Industries Inc.

Elemitnte. clâ).ificate il'! cCiqrnlrezultatylui

Pierderile din cedarea restaurante lor şi echipamentelor

Pierderea din vânzarea unei sucursale

Câştigurile din vânzarea sucursale lor şi filialelor

Câştigul din vânzarea sucursalei Glassite

Câştigul din vânzarea celor 5 staţii radio rămase

Câştig din vânzarea unei sucursale

Câştiguri realizate din vânzarea investiţiilor

Câştigul din vânzarea unei investiţii într-o filială

Se observă câteva contradicţii privind clasificarea aceloraşi elemente în sfera sau în afara

sferei rezultatului din exploatare realizată de societăţi diferite. Mai mult, firma Raven Industries

Inc. a inclus în determinarea rezultatului din exploatare câştigul din vânzarea unei sucursale, dar

a exclus câştigul din vânzarea unei investiţii Într-o filială.

71


72

Capitolul 3

TEHNICI DE MODELARE PRIN "CREATIVITATE" A BILANŢULUI

~ In acest capitol, se regăsesc informaţii referitoare la tehnicile de contabilitate creativă prin

care se urmăreşte modelarea informaţiilor prezentate În bilanţ, respectiv:

•

•

•

•

•

•

•

operaţia de lease-back;

reevaluarea imobilizărilor corporale;

emisiunea de titluri hibride;

dezÎndatorarea În fapt;

titrizarea (securitizarea) creanţelor;

alte tehnici de modelare a informaţiilor prezentate În bilanţ;

raportarea eronată a active lor şi datoriilor În bilanţ .

I~ Cuvinte clieie :

modefarea 6ifanţufui;ficliUfitate, sofva6ifitate, îndatorare, autonomie financiară;trezorerie, fond eferulment;

• active, datorii, capitafuri proprii;• imo6ifizări, reevafuare;

stocuri, creanţe; investiţii financiare;fease-6acR.;titfuri lii6ri£e;

• dezîntfatorare;titrizare, securitizare;supraevafuare, su6evafuare.


Bilanţul este componenta situaţiilor financiare care redă informaţii referitoare la poziţia

financiară a entităţii, respectiv la relaţiile dintre elementele bilanţului: active, datorii şi capitaluri

proprii. Poziţia financiară este influenţată del:

resursele pe care le controlează întreprinderea; pe baza acestor informaţii se poate

anticipa capacitatea întreprinderii de a genera numerar şi echivalente de numerar în

viitor;

structura financiară a întreprinderii (datoriile faţă de creditori şi partea capitalurilor

proprii în resursele întreprinderii); pe baza acestor informaţii se pot anticipa nevoile

viitoare de creditare sau şansele de a primi finanţare în viitor, precum şi modul în care

profiturile şi fluxurile viitoare de numerar vor fi repartizate între cei care au un interes

în întreprindere;

• lichiditatea şi solvabilitatea întreprinderii; pe baza acestor informaţii se poate

anticipa capacitatea întreprinderii de a-şi onora angajamentele financiare la scadenţă;

• capacitatea întreprinderii de a se adapta schimbărilor mediului în care îşi desfăşoară

activitatea.

Pe baza unei analize a bilanţului prin prisma lichidităţii şi flexibilităţii financiare2 a

întreprinderii, utilizatorii informaţiilor pot formula judecăţi de valoare privind randamentul,

riscurile pe care şi le asumă întreprinderea şi evaluarea mişcărilor viitoare de trezorerie. În

general, se consideră că, pentru o întreprindere, "cu cât lichiditatea este mai mare, cu atât aceasta

riscă mai puţin să dea faliment" şi, de asemenea, "cu cât flexibilitatea financiară este mai mare,

cu atât aceasta riscă mai puţin să dea faliment").

Prin urmare, întreprinderile pot fi uneori tentate să să-şi amelioreze structura bilanţului,

apelând în acest sens la tehnici de contabilitatea creativă.

Tehnicile care au fost prezentate de noi în capitolul precedent vizau modelarea

iriformaţiilor prezentate în Contul de profit şi pierdere. Evident că, acţionând asupra rezultatului

1 Horomnea E., Tabără N., Budugan D., Georgescu I., Beţianu L., Bazele contabilităţii: concepte, modele, aplicaţii,Editura Sedcom Libris, laşi, 2008, pag. 352 - 3532 Flexibilitatea financiară reprezintă capacitatea unei întreprinderi de a lua măsurile necesare, în vederea modificăriivalorilor şi calendarului mişcărilor de trezorerie, astfel încât să se poată face faţă nevoilor şi situaţiilor neprevăzute.Spre exemplu, o întreprindere cu datorii atât de mari încât Iichidităţile sale să fie considerate insuficiente, pentru aachita obligaţiile la scadenţă sau pentru a finanţa creşterea sa economică, este o întreprindere căreia îi lipseşteflexibilitatea3 Feleagă Niculae, Controverse contabile, Editura Economică, Bucureşti, 1996, pag. 127-12874

Tehnici de modelare prin "creativitate" a bilanţului

ele modifică, totodată, şi structura bilanţului. În afară de acestea, există şi o serie de tehnici de

contabilitate creativă destinate În mod particular modelării bilanţului.

Elementele asupra cărora acţionează aceste tehnici (asupra unuia sau mai multora dintre

ele) sunt reprezentate de :

~ capitalurile proprii;

~ datoriile pe termen lung (Îndatorarea);

~ nevoia de fond de rulment;

~ trezoreria.

Între tehnicile de modelare a informaţiilor prezentate În bilanţ se Înscriu:

~ operaţia de lease-back;

~ reevaluarea imobilizărilor corporale;

~ emisiunea de titluri hibride;

~ dezÎndatorarea În fapt (in-substance defeasance);

~ titrizarea (securitizarea) crenţe1or;

~ alte tehnici de modelare a informaţiilor prezentate În bilanţ: scontarea unui

efect comercial (cambie; bilet la ordin); vânzarea şi răscumpărarea stocurilor;

clasificarea titlurilor.

3.1 Operaţia de lease-back

Operaţia de lease-back (vânzarea unei imobilizări şi preluarea imediată a acesteia În baza

unui contract de leasing operaţional de către vânzător) este tratată la acest paragraf ca

reprezentând o tehnică de contabilitate creativă prin care se urmăreşte ameliorarea fondului de

rulment şi a trezoreriei. Prin această operaţie, comparativ cu apelarea la un credit bancar, se evită

o majorare a ratei de Îndatorare, datoria aferentă leasingului operaţional nefiind recunoscută În

bilanţ.

Pentru a demonstra cele afirmate, vom prezenta comparativ consecinţele a două operaţii

asupra bilanţului unei societăţi aflată În dificultate financiară:

1. operaţia de lease-back;

2. Împrumut bancar.

75


Cazul 1. Societatea realizează o operaţie de lease-back (operaţia de vânzare a unui

utilaj urmată de un contract de leasing operaţional) În următoarele condiţii:

preţ de vânzare 22.000 lei,

valoare contabilă a utilajului 20.000 lei,

amortizare cumulată 8.000 lei,

durata contractului de locaţie 3 ani,

chiria anuală 6.150 lei.

Datorită faptului că resursele obţinute prin cedarea utilajului nu reprezintă, din punct de

vedere juridic, un Împrumut, operaţia de lease-back care are ca efect un leasing operaţional nu

majorează rata Îndatorării. Acest lucru devine evident dacă vom compara bilanţul societăţii În

varianta recurgerii la un Împrumut bancar cu bilanţul acesteia În varianta realizării operaţiei de

lease-back.

În cazul realizării operaţiei de lease-back, Bilanţul se prezintă În extras astfel:

- În lei -Situaţia la Situatia la sfârşitul anuluiÎnceputul

Anul I Anul 2 Anul 3Indicatori anului IActive imobilizate (imobiIizări corporale) 12.000 O O OActive circulante 7.000 24.850 24.700 24.500

Total active (A) 19.000 24.850 24.700 24.500Datorii totale cu exceptia creditelor bancare 13.000 13.000 13.000 13.000Credite bancare O O O O

Total datorii (D) 13.000 13.000 13.000 13.000Capital social 6.000 6.000 6.000 6.000Rezultat reportat O 5.850 5.700Rezultatul exerciţiulut 5.850 -150 -150

Total capital uri proprii (Cpr) 6.000 11.850 11.700 11.550Datorii + Capitaluri proprii (D+Cpr) 19.000 24.850 24.700 24.550

astfel:Variaţia valorii activelor circulante este de fapt variaţia trezoreriei, care se poate explica

Elemente

- situatia la Înce utul anului- Încasarea contravalorÎÎ activului cedat- lata chiriei anuale- Încasarea profitului aferent cifrei de afacerineafectat de cheltuielile cu amortizareaSituatia la sfâr itul anului

Anul I

7.000+ 22.000- 6.150+ 2.000

24.850

- În lei -

Anul 2 Anul3

24.850 24.700

- 6.150 -6.150+ 6.000 + 6.000

24.700 24.550

4 Valorile aferente rezultatului sunt preluate din contul de profit şi pierdere prezentat de noi mai jos76


Contul de profit şi pierdere (în extras), în cazul realizării operaţiei de lease-hack, se

prezintă astfel:

- în lei -

Indicatori Anul 1 Anul2 Anul 3Venituri din exploatare 122.000 110.000 110.000Cifra de afaceri 100.000 110.000 110.000Alte venituri din exploatare (venituri din vânzarea activelor şi alteoperatii de capital) 22.000 - -Cheltuieli de exploata re 116.150 110.150 110.150Cheltuieli totale de exploatare cu excepţia celor privind chiriile,amortizările şi activele cedate 98.000 104.000 104.000Cheltuieli cu chirii 6.150 6.150 6.150Alte cheltuieli de exploatare (cheltuieli privind activele cedate) 12.000 - -Rezultat din exploatare 5.850 -150 - 150Venituri financiare O O OCheltuieli financiare (cheltuieli cu dobânzi) O O ORezultat financiar O O ORezultat curent 5.850 -150 - 150Rezultatul exercitiului 5.850 - 150 - 150

Cazul 2. Societatea apelează la un Împrumut bancar pe trei ani, în valoare de 12.000

lei, cu o rată a dohânzii de 10%, garantând împrumutul cu un utilaj cu valoarea de intrare de

20.000 lei, amortizat pentru suma de 8.000 lei, amortizarea anuală a utilajului fiind de 2.000 lei.

Ramhursarea împrumutului se realizează eşalonat suh formă de anuităţi constante conform

următorului plan de amortizare

Planul de amortizare a Împrumutului

- În lei -

Anii Anuitatea Dobândă Rata Sold Împrumut datoratÎmprumutului la Început de an

Anul 1 4.825 1.200 3.625 12.000Anul 2 4.825 837 3.988 8.375Anul 3 4.825 438 4.387 4.387Total 14.475 2.475 12.000 ()

Anuitatea a fost calculată astfel:

A= C xr1-(l+r)-n

12.000 x 0,10I - (1+0.10)"3 = 4.825 lei.

În cazul finanţării prin Împrumut bancar Bilanţul se prezintă în extras astfel:

77


- în lei-Situaţia la Situatia la sfârşitul anului

Indicatori începutulanului 1 Anul 1 Anul 2 Anul 3

Active imobilizate (imobilizări corporale) 12.000 10.000 8.000 6.000Active circulante 7.000 16.175 17.350 18.525

Total active (A) 19.000 26.175 25.350 24.525Datorii totale cu excepţia creditelor bancare 13.000 13.000 13.000 13.000Credite bancare - 8.375 4.387 O

Total datorii (O) 13.000 21.375 17.387 13.000Capital social 6.000 6.000 6.000 6.000Rezultat reportat -1.200 1.963Rezultatul exercitiului6 - 1.200 3.163 3.562

Total capitaluri proprii (Cpr) 6.000 4.800 7.963 11.535Datorii + Capital uri proprii (D+Cpr) 19.000 26.175 25.350 24.525

Variaţia valorii activelor circulante este de fapt variaţia trezoreriei, care se poate explicaastfel:

- În lei -Elemente Anul 1 Anul 2 Anul3

- situatia la începutul anului 7.000 16.175 17.350- Încasarea Împrumutului +12.000 O O- plata anuitătii - 4.825 - 4.825 - 4.825- Încasarea profitului aferent cifrei de afaceri + 2.000 + 6.000 + 6.000neafectat de cheltuielile cu amortizarea (vezi notă)Situatia la sfârşitul anului 16.175 17.350 18.525

Notă: Pierderea aferentă cheltuielilor cu amortizarea (2.000 lei, anual) are corespondent În

Active diminuarea valorii activelor imobilizate. Profitul aferent cifrei de afaceri are corespondent În

Active creşterea activelor circulante. Este vorba de diferenţa dintre preţul de vânzare (numerarul

încasat din vânzare sau valoarea creanţelor, în cazul în care nu s-a realizat încasarea) şi costul

prestaţiiIor sau bunurilor vândute (valoarea stocurile ieşite sau numerarul plătit pentru cheltuielile

efectuate).

Contul de profit şi pierdere (în extras), În cazul finanţării prin împrumut bancar se

prezintă astfel:

5 La sÎarşitul anului 1, datoria faţă de instituţia bancară s-a micşorat de la 12.000 lei la 8.375 lei datorită rambursăriiprimei rate de împrumut.6 Valorile aferente rezultatului sunt preluate din contul de profit şi pierdere prezentat de noi mai jos78

...• ,,"o..-~-- - --~.


- în lei-

Indicatori Anul 1 Anul 2 Anul 3Venituri din exploatare 100.000 110.000 110.000Cifra de afaceri 100.000 110.000 110.000Cheltuieli de exploatare 100.000 106.000 106.000Cheltuieli totale de exp10atare cu excepţia celor privind chiriileşi amortizările 98.000 104.000 104.000Cheltuieli cu chirii O O OCheltuieli cu amortizarea 2.000 2.000 2.000Rezultat din exploatare O 4.000 4.000Venituri financiare O O OCheltuieli financiare (cheltuieli cu dobânzi) 1.200 837 438Rezultat financiar - 1.200 - 837 - 438Rezultat curent -1.200 3.163 3.562Rezultatul exercitiului - 1.200 3.163 3.562

Consecintele asupra ratei îndatoririi, rată calculată ca raport între total datorii şi capital

propriu, se prezintă pentru cele două modalităţi de finanţare astfel:

Modalitate de finanţare La începutul La sfârşitul anuluianului 1 Anul 1 Anul 2 Anul3

Cazul: Imprumut bancar 2,16 4,45 2,18 1,13Cazul: Operatie de lease-back 2,16 1,10 1,11 1,13

Operaţia de lease-back nu are drept consecinţă numai manipularea bilanţului. Ea permite,

de asemenea, ameliorarea rezultatului, aşa cum am putut constata din extrasul contului de profit

şi pierdere.

Având în vedere consecinţele asupra informaţiilor prezentate în bilanţ şi contul de profit

şi pierdere, prin exemplul prezentat de noi se demonstrează că societatea consideră mai atractivă

finanţarea prin lease-back în raport cu finanţarea prin împrumut.

3.2 Reevaluarea imobilizărilor corporale

Reevaluarea imobilizărilor poate fi utilizată ca o tehnică de contabilitate creativă prin

care se urmăreşte majorarea capitalurilor proprii, precum şi creşterea valorii active lor.

Este cunoscut faptul că, în virtutea principiului prudenţei, ulterior recunoaşterii iniţiale

(deci şi pentru prezentarea în situaţiile financiare) activele imobilizate trebuie evaluate la costul

istoric (minus orice amortizare acumuiată şi orice pierderi acumulate din depreciere). Însă,

aplicarea cu stricteţe a principiului costului istoric poate afecta imaginea poziţiei financiare a

unei entităţi prezentată în situaţiile financiare. Normele contabile din unele ţări, între care şi

79


România, permit şi un tratament alternativ pentru imobilizările corporale şi, În acest sens,

imobilizările corporale pot fi supuse reevaluării7 (reevaluare efectuată potrivit dispoziţiilor

legale), caz În care sunt prezentate În bilanţ la valoarea reevaluată (şi nu la costul lor istoric)

diminuată cu amortizarea şi ajustările pentru depreciere. În acelaşi sens, lAS 16 stabileşte că o

entitate poate opta ori pentru tratamentul contabil bazat pe cost ori pentru cel bazat pe

reevaluare, corespunzător politicii contabile aplicate.

Reevaluarea imobilizărilor este la prima vedere un proces obişnuit, Însă ea poate crea

câmp liber manipulărilor contabile. Întreprinderile aflate În dificultate pot apela la reevaluarea

imobilizărilor În vederea sporirii capitalurilor proprii, fie pentru faptul că au Înregistrat pierderi

peste limita care le-ar permite să funcţioneze, fie pentru că urmăresc diminuarea ratelor deÎndatorare.

Legislaţia societăţilor comerciale din România stipulează că o societate trebuie să

dispună de un activ net (determinat ca diferenţă Între totalul activelor şi totalul datoriilor

acesteia), deci de capitaluri proprii, la nivelul a cel puţin 50% din capitalul social subscris. Dacă,

În cazul constatării unor pierderi, stabilite prin situaţiile financiare anuale, mărimea lor este

inferioară acestei limite, constituie motiv pentru dizolvarea societăţii8• Pentru a evita un

asemenea fenomen, societatea va proceda:

- fie la reconstituirea capitalurilor proprii până la nivelul unei valori cel puţin egale cu

jumătate din capitalul social;

- fie la reducerea capitalului social cu un cuantum cel puţin egal cu cel al pierderilor care

nu au putut fi acoperite din rezerve sau alte elemente de capital propriu, fără Însă a coborî sub

limita minimă legală a capitalului social.

În mod normal, pentru reconstituirea capitalurilor proprii se procedează la tehnica

financiar-contabilă În doi paşi succesivi cunoscută sub denumirea de "mişcarea acordeonului"sau "Însănătoşire financiară":

- reducerea capitalurilor proprii, implicit a capitalului social, În vederea anulării pierderii;

- majorarea capitalului social, pentru reconstituirea acestuia. Toate celelalte elemente de

capital propriu fiind utilizate pentru acoperirea pierderilor, singura soluţie pentru majorarea

capitalului social o reprezintă aporturile noi.

Majorarea capitalului social prin aporturi noi (ca de altfel şi reducerea capitalului social

până la limita minimă legală) reprezintă o soluţie pentru reconstituirea capitalurilor proprii care

presupune timp, poate fi realizată după data Închiderii exerciţiul financiar şi, prin urmare,

societatea nu poate evita prezentarea În bilanţ a pierderii Înregistrate de capitalurile proprii.

7 Referenţialul contabil internaţional permite reevaluarea şi pentru imobilizările necorporale8 Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990 cu modificările şi completările ulterioare, Art. 153"2480


Procedând la reevaluarea imobilizărilor corporale, ca ultimă şansă pentru ameliorarea

informaţiei privind capitalurile proprii, societatea realizează reconstituirea capitalurilor propriifără a mai fi necesar aportul asociaţilor.

Exemplu:

O societate comercială deţine un utilaj achiziţionat la un cost de 20.000 lei, valoarea

amortizărilor înregistrate până la srarşitul exerciţiului N fiind 8.000 lei. La 31.12.N managerii

societăţii decid să reevalueze utilajul, valoarea justă determinată de un evaluator independent

fiind de 24.000 lei.

Situaţia utilajului înainte şi după reevaluare se prezintă astfel:

Explicaţii Înainte de reevaluare După reevaluare

Valoare contabilă brută 20.000 24.000Amortizarea cumulată 8.000 OValoarea contabilă netă 12.000 24.000

Rezultă o diferenţă din reevaluare de 12.000 lei (24.000 lei - 12.000 lei).

Reflectarea în contabilitate a operaţiei de reevaluare presupune următoarele înregistrări:

- anularea amortizării cumulate, pentru a aduce valoarea de înregistrare la valorii nete (valoare

rămasă de amortizat):

Amortizări privind imobilizările corporale- înregistrarea diferenţei din reevaluare:

Imobilizări corporale

Imobilizări corporale

Rezerve din reevaluare

8.000 lei

12.000 lei I

Efectele operaţiei de reevaluare asupra valorii capitalurilor proprii prezentate în bilanţ se

prezintă astfel: - în lei -Indicatori Înainte de reevaluare După reevaluare

Active imobilizate (valoare contabilă netă) 12.000 24.000Active circulante 7.000 7.000

Total active (A) 19.000 31.000Datorii: sumele care trebuie plătite Într-o 4.000 4.000

I perioadă de până la un anDatorii: sumele care trebuie plătite Într-o 9.000 9.000perioadă mai mare un an

Total datorii (D) 13.000 13.000Capital social 16.000 16.000Diferente din reevaluare O 12.000Rezultat reportat - 7.000 - 7.000Rezultatul exerciţiului - 3.000 - 3.000

Total caoitaluri oroprii (Cpr) 6.000 18.000Datorii + Caoitaluri oroorii (D+Cpr) 19.000 31.000Notă: In scop didactic, s-a considerat că valonle atribUIte utilajulUl dm exemplul nostru reprezintă valorile

aferente tuturor imobilizărilor corporale ale societăţii.

81


Societatea din exemplul nostru a procedat la reevaluare pentru a evita prezentarea în

situaţiile financiare a unui total al capitalurilor proprii foarte scăzut, respectiv de 6.000 lei, ceea

ce reprezintă doar 37,5% din capitalul social. Se poate observa că operaţia de reevaluare a

contribuit la reîntregirea capitalurilor proprii (peste limita de 50% din capitalul social), au

crescut capitalurilor proprii cu 12.000 lei, evident, concomitent cu creşterea valorii imobilizărilor

corporale. Şi în ceea ce priveşte îndatorarea se constată o îmbunătăţire a imaginii societăţii, rata

de îndatorare, calculată ca raport între totalul datoriilor şi capitalurile proprii scăzând de la 2,16

(D / Cpr = 13.000 lei / 6.000 lei) la 0,42 (D / Cpr = 13.000 lei /31.000 lei), valoare apreciată ca

încadrându-se în limite normale « 1).

Trebuie precizat şi faptul că reevaluarea imobilizărilor corporale poate crea câmp liber

manipulării nu numai a valorilor prezentate în bilanţ, ci şi manipulării rezultatului. Variabilele

prin intermediul cărora se poate acţiona sunt: baza de calcul a amortizării, durata perioadei de

amortizare. De la momentul reevaluării, valoarea reevaluată ia locul costului istoric şi în

condiţiile în care reevaluarea a fost pozitivă cheltuielile cu amortizarea se majorează, având,

deci, ca efect o diminuare a rezultatului.

Pentru a contracara diminuarea rezultatului, societăţile preferă să reevalueze imobilizările

neamortizabile. Dar chiar şi în cazul imobilizărilor amortizabile, după cum constată unii autori9,

profesioniştii contabili înzestraţi cu o imaginaţie bogată au realizat speculaţii pentru a depăşi

impedimentul micşorării rezultatului. Imaginaţia acestora constă în imputarea diferenţei în plus,

dintre amortizarea calculată pe baza valorii reevaluate şi cea calculată pe baza costului istoric,

asupra rezervelor din reevaluare. În acest fel amortizarea anuală calculată pe baza valorii

reevaluată se va reflecta în contabilitate astfel: partea de amortizare aferentă costului istoric va

majora cheltuielile (ca şi înainte de reevaluare) şi partea de amortizare aferentă diferenţei din

reevaluare va diminua rezerva din reevaluare.

De asemenea, la disimularea situaţiei reale poate contribui, după cum constată unii

autoriJO, şi modul de tratare a amortizării acumulate până în momentul reevaluării. Astfel:

~ unii specialişti susţin că operaţia de reevaluare trebuie să afecteze profitul cu o

valoare egală cu amortizarea acumulată (ceea ce ar fi însemnat, în exemplul nostru, o

diminuare a pierderilor cu 8.000 lei) şi diferenţele din reevaluare doar cu plusul de

9 ŞteÎanescu Aurelia, Performanţa jinanciară a Întreprinderii Între realitate şi creativitate, Editura Economică,Bucureşti, 2005, pag. 21210 Malciu Liliana, Contabilitate creativă, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag. 87-98, citând pe K. Naser,Creative jinancial accounting: its nature and use, Prentice Hali, 1993

82


valoare ce excede această amortizare (în exemplul nostru, 4.000 lei); argumentul

folosit: "prin reevaluare s-a stabilit că înregistrarea amortizării nu a fost necesară şi,

ca urmare, profitul trebuie să reflecte situaţia care ar fi existat dacă nu se calcula

amortizarea";

~ alţi specialişti consideră că rolul amortizării este de a aloca costul activelor pe

perioada de viaţă utilă a acestora; ca urmare, activele reevaluate nu sunt active noi, ci

active parţial depreciate, aşadar: diferenţele din reevaluare sunt reprezentate de

diferenţa între valoarea reevaluată şi valoarea netă a activelor (în exemplul nostru,

12.000 lei).

Desigur că acordarea posibilităţii de a alege între cele două variante creează condiţii

pentru disimularea situaţiei reale. Astfel, dacă o societate adoptă prima alternativă, profitul,

partea ce revine acţionarilor sub forma dividendelor şi rezultatul pe acţiune sunt substanţial

ameliorate.

3.3 Emisiunea de titluri hibride

Reprezintă o tehnică de contabilitate creativă prin care se urmăreşte modificarea ratei

îndatorării şi a ratei rentabilităţii capitalurilor proprii.

Prin emisiunea de titluri hibride (emisiunea de obligaţiuni convertibile în acţiuni,

obligaţiuni cu bonuri de subscriere opţionale în acţiuni etc.), instrumente de finanţare care

combină elemente de împrumut şi investiţii de capital şi a căror clasificare între capitaluri proprii

şi datorii este dificilă, firmele pot prezenta unele datorii în capitaluri proprii.

Emitentul unui instrument financiar trebuie să stabilească la recunoaşterea iniţială dacă

acesta este activ financiar, datorie financiară sau instrument de capitaluri propriill. Desigur,

substanţa economică este cea care trebuie să guverneze clasificarea instrumentelor financiare în

bilanţ. De exemplu, acţiunile preferenţiale pentru care emitentul are o obligaţie de răscumpărare

în schimbul unei sume fixe sau determinabile, sau care dau dreptul deţinătorului de a solicita

emitentului răscumpărarea sunt datorii financiare.

Distincţia capitaluri proprii - datorii reprezintă unul dintre subiectele controversate aflate

în atenţia organismelor de normalizare, aceştia trebuind să găsească soluţii pentru ca sistemul de

clasificare să răspundă nevoilor utilizatorilor şi să limiteze posibilităţile de manipulare, sau altfel

spus, pentru a evita oportunităţile de structurare a tranzacţiilor, întrucât sistemul de clasificare

Il Feleagă Niculae, Feleagă Liliana, ş.a., Politici şi opţiuni contabile, Editura Infomega, Bucureşti, 2008, pag. 20683


influenţează modul În care investitorii şi creditorii analizează solvabilitatea şi riscul. lAS 32

Instrumente financiare: prezentare precizează clar condiţiile În care un instrument financiar

trebuie să fie clasificat ca fiind un element de capitaluri proprii.

Totuşi, utilizând o serie de montaje financiare, Întreprinderile pot transforma unele datorii

În capitaluri proprii. Ideea constă În emisiunea de titluri care prezintă particularitatea că sunt

rambursabile doar În momentul lichidării societăţii. Această particularitate le face asimilabile

capitalurilor proprii. Dar, graţie unui montaj juridic, care presupune intervenţia unui terţ,

creditorii (cumpărătorii de titluri) primesc asigurarea că sumele Împrumutate Întreprinderii prin

cumpărarea titlurilor le vor fi rambursate Într-un timp determinat12•

3.4 DezÎndatorarea În fapt (in-substance defeasance)

DezÎndatorarea În fapt reprezintă o tehnică de contabilitate creativă prin care se urmăreşte

diminuarea ratei de Îndatorare, respectiv creşterea ratei autonomiei financiare.

DezÎndatorarea În fapt reprezintă un aranjament prin care are loc transferarea unor active

către o altă firmă, care preia În acelaşi timp şi gestiunea unor datorii. Din punct de vedere juridic,

societatea nu este absolvită de obligaţia de a plăti aceste datorii, ea rămânând În continuare

debitorul principal.

Exemplu13:

O societate comercială deţine la 01.0 I.N o creanţă imobilizată cu valoarea nominală de

20.000 lei, şi o datorie pe termen lung cu valoarea nominală de 22.000 lei, ambele fiind

recuperabile În trei ani sub formă de anuităţi constante. Rata dobânzii este de 9,65% În cazul

creanţei şi de 4,5% În cazul datoriei. Anuitatea este de aproximativ 8.000 lei, atât În cazul

creanţei cât şi În cazul datoriei, fiind calculată prin relaţia

A=

- pentru creanţă:

- În cazul datoriei:

C xrl-(l+r)-n

A = 20.000 x 9,65%/(1-(1 +9,65%r3)

A = 22.000 x 4,5%/(1-(1 +4,5%r3)

12 Feleagă Niculae, Malciu Liliana, Politici şi opţiuni contabile, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pag. 44513 Exemplu construit după Malciu LiIiana, Contabilitate creativă, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag. 89-10584


La începutul anului N, societatea realizează un aranjament prin care transferă unui terţ

creanţa şi datoria, terţ care va face plata anuităţilor către creditor din disponibilităţile obţinute

prin recuperarea creanţei.

Efectele operaţiei de "dezîndatorare în fapt" asupra bilanţului de la Începutul anului N se

pot observa În următorul extras din bilanţul societăţii, prezentat În cele două variante: fără

realizarea transferului şi cu realizarea transferului creanţei şi datoriei.

Extras din Bilanţ- în lei -

Indicatori Fără cedarea Cu cedareacreantei si datoriei creantei si datoriei

Active imobilizate- imobilizări corporale 50.000 50.000- imobilizări financiare (creante) 30.000 10.000

Active circulante- stocuri 5.000 5.000- creanţe 6.000 6.000- investiţii pe termen scurt - -- casa şi conturi la bănci 7.000 7.000

Total Active 98.000 78.000Datorii:- sumele care trebuie plătite Într-o perioadă 36.000 36.000

de până la un an (Dts)- sumele care trebuie plătite Într-o perioadă 42.000 20.000

mai mare un an (Dt!)Total datorii (D) 78.000 56.000

Capitaluri proprii:- Capital social 20.000 20.000- Rezultatul exercitiului - 2.000

Total capitaluri proprii (Cpr) 20.000 22.000Datorii + Capitaluri proprii (D+Cpr) 98.000 78.000

Utilizarea tehnicii dezîndatorării În fapt face posibilă eliminarea datoriilor din bilanţ (deşi

acestea nu au fost plătite), ceea ce are ca efect ameliorarea situaţiei financiare, respectiv

diminuarea gradului de Îndatorare, şi creează posibilitatea obţinerii de noi Împrumuturi.

Ca şi alte tehnici care vizează ameliorarea bilanţului, dezÎndatorarea În fapt influenţează

şi rezultatul, generând un profit În exerciţiul În care s-a realizat operaţia, prin diferenţa dintre

valoarea creanţei şi valoarea datoriei, În exemplul nostru 2.000 lei. În cazul în care creanţa şi

datoria nu ar fi fost transferate, ci ar fi fost păstrate până la scadenţă, această diferenţă favorabilă

de 2.000 lei reprezentând profit ar fi fost realizată şi etalată pe parcursul celor trei ani (până la

scadenţă) ca diferenţă între veniturile din dobânzi (în total 4.000 lei, diferenţa între valoarea reală

a creanţei de 24.000 lei, adică trei anuităţi, şi valoarea nominală a acesteia de 20.000 lei) şi

85


cheltuielile cu dobânzile (În total 2.000 lei, diferenţa Între valoarea reală a datoriei de 24.000 lei,

adică trei anuităţi, şi valoarea nominală a acesteia de 22.000 lei).

Dacă În exemplul considerat de noi ratele dobânzilor ar fi fost inversate şi societatea ar fi

transferat o creanţă de 22.000 lei şi o datorie de 20.000 lei, atunci dezÎndatorarea În fapt ar fi

generat o pierdere În sumă de 2.000 lei În exerciţiul În care creanţa şi datoria ar fi fost cedate,

constituind o tehnică utilizată În scopul reducerii rezultatului.

3.5 Titrizarea (securitizarea) creanţelor

Printre tehnicile de contabilitate creativă este prezentată şi practica "neutralizării"

efectului unui element din bilanţul contabil, de activ sau de datorie, care creează o situaţie mai

puţin confortabilă În ceea ce priveşte imaginea contabilă a firmei, recurgându-se la tehnici

denumite ca "titrizare,,14 (securitization, În engleză), "clasificare în afara bilanţului" (off-

balance sheet classification), principiul fiind acelaşi: scoaterea În afara bilanţului a unui

element 1 5• Titrizarea (securitizarea) creanţelor constă În cesiunea creanţelor către un vehicul

investiţional (un fond de securitizare, o societate de securitizare) contra obţinerii de lichidităţi.

Creanţele sunt cesionate În scopul emiterii de titluri uşor negociabile (tranzacţionate pe o piaţă

reglementată), cum ar fi, obligaţiunile, emisiune garantată prin creanţele respective. Cedentul

poate primi În schimbul creanţelor cesionate titluri securitizate.

Titrizarea creanţelor reprezintă deci o tehnică de contabilitate creativă prin care se

ameliorează trezoreria. Desigur că operaţiunea are efecte şi asupra fondului de rulment, care se

reduce cu eventuala diferenţă Între valoarea creanţelor şi preţul lor de cesionare, precum şi

asupra necesarului de fond de rulment, care se reduce cu valoarea creanţelor cesionate.

3.6 Alte tehnici de modelare a informaţiilor prezentate În bilanţ

Pe lângă tehnicile prezentate mai sus, pentru manipularea informaţiilor prezentate Înbilanţ pot fi utilizate şi următoarele:

~ scontarea unui efect de comerţ (cambie, bilet la ordin);

~ clasificarea titlurilor;

~ vânzarea şi răscumpărarea stocurilor.

14 În legislaţia din România se utilizează termenul de securitizare, provenit din expresia engleză securitization.15 Ionaşcu Ion, În Dinamica doctrinelor contabilităţii contemporane, Editura Economică, Bucureşti, 2003, pag. 16886

Tehnici de modelare prin" creativitate" a bilanţului

,K5 Sconta rea unui efect de comert (cambie, bilet la ordin), -

Operaţia de scontare a unui efect de comerţ poate fi realizată În scopul creativităţii

contabile, atunci când se doreşte ameliorarea trezoreriei şi diminuarea nevoii de fond de rulment.

Efectele de comerţ acceptate de o Întreprindere sunt recunoscute În contabilitate În

conturile de creanţe comerciale şi sunt prezentate ca atare În bilanţ. Prin scontarea unui efect de

comerţ la o bancă se creează posibilitatea Încasării contravalorii creanţelor deţinute, concretizate

În cambii şi/sau bilete la ordin, Înainte de scadenţa acestora şi acoperirea lipsei temporare de

disponibilităţi. Este evident că transformând o creanţă În lichidităţi, se realizează un transfer Între

posturile bilanţiere "Creanţe" şi "Investiţii pe termen scurt" (efectele remise băncii spre

scontare), respectiv "Casa şi conturi la bănci"(la Încasarea efectivă a contravalorii efectului),

diminuând totodată valoarea nevoii de fond de rulment. Nu trebuie pierdut din vedere Însă că

această finanţare obţinută de la bancă, pentru perioada de la data scontării şi până la scadenţa

efectului, presupune şi un cost, la nivelul taxei de scont, care va afecta rezultatul exerciţiului.

,K5 Clasificarea titlurilor

Clasificarea titlurilor reprezintă o tehnică de contabilitate creativă prin care se urmăreşte

ameliorarea trezoreriei şi a ratei de lichiditate.

Este cunoscut faptul că În contabilitate se operează cu mai multe categorii de titluri:

~ titluri imobilizate (imobilizări financiare), constând În:

• acţiuni deţinute la entităţi afiliate,

interese de participare,

• alte titluri imobilizate şi

~ investiţii financiare pe termen scurt (titluri de plasament).

Încadrarea titlurilor Într-o anumită categorie depinde, În mod normal, de intenţia cu care

Întreprinderea le-a achiziţionat. În unele cazuri Însă, În scopul de a ameliora situaţia prezentată

utilizatorilor externi, Întreprinderile sunt tentate să recurgă la o anumită clasificare. Clasificarea

titlurilor imobilizate, prin schimbarea "intenţiei" contabile, drept investiţii financiare pe termen

scurt, deci În categoria active lor curente, va permite ameliorarea ratei de lichiditate.

87


De asemenea, prin schimbarea "intenţiei" contabile referitoare la titluri se poate evita

prezentarea la un moment dat a unui anumit rezultat care nu corespunde imaginii finnei urmărită

de manageri.

Exemplu:

Presupunem o societate comercială care a achiziţionat 200 acţiuni "Alfa" la un preţ de 20

lei facţiune. Situaţia elementelor prezentate În bilanţ În condiţiile clasificării titlurilor În categoria

active lor imobilizate (varianta 1) sau În categoria active lor circulante (varianta 2) rezultă din

următorul extras din bilanţ:

- În lei -Situaţia Înainte Situaţia după achiziţia

Indicatori de achiziţia titlurilortitlurilor Varianta 1 Varianta 2

Active imobilizate (Ai): 12.000 16.000 12.000- imobilizări corporale 12.000 12.000 12.000- imobilizări financiare - 4.000 -

Active circulante (Ac): 7.000 3.000 7.000- stocuri 1.000 1.000 1.000- creante 1.500 1.500 1.500- investitii pe tennen scurt - 4.000- casa şi conturi la bănci 4.500 500 500

Total Active (A) 19.000 19.000 19.000Datorii:- sumele care trebuie plătite Într-o 2.000 2.000 2.000

perioadă de până la un an (Dts)- sumele care trebuie plătite Într-o 4.000 4.000 4.000

perioadă mai mare un an (Dt!)Total datorii (D) 6.000 6.000 6.000

Capitaluri proprii:- Capital social 10.000 10.000 10.000- Rezerve 2.000 2.000 2.000- Rezultatul reportat 1.000 1.000 1.000

Total capitaluri proprii (Cpr) 13.000 13.000 13.000Datorii + Capitaluri proprii (D+Cpr) 19.000 19.000 19.000

Efectul asupra fondului de rulment şi a ratei de lichiditate, În cele două variante de

clasificare a titlurilor, se prezintă astfel:

Indicatori Situatia după achizitia titlurilorVarianta 1 Varianta 2

Fond de rulment (FR)1.000 lei 5.000 leiFR = (Cpr + Dtl) - Ai sau FR = Ac - Dts

Rata de lichiditate (RI)1,50 3,50Rl = Ac /Dts

88


Dacă Întreprinderea ar fi clasificat iniţial titlurile drept imobilizări financiare (ca În

varianta 1) şi ulterior prin schimbarea "intenţiei" contabile le-ar fi prezentat În situaţiile

financiare ca investiţii financiare pe termen scurt (ca În varianta 2), ar fi realizat o majorare a

fondului de rulment de 4.000 lei (de la 1.000 la 5.000 lei), egală cu valoarea investiţiei, şi

implicit o ameliorare a ratei de lichiditate, de la 1,50 la 3,50.

~ Vânzarea şi răscumpărarea stocurilor

Pentru a obţine surse de finanţare, societăţile pot proceda la vânzarea stocurilor, în

contractul de vânzare fiind Însă prevăzută o opţiune de răscumpărare a acestora.

Încasând imediat contravaloarea stocurilor, practic societatea vânzătoare beneficiază de o

finanţare acordată temporar de către cumpărător, pentru perioada cuprinsă Între data vânzării şi

data răscumpărării stocului, fără ca În bilanţul contabil să fie prezentată o datorie aferentă acestei

finanţări. În eventualitatea că preţul de răscumpărare este mai mare decât preţul iniţial al

stocului, diferenţa nu va afecta exerciţiul În care a avut loc tranzacţia de "vânzare cu clauză de

răscumpărare", ci va fi inclusă În costul vânzărilor În perioada În care stocul va fi efectiv vândut

unui cumpărător independent.

3.7 În loc de concluzii: raportarea eronată a activelor şi datoriilorl6

Evaluarea activelor şi datoriilor raportate În bilanţ constituie o metodă ce prezintă

numeroase posibilităţi În ceea ce priveşte aplicarea tehnicilor de contabilitate creativă. Activele

şi datoriile raportate În mod eronat În bilanţ pot fi asociate unor elemente comune de exploatare,

cum sunt creanţele, stocurile, datorii comerciale, sau pot avea o latură neobişnuită, cum ar fi,

de exemplu, operele de artă. Rezultatul este În toate aceste cazuri acelaşi, şi anume, o raportare

eronată a poziţiei financiare şi a performanţei financiare.

În cele mai multe cazuri, urmărindu-se comunicarea unei performanţe financiare

superioare, activele sunt supraevaluate şi/sau datoriile sunt subevaluate.

16 După Charles W. Mulford, Eugene E. Comiskey , The Financial Numbers Game: Detecting Creative AccountingPractices, John Wiley & Sons, 2002, pag. 237- 259 şi Răileanu V., ş.a., Contabilitate creativă, Suport de curs, ASE,2010, pag. 63-66

89


Este cunoscut faptul că există o legătură directă Între rezultat şi sumele raportate pentru

active. În situaţia În care costurile sunt capitalizate, cheltuielile suportate sunt prezentate sub

forma unor active În cadrul bilanţului şi nu sub forma unor cheltuieli În contul de profit şi

pierdere. În consecinţă, rezultatele (profiturile) perioadei curente sunt majorate.

O legătură similară există Între rezultat şi activele neamortizabile, incluzând aici

elemente precum creanţele, stocurile, investiţiile financiare. Atunci când astfel de active sunt

evaluate la valori mai mari decât cele care pot fi realizate prin utilizare sau vânzare, cheltuielile

sau pierderile sunt amânate, majorându-se astfel profiturile. O subevaluare a datoriilor conduce,

de asemenea, la majorarea temporară a profiturilor. Odată cu creşterea profiturilor se obţine o

creştere a rezultatului reportat, având ca efect o majorarea directă a capitalurilor proprii ale

acţionarilor.

Uneori, societăţile apelează la supraevaluarea activelor primite În urma emiterii de

acţiuni, efectul reflectându-se În creşterea capitalurilor proprii. Doar În cazul În care activul

supraevaluat este scos din bilanţ sau este vândut În pierdere, creşterea fictivă a capitalurilor

proprii va fi reluată.

cr Creantele

Creanţele fiind contabilizate concomitent cu veniturile, ele au un rol important În

detectarea veniturilor premature sau a celor fictive. O asemenea recunoaştere improprie a

veniturilor duce la imposibilitatea de colectare a creanţelor. Drept urmare, ritmul de creştere

aferent creanţelor va fi mai ridicat decât cel aferent veniturilor, iar durata de Încasare a creanţelor

va creşte până la un nivel mai ridicat decât ar fi normal pentru societatea În cauză sau pentru

competitorii din acelaşi domeniu de activitate. Totuşi, chiar şi atunci când veniturile sunt

recunoscute În mod corespunzător, profiturile pot fi majorate, cel puţin temporar, prin evaluarea

necorespunzătoare a creanţelor.

Creanţele sunt raportate la valoarea de realizare, adică valoarea care se aşteaptă să fie

Încasată la decontarea acestora. Din valoarea totală a creanţelor se deduce o sumă care se

estimează că nu poate fi Încasată, fiind incertă recuperarea. Aceasta se Înregistrează sub forma

unei cheltuieli cu ajustarea valorii creanţelor incerte. În situaţia În care există dovezi că o parte

sau toată valoarea unei creanţe nu se poate recupera, acea parte a creanţei va fi anulată, iar

90


ajustarea constituită anterior (stabilită prin estimare) asociată acelei părţi de creanţă va fi reluată

la venituri.

O societate care doreşte să îşi sporească temporar profiturile poate apela la minimizarea

cheltuielilor înregistrate sub forma ajustării pentru creanţe incerte. Această modalitate va

diminua rezerva ce se creează pentru creanţe incerte şi va majora valoarea realizabilă a

creanţelor. Doar mai târziu, de multe ori în anii viitori, când rezerva pentru creanţe incerte se

dovedeşte a fi neadecvată, problema va fi scoasă la suprafaţă. Atunci, o ajustare, respectiv o

cheltuială suplimentară trebuie înregistrată.

QF Stocurile

Stocurile reprezintă în bilanţ costul bunurilor nevândute. În momentul în care aceste

bunuri sunt vândute, costul lor se recunoaşte în contul de profit şi pierdere sub forma costului

bunurilor vândute. O supraevaluare a stocurilor va subevalua costul bunurilor vândute şi, drept

urmare, profitul va fi supraevaluat.

Există multe abordări disponibile pentru o entitate care intenţionează să supraevalueze

stocurile. De exemplu, o abordare directă constă în supradimensionarea cantităţii fizice de

elemente incluse în stocuri, ceea ce implică utilizarea de valori fictive pentru bunuri false sau

raportarea drept stocuri valide (utilizabile) a bunurilor cu defecte. În al doilea rând, entităţile pot

creşte valoarea raportată a stocurilor fără a modifica cantitatea fizică a acestora, prin evaluarea

stocuri/or la preţuri superioare. O a treia metodă de supraevaluare a stocurilor constă în

amânarea unei ştergeri din bilanţ a bunurilor depreciate, care sunt uzate moral sau cu mişcare

lentă.

Datoriile reprezintă sacrificii viitoare de resurse sau servicii efectuate pentru decontarea

obligaţiilor actuale. Atunci când sunt evaluate corect, datoriile sunt raportate la valoarea prezentă

a resurselor şi serviciilor ce vor fi utilizate pentru decontare. O datorie subevaluată este o datorie

raportată la o valoare mai mică decât valoarea prezentă a obligaţiei. Atunci când o asemenea

datorie este decontată sau ajustată la valoarea prezentă, va rezulta o pierdere sau o cheltuială.

Astfel, rezultatele aşteptate fără a acorda atenţia cuvenită datoriilor subevaluate vor fi optimiste.

91


Există unele datorii În cazul cărora, datorită impactului direct asupra rezultatelor, este

mult mai vizibilă influenţa; Între acestea regăsim, de exemplu cheltuielile angajate, datoriile

comerciale etc.

Cheltuielile angajate reprezintă cheltuielile care au fost recunoscute, dar nu au fost

plătite. De aceea, În bilanţ este raportată o valoare de plată sub forma unei datorii. Astfel de

cheltuieli includ sume datorate pentru cheltuieli generale de administraţie neachitate, cheltuieli

pentru cercetare, pentru salarii, utilităţi etc. Atunci când asemenea cheltuieli de exploatare sunt

recunoscute la valori mai mici (concomitent datoria fiind subevaluată), profitul va face obiectul

unei majorări faţă de cazul În care ar fi fost recunoscute nivelurile normale ale cheltuielilor.

Cheltuieli suplimentare (pentru aceste diferenţe) vor fi Înregistrate În perioada În care decontarea

datoriei trebuie făcută la o valoare mai mare decât cea la care a fost recunoscută sau atunci când

va trebui făcută plata cheltuielilor pentru care nici o datorie nu fusese angajată. Evident, atunci

profiturile raportate vor scădea.

Datoriile comerciale. Atunci când datoriile comerciale, de exemplu, sumele datorate

furnizori lor de stocuri pentru care plata nu a fost Încă efectuată, sunt subevaluate şi achiziţiile de

stocuri sunt adesea subevaluate, ceea ce conduce la o subevaluare a costului bunurilor vândute şi,

În final, la o supraevaluare a profitului. Mai târziu, când se descoperă că nu au fost Înregistrate

achiziţii de stocuri, se va afecta rezultatul exerciţiului sau, dacă achiziţiile se referă la anii

interiori, se va modifica rezultatul reportat, rezultatele anilor precedenţi fiind retratate.

Perioada de decontare a datoriilor (numărul de zile până la achitarea datoriilor din bilanţ)

este un indicator important în detectarea modificărilor neobişnuite sau neaşteptate ale datoriilor.

De asemenea, o îmbunătăţire a valorii marjei profitului (calculată ca raport Între profitul brut

aferent cifrei de afaceri şi cifra de afaceri) poate fi un indiciu că s-au efectuat anumite ajustări

asupra datoriilor şi asupra costului bunurilor vândute.

92

Capitolul 4

DETECTAREA ŞI LIMITAREA MANIPULĂRII INFORMAŢIEICONTABILE

HS În acest capitol, se regăsesc informaţii referitoare la:

•

•

modul În care este privită contabilitatea creativă de către profesia contabilă,respectiv:

• reacţia profesiei contabile la fenomenul de contabilitate creativă;

• contabilitatea creativă privită dintr-o perspectivă etică;

soluţii posibile de limitare a manipulărilor prin informaţia contabilă şi de

creştere a credibilităţii contabilităţii, respectiv:

• ce ar trebui făcut pentru a reduce posibilităţile de utilizare a

contabilităţii creative;

• ce ar trebui făcut de către utilizatori pentru a detecta şi a evita

capcanele contabilităţii creative.

IHS Cuvinte clieie :

profesia conta6ifă;nonna{izare conta6ifă;regCementări conta6i{e;caâru conta6i{ conceptua~nonne conta6iCe; stanâarefe;pofitici conta6iCe; tratamente conta6iCe;raport anuaC;

• guvernare corporativă;auditori;

• coâ efe etică;• flUJ(J.lriefe numerar.


În primul capitol al acestei lucrări au fost prezentate, printre altele, semnificaţia şi

efectele. contabilităţii creative. Ţinând cont de acestea, se poate aprecia că utilizarea

contabilităţii creative este foarte greu detectabilă şi fenomenul de contabilitatea creativă oferă

o provocare formidabilă pentru profesia contabilă.

4.1 Profesia contabilă versus contabilitatea creativă

a. Reacţia profesiei contabile la fenomenul de contabilitate creativă

Profesia contabilă precum şi organismele de normalizare contabilă nu au rămas

insensibile la provocarea pe care o reprezintă contabilitatea creativă şi a căutat soluţii pentru

limitarea utilizării acesteia.

Edificatoare sunt în acest sens sunt reacţiile organismelor profesionale şi de

normalizare britanice şi americane!:

> În 1985, preşedintele Institutului experţilor contabili din Anglia şi Ţara Galilor

(ICAEW) atrăgea atenţia asupra "serioaselor probleme ale împodobirii bilanţului (window

dressing) şi finanţării în afara bilanţului (off-balance sheet financing)". Un an mai târziu,

ICAEW a emis o normă tehnică (Technical Release 603), care viza contabilitatea creativă,

conform căreia alegerea tratamentului contabil adecvat unei operaţii se face în funcţie de

substanţa economică a acesteia. Totuşi, norma preciza că, pentru a prezenta o imagine fidelă a

situaţiei financiare a întreprinderii, este absolut necesară şi furnizarea unor informaţii privind

forma legală a tranzacţiei. În aprilie 1988, organismul britanic de normalizare (Accounting

Standards Committee: ASC) a elaborat un proiect de normă (ED 42) intitulat "Contabilitatea

tranzacţiilor cu scop particular" (Accounting for Special Purpose Transactions). Proiectul

avea drept obiectiv să "stabilească tipul de analiză pe care ar trebui să îl realizeze preparatorii

de conturi şi auditorii atunci când identifică tranzacţii cu scop particular. Ei ar trebui să

analizeze efectul comercial al acestor tranzacţii. Deci, soluţia furnizată este una conceptuală".

Totuşi, ED 42 nu stabilea tratamente contabile aplicabile tuturor întreprinderilor, ci avea în

1 După Malciu Liliana, Contabilitate creati vă, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag. 109-112 şi FeleagăNiculae, Malciu Liliana, Politici şi opţiuni contabile, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pag. 449-45094

Detectarea şi limitarea manipulării informaţiei contabile

vedere doar tranzacţiile a căror intenţie şi al căror efect comercial nu sunt evidente. Proiectul

punea accentul pe identificarea substanţei, a aspectelor şi implicaţiilor tranzacţiei susceptibile

să aibă un efect comercial în practică. A identifica efectele comerciale ale unei tranzacţii

înseamnă a stabili modul în care aceasta afectează activele şi datoriile companiei. În ceea ce

priveşte active le, trebuie văzut dacă tranzacţia afectează controlul companiei asupra

beneficiilor viitoare sau riscul care stă la baza acestor beneficii. În ceea ce priveşte datoriile,

trebuie stabilit în ce măsură tranzacţia presupune un sacrificiu viitor de beneficii sub forma

transferului de active sau furnizării de servicii către alte entităţi.

În mai 1990, ASC a emis proiectul de normă (ED 49) intitulat "Reflectarea realităţii

economice a tranzacţiilor în care sunt presupuse active şi datorii" (Reflecting the Substance

of Transactions in Assets and Liabilities). Proiectul de normă preciza că tratamentul contabil

al tranzacţiilor complexe în care sunt presupuse active şi datorii trebuie să reflecte în mod

fidel efectele comerciale ale acestora. ED 49 defineşte activele şi datoriile într-un mod

asemănător Cadrului conceptual al IASC: activele ca resurse controlate de către între-

prindere, de la care se aşteaptă beneficii viitoare, iar datoriile, ca obligaţii actuale a căror

decontare va genera ieşiri de resurse ce exprimă beneficii economice.

În 1995 proiectul ED 49 a devenit normă (FRS 5). Norma are în vedere tranzacţiile

complexe a căror substanţă nu este evidentă şi al căror efect nu este reflectat integral de forma

legală. Norma FRS 5 stabileşte că:

este necesar să se ţină cont de substanţa tranzacţiilor, trebuie dată o pondere mai mare

aspectelor probabile să aibă un efect economic;

tranzacţiile complexe trebuie analizate pentru a vedea în ce măsură activele şi datoriile

entităţii au fost afectate;

activele şi datoriile identificate trebuie testate pentru a vedea în ce măsură ele

îndeplinesc criteriile de recunoaştere în situaţiile financiare.

» Contabilitatea creativă a preocupat, de asemenea, profesia contabilă şi organismul

de normalizare contabilă din SUA. Astfel, Bullen spunea că "limitarea contabilităţii creative

reprezintă unul dintre proiectele cele mai complexe ale organismului american de

normalizare". La rândul său, Wild atrăgea atenţia asupra faptului că, întrucât contabilitatea

creativă poate să înşele utilizatorii de informaţii financiar-contabile, utilizarea ei ridică semne

de întrebare asupra obiectivelor situaţiilor financiare.

95


Este cunoscut faptul că, atât normele contabile britanice cât şi cele americane, ca

dealtfel şi cele internaţionale (IAS/IFRS), au cunoscut noi perfecţionări eliminând În bună

măsură posibilitatea manifestării fenomenelor de contabilitate creativă.

Totodată, circumstanţele create de asocierea eşecurilor şi scandalurilor manifestate În

domeniul raportării financiare şi auditului cu profesia contabilă din anumite ţări au influenţat

În mod semnificativ mediul internaţional de normalizare, solicitând replica promptă a

profesiei la acest nivel2• Începând cu anul 2003, organismului profesional internaţional _

Federaţia Internaţională a Contabililor (IFAC) - a demarat un amplu proces de revizuire a

activităţilor sale de guvernanţă şi a responsabilităţilor sale În domeniul reglementării. Noua

strategie a IFAC conferă valenţe superioare angajamentului continuu al profesiei contabile În

ceea ce priveşte rolul raportat la interesul public, consolidând Încrederea investitorilor În

raportarea financiară, În activitatea auditorilor şi raportării financiare pentru sectorul public.

IFAC Îşi propune să disemineze cunoştinţele către contabilii din Întreaga lume, asigurându-se

că deţin Înţelegerea necesară implementării standardelor internaţionale şi că răspund nevoii de

raportare a informaţiilor financiare În mod uniform.

a. Perspectiva etică3

Deşi legală, pentru profesia contabilă, contabilitate creativă poate fi privită ca fiind

dubioasă din punct de vedere etic. Un partener al Price Waterhouse din SUA, utilizând

termenului "fraudulos" pentru a descrie contabilitatea creativă preciza:

"Când apare raportarea frauduloasă, aceasta este identificată frecvent la niveluri de

conducere aflate deasupra acelora pentru care sistemele de control intern sunt desemnate ca

fiind eficiente. Ea implică, adesea, utilizarea situaţiilor financiare pentru a crea iluzia că

entitatea este mai sănătoasă şi mai prosperă decât este În realitate. Această iluzie este, uneori,

Însoţită de mascarea realităţilor economice printr-o aplicare eronată intenţionată a principiilor

contabile" (Conner, LE., Enhancing public conjidence in the accounting profession, Journalof Accountancy, July, 1986, pag. 78).

Într-un studiu realizat În Australia pe un număr de 1500 contabili, Leung şi Cooper

(Ethical dilemmas in accountancy practice, Australian Accountant, May, 1995) au descoperit

trei probleme de etică citate cel mai frecvent, după cum urmează:

2 Diaconu Gh., Doctrină contabilă şi deontologie profesională, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2009, pag. 153 După Amat O., Blake 1. şi Downs 1., The ethics of creative accounting, Economics Working Paper, 1999,pag.1l-1396

----.~._-.----~---.~ .---~-"---"".-...-.-. ~..... - ~-

Detectarea şi limitarea manipulării iriformaţiei contabile

Problemele de etică % din respondenţi

1 Conflictul de interese 51,9

2 Propunerea clientului de a manipula conturile 50,1

3 Propunerea clientului pentru evaziune fiscală 46,8

Două studii realizate în SUA, privind atitudinea faţă de contabilitatea creativă, au

condus la constatarea de diferenţe în atitudinile contabililor faţă de contabilitatea creativă,

depinzând de modul de apariţie a acesteia: dacă apare ca urmare a aplicării eronate (abuzive) a

regulilor contabile sau ca urmare a manipulării tranzacţiilor. Fischer şi Rosenzweig (Attitudes

of students and accounting practitioners concerning the ethical acceptability of earnings

management, Joumal of Business Ethics, 14, 1995) oferă două explicaţii posibile pentru

atitudinea contabililor:

1. contabilii, atunci când vorbesc de etică, se raportează mai degrabă la o

abordare bazată pe reguli decât la impactul asupra utilizatorilor de conturi;

2. contabilii pot vedea abuzul regulilor contabile ca fiind în cadrul domeniului lor

de activitate şi, de aceea, presupune judecata lor etică, în timp ce manipularea

tranzacţiilor aparţine de resortul managerilor şi, deci, nu este subiect al

aceluiaşi cod etic.

De asemenea, Merchant şi Rocknes (The ethics of managing earnings: an empirical

investigation, Joumal of Accounting and Public Polky, 13, 1994) au constatat că atitudinea

contabililor faţă de contabilitatea creativă este diferită în funcţie de motivaţia

managementului. Utilizarea contabilităţii creative bazată pe motivaţia interesului propriu al

managerilor (unui grup determinat) este dezaprobată în mai mare măsură decât în cazul în

care motivaţia era promovarea companiei.

Un contabil, sau alt manager, care ia atitudine împotriva utilizării contabilităţii

creative este supus presiunilor ca orice alt informator. În cazuri extreme, neraportarea unor

asemenea fapte poate conduce la ruinarea reputaţiei. Astfel, un contabil care ia atitudine poate

argumenta: "mă va costa slujba, dar nu cred că voi mai obţine o altă slujbă dacă nu procedez

etic."

Schilit (Is it fraud or just slick accounting?, CEO Magazine, August, 1993) relatează

cazul unui contabil confruntat cu o astfel de situaţie. Angajatorul său (o companie de comerţ97

--------~---Contabilitate creativă

en gross pentru mărfuri alimentare) a mărit substanţial costurile privind plata comercianţilor

cu amănuntul pentru a expune noile produse pe rafturile lor. Aceasta este o practică comună,

cunoscută sub denumirea "slotting", şi costurile sunt tratate de regulă ca şi cheltuieli În anii În

care apar. Pentru a se Încadra În ratele prevăzute de acordurile de finanţare, preşedintele

companiei a propus capitalizarea acestor costuri şi amortizarea lor pe o perioadă de 10 ani.

Contabilul a acţionat astfel:

• a Întreprins unele cercetări privind practica altor companii şi i-a fost confirmată

convingerea că acesta nu era un tratament contabil adecvat;

a identificat economii la costurile care ar fi permis companiei să se Încadreze

În aceleaşi rate prevăzute În acordul de finanţate;

a avertizat auditorii sperând "că aceştia vor juca rolul poliţistului rău şi vor

forţa compania să treacă pe cheltuielile exerciţiu lui curent costurile

respective" .

Principalul investitor al companiei a Încercat, fără succes, să convingă auditorul să

accepte soluţia capitalizării costurilor respective. La scurt timp, contabilul a fost concediat

pentru luarea acestei poziţii.

o serie de acţiuni În asemenea cazuri sunt relevante, şi anume:

• verificarea dacă metoda contabilă propusă este una neacceptată;

• căutarea de căi legale alternative pentru obţinerea aceluiaşi rezultat şi

prezentarea acestora conducerii ca variante alternative;

• În ultimă instanţă, raportarea abuzului către organismul adecvat.

Aşadar, contabilitatea creativă oferă o provocare formidabilă pentru profesia contabilă.

Problema este una internaţională, alegerea politicilor contabile fiind o problemă specifică

pentru tradiţia anglo-americană şi manipularea tranzacţiilor fiind o problemă specifică pentru

tradiţia continental-europeană. Contabilii care acceptă provocarea etică a contabilităţii

creative trebuie să fie conştienţi de scopul, atât al abuzului În alegerea politicilor contabile, cât

şi al manipulării tranzacţiilor.

98


4.2 Soluţii posibile de limitare a manipulărilor prin informaţia contabilă şi de

creştere a credibilităţii contabilităţii

Nevoia de combatere a tehnicilor de manevrare a informaţiei contabile este reală,

deoarece practicarea unei contabilităţii creative slăbeşte mult credibilitatea socială a

informaţiei contabile.

ljli~f~llliR~ntru..~{li!~~~ţ,Roşibiliţjţil~':iil'~el:I~~.G~rea':-.--:-.-i.-;':". 0.,'

~ Ameliorarea proceselor de conceptualizare şi normalizare a contabilităţii

În partea ei "perversă", contabilitatea creativă oferă o reprezentare denaturată a

realităţii întreprinderii, "fabricată" în funcţie de anumite motivaţii ale managerilor fIrmei sau

ale altor factori. Din această tentaţie se poate ieşi prin ameliorarea proceselor de

conceptualizare şi normalizare a contabilităţii.

Normalizatorii contabili care doresc să limiteze creativitatea contabilă trebuie ţină cont

de circumstanţele ce permit manifestarea acesteia, întrucât "practicile de contabilitate creativă

vor dispărea doar odată cu dispariţia cauzelor care le-au generat".

S-au sugerat următoarele măsuri în materie de normalizare contabilă4:

~ Elaborarea, respectiv dezvoltarea În ţările În care există deja, a unui cadru

contabil conceptual. Un instrument la dispoziţia organismelor de normalizare pe care le ajută

în elaborarea de norme, cadrul conceptual este însă util şi profesioniştilor contabili deoarece,

prin conceptele pe care le stabileşte, le permite acestora să înţeleagă mai profund normele

contabile, să analizeze operaţiile complexe şi să abordeze temele care nu fac încă obiectul

unor norme. Se apreciază că în absenţa sau în cazul insufIcienţei unor norme contabile, un

cadru conceptual, respectiv o bună teorie contabilă, permite reflectarea realităţii cu o doză

"rezonabilă" de subiectivitate.

4 Feleagă Niculae, Malciu Liliana, Politici şi opţiuni contabile, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pag. 456-457 şi Ionaşcu Ion, Dinamica doctrinelor contabilităţii contemporane, Editura Economică, Bucureşti, 2003, pag.169-170

99


~ Unificarea pe cât posibil a tratamentelor contabile, respectiv reducerea

numărului de prelucrări contabile permise sau stabilirea clară a circumstanţelor În care

trebuie aplicată fiecare prelucrare. Trebuie semnalat aici progresul pe această linie înregistrat

de organismul internaţional de normalizare contabilă care a restrâns opţiunile contabile pentru

aceeaşi speţă (tranzacţii de aceeaşi natură), stabilind utilizarea a cel mult două prelucrări, una

dintre acestea fiind recomandată ca prelucrare de referinţă. În condiţiile În care nu sunt

Îndeplinite condiţiile cerute de utilizarea prelucrării de referinţă este permisă aplicarea

celeilalte prelucrări autorizate.

~ Elaborarea de norme contabile mai detaliate care să diminueze rolul judecăţilor

profesionale, pentru a elimina, pe cât posibil, subiectivismul în interpretare şi aplicare.

Cazurile particulare se află Însă În spatele regulilor specifice şi "pe măsură ce ochiurile plasei

sunt mai fine, cel ce vrea să treacă prin ele devine mai imaginativ". G. Gelard şi Barthes de

Ruyter sunt de părere că ,,0 prescriere detaliată ca şi o cuantificare precisă a unui fenomen

conduc, în mod direct, la scheme concepute pentru a permite ocolirea"s. În plus, aşa cum

remarcă Colasse, "ar fi eronat să credem că reglementarea şi normalizarea redau de o manieră

obiectivă portretul contabil al întreprinderii. Ele dezvăluie, În mod explicit, doar maniera În

care portretul a fost pictat. Pe de altă parte, ele lasă preparatorilor de conturi o marjă de

manevră, în acelaşi timp indispensabilă şi ireductibilă, marjă de manevră pe care ei o pot

utiliza în funcţie de consideraţii ce derivă din politica financiară sau din politica decomunicare a Întreprinderii.,,6

Cu toate eforturile de normalizare, totdeauna va exista un anumit avans al practicilor

contabile asupra normelor contabile şi de fiecare dată când apare o normă nouă,

întreprinderile găsesc o cale să-i minimizeze impactul. Cu alte cuvinte, indiferent de gradul de

detaliere a normelor contabile, Întotdeauna vor fi unii care vor găsi o cale de a le ocoli, ceea

ce face ca misiunea normalizatorilor şi a reprezentanţilor profesiei contabile să nu fie unasimplă.

Specialiştii sunt de părere că, trebuie căutat un echilibru În procesul de normalizare

contabilă, astfel Încât acesta să nu ducă, în numele reducerii tentaţiilor "imaginative", la un

cadru de norme contabile foarte rigide şi "stufoase", care să suprime capacitatea contabilului

de a căuta soluţiile contabile care reflectă cel mai bine realitatea întreprinderii.

5 G. Gelard şi Barthes de Ruyter, L 'abus de droit: une arme contre la comptabilite imaginative, Revue fran9aisede comptabilite, n° 238, octobre 19926 Citat de B. Raybaud -Turrillo şi R. Teller în Comptabilite creative, Encyclopedie de gestion, Economica, 1996100

l_


=Orientarea utilizatorilor externi către informaţiile de tipfluxuri de numerarSe consideră că orientarea utilizatorilor externi, îndeosebi a investitorilor, către

informaţiile de tip fluxuri de numerar i-ar putea descuraja pe manageri să utilizeze tehnici de

manipulare a informaţiilor prezentate în situaţiile financiare. Dacă utilizarea practicilor de

contabilitate creativă poate "aranja" veniturile şi cheltuielile pentru a prezenta un rezultat

majorat sau diminuat, ea nu poate totuşi să genereze lichidităţi din exploatare. În măsura în

care o societate profitabilă, considerată deci atractivă, prezintă un cash-flow negativ din

activităţile de exploatare, utilizatorii externi ar trebui să devină prudenţi şi să analizeze

viabilitatea proiectelor şi capacitatea societăţii de a-şi deconta datoriile.

=Crearea unui organism de arbitraj şi /sau interpretare

După părerea lui Malo şi Giot (în articolul L 'elasticite du resultat selon les dimensions

temps et espace, Congresul AFC 1995), crearea unui organism de arbitraj şi /sau interpretare

reprezintă, o cale prin care se poate limita tendinţa şefilor de întreprindere de a întinde prea

tare "elasticul".

De exemplu, în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord a fost constituit

Grupul de revizuire a comunicării financiare (Financial Reporting Review Panel - FRRP).

Acest organism poate să investigheze pretinse cazuri de contabilitate creativă şi să ceară

managerilor revizuirea situaţiilor financiare. În cazul unui refuz, acest organism îi poate

chema în instanţă, tribunalul având autoritatea să-i oblige pe manageri să revizuiască situaţiilefinanciare 7•

De asemenea, în SUA a fost creat, în anul 2002, Consiliul de Supraveghere a

Contabilităţii Companiilor Publice (Public Company Accounting Oversight Board -

PCAOB)8, organism care funcţionează sub supravegherea Comisiei de valori mobiliare şi

burse (Securities and Exchange Commission - SEC), însărcinat cu supravegherea auditului

legal al societăţilor cotate la bursele de valori din SUA, şi care are rolul de a investiga dacă

7 Feleagă Niculae, Malciu Liliana, Politici şi opţiuni contabile, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pag. 4578 Ca urmare a scandalurilor financiare care au afectat marile corporaţii americane, în SUA a fost adoptată, în2002, Legea Sarbanes - Oxley, menită să întărească independenţa auditorilor, reglementare care a condus laschimbări drastice ale practicilor contabile şi la întărirea controlului executat de SEC, respectiv de GuvernulAmerican, asupra raportărilor financiare. În acest context a fost creat şi PCAOB.

101


companiile, respectiv contabilii publici autorizaţi se conformează reglementărilor legale.

Acest organism are dreptul de a sancţiona prin amenzi, de a suspenda activitatea, inclusiv de a

solicita efectuarea unei cercetări penale. Potrivit noilor prevederi, directorii executivi şi

financiari trebuie să verifice cu mai multă atenţie acurateţea situaţiilor financiare. În caz

contrar, ei riscă să fie condamnaţi la închisoare pentru acoperirea intenţionată, cu bună ştiinţă,

a eventualelor erori şi fraude9• Totodată, pentru a garanta independenţa auditorului noile

reglementări americane interzic acestuia prestarea unor servicii către întreprinderea auditată

(cum sunt: ţinerea contabilităţii, conceperea şi instalarea sistemelor de informaţii financiare,

evaluarea bunurilor, servicii de audit intern, consiliere de investiţii, cumpărări şi vânzări de

titluri, consiliere juridică etc.) şi prevăd unele incompatibilităţi legate de persoanele care

efectuează misiuni de audit. Practic, o bună guvernare a întreprinderii care să presupună un

control al managementului prin actul de audit financiar presupune separarea activităţii de

consiliere de cea de audit. De asemenea, legea americană limitează mandatul auditorului

financiar şi înăspreşte sancţiunile acordate auditorului în caz de fraudă şi distrugere adocumentelor contabile,,10

La nivel european trebuie semnalată elaborarea Directivei 2006/43/CE11 (noua

directivă a opta), prin care se doreşte a se realiza armonizarea la nivel înalt - deşi nu deplină

- a cerinţelor de audit. Noua directivă a opta solicită statelor membre să-şi organizeze un

sistem eficient de supraveghere publică a auditului (pentru auditorii statutari şi firmele de

audit) şi să asigure cooperarea între organismele care realizează supravegherea publică în

statele membre ale Uniunii Europene.

Drept urmare, implementând Directiva 2006/43/CE, România a înfiinţat în 2008

Consiliului pentru supravegherea publică a activităţii de audit statutar12, organism creat să

îndeplinească obiectivele de supraveghere, monitorizare şi coordonare rezultate din cerinţele

directivei. Ulterior, conform Ordonanţei Guvernului nr. 23/23 august 201213, Consiliul pentrn

Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar devine Consiliul pentru

9 Horomnea Emil, Auditfinanciar. Concepte. Standarde. Norme, Editura Alfa, Iaşi, 2010, pag. 28610 Ionaşcu Ion, Dinamica doctrinelor contabilităţii contemporane, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, pag.I72-173Il Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal alconturilor anuale şi al conturilor consolidate, de modificare a Directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE aleConsiliului şi de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului.12 OUG nr. 90/2008 privind auditul statut ar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare consolidate.13 Ordonanţa guvernului nr. 23/2012 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.90/2008 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate şi aOrdonanţei Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabila şi a contabililorautorizaţi102


Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile, dată de la care va fi supusă

"supravegherii în interes public" nu numai activitatea de audit gestionată de Camera

Auditorilor Financiari din România (CAFR) ci şi activitatea organismul profesiei contabile -

Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR).

~ Raportarea la coduri de guvernare corporativă

Codurile de guvernare corporativă, ca şi ameliorarea reglementărilor contabile,

constituie unul dintre factorii care ar conduce la limitarea contabilităţii creative 14.Însă în

extrem de multe ţări codurile de guvernare corporativă rămân facultative.

Conform definiţiei OECD guvernanţa corporativă reprezintă "un set de relaţii stabilite

între managementul companiei, consiliul de administraţie al acesteia, acţionarii /asociaţii săi şi

alţi deţinători de titluri,,15. Conceptul de guvernanţă corporativă, corporate governance,

implică următoarele elemente16:

responsabilitatea managerilor pentru acurateţea informaţiilor din

rapoartele financiare;

transparenţa auditului intern, a proceselor şi a auditului extern;

termene limită foarte strânse pentru raportarea financiară;

comunicare şi transparenţă totală asupra rezultatelor financiare.

Existenţa unui sistem efectiv de guvernanţă corporativă în cadrul unei companii şi la

nivelul economiei, în ansamblul său, "ajută la construirea încrederii necesare funcţionării

corespunzătoare a economiei de piaţă". De aici justificarea eforturilor diferitelor organisme

naţionale şi internaţionale de îmbunătăţire a guvernanţei, mai ales prin formularea de reguli,

standarde (coduri) şi recomandări care să servească drept modele pentru conducerile

entităţilor, fie ele publice sau private.

În contextul reformei guvernanţei corporative şi preocupărilor pentru protecţia

investitorilor, marilor întreprinderi, şi mai ales celor cotate, li se solicită întocmirea,

prezentarea şi publicarea unei situaţii, în cadrul rapoartelor financiare anuale, în care "să apară

14 Michael lones (editor), Creative Accounting. Fraud and international Accounting Scandals, lohn Wiley &Sons Ud, 20 Il, pag. 50215 OECD Principles of Corporate Govemance, 2004, pag. Il.16 Morariu A., Stoian F., Promovarea guvernanţei corporative În realizarea unui management peiformant,Revista Audit Financiar, Nr. 7/2006, pag. 14.

103


informaţii care să vizeze interesele proprietarilor, acţionarilor minoritari şi altor părţi care

participă la procesul de guvernare a întreprinderii,,17.

La nivel european, prin emiterea Directivei 2006/46/CE a devenit obligatorie

raportarea de către societăţile ale căror titluri de valoare sunt admise la tranzacţionare pe o

piaţă reglementată a conformităţii cu un anumit cod de guvernare; mai concret, este vorba

de"o declaraţie privind guvernarea corporativă".

În ceea ce priveşte România, potrivit textului reglementărilor contabile 18,în cazul

entităţi lor ale căror valori mobiliare - în totalitate sau o parte din aceste titluri - sunt admise la

tranzacţionare pe o piaţă reglementată şi care fac obiectul unei oferte publice de preluare,

raportul administratorilor trebuie să cuprindă într-o secţiune distinctă referitoare la

guvernanţa corporativă, următoarele:

• o serie de informaţii detaliate despre guvernanţa corporativă;

• o declaraţie privind conformitatea cu un anumit cod de guvernare, pentru

care se cere să cuprindă un minim de informaţii.

Aceste cerinţe de prezentare au rolul de a oferi acţionari lor cel puţin informaţii de

bază, uşor accesibile, referitoare la practicile de guvernare corporativă efectiv aplicate de

entitate, inclusiv o descriere a sistemelor de gestionare a riscurilor şi de control intern

existente în relaţie cu procesul de raportare financiară.

:>Implicarea auditorilor în identificarea eventualelor manipulări

Întrucât legea este o sabie cu două tăişuri, aceasta constituind atât un instrument de

control, cât şi o bază de argumentare pentru îndepărtarea de la regulă, ar trebui ca auditorii să

îşi intensifice eforturile19 pentru identificarea eventualelor manipulări ale informaţiilor

prezentate în situaţiile financiare. Pentru a preveni cazurile de contabilitate creativă sau de

fraudă, funcţia de audit trebuie să includă o evaluare a sistemului de control intern al

întreprinderii. Altfel spus, pentru a asigura o supraveghere mai vastă şi mai riguroasă,

auditorii ar trebui să fie dispuşi să îşi îndrepte armele asupra clienţilor lor.

17 Feleagă (Malciu) L., Feleagă N., Contabilitate financiară: o abordare europeană şi internaţională, voI. 1,Editura Infomega, Bucureşti, 2005, pag. 176.18 Reglementări contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin OMFP 3055/2009, punctul 307,al. 219 Feleagă Niculae, Malciu Liliana, Politici şi opţiuni contabile, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pag. 458104


~ Recursul la etică în exercitarea profesiei contabile

o altă soluţie posibilă pentru limitarea efectelor perverse ale "creativităţii" contabile

este recursul la etică20 în producerea, certificarea calităţii (auditarea) şi difuzarea informaţiei

contabile. Aplicată la un domeniu profesional specific, cum sunt contabilitatea şi auditul, etica

se numeşte deontologie profesională; aşadar vorbim despre deontologia contabilă şi

deontologia auditului.

Afirmaţia că auditorii conferă informaţiei contabile o credibilitate socială acoperă o

dimensiune cognitivă, de cunoaştere a adevărului, dar şi o latură morală, de etică, asociată

procesului de căutare a adevărului. Adevărul contabil este simultan un adevăr reflectare

(rezultat din consemnarea evenimentelor şi tranzacţiilor în documente) şi un adevăr

construcţie, respectiv un adevăr de observare (fotografiere directă a realităţii) şi un adevăr

prelucrare a informaţiei de intrare asigurată prin observare,,21.

Adevărul contabil se construieşte "în baza unei reţete" prin raportarea la un cadru

normativ (principii şi norme contabile), contabilul şi, respectiv, auditorul având rolul de a

interpreta şi de a aplica normele. Profesionistul contabil aplicând propriile judecăţi de valoare

în funcţie de experienţa profesională şi de valorile morale asumate, este evident că nu există o

singură imagine fidelă, ci mai multe imagini fidele, în funcţie de subiectul care produce şi

furnizează informaţia pentru reprezentarea contabilă a întreprinderii. În aceste condiţii

managerii şi profesioniştii contabili vor avea abordări diferite: managerii vor avea tendinţa de

a privilegia acea imagine contabilă a întreprinderii care corespunde cel mai bine strategiei şi

politicii lor de comunicare cu mediul extern; pentru profesioniştii contabili ar trebui să

primeze imaginea contabilă rezultată din aplicarea cu bună credinţă a normelor contabile şi

judecăţilor profesionale la realităţile întreprinderii. În plus, contabilul (sau auditorul), în

procesul de construire a informaţiei contabile, trebuie să "armonizeze" mai multe interese,

adesea divergente, privind utilizarea informaţiei contabile: interesul clientului, propriul interes

profesional şi interesul "general", reprezentat de toţi ceilalţi utilizatori de informaţii (acţionari,bancheri, fisc, salariaţi etc.).

20 Ionaşcu Ion, Dinamica doctrinelor contabilităţii contemporane, Ed.Economică, Bucureşti, 2003, pag. 170-17121 Ristea M., Dumitru C.G., Ioanăş C., Irimescu A., Contabilitatea societăţilor comerciale, voI. 1 şi voI. 2,Editura Universitară, Bucureşti, 2009, pag. 19

105


Se apreciază că deontologia contabilă, respectiv comportamentul etic al

profesionistului contabil, este asigurată prin aplicarea şi respectarea reglementărilor contabile,

În condiţii de independenţă şi competenţă profesională.

Pe de altă parte, independenţa auditorului este un element indispensabil În garantarea

"obiectivităţii" informaţiei contabile destinate terţi lor, În special acţionari lor. Însă, adesea,

managerii caută să câştige Încrederea investitorilor publicând o informaţie contabilă

certificată, prin influenţarea conţinutului raportului de audit. Într-un asemenea caz, auditorul

este pus În dificultate, el va trebui să arbitreze Între situaţia de a-şi pierde un client,

reprezentat de managerul firmei, şi conservarea reputaţiei sale faţă de investitori.

În Codul de conduită etică şi deontologie a experţilor contabili şi contabililor

autorizaţi din România22 se prevede că profesioniştii contabili În conduita lor, În relaţiile

profesionale cu ceilalţi să fie ghidaţi de următoarele principii fundamentale:

./ integritate - să fie drept şi onest În toate relaţiile profesionale şi de afaceri;

./ obiectivitate - să nu permită ca prejudecăţile, conflictul de interese sauinfluenţa nedorită a altor persoane să intervină În raţionamenteleprofesionale sau de afaceri;

./ competenţă profesională şi prudenţă - să Îşi menţină cunoştinţele şiaptitudinile profesionale la nivelul solicitat pentru a se asigura că un clientsau un angajator va primi servicii profesionale competente bazate peultimele progrese În practică, legislaţie şi tehnici şi să acţioneze cu atenţianecesară şi În concordanţă cu standardele tehnice şi profesionale Învigoare;

./ confidenţialitate - să respecte caracterul confidenţial al informaţiilordobândite În urma legăturilor profesionale şi de afaceri şi, prin urmare, sănu divulge aceste informaţii unor terţe părţi fără a avea autorizareacorespunzătoare şi specifică, excepţie făcând cazul În care are dreptul legalsau profesional sau datoria de a le face publice, şi nici să nu le foloseascăÎn interesul personal al profesionistului contabil sau al unor terţe părţi;

./ conduită profesională (profesionalismul) - să respecte principalele legi şireglementări şi să evite orice acţiune care discreditează profesia,organismul profesional sau colegii;

22 Codul etic naţional al profesioniştilor contabili, Ediţia a V-a, revizuită şi adăugită în conformitate cu CodulEtic Internaţional al Profesioniştilor Contabili elaborat de IFAC revizuit în iulie 2009, Colecţia Doctrină _Deontologie, Editura CECCAR Bucureşti, 2011, http://www.ceccar.ro/_b/ro/Codul_etic_201I.pdf. pct. 100.5106

http://www.ceccar.ro/_b/ro/Codul_etic_201I.pdf.


./ respect faţă de normele tehnice şi profesionale - profesionistul contabiltrebuie să Îşi Îndeplinească sarcinile profesionale În conformitate cunormele tehnice şi profesionale relevante. Profesioniştii contabili au datoriade a executa cu grijă şi cu abilitate instrucţiunile clientului sau alepatronului În măsura in care sunt compatibile cu cerinţele de integritate,obiectivitate şi, În cazul liber-profesioniştilor contabili, cu independenţă.In plus, ei trebuie să se conformeze legislaţiei relevante şi normelorprofesionale şi tehnice emise de: IFAC, IASB, CECCAR, CAFR.

Asigurarea deontologiei În profesia contabilă este o problemă de educaţie. În acest

sens pledează şi jurământul pe care îl depun profesioniştii contabili cu prilejul accederii la

calitatea de membru În organizaţia lor profesională.

= O serie de soluţii punctuale pentru limitarea contabilităţii creative sunt semnalate de

Oriol Amat, John Blake şi Jack Downs În lucrarea The ethics of creative accounting,

Economics Working Paper (1999). Autorii, după ce realizează o grupare pe categorii a

diferitelor metode de contabilitate creativă (prezentată de noi În Capitolul 1, Paragrafului 1.3)

apreciază că organismele de normalizare contabilă care doresc să limiteze contabilitatea

creativă trebuie să abordeze fiecare dintre categoriile respective În diferite modalităţi, şi

anume:23

• Posibilitatea de alegere a metodelor contabile poate fi redusă prin diminuarea

numărului de metode contabile permise sau prin specificarea circumstanţelor În care

fiecare metodă trebuie să fie utilizată.

Abuzurile În ceea ce priveşte estimările (respectiv raţionamentul) pot fi ţinute În frâu

prin două modalităţi: prin schiţarea de reguli care să minimizeze utilizarea estimărilor

(raţionamentului); prin impunerea "consecvenţei" astfel Încât dacă o firmă alege o

politică contabilă care i se potriveşte (o favorizează) Într-unul din ani, trebuie să

continue să o aplice şi În anii următori când este posibil să nu i se potrivească la fel de

bine (să nu o mai favorizeze).

• Tranzacţiile artificiale pot fi "stăpânite" invocând conceptul "prevalenţei substanţei

asupra formei", conform căruia substanţa economică şi nu forma legală este cea care

determină substanţa contabilă. Astfel, tranzacţiile legate vor fi luate În considerare ca

un Întreg (ca una singură).

23 Amat O., Blake 1. şi Downs 1., The ethics of creative accounting, Economics Working Paper, 1999. pag. 6-7107


Momentul efectuării tranzacţiilor reprezintă În mod clar o problemă aflată la discreţia

managementului. Aceasta poate fi ţinută În frâu prin impunerea de reevaluări regulate

ale elementelor astfel Încât câştigurile sau pierderile aferente schimbării valorii lor să

fie recunoscute În conturi În anii În care apar (şi nu În totalitate În anul În care sunt

cedate).

Toate aceste soluţii de combatere a practicilor de contabilitate creativă şi de creştere a

independenţei şi responsabilităţii auditorilor, pe fondul preocupărilor pentru o conceptualizare

mai puternică a practicilor contabilităţii trebuie să aibă ca finalitate asigurarea unei informaţii

contabile de calitate, care să reprezinte "fidel" realitatea şi să permită luarea unor decizii care

să asigure o alocare "optimă" şi etică a bogăţiei Între diferiţi participanţi la crearea valorii24•

Câteva căi prin care utilizatorii de informaţii financiar - contabile ar putea evita

capcanele contabilităţii creative se referă la25:

~ consultarea informaţiilor aflate la finalul raportului anual;

~ consultarea şi compararea politicilor contabile;

~ vizualizarea raportului anual prin intermediul unor "filtre";

~ urmărirea transferurilor Între bilanţ şi contul de profit şi pierdere;

~ utilizarea informaţiilor de tip cash- flow;

~ asumarea răspunderii personale.

»Consultarea informaţiilor aflate lafinalul raportului anual

Având În vedere ordinea În care sunt prezentate informaţiile financiar contabile În

raportul anual, de regulă la sfârşitul acestuia (după declaraţia preşedintelui, după un rezumat

al operaţiunilor derulate şi o serie de imagini care au rolul de a impresiona utilizatorul extern)

ordine care nu-i deloc Întâmplătoare, se recomandă parcurgerea raportului anual de la sfârşit

către Început.

24 Ionaşcu Ion, Dinamica doctrinelor contabilităţii contemporane, Editura Economică, Bucureşti, 2003, pag. 17325 Aceste căi sunt prezentate de analistul financiar britanic Terry Smith în lucrarea "Contabilitate pentru creştere"(Accounting for growth), publicată În 1992, fiind preluate de Malciu Liliana În lucrarea Contabilitate creativă,Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag. 112-115

108


~ Consultarea şi compararea politicilor contabile

Pentru a lua o decizie corectă în legătură cu o anumită întreprindere, este necesară

cunoaşterea schimbărilor în politicile contabile. Schimbările de politici trebuie analizate prin

prisma efectelor asupra rezultatului. Pentru a putea identifica schimbările în politicile

contabile nu este însă suficientă doar consultarea ultimului raport anual, ci trebuie consultat şi

raportul anual întocmit pentru anii precedenţi.

~ Vizualizarea raportului anual prin intermediul unor "filtre"

Raportul anual oferă numeroase informaţii care pot fi folosite drept "filtre" în

aprecierea performanţelor unei societăţi. Un exemplu de astfel de filtru ar putea să fie

verificarea, pe o perioadă de mai mulţi ani, a raportului amortizare /active în valoare brută. O

modificare semnificativă a mărimii acestui raport poate anunţa modificări ale duratei sau ale

metodei de amortizare utilizate.

~ Urmărirea transferurilor între bilanţ şi contul de profit şi pierdere

Este ştiut faptul că investitorii acordă o importanţă deosebită "rezultatului pe acţiune",

motiv pentru care societăţile sunt tentate să amelioreze acest indicator printr-o serie de

transferuri între bilanţ şi contul de profit şi pierdere. O cale pentru identificarea unor

asemenea transferuri este calculul, pe o perioadă de mai mulţi ani, a unui indicator de tipul

"activul net pe acţiune". Înregistrarea unui profit ar trebui să conducă, în mod logic, la

majorarea dimensiunii acestui indicator. Dacă însă acest indicator este static sau se

diminuează forţând creşterea profitului, înseamnă că societatea a utilizat tehnici de contabili-

tate creativă.

~ Utilizarea informaţiilor de tip cash- jlow

Tehnicile de contabilitate creativă permit "aranjarea" rezultatului contabil, dar nu

generează lichidităţi. Ori, disponibilităţile pot fi considerate mai importante decât profiturile,

deoarece insuficienţa acestora poate determina "prăbuşirea" afacerii.

~ Asumarea răspunderiipersonale

Investitorii, ca de altfel şi celelalte categorii de utilizatori externi, trebuie să

conştientizeze faptul că tehnicile de contabilitate creativă nu încalcă principiile contabile

general acceptate şi, de aceea, auditorii nu îi vor avertiza (nu au o asemenea obligativitate) cu

privire la existenţa lor. In plus, analiştii financiari la serviciile cărora apelează, de regulă,

109

Contabilitate ereativă

investitorii par să se afle sub "magia" profitului pe acţiune, ignorând tehnicile care au permis

dimensionarea acestui indicator. Urmărind majorarea comisioanelor ce le revin din

tranzacţionarea acţiunilor, analiştii vor fi mai interesaţi să recomande operaţii de vânzare sau

de cumpărare decât operaţii de păstrare, şi prin urmare caută acţiuni supraevaluate şi acţiuni

subevaluate. Aşadar, înainte de a lua o decizie de investire sau dezinvestire, investitorul

trebuie să-şi facă propriile calcule. Pentru aceasta este indispensabil ca utilizatorii să înveţe

"tehnica utilizării" informaţiilor contabile. Unii specialişti sunt de părere că autoritatea

bursieră ar trebui să-i sensibilizeze pe investitori asupra indispensabilităţii educaţiei ŞI

informării.

A vând în vedere efectul practicilor de contabilitate creativă asupra rezultatelor,

active lor, datoriilor şi capitalurilor proprii este important să se ia măsuri pentru a detecta

existenţa acestora. După o analiză a practicilor de contabilitate creativă, 'Charles W.

Mulford, Eugene E. Comiskey (în lucrarea The Financial Numbers Game: Detecting Creative

Accounting Practices, John Wiley & Sons, 2002,) prezintă o serie de instrumente pentru

detectarea practicilor de contabilitate creativă, dintre care redăm în continuare, cu caracter de

exemplu, unele dintre cele referitoare la: politicile de capitalizare agresivă şi perioadele

prelungite de amortizare.

:> Detectarea politicilor de capitalizare agresivă a costurilor26

Instrumentele care ar putea fi utilizate pentru a detecta existenţa unor astfel de practici

includ:

o analiză a politicilor de capitalizarea a companiei;

• o analiză atentă a ceea ce reprezintă costurile capitalizate;

o verificare pentru a determina dacă societatea a folosit în trecut practici de

capitalizare agresivă;

o verificare a costurilor capitalizate invizibile (ascunse)

~ Analiza politicilor de capitalizarea a companiei

Nota explicativă referitoare la politicile contabile trebuie să fie foarte atent analizată.

Este important să se compare politicile companiei cu cele ale concurenţilor şi ale altor

companii din ramura respectivă. Pentru aceasta ar trebui să se analizeze răspunsurile la

următoarele două întrebări:

26 Charles W. Mulford, Eugene E. Comiskey, The Finaneial Numbers Game: Deteeting Creative AeeountingPraetiees, John Wiley & Sons, 2002, pag. 214 Ş.u.110

------._---


compania În cauză capitalizează costuri pe care alte companii le

recunosc drept cheltuieli curente?

compania În cauză are o abordare mai conservatoare şi recunoaşte

cheltuieli curente mai multe decât alte companii?

~ Analiza atentă a ceea ce reprezintă costurile capitalizate

Analizate din punct de vedere pur tehnic, costurile pot oferi suficiente beneficii

viitoare pentru a justifica capitalizarea. Cu toate acestea, atunci când sunt privite separat de

companie, trebuie analizate răspunsurile la următoarele Întrebări:

• costurile au o valoare de piaţă determinabilă, verificabilă?

• costurile sunt pur şi simplu produsul unor Înregistrări contabile cu o valoare

stabilită de companie după bunul plac?

~ Verificarea pentru a determina dacă societatea afolosit în trecut practici de

capitalizare agresivă

În cazul În care există dovezi de utilizare a politicilor de capitalizare agresivă În trecut,

nu este exagerat să se presupună că societatea va continua În aceeaşi manieră. Experienţa

devine un argument În favoarea prudenţei. Faptul că În anii precedenţi compania a aplicat În

mod agresiv politicile sale de capitalizare a costurilor poate fi un semn de Îngrijorare. Un

analist trebuie să fie În mod special circumspect În legătură cu comportamentul de capitalizare

agresivă atunci când o companie a redus costurile care au fost capitalizate În anii anteriori.

~ Verificarea costurilor capitalizate invizibile (ascunse)

Nu este neobişnuit pentru companiile care au fost agresive În capitalizarea costurilor

să ia măsuri pentru a ascunde faptele lor. Astfel cititorul de situaţii financiare trebuie să fie

pregătit să privească dincolo de politicile contabile declarate şi dincolo de valorile raportate ca

şi cheltuieli capitalizate şi să acorde atenţie activelor raportate În bilanţ. Deoarece numerarul

şi investiţiile sunt mai uşor de verificat, este puţin probabil ca ele să ascundă costuri

capitalizate Într-un mod agresiv. Creanţele şi stocurile Însă pot constitui astfel de ţinte,

precum şi cheltuielile În avans şi imobilizările corporale. Prin urmare se examinează

modificările acestor elemente şi legătura lor cu veniturile.

O analiză a conturilor de creanţe concomitent cu examinarea practicilor de

recunoaştere a veniturilor va ajuta la determinarea costurilor capitalizate agresiv la acele

conturi. De asemenea, pentru fiecare element trebuie evaluată relaţia dintre fiecare cont şi

venituri, precum şi rata lor de modificare faţă de rata de modificare a veniturilor.111


:> Detectarea perioadelor prelungite de amortizare27

Pentru detectarea perioadelor prelungite de amortizare două sunt etapele cheie, şi

anume:

• determinarea unei perioade medii de amortizare utilizată pentru activele

amortizabile ale companiei. Aceasta trebuie comparată cu cea a concurenţilor sau

a altor companii din ramura de activitate;

• verificarea existenţei perioadelor prelungite de amortizare În trecut. Utilizarea

perioadelor prelungite de amortizare creşte posibilitatea existenţei unei pierderi din

depreciere, Întrucât cheltuielile cu amortizarea fiind mai mici valoarea contabilă a

activelor este mai mare decât cea care ar fi fost determinată În condiţiile

amortizării pe durata reală de viaţă a activelor. Astfel, dacă există cazuri în trecut

în care compania a redus masiv valorile contabile ale active lor sale ca urmare a

deprecierii, înseamnă că a utilizat perioade de amortizare mai mari decât durata de

viaţă utilă a activelor.

** *

Principala sursă de informare despre felul cum au fost Întocmite situaţiile financiare o

reprezintă situaţia politicilor contabile prezentată în notele explicative. Dacă informaţiile sunt

explicitate corect în note, ar exista posibilitatea ca utilizatorul să poată detecta utilizarea

contabilităţii creative şi, prin anumite retratări, să obţină o "viziune mai realistă" a situaţiei

întreprinderii în cauză. Totuşi, consideră unii autori28, am fi naivi să credem că un contabil va

furniza În notele explicative informaţii despre faptul că a aplicat tehnici -de contabilitate

creativă şi despre modul în care acestea pot fi identificate. Singurul sfat care ar putea fi dat

utilizatorilor externi este acela de a fi suspicioşi, perseverenţi şi să Îşi ia măsuri de protecţie.

Prin urmare, totul depinde de calitatea notelor explicative şi de competenţa (abilităţile) celor

care le lecturează.

27 Charles W. Mulford, Eugene E. Comiskey, The Financial Numbers Game: Detecting Creative AccountingPractices, John Wiley & Sons, 2002, pag. 226 Ş.u.28 Feleagă Niculae, Malciu Liliana, Politici şi opţiuni contabile, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pag. 398112

--.',.;#

Bibliografie1.

2.

..,

.J.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

Amat O., Blake J. şi Downs J.,

Bogdan Victoria,Balaciu Diana,

Bunea Ştefan,

CEC CAR,

CEC CAR,

Cernuşcă Lucian,

Charles W. Mulford,Eugene E. ComiskeyDelesalle Florence,

Delesalle Florence,Delesalle Eric,Diaconu Gheorghe,

Feleagă (Malciu) Liliana,Feleagă Niculae,

Feleagă Niculae,

Feleagă Niculae,

Feleagă Niculae,Feleagă Liliana, ş.a.,Feleagă Niculae, Malciu Liliana,

Gîrbină Maria Mădălina,Bunea Ştefan,

Horomnea Emil,

Horomnea E., Tabără N.,Budugan D., Georgescu 1.,Beţianu L.,IASB,

The ethics of creative accounting, Economics WorkingPaper,1999Practici de contabilitate sub amprenta creativităţii,http://steconomice.uoradea.ro/ anal e/volume/2 006/ finante-contabilitate-si -banci/7 4. pdfMonocromie şi policromie în proiectarea politicilorcontabile ale întreprinderilor, Editura Economică,Bucureşti, 2006Ghid practic de aplicare a Reglementărilor contabileconforme cu directivele europene aprobate prin OMFPnr. 3055/2009, Editura CECCAR, Bucureşti, 2010Codul etic naţional al profesioniştilor contabili, Ediţia a V-a, revizuită şi adăugită în conformitate cu Codul EticInternaţional al Profesioniştilor Contabili elaborat de IFACrevizuit în iulie 2009, Colecţia Doctrină - Deontologie,Editura CECCAR, Bucureşti, 20 Il,http://www.ceccar.ro/_ b/ro/Codu1_ etic_20 11.pdfStrategii şi politici contabile, Editura Economică,Bucureşti, 2004The Financial Numbers Game: Detecting CreativeAccounting Practices, John Wiley & Sons, 2002Realites de la comptabilite creative "a la jrancaise",Manuscrit auteur, publie dans "22EME CONGRES DEL'AFC, France (2001)", http://halshs.archives-ouvertes. fr/halshs-00584621 /fr/Contabilitatea şi cele zece porunci, Editura Economică,Bucureşti, 2003Doctrină contabilă şi deontologie profesională, EdituraBibliotheca, Târgovişte, 2009Contabilitate financiară - o abordare europeană şiinternaţională, vol.1 şi voI. 2, Editura Infomega,Bucureşti, 2005Controverse contabile, Editura Economică, Bucureşti,1996Îmblânzirea junglei contabilităţii, Editura Economică,Bucureşti, 1996Politici şi opţiuni contabile, Editura Infomega, Bucureşti,2008Politici şi opţiuni contabile, Editura Economică,Bucureşti, 2002Sinteze, studii de caz şi teste grilă privind aplicarea lAS(revizuite) - IFRS, voI. 1 (ediţia a IV-a, revizuită, 2009),voI. 2 (ediţia a IV-a, revizuită, 2010), vol. 3 (2008),Editura CECCAR, BucureştiAudit financiar. Concepte. Standarde. Norme, EdituraAlfa, Iaşi, 2010Bazele contabilităţii: concepte, modele, aplicaţii, EdituraSedcom Libris, Iaşi, 2008

Standardele Internaţionale de Raportare Financiară(IFRSs). Norme oficiale emise la 1 ianuarie 2011, ParteaA şi Partea B, Editura CECCAR, Bucureşti, 2011

http://steconomice.uoradea.ro/

http://www.ceccar.ro/_

114

20. Ignacio de la Torre,

21. lonaşcu Ion,

22. Ionescu Cicilia,

23. Malciu Liliana,24. Malciu Liliana,

25. Michael Jones (editor),

26. Morariu A, Stoian F.,

27. Needles Jr. B. E.,Anderson H. R., Caldwell J. C.,

28. Pătruţ Vasile, Rotilă Aristiţa,

29. Răileanu V., Manea c.L.,Rapcencu C.,

30. Ristea Mihai,

31. Ristea M., Călin O.

32. Ristea M., Dumitru C.G.,10anăş C., Irimescu A,..,.., Stolowy Herve,.).) .

34. Stolowy Herve,

35. Stolowy Herve,

36. Ştefănescu Aurelia,

37. * * *

38. * * *39. * * *

40. * * *

Contabilitatecreativă

Creative accounting exposed, Basingstoke (England] ;New York: Palgrave Macmillan, 2009, translated intoEnglish by Bartus Hamilton.Dinamica doctrinelor contabilităţii contemporane,Editura Economică, Bucureşti, 2003Contabilitatea În faţa provocărilor ingineriilorfinanciare, Revista Economie teoretica si aplicata nr. 5 /2006 (500), http://www.ectap.ro/articole/l02.pdfContabilitate creativă, Ed.Economică, Bucureşti, 1999Cererea şi oferta de informaţii contabile, EdituraEconomică, Bucureşti, 1998Creative Accounting, Fraud and InternationalAccounting Scandals, John Wiley & Sons Ud, 2011Promovarea guvernanţei corporative În realizarea unuimanagement performant, Revista Audit Financiar, Nr.7/2006Principiile de bază ale contabilităţii, Ediţia a V-a,Editura Arc, Chişinău, 2000Contabilitate şi diagnostic financiar - fundamenteteoretice şi aplicaţii practice, Ediţia a II-a revizuită şiactualizată, Editura Sedcom Libris, laşi, 2010Contabilitate creativă, Suport de curs şi aplicaţiipractice, ASE, Bucureşti, 2010Sincronic şi diacronic În armonizarea internaţională acontabilităţii, Congresul profesiei contabile din România,Editura CECCAR, Bucureşti, 2004Bazele contabilităţii, Editura Didactică şi Pedagogică,Bucureşti,2003Contabilitatea societăţilor comerciale, voI. 1 şi voI. 2,Editura Universitară, Bucureşti, 2009Existe-t-il vraiment une comptabilite creative?, Revue deDroit Comptable, n° 94-4, decembre 1994Comptabilite creative, Revue Fiduciaire Comptablen0212, Octobre 1995,Comptabilite creative, 1999,http://www.oecci.org/uploads/bv/ 1346948243.pdfPerformanţa financiară a Întreprinderii Între realitate şicreativitate, Editura Economică, Bucureşti, 2005Legea Contabilităţii nr. 82/1991, republicată înMonitorul Oficial nr. 454/2008, cu modificările şicompletările ulterioareLegea societăţilor comerciale nr. 31/1990, republicată în2004, cu modificările şi completările ulterioareOrdinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 3055/2009pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cudirectivele europene, Monitorul Oficial nr. 766/2009 şi766 bis/2009, cu modificările şi completările ulterioareOrdinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1826 /2003pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsurireferitoare la organizarea şi conducerea contabilităţii degestiune, Monitorul Oficial nr. 23/2004

http://www.ectap.ro/articole/l02.pdf

http://www.oecci.org/uploads/bv/

contabilitate creativa - curs

Documents