Constantin Stere

În preajmarevoluției

Volumul I. Prolog.Smaragda

Theodorovna

Cuprins

Capitolul I. Cortina se ridicăCapitolul II. Romanul lui IorguRăutuCapitolul III. MignonettaCapitolul IV. Geniul de familieCapitolul V. Alexandru Machedonîn vatra NăpădenilorCapitolul VI. Pastorul și turmaCapitolul VII. AvertismentulCapitolul VIII. ExpertulCapitolul IX. Aizic cârciumarul

Capitolul X. În drum spre ȚiuleniCapitolul XI. Ducele de Morny șiagricultura modernăCapitolul XII. Un latifundiarCapitolul XIII. CivilizatorulCapitolul XIV. AlexandruIvanovici în acțiuneCapitolul XV. NuntaCapitolul XVI. InițiereaSmărăndițeiCapitolul XVII. Diogenul județuluiCapitolul XVIII. PatronajulNatalițeiCapitolul XIX. MaternitateaCapitolul XX. Sonia și Tosia

Capitolul XXI. VictoriaCapitolul XXII. Vania Tresnea șinegrul săuCapitolul XXIII. ...Și „cavalerii decazarmă“Capitolul XXIV. VânturaCapitolul XXV. Primul duetCapitolul XXVI. SpicuiriCapitolul XXVII. VârtejulCapitolul XXVIII. Pregătiri deasediuCapitolul XXIX. ScrisoareaCapitolul XXX. „Gazeta“Capitolul XXXI. Douăconciliabule

Capitolul XXXII. PreliminariiCapitolul XXXIII. HabemusPapam!Capitolul XXXIV. ChioșculCapitolul XXXV. Pe pragul viețiiCapitolul XXXVI. Un indezirabilCapitolul XXXVII. PeceteadestinuluiCapitolul XXXVIII. Setea de viațăCapitolul XXXIX. MănăstireaCapitolul XL. În cumpănăCapitolul XLI. StratagemeconjugaleCapitolul XLII. FeerieCapitolul XLIII. Povestea gitanei

Capitolul XLIV. Mater dolorosaCapitolul XLV. Autodafé...Capitolul XLVI. Grația divină

Capitolul I. Cortina seridică

Început de octombrie 186...Zi caldă și luminoasă.Iorgu Răutu, ieșit nici el nu mai

știa pentru a câtea oară în cerdac,se coborî vreo două trepte pescară, apoi se urcă din nou și seopri o clipă, cuprins de onedeslușită tristeță și parcă răpitde peisagiul familiar ce se așterneala picioarele lui.

În fața conacului șerpuieștevalea adâncă a Nistrului care aici,

în dreptul Năpădenilor, coteștebrusc sub unghiul drept spre apus,lungind, cale de o poștă, parculcurții, satul și pădurea de stejariseculari, și apoi, după ce descrieun vast semicerc, se întoarceaproape spre punctul său deplecare, cuprinzând între stâncilebasarabene o peninsulă din șesulPodoliei, care se strânge de istovîn fața satului, lăsând abia otrecătoare îngustă de câteva sutede metri.

Altă cotitură, aproape tot așa deîntinsă, mărginește și în sus,

dinspre nord, platoul înalt alNăpădenilor, înaintat ca un bastiondeasupra țărmului din stânga.

Aici, pe coasta platouluiaplecată spre sud, se ridică conaculdominând împrejurimile. Pentrustăpânul Năpădenilor însă, în zadarse dezvelește o panoramă vastă șiplină de farmec și de melancolie.

Câmpia nemărginită a Podolieise întinde lin spre răsărit și,vibrând sub razele tinere alesoarelui de dimineață, se pierde înzarea aurie; mărețe se înalță în fațaei coastele abrupte ale țărmului

basarabean, bătute de săgețile delumină cari aprind în frunzișultremurat printre blocurile negre degranit toată feeria culorilor detoamnă — de la galbenul palid alplatanilor și roșul viu al tufelor decorn până la petele sumbre, ca desânge închegat, ale fagilor bătrâni;iar spre dreapta, departe, departe,la marginea apuseană aorizontului, mai rămâne învălit înceața albăstrie amfiteatrul imensal dealurilor estompate pe cerulvânăt încă de umbrele nopții.

Iorgu Răutu, adâncit în

gândurile sale, stătea nemișcat,neatins de splendorile acesteipriveliști.

Foarte înalt, puțin încovoiat catoți uriașii, viguros încă la vârstade cincizeci de ani, blond, abiaofilit de primii peri albi, cu ochialbaștri senini, care — luminând ofață largă, încadrată de favorițiagresivi și dominată de un nasmonumental — făceau o impresiestranie de copil blajin șinedumerit.

Oftând greu, el abia porni spreușă, și deodată tresări, când în

câmpul conștiinței sale răzbătu, însfârșit, zarva neobicinuită care dinzori de zi bântuia curtea.

Costache Țiganul, ajutor debucătar, maiestuos în vestmintelesale albe, imaculate încă, alergândmereu agitat de la bucătărie pânăla cămară și la pivniță, seciorovăia cu jupâneasaMarghioala, cu moș Ștefanchelarul și chiar cu „șeful”Vichentie, leahul.

Nici măcar apariția în cerdac aboierului nu-i putea potoliizbucnirile bătăioase.

— He! Cum am să pregătesc euumplutura pentru gușa de curcan?He? — zbieră el cât îl ținea gura.— Eu știu cum îi place cuconiței.He? mânca-v-ar veverițele să vămănânce, păgânilor. He?

— Bre, Costache! — strigăcuconul Iorgu, oprindu-și privireaasupra turbulentului ajutor debucătar. — Ce faci vuiet pe acolo?Nu știi că duduia are nevoie deliniște? Taci din gură! — ridică eldeodată vocea, încât bietulCostache, care nici că se gândea sădeschidă gura, înlemni de spaimă.

Dar boierul, lăsându-l în plataDomnului, s-a întors repedeîntrând în casă, și chiar de la ușă,ridicându-se în vârful degetelor, s-a îndreptat spre iatacul doamneiprin salon, sufragerie și prinsalonașul verde, care serveadoamnei de buduar.

Cu toate sforțările de a umblacât mai încet, trecerea lui evocagândul fragilității tuturorlucrurilor: dușumelele scârțâiau,mobilele își pierdeau echilibrul,geamurile zăngăneau.

Din iatac însă, se repezi spre el

cucoana Anica Mesnicu dinCorbeni — impunătoare șisolemnă în îndeplinirea oficiuluisău:

— Ce faci, omule? — îi șopti eașuierând: — Liniștești-te, vrai s-oomori?

— Ce face? E bine? — se silisă-i răspundă tot în șoaptă și conuIorgu, ceea ce însă răsună ca unropot de tunet îndepărtat.

Cucoana Anica ridica ochii sprecer și cu ambele brațe îi făcu unsemn disperat să plece. Conu Iorguoftă adânc și, tot în vârful

degetelor, intră în sufragerie, undese aruncă greu într-un fotoliu. Darpeste câteva clipe, sărind din nou,porni prin cerdac spre aripaconacului cunoscută sub numelede flighel („Flügel“), în care, de-alungul unui coridor cu arcade,îndreptat cu fața spre Nistru, seînșira un rând de camere pentrumusafiri.

Oprindu-se în fața celei dinurmă camere, conu Iorgu bătu ușorîn ușă, întrebând încet:

— Ei, părinte Vasile! PărinteVasile!

De după ușă se auzi o voceplângătoare:

— Coane Iorgule, sloboade-măpe un ceas, am treabă.

— Nu se poate, părinte. Nu-țidai seama că o să te îmbeți iarășiși o să faci vreo poznă? Am venitnumai să te întreb dacă vrai sămănânci ceva?

— Of, Doamne, Doamnei Cemâncare fără măcar un păhăruț!Coane Iorgule, un păhărel, unsingur păhărel!

— Am să-ți dau după botez casă te îneci, acum nu se poate, —

răspunse hotărât conu Iorgu, șiiarăși plecă spre cerdac, unde seopri, privind în jur și căutând cutot dinadinsul un prilej de a daieșire sentimentelor ce-l bântuiau.

În bucătărie „leahul“ Vichentie,la văzul acestui zbucium, observăcu compătimire:

— Îi tare necăjit boerul.— He! He! — i-a rânjit în

răspuns țiganul Costache, forfotindpe lângă cuptor. — Așa-i când unom de cincizeci de ani are onevastă de douăzeci! He!...

*

Cinismul acestei sentințedovedea că pentru domesticitateadin Năpădeni n-a rămas ascunsăcriza prin care trecea viațafamilială a stăpânilor — crizăagravată încă de nașterea erouluiacestei povestiri.

Iorgu Răutu demult nu maiînțelegea de ce căsnicia lui nu-șigăsește așezare. Acuma însă,tulburarea pricinuită peneașteptate de un eveniment atâtde fericit, în fond, ca nașterea unuifiu — chiar dacă e al treilea copil— era pentru el și mai puțin

explicabilă.Agitația dezordonată, motivată

de starea lehuzei și de pregătirilegrandioase în vederea botezului, ceurma să aibă loc după amiază, îlajutau să-și înăbușe gânduriletriste, în nădejdea că lucrurile sevor așeza de la sine. Pentruaceasta, împotriva obiceiurilorjudețului S*** în ce privește,botezul unui al treilea copil, conuIorgu a înțeles să pună la cale unmare praznic, la care au fostinvitați toți vecinii și neamurileîndepărtate.

Spre uimirea lui însă, duduiaSmaranda, sau cum își zicea ea„Smaragda“, s-a revoltat, și aprimit vestea, că botezul lui Vaniava fi sărbătorit cu o pompăobicinuită numai pentru primiicopii, cu un hohot isteric, culeșinuri și cu țipete stridente careau înspăimântat pe bietul conuIorgu și l-au aruncat în neagrămelancolie — mai cu seamă că deatunci „Smaragda Theodorovna“(numaidecât Smaragda șinumaidecât Theodorovna — cu„thita“) nu-i mai dădea voie să

între în iatacul ei, încât bietul omdoar prin intermediul jupâneseiMarghioala al bătrânei dădacemama Zoița, sau al cucoanei AnicaMesnicu din Corbeni, chematăimediat la căpătâiul bolnavei,putea veni în contact cu tânăra luisoție.

Și numai pentru că botezul numai putea fi amânat — întrucâtnașul, conul Ioniță Răutu, fratelemai mare al lui Iorgu, stabilit dupărăpirea Basarabiei la Botoșani, a șisosit anume pentru aceasta depeste graniță — el urma să fie

oficiat în atmosfera apăsătoare aneînțelegerilor conjugale.

*— A venit Lemeș lăutarul! —

întrerupe gândurile boieruluifeciorul Nicache.

Conu Iorgu tresare și, împotrivaobiceiului, n-are niciun chef săstea de vorbă cu vestitul lăutar alBasa-rabiei de pe vremuri, careavea întotdeauna un sac cu veștidespre întâmplările din toatecurțile boierești, pe care veșnic lecutreiera, mai cu seamă în celepatru județe din nordul țării.

— Să-i duci în flighel și să spuijupânesei să se îngrijească de celetrebuincioase pentru ei.

La masă conu Iorgu a statsingur, Smaragda Theodorovnafiind servită în iatacul ei,neîngăduind măcar coanei Anicasă ție boierului de urât.

În sufrageria mare, puținîntunecată de mobila ei austeră destejar vechiu, conu Iorgu înghițeaîn sec. Și, necăjit, se duse dupămasă în cabinetul său și se culcăca să se odihnească un ceas înaintede venirea musafirilor.

După amiază au început să seadune musafirii. Cel dintâi sosi înnoua sa caretă „din Viana“, cupatru cai suri înaintași, mareșalulnobilimii județene conu PetracheBărsianu din Boroseni, împreunăcu cucoana Rosalia, nepoată desoră a lui conu Iorgu; alte douănepoate, de vară primară —surorile Caterina ChirilovnaBerciu din Cerleni, sat așezat tot înmarea cotitură, pe latura ei de sud,drept în fața Năpădenilor, șiNatalia Chirilovna Voronin dinOnițcani — cu soții lor Calistrat

Nicolaevici și Anatol Vasilievici;apoi Ivan Vasilievici Bogdan dinCăzănești, domnii Ștefan Dimu dinSolonți, Costea Ursu dinMăcărenci, Nicanor Miulescu dinCiorneni și alți mulți.

Dintre autorități s-au înfățișatispravnicul județului șicomandantul regimentului dehusari din S***, cu mai mulțiofițeri.

Într-un ceas casa era plină deboieri cu doamnele, domnișoareleși tinerii lor cavaleri.

A apărut, în sfârșit, în salonul

cel mare și SmaragdaTheodorovna care, mărunțică,slăbuță, foarte brună, cu ochi negrivii, albă și rumenă în strălucireavârstei de douăzeci de ani, înfățișaun contrast impresionant cu conuIorgu, încă foarte voinic, dar trecutde mult peste pragul tinereții.

Coana Anica Mesnicu dinCorbeni, nașă, impunătoare în„chirasa“ ei de mătasă de culoareatabacului, întinsă asupra unei vastecrinoline, lua toate dispozițiunilenecesare pentru serviciulbotezului.

Când a sosit și popa Vasile,slobozit, în sfârșit, din captivitate,strălucind în odăjdiile sale cuobrajii în-viorați care dovedeau căreușise totuși să-și procure„păhărelul“ dorit — ceremonia s-aputut desfășura în toată slava.

Popa Vasile cetea mai „cu duh“ca oricând — toată arta lui dedeclamație reducându-se la aceeacă ori de câte ori pronunțacuvântul „Sfântul Duh“ coardelelui vocale dezlănțuiau un adevăraturagan care amenința să dărâmetotul în jurul său; dascălul

Andronache ridica tenorul luinazal, puțin „râcâit“ și răgușit,până la diapazonul a căruirezonanță nu lăsa nimic de dorit;iar conu Iorgu, ca părinte,nefiindu-i îngăduit să asiste laceremonie, ținea însă dupăobiceiul lui „isonul“ din odaia dealături, cu o singură notă de basprofund: o-o-o n-n... Dar notaaceasta în momentele, în cari conuIorgu, copleșit de gândurile lui, nubăga de seamă, îneca și „Duhul“popei Vasile și tenorul râcâit aldascălului Andronache.

*După masă praznicul s-a

prelungit până dimineața.Boierii mai în vârstă se

așezaseră la „Preferans“;doamnele, dacă nu jucau și ele oconcină, își exercitau darul satiricasupra vecinelor absente șisupravegheau dansuldomnișoarelor.

Vreo cinci ofițeri înviorausalonul cu pintenii și epoleții lor.În fruntea lor se afla cavalerulirezistibil, „rotmistrul“ (căpitan decavalerie) contele Wladislaw

Przewicki.Acesta se multiplica: el când

flutura o mazurcă îndrăcită cu„regina balului“; când în cabinetullui conu Iorgu — unde era așezatămasa cu „baterii“ de șampanie șllicheruri și unde se aranjase un,,fumoir“ pentru domni —povestea anecdote piperate, careprovocau explozii de râs; când încolțuri mai discrete duceaconversații sentimentale și făcea ocurte bine nuanțată, după vârstă,doamnelor măritate.

Contele Wladislaw, descendent

dintr-o familie de magnați poloni,ruinat în urma unor vicisitudinidramatice, exilat dintr-un regimentaristocratic de gardă imperială dinPetersburg, se simțea oropsit îngarnizoana din S***, în mijloculsălbăticiunii basarabene.

După o viață în care „lumânareaera arsă din ambele capete” — latreizeci de ani cam mototolit, elștia însă încă să farmeceboieroaicele județului S***, prinmanierele și toaleta lui, ca și princonversația lui, care le dădeaprilejul să-și readucă aminte și

ceva din franțuzeasca învățată lamadam Carotte, în vestitulpensionat din Chișinău.

Ce deliciu să poți plasa din cândîn când cu înțeles: „Prenez place.Permittez, monsieur, s’il vousplaît. Attention aux domestiques!“.

Dacă accentul nu era tocmaiparizian, totuși, astfel, se creaatmosfera de mondenitate, caresatisfăcea pretențiunile dearistocratism ale înaltei societăți ajudețului S***.

Smaragda Theodorovna, cutoate insistențele și pildele

Nataliei Chirilovna Voronin care,deși cu zece ani mai în vârstă,valsa și galopa cu multă animație— nu parte la dans, dar urmărea cuvădit interes evoluțiunile conteluiPrzewicki. Ea rămânea cuostentație în cercul matronelor,căutând să animeze conversația, și,din când în când părăsea salonulpentru a da îndrumăridomesticității, numeroasă, darfoarte puțin stilată și zăpăcită degrandoarea serbării.

La un moment dat, întrând însalon, ea fu parcă înadins

întâmpinată; înainte de a puteaajunge în colțul venerabilelorcucoane, de către NataliaChirilovna. Contele Przewicki segrăbi să se apropie de ele și cu unsalut foarte grațios, întrebă pedoamna Răutu, subliniind fiecarecuvânt de o privire admirativă:

— Nu-mi veți acorda fericireaunui vals?

— Contele vorbea rusește cu unușor accent polonez, și SmaragdaTheodorovna, deși născută șicrescută într-un sat moldovenesc,după trei ani petrecuți la madam

Carotte, putea duce conversație înaceeaș limbă, însă cu un accentmoldovenesc, pe care contele îlgăsea delicios. Totuși, sfioasă,roșind puțin; ea răspunse:

— Nu dansez, mulțumesc.— Cum se poate? — izbucni el.

— Cu tinerețea dumitale; cu grațiainvincibilă și pasul ușor cu care temiști, cum n-am văzut decât laprințesa Potocki, dumneata nu poțirenunța la dans.— Și apoi adăugăîn șoaptă : — Nu mi-ați iertat?..

Smaragda Theodorovna îiaruncă o privire speriată. Ea

simțea că i se oprește, ceva în gât,că sângele ei clocotește, se urcă înobraz, trădându-i emoțiunea. Îivenea să fugă revoltată de aceastăemoțiune și de faptul că se simțeatotuși măgulită de atențiuneaacestui cavaler elegant, care secredea nebiruit; îi era și ciudă cănu-i venea în gând niciun răspuns„care să-l pună la loc“ și mai cuseamă în formă elegantă, la nivelulconversațiunilor de salon aleprințesei Potocki.

Din fericire, îi veni în ajutorcucoana Anica Mesnicu, care

imediat își luă sarcina de îngerpăzitor. Majestuoasă în enorma eicrinolină, sub „chirasa“ de mătasăîn culoarea tabacului, ea se apropiede la ușă, spre a interpune unspațiu larg între NataliaChirilovna, contele Przewicki șiSmaragda, și-i aduse aminteacesteia în gura mare datoria ei demamă:

— Mamă dragă, hai să vedemdacă i-au făcut baie lui Vania șidacă au culcat pe Tosia și peSonia?

Smaragda Theodorovna,

îmbujorată, salută ușor pe contelePrzewicki: „Scuzați-mă!“ — șirepede ieși din salon, însoțită deîngerul păzitor, chiurasat înculoarea tabacului.

Natalia Chirilovna strânse doardin umeri; surâzând semnificativcontelui.

Peste puțină vreme coana Anicase întoarse singură, scuzând pegospodina care ar avea încă nevoiede odihnă și îngrijire.

*Praznicul era în toiu.Boierii jucau cărți, dar nu uitau

nici pe „văduvioara Clicquot“, nicipe „vechiul“ din Năpădeni.Conversația lor devenea tot maizgomotoasă. Iar atunci cândcontele Przewicki, conducând uncotillon îndrăcit invadă,,fumuarul“ și sălile laterale,șerpuindu-și ghirlanda grațioasăprintre mesele de cărți, boierii seaprinseră și comandară și ei ofigură neașteptată de cotillon:hora!

Cu acest prilej lăutarul Lemeșdin Bălți se întrecu pe sine șiprovocă atâta entuziasm, încât

după horă conu Petrache Bîrsianudin Boroseni, uitându-și fumurilede mareșal al nobilimii dinîmpărăția rusă, porunci deodată:

— Bre, Lemeș, frate. Zi-ne odoină moldovenească... știi ca cio-cîr-lia!

Față de această ieșire pe avant-scenă a boierilor, tineretul dispăru;perechile se izolară în săli laterale,în balcon, sub arcadele flighelului,și chiar în grădină, unde, cu toatăvremea târzie, rețeaua argintie arazelor de lună, căzută pe frunzeleaurite, crea o atmosferă de visuri

primăvăratice...În salon, după doină, Lemeș

începu să cânte cu un tenor dulceși insinuant cântece moldovenești.

Aceasta era misiunea înBasarabia a bietului scripcar evreudin Bălți. Lungi decenii, numaiprin el puteau răzbate peste Prut pevremea aceea nu numai cântecelepopulare și romanțele din „Dorul“,dar și poeziile lui Alecsandri.

Efectul pe care-l producea,nelipsit, în curțile boierești pe caremereu le cutreiera, a motivat maitârziu expulzarea lui din împărăție.

Și de data aceasta, cu toatăprezența ispravnicului Voljin și acolonelului de husari Ivașchin,temperatura se urcă imediat pânăla punctul de ebuliție.

Mareșalul nobilimii s-a ridicatdin locul său. În mijloculsalonului, după ce cu foarte puținsucces se încercase să secundezepe Lemeș, deodată, cu un adâncgemăt, trânti de podele paharul cușampanie, pe care nici nu-l goliseîncă. Doamnele au tresărit, iarcoana Anica Mesnicu s-a ridicatmajestuos și a înțeles că trebuie să

dea semnalul de retragere pentrudoamne și domnișoare.

Mareșalul, în semn de protestîmpotriva acestei demonstrații, seașeză la pământ și, plângând,începu să șteargă dușumelele cupoalele „mondirului“ acoperit cugaloane brodate cu fir de aur. Darentuziasmul lui nu se potoli.Oftând și plângând, el tot striga lasfârșitul fiecărui cântec:

— Ei, frate Lemeș, zi încă una,— și arunca lăutarilor, fără număr,„bumaște” de cinci, de zece șichiar de o sută de „carboave“.

Lemeș se topea în oftate șitriluri, dar când porni și un cântec„subversiv“.

Mult e dulce și frumoasăLimba ce vorbim...

Vorbiți, scrieți româneștePentru Dumnezeu...

Eu pe-o vorbă româneascăSufletul mi-aș da...

Iar pe una... franțuzeascăZău nicio para!..

Mareșalul nobilimii,reprezentantul țarismului din

S***, izbucni în hohote, dându-șicu pumnii în cap:

— Mă fraților, ticăloși suntem!merzavți, ticăloși, bicisnici, — șitot își freca poalele mondirului deparchet.

Ispravnicul Voljin începu să-șitragă nervos luxurianții săifavoriți. Dar Ivan VasilieviciBogdan din Căzănești, a căruirigiditate exagerată, fermitatea cucare își apăsa în mers picioarele,ca și preciziunea cu care îșiarticula fiecare silabă, impuneatuturora, — încerca, tacticos și

diplomat, să potolească pemareșal, dând o interpretareneașteptată expansiunilor sale:

— Lasă, frate PetreConstantinovici. Ei, ce atâtajelanie pentru un pahar sfărâmat șipuțină șampanie vărsată!

Ofițerii regimentului de husari,cei moldoveni de obârșie, se uitaucam îngrijorați unul la altul. Iarrușii, urcați, cum se exprimasecolonelul, în etajul al șaptelea alraiului lui Mahomed, erau și eicuprinși de delir; schilodeaurefrenurile lui Lemeș, râdeau și

încercau să tropotească ocăzăcească în sunete le doinei.

Ioniță Răutu — care semănagrozav cu frate-său Iorgu, numaică era ceva mai scurt și mai gros,și avea trăsături și mai exagerate— zâmbea sarcastic la acestedebordări.

Ispravnicul Voljin aproape îșizmulsese un favorit. ColonelulIvașchin se încruntase și începusesă tușească zgomotos, ca să atragăatențiunea ofițerilor săi.

Dar în momentul psihologiccontele Przewicki salvă situația: el

apăru în mijlocul salonului, urmatde mai mulți feciori și fete dincasă cu pahare de șampanie și,ridicându-și cupa, rosti solemnîntr-o rusească care — cu totaccentul ei leșesc — afirmadevotamentul pentru Tron șiÎmpărăție:

— Domnilor, ca supușicredincioși ai Majestății SaleȚarului Tuturor Rusiilor, să bemun pahar pentru gloria și sănătateaMajestății Sale ÎmpăratulAlexandru Nicolaevici. Ura!

Și paharul lui urmă pe podea pe

cel al mareșalului.Conu Petrache se ridică,

deodată, în picioare și,înțepenindu-și trupul scurt șirotund, se grăbi cu tot focul săsprijine toastul de credință:

— Urraa!!— Urraa, îl acompaniară boierii,

ofițerii și chiar cântărețul Lemeșcu lăutarii săi.

*După acest moment „culminant“

al praznicului, voia bună și chefulparcă pierise. De altfel, se șicrăpase de ziuă. Vecinii mai

apropiați au plecat în caleștile lorspre casă, o parte s-au adăpostit,câte doi și trei, în odăileflighelului, iar unii, căzuți desomn pe unde au stat, au fostridicați de slugi și culcați pedivanurile și canapelele dindiferite săli.

Conu Iorgu după ce a petrecutpe cei plecați și s-a îngrijit demusafirii rămași, s-a dus încabinetul său, unde i se pregătiseașternutul. Conu Iorgu a oftat dingreu și, după ce s-a rugat smeritlui Dumnezeu, s-a întors în patul

său singuratic, dar multă vremenu-și putu găsi odihna.

Astfel, apariția pe scena lumii aeroului nostru, cu tot prazniculrămas de pomină la curteaboierească din Năpădeni, a înăspritși mai mult criza conjugală apărinților săi, menită să-și punăpecetea indelebilă pe sufletul lui.

Capitolul II. Romanul luiIorgu Răutu

Conu Iorgu Răutu a crescut și atrăit în condițiuni caracteristicepentru toată boierimea

moldovenească a Basarabiei dinprima jumătate a veacului trecut,prinsă din copilărie de vârtejulistoric care o despărțise deMoldova.

În lipsa de școli din primeledecenii după anexare, i-a fost datsă învețe puțină carte numai de laun dascăl, care nici el mai departede Sfânta Scriptură și slovechirilice n-ajunsese în învățătură.

Reprezentanții națiuniidomnitoare, stăpânind aparatuladministrativ și ocupând, firește,cu familiile lor și cu suita lor

vârfurile piramidei sociale, auizolat pe boierii moldoveni deviața orașelor, i-au închis pemoșiile lor și le-au redusraporturile sociale la un mic cercde familii boierești rămase larăsărit de Prut.

De norodul de jos îi îndepărtaconflictul de interese inevitabil însituația lor de „boieri“ și „stăpâni“— mai cu seamă în epoca dereforme inaugurate în Rusia înurma războiului din Crimeea.Lipsa de cultură și necunoștințalimbilor nu le îngăduiau călătorii

în străinătate, iar amorul propriunu accepta situația ce le-ar fi fostrezervată în mijlocul societății dinorașele Basarabiei, foarte repedeajunse centre de cristalizare alenoii vieți.

Conu Iorgu, ca și cei mai mulțidintre boierii basarabeni de vârstalui, nu avea un orizont cu mult mailarg decât al oricărui țăran și răzeșdin satele de peste Prut. Dar avereași situația de „stăpân“ ridicându-lde asupra obștii satului, îl lipseaude acel contact social normal, careeste factorul indispensabil pentru

dezvoltarea culturală și chiarpentru sănătatea sufletească.

Această izolare era și maiînăsprită în Năpădeni — satalcătuit pe jumătate din răzeși, cucare Răutești, ei înșiși un neam derăzeși înnobilați, purtau degenerații interminabile procese„pentru pământ din bătrâni“.

Astfel, Iorgu Răutu, cu trupullui de uriaș și temperamentpasionat, lipsit de mic, ca orfan, deconducere și îndrumare, stăpân, dela vârsta de douăzeci și unu de anipe soarta și averea lui, își petrecu

viața între munca de agricultorenergic și priceput, deși rutinar, șidebordări de temperament, carealimentau cronica scandaloasă aBasarabiei, spre oroarea șiindignarea virtuoaselor șiausterelor matrone din S***.

Și totuși Iorgu Răutu era milosși generos din fire, foarte sociabilși prietenos, în veșnică căutare desimpatie omenească.

Soarta îl condamnase însă să sezbuciume singur într-o lume, dacănu totdeauna răuvoitoare, dar preadeseori indiferentă. Chiar în sânul

celor nouăsprezece familiiboierești ale județului S***, el nuprea găsea legături mai intime.

Boierii vechi care au apucat încăvremurile de sub Moldova, din anîn an se împuținau; bătrânii saumureau, sau, ca rezultat al tacticeide rusificare, se ruinau și sedeclasau.

Cât privește pe cei mai tineri,care nu prea știau moldovenește,sau chiar cu ostentație schilodeaugroaznic graiul strămoșilor — deșide cele mai multe ori nu cunoșteauca oamenii nicio limbă — sufletul

și mintea lor i se păreauinaccesibile și impenetrabile, ca șilimba lor neînțeleasă.

De voie sau de nevoie, IorguRăutu rămânea dar singur. Vânătorpasionat, el organiza din când încând bătăi în pădurea de stejariseculari din Năpădeni, la care erauinvitați negreșit boierii din S*** șichiar din județele vecine. Încolo, șiexceptând praznicele de la nunțisau de la botezuri, el, ca și toțiboierii moldoveni, nu avea altprilej de a se simți ca membru alunui corp social, decât doar în

adunările nobilimii, ținute din treiîn trei ani și - în afară de alegereamareșalilor nobilimii -- reduse șiele tot numai la un „praznic“ încămai pantagruelic decât serbările defamilie din județ.

Trebuințele estetice și culturaleIorgu Răutu și alți moșierimoldoveni din județul S*** și leputeau satis-face doar ascultând pelăutarul Lemeș din Bălți sauparticipând la slujba bisericească.Conu Iorgu Răutu în-deosebi eranelipsit de la fiecare slujbă, luândloc în strană alături de dascăl și

ținându-i negreșit isonul, cu un basprofund, nazal, după datinilemoldovenești, și cu aceeași notă:o-o-o-n-n...

După o recoltă bogată și vândutăpe un preț bun, Iorgu Răutu aîncercat odată să rupă cerculfermecat, în care se zbătea, printr-o călătorie „la Viana“.

Dar ajuns în frumoasa capitalădunăreană, din primul moment afost silit să se întrebe cu mâhnire:ce caută el aici?

Statura lui de aproape doi metri,manierele de „barbar“ din

Năpădeni, costumul fabricat cu totdinadinsul de „croitorul parizian“Ianchel Grinșpun, din S***,necunoștința niciuneia din limbilevorbite în poliglota cetate aHabsburgilor, aspectul lui uluit,atrăgeau, natural, atenția tuturortrecătorilor. Fatalitatea l-a dus peconu Iorgu la singura distracție pecare și-o putea permite în acestecondițiuni, cu toate paralele ce șiluase cu el: un chef năstrușnic, cuagrementări cari nu necesiteazăcunoștințe poliglote...

Întors, mai curând decât se

aștepta, la Năpădeni, Iorgu Răutuse simțea mai singuratec caoricând. Ajuns la vârsta depatruzeci și cinci de ani, el seînchidea, cuprins de melancolievagă, tot mai mult în coaja lui denucă — și se întreba adesea, cerost mai are viața lui — ceea cenu-l împiedica însă să ducă înaintecu stăruință și cu bun succesgospodăria moșiei.

Obârșia lui răzășească se afirmatot mai mult în pasiunea pentrupământ.

În partea de nord a proprietății

Răuteștilor, de mai multegenerații, întră în moșie, dinspreSănătoasa un clin de vreo trei sutede fălci care căzuse prinmoștenire, în ultimele decenii, înmâna unui boierinaș, ToaderCacioni. Acesta era unul din aceioameni cărora nu le reușește nimicîn viață. Numele lui adevărat,Cățăoanu, cum era moștenit de lapărinți și moși, i se părea puținsonor și încă mai puțin, elegant.Omul a cheltuit așadar o averepentru a avea autorizarea de a-șida un nume cu o asonanță

„italiană“, pentru ca apoi să-șiafirme cu ultima energie obârșia„curat rusească“, deși graiul său arfi putut servi de model de jargonmoldo-rus din Basarabia de pevremuri, agravat încă de un ușoraccent grecesc.

Agricultor mai rău decâtmediocru, incapabil de muncăstăruitoare și de viață orânduită,rămas văduv cu vreo cinci copii,Toader Cacioni, înglodat în datoriidisperate, era amenințat să-șipiardă și ultimul petec de moșie,sub presiunea creditorilor.

Iorgu Răutu n-a vrut să scapeprilejul de a-și rotunji moșia, șiîntr-o zi, venind călare prin parteade sus a moșiei, s-a abătut prinSănătoasa și, trecând pe lângăcurtea lui Cacioni, i-a făcut ovizită neașteptată.

Curtea din Sănătoasa prin însușiaspectul ei vădea ruina și lipsa deîngrijire. Casa veche de piatră —cu ziduri de multă vremenereparate, cu tencuiala acoperităcu pete ca de lepră, cu geamuriruginite și adesea înlocuite cupetece de hârtie, cu acoperișul de

șindrilă avariat — dispărea înmijlocul bălăriilor printre careșerpuiau niște cărări prăfuite spreportiță și hambaruri pe jumătatedărâmate.

Numai livada de pomibătrânești, în dosul caselor,rămânea ca amintire a belșuguluide altădată.

Toader Cacioni, uscățiv șimărunt, cu o față cărămizie,încadrată de o coamă căruntă,fuma în cerdac un lung ciubuc.

Ridicându-se în fața lui Răutu,cu vorbe repezite, el îl pofti în

casă:— Bună ziua! Bună ziua,

Iorgule! Ești voinic? Cum mergtreburile? De mult nu te-am văzut.Suntem vecini. Eu merg cunecazurile și nevoile mele, dar tuești singur, holtei. Ai putea să-țiaduci aminte de vecini. Poftim încasă! Poftim în casă! Ia loc!Gafițo! Gafițo! Fa Gafițo, da’ undeești? Ia adă dulceață și apă rece,repede. Și ce vânt te-a adus?

Iorgu Răutu s-a așezat tacticos— a trebuit însă să schimbescaunul, care era cât pe ce să se

prăbușească — și s-a lăsat cuprecauțiune pe divan. El a încercatpe de departe:

— Ei, ce? Numai dumneata aigreutăți și necazuri? Toată lumeale are. Nu mai știu și eu unde sădau cu capul. Se zice că stai maimult pe la Chișinău. Am auzit căai fost și pe la Odesa, și am venitsă mai aflu ce se mai petrece prinlume...

— Ha, iaca! Poftim, ia dulceață,Îi gătită de Smărăndița. Păcatelemele, am dat-o la școală lamadame Carotte, pensionul cel

mai vestit. Toate fetele de boierimari, nu numai din Basarabia, darși din Podolia și din Odesa chiar,învață acolo. Băieții mei nu prease dau la învățătură — sunt și eiacum aici — dar fata învață bine.Și madame Carotte îmi spunea căn-are altă ucenică mai bună cadânsa. Mă rog, îți dă cufranțuzeasca întocmai ca franțujii,cântă din pian, coase, face horbotesubțiri, în sfârșit, crește. Trebuiesă fac rost ca să isprăveascășcoala. Poate are să aibă fatanoroc. Are prietene în lumea bună.

Are cincisprezece ani, fată mare,acuș, acuș de măritat! He-he-he-he!..'

În clipa aceasta se auzi tropot demai mulți pași țipete, hohote:

— Stai, Smărăndițo, unde fugi?E acolo cineva...

Și prin ușa din „salonul“părăduit, dată cu violență depărete, țâșni în odaie ca un uragan,o fetiță de statură minusculă,slăbuță, brună, cu un păr negruondulat, cu luciri roșietice-aurii,despletit, care o învăluia ca într-unnor de scântei.

Văzând pe un străin, fata seoprește și, cu ochii mari, parcăsperiată, stă o clipă pe loc, apoi,pufnind de râs, se întoarce și, cubrațele strânse la piept, fuge dinnou ca o vijelie, se repede prin ușă,pe unde se întrezăreau mai multesiluete de băieți tineri și fete, careo primesc pe Smărăndița într-uncor de exclamații și râs, pornind cutoții în procesiune nebunatică.

— Stai, Smărăndițo, unde teduci? — încercă să stăvileascăuraganul Toader Cacioni. — Cedrac de fată! Ai văzut-o? Vreau să-

i dau moșia aceasta de zestre, darștii că mă gâtuie târtanul deDiamand.

Iorgu Răutu cunoștea stareamaterială desperată a lui ToaderCacioni și știa că funia se apropiade par. Și tocmai aceasta motivasevizita lui la Sănătoasa.

Dar apariția vijelioasă aSmărăndiței - i-a hotărât soarta.

Cacioni, cu flerul de boierscăpătat, și-a dat seama îndată deimpresia produsă de Smărăndița șide perspectivele ce i se deschideauprin aceasta.

Un om matur de patruzeci șicinci de ani — crescut însingurătatea neînfrânată aNăpădenilor, fără alt bagaj culturaldecât cel dobândit de la bătrânulsău dascăl, străin de toaterafinăriile mondenității — în fațaunei fetițe de cincisprezece ani,trecută prin pensionul doamneiCarotte trăită acolo în societateafetelor din cea mai înaltăaristocrație basarabeană, „cumaniere și pian“: ce contrast!agravat încă de aspectul exterior alacestui uriaș blond și al plăpândei

copile brune și scunde.Totuși, pentru Iorgu Răutu

îndoiala nu exista. El nu mai puteatrăi în singurătate, dar nici nu știasă facă curte, nici nu-și puteaînchipui că ar fi necesar să o facă.

Fără nicio tărăgănire, dupădouă-trei vizite la Cacioni, care aînțeles îndată cum poate exploataaceastă situație, stăpânulNăpădenilor a cerut vecinului dinSănătoasa mâna fiicei sale.

Pentru Cacioni, de asemeni,această pețire nu punea nicioproblemă, și nu ridica nicio

îndoială.Consimțământul Smărăndiței n-

a fost măcar pus în discuțiune —nu interesa pe nimeni, nici peCacioni, nici măcar pe pețitor.

Capitolul III. MignonettaDar pentru Smărăndița

problema se punea cu maregreutate.

Anii petrecuți într-un pensionatfrancez introduceau in psihologiafeminină din provincie elementenoi, care erau în dezacord cusimplicitatea cu care erau privite

până atunci asemenea probleme.Madame Amélie Carotte era o

veche vedetă de circ. Numai unaccident de călărie a fixat-o laChișinău și a aruncat-o într-ocarieră pedagogică. Pensionatul eilăsa, desigur, foarte mult de dorit,ca instrucție și educație. De celemai multe ori elevele nu ajungeaumăcar să vorbească o limbăfranceză, nu spunem elegantă sauliterară, dar măcar corectă.

Totuși, pe această cale, în viațaprimitivă și apăsată a Basarabiei,pe la mijlocul veacului XIX,

răzbătea o rază, subțire șitremurată, a înrâuririloroccidentale.

Contactul cu madame Carotte— cu guvernantele ei franceze șiprofesorii ruși, în tovărășiacolegelor sale din câteva marifamilii boierești, unde eracunoscută și acceptată sub poreclaei de pension ca „Mihnonetta“ —au deșteptat în Smărăndița Cacioninădejdi în discordanță și cuatmosfera casei părintești dinSănătoasa și cu perspectivelecăsniciei cu Iorgu Răutu la

Năpădeni.Autorul ei favorit, Alexandru

Marlinsky cu eroii lui de o noblețăși vitejie supraomenească și de oele-ganță neîntrecută, cu adoratelelor visătoare, inspirate de poeziecristalină — domina pe atunciimaginația și aspirațiunileîntregului tineret feminin dinpensioanele și „institutele“ pentrufete ale nobilimii din Rusia.

Era cu neputință pentruSmaragda să-și închipuie pe IorguRăutu din Năpădeni, cântândserenade pe sub balcoane înflorite,

urcând pe o scară de frânghii înturnul în care se zbuciuma candidaeroină, sau bătându-se cu spada șiînvingând nenumărate cete deopresori sau bandiți romantici, acăror victimă era.

Apoi, deși sortitul era foartebogat, el nu numai că nu știa sămânuiască spada, sărmanul om,dar, fără să i se mai poată pretindeo conversație de salon împănată cuvorbe franceze sau măcar curatrusească, chiar și înmoldoveneasca lui țărănească nugăsea alte teme de conversație

decât banalitățile și nimicurilevieții de toate zilele.

Dar sub ceața romantică,insuflată de pensionul fostei stelede circ, se ascundea o inteligențăvie și foarte realistă, un caracterhotărât și o voință fermă.

Smărăndița, în fond, știa foartebine că ea nu ar putea nădăjdui oieșire mai bună din decădereafamiliei Cacioni, și din mizeriacurții din Sănătoasa.

Cu o pătrundere psihologică,uimitoare pentru vârsta ei și pentrubruma de instrucție cu care

madame Carotte și lecturileromantice o putuseră înzestra, eași-a dat seama, aproape din primulmoment, ce aluat maleabil poateconstitui necioplitul uriaș dinNăpădeni, în aparență atât de ursuzși chiar fioros.

Consimțământul a fost dat, nufără regrete tăinuite, dar și cu unsuspin de resemnare.

Din acest moment Smărăndița ahotărât să-și impuie titulatura deSmaragda Theodorovna —numaidecât Smaragda, șinumaidecât Theodorovna — cu

„thita“. Lupta pentru aceastătitulatură nu a fost, de altfel, așade ușor încoronată cu succes.

Capitolul IV. Geniul defamilie

Nunta a fost fixată pentruseptembrie, în termenul cel maiscurt necesar pentru înzestrareamiresei și pentru repararea șirenovarea conacului din Năpădeni.

Bineînțeles, cucoana AnicaMesnicu din Corbeni, ale căreiservicii erau indispensabile înasemenea prilejuri, mai cu seamă

în casa unui văduv, s-a și instalatimediat la Sănătoasa.

Cucoana Anica era mai multdecât un personagiu; era oinstituție. Fără dânsa nici nu seputea închipui viață socială înjudețul S***.

Prezența ei era necesară la oriceserbare de familie.

Dar îndeosebi la nașteri easervea întrucâtva de chezășiepentru noul membru al eliteijudețene. Dacă la primul sau la aldoilea născut dintr-o familieboierească erau invitați ca nași

persoanele mai simandicoase —odraslele ulterioare erau totdeaunabotezate de coana Anica. Dar șiatunci când ea nu avea rolul prim,ea oficia totuși ca reprezentantaideii de familie și își lua asupră-șiaranjarea tuturor solemnităților șia serbărilor necesitate de fericituleveniment — și chiar conducereacasei, ca supleantă a gospodinei, întot timpul lehuziei.

Și mai puțin putea lipsi coanaAnica la vreo nuntă boierească.Căci numai ea putea asiguraobservarea strictă a datinilor și a

ritualului, fără de care o nouăcăsnicie n-ar fi putut aveabinecuvântarea Cerului, nici a sebucura de prestigiul social.

Și, de asemeni, tot ea era geniulcel bun al soților văduviți, și eapurta toată sarcina funeraliilor.

Din pricina acestui rol, caîntrupare a geniului de familie,coana Anica Mesnicu din Corbenise bucura de nu mai puțină slavăca impozanta cetate genoveză dincapitala județului. Și precum oricecălător care vizita târgul S***, eradator să-și aducă prinosul de

admirație falnicelor ruine, tot așaoricine vroia să intre în cerculelitei județene, avea nevoie deconsacrare și chezășie din parteacucoanei Anica — cu toate că, defapt, ea se trăgea dintr-o modestăfamilie de boierinași, și moșioaraei, de vreo sută cincizeci de fălci,nu putea impune marilorlatifundiari din județul S***.

Situația sa coana Anica o datoraîn primul rând talentelor ei, mințiisale solide și caracterului săubărbă-tesc.

Dar ea reprezenta mai cu seamă

tradiția; stabilea legătura moralăcu trecutul de strălucire și mărireîn mijlocul unei societăți care,condamnată la dispariție, sedestrăma și tocmai din cauzaaceasta se agăța cu disperare detoate reminiscențele vremurilor deglorie și putere. Coana Anicainspira astfel respectul datorit unuicult străvechi. Stăpâna Corbenilorpărea o preoteasă a acelui cult —ea ducea peste tot, împreună cu„reticulul“ ei, atmosfera viețiisociale a boierimii din vecheaMoldovă“.

Acel „reticul“ era vestit în toatăBasarabia. În el, între diferiterețete, acte și documente (coanaAnica era și un fel de jurisconsultal tuturor matronelor din județ) segăsea întotdeauna o cununiță deflori de lămâiță, un „crep“ demătasă neagră și mai multecruciulițe de aur — ustensilelenecesare pentru oficiul ei. Iar îngeamantan coana Anica luaîntotdeauna cu sine și faimoasarochie de mătasă, în culoareatabacului, cunoscută de treigenerații de boieri din Basarabia,

și a cărei stofă inuzabilă cădea înjos învelind monumen-tala eistatură în falduri rigide ca de foide oțel, făcând astfel în adevărimpresie de „chirasa“, cum erasupranumită de tineretulireverențios.

Și așa, plecând din Corbeni înbrișcă ei cu doi căluți murgi, coanaAnica era întotdeauna perfectarmată pentru a-și îndeplinimisiunea, oriunde și pentru oriceoficiu ar fi fost chemată.

„Chirasa“ la orice solemnitaterămânea neschimbată, numai

accesoriile variau după nevoie,locul bandei de „crep“ negruluându-l, de pildă, cununa delămâiță.

Nu puțin contribuia la prestigiulcoanei Anica și faptul că era ogospodină exemplară. Economia eidin Corbeni era condusă cu o mânăde fier și mergea ca un ceasornic.Nimeni nu avea recolte maibogate, nimeni nu creștea porcimai grași, la nimeni nu se găseauvaci mai lăptoase și unt mai gustosca la castelana Corbenilor. Darmai cu seamă claponii fabricați de

coana Anica — chiar de mâna ei,pentru că nimănui ea nu-șiîncredința secretul — erau vestiținu numai în toată Basarabia, dar șiîn Podolia, Chersonia și chiar laOdesa, după cum afirmau și alțiidecât coana Anica, precum,bunăoară, admiratorul și întrucâtvarivalul și imitatorul ei AlexandruIvanovici Brașevan, despre al căruirol destul de însemnat în viațasocială din județul. S*** mai suntîncă multe de povestit, ca și despreevoluția fatală a acestor doi stâlpiai vechii societăți S***-ciene.

*După o consfătuire tainică cu

Egor Stepanovici Răutu (căciSmărăndița a știut să impuie șiaceastă titulatură oficială lui conuIorgu — și e caracteristic că pecând numele ei a suferit o înaltăstilizare prin „thita“, numele luiconu Iorgu n-a fost acordat înacelași stil; nici Stepanovici cu„phita“, nici măcar Gheorghe, ci,ca la mahalagiii din Rusia: EgorStepanovici) așadar, după oconversație misterioasă între EgorStepanovici Răutu și coana Anica,

aceasta s-a și instalat îndată laSănătoasa.

Și din prima zi aspectul casei șial curții lui Toader Cacioni s-aschimbat de nerecunoscut.

În locul ferestrelor chioare auapărut geamuri noi; mobila a fostadusă într-o stare tolerabilă și,parte din ea, înlocuită. Peste totcamerele au fost decorate cucovoare și fețe de mese noi. Chiarbălăriile din curte au dispărut, caprin minune.

Dar obiectul transformărilorcelor mai impresionante a fost

însăși Smărăndița Cacioni, caredin mâinile cucoanei Anica trebuiasă iasă demnă de a fi, până lasfârșitul vieții, SmaragdaTheodorovna Răutu,— menită săajungă cenzorul și liderul eliteifeminine din S***.

Pentru aceasta nu numai că aufost răvășite toate magazinele de„manufactură“ din S***, dar coanaAnica, însoțită de Smărăndița, aplecat în monumentala „caleașcă“din Năpădeni, cu vizitiul Dumitru,cu feciorul Nicache, și două fetedin casă, pentru trei săptămâni în

turneu, la Chișinău și Odesa, spre ada de lucru croitorilor șimodistelor lumii elegante dinîntregul „sud-vest” al împărăției.

Cucoana Anica s-a îngrijit încăși de latura morală a problemei,insuflând pensionarei fostei vedetede circ principiile sănătoase șirețetele practice indispensabilepentru o matronă S***-ciană derangul viitoarei soții a stăpânuluicelor cincisprezece mii de fălci dinNăpădeni.

Astfel fu pusă Smărăndița încunoștința cronicei intime a

tuturor alcovurilor celornouăsprezece familii ale elitei dinS***, din ultima jumătate de veac— căci cucoana Anica nu eranumai întruparea vechilor tra-diții,dar și cronicarul și arhivarul, nunumai din S***, dar și din județelevecine.

*Cu toată revoluția produsă de

cucoana Anica, curtea dinSănătoasa părea prea puținpotrivită ca arenă pentru uneveniment atât de însemnat înviața societății S***-ciene ca

nunta lui Iorgu Răutu; și chiarbiserica din sat era prea dărăpănatăpentru fastul unei atarisolemnități. Pe deasupra, acoloslujea și un preot nou, un„bogoslov“ (teolog) care nucunoștea datinile, și se șiîndărătnicea să ție slujba în limbaslavonă. În consecință, s-a hotărâtca, împotriva obiceiului, cununiasă fie oficiată și nunta sărbătoritănu la domiciliul miresei, laSănătoasa, ci la Năpădeni.

Capitolul V. Alexandru

Machedon în vatraNăpădenilor

Conu Iorgu — adică EgorStepanovici Răutu — nu se simțeanici el la nivelul sarcinilor pe carei le impuneau pregătirile pentruașa serbare.

Chiar în ziua în care i s-a făcutcunoscut consimțimântulbătrânului Cacioni și alSmărăndiții, el s-a gândit înaintede toate să-și asigure serviciile luipopa Vasile din Năpădeni; aporuncit dar vechilului Alexandru

să cheme pe popa la curte, apoi —în parte, pentru că aspectulconacului vădea într-adevăr lipsăde îngrijire, iar domesticitateaneorânduială și indisciplinămorală — iar, pe de altă parte, casă-și potolească nerăbdarea și să-șigăsească de lucru — s-a năpustitasupra jupânesei Marghioala,tunând, fulgerând, dându-i poruncipeste porunci, care se băteau capîn cap, provocând, astfel, la cei dincasă un haos și o zăpăcealăînspăimântătoare.

Vocea lui de stentor răsuna ca

un clopot și umplea cu undele eisonore toată pâlnia Năpădenilor,de se auzea peste cele două brațeale Nistrului, până în satulBerceștilor la Cerleni, pe coastadin fața curții.

Vechilul Alexandru, care știa elce știa, după vorba cu popa Vasile,auzind de departe mugetul de leuce răsuna din cerdacul boierului,abia-abia se mișca întrând pepoartă și îndreptându-se sprecerdac.

Vechilul Alexandru era și el untip puțin banal.

Scurt, dar îndesat, cu umeriilargi, cu brațe lungi cari îiajungeau aproape până lagenunchi, cu obrazul acoperitîntreg cu un păr gros, roșcat, ca desârmă, din care abia luceau nișteochi mici și vioi care nicio clipănu se opreau și niciodată nupriveau drept în fațaconvorbitorului — el putea servide model pentru ipoteticul„Pithecantropus“, strămoșulomului de la hotarul epociiterțiare.

Vechilul Alexandru avea o

metodă sigură pentru îmblânzireaboierului: tăcea; tăcea și în toatăfăptura sa căuta să întruchipezespaima și venerațiuneanemărginită. Câtă vreme uraganulvâjâia și trăsnea, din gura lui nuieșea niciun cuvânt, și la toateîntrebările sau poruncile boierului,el abia mișca buzele si cel multgemea și mormăia nedeslușit șijalnic, cu un glas subțire de babăbătrână.

— Măi ticălosule, mînca-te-arciorile să te mănânce. Pe unde aiumblat, măgarule? Te-ai apucat și

tu de beție? Unde e tâlharul cela depopă? De ce n-a venit? Am să-ldau afară ca să crape de foame subun gard. Unde este? De ce n-avenit? De ce nu vorbești? Acuși îțicrăp capul!

— Hm... hm... mn... n...— Ce mormăiești acolo,

blăstămatule? Ai amuțit ori te-aiîmbătat?

— Hm... hm... mn... n...În sfârșit, când boierul și-a mai

revărsat focul și, obosit, s-aaruncat în jilțul împletit dincerdac, vechilul Alexandru a

îndrugat plângător și subțire douăcuvinte:

— Îi călare...Conu Iorgu sare în picioare:— Cum?— Îi Suvorov...Chiar când nu era nevoie de

îmblânzirea boierului, acesta erafelul de a grăi al vechiluluiAlexandru. Foarte greu scotea eldin gură vreo propoziție întreagă— sau chiar un cuvânt mai lung detrei-patru silabe.

Deprinsese pe oamenii din sat șipe boierii din curte să-l înțeleagă,

fără vorbărie multă: un gest, unsunet nearticulat, o simplă silabă,sau cel mult un cuvânt, erausuficiente pentru ca toată lumea săștie despre ce e vorba.

— Iarăși e mort beat? — tunăfuribund conu Iorgu.

Un gest care, cu toatăsimplicitatea lui, exprimăsuperlativul.

— Și de mult?Alt gest care rezumă infinitul.— Nu poate veni aici?Un nou gest, materializând

neantul.

Conu Iorgu, după un citatexpresiv din literatura popularănescrisă, se ridică hotărât șiporunci:

— Să puie Ion argatul caii lacăruță și să ia vreo doi-trei flăcăicu el. Vino și tu. Nu uitațifrânghiile. Să tragă și Dumitru cutrăsura!

— Hm... n... n...— tuși, în semnde supunere, vechilul Alexandru.

*Peste cinci minute din curte

porni o expediție întreagă: întâivechilul Alexandru pe iapa lui

sură, cu-noscută de toată lumea înraza de două poște împrejur; apoiun mare șaraban, în care erau vreopatru-cinci flăcăi zdraveni dincurte, și, în sfârșit, conu Iorgu, întrăsurica lui cu care umbla pemoșie — furios și agitat — înpicioare în dosul impasibiluluiDumitru vizitiul, care ședea pecapră cu barba lui lată și silueta luiimpunătoare, nemișcat ca un idolhindus.

Când „armada“ boierului seapropie de biserică, se auzirădincolo, în vatra satului, pe coastă,

chiote, sudălmi strigătenăstrușnice, râsete, bocete defemei, țipete de copii, lătrat decâini, tropot de cai. Iar cândtrăsurica lui conu Iorgu intră chiarîn vatra dintre biserică și cârciumalui Aizic, se dezveli un spectacoldemn de poemele lui Homer: de-alungul vetrei galopă fără șea, pe uncal înspumat, popa Vasile, cubarba în vânt, părul vâlvoi, fațaaprinsă, numai în cămașă șiizmene, desculț, vociferândnăprasnic:

— Ha! Eu sunt Suvorov, solnița

bunicii tale! Fugiți încolo,păgânilor. Parastasul șipogribania... Unul este popaVasile! Veți pieri fără el... — șipornea cu calul în goană mareasupra mulțimii.

Lumea se risipea în toatepărțile. Oamenii huiduiau, șuierau,aruncau și ei în vânt cuvinteînaripate. Femeile își făceau cruce,când armăsarul popii se apropia deele, fugeau ținându-și cu o mânăsânii, iar cu alta aranjând fusta —râdeau, emiteau țipete stridente.Copiii urlau necontenit, câinii le

țineau isonul; găinile, rațele șigâștele speriate se ridicau învăzduh.

Totuși nimenea nu se atingea decucernicul părinte.

Pe un flăcău, care nu se ferisedestul de repede din caleavajnicului călăreț, popa îl apucă dechică și, dând vânt calului, târîdupă dânsul pe nenorocitul, care sevăita cât îl ținea gura: „Aoleu,lasă-mă, părinte, că mă omori!“.

— Ha-ha-ha! Eu sunt AlexandruMachedon. Vă voi arăta eu,păgânilor, nafura și cristelnița!

Lucrurile luau o întorsăturătragică: părintele Vasile nu lăsachica din mână, calul, înnebunit despaimă, de atâta zgomot, urmându-și galopul neînfrânat, Începuse să-și zvârle copitele potcovite.Captivul risca în fiecare clipă săcadă sub picioarele lui.

Nu se știe cum s-ar fi isprăvitaceastă scenă, dacă expediția luiconu Iorgu nu ajungea la timp înarenă.

Conu Iorgu comandă::— Frânghii! Ioane! Petre!

Năvăliți pe el! Alexandre, aruncă

lațul! Dați-l jos de pe cal! Legați-l!

Operațiile militare sedesfășurară cu o precizie carevădea o îndelungată practică. Intr-o clipă popa Vasile, legat butuc, fuaruncat în șaraban, din care porniun răget de fiară feroce, întretăiatde epitete expresive și pitorești laadresa cuconului Iorgu, care însă,satisfăcut de biruința repurtatăasupra lui Suvorov și AlexandruMachedon, porni convoiul sprecurte, în aceeași ordine: vechilulAlexandru, călare pe iapa lui sură,

șarabanul cu popa încătușat înfund — patru haidăi, așezați pe ei,abia îl puteau ține în loc; iar înurmă, trăsurica lui conu Iorgu,care de data aceasta însă, potolit,era așezat în fundul ei.

Norodul — mai cu seamăfemeile și copiii — urmau încoada cortegiului, în prevedereaactului final de îmblânzire apărintelui Vasile.

În gloria zilei de august,cortegiul șerpuia de-a lungulțărmului Nistrului, ca într-oprocesiune păgână, spre locul de

execuții.Ajuns în curte, șarabanul, sub

comanda vechilului Alexandru,înaintă direct spre fântâna dinograda boierească a Năpădenilor,vestită prin apa ei rece. Conu Iorguse sui în cerdac, de undesupraveghea operațiunea, fără săfie necesar din parte-i un ordinlămurit.

Popa Vasile — care tot timpulnu-și oprise urletele și puhoiul desudălmi — când văzu chipul părosal vechilului aplecat asupra lui, n-amai putut scoate de furie niciun

cuvânt, ci răgea ca o fiară demenajerie.

Alexandru făcu semn flăcăilor,să scoată pe popa din șaraban.Aceștia îl și ridicară pe sus și-lculcară la marginea fântânii. Dupăun alt gest, flăcăii începură săscoată apă din fântână, și, la onouă mișcare din cap a taciturnuluiexecutor, o căldare de apă rece fu,deodată, turnată, pe capulnefericitului slujitor al altarului,care se zbătea ca un posedat,cutremurând văzduhul cu sunetenearticulate. A doua căldare, a

treia, a patra, au urmat până ce, însfârșit, învinsul fu silit să sepotolească. Dânsul tăcea, din cândîn când scuturându-și coama, ca săse scurgă apa de pe obraz, și săpoată deschide ochii. Un semn alvechilului, și, ridicat în picioare șidezlegat, popa Vasile înfățișa ojalnică priveliște: ud leoarcă, cuochii injectați, palid, cu capulplecat, acoperit de pletele-iargintii care curgeau în jos, așa căabia-abia i se putea vedea obrazul,stătea smerit pe loc, și numai dincând în când clătina din cap și

sufla, stropind în jurul său, cumfac caii la adăpat.

Atunci conu Iorgu porunci deîncetare:

— Închideți-l în flighel.Vechilul Alexandru îl luă cu

binișorul de braț și, cu un expresiv„Hmn...“, care respira deresemnare în fața destinului și decompătimire, îl invită să înainteze.

Supus, fără niciun gest deîmpotrivire, gârbovit, cu genunchiiîndoiți, domol, părintele Vasile seclătina după el — spre carcera luiobicinuită din flighel.

Capitolul VI. Pastorul șiturma

Figura părintelui Vasile eracaracteristică pentru acele vremuriîn Basarabia, și documentasingură, mai bine decât orice studiiși cercetări, situația din provinciade peste Prut, pe la mijloculveacului trecut.

Aproape analfabet, văduv, darînzestrat cu un temperamentindomptabil, alcoolic în ultimulgrad, părintele Vasile Cociorvă afost sau, mai bine zis, ar fi trebuit

să fie o plagă pentru poporanii săi.Femeile tinere, cu toată paza lor, șimai ales a bărbaților lor, adesea nuputeau scăpa de atacurile luiimpetuoase — ceea ce dădeanaștere la veșnice scandaluri, cuatât mai mult, cu cit nu era nevoiede multe pahare, pentru capărintele să-și piardă mințile.

După fiecare ispravă, popaVasile, cu amară căință, cereaiertare poporanilor săi; se ducea labiserică și printr-o slujbă din celemai impunătoare, cerea iertare șilui Dumnezeu; jura, că, din acel

moment, nu va mai lua în gurănicio picătură din zeamadiavolului, cum spunea el; și-șimai impunea și o „poslușanie“aspră, ca să-și biruiască trupul șisă-și ispășească păcatele. Două,cel mult trei săptămâni, Năpădeniise bucurau de păstoria luiexemplară; slujbele părinteluiVasile atrăgeau întotdeauna lumeadin satele vecine, așa de frumoscitea el „evangheliamoldovenească“ și așa de înălțătorcânta cu baritonul lui bogat șisonor.

Apoi, deodată, se trezeau biețiioameni cu dascălul Andronache,care alerga disperat pe ulițelesatului, văitându-se că părintele epe moarte în biserică și se luptă cuNecuratul, și el, dascălulAndronache, nu-i mai poate da derost.

În biserică cei mai evlavioși,care-i săreau într-ajutor, se trezeauîn fața unei priveliști dezolante:popa Vasile, în cea mai maredestrăbălare, aproape gol, setăvălea pe podeaua de piatră,printre odăjdii, cărți sfinte și

odoare bisericești, îngrămădite înjurul lui de dascălul Andronache,în nădejdea tămăduirii.

— A-a-a...— răgea posedatul, înneștire.— Piei, Satano! Ieși afară,diavole. A-a-a, îmi rupi inima! —și deodată, sărind în picioare ca unturbat, se arunca asupra celuidintâi ieșit în fața lui, clocotind defurie:— Mă, păgânilor, cădelnițași împărtășania! Din pricinapăcatelor voastre mă chinuieșteNecuratul.

Oamenii, făcându-și cruce,apucau care încotro; popa — după

ei.Și în vatra satului se repetau cu

variante nesfârșite scenelerăzboinice, ca aceea la care amasistat odinioară.

După aceasta, cu zilele șisăptămânile, satul trăia ca într-uninfern. Nici o femeie nu putea ieșifără primejdie în stradă; oameniitrebuiau să-și petreacă zilele șinopțile ca sub un regim de stare deasediu.

Și, dacă cumva curtea nu-iaplica remediile eroice,pandemoniul urma până ce popa

cădea jos ca mort, livid, fărărespirație.

Și atunci dascălul Andronache șibaba Vasilca, descântătoareasatului, trebuiau să se îngrijeascăde a-l aduce în fire, că altfel demult murea cu adevărat.

Satul răsufla.Dar ori de câte ori autoritățile

încercau să îndepărteze pe popaVasile, oamenii opuneau orezistență dârză, gata de răscoală.

Însuși, stăpânul Năpădenilor,sprijinit de boierii din vecinătate,intervenea la arhiepiscopie și

punea în mișcare toate resorturile,ca stăpânirea și ierarhia să renunțela orice măsură mai aspră decât osimplă pedeapsă disciplinară.

Odată, după o trăsnaie maiformidabilă, arhiepiscopul îltrimise pe păstorul Năpădenilorpentru o lună la mănăstire,însărcinând provizoriu cugestiunea parohiei pe un preottânăr și vrednic. Sătenii însă aupus lacăt pe ușa bisericii și audeclarat că nu vor lăsa pe„veneticul“ să ia locul bătrânuluilor duhovnic. Și tot timpul cât

acesta a fost închis la mănăstire,nu mai încetau pelerinagiilecredincioșilor, nu numai dinNăpădeni, dar și din toatăvecinătatea.

Misterul se explică însă foartesimplu: după popa Vasile nu puteaveni decât un popă tânăr, desigurmai învățat decât dânsul, dar maimult sau mai puțin rusificat, dacănu chiar rus.

Decât, țărănimea basarabeanăținea morțiș la slujbamoldovenească și la preoțiibătrâni, tocmai fiindcă aceștia nu

știau carte rusească.De aceea, cu tot canonul lor, se

ridicau năpădenenii ca un singurom spre a apăra pe părintele Vasileîmpotriva măsurilor de îndreptareși înălțare a clerului, puse la calede autoritățile civile și bisericești.

Capitolul VII.Avertismentul

Serviciile părintelui Vasilepentru ziua de nuntă erauasigurate.

Dar Iorgu Răutu rămânea în fațamarelui eveniment din viața lui

într-o perplexitate inextricabilă.El nu era un om modern ca să

simtă nevoia „de a face curte“alesei lui.

Raporturile lui până acuma cufemeile se reduceau aproape laprimitivitatea vieții din epocapaleolitică.

Bărbat voinic, cu untemperament colorat și de oînfățișare impunătoare, bogat,stăpân peste mai multe sate declăcași, așezate pe moșiile sale, înmediul femeilor dintre care el îșirecrutase până la vârsta de

patruzeci și cinci de ani peeroinele romanelor sale, el nu aveanevoie de o deosebită strategie saude vro tactica de asalt.

Nedeprins să întâmpine o preamare rezistență, el credea însuperioritatea și în dreptul dedominațiune masculină, ca într-unfenomen natural și de la sineînțeles.

Dar spre mirarea lui, el sesimțea acum atras de curteapărăginită a lui Toader Cacioni,simțea nevoie de prezențaSmărăndiței; în fața ei însă nu

putea găsi niciun subiect deconversație. Iar când ea îi adresa oîntrebare, la sunetul acestei voci,care i se părea așa de muzical șiargintiu, i se tăia respirația, totsângele îi năvălea în cap, și parcă-irăsunau în urechi clopotele tuturorcatedralelor din lume. Fiecare gestal Smărăndiței îl extazia. Când,privind spre dânsul, ea își ridica însus brațele, ca să-și îndrepte cozilegroase și grele care mereuamenințau să se desfacă și să-icadă pe spate; sau când se aplecaușor să toarne ceaiul în ceașcă, și

apoi ocolea lunecând masa ca să-lservească, — acestui uriaș, demulttrecut de adolescență, îi veneaamețeală, și, în același timp, îlcuprindea o stranie și necunoscutăvoluptate și beatitudine.

Smărăndița, cu toți cei abiacincisprezece ani ai ei, își dedeafoarte bine seama — în fațaacestui om, care ușor îi putea fitată — și de puterea ei defascinare, și de siguranța dedominare pe care i-o promiteastarea lui sufletească.

Într-o zi, în căutarea subiectului

de conversație, acest leudomesticit întrebă pe tânăra șigingașa fecioară:

— Smărăndițo...Cu căpșorul mândru ridicat în

sus:— Smaragda,— l-a corectat

vocea argentină.Conu Iorgu scăpă paharul cu

ceaiul, sări să-l prindă, răsturnă unscaun și apoi reîncepu:

— Smărăgdițo...— Sma-rag-da!: — răsună

argintul poruncitor.În pieptul de flăcău tomnatec,

nebiruit până acuma, a începutdeodată să bată inima omului depeșteră, i-a venit dorul nebun s-oridice pe sus, să strângă în brațele-i de oțel această făptură fragilă șisă se repeadă năprasnic în vizuinalui.

Dar ochii negri îl priveauscânteind. Și, surâsul cochetdezgolindu-i puțin șirul de perle,ea își aruncă iarăși muzica glasuluide argint:

— Ce vroiai să-mi spui, EgorStepanovici?

Astfel, Iorgu Răutu primi cel

dintâi avertisment asupraregimului viitoarei căsnicii.

— Smaragda,— reîncepu elsupus,— Știi mata, casa noastră n-a fost îngrijită, de pe vremearăposatei, Dumnezeu s-o ierte;multă vreme a stat goală, apoi mie,unui burlac, îmi ajungeau două-trei odăi; dacă veneau pentruvânătoare câțiva boieri.Marghioala cu Nicache puteau săse îngrijească pentru puține zile decâteva așternuturi. Dar acumdurăm o căsnicie, și mata știi, euvreau să-ți fie pe plac casa iasta

bătrânească; mata ai fost și laChișinău și știu, că ai stat acolo șiîn casa lui Albotă din Cuhureni, șila Căzăreștii din Vântura, casevechi, case mari boierești. Aiputea să-mi spui, care-ți este poftainimii. Și mă gândesc, dacă nu m-ai cinsti zilele acestea, cu babaculmatale Toader și cu coana Anica,să-mi spui mata, ce meremet săfac, ce mobile să reînnoiesc șitoată rânduiala ca să-ți fie drag...

Smărăndița, câteva clipe, îl privizâmbind în tăcere.

Enorm, stângaci, emoționat,

ușurându-se de acest monologneobicinuit, el ședea frecându-șipalmele de genunchi, și așteptarăspunsul, mai mult ca să mai audăîncă o dată muzica acestei vocifeciorelnice.

*Astfel, chiar în dumineca

următoare, după ce au stat laslujbă în biserica din Năpădeni —în care popa Vasile, liberat dincaptivitate și încredințat pentrucâteva ceasuri lui Alexandru șidascălului Andronachi, și-adesfășurat toată pompa —

Smaragda Theodorovna pentruprima oara a trecut pragulconacului din Năpădeni, unde i-afost dat să troneze mai bine de ojumătate de veac.

Cu toată osteneala, pe care și-audat-o, ziua și noaptea, jupâneasaMarghioala, vechilul Alexandru șiînsuși conu Iorgu, având subcomanda lor aproape toate femeileși fetele din sat, anume chemate latreabă spre a pregăti conaculpentru această primire, rezultateleau fost prea puțin îmbucurătoare.

Casa bătrânească fusese clădită

pe coasta de nord din mareacotitură a Nistrului, cu fațadaprincipală spre sud; edificiulenorm, de o arhitectură lipsită deorice pretenții estetice, cu ziduride piatră, groase aproape de unmetru, avea însă caracter — sevedea o veche așezare, care purtapecetea unei vieți de belșug, desituație sigură în multe generațiide stăpâni, pentru cari munceausute și mii de ființe robite.

Casa, fiind situată pe o coastărepede, era o deosebire de nivel devreo patru metri între fațada din

dos, îndreptată spre nord, și ceaprincipală dinspre sud. Aici, camla mijlocul clădirii, înainta uncerdac mare deasupra căruia seridica un fronton pe coloane depiatră, și care apărea deasupra vădiNistrului ca un fel de turn.„Întrarea de paradă“ dădea încerdac, spre care ducea o scarăexterioară monumentală zidită dinenorme blocului de granit deCosăuți. La corpul principal eraalăturat din dreapta „flighelul“ cuun pridvor de arcade de-a lungullui, iar în stânga — un coridor de

geamlâc, care unea sufrageria cubucătăria.

Trei pătrimi din corpul principalaveau acum un aspect foarte jalnic,ca toate casele părăsite șineîngrijite — o adevărată urâciunea pustietății: un parchet găuritpeste tot de gropi negre, pe undelipseau scândurile putrezite;mobila roasă, al cărei pluș saumătasă destrămate erau străbătutede sârma resorturilor și de câlțisau de lână; perdelele decolorate șimâncate de molii; subsolul, în carese găseau cămările de provizie și

odăile domesticității, duhnea ca ocloacă și otrăvea aerul în totconacul.

Smaragda Theodorovna — carenici în pensionatul doamneiCarotte, și mai puțin încă în casapărintească, nu putea cunoașteluxul palatelor de magnați și acărei trecere efemeră pe lacolegele mai fericite nu-i putearidica pretențiile în aceastăprivință — a fost oarecumimpresionată de aceste urmevădite de viață temeinică șiîmbelșugată, pe care o adăpostea

altădată această veche casăboierească.

„Mignoneta“ a găsit cu ușurințănaturală tonul potrivit. Departe dea cere revoluționarea conacului, eași-a exprimat dorința ca totul să fienumai adus în starea „cum a fostsub bătrâni“.

Însă foarte hotărât ea a alesîncăperea pentru iatacul ei și așanumita „odaie de primire“salonașul verde — de fapt,budoarul ei și centrul vieții.familiale.

Capitolul VIII. ExpertulDar și puținele indicațiuni date

de Smărăndița și complectate decucoana Anica — bună gospodinăși matronă cu o bogată experiențăa căsniciilor boierești — puneau înfața stăpânului Năpădenilor nișteprobleme, care întreceauimaginația și puterea lui derealizare.

Și nu jupâneasa Marghioala sauvechilul Alexandru puteau supleainsuficiența lui. ,

Din fericire, județul S*** avea

în sânul său un personagiu, a căruireputație de om purtat prin lume,cu o bogată cunoștință a vieții, nuputea fi discutată.

Acesta, era Alexandru IvanoviciBrașevan.

Unicul fiu al unui marelatifundiar din vremurileMoldovei, Alexandru Ivanovici numai avea astăzi altă avere decâtaceastă reputație.

Nimeni nu știa, cum nici măcarel însuși, nici sărmana lui soție,moartă de inimă rea, nu puteauspune prin ce minune o moștenire,

acumulată de mai multe generații,a fost risipită într-un timp amețitorde scurt.

Alexandru Ivanovici în adevărnu juca cărți, nu era lacom defemei, nici nu bea, cel puțin peatunci — n-avea„ într-un cuvânt,niciunul din viciile acelea cari, deobicei, aduc ruina.

Dar însăși structura lui psihicăera mai fatală pentru el decât oriceviciu.

Incapabil de calcul sau deîntocmire a vreunui plan deacțiune, Alexandru Ivanovici nu

putea rezista niciunui gând care „îlapuca“ subit; orice capriciu îlducea la ispita de realizareimediată, fără nicio amânare.

Dacă, de pildă, îi plăcea la unvecin o trăsură adusă din Viena, el,pe loc, îl ruga pe acesta să i-ovândă, cu orice preț. Dar și dupăce-și făcea pofta, nu se astâmpăra,ci, în aceeași trăsură pleca îndatăcu nevastă, cu rude și prieteni, câțiputeau încăpea, chiar dacă el erasilit să se urce pe capră, și porneaucu toții la Viena, fără să ție seamade vreme, chiar în toiul muncilor

să vadă dacă nu se poate alegeacolo o trăsură și mai bună.

Asemenea expediție seprelungea de obicei cu săptămânileși lunile, cu opriri în toate orașeledin cale, cu cumpărăturineașteptate de piane, mașini, cai.Odată chiar, Alexandru Ivanovici acumpărat, spre spaima cucoaneisale, la cine știe ce circ, un pui deelefant, iar altădată — o orgă decatedrală; Adesea, în loc de Vienaargonauții aceștia ajungeau laVarșovia, Dresda sau în Elveția.Peste tot Alexandru Ivanovici

uimea lumea cu extravaganțelesale.

Dar de obicei epopeea se sfârșeaîn același fel: el își vindea șielefanții, și pianele, și orgile, șichiar trăsura cu care venise, sau learunca în drum, numai să scape deele. Și după ce cutreierase ojumătate din Europa, cutribulațiuni nesfârșite șiinimaginabile, sleit fiind de parale,expediția se întorcea acasă, cuajutorul vreunui consulat alîmpărăției.

Dar și la moșia lui, Cucernica,

Alexandru Ivanovici nu putea stamultă vreme liniștit și prindeaorice prilej pentru a serviconcetățenilor săi banchetepantagruelice. Un guvernator alBasarabiei, care era cât pe ce săplătească cu viața invitația cu careîl onorase Alexandru Ivanovici, l-aeternizat în memoriile sale, prindescrierea unui banchet la palatuldin Cucernica, pe atunciproprietatea lui AlexandruIvanovici, banchet, care, început laamiază, s-a sfârșit numai dupărăsăritul soarelui a doua zi

dimineața.Chiar în acele vremuri eroice,

puține organisme puteau rezistaunor meniu-uri sardanapalice,scăldate în valuri de Riesling, deTokay, de șampanie și de„brumărel“ de Cucernica.

Și Ștefan Andreevici Bărnav dinBăbeni, până la ceasul lui dinurmă, era convins că sfârșitulobștesc al octogenarului săupărinte se datorește acestui ospățdin Cucernica.

La epoca povestirii noastre,aceste vremuri de glorie ale lui

Alexandru Ivanovici Brașevanerau de mult acoperite de văluluitării; nu știm dacă însușiAlexandru Ivanovici își maiaducea aminte de ele — doar cândse ducea la mormântul soției, caresingura din familie odihnea laCucernica, aceasta fiind demultcăzută în mâinile unui magnatpolonez. Și orfanul Pavlușa,singurul copil pe care i-l dăruisedefuncta, primit din milă înpensionatul „liceului nobilimii“din Chișinău, rar își putea vedea pepărintele său rămas fără cămin și

adăpost.Dar slava veche l-a servit cel

puțin, pe Alexandru Ivanovici înnoua lui situație socială, căci și ela ajuns ca și coana Anica dinCoreeni, o instituție a județuluiS***.

Tot avutul lui AlexandruIvanovici se reducea acum la o„nătăceancă“ și trei mârțoage, cari,deși ar fi încurcat pe orice zoologîn clasificările lui, erau înhămatetotuși după modelul ireproșabil al„troițelor“ rusești.

Această nătăceancă îi asigura lui

Alexandru Ivanovici mijloacele deexistență..

Orice moșier din județul S***,și chiar din județele vecine, s-ar fiexpus oprobriului obștesc, dacă n-ar fi acordat ospitalitate luiAlexandru Ivanovici pentru două-trei săptămâni!

Oricând, el putea avea astfel peacest termen, în orice conacboieresc, la dispoziție o odaie demusafiri, un loc în grajd pentrutroica lui și acoperiș pentrunătăceancă.

Alexandru Ivanovici, discret,

modest din fire, știa să se facăfolositor. El juca pichet cuamfitrionul; arăta doamnei ceamai nouă pasiansă; brațele șidegetele lui erau totdeauna ladispoziție, pentru ca doamna săpoată depăna un ghem de mătasăsau de lână.

Dar mai cu seamă AlexandruIvanovici era neîntrecut,mulțumită bogatei sale experiențe,ca expert îndrumător și sfetnicpentru instalarea noilor căsnicii șipentru organizarea de festivități,cunoscând cele mai bune firme din

țară și străinătate pentru orice felde cumpărături, pentru decorareacamerelor sau pentruaprovizionarea cu toate celetrebuincioase pentru banchete șibaluri.

În aceste prilejuri vechiulmagnat al Cucernicei reînvia;imaginația lui își luă vânt, șiamfitrionii săi aveau nevoie demultă energie și tenacitate ca săreziste planurilor grandioase,desfășurate în fața lor deAlexandru Ivanovici.

Astfel, într-un an Alexandru

Ivanovici de obicei de-abia puteaface ocolul celor nouăsprezececurți boierești din județul S***.

Capitolul IX. Aiziccârciumarul

Așadar, la Alexandru IvanoviciBrașevan, om iscusit, purtat prinlume — care cunoștea nu numaiașezările boierești din Basarabia,dar trecuse și prin Viena, Veneția,Milano, răzbătând chiar până laParis — s-a hotărât să facă apelîndrăgostitul stăpân al Năpădenilorpentru orânduirea și împodobirea

unui cuib vrednic de Smărăndița.Era mare nevoie de găsit repede

pe Alexandru Ivanovici, omul fărăadăpost.

Deși circuitul anual al luiAlexandru Ivanovici putea rivalizaîn regularitate cu orbitelecorpurilor cerești, însă mai des caacestea, cursul lui putea suferiperturbări, din cauza unorevenimente neprevăzute și nere-gulate prin firea lor, cum suntnașterile, nunțile, decesele în sânularistocrației basarabene — sauchiar din cauza unei vânători

organizate în cinstea unui nouguvernator sau a cine știe cesindrofii improvizate, în care un„om de lume“, de reputația și artade organizare a lui AlexandruIvanovici Brașevan, nu putea lipsi.

Vechilul Alexandru a fostimediat expediat să cheme la boierpe atotștiutorul factotum al curțiidin Năpădeni — pe Aiziccârciumarul.

Aizic cârciumarul avea un rolînsemnat, nu numai în gospodăriaboierului, ci și în viața socială aNăpădenilor.

Chipul lui era bine cunoscut înîntreg județul S***, și chiar șipeste Nistru, în toate părțile pecare le cutreiera după poruncaboierului său în interesul obștii.

Lung și subțire, parcă trecut subpresă, el atrăgea atențiunea chiarprin mersul său smuncit, ca și cumla fiecare pas vroia să se opreascăși apoi, răzgândindu-se, se repezeaînainte.

Icoana iui se întipărea înamintirea oricui l-ar fi văzut odată: încadrată de un păr negru,mărunt-încrețit, o frunte palidă,

peste tot încrestată de subțirizbârcituri, se înălța ca un frontondeasupra ochilor, odată, desigur,negri amândoi, dar acum unulacoperit cu albeață, și a unui nasnemăsurat de lung și ascuțit; iardedesubt curgea o lungă barbăroșcată în care se amestecau, caafluenții într-un fluviu, superbelebucle ale perciunilor.

Această înfățișare se armonizacu o voce cavernoasă și surdă, careparcă răsuna de sub pământ.

Cu toate aceste ciudățenii, careîl singularizau în mijlocul unui sat

moldovenesc nu mai puțin, decâtritualul lui — și Aizic era unpractician zelos în legea lui — else bucura de încrederea sătenilor,poate pentru faptul că eratotdeauna grav, nu surâdeaniciodată și discuta serios, oricenevoi, oricât de mărunte, aleomului; și poate chiar și evlavialui impunea respectul.

De altfel, născut și crescut laNăpădeni, dintr-un tată născut șicrescut și el la țară, Aizic trăia dincopilărie în cele mai intimelegături cu consătenii săi,

cunoștea, toate păcatele șimeritele, ca și nevoile lor.

Fondul lui sufletesc, cu totexteriorul „semitic“, se depărtafoarte puțin de al țăranilormoldoveni. El vorbea și limba lorfără accent și a rămas, până lasfârșitul vieții, unul din puținiicoreligionari cari n-au fost„rusificați“.

*— Măi, Aizic! — s-a repezit la

el cuconu Iorgu, îndată ce l-a văzutîn josul cerdacului. — Am nevoiemare de conu Brașevan, Alexandru

Ivanovici. Să mi-l scoți dinpământ și să mi-l aduci aici.

— Pe vremea asta trebuie să fiepe undeva în sus, — răspunse,după ce se gândi puțin, Aizic, șiînsăși vocea lui surdă arătaseriozitatea cu care el căuta sărezolve această problemă. — O fila conu' mareșal, la Boroseni?

— De unde? Zărghitul cela,după ce și-a vândut grâul, trebuiesă fie acuma pe la Chișinău sau laOdesa.

— Așa este... poate la conițabătrână Merea din Bărbăței?

— N-o fi prost să steie acuma laBărbăței, când peste două lunicoana Profira își mărită nepoțica,și are să fie praznic mare. Se vaduce atuncea. Da ce atâta vorbă.Poți afla de la jidanii tăi din S***.Să pleci îndată unde o fi și să mi-laduci negreșit. Să-i spui că măînsor.

— Sărut mâna și să vă deaDumnezeu sănătate și noroc! — aîntrerupt cu gravitate Aizic,salutând adânc, încât bucleleperciunilor s-au despărțit de barbă,lăsându-se în jos.

— Am nevoie de el pentrumeremetul caselor și pentrumobile, și pentru toată zestreabucătăriei.

— Apoi pentru cumpărăturiconu Alexandru e foarte iscusit șiahotnic.

— Ei, un picior aici, altul acolo,pașol marș!

*A doua zi însă Aizic se înfățișă

singur la curte.Cum l-a zărit pe fereastră, conu

Iorgu nu-îl lăsă măcar să seapropie de prag, și se năpusti

asupra lui cu răcnet, bătândpământul cu piciorul:

— Unde-i Brașevan, târtane? Nul-ai găsit? Cum ai îndrăznit să vii?Te bag în pământ, măi jidane! Pieidin ochii mei! Să nu te văd până cenu vei veni cu dânsul. Te scot dinsat!..

Aizic stătea drept și parcă selungea tot mai mult, dar nu spuneaniciun cuvânt, știind bine că arvorbi în zadar, până ce nu-i treceboierului năduful.

— Ce? N-ai putut afla de latoată jidănimea din S***, pe unde

o fi amu Alexandru Ivanovici?— Sărut mâna, am aflat, să

trăiți.Conu Iorgu iar explodează, și,

repezindu-se de pe scărilecerdacului spre Aizic, răcnește șicu mai multă furie, parcăciocănind aerul cu două degeteîntinse.

— Ai aflat? Atunci de ce viisingur, spurcăciune? Ți-a fost lene,parșivule? Ți-a fost milă demârțoaga ta de iapă? Ți s-ausfărâmat roțile de la căruță? Am săte pun jos și voi porunci să te bată

până-i crăpa, jivină ticăloasă,mînca-te-ar viermii! De atâtavreme mănânci pâinea mea, cutoată prăsila ta, și nu-mi poți faceatâta treabă?

Aizic stătea tot smerit și tăcea,resemnat să sufere tot ce-i hotărâtde soartă, așteptând pauza depotolire a boierului.

— Vorbește! Unde este? — îistrigă, în sfârșit, acesta.

— Sărut mâna, la Țiuleni, sătrăiți, la domnul baron.

— Ei, și ți-a fost greu să te ducipână acolo?

— Ce greu? Eu pentru MăriaVoastră m-aș duce pe jos până laKiev, așa să trăiesc eu!

— Atunci de ce nu te-ai dus,măi jidane?

— Sărut mâna, cucoane, darcum eram să mă duc? Am aflat cădomnul baron iar îi în pojar și vreasă creștinească pe toți jidanii,—Aizic nu vedea nimic peiorativ înaceastă vorbă moldovenească,—așa să trăiesc eu! A prins pe Șloimdin Bârnova, i-a tăiat perciunii, i-aras barba, i-a uns gura, să măiertați, cu slănină de porc, apoi i-a

băgat într-o putină cu apă rece, așasă trăiesc eu, și a început să cântepe nas ca popii, încât, de atunci,sărmanul Șloim zace și, săferească Dumnezeu, poate să șimoară!

Capitolul X. În drum spreȚiuleni

Iorgu Răutu s-a închinat în fațaevidenței.

El cunoștea bine firea baronuluiAugust Milbrey von Pfälzer-Gröner zu Holstorm și își dădeaseama că în adevăr este cu

neputință pentru Aizic să deaochii, în aceste condițiuni, cubaronul Gulfstream, cum era elporeclit în toată Basarabia.

În consecință, s-a hotărât săplece el însuși chiar a doua zi dis-de-dimineață spre Țiuleni.

Drumul era lung, aproape o sutăde „verste“.

Astfel, a doua zi, pe cândrăsăritul era abia roșit înprevestirea zilei și în valeaNistrului abia se putea zări fața deplumb topit a apei, vizitiulDumitru, în „armeacul“ său de

paradă, înțepenit pe capră, gros șinemișcat, ca un idol, a tras„faetonul“, înhămat cu patru cainegri înaintași la intrarea din dos aconacului.

Conu Iorgu se așeză în trăsură,îmbrăcat în cea mai reușităcreațiune a „croitorului parizian“,Ianchel Grinșpun, din S***,„perechea“ de albastru închis, carestătuse în ladă, învelită dejupâneasa Marghioala în foi detutun, de la călătoria la „Viana“,de jalnica pomenire.

Pocnitura din biciul lung,

executată de Dumitru cu măiestrie,invidiată de toți vizitiii din județ,ridică în zbor faetonul.

Până la Solonții drumulșerpuiește de-a lungul brațului desus din cotitura Nistrului pe moșiaNăpădenilor, în care sunt așezatemai multe sate Voroneni, Zloteniși chiar un târgușor, Vîrteja,„colonizat“, pe vremea celebruluiArakceiev, de evrei.

Ochiul de stăpân al lui conuIorgu nu scăpa nimic din vedere.El se ridica mereu în picioare șiglasul lui răsuna ca o trompetă

peste dealuri și văi când custrașnice ocări la adresa baciului,care era cât pe ce să scape înpopușoi turma de oi, când cuîndrumări date plugarilor cari arauogorul pentru grâul de toamnă;vechilului Alexandru, ieșit în drumcălare, îi repetă din nou poruncipentru paza pădurii de stejari dinNăpădeni, marea slăbiciune aRăuteștilor din tată în fiu.

Prin peisajul ondulat al acesteipărți din Basarabia, cu colinelesale dulci prin cari trecuse suflulverii; cu orizontul larg, care se

deschidea cu fiecare coamă de dealși dispărea la coborâșul în văi,drumul prăfuit se strecura printreafluenții Nistrului sau ai Răutului,și se abătea mereu de la liniaorizontală de pe o culme pe alta adealului. Și, din vârf, mereu seînălța în zare tot mai mult dealulBacsanilor, a cărui siluetă masivăprevestește apropierea Carpaților.

Cerul senin, în afară de ceicâțiva nori albi spre apus,promitea o zi frumoasă.

Cu toate că soarele abia seridicase peste orizont și razele lui

aureau suprafața miriștilor, eracald, și aerul vibra de funigei.

Iorgu Răutu, neatent pentru totpitorescul care îl înconjura, sesimțea cam turburat de așteptareaîntâlnirii cu baronul „Gulfstream“.

Acesta era, în felul Iui, unpionier al rusificării Basarabiei pecalea matrimonială — cu ajutorul„stabscăpitanlor” (Un grad ofiţeresc

în Rusia, intermediar între locotenent şicăpitan.— Nota autorului.), vânătoride fete de boieri cu zestre.

Balt de origină, dar un

neprihănit patriot moscovit, el eraînzestrat cu o „largă natură“ rusă,mulțumită căreia castelulstrămoșesc din Liflanda căzusedemult în mâna cămătarilor.Cariera lui militară a fost curmatăla gradul de „stabscăpitan“ înurma vecinicelor orgii șiscandaluri, cari n-au mai putut fitolerate nici chiar în mediulofițerilor de origină curat rusească.

Dar înainte de accidentul final,fiind în posesiunea încă afarmecelor uniformei, bravulstabscăpitan a avut norocul să

răpească inima domnișoareiElisaveta Ramani din Țiuleni,care, împreună cu sora ei maimică, Annetta, moștenise decurând de la părintele său,cavalerul Andrei Ramani, celezece mii de fălci din Țiuleni. Așaîncât retragerea în rezervă astabscăpitanului, baron AugustMilbrey von Pfälzer-Gröner zuHolstorm, a avut loc nu numai cufoc bengal, dar și cu onorurilecuvenite unui mare latifundiar dinBasarabia.

Instalat în conacul din Țiuleni,

„baronul Gulfstream“ a căutat saschimbe cât se poate mai puținfelul de viață, pe care îl dusese îndiferitele garnizoane provinciale,înainte de cataclism.

Dar ceea ce tulbura opiniapublică a elitei din județul S*** n-au fost atât scandalurile și orgiilesale, cât elasticitateaconcepțiunilor sale asupra vieții defamilie.

La Țiuleni, împreună cu baroanade Holstorm a rămas să trăiască șisora ei Annetta, căreia îi aparțineao jumătate din moșie.

Și foarte în curând preotul dinȚiuleni — care după legile rusești,cu „condica lui metricală“,reprezenta și oficiul de stare civilă— a avut de rezolvat un caz deconștiință foarte grav. Chemat săboteze la curtea baronului de douăori în același an, el a fost silit săînscrie în condica lui, pe ambiiprunci ca fiind copiii legitimi aibaronului August Milbrey vonPfälzer-Gröner zu Holstorm dinȚiuleni și ai soției sale Elisaveta,născută Ramani.

Cugetul sărmanului preot a fost

pus la grea încercare: baronul erabogat și darnic și, în același timp,ca reprezentant al ideii derusificare și de civilizare asălbătăciunilor Basarabiei, era șifoarte puternic. Ce-i putea opuneun biet popă de țară, și încă apăsatde moldovenismul său, agravat deprea puțină cunoștință de carte?Șubredele sale noțiuni defiziologie?

În curând problema aceasta defiziologie a ajuns și mai grozavă.

Când primele odrasle ale acesteicăsnicii s-au ridicat, și la curtea

din Țiuleni apăruseră șiguvernante, condica metricalăînregistra un fenomen și maicatastrofal, constatând că, în aniibuni, sporul familiei legiuite abaronului Milbrey fon Pfälzer-Gröner zu Holstorm era și de câtetrei noi născuți în același an.

Acest fapt, cunoscut de toatălumea, nu putea da loc însă lanicio intervenție din parteaautorităților locale, cari aveautoate motivele de a închide ochiiasupra acestor mici perturbărifiziologice, când era vorba de un

stâlp al împărăției, ca baronulGulfstream, bogatul și puterniculcastelan al Țiulenilor, și pe deasupra mare patriot și factor decivilizație într-o provinciemărginașă de curând anexată.

Misiunea civilizatoare amoscovitului din Liflanda semanifesta de cele mai multe orinumai prin maltra-tarea evreilor— mai cu seamă în epocile, careurmau după orgiile sardanapaleștidin Țiuleni.

Însă nici chiar boieriimoldoveni nu erau cu totul la

adăpost de excesele patriotice alebaronului. Foarte susceptibil,credea că onoarea sa e atinsăadesea de cuvântul sau de gestulcel mai nevinovat, sau chiar derefuzul de a lua parte la petrecerilelui; ceea ce, de altfel, considera șica o lipsă de patriotism sau de„suflet rusesc“, dacă nu chiar ca omanifestare de „separatism“. Rarcontactul unui boier moldovean cuseniorul Țiulenilor nu se sfârșeaprin provocare la duel.

Iorgu Răutu înțelegea dar sfialalui Aizic, și dacă totuși pornise

spre Țiuleni, unde nu fusese demulți ani — de la moarteabătrânului cavaler Andrei Ramani,aceasta dovedește, cât de multținea el să pregătească Smărăndițeicuibul ei din Năpădeni.

Capitolul XI. Ducele deMorny și agricultura

modernăDupă patru-cinci ceasuri de

drum, de pe culmea dealului dinPetrești se deschidea în valeoglinda ves-titului iaz al

Petreștilor, dincolo de care,pornind chiar de la iezătură, olungă alee de plopi piramidaliducea spre curtea unuia din ceimai mari magnați ai Basarabieidin acea vreme — AristideNicolaevici Brezó, pe care țăraniiîl numeau cu îndărătnicie„Breazu“, cum, de altfel, erau șinumiți strămoșii săi.

La Petrești se impunea un popaspentru odihna cailor, și pentru cași călătorul să poată gusta ceva.

Trecând iezătura, trăsura seîndreptă prin aleea de plopi, iar

vizitiul Dumitru ca să-și vesteascăsosirea, pocni din bici, mânândcaii pe poartă în galop dupăritualul echipagiilor boierești depe vremuri și, descriind o curbăelegantă prin ogradă, se opri înloc, în fața scării monumentale,care ducea spre un cerdac și maimonumental, rezemat pe coloanegrele de piatră, sculptate cu multăpretenție, ca să dea conaculuirenovat de actualul proprietarcaracterul unui castei medieval.

Pe scară se repeziră vreo doifeciori, în livrele cu bumbii mari

rotunzi de metal, pe care eraugravate armoariile fantastice alefamiliei Brezó. În cerdac apăruînsuși amfitrionul, un domn întredouă vârste, cu trăsături caretrădau un amestec puternic cunobilul sânge al Eladei; un nas fin,ochii negri vii, cu o bărbuțăîngrijit tăiată, și cu un craniu alb,lucitor ca o bilă de fildeș, pe carenumai pe ceafă îl mărginea orămășița de peri albi.

Toată înfățișarea seniorului dinPetrești, de la costumul stilat șielegant de ,,gentilhomme

campagnard“, până la gestul,vocea și însuși vocabularul, parcăerau studiate înaintea oglinzii.

În dosul domnului AristideBrezó, în pătratul negru al ușii, setăia o altă figură — menită parcăanume să contrasteze cu elegantul„feudal“ din Petrești a unui om învârstă, care, cu toată statura luinumai mijlocie, parcă se lungeadin cauza atitudinii și a portuluisău.

Mai mult învălit neglijent, decâtîmbrăcat, într-un costum vechiu devânătoare, uzat și lustruit de

vremuri și de lipsă de cruțare, înciubote mari cu turetci moi, stăteadrept un bătrân sprinten și vânjoscu un cap imens, din care în jospornea până în brâu o barbăîngălbenită de ani și de puținăîngrijire, iar în sus se ridica unstog de păr de aceeași culoare șicare, ca și barba, părea de multlăsat fără contact cu pieptenul saucu peria. Ochii mici, căprii înnepotrivire ciudată cu rigiditateafigurii, neliniștit își fugăreauprivirile în toate părțile și parcă înfiecare moment erau gata să

dispară în orbitele adânci,dedesubtul cărora abia seîntrezărea un nas mic și diform caun bob de linte.

Era marele moșier VasileBartic, din vecinătate, careîmpreună cu Aristide Brezóstăpâneau singuri o întindere depământ mai mare ca un principatgerman.

Iorgu Răutu în hainele luimasive — opera celebrului„croitor parizian“ JanchelGrinșpun din S*** — ridicându-sepe scări, se înălța în fața lor ca un

Gulliver între liliputani, dar îisalută totuși cu oarecare sfială.

— Ehe-hei! Ce surpriză,fericită! Ce vînt binecuvântat te-aîndreptat spre modesta meareședință, proșu liubiti i jalovati!exclamă afectat domnul AristideBrezó, amestecând graiul rusesc cuo românească împănată deneologisme, necunoscute pe atunciîn Basarabia.

Întinzându-și ambele mânisubțiri și bine îngrijite spre labelepăroase ale lui Iorgu Răutu, el lestrângea cu multă afabilitate.

— Bună ziua! Bine te-am găsit,cucoane Aristide. Ia, mă poartăgrijile și nevoile. Aflând că eștiacasă, am tras la dumneata, înnădejdea că mi-i îngădui un popasde vreun ceas-două în drum spreȚiuleni.

— Ce-un ceas, două, domnule!Dar nu te las astăzi! Vei sta cu noila masă — cem bogat, tem i rad,apoi te vei repauza un instant, iarapoi vom juca o partidă-două depréférence, că m-a ambetat destulVasile Petrovici cu pichetul său.

Domnul Aristide Brezó,

călătorit prin lume și trăit maimultă vreme în Franța, ca și înRomânia — având moșii șidincolo de Prut — subliniacunoștințele sale ale limbiiromânești „moderne“ prinîntrebuințarea exagerată aneologismelor neînțelese pentruboierii moldoveni din Basarabia,presărându-și în același timpgraiul și cu fraze franceze întregi.Și, tot deodată, simțindu-se unstâlp al împărăției și bun patriot, îiplăcea să se adreseze în rusește,chiar oamenilor ca Iorgu Răutu,

care nu prea înțelegeau limba luiPușkin.

Vasile Petrovici Bartic a strânsmâna lui Iorgu Răutu, abiaînsoțind acest gest de salut cucâteva sunete nearticulate.

Bietul uriaș necioplit dinNăpădeni nu îndrăznea să refuzeinvitația atât de amabilă adomnului Aristide Brezó, dar sesimțea grozav de stingherit șiplictisit în societatea acestorreprezentanți ai elitei basarabene.

Aristide Brezó nu numai că îluluia cu finețele sale de limbaj

româno-ruso-francez, impunându-io sforțare de tălmăcire a tuturoracestor vorbe ciudate, dar mereu îlprostea cu narațiunile salemirabolante, în cari ursul dinNăpădeni niciodată nu putea trageo linie de demarcațiune întreadevăr și jocul neînfrânat alimaginației, care printre țărani îiasigurase magnatului din Petrești oreputație de cel mai maremincinos al Basarabiei.

În timpul mesei, și mai târziu, lapartida de „préférence“, stăpânulcasei își întreținea oaspeții cu

povestirea celor mai extraordinareaventuri și isprăvi săvârșite sau cudescrierea succeselor neînchipuite,realizate în gospodăria sa, ținândprea puțin seama de impresiaprodusă asupra lui conu Iorgu și alui Vasile Petrovici Bartic, ca șiasupra soției sale — o doamnădistinsă, a cărei față palidă erapuțin înviorată de o superbăcoroană de peri albi și luminată deochi-i negri triști și de un surâsmelancolic.

Adică, la drept vorbind, AristideBrezó era sigur de impresia

enormă produsă asupra musafirilorsăi și, totodată, de mult nu mainădăjduia să producă vreoimpresie asupra doamneiCleopatra Brezó!

Și într-adevăr, Iorgu Răutu îlasculta cu gura căscată fără să știedacă trebuie să-l admire sau să-șiexprime îndoiala.

— Aaaa! vezi această supă deraci? M-a învățat să o pregătesc —că eu singur dau instrucțiunibucătarului — ducele de Morny,cu care am fost amic ca frate, —știi, fratele natural al Majestății

Sale Napoleon al III-lea, care afost ambasador la Petersburg.Daaa! am fost per-tu cu el.Niciodată nu putea să uite lecția pecare i-am dat-o la manejul dinParis. Aceasta se întâmplase pe la’53, puțină vreme după lovitura destat. Știi că eu sunt călărețpasionat. În fiecare zi mă sui pe unarmăsar încă neînvățat. Grozav îmiplace să domptez, și să dresez caii.Întrând odată la manejul din Paris,văd acolo un domn într-un costumimpecabil, desigur gentleman, carese încerca fără niciun succes să

încalece un superb armăsar negru,pe care în zadar căutau să-l țină înloc patru valeți. Armăsarul turbatîi târâia după el ca pe niștecățeluși. Domnul, în care îndatăam recunoscut pe ducele deMorny, alerga degeaba după ei.Atuncea eu, văzând eforturile luivane, m-am adresat lui:„Permettez, monseur, je peux fairecet animal comprendre la raison.Permettez?“... Ducele, cu un surâsde superioritate, îmi spune: „S’ilvous plaît, monsieur!“. Eu, cuîncetul, cu vorbe dulci mă apropii

de fiară, îl mângâi și-l întorc cufața spre soare și, când el, orbit, și-a închis un moment ochii, eu hop,și sunt în șea.

Aici Vasile Petrovici Barticmârâi sarcastic printre dinți:

— Așa a făcut Alexandru celMare cu Bucefalul său!

— Da, așa făcu și Alexandru deMacedonia, — îi răspunse liniștitd. Brezó și continuă: —Năzdrăvanul se cabrează, zvârlecu picioarele — ensaut de mouton.În zadar! Peste câteva minute îlduc la pas în fața ducelui de

Morny, îl fac să cadă înainteadomniei sale în genunchi, și-i zic:„Monsieur, il est à votredisposition“. Daaa! Ducele măîmbrățișează, mă sărută, mă ia întrăsură cu el, mă duce drept laTuileries, așa cum eram în costumde călărie, mă prezintă MajestățiiSale Napoleon al III-lea: „Sire, jevous présente le plus merveilleuxcavalier du monde, mon meilleurami, le grand seigneur russeAristide Brezó!“. Daaa! Și deatunci am fost ca doi frați decruce. Daaa! Și nu s-a dat îndărăt,

când a fost ambasador laPetersburg, să vie aici la mine laPetrești. A stat aici, aici chiar pescaunul unde stai d-ta, și a spus căașa primire și așa casă, și așagospodărie nu le-a văzut nici laducele de Montpensier din Franța,nici la lordul Norfolk din Anglia,nici la prințul Schwarzenberg dinAustria...

*Lui Iorgu Răutu i se tăia

răsuflarea, și fruntea i se umezisede bobițe de sudoare.

Vasile Petrovici Bartic mânca în

tăcere, strâmbându-se numai desurâsuri sardonice.

Doamna Cleopatra, înmomentele cele mai critice,zâmbind cu blândețe, îi oferea luiconu Iorgu:

— Să luați încă puțin curcan,mă rog, încă o aripioară. Aristide,toarnă domnului Răutu puțin vin.

Iorgu Răutu, auzind despregospodărie, un teren mai propice șimai cunoscut, îl întrerupe:

— Ați început arăturile detoamnă, coane Aristide? Punețimult grâu?

— Ei-ei! arătură! Eu nu mai ar,eu am introdus metodele cele maimoderne de agricultură, fărăarătură.

— Cum fără arătura? Dar atuncicum semănați? Doar grâul nucrește ca o buruiană!

Și conu Iorgu cât pe ce era sarăstoarne masa în mișcareaviolentă de uimire.

Prietenul ducelui de Morny,îndreptându-și cu un gest elegantcravata, strecură cu satisfacțiune:

— Aha-ha, amice! Științamodernă a stabilit că arătura este

necesară numai pentru ca săîmpiedice etufarea cerealelor decătre ierburi și buruiene. Esuficient însă ca prin ridicareastratului herbal, trecând deasuprasolului cu o boroană specială, caretaie numai iarba la nivelul solului,sămânța germinează și se dezvoltăcu atât mai puternic că ea se poatenutri din rădăcinile ierburilor. Estemai bine decât cu îngrășămintelecare la noi nu rentează.

Conu Iorgu, mirat, n-a maiîndrăznit să spună niciun cuvânt,dar a schițat un gest de cruce, pe

care de-abia l-a putut stăpâni.— Domnule Răutu! Nu luați o

prăjitură? — întrerupe din noudoamna Cleopatra. — E foartebună, o potrivește minunatbucătarul nostru, și puțin vin — evechiu. De zece ani e ținut înpivnița noastră.

Capitolul XII. Unlatifundiar

Vasile Petrovici Bartic mârâiaviolent și-și bătea genunchii cupalma, râzând acuma în gura mare.Dar conu Iorgu nu se simțea mai

puțin jenat de acest taciturncomesean.

Vasile Petrovici Bartic, carestăpânea peste treizeci de mii defălci în diferite ținuturi aleBasarabiei, era vestit prin „călicia“lui. Parcă simțea o durere fizică,ori de câte ori era silit să scoată unban pentru cele mai elementaretrebuințe ale vieții și pentru celemai neînlăturate nevoi alegospodăriei; prefera să lasenecultivate moșiile lui, decât sădea din pungă o lețcaie pentru aplăti munca oamenilor sau a

cumpăra mașini și unelte.Chiar pentru masă el, un pușcaș

fără pereche, se aproviziona maimult cu vânatul din pădurile șicâmpiile sale nemărginite. Iar dacăavea o nevoie neapărată să facă undrum în oraș, el pornea pe jos, seurca în cea dintâi căruțățărănească, răsplătind pe om cu opotârniche sau o rață sălbatecăîmpușcată de el.

În palatul bătrânesc — pestevechia lui strălucire demult eraaruncată paragina uitării — acest„miliardar“ trăia într-o singură

odaie, fără familie și fără alte slugidecât o pereche de țigani bătrâni,foști robi ai familiei sale, care nuștiau ce să facă din libertateadobândită, și se oploșiseră la curtefără leafă, îngrijindu-se Dumnezeuștie cum de hrana șiîmbrăcămintea lor.

Acest om, căruia soarta nu-irefuza, s-ar părea, nimic dindarurile vieții, își ducea astfelexistența de mizantrop solitar, caremărginea mizeria — mai cu seamădupă emanciparea țiganilor și dupădesființarea boierescului, care îl

lipseau de serviciile și muncagratuită a țăranilor de pe moșiilesale.

Zgârcenia și cupiditatea îladuseră mai târziu la un conflictviolent cu legea. Spre a evita plataunei facturi numai de douăzeci șicinci de ruble, el nu s-a sfiit săfalsifice o chitanță. Falsul doveditînaintea justiției i-a adus osancțiune severă: pentru vreo patruani petrecuți în temnițeleîndepărtate el dispăruse dinorizontul Basarabiei și până lasfârșitul vieții ducea la Bărzești

viața de ciumat.Dar și înainte de acest accident,

numai imensa lui avere șisperanțele pe care le nutrea laboieri înrudiți — și mai cu seamăla Aristide Brezó, unde pedeasupra găsea din când în când omasă copioasă fără cheltuială — îipăstrau oarecari legături cu lumeadin afară.

Iorgu Răutu era mulțumit cânds-a putut, în sfârșit, retrage înodaia lui de culcare, după câtevapartide de „préférence“, în carenumai Bartic câștiga fără greș.

Și a doua zi se simți ușurat,când, dis-de-dimineață, fără să maidea ochi cu stăpânul, de la care-șiluase rămas bun de cu seară, îșiputu urma drumul spre Țiuleni.

Capitolul XIII.Civilizatorul

Peste noapte plouase; vaporiiridicați de un soare și mai arzătorîn aerul răcorit, care răsuna decântecul tremurat al păsărelelor,parcă pâlpâiau în flăcări aprinse.

Înainte de amiază, faetonul cucei patru cai negri înaintași, în

pocnetul biciului lui Dumitru,intra, în sfârșit, în galop vijelios,pe poarta parcului imens dinȚiuleni, și, printre teii și ulmiiseculari, trăgea la ușa palatuluibaronului August Milbrey vonPfälzer-Gröner zu Holstorm.

Un fecior primi pe musafir înscară și îl informă că boierul seaflă în „cabinet“, și în vârfuldegetelor porni ca să-i aratedrumul.

Deschizând o ușă de stejarmasiv, care dădea direct învestibul, el se dete în lături,

lipindu-se aproape de părete, parcăanume ca să se pună la adăpost deprivirea boierului.

„Cabinetul“, o cameră spațioasăcu o mare masă pătrată la mijloc,în care nimica nu trăda un birou delucru, afară de o enormă călimară,în care însă, în loc de obicinuitelecerneală și nisip, cele douăreceptacule conțineau praf depușcă și alice de vânătoare; îndezordine pe masă erauîmprăștiate și alte accesorii devânătoare, saci, cartușiere,cravașe, tăvi cu sticle și pahare, cu

niveluri variate de lichide colorate— de la transparența cristalinăpână la negru fără nicio nuanță.Păreții erau decorați de un arsenalîntreg de arme și trofeevânătorești, între care ici și colo seputeau vedea litografii englezești,cu diferite episoade de goană cuogari, cu domni în fracuri roșii șidoamne în amazoane; câtevapicturi de nuduri, în atitudini delascivitate brutală, în care artiștiidovedeau mai mult zel specificdecât talent, complectauornamentația cabinetului și

caracterizarea stăpânului.Pe un colț al mesei, cu un picior

în pământ și celălalt bălăbănit învăzduh, ședea un domn de vreopatruzeci de ani, de o obezitateprea pronunțată pentru aceastăvârstă, blond, cu ochii albaștrișterși, dar cu nasul și obrajii viucolorați și întretăiați de o enormămustață groasă, care se proiecta înlături, deasupra bărbiei demultnerasă, ca două sulițe, in linieoblică de la dreapta spre stingă,capul fiind totdeauna ușor plecatspre umărul stâng, fața-i rotundă

mai era brăzdată tot de la dreaptaspre stânga cu alte trei liniiparalele cu mustața: a tăieturiiochilor, a sprâncenelor și amarginii părului pe frunte.

Domnul, pufăind dintr-un enormciubuc, privea cu multă băgare deseamă un grup așezat la picioarelelui: un prepelicar alb cu peteroșcate, ridicat în două labe,nemișcat, fixând fascinat, cu ochiicruciș, o bucățică de zahăr pusă învârful botului.

În față câinelui, în genunchi,într-o atitudine simetrică ședea un

om cărunt, cu sprâncene negrestufoase și cu un păr rar și îngrijittapițat pe chelie, în contraststraniu cu o barbă lată în„evantaliu“, care se întindeaaproape de la un umăr la altul.

— Tout-beau, tout-beau, Polcan,— se răstea el apăsat către câine.

Câinelui îi tremurau buzele, darel rămânea înțepenit.

— Pille! — exclamă, în sfârșit,bărbosul domn, cu o mișcarerepede în jos a arătătorului.

Prepelicarul, cu botul aruncatbrusc în sus, a reușit să prindă într-

o clipă în prăpastia neagră a guriibucățica de zahăr sărită în aer.

— Bravo, bravo, Polcan!— Hooo, hooo! — izbucni în

hohote de bas domnul cu mustațaagresivă.

— He-he-he-he-he! — i-a ținutisonul cu o voce subțire de tenordresorul de la picioarele lui.

Numai în acest moment eiobservă, în sfârșit, pe noul venitcare cu trupu-i impozant astupaaproape în întregime ușa, închisădiscret în dosul lui de feciorulnevăzut.

Blondul, „baronul Gulfstream“,scoase ciubucul din gură, se uită oclipă si, recunoscând pe musafir,izbucni din nou în hohote: „Ho-ho-ho-ho-ho!“ — și, dând picioruldrept jos, s-a ridicat de pe masă cumâinile întinse spre Iorgu Răutuși, fără să lase ciubucul, l-a înecatîntr-un potop de fraze ruseștisacadate, menite să exprimemulțumirea și salutul de bunăvenire:

— Câte veacuri n-am mai văzutpe ursul din Năpădeni! Ce vântfericit te aduce, Egor Stepanovici?

Bine că am pus mâna pe d-ta! Eșticălăreț strașnic, chiar mâinepornim ogarii. Avem o mulțime devulpi și de lupi.

Baronul balt, mândru demisiunea lui de patriot rus într-oprovincie moldovenească, dinprincipiu vorbea rusește, deși știafoarte bine că Iorgu Răutu greuputea desluși vreun înțeles dintorentul de sunete în care îlînvăluia.

— Bună ziua, AugustFerdinandovici, — îi răspunseacesta moldovenește, dându-și

puțin înapoi capul, fiindcăexpansivul baron îi scutura cuambele mâini dreapta, fără să laseciubucul lung, care cât pe ce erasă-i scoată un ochi: — M-au adusnevoile, mă însor...

— Ho-ho-ho-ho, blestematuleștrengar! — continua dialogulmoldavo-rusesc jovialul stăpân dinȚiuleni, împingând vârfulciubucului în pântecelemusafirului.— De mult e vreme!Și cine e nenorocita? He-hei, avemsă turnăm o nuntă de se va auzi șila Kiev, ho-ho-ho-ho-ho, berbant

bătrân!Alexandru Ivanovici Brașevan

— căci el era dresorul lui Polcan— un moment încremenit pe vine,se ridică în picioare, rezemându-secu pumnii de dușumele, și pornispre conu Iorgu, tot timpul tăindu-și trupul pe din două, în saluturismerite și cordiale.

— Să trăiești, coane Iorgule!Bine ai venit! Îmi pare bine că tevăd înainte de iarnă, când chiteamsă trec și pe la Năpădeni. Să-mi fieiertat și mie să întreb cu cine văcăsătoriți?

Conu Iorgu, a cărui dreaptă eraîncă încleștată de baronulGulfstream, îi întinse pe ceastângă și își îndreptă răspunsulspre el:

— O cunoști bine. E Smărăndițalui Toader Cacioni din Sănătoasa.Tocmai pentru aiasta am venitpână la Țiuleni după dumneata, casă-mi dai o mână de ajutor, pentrumeremetul caselor și pregătiri denuntă.

— Într-un ceas bun! — îirăspunse Alexandru Ivanovici cu ofață înseninată. — Bucuros! Dar

pe când e nunta? Că acuma amoleacă de treabă pe aici.

— Nu, Alexandru Ivanovici, nuse poate! Trebuie să vii pe loc, căavem abia o lună și trebuie făcutemulte cumpărături, aduși meșterii,orânduită casa, grădina, curtea,grajdul, trăsurile. Eu mă prăpădescfără dumneata.

Baronul Gulfstream eliberăbrusc mâna lui Iorgu Răutu.Privirea i se întunecă; ochii i seinjectară; și deodată el izbucniîntr-un ropot răgușit:

— Ce, vrei să mi-l iei, nu mi-a

dresat încă ca oamenii nici pePolcan. Dar ce fac cu Vanda și cuUragan? Nu-ți dau voie! — șiciubucul baronului descria niștecurbe amenințătoare.

— Dar bine, AugustFerdinandovici, ți-l aduc peAlexandru Ivanovici îndată dupănuntă. Eu nu pot amâna nunta șiam mare nevoie de dumnealui. Iarjavrele matale mai pot aștepta olună, două.

— Cum? — tună baronul șiochii parcă-i erau gata să iasă dinorbite și, uitându-și misiunea de

rusificare, zbieră într-omoldovenească pocită:

— Javre? Mă... șezut pe nuntadumitale! Javre? Câini de rasă, dinsvora la prinț Witgenstein! Javre?Polcan cu Vanda mai nobil ca toțiboier moldovean și cu Smărăndițadumitale? Javre, aa?

Aici îi sări țandăra și boieruluimoldovean care se ridică ca unmunte deasupra clocotitoruluineamț moscovit și se răsti apăsat:

— Sunt în casa matale,domnule, dar nu prea te întinde,dacă n-ai omenie, îți voi găsi eu ac

de cojoc.— Aaa,— începu să urle,

pierzându-și cu desăvârșire mințilebaronul August, și deodată își dădupe față aproape singurelecunoștințe ale limbii românești pecare le poseda la perfecțiune:perlele literaturii populare cutendințe genealogice, ornamentatede fiorituri rusești pe aceeaș temă:

— Cum? Ce? Duel! La cincipași, zece gloanțe, cu sabia! Nu!Duel american, prin batistă! Iți voiarăta eu, cap de bou, dulăumoldovenesc! Crucea și felinarul

de la mormântul din Ierusalim.Nu se poate ști dacă această

combinațiune zoologică sauperlele literaturii populare, pe careși conu Iorgu le putea mânui cudistincțiune, au rupt zăgazuriletemperamentului acestuia; dar el,furios, își puse labele pe brațelefuribundului baron, îl ridică ușorca o pană în sus, cu ciubuc cu tot,și îl așeză din nou pe masă,ținându-l strâns ca în clește de fier.

De la începutul acestei scenefurtunoase Alexandru Ivanovicidispăruse. În momentul critic însă

ușa se deschise și în cabinet intră odoamnă, încă tânără, deși părulnegru, strâns într-un „chignon“,era vărgat de șuvițe albe. Ea păreacă a adus prin simpla ei înfățișarepacea și liniștea, cu privireaochilor ei negri blânzi și cusurâsu-i sfios.

În dosul ei, în ușa deschisă, seînșirau în perspectivă: AlexandruIvanovici, mai multe femei dediferit rang social, și o droaie decopii de toate vârstele, dar toțicaracterizați prin aceeaș înclinarea capului spre umărul sting și

aceleași trei linii oblice paralele— a părului pe frunte, asprincenelor si a tăieturii ochilor— în așteptarea liniei a patra, amustăților pentru băieți;

Baroana cu pași repezi seîndreptă, salutând grațios, spreIorgu Răutu.

— Fii bine venit, domnuleRăutu! — se adresă ea uriașuluiînfierbântat, într-un graimoldovenesc nepri-hănit.— îmipare bine de vestea bună ce mi-aadus-o Alexandru Ivanovici. Să fiecu noroc! Vă urez mulți ani,

sănătate și fericire! Am cunoscutpe Smărăndița când era încă de oșchioapă, am fost prietenă și curăposata cucoana Elena, mama ei,Dumnezeu să o ierte, a fost ofemeie foarte cumsecade, detânără a luat-o Dumnezeu.

Iorgu Răutu îl lăsă în pace pestăpânul casei și, perplex șirușinat, nici el nu știa ce îngăimădrept răspuns.

Baronul, uluit, șezu câteva clipepe masă, frecându-și când un braț,când celălalt, unde se simțea încăpresiunea labelor lui Răutu, apoi,

deodată, sări jos și izbucni înhohot de râs.

— Ho-ho-ho-ho-ho, ce urs! Viersălbatec. Nu înțelege gluma! — șiînfipse din nou vârful de ciubuc înpântecele musafirului.

Șirul de figuri de dincolo de ușă,care cu respirația oprită asistau ladesfășurarea evenimentelor,începu să se împrăștie; iarAlexandru Ivanovici — vesel, cupași mărunți ca sărituri de vrabie,intră în cercul primelor personagiiale dramei:

— Hi-hi-hi-hi-hi! — chicoti el.

Ce glumeți poznași și hâtri sunt șidumnealui baronul AugustFerdinandovici, și cuconul Iorgu.Eu mă speriasem, Doamne ferește!He-he-he-he-he! Dar dumnealorșuguiau.

Baroana, întinzându-și brațulspre conu Iorgu, îl invită la masă.

Acesta, stângaci, plecându-se îndouă spre a lua brațul doamnei, apurces spre sufragerie.

Baronul, după o toaletă sumară,îi urmă.

*Masa a fost foarte populată, dar

puțin animată. Conu Iorgu, așezatîntre baroană și soră-sa AnnaAndreevna Ramani, se simțeajenat. Dar fiind și îndeobște uncauseur puțin iscusit, el nu aveadestulă dresură pentru caamintirile scenei din cabinet să nuse resimtă în conversația șiatitudinea lui.

Amabilitatea rafinată a baroaneiși a Annei Andreevna — o a douaediție a aceluiași tip feminin — cași veselia zgomotoasă a baronului,a cărui spontaneitate dădea debănuit, ca și sforțările lui

Alexandru Ivanovici de a animaconversația cu amintiri și anecdotedin mult agitata lui viață, nureușeau să împrăștie atmosferaapăsată. Scara de copii, care seînșirau spre cele două capete demasă, între guvernante șipreceptori, era și ea influențată deaceastă atmosferă.

Astfel, îndată după masă, nutocmai potrivit cu protocolulbasarabean, conu Iorgu își luărămas bun, pretextând o nevoieurgentă de a fi chiar în acea searăla S***.

După multe insistențe, dictatede politeță și de dorința de a ștergeimpresiunile urâte, pocniturile debici ale lui Dumitru vesteauplecarea triumfală a stăpânuluisău, împreună cu AlexandruIvanovici Brașevan, ca trofeu alvictoriei repurtate împotrivaseniorului de Țiuleni.

Capitolul XIV. AlexandruIvanovici în acțiune

Instalarea lui Brașevan laNăpădeni a inaugurat o epocă deagitațiune și activitate febrilă, cum

curtea bătrânească din Năpădeninu cunoscuse demult.

Abia sărit din faeton, AlexandruIvanovici s-a repezit îndată îngrajd și la remiza de trăsuri. Lagrajd — constatând că afară decadrigiul negru, care îi adusese, nuse mai găseau decât doi cai decălărie și o pereche de mârțoage,care purtau trăsurica lui conuIorgu pe moșie — expertul adeclarat hotărât că trebuie imediatcumpărați la iarmarocul din Balta,de dincolo de Nistru, încă cel puținpatru cai pentru careta doamnei.

Dar remiza îl scoase cudesăvârșire din țâțâni.

— Ce-i aiasta, coane Iorgule?— întrebă el cu brațele ridicate însus, sfredelind cu vocea-i ascuțitătimpanele stăpânului Năpădenilor.— Eu te întreb, ce-i aiasta?

— Căleașcă! — îngăimă conuIorgu, scărpinându-se cam sfiosdupă ureche.

— Că-leaș-că? În aiasta ai săplimbi pe tânăra domniță, bujorulcela de fată? Aista-i car deînmormântare, de pus coșciug în el— Că-leaș-că! — lungea el printre

dinți cu un șuier de ironienemărginită. — Ia, scoatețihărdughia aiasta afară!

Scoasă afară, sub razelenemiloase ale soarelui, nenorocitade caleașcă — pe vremuri mândriapărinți-lor lui Iorgu Răutu — caremai multe decenii stătusenemișcată în remiză, acoperită dețoale până ce a fost întrebuințatăpentru a aduce pe Smărăndița înneuitata ei vizită la Năpădeni —avea într-adevăr o înfățișarelugubră: enormă, neagră, lipsită delustru, cu marginile și colțurile

roase, cu încheieturile răupotrivite, cu arcurile hodorogite,cu postavul perinelor rupt șidecolorat; acum pentru prima oarăea apăru în ochii lui conu Iorgusub aspectul ei real, dezbrăcată defarmecul amintirilor din copilărie,când fusese adusă din „Viana“ însplendoarea noutății.

Poate ai s-o porți în scripcaiasta? — se repezi cu furieAlexandru Ivanovici spre trăsuracare-i adusese din Țiuleni;deshămată, ea luase cu smerenieloc lângă caleașcă. Și în adevăr

strâmtat la mijloc, pe la scări,„faetonul“ făcea impresia unuienorm, și absurd instrumentmuzical.— Doar n-ai s-o pui înșaraban sau în drâmba ceea,—arătă el disprețuitor cu piciorulspre „brișca“ din fundul remizei,cu care conu Iorgu se ducea ladeal, când nu voia să încalece.—Lasă, îți voi aduce eu o caretă ca obombonieră, de la Doppelmayerdin Viena,— hotărî expertul.

N-au fost prea mult cruțate nicicasele bătrânești de cătreimpetuosul reformator, care,

simțindu-și greutatea specificăsporită, parcă crescuse, eraschimbat la față și-și recăpătasetonul de stăpân al Cucernicei dealtădată, încrezut și conștient deimportanța persoanei sale. Elstăruia ca întreg acoperământul săfie renovat și vopsit, zidurileexterioare retencuite; în interiorpăreții trebuiau tapisați cu „hârtiidin Viana“, parchetul — înlocuit;și peste tot să fie cumpăratămobilă nouă.

Iorgu Răutu se simțea copleșitsub această avalanșă, nu numai

pentru că, fiind date deprinderilelui modeste, găsea extravagantepropunerile lui Brașevan, ci mai cuseamă, pentru că realizarea acestuiplan grandios implica amânareanunții până la o dată nehotărâtă.Dar Brașevan luase vânt și nuvroia să audă de nimic.

El se gândea la toate și seînzecea: scria la Viena, la Odesa,la Kiev, comandând mobile,servicii de masă, aducând meșteri;primenea personalul domestic;plănuia o călătorie la Balta pentrucai...

Din fericire, conu Iorgu găsi unsprijin neașteptat în Smărăndița,care venea chiar fără caleașcă, înbrișcă de acasă sau în „scripca“din Năpădeni, și liniștită, ca o zânăbinefăcătoare, luneca cu pașii eilini peste tot și cu un zâmbetdrăgălaș, dar hotărât, știa să punăfrâu avânturilor lui AlexandruIvanovici, mai bine decât cele maiviolente protestări ale lui IorguRăutu.

Ea insistă ca schimbările să semărginească la strictul necesar, iarreparațiile mai fundamentale să fie

amânate pentru altădată.Conu Iorgu privea cu admirație

și asculta cu evlavie pe aceastăcopilă de cincisprezece ani, alcărei profil de camee antică eraluminat în ochii lui cu o aureolă deînțelepciune și de curățievirginală.

La urma urmelor, reformele maiimportante, afară de reparațiunileindispensabile impuse deBrașevan, se mărginiră la careta dela Doppelmayer și la cele douăfracuri, pentru el însuși și pentruIorgu Răutu, după cari ei au fost

siliți să facă anume un drum laOdesa.

Capitolul XV. NuntaNunta a putut fi sărbătorită la

ziua hotărâtă. Alexandru Ivanovicia expediat scrisori de invitare întoată Basarabia. Invitații auînceput să se adune din ajun; și înprimul rând — nunii: mareșalulgubernial Stephan GheorgheviciCazara din Vântura — înrudit cuIorgu Răutu, a cărui mamă eranăscută Cazara, și coana ProfiraMerea din Bărbăței, cu nepoțica

dumisale, domnișoara EleonoraBlagea; apoi domnul AristideBrezó cu doamna CleopatraConstantinovna, Ivan VasilieviciBogdan din Căzănești, PetracheBărsianu cu coana Rozalia dinBoroseni, apoi domnii Albotă dinCuhureni, din ținutul Chișinăului,junele Vania Tresnea din Scorțeniși bătrânul Vasile Carnoschi dinSângera din ținutul Iașilor dedincoace de Prut, apoi, chiar înziua nunții, au venit și boierii dinvecinătate cu doamnele și familiilelor, Stefan Dimu din Solonți,

Nicanor Miulescu, din Ciorneni, șirudele, Ion Răutu din Botoșani,Berceștii din Cerleni, soțiiVoronin din Onițcani.

Au fost prinse de musafiri nunumai toate odăile din „flighel“ șicamerele disponibile din casamare, dar Alexandru Ivanovici afăcut apel și la boierii mai deaproape, cari au oferit ospitalitatepentru rude și per-soane mai puținsimandicoase.

Bineînțeles, a descălecat șilăutarul Lemeș, cu taraful luiîntreg din Bălți.

Iorgu Răutu în zilele din urmănu-și putea găsi locul; nu preaavea încredere în tactul și talentulde organizator ale lui Brașevan,mai cu seamă când acesta își luaseîn seamă bateriile de șampanie șide licheruri. Apoi se îngrijea și depaza părintelui Vasile, ca să nu deade sminteală în ultimul moment;în enervarea lui era istovit deputeri și a scos din minți dealergătură pe vechilul Alexandru,pe jupâneasa Marghioala, pebucătarul Costache Țiganul, pemoș Ștefan chelarul, ca și pe toată

domesticitatea din curte.Iar în ziua nunții, slăbit,

înnegrit, febril, el și-a pus dedimineață fracul din Odesa, careședea pe el parcă ar fi fost cusutdin rogojină — cu gulerul ce seridica peste cap — la spate seumfla în gheb, iar în față secorojea în lături, îl strângea lasubsuori, și pârâia amenințător laumeri și în coate la fiecaremișcare.

Bietul mire se mișca curigiditatea manechinilor articulațide ortopedist.

La ora cinci după amiază, în fațabisericii, în mijlocul invitaților șia oamenilor din toate satele de pemoșie, în haine de sărbătoare,diriguiți de Alexandru Ivanovici cao trupă de figuranți, Iorgu Răutuaștepta adânc mișcat pe mireasă.Aceasta apăru în careta de laDoppelmayer, albă și diafană, și apășit din trăsură între ToaderCacioni și coana Anica Mesnicu,cu o gravitate senină, sub care cugreu se putea ghici pe zburdalnicaMignonetta a pensionului doamneiAmélie Carotte.

Din rochia-i de mireasă, lăsatăpe crinolină ca un calice de crinalb, răsărea bustul fraged în norulstrăveziu al voalului, care accentuaîncă scânteierea ochilor negri sipetalele delicate ale obrăjorilor.

Natalia Chirilovna Voronin,încântată de a avea o „mătușă“ cuzece ani mai tânără decât ea, nu s-a putut stăpâni și, dând în lături peIorgu Răutu, se repezi la aceastăfigurină feciorelnică, înăbușind-oîn sărutări și îmbrățișări.

Tiotia Dusia, fetiță, mititicamamei, copiliță dragă, ce dulce, ce

frumoasă ești! — exclamă eaentuziasmată, apoi, întoarsăînlăcrimată spre unchiu-său, eagemu mânioasă: — U-u, barbar!..

Incidentul a trecut neobservat.Iar Iorgu Răutu pentru prima oarăparcă simți un ghimpe deremușcare.

Slujba n-a ținut mult.Popa Vasile, maiestos, citea cu

rost fiecare cuvânt; dascălulAndronache, ajutat de un coranume adus din S***, își tremuratenorul cu extaz. Conu Iorgu,enorm, stângaci, nu auzea, nu

vedea nimica și, plin de smereniedin când în când își îndreptaprivirea sfioasă spre alba arătarede silfidă, atât de gingașă ca un visnematerializat, în care, de subvoaluri, abia se profila chipuldelicat de camee antică.

Smărăndița, liniștită, stăpână pesine, pătrunsă de sarcina ce cădeape umerii ei fragezi, își îndreptarugile fierbinți spre cer, dar nu uitasă răspundă cu un zâmbet drăgălașla privirile intimidate ale lui Iorgu,care, după aceasta, parcă maipotolit, se simțea mai sigur de

sine.Totul s-a sfârșit cu bine.„Tinerii“ căsătoriți primeau

felicitări. Iorgu, stângaci și greoica totdeauna, strivind mâinileîntinse sau călcând pe picioarelecelor imprudenți; SmaragdaTheodorovna, grațioasă șifermecătoare, dăruindu-șizâmbetul fiecăruia, îmbrățișând pedoamne și domnișoare și întinzândmina domnilor spre sărutare cudemnitatea stăpânei din Năpădeni;pe Natalia Chirilovna, careplângea în hohote pe umerii ei, ea

o mângâia ca pe un copil...Pentru Iorgu Răutu ziua aceasta

și cele următoare s-au strecurat caînvelite în ceață. El își aduceaaminte ca într-un vis de banchetulde nuntă care nu se mai sfârșea; demuzica și cântecele lui Lemeș, cutaraful lui; de dansurile, la care elnu putea lua parte și urmăreanumai, gelos, silueta albă șiplăpândă care zbura din brațe înbrațe, de toasturile închinate lui,de nodul din gât care nu-l lăsa săspuie un cuvânt deslușit înrăspuns; ca un somnambul el își

făcea datoria de stăpân al casei,petrecea pe musafirii care plecau,conducea pe acei, pe care trebuiasă-i găzduiască până a doua zi, laodăile lor din flighel.

În mintea lui a rămas încrustatăfigura Smărăndiței, care subprotecțiunea coanei AnicaMesnicu și a Nataliei Voronin, adispărut spre seară, albă și eteree,în pătratul ușii din salon, și a fostfurată de stejarul ei afumat.

Capitolul XVI. InițiereaSmărăndiței

De la început căsniciaRăuteștilor a pornit într-oatmosferă care oprima pe conuIorgu; cu atât mai mult, că el nuînțelegea ce anume lipsește înviața lui conjugală, din ce pricinăea nu se așează și nu-i dă acelsenti-ment de liniște și demulțumire, care, după credința iui,ar trebui să fie temelia raporturilorde familie.

Rămas din frageda copilărieorfan de ambii părinți, de mamalui el nu-și aducea deloc aminte,iar despre tatăl său avea o prea

nedeslușită icoană, parcă învelităîn ceață, din care răsăreau numaicâteva fragmente fugare șideformate.

În familia surorii sale mai mari,măritate, la care fusese crescut, els-a simțit printre copiii caseitotdeauna străin, negăsind acolo uncămin de familie pentru el.

Experiența vieții de holtei, preaprelungită, nu-i dădea nicipătrunderea psihologiei feminine,nici tactul necesar, îndeosebi laînceputul unei căsnicii, înraporturile dintre soți și, mai cu

seamă, încă dată fiind mareadeosebire de vârstă, care înBasarabia pe vremea aceea, înprocesul vertiginos datransformare pe care ea o suferea,săpa o prăpastie și mai largă întregenerațiile succesive.

Smărăndița, instalată laNăpădeni, rămânea blândă șisupusă, sentimentul ei religios,sincer și adânc, îi dădea puterea deresemnare, dar totuși îi plăcea săse izoleze în iatacul ei — o camerăspațioasă, cu mobila rămasă înmare parte de la bătrâni: un pat

larg de mahon, cu alcov, o oglindăîngustă și lungă peste tot peretele,cu o măsuță de toaletă în fața ei, ogarderobă și o comodă din acelașilemn vechiu afumat. Notapersonală a fost adusă de o cușetă,de un rocking-chair, de o micăbibliotecă în care ea și-a așezat, înafară de operele favorite ale luiMarlinsky, câteva volumedisparate din clasicii ruși și uneletraduceri căpătate la întâmplare înpension, din Chateaubriand, VictorHugo, Lamartine, Dickens, GeorgeEliot, Gutzkow, Auerbach,

Spielhagen.Iorgu Răutu — a cărui

bibliotecă era alcătuită dintr-unsingur calendar, cumpărat înfiecare an, și în care abia dacă știasă descifreze în ce zi a săptămâniicade o dată, și să urmărească dupăsemnele convenționale de lamarginea paginilor fazele lunii —nu putea înțelege trebuința „de asta toată ziulica cu nasul în carte“,dar nu s-a opus totuși laabonamentul pentru o revistăsăptămânală ilustrată „Niva“ șipentru „Foișorul“, cotidianul

popular din Odesa.Dar nimic nu putea caracteriza

mai bine pe stăpâna iatacului ca oaltă mobilă personală, adusă dinSănătoasa și ferită cu gelozie decuriozitatea soțului: o lădiță denuc sculptat, în care erau păstrate— printre „suvenirurile“ depension și scrisorile prietenelor —păpușile și jucăriile Smărăndiței.Dacă Iorgu Răutu ar fi pututpătrunde în misterele acesteilădițe, el și-ar fi dat poate mai bineseama de situația căsniciei sale.

Într-adevăr, el ar fi înțeles poate

că simțurile acestei „matrone“erau încă adormite; ea nu numai cănu putea răspunde la pasiunea lui,dar îl îndurera și îl jignea prinfaptul că atunci când el vibra deextaz, ea rămânea mai mult carece, apropierea lui putându-iinspira numai o adâncă tristețe șichiar o aversiune neînvinsă.

Dar cum își putea da seama detoate rafinările acestei alchimiiburlacul întârziat, răsfățatulfrumuseților clăcașe în raza de treipoște?

De mai multe ori surprinsese el

pe Smărăndița, chiar din primelezile ale vieții comune, cu fațaplânsă sau scufundată în gândurigrele, străină de lumea dimprejur.

De ce plângea? Ce gând oapăsa?

Cu toate ocupațiunile șipreocupările sale de gospodarharnic, cu toată concepția sa camorientală asupra rostului femeilor,cu credința lui moștenită înincomensurabila superioritate abărbaților, inima lui bună șisentimentul complex de afecțiunepentru Smărăndița — sentiment în

care, ciudat, se combinau pasiuneade amant fugos și duioșia aproapepărintească, ca și apăsareasubconștientă a răspunderii față deo viață tânără — determinau în elneliniștea și dorința sinceră, fațăde aceste dovezi, că tânăra luisoție nu-și găsește fericirea castăpână a Năpădenilor — de aînlătura din cale-i toate asperitățileși amărăciunile.

Iorgu Răutu încerca o lămurire,în nădejdea îndreptării.

De aici același dialog — IorguRăutu nu era inventiv — se repeta

ori de câte ori urme de lacrimi sauexpresiunea de tristeță îl puneau înfața acestui mister de psihologiefeminină:

— Nu ți-e bine, Smărăndițo?..Smaragda? — se îndrepta el cândgestul de necaz al Smărăndițeidovedea că ea nu e prea adâncită îndurerea ei.— Nu ți-e bine,Smaragda?

— Nu, Egor Stepanovici, bine!— Poate te doare ceva? Să

chemăm doctorul.— Nu, Egor Stepanovici! Nu e

nevoie. N-am nimic!

— Poate vrei să mergemundeva? La Dimu sau la Boroseni,sau la Bercești, la Cerleni? încă n-am fost la vecini după nuntă să lemulțumim de heretisiri.

— Nu, Egor Stepanovici! Pentruvizite e încă prea devreme.

— Atunci poate vrai să pornimla Chișinău sau la Odesa? Lanevoie, aș putea lăsa și peAlexandru pentru culesulpopușoiului și l-aș ruga și pe tat-tusă-l mai supravegheze.

— Nu, Egor Stepanovici, nu sepoate lăsa moșia acuma,— spunea

măsurat Smaragda Theodorovna.— Nici grâul nu e întreg treierat.Apoi trebuiesc isprăvite și toatearăturile și semănăturile detoamnă.

Iorgu Răutu, așezat în fațaSmărăndiței, încercă stângaci s-omângâie, dar își opri gestul îndatăde o instinctivă mișcare de feriredin partea Smărăndiței.Nemaiștiind ce să mai spuie, elrămase pe gânduri, nedumerit,frecându-și cu palmele genunchii.

Altădată el găsea pe Smărăndițarâzând cu chef, ca un copil,

alergând și jucându-se cu Gafița -tânăra slujnicuță, sora ei de lapteși tovarășa din copilărie, pe care oadusese cu ea din Sănătoasa — sauascultând cu ochii aprinși șirespirația oprită poveștile mameiZoița, bătrâna ei dădacă — altaport din casa părintească.

Odată, întrând pe neașteptate îniatac, încremenise pe loc văzândpe soția lui absorbită în jocul cupăpușile.

Smărăndița, observându-l, îșiluă un aer de indiferență și aruncăpăpușa într-un colț al săltarului, în

fața căruia stătea, ca și cum jucăriai-ar fi căzut în mână dinîntâmplare la aranjarea lucrurilor.

Și, oricând, simpla apariție a luiIorgu era de ajuns ca să punăcapăt, zburdălniciilor și să arunceo umbră pe chipul Smărăndiței.

Bietul om se simțea și maiîncurcat când, pe de altă parte,constata că această fetiță — carenu se putea despărți de păpușile eiși se complăcea în jocuri de copiicu Gafița sau se cufunda cupasiune în poveștile mamei Zoița— avea o inteligență vie și o

judecată impresionant desănătoasă, și din primul ceas a luatîn mânuțele ei cu fermitate șihotărâre — în adevăr ca o matronăcu mare autoritate — frânelegospodăriei din Năpădeni.

*Chiar a doua zi după nuntă,

ieșind din iatacul ei, Smărăndița adat în salonașul de alături dejupâneasa Marghioala care aprimit-o cu un ton de familiaritateși protecțiune:

— Vai de mine, cuconiță! De cev-ați sculat așa de dimineață, ei,

ei, trebuie să fiți trudită, suntețiîncă așa de tinerică, un copil, șiconu Iorgu, ei, ei, un zmău vestit!Să vă mai odihniți olecuță, lăsați-mă pe mine, eu sânt mamaMarghioala, voi purta eu grijiletoate.

— Cum te cheamă? Marghioala,zici? Te rog nu pierde vremea aici,pune să se grijească iatacul și săvie aici feciorul. Boierul unde e?

— Acușica, sărat mâna, îndată!— se grăbi să-și manifestedesăvârșita supunere și umilințăjupâneasa Marghioala.— Boierul

s-a dus la grajd, s-a îmbolnăvitarmăsarul dumisale de călărie.

La o mișcare a Smărăndiței,care și-a dus degetul la tâmplastângă, ca ori de câte ori un gândsau o senzație neașteptată osustrăgea momentului de față,jupâneasa Marghioala a încercatdin nou cu oarecare sfială oobservație familiară:

— Boerul nostru îi grozav depătimaș pentru cai, și după noapteade nuntă, a alergat la grajd, cum aauzit de boala armăsarului!

Smărăndița a lăsat degetul în

jos, și o privire scurtă, aruncatăMarghioalei cu o mișcare aproapeimperceptibilă a sprâncenei drepte,i-au tăiat pe loc acesteiaexpansiunile de familiaritate. Șiacestea nu s-au mai repetat.

— Acușica, sărut mâna duduiță,îndată mă duc să spun fetelor șifeciorului pentru cafea. Lasufragerie totul e gata.

— După cafea,— stăpâna îșiurma poruncile precise,— să măaștepți în coridor; vreau să vădtoată orânduiala casei; să-mi dai șicheile de la cămară; vreau să văd

și odăile slugilor.Conu Iorgu, întors din grajd,

îndată a simțit un nou ton în casă.Incorigibilul Nicache, feciorul,

care cu îndărătnicie nu recunoșteaalt piepten decât degetele mâinilorsale și care era convins că toținasturii hainelor sânt un ornamentfără valoare, și că batista e deprisos pentru serviciul nasului, cunările lui largi deschise în vânt șiveșnic gutunărit, — acest Nicache,străin până acuma de oricedisciplină, umbla strună cu oînfățișare mai îngrijită decât cum

era chiar în ziua nunții, cu toatestăruințele de atunci ale luiAlexandru Ivanovici; jupâneasaMarghioala se arăta de odiscrețiune și într-o neobișnuităatitudine de respect; de asemenitot contingentul feminin aldomesticității era de nerecunoscut,ca înfățișare și zel de serviciu.

Smărăndița s-a grăbit săconcedieze cea mai mare parte dinacest contingent, a cărui lipsă dedisciplină și decor era agravată deindecența siluetelor, ca semnexterior al relaxării morale, pe

care o matronă austeră nu o puteatolera.

A fost detronat și bucătarulCostache Țiganul care, deși meștermare pentru umplutura de gușă decurcan și pentru plăcinte cubrânză, era cu desăvârșire refractarfață de considerațiunile de esteticăși de igienă. Boneta amidonată șișorțul alb luau la el, după ojumătate de oră, aspectul unorcârpe demult uzate.

Smaragda simți însă că lui conuIorgu i-e greu să se despartă deacest Costache Țiganu; dânsul

fusese pe vremuri rob al casei, darnu recunoscuse emanciparea și îșiurma slujba, ca și cum ucazulîmpărătesc pentru desființarearobiei n-ar fi existat.

Cu mult tact SmaragdaTheodorovna se resemna laprezența lui în bucătărie, darimpuse angajamentul lui VichentieLisoski, un „șef“ recomandat deAlexandru Ivanovici Brașevan, lacare servise în vremurile lui deglorie.

*Mai greu era pentru Smărăndița

să-și biruiască, chiar cu ajutorulcredinței religioase, revoltatrupului și a sufletului ei propriu.

Instinctul și inteligența eiindicau Smaragdei TheodorovnaRăutu singura cale care o puteaduce la acceptarea noii salesituațiuni.

Mignonetta pensionului Carotte,cu tot rolul de copil zburdalnic șirăsfățat pe care-l avea în mijloculcolegelor ei, cu tot romantismulinspirat de povestirile luiMarlinsky, avea minte trează șitemperament dominator, care au

ajutat-o să nu fie strivită subpovara căzută asupra ei, chiar lapragul căsniciei.

Smărăndița Cacioni nu aveanaivitatea inocentelorconvenționale din romanele de pevremuri. Într-un pension de feteîntotdeauna se găsește vreo colegămai documentată asupramisterelor vieții; apoi viața la țarăîn primitivitatea ei nu putea lăsaun văl asupra acestor mistere,pentru un copil deștept și curiosdin fire, cum era Smărăndița.

Ea nu avea nevoie de povețele

coanei Anica Mesnicu, care, dealtfel, nu i-au fost cruțate, pentrua-și da seama de îndatoririle pecare i le impunea viața conjugală.

Totuși realitatea a fost atrocepentru un suflet și un trup de copil,într-o căsnicie în care niciun factorsentimental, nicio adiere de poezieși nici măcar porniri senzuale nuputeau acoperi cruditatea uneisituațiuni creată prin deosebirea devârstă și de structură psihică întrecei doi soți.

Dar dacă pentru Iorgu RăutuSmărăndița apărea ca un mister de

nepătruns, și dacă el nu-i puteaînțelege stările sufletești, — înschimb tânăra lui soție, căreiadupă vârstă dânsul îi putea fi tată,citea în sufletul lui ca într-o cartedeschisă.

Resemnându-se la sarcina desoție, ea a știut să sugereze luiIorgu Răutu, cu tot temperamentullui vi-jelios, tonul și atitudineacare îi mai cruțau sensibilitatea șirespectul de sine.

Autoritatea pe care ea a știut săși-o afirme ca stăpâna casei, nunumai că-i satisfăcea instinctul de

dominațiune, dar îi servea și camijloc de a-și impune voința preamaturului ei soț, a cărui dragostenu era lipsită de un sentimentintim de vină.

Cu multă perseverență ea areușit să silească pe potentatulNăpădenilor să-și schimbe cuîncetul purta-rea și față de oameni.

Temperament foarte violent, else deprinsese să dea, la supărare,curs liber celor mai pitoreștisuperlative, și nici nu-i displăceasă facă uz de forța lui herculeanăspre a reprima o neglijență sau

spre a asigura buna orânduială încurte ori pe moșie.

Smaragda Theodorovna nurecurgea nici la morală, nici. lascene. O privire speriată, o lacrimăștearsă discret din colțul ochilor,și, rar, un mic acces de nerviajungeau pentru ca Iorgu Răutu să-și pună strajă gurii și să-șiînfrâneze gesticulația.

Dacă Smaragda Theodorovna n-a găsit în căsnicie multă bucuriesau poezie, ea putea nădăjdui,resemnată, de a-și asigura o viațădemnă și îmbelșugată de castelană

respectată și bogată.

Capitolul XVII. Diogenuljudețului

— Troglodiți! Înțelegi! Tro-glo-diți! Oameni de peșteră, cu toții!Și ce vrai să faci în caverna astabasarabeană, unde nu poți găsi unom? Înțelegi, un om? — bătea cupumnul în masă, în fața NatalieiChirilovna Voronin, domnul IvanNicolaevici Telega din Cemeleuți— pe vremuri singurul licențiat îndrept din județul S*** — spiritparadoxal și gură rea, fire de cinic

și de mizantrop, dar cu porniri deepicurian; prea leneș pentru a faceadvocatura și prea indolent pentrua intra în magistratură, el preferasă stea pe petecul lui de moșie laCemeleuți, să citească, să vâneze,să-și exercite funcțiunile de belesprit necontestat, complectându-și veniturile cu mici sinecureelective ale nobilimii.

Deși foarte urât — foarte brun,cu buze groase, nasul larg, părîncrețit: „un cap de negru“ — el sebucura de simpatiile NatalieiChirilovna mulțumită

intelectualității sale — caz unic însocietatea S***-ciană.

Matronele caritabile insinuauchiar că simpatiile acesteaajunseseră foarte departe, de pecând Natalița Renea abia venise dela „institut“; — toată lumea seaștepta atunci la încoronareaacestui roman. Dar IvanNicolaevici nu avu curajul de a-șilua răspunderea unei căsătorii, iarNatalia Chirilovna își găsi încăpitanul Voronin un soț maipotrivit pentru firea ei. Au rămastotuși buni prieteni: Natalia

Chirilovna avea în el un sfetnicdezinteresat, iar taciturnul AnatolVasilievici Voronin — un partenercomod la jocul de șah.

— Să-mi găsești un singur om!— trăsni încă o dată cu pumnul înmasă acest Diogen al județuluiS***.

Natalia Chirilovna, o blondărubensiană, cu ochi albaștrirâzâtori, zâmbind la aprindereavechiului ei ad-mirator, îi obiectă:

— Cum? Nu se poate găsi unsingur om printre boierii noștri?

— Care boieri? — apucă îndată

firul Ivan Nicolaevici.— Ceibătrâni, cari s-au născut pevremurile Moldovei sau în curânddupă anexare? Niște boi! Or fi șioameni mai de treabă printre ei,dar boi, fiindcă dacă ei au rămasneatinși de rusificare, apoi nu și-auînsușit nici cultura românească,sânt deci ruginiți, inculți, osificați,ca mamuții înghețați din alte epocigeologice; ei trăiesc pe alt tărâm,sau, mai bine zis, sânt în afară deviață, aparținând unei generațiicondamnate să se stingă, ca șispeciile animale învinse în lupta

pentru trai.— Ha-ha-ha-ha-ha! — îl

întrerupe Natalia Chirilovna. —Moș Iorgu chiar seamănă cu unmamut, cât e de mare.

— Desigur. De aici doar vinetoată nenorocirea Mignonetteidumitale.

— Dar, dragul meu, sânt la noi,slava Domnului, și oameni maitineri ca mamuții.

— Care? Care? Care? — urlăNegrul. — Măgarii ceia ajunși lamaturitate acum după anexare?Adică cei născuți și crescuți în

decada a treia sau a patra a acestuiveac, tocmai în vremea cândcultura moldovenească dispărusefără să facă loc încă celei rusești?Apoi aceștia sânt în fond și maiprimitivi, și mai brutali decâtbătrânii; e o generație hibridă,lipsită de orice educație și de oriceînălțare sufletească, înglodată înmoravuri grosiere și în porniridesfrânate. Sau poate mânjii cu cașîncă la gură? Un Vania Tresneaoarecare? Apoi aceștia sânt niștecimpanzei, cari afișeazănecunoștința limbii moldovenești,

dar în realitate nu cunosc bine nicipe cea rusească. Suflete pustiite —deznaționalizați, ei— s-audobitocit și vegetează acum,străini de lumea de idei carebântuie astăzi toată Rusia. Dinaceste elemente este formată elitanoastră!

— Dar nu putem trăi, IvanNicolaevici, — nu se lăsa bătutăNatalia Chirilovna,— nu putem staca urșii în pădure, fără societate!

— Societate? — ripostă fugoscelălalt.— Dar poate constitui osocietate un conglomerat, o simplă

juxtapunere de individualități, fărănicio legătură organică dintreelementele ei, fără niciocomunitate sufletească măcar întregenerațiile succesive? Ce comunau între dânșii astăzi bunicii,părinții și copiii? Nici limbă, nicimoravuri, nici mentalitate, nimic!Așa numita „societate“ a județuluiS*** — adică cele nouăsprezecefamilii boierești pe care le putețifrecventa — se aseamănă cu unvas cu lichide alăturate, dedensitate diferită, între cari nu e cuputință niciun amestec intim, nicio

închegare. Prin distrugereavechiului cadru al vieții de stat șiprin infiltrarea elementelor străinede trecutul și de tradițiile țării,boierimea moldovenească, învelităîn acest nou strat conducător, apierdut orice consistență socială, afost pulverizată. Ea nu mai poateda naștere unei opinii publice, caresă impună oarecare norme deconduită morală și socială. Mataleștii doară ce se poate petrece aici,în văzul și în știrea tuturor. Destulsă pomenesc pe baronul Holstorm,pe Vasile Bartic, pe vestitul Matu

— și numele lor e legiune! Și cenorme comune de conduită pot fi,dacă stratificarea de generații ducela diferențierea ca dintre speciilede animale amintite, în ordinesuccesivă: boii, măgarii șicimpanzeii? Și ce poți găsidumneata, repet, în aceastăurâciune a pustietății pentruSmărăndița matale: pe un bou i l-ași dat soarta, pe măgari nu-i vaprimi ea, iar de cimpanzei să opăzească sfântul. Cât pentru un fătfrumos de pe alt tărâm, îl va găsiea singură — sau, mai degrabă, o

va găsi el, fără ajutorul matale...— Dar cum trăiești matale,

sălbatecule, în această urâciune apustiirii? — îl întrebă cochet șimalițios Natalia Chirilovna.

— Eu am găsit o zânăCosânzeană, și surâsul ei, din cândîn când, îmi ajunge,— răspundegalantul „Negrul“, sărutând mânaNataliei Chirilovna, amândoimulțumiți unul de altul.

Conversația relatată între cei doiprieteni a fost provocată de NataliaChirilovna Voronin — nepoată devară a lui Iorgu Răutu — care,

luându-și sarcina de a patronainițierea în viața mondenă a„tușichii“ sale, cu zece ani maitânără decât dânsa, a simțit nevoiede un sfat sigur și de o îndrumaresănătoasă în această privință.

Capitolul XVIII. PatronajulNataliței

Conu Iorgu nu se grăbea săintroducă pe Smărăndița în cerculrudelor și al relațiunilor sale dinsânul boierimii locale.

Strângerea recoltei i-a dat multde lucru, apoi și Smărăndița era la

început preocupată de luarea înposesiune a mecanismuluicăsniciei, și avea nevoie de untimp și pentru restabilireaechilibrului său sufletesc.

Iar în urmă, lunile octombrie șinoiembrie, ploioase, întotdeaunaîngreuiau nespus comunicațiunileîn tot nordul Basarabiei, cu solul eigreu și cu lipsa totală de drumuripracticabile.

După căderea zăpezii, soțiiRăutu au putut, în sfârșit, săîntreprindă pe drumuri de sanievizitele impuse de protocol.

Smaragda Theodorovna n-agăsit însă în sânul neamurilor noiși nici în înalta aristocrațiejudețeană, cu excepția NatalițeiVoronin, vreo legătură deprietenie, care să-i poată servi casprijin moral și să-i dea vreodirectivă în noua ei viață.

Căsnicia Răuteștilor a fostîntemeiată, în adevăr, în faza ceamai tristă a vieții sociale dinBasarabia.

Iorgu Răutu, chiar dacă nu aveao conștiință națională —necunoscută pe atunci în Basarabia

— dar prin faptul însuși că nuvorbea rusește, nu putea avearelațiuni sociale mai strânse decâtcu boierii bătrâni.

Smărăgdița însă, distanțatăaproape cu două generații, nuputea fi, fatal, decât cu desăvârșiredezorientată în cercul acestora.

Anomaliile vieții lor conjugale,fiind astfel încă agravate decondițiunile sociale — descrise cuatâta plasticitate de Diogenuljudețean în monologul său — ea sesimți rătăcită și părăsită într-olume străină și ostilă.

Raporturi mai prietenești ea n-aputut lega decât cu NataliaChirilovna Voronin.

Aceasta, crescută într-un„institut al nobilimii“ din Kiev șimăritată cu un căpitan în rezervă,fusese pe deplin rusificată casentiment, nu vorbea în familiedecât rusește, deși nu tocmaicorect, și nu uza de limbapărinților decât în raporturi cudomesticitatea și cu țăranii de pemoșie. Fire foarte veselă și, submasca de ingénue de institut,foarte largă și liberă în ce privește

normele de viață, ea se simțiobligată să patroneze peSmaragdița în sânul elitei S***-ciene, și să-i desăvârșeascăeducația mondenă.

Atrasă de „mătușica“ ei, cu zeceani mai tânără, Natalița Voroninavea o reală afecțiune pentru dânsași multă dorință de a o ajuta, darfoarte puțin tact, și mai puținăpătrundere psihologică.

Când într-o zi luminoasă, darrece de decembrie, Smaragda,ridicată de Iorgu Răutu în brațe,învelită în blănuri, fu depusă ca un

mic ghem, în vestibulul casei dinOnițcani, Natalia Chirilovna numai putu de bucurie,— după ce odezbrăcă ea însăși, o îmbrățișă, osărută, râzând și vorbind mereu șidezmierdând-o ca pe un copil; ocopleși cu întrebări, fără să aștepterăspunsul și apoi o duse în iataculei, lăsând pe conu Iorgu în seamacăpitanului Voronin — bărbatmustăcios și afabil, dar taciturndin fire, și care, de altfel, însocietatea lui Iorgu Răutu, nici nuavea nevoie să vorbească, pentrucă acesta tot atât de puțin vorbea

rusește, ca și Voroninmoldovenește.

— Ești răutăcioasă, răutăcioasă,tiotia Smaragdița! — spuneaNatalia Chirilovna, așezând peSmărăndița intr-un fotoliu diniatac.— De ce atâta vreme n-aivenit? Eu te așteptam, te așteptam!Sânt așa de bucuroasă că am omătușă așa de drăguță, tinerică șifrumoasă! Eu sânt așa de singură,aici între urșii aceștia din S***.

Și aruncându-se în fațafotoliului în genunchi, NataliaChirilovna din nou îmbrățișa și

săruta pe Smărăn-dița, care subavalanșa aceasta de alintări nuputea spune niciun cuvânt.

Puțin stânjenită de manifestărileși expansiunile „nepoatei“, cu carenu s-a întâlnit decât o singură dată,din ziua nunții, Smărăndița a fosttotuși mișcată și adâncrecunoscătoare pentru aceastăprimire.

— Bine că ai venit, acuma avemsă ne vedem des, des, des!.. Eu amsă vin mereu la tine, la Năpădeni,și ai să vii și tu la mine. Avem sătrăim bine, bine! Avem să fim ca

două surori. Avem să ne spunemuna alteia tot, tot! da? Așa, dragăSmărăndițo, tușică dulce?

Smărăndița nu știa ce să-ispună, dar lipindu-se ca un copilde Natalia, a dat prin aceastarăspunsul pe care-l aștepta dânsa.

— Ești fericită? Moș Iorgu edrăguț cu tine? Îl iubești? Iaca, eun-aș putea iubi pe un bătrân. Iaca,Tolea are numai zece ani mai multca mine, și îl găsesc cam bătrânpentru mine! Ha-ha-ha! Zău așa!Câteodată vreau să zburd, să măjoc, dar el doarme, sforăie, ha-ha-

ha! Ce poate face ou tine atuncimoș Iorgu? E bine? Zi-i-i! — îșilungea cuvintele Natalia.

Smărăndița se dezlipi de ea, și,roșită, apăsându-și tâmpla cudegetul din stânga, se simți adâncturburată de aceste întrebăriindiscrete, la care ea n-ar îndrăznisă răspundă nici sieși singură.

— Ha-ha-ha-ha! — se revărsaNatalia Chirilovna.— Parcă eștiîncă o fetiță de institut. Ce terușinezi? Noi, femeile măritate,trebuie să ne ajutăm și să nespunem totul, totul! Bărbății sânt

proști. Ce înțeleg ei? Și nu trebuiesă te lași, că altfel își vor lua nasulla purtare; chiar și moș Iorgu, așabătrân cum e, căruia i-a datDumnezeu o bombonică atât dedrăguță ca tușica mea, Smărăndița.Ha-ha-ha!

Natalia Chirilovna din acestmoment se credea în drept să ia peSmărăndița sub protecțiunea ei.Cei vreo cincisprezece kilometri,care despărțeau Năpădenii deOnițcani, nu puteau împiedicaîntrevederile aproape zilnice, daradesea justificau rămânerea peste

noapte a Nataliței Chirilovna laNăpădeni.

Smărăndița, redusă înainteaproape exclusiv la societateamamei Zoița și a Gafiței, găseaacum în contactul cu Natalița oreconfortare și o distracție, pe carealtfel nu le putea avea la Năpădeni.

Capitolul XIX.Maternitatea

În curând prietenia ajunse și maiprețioasă pentru Smărăndița — dinmomentul când distracțiilemondene nu-i mai erau îngăduite.

Așteptarea maternității, înaintede vârsta de șaisprezece ani, asperiat-o și a deprimat-o.

Chiar descoperirea stării sale sedatora. într-o zi Smărăndița,înghemuită într-un colț aldivanului, învelită intr-un șal,palidă și febrilă, la îmbrățișările,se lipi de ea, abia stăpânindu-șilacrimile.

Natalia Chirilovna, după două-trei întrebări, și-a dat seama îndatăde situație:

Ah, copiliță dragă, dar eștiînsărcinată! — a exclamat ea.— O

păpușă să dea naștere la o altăpăpușă.

Și „nepoțica“, strângând în brațecu duioșie de mamă pe „tușica“,începu să plângă și ea.

Apoi firea ei, biruind primaimpresie, i-a sugerat nota justă:

— Ah! tușică, Dusia mea,acuma ai să-mi dai o verișoară!Ha-ha-ha-ha! Și tu n-ai știutnimica, puica mamei! Și nu știenimica nici varvarul de moș Iorgu!Ha-ha-ha, cum am să fiu eufericită să mă joc cu păpușica demătușă odată cu păpușica de

verișoară.Sarcina era purtată greu de un

organism încă în dezvoltare.Teama de consecințe, conștiințarăspunderii și instinctul misteriosau accentuat la Smărăndițaexpresia de gravitate și demelancolie, care tot mai multînăbușea izbucnirile dezburdălnicie copilărească aMignonettei de altădată.

Iorgu Răutu, prevestit deNatalița — care în același timp cuo notă de reproș îi atrăgeaatențiunea asupra îngrijirilor de

care are nevoie Smărăndița — eraprins de sentimente contradictorii:era fericit și se simțea mândru,nici el nu știa pentru ce, dar, înacelași timp, cuprins de o marejale pentru Smărăndița, parcă sesimțea și vinovat, iarăși fără să-șidea seama pentru ce.

Văzând această miniatură defemeie, apăsată de grozava povarăa maternității, el, stângaci și lipsitde resurse ca întotdeauna, nu știacum să-i vie în ajutor; și sufereapentru prima oară de lipsa decontact sufle-tesc cu aceea, care își

legase viața ei tânără de un bărbatmai mult decât matur, dar fărăpregătire pentru răspunderea ce și-a luat-o.

— Smarandi... Smaragdițodragă, nu ți-e bine? — iarăși nugăsea el să-i spună altceva.

— Mulțumesc, EgorStepanovici, n-am nimic.

— Poate vrai să ne ducem lacineva? La Dimu? La Berceștii?Ne așteaptă și Cazareștii laVântura sau poate s-o poftim peNatalița să șadă la noi.

— Nu, mulțumesc, Egor

Stepanovici! N-aș vrea să mă ducnicăieri; sânt obosită, iar Natalițava veni ea singură.

— Poate să ne plimbăm puțin cusania? E soare și frumos.

— Nu, nu, mulțumesc, EgorStepanovici! E frig.

Iorgu Răutu ofta și-și frecapalmele de genunchi, cu mișcareaobicinuită, nemaigăsind alt subiectde conversație; el abia își rețineagestul de mângâiere, la care îlîndemna jalea și afecțiunea,simțind subconștient că acest gestn-ar fi găsit răsunetul dorit în

sufletul Smărăndiței. Și, oftând dinnou, uriașul se ridica și greoi,încovoiat, ieșea din iatac.

Doctorul Cojocărescu se arătacam îngrijorat și el, șiexplicațiunile lui apăsau și maimult conștiința iui Iorgu Răutu.

Înțelegi, coane Iorgule, deșimicuța e fată voinică, sănătoasătun, dar e încă un copil, e preaplăpândă, crește încă. Nu-i coaptăpentru a fi mamă. Trebuie sădeschidem ochii în patru, săveghem. Și trebuie liniște. S-oferim de supărări. Să nu o obosim.

Să căutăm să nu fie prea multsingură, că-i vin gânduri negre, darnici să fie tămbălău în jurul ei, decare să-i vuiască capul.

Bietului conu Iorgu îi și vuiacapul, sub nămolul acesta desfaturi și recomandăriinextricabile.

Din fericire, coana AnicaMesnicu a fost gata să ia asupră-șiînalta directivă a căsniciei. NataliaChirilovna, cu tot temperamentulei epicurian, și-a jertfit multpetrecerile din acea iarnă, și a fostaproape nedespărțită de „micuța ei

de tușică“.Iar conu Iorgu Răutu, care și-a

redus cu mult isprăvile cinegetice,și mai mult încurca lumea prinîncercările lui nedibace șizadarnice de a fi util.

Primăvara, intereselegospodăriei, chemându-l la câmp,i-au mai potolit zbuciumul șizelul, ușurând astfel sarcina celorde acasă, dând și mai multă linișteSmărăndiței.

Pentru aceasta lunile,săptămânile și zilele se scurgeauca într-o aiureală; suferința fizică

și apăsarea sufletească, în mijloculpregătirilor pentru ziua cea mare,parcă o izolau de lumea din afară.Nu-și dădea seama nici de sfârșituliernii, nici de frumusețeaprimăverii, nici de căldurile verii,până la sfârșitul lui iunie, pe cândse așteptă dezlegarea.

Apropierea, acestei zile, cu tottoiul secerișului, îl imobiliză iarășipe Iorgu Răutu în curte.

Doctorul, instalat în casă,împreună cu moașa boierimii dinS***, Fecla Ivanovna — femeieveselă și foarte iscusită în

meșteșugul ei, ușoară la pas, cu totvolumul ei respectabil, și cu omână care avea puterea unui resortde oțel și mângâierea de mătase —ajunseră adevărați stăpâni aiNăpădenilor și terorizau penenorocitul soț.

Coana Anica și Natalița îșidădeau în zadar toate silințele căsă-l astâmpere. Accesul la iataculSmărăndiței îi era oprit; el nuputea afla nimic decât de la Gafița,mama Zoița sau jupâneasaMarghioala, care nici ele nuputeau afla mult în momentele

scurte în care serviciile lor eraunecesare pe lângă doamna; iarceilalți, enervați de mesajele șiîntrebările mereu aceleași pe carele adresa bietul om, îl repezeau, înconștiința gravei lor misiuni, fărămultă ceremonie.

— Ce vrai să fie, omule? — îispunea doctorul.— Doar n-are sănască la fiecare cinci minute câteun copil! Așteaptă, abia sântem laînceput.

— Vai de mine, coane Iorgule,— exclama coana Anica,— aicrede că dumneata naști. Biata

Smărăndița e liniștită, mititica deea, și cuminte.

— A! moș Iorgule, — se răsteala rândul ei și Natalița, — avemdestulă grijă ca să nu ne mai bațicapul și dumneata.

Numai Fecla Ivanovna era cevamai îngăduitoare și, cel puțin,stătea mai mult de vorbă cu el. Înhaina ei profesională, albă șirotundă, cu fața roșie ca un mărdomnesc, cu bobițe de rouă pefrunte, ea se oprea provocător înfața lui Iorgu, cu mâinile în șold șirâdea:

— Ha-ha-ha! Caraghioși maisunteți voi, bărbații tineri. V-ațifăcut cheful și apoi parcă seprăbușește pământul. Lasă, cu toțiine-am făcut așa; și așa va fi pânăla sfârșitul lumii, păn’ce va pieriomenirea aiasta. Dar mata nuîncurca lumea degeaba, EgorStepanovici. Liniștește-te, nupentru întâia oară scot eu pui deboieri la lumină! Totul va fi bine!Hai, șterge-o să nu te mai văd peaici!

— Dar, Fecla Ivanovna, îimerge bine? Cum se simte? Ce

spune? N-aș putea s-o văd, măcarprin crăpătura ușii? Și apoi poateare să fie nevoie de mine să dauvreo poruncă, să trimit undeva?

— Lasă, că dacă va fi nevoie techem eu. Du-te să stai în flighelacolo. Hai-hai, fii cuminte. Cepăcate am eu totdeauna cuînsurățeii iștia tineri.

Iorgu Răutu pleca resemnat, încea din urmă încăpere aflighelului, dar nu putea găsiastâmpăr; se ducea în ogradă, senăpustea asupra celui dintâi argatcare-i ieșea în cale, și, gesticulând

cu violență, parcă ciocănea cu celedouă degete ale dreptei, ca săsublinieze puterea de expresiune alimbagiului său hiperbolic, darșoptit, pentru ca să nu fie turburatălehuza; apoi se îndrepta din nouspre iatac, în vârful degetelor,stângaci, aninându-se de scaune șimese; pentru ca din nou să fiegonit de cucoana Anica sau deNatalița.

Dar când din iatac răsunară,parcă sfâșiind văzduhul, niștegemete și țipete stridente, el fugiîn odăița lui, se aruncă în

genunchi, în fața patului, cuprinsde groază, și se rugă de Dumnezeusă curme chinurile Smărăndițeinevinovate, să-l pedepsească pe elpentru păcatele lui cele grele.

Câtă vreme a trecut așa IorguRăutu nu-și dădu seama, și nici înurmă nu-și aducea aminte. La unmoment dat însă, spre dimineață,deodată, a răzbit până la conștiințalui, că parcă și casa și curtea sântînecate într-o tăcere ciudată șiplină de amenințări. Greoi,clătinându-se, s-a îndreptat el spreiatac, și în sufragerie găsi pe

doctorul Cojocărescu, căruiajupâneasa Marghioala îi vărsa apăpe mâinile însângerate, iar Gafițaîi întindea un prosop alb.

Doctorul liniștit îi surise,spunându-i:

S-a sfârșit, o fată voinică; să fiecu noroc!

Iorgu Răutu se lăsă greu pedivan și simți cum i se urcaunoduri în gât.

Capitolul XX. Sonia șiTosia

După facere Smărăndița a zăcut

multă vreme.Urmă ziua botezului, oficiat cu

mare pompă, naș fiind mareșalulnobilimii domnul Cazara dinVântura și nașă CleopatraConstantinovna Brezó.

Coana Anica Mesnicu, deși aveasarcina de regizor în timpulserbărilor, nu putea pretinde rolulde nașă a primului născut într-omare familie boierească.

Cu toate acestea „chirasa“ ei demătasă în culoarea tabacului, cuvasta ei crinolină, dădeau serbăriitot fastul necesar.

Smărăndița n-a putut apare nicimăcar în sală, și chiar doamneleadmise în iatac au fost rugate dedoctorul Cojocărescu să-șiscurteze vizita.

Cucoanele s-au resemnat, dar auieșit clătinând din cap cu multînțeles și șoptindu-și impresiile șicomentariile reprobative.

Smărăndița a lâncezit încămultă vreme, și doctorul atraseatenția lui Iorgu Răutu asuprastării îngrijorătoare a doamneiRăutu, în urma zguduirii violentepricinuită de gestațiunea și facerea

la o vârstă prea fragedă. Totușicopilul, Sonia, de o impresionantăasemănare cu mama, i-a adusmultă mângâiere. Resemnată, ea aacceptat mai ușor soarta ce i-a fostursită, găsind compensația pentrudeficitele din viața conjugală înafecțiunea pentru copil și înîndeplinirea datoriilor de mamă.

Primejdia prin care trecuse îiînvioră și sentimentul religios. Easimțea nevoia unui contact maiintim cu puterile divine, prin rugilungi și dese către MaicaDomnului. În această atmosferă ea

avea parcă mai puțină trebuință desocietatea. De altfel,îndeletnicirile de mamă adăugatela cele de gospodină îi lăsau acummai puțină vreme pentrudistracțiuni.

Iorgu Răutu, deși decepționat denașterea unei fetițe, arăta cu toatăstângăcia lui, atâta dorință de aveni în ajutorul tinerei sale soții, oînconjura cu atâtea îngrijiri, încâtSmărăndița, dacă nu găsea însimțurile ei răspuns la aceastădragoste și nu se apropia sufleteștede soțul ei, căuta totuși să-și facă

cinstit datoria față de el, cum i-oimpunea și legea divină și moralaobștească.

Viața curgea la Năpădeni dintr-ozi într-alta monotonă, cenușie, înmijlocul preocupărilor degospodărie și în îndeplinireaelementarelor îndatoriri sociale:din când în când o vizită, din cândîn când o masă sau o recepțiune,sau o organizație de vânătoare —cu tot ritualul obișnuit la curțileboierești din județul S***.

Smaragda Theodorovna nuputea alăpta ea însăși pe Sonia,

încredințată unei doici voinice șifoarte curățică, ce instalată subsupravegherea strictă a coaneiSmaragda în salonașul alăturea deiatac, transformat în cameracopilului — nu lăsa nimica dedorit pentru îngrijirea copilului.Micile bucurii ale maternitățiivecinie aceleași: primul zâmbet,prima articulare a numelui dulcede „mamă“, primul dinte, primulpas — dădeau vieții farmecul șibogăția sufletească, care oconsolau de toate decepțiunile șineajunsurile în alte privinți.

Și au trecut iarăși luni,săptămâni și zile. Și O nouăsarcină a fost acceptată cu linișteși resemnare, nu numai ca destinulinexorabil al femeii, dar caîndeplinirea datoriei sociale de ada un urmaș bărbătesc neamuluiRăuteștilor, pe viitorul stăpân alNăpădenilor.

Astfel, numai cincisprezece lunidupă nașterea Soniei, același ritual— cu aceleași personagii; doctorulCojocărescu, moașa FeclaIvanovna, coana Anica Mesnicu șichiar Natalia Chirilovna — a fost

îndeplinit pentru Tosia,— dar cumai multă liniște din parteaSmărăndiței și cu mai multăbucurie din partea lui Iorgu Răutu.

Smărăndița, mamă a doi copii lașaptesprezece ani, a acceptat nouapovară fără protestare, fărărăzvrătire, dar cu toatăreligiozitatea ei parcă cu maipuțină smerenie. Dând undescendent familiei Răuteștilor, easimțea că și-a asigurat o ipotecămorală asupra lui Iorgu, șiînțelegea sa tragă folos din ea, înintimitatea vieții conjugale — cu

atât mai mult că doctorulCojocărescu a vorbit acestuia, șicu mai multă autoritate și hotărârede data aceasta, despre primejdiilela care o noua sarcină ar expune unorganism încă neajuns lamaturitatea desăvârșită.

Apoi nu numai NataliaChirilovna și matronele invitate labotez, dar însăși cucoana AnicaMesnicu — geniul de familie —își manifestau oarecum revoltafață de aceste maternități care sesuccedau prea repede.

Oricât de fericit se simțea Iorgu

Răutu de nașterea moștenitorului,nu i-a putut scăpa stareaSmărăndiței. Multă vreme ea n-aavut voie sa părăsească patul; apoipierduse mult din egalitatea eisufletească, era adesea cuprinsă demelancolie și din când în cândmanifesta o nervozitate excesivă,care putea chiar duce până latulburări acute.

Afecțiunea și atențiunile soțuluiprovocau în sufletul ei, fără voie, oreacțiune de iritație și chiar deanimozitate.

Totuși Tosia n-a avut puțină

parte de solicitudinea ei de mamă.In salonaș au fost acum instalatedouă leagăne, între cari eraconcentrată toata viațasentimentală a Smărăndiței.

Capitolul XXI. VictoriaAstfel, între iatac și camera

copiilor, între bucătărie și cămarade provizii se scurgeau din nou,monotone și cenușii, zile,săptămâni, luni, fără altă hranăintelectuală decât o revistăilustrată și un mic cotidian deprovincie și fără altă distracție

decât puține exerciții pe seamaaproapelui în societateacucoanelor din vecinătate; apoiaceleași mese de paradă,recepțiuni și vânători, aceiașireprezentanți ai celornouăsprezece familii boierești dinjudețul S***, cu puține variantedintre funcționarii ruși sau dintreofițerii din garnizoana S***.

Asemenea viață nu poate fiprielnică nici pentru sănătateamorală, nici pentru cea fizică.

Doctorul Cojocărescu, chematodată pentru un copil, a fost rău

impresionat de aspectulSmărăndiții. Ea se ofilea din zi înzi tot mai mult, în recluziunea eidin Năpădeni.

Natalița Chirilovna Voronin,care se îndepărtase o vreme deRăutești, după un an de la nașterealui Tosia, interveni cu hotărâre.

Cu multă îndrăzneală ea atacăîntâi direct pe Răutu.

— Moș Iorgule, vrai să ai pecuget un suflet nevinovat? — îiabordă ea într-o zi de septembrie,chiar în cabinetul lui, când dupăconcedierea vechilului Alexandru,

el stătea încă cu ochelarii pe nas laniște socoteli.

— Cum, ce suflet nevinovat? —o întrebă mirat unchiul, privinddeasupra ochelarilor, ridicândmâna cu tocul în sus.

— Ce suflet? Nu unul — trei!Pentru că ce va fi de copiii iștiafără Smărăndița?

Conu Iorgu scăpă tocul dinmână.

— Cum fără Smărăndița? —întrebă el iarăși zăpăcit.— Aicăpchiat, fa femeie?

— Nu vezi? — trepida în fața

lui Natalița. — Nu vezi? Câți aniare Smărăndița? Nici optsprezece!Înțelegi, moș Iorgule? Nici, opt-spre-zece! Eu am douăzeci-și-opt!Matale ai uitat ce înseamnăoptsprezece ani! Și cu atât maipuțin știi ce înseamnă optsprezeceani pentru o fată! I-ai turnat doicopii, unul după altul, și o ții înhărdughia iasta din Năpădeni ca întemniță. Numai cu Zoița, cujupâneasa Marghioala, cu Gafița,cu Costache Țiganu, cu ȘtefanChelaru — ducă-se cu toții pepustii! Nu vezi cum se ofilește? A

uitat să râdă, biata fată, parcă e oumbră; și-i un copil încă ea însăși.Și-i de la șaptesprezece ani cu doiprunci în spinare. Nu ți-i rușine?Nu ți-i frică de Dumnezeu? Ea n-are mamă, iar păcătosul ei de tatăe bucuros că a scăpat de ea, și-islobod să se țină de nebunii șiticăloșii. Am să-i țin eu locul demamă. Înțelegi? — repeta ea,bătând din picioare, apoi apucă defurie pe „moș Iorgu“ de guler,zgâlțâindu-l din toate puterile.

Lui Iorgu Răutu îi căzurăochelarii jos, și, uluit, își frecă

palmele de genunchi.— Stai, fa femeie! Ce te oțerești

așa la mine? Ce vină am eu? Eubucuros aș face tot. Mă rog, eu nusânt purtat prin lume, nu mă pricepla marafeturile voastre muierești.Dar pentru Smărăndița, de! Știueu?! O obosesc poate copiii; amvrut să-i iau o madamă, că-s mici,ca să supravegheze pe manca și pedădaca, să fie ea mai slobodă și sămai iasă în lume. Dar nu vrea! Cesă fac?

Natalia Chirilovna izbucni înhohote și, obraznică, începu să

tragă pe Iorgu de favoriți.— Ascultă, moș Iorgule! Ești

om bun, dar în adevăr nu te pricepila nimic. O fată de optsprezeceani, chiar încărcată cu doi copii,are nevoie de soare, de bucurie, delume, altfel... — și moș Iorgu fusilit să-și plece capul tras cuputere de favoriți.— Înțelegi?Rabdă un an, doi, trei, și ai s-opățești, ea-i numai de optsprezeceani, și mata ai aproape cincizeci.N-ai s-o bagi în mormânt!Înțelegi? Înțelegi? Înțelegi? — îlzgâlțâia ea la fiecare întrebare.

Iorgu Răutu, speriat, o apucă debraț.

— Taci, Nataliță! Taci. Îi mânialui Dumnezeu ce spui! Spune maibine, ca femeie cuminte, ce trebuiesă fac?

Natalița sări în sus de bucurie șise așeză pe genunchii lui moșIorgu, sărutându-l si trăgându-l defavoriți:

— Lasă-mă pe mine, moșIorgule. Știu eu ce să fac. Am știutcă ai inimă bună, dar să mă ierți,nu te taie capul și nu cunoștifemeile. Te-ai deprins numai cu

țărancele și țigăncile matale. Lasă-mă pe mine.

Biruința fu complectă.Ca semn exterior al acestei

biruințe, apăru la Năpădeni ca săușureze sarcinile gospodinei,„madama“, o poloneză dinCernăuți, Margareta Jozefovna, ofemeie între doua vârste, înțepatăși prefăcută, cu o față rotundă,palidă, tăiată în două de o enormăgură, cu buzele întotdeaunastrânse, care se întindeau ca ocrăpătură aproape de la o ureche laalta.

Din acest moment se putuîncepe reeducația SmarandițeiRăutu.

Capitolul XXII. VaniaTresnea și negrul său

Întreprinderea Nataliței n-a fostașa de ușoară cum și-o închipuiseea.

După insistențele ei, EgorStepanovici și SmaragdaTheodorovna au lărgit cerculinvitaților la vânătorile, care peacele vremuri se organizau injudețul S*** din octombrie, peste

toată iarna, până în primăvară, perând, în toate moșiile cari aveaupăduri sau mari stufișuri —adăposturi minunate pentru vulpi.

Aceste vânători întotdeaunaserveau de prilej pentru serbări și„sindrofii“.

Dar acum, îndeosebi, în afară devânătorii pasionați — care dedimineață porneau la „goană“, iarseara își comentau isprăvile lapartide de „préférence“,agrementate de vinuri și licheruri— au fost anume poftiți laNăpădeni — iar după

combinațiunile diplomatice aleNataliței Chirilovna și la altemoșii — „cavaleri“ și doamne,printre care dacă n-au putut fi cutotul excluse matronele venerabile,a predominat însă elementul tânăr— cuconițe de curând măritate șidomnișoare de măritat.

Ca întotdeauna la sindrofiileboierești, nu lipsea bineînțeles,nici Lemeș lăutarul cu taraful lui.

Lemeș era și el, în felul lui, oinstituție socială din Basarabia depe vremuri. Psiholog, el știa să sefacă indispensabil la toate

petrecerile de boieri, și apăreapoate chiar fără invitație lamomentul potrivit, oriunde știa căva fi bine primit.

Și unde nu era el bine primit înconacurile Basarabiei?

Specialitatea lui, afară demuzica de dans, erau cântecelemoldovenești, care emoționau maicu seamă pe boierii bătrâni. Dar elștia la nevoie să execute și înrusește o romanță sentimentală lamodă, o șansonetă franceză sau șicuplete, mai mult sau mai puținspirituale, cu aluziuni la

evenimentele de actualitate, șichiar, pentru deliciul cavalerilor șial damelor mai îndrăznețe —producțiuni frivole sau populare,mai mult sau mai puțin „fărăperdea“.

Dacă matronele adunate îșipetreceau vremea și ele la cărți sauîși exercitau talentele satirice,deplângând decăderea moravurilorla tineretul feminin, cum facmatronele din toate timpurile,acest tineret — iarăși ca oricetineret de la începutul lumii, dacătrebuie să dăm crezare papirusului

egiptean de acum cinci milenii,citat de Maspero — nu se lăsa preaimpresionat de criticilematronelor.

Dansul, cântece în cor, duete șisolo, jocuri de societate șivecinicul flirt, mai discret sau maiîndrăzneț, după temperamentulpartenerilor, introduseseră o nouănotă în vechiul conac alNăpădenilor.

Smaragda Theodorovna, sfioasă,cu toate stăruințele NatalieiChirilovna, participa prea puțin laaceste distracții și, cu deosebire

rămânea refractară la oriceîncercare de flirt, stând mai multîn cercul matronelor, deși nici nujuca cărți, nici nu dovedea încătalente satirice.

De altfel, „cavalerii“ dinfamiliile boierimii din S*** nu-ispuneau nimic. Nivelul lor deeducație și de cultură, de rafinareintelectuală era prea coborâtpentru ca s-o atragă.

În zadar Natalia Chirilovnarecomanda atențiunii sale vreun„tip interesant“.

Timidă, lipsită de experiență, în

fond ea însăși fără multe resurse,și în același timp turburată deaspirațiuni vagi, trezite de amintiridin pension și de literaturăromantică, Smărăndița nu găseamăcar vreun subiect de „causerie“cu acești „tipi“. Nici o atmosferăde simpatie și de atracțiunereciprocă nu se năștea pentru ea înaceastă societate.

Dimpotrivă, obligațiunile ce i leimpunea situația ei de castelanăsau de invitată de distincție în altăcasă, parcă o înghețau și-ireprimau orice porniri de

sociabilitate.*

O experiență a Smaragdiței, cuun „tip interesant“, arătă în curândNataliei Chirilovna toatăinanitatea încercărilor ei în aceastădirecție.

Vania Tresnea din Scorțeni, untânăr moșier — care, alintat caunicul fiu al unei mari și bogatefamilii, nu isprăvise nicio școală— își purta trândăvia șideșertăciunea, foarte mulțumit desine și chiar îngâmfat, prinlocalurile de petreceri în țară și în

străinătate, în goană dupăsenzațiuni puternice.

De o bucată de vreme însă eldistingea cu atențiunile sale peSmaragda Răutu.

Obez la vârsta de-abia douăzeciși trei de ani, cu buze groase desenzual, el se credea irezistibil șise simțea foarte mândru desolicitările, al căror obiect, grațieaverii sale, era din partea mamelorde familie cu fecioare de măritat.

Dar dânsul nu se grăbea să punăcapăt vieții sale de holtei, cuaventurile ei ieftine și cu romanele

ei vulgare.În toată Basarabia era vestit

echipajul său, cu un negru pe caprăși cu superbă „troică“, al cărei arcde înhămat — o „duga“ rusească— purta în față, ca sa fie văzută lasosire, inscripția în litere mariroșii: „Bucurați-vă, fecioarelor!Mirele vine!“ — iar în dos, pentruplecare, în litere negre: „Plângeți,fecioarelor. Mirele s-a dus!“.

Negrul de pe capră avea și elpovestea lui.

Adus din străinătate, undefusese ademenit de la un circ

pentru un salariu fabulos, el erapurtat în triumf pe capra trăsurii,sub nume de „groom“,— și VaniaTresnea era foarte fericit cănimeni altul în Basarabia nu-șiputea permite o asemeneaexhibiție.

Dar după scurtă vreme, bietulnegru a fost cuprins de nostalgiaaltor orizonturi, mai cu seamăfiindcă moldovencele din Scorțeniîși făceau numai cruce la oriceîncercare de galanterie din partea-i.

Vania Tresnea numai cu mari

sacrificii putu găsi o văduvă desoldat, destul de nenorocită, ca săfie ispi-tită de a-și asuma sarcinade consolare a acestei inimisolitare.

Dar la termenul fatal,consolatricea se văzu cu oroaremamă a unui monstru, negru cafuninginea, un adevărat „drac“,după credința ei...

Sărmana lehuză, încăînsângerată, și-a luat lumea în cap,și nimeni din sat n-a mai putut aflanimic despre soarta ei.

„Groomul“ a dispărut în curând

și el cu copilul. StăpânulScorțenilor n-a mai reușit să-lrețină cu niciun preț.

Și lui Vania Tresnea îi plăcea deatunci să se plângă că aceastăpierdere ar fi fost cea mai marenenorocire în viața lui!..

Ivan Nicolaevici Telega nudegeaba vedea în acest tânăr pereprezentantul tipic al generațieide „cimpanzei“ din sânul boierimiibasarabene.

Și tocmai acestui specimen i-afost sortit să dezvăluie pentruSmaragdița, „cavalerismul“

tineretului din elita județeană!Frumusețea delicată a doamnei

Smaragda Răutu, portul ei mândru,reputația ei de virtute glacială i-auaprins imaginația de „cimpanzeu“.

Nefiind în stare să ducă unasediu mai prelungit și mai rafinat,întrucât arta lui de conversație semărginea la un fel de nechez,încercările lui „de a face curte“ aurămas neobservate.

După oarecari preliminărirespinse, Vania Tresnea — el! leulsaloanelor județene — ajunsrepede în stare de fermentație, se

hotărî a nu face prea multe„fasoane“.

Și încrezut, cum era, în putereasa de fascinare specifică, șideprins cu „maniera forte“ îndragoste, el spera că o soție preatânără a unui bărbat prea bătrânnu-i poate opune multă rezistență.

Și astfel „cimpanzeul“ își detemăsura.

La o sindrofie a Berceștilor dinCerleni, surprinzând peSmaragdița singură în grădina deiarnă, „cavalerul“ de cavernă searuncă asupra ei, o apucă cu o

mână de talie și, sărutând-o lacompe gât pe la spatele ei decoltat, îșirătăcea cealaltă în explorațiuniîndrăznețe.

Ochii îi erau tulburi, buzelegroase — vâscoase, gura îi exhalamirosul leșinat de vin stătut.

Smaragdița, speriată și prinsă înacelași timp de un violent dezgust,se smulgea din încleștarea lui,strângându-și corsajul la sân cuambele mâini.

La țipătul ei, Natalia Chirilovnaputu veni, din fericire, la vremepentru a preveni izbucnirea

scandalului și a evita represiuneaviolentă din partea lui Iorgu Răutu.

Dar după acest incident era clar,că pentru Smărăndița orice putințăde apropiere cu „tipii“ și cu„cavalerii“ autohtoni era exclusăpentru totdeauna.

Iar Natalia Chirilovna căzu —în ce privește opera de reeducație aSmaragdiței — într-o greaperplexitate.

Capitolul XXIII. ...Și„cavalerii de cazarmă“Natalia Chirilovna ajunse în

cele din urmă la descoperirea că în„tiotia Dusia“, cum o numea ea,pur și simplu, nu e trezită încăfemeia!

Altfel ea nu-și putea explicaaceastă frigiditate și lipsacapacității de expansiune:

— Spune-mi, tușico dulce! —întrebă ea o dată pe această elevărecalcitrantă — ție nu-ți placbărbații, deloc?

Smărăndița deschise mari ochiiei negri, vădit zăpăcită de aceastăîntrebare.

Natalița nu se lăsă învinsă și

începu să-i puie întrebări de oindiscrețiune atât de îndrăzneață,încât această mamă de familie,matrona Năpădenilor, roșită,simțea că i se taie respirația și-iapar lacrimi în ochi.

— Dusia dragă, noi sântemfemei. Intre noi putem vorbideschis. Sânt mai mare ca tine,cunosc viața. Nu te uita lababornițele aiestea care miroasăacum a tămâie și fac pe sfintele.Eu le cunosc foarte bine. Iacă,vezi, Maria Ivanovna, carevorbește cu atâta evlavie și parcă

în viață ei n-a gustat pe nimeniafară de Fedor Petrovici. Dar cumo vezi, uscată, cu pielea galbenă,lipită de oase, ea nu se mulțumeșteacum măcar cu NicolaeNicolaevici. Uite cum nu-lslăbește din ochi pe băiatul cela dedouăzeci de ani, parcă vrea să-lmănânce. Are și un fecior în casă,o namilă înaltă de un stânjen, pecare-l cheamă dimineața în iatac,să-i frece picioarele și tălpile,pentru că așa i-ar fi zis doctorul.Dar Anastasia Vasilievna, care afugit cu băiatul popii și s-a întors,

când nu mai avea parale, grea!Bărbatul său i-a dat o bătaiestrașnică, dar, la urma urmei, aprimit-o de hatârul copiilor. Șiacuma uite-te la ea, grasă de curgecarnea de pe ea; cugetul n-otulbură și nu vorbește decât devremurile bune de altădată și destricăciunea de astăzi. Dar surorileRamani cu neamțul lor, de nu știicare din ele îi soție și care-icumnată?

Smărăndița asculta cu spaimă șicăuta să fugă cu orice preț dedezvăluirea acestor orori. Dar la

cea dintâi ocazie de confidențăNatalița revenea asupra subiectuluisub altă formă:

— Știi, tiotia Dusia dragă, eu țiula Voronin al meu; e om bun,delicat, drăguț, dar are zece animai mult ca mine, și-i cam șubredde sănătate, și vai de mine, cândmă gândesc că moș Iorgu e cutreizeci de ani mai bătrân ca tine!Iată, uite, când văd un bărbat așavoinic și frumos ca vărul nostruSteopa, parcă trece un fior prinmine, parcă se prelinge apă recede-a lungul șirei spinării. Tu nu

simți niciodată așa când îți placeun bărbat? Nu ți-a plăcut niciodatăniciunul? — întrebă ea, ținândstrâns în brațe pe Smărăndița, carese smuncea, își punea degetul latâmpla stingă; apoi își apăsapieptul cu ambele mâini, parcăsufocând:

— Cum poți vorbi așa, Natalițo?— protesta ea, în sfârșit. — Îipăcat, suntem femei măritate; nebate Dumnezeu; eu sunt și mamăde copii.

— Ha-ha-ha-ă ai! Vino să tepup, plod nevinovat! Dar eu nu-ți

spun nimic rău. Nu e niciun păcatsă stai de vorbă cu un tânăr drăguț,căruia îi placi și tu. Ce pierdebărbatul că ai petrecut câteva clipemai vesele, mai mulțumite, cuvorbe nevinovate? Dar parcătrăiești mai în plin, îți curgesângele mai iute, inima bate maitare și apoi... îl îmbrățișezi și pe elmai cu gust! Ha-ha-ha- ha! Stai, nufugi, nebuno! Și ce folos are să fiepentru copiii tăi, dacă te ofilești șite usuci înainte de vreme? Teprăpădești! N-am să te las să teamorțești așa! — și, ridicându-se,

începu să se învârtă, ținând peSmărăndița în brațe, într-un valsvertiginos.— Tra-la-la, tra-la-la,fetiță dulce a mea!

La Boroseni, în caselemareșalului nobilimii județene,conu Petrache Bîrsianu, coanaRosalia insista demult, mulțumităsituației ei oficiale, ca să fieinvitate, și personagiile dinbirocrația rusească, și mai cuseamă ofițerii din regimentul dehusari încartierat în S***. Aceștianu numai că aduceau o notă nouăîn societatea boierească, dar

reduceau elementul autohton larolul pur decorativ, și, siguri desuperioritatea lor, și de dreptul lorla dominațiune, ocupau toatăavant-scena. Uniformestrălucitoare, zăngănit de pinteni,parcă impuneau în saloane tonulde galanterie, căruia doamneleregimentului dădeau o nuanță defrancheță și îndrăzneală,necunoscută până atunci însocietatea moșierilor.

Natalia Chirilovna Voronin,după măritiș, ea însăși „damă decavalerie“, împreună cu alte fete

de boieri în situația ei, serveaunatural ca o trăsătură de unire întrecele două societăți.

Desigur, ofițerii erau „cavaleri“mai străluciți, întrucât galoaneleaurite și zăngănitul pintenilor potda strălucire, — dar viațapetrecută prin garnizoaneprovinciale, în mediul stagnant, înjocuri de cărți, beții, intrigivulgare, nu putea da rafinare șicultură sufletească prea deosebităde ale autohtonilor, deși poate unlustru exterior mai mare.

Smărăndița fu mai curând

speriată de oarecari încercărigalante, prea puțin elegante, dinpartea unor lei de garnizoană, șicare în ochii ei nu-i ridicau maisus decât cum era un VaniaTresnea oarecare.

Natalia Chirilovna, însă, nu sedescurajă în dorința ei sinceră de ada mai multă bucurie și mai multinteres pentru viața „mătușichii“Smaragda.

Capitolul XXIV. VânturaÎn iarna aceea nobilimea din

toată Basarabia se pregătea pentru

un mare bal, pe care îl dădea, odată la trei ani, la Vântura, înpalatul din mijlocul parcului săufastuos pe malul Nistrului, înaintede alegerea de mareșal gubernial,domnul Stephan GheorgheviciCazara, candidatul reales de maimulte ori ca reprezentant alboierimii moldovenești.

Pentru aceasta ocazie Natalițanu s-a îngrijit pentru Smărăndițanumai de toaleta ei de bal, dar asilit și pe conu Iorgu să-șireînnoiască garderoba.

După Bobotează, într-o zi plină

de soare, care aprindea miliarde descântei în vestmântul de zăpadăimaculată, de curând lăsată asupradealurilor din S***, saniaîncăpătoare a Răuteștilor, cu ceipatru cai negri înaintași, înpocnetul de bici al lui Dumitru —monumental ca întotdeauna —zbura spre Onițcani ca să ridice peNatalia Chirilovna cu soțul ei și ao duce împreună cu stăpâniiNăpădenilor la Vântura.

Palatul din Vântura, așezat pecoastă, deasupra Nistrului, îșiînălța spre aleea de intrare, fațada

luxoasă, sprijinită pe colonadecorintiene, iar latura castelului,îndreptată spre Nistru, sedeschidea asupra unei vaste terase,din care cobora spre țărm, omasivă scară de marmoră.

Musafirii au fost salutați lasosire de Stephan Gheorghevici șide doamna Paulina Andreevna,după rang și greutate, în josulscării, la ușa de intrare, în vestibul,sau în salon, apoi conduși înapartamentele ce le erau rezervate,iarăși după situația lor socială, deînșiși amfitrionii, de grațioasele

lor domnișoare, de tinerii moș-tenitori ai numelui sau demajordomi și menajere. Boieriimai mărunți au fost îndreptați spregăzduire pe la vecini sau chiar însat, în casele administrației.

Smaragda Theodorovna s-asimțit măgulită, când StephanGheorghevici, după ce-i sărutaserespectuos mina și salutaseprietenește pe Iorgu Răutu, i-acondus el însuși în odaia lor, încorpul principal al palatului.

Natalia Chirilovna, cazată înaltă parte, în curând a străbătut în

camera Smărăndiții, a gonit peIorgu Răutu, spre a participa,împreună cu Gafița și o subretă acasei, pusă la dispoziție, la toaletaSmărăndiții.

Cu buclele de păr negru, care îiîncadrau ovalul pur, strălucind detinerețe, cu ochii negri vii, înrochia ei de mătasă înflorită carecădea deasupra crinolinei ca unclopot elegant, Smărăndița Răutupărea o figurină delicată de Sèvressărită de pe piedestalul ei deporțelan.

Înainte de a se retrage spre a se

găti ea însăși, pe când Iorgu Răutuse afla încă în coridor, Natalițașopti „Dusei“:

— Astăzi vei face cunoștință cufoarte multe tipuri interesante,care nu seamănă nici cu urșiinoștri moldoveni, nici cu cavaleriide cazarmă.

*O serie de saloane în anfiladă,

strălucind de candelabrenumeroase cu lumânări destearină, erau încheiate cu terasadin dos, transformată în grădina deiarnă, de unde se deschidea o

priveliște feerică asupra parculuiși a oglinzii de gheață a Nistrului,luminată de mii de lampioanecolorate.

Intrând în mijlocul mulțimiielegante, Smărăndița se simțeapuțin stânjenită alături de siluetagreoaie a soțului ei și rușinată dedecoltajul care îi dezveleamarmora albă a umerilor și atorsului, încă feciorelnice.

Natalia Chirilovna a însoțit-oîndată până la Paulia Andreievnacu care a încrucișat priviri deînțelegere.

Doamna Cazara s-a risipit înîmbrățișări și aprecierimăgulitoare:

— A-a! Ești fermecătoare, ozână din povești; frumoasă șigrațioasă, ușoară ca o silfidă, ai să-mi înnebunești toți cavalerii.Trebuie să dansezi minunat!

La un gest timid al Smărăndiței,coana Paulina o întrerupse fără săo lase să spuie un cuvânt:

— A! Nu. Trebuie să dansezi.Femeie tânăra ca dumneata, dareste o fericire pentru orișicine săte privească.

Doar nu e turc EgorStepanovici; în vremurile noastrefemeile măritate dansează. Dansezși eu. Iată și CleopatraConstantinovna Brezó, și ei îiplace contra-dansul. Am să-țiprezint pe cei mai buni dansatori.

Într-o clipă Smărăndița a fostînconjurată de doamne șidomnișoare de toate vârstele și detoate culorile, cari după semnaluldat de Paulina Andreievna, seîntreceau în admirație, înîmbrățișări și dezmierdări a tinereicastelane din Năpădeni.

Smărăndița, amețită și asurzităde fastul ce o înconjura și deprimirea ce i se făcea, stătea cafermecată, nu vedea și nu auzeanimic. Doamna Cazara, luând-o debraț, făcu înconjurul salonului,prezentându-i „cavalerii“ înfracuri negre și în uniformebrodate cu fir de aur,— toți maimult sau mai puțin decorativi șimulți chiar decorați.

*Balul a fost precedat de un

banchet, copios și zgomotos, însunetele orchestrei aduse din

Chișinău — taraful, nelipsit, al luiLemeș, fiind rezervat pentrumomentele de expansiune de maitârziu.

La masă, Smărăndița, dupărecomandarea expresă a PaulineiAndreievna, de acord cu NataliaChirilovna, a fost dusă la braț de onouă cunoștință, un ofițer decurând transferat în garnizoana dinS***, rotmistrul, conteleWladislaw Przewicki, tânărelegant, cu o coroană de păr blondondulat și cu o voce insinuantă debariton.

Natalia Chirilovna s-a îngrijit săfie așezată la stânga conteluiPrzewicki.

De cealaltă parte a meseidoamna Cazara urmărea cusimpatie tânăra pereche, pe care oproteja. Conu Iorgu era relegattocmai la capătul mesei, între douămatrone guralive, care stăruiau înlaude la adresa Smărăndiței,admirând tinerețea ei, frumusețeaei, grația ei, și insinuând cu preamultă bunătate, că omagiile adusede cei mai străluciți cavaleri suntbine meritate, și-și exprimau

nădejdea că Egor Stepanovici nuva fi turc și urs, care sa ție ascunsîn bârlogul lui din Năpădeni acestgiuvaier de frumusețe feminină.

În curând însă atențiunea luiIorgu Răutu a fost atrasă în altăparte.

Stephan Gheorghevici Cazara,mareșal al nobilimii de mulți ani,era un tactician subțire, care știusesă-și asigure bunăvoința sferelorînalte; admis la curtea dinPetersburg ca șambelan, bine văzutși de guvernator, ca și de generalulcomandant al diviziei din

Basarabia —pe care i-a așezat ladreapta și la stânga PaulineiAndreevna — el cultiva totodată șipe boierii moldoveni, care denevoie nu vorbeau decât în limbalor maternă, și chiar pe puținiimoldovenizanți, cari nu se sfiausă-și afirme caracterul lor etnic,fără să compromită realitatea lorfață de împărăție.

Aceștia formau un grup, înfrunte cu Alexandru MatveeviciVătruță, un bătrân alb ca zăpada,cu trăsături fine și privireinteligentă, și cu cel mai mare

advocat din Chișinău ConstantinDimitrievici Chirilă, un cap deDanton, urât și expresiv, cu ocoamă de argint vechi, aruncată laspate. Ei amîndoi aveau sarcina săîntrețină pe boierii care nu știaurusește. Însuși StephanGheorghevici li se adresa din cândîn când acestora, cochetând chiarcu frumosu-i graiu moldovenesc.

Iorgu Răutu, care avea oarecaretrecere printre boiernașii maimărunți, a fost obiectulsolicitudinilor din acest grup, încâts-a putut sustrage sugestiunilor

malițioase ale matronelor vecinede masă.

Aceasta a fost o mare ușurarepentru el și din alt punct devedere: îi era cu neputință săparticipe la conversația generală.

Pentru cronicarul acelor vremurinu e nimic mai greu decât să redeaconversația de salon basarabean înprimele decade după anexare; dincauza acelorași stratificări degenerațiuni, ea se înfățișa ca oadevărată babilonie.

Și nimic nu e mai caracteristicpentru acea pustiire sufletească

despre care îi plăcea să perorezelui Ivan Nicolaevici Telega.

Basarabia, fiind anexată laîmpărăția Țarilor înainte de a se fidezvoltat literatura româneascămodernă, era natural ca societateabasarabeană să nu fi cunoscutlimba noastră literară. Dar ea înrealitate nu cunoștea nicio limbăliterară — chiar, pur și simplu,nicio limbă omenească.

Boierii bătrâni, din generația luiIorgu Răutu, vorbeau în graiulpopular moldovenesc, în care sestrecuraseră însă, bineînțeles,

termenii tehnici rusești, ca șiechivalentele neologismelor dinlimba noastră literară, încât cugreu putea fi înțeles de românii depeste Prut.

Cei tineri, sosiți proaspeți dinșcolile rusești (de altfel, pe atuncipuțini la număr) știau rusește, darvorbeau cu un accent și o sintaxăcare lăsau mult de dorit.

Iar generația intermediară, alcărei reprezentant tipic era conulPetrache Bârseanu din Boroseni șicare forma majoritatea societățiipe vremuri vorbea într-un jargon

moldo-rus, care ofensa deopotrivăurechea unui român și urecheaunui rus - jargon alcătuit dintr-unmonstruos amestec de cuvinterusești și românești, în dozevariabile, cu singura deosebire căatunci când ei își închipuiau căvorbesc rusește, acel lexic eraîmpodobit cu flexiuni rusești, iarin cazul contrar — cu celeromânești.

De altfel, și rușii pripășiți înBasarabia foarte ușor își însușeauîn acest mediu accentul și stilullocal, vestit sub denumirea de

„dialect basarabean“.Toate aceste limbi, dialecte și

jargoane, răsunau în jurul mesei labanchetul din Vântura, pe carisnobii mai pretențioși le maipresărau și cu câte o frântură defraze franțuzești.

Dialogurile într-o asemeneasocietate, fatal, nu pot fi redatedecât în traducere, eu toată silințade a păstra coloritul local.

Capitolul XXV. Primulduet

Smărăndița, așezată la dreapta

contelui Przewicki, nesigură deruseasca ei, se bucura în sinea ei,că accentul pronunțat polonez alacestuia putea acoperimoldovenismele ei.

— Să-mi îngăduiți, doamnă,— ise adresă contele, servindu-i înacelași timp o cupă cu vin, — oîntrebare indiscretă. Nu aveți tipulde moldoveancă; sunteți dinBasarabia? .

— Da. Sunt basarabeancă,aproape n-am ieșit din provincianoastră. Tatăl meu e un marepatriot rus, dar noi sântem toți

moldoveni.Contele parcă îi sorbea

cuvintele și nu-și ascundeaadmirația.

— Eu aș fi gata să jur că suntețispaniolă. Nu vă puteți închipuicum semănați cu împărăteasaEugenia. Am fost o vreme atașatmilitar la Paris și Majestatea SaÎmpărăteasa Eugenia, care aremultă simpatie pentru națiuneapoloneză a avut grația să mădistingă cu atențiunea ei. Când v-am văzut, am fost izbit deasemănare.

Sunteți mai tânără, mai gingașă,mai frumoasă. O-o-o! Un portretîn miniatură, flatat, al celeia care ecrezută a fi cea mai frumoasă dinpurtătoarele de coroană. Ați fost laParis?

— Nu,— răspunse Smărăndița,împiedicându-se în vorbă,turburată de aceste excese deadmirațiune.— N-am fost înFranța, dar iubesc pe francezi. Amînvățat puțin într-un pensionatfrancez din Chișinău, la madameCarotte.

— A! Madame, acest sentiment

ne este comun, eu ador națiuneafranceză. Trăiți totdeauna la țară,aici, în județ?

— În afară de cei trei ani, câtam fost la pension, am stat toatăvremea la țară, aici în județ; întâicu tatăl meu, apoi... — Smărăndițase opri puțin: — ... la Năpădeni.

— A! La Năpădeni. Am auzit căaveți o casă frumoasă și osplendidă grădină așezată într-unsuperb peisagiu, care poate da uncadru frumuseții d-voastră atât deimpresionante.

Smărăndița nu îndrăznea să

ridice ochii din farfurie și nu știa,ce să-i mai răspundă.

— A! Doamnă, vă place să stațila țară? — și, fără să aștepterăspunsul, contele își urmăexpansiunile: — Și eu admirnatura. Departe deconvenționalitățile și zbuciumulsau splendoarea falsă a orașelor, înfață cu imensitatea domuluiceresc, în orizontul larg aldealurilor basarabene te simți maibun, mai înălțat, mai curat. Si aș fiîn stare să trăiesc o viață întreagăîn societatea unei femei iubite, a

unui suflet înrudit, care te înțelege,te îmbărbătează; altfel — chiarsplendoarea naturii te deprimă.

Smărăndița, stăpânindu-șiconfuziunea, a reușit să strecoare:

— Am stat puțin în oraș, amfost numai în treacăt puține zile șila Odesa, dar mie mi-a plăcut:teatre, concerte, tovarășe cu careputeam vorbi și citi împreună,discuta.

— Dar la țară? — o învăluiacontele cu privirea lui entuziastă șicu vocea în care se auzeauadmirația și înduioșarea.— La țară

nu aveți tovarășe de o vârstă cuDumneavoastră, nu avețidistracții?

— Am pe Natalița, nepoata luiEgor Stepanovici, care vine adeseala noi; apoi sunt câteva familiiprin vecini, câteva rude cu care neîntâlnim și...— Smărăndița iarășise opri puțin...— nu prea amvreme, gospodăria, copiii.

— A!—exclamă sugestivcontele și tăcu. Apoi: — Îmirezervați, doamnă, un vals șicadrilul?

— Nu prea am dansat de când

am ieșit din pension. Mă tem căam uitat.

— O! — zâmbi în răspunscavalerul.— N-a putut trece oeternitate de când ați părăsitpensionul și sunteți născută pentrudans, prin grația și elasticitateanaturală a mișcărilordumneavoastră. Pot conta?

Smărăndița nu știa ce să spună:nu avea curajul să consimtă, nicienergia să refuze. Privirileîncurajatoare ale PaulineiAndreievna o intimidau; amuțiseși se uita fix în farfurie.

Natalia Chirilovna — al cărei„cavaler“, un colonel, solid, detipul cunoscut în Rusia de pevremuri sub numele de burbon,interesat mai mult de meniulbanchetului decât de conversațiacu vecina de masă, nu o împiedicasă tragă cu urechea la dialogul dindreapta ei — interveni cuvioiciune, în momentul psihologic.

— Mă rog, WladislawStanislawovici, nici nu-ți poțiînchipui cum dansează mătușicamea — ușoară ca o pană, parcălunecă în văzduh, o fee, dar numai

acuma mocnește, mucezește lațară, unde își închipuie că poateduce viața de matronă bătrână.Contez pe dumneata, conte, s-odeștepți, s-o dezgheți! Nu te lăsa,s-o redai tinereții.

— Ah! Doamnă, fericit vă fi leprince charmant qui reveilleracette belle au bois dormant.

Smaragdița — ale căreireminiscențe de pension îi dădeauputința să prindă înțelesulcomplimentului a fost aruncatăîntr-o confuziune și mai mare. Îivenea să sară și să fugă, cu atât

mai mult, cu cât fermecătorulcavaler, ca din întâmplare a atinsușor mânuța ei — retrasă îndată depe masă, ca arsă.

Capitolul XXVI. SpicuiriDin fericire, în momentul acesta

Stephan Gheorghevici s-a ridicatpentru obligatoriul speech, în fațareprezentanților puterii și aigloriei împărătești și cu un ușorsalut la adresa guvernatorului si ageneralului comandant, cochetândcu accentul lui rusesc, a rostit:

Doamnelor și domnilor! În

numele nobilimii basarabeneîntregi, credincioasă, fărădeosebire de origină, împărăției,supusă și devotată tronului, să-midați voie să închinăm paharulnostru în sănătatea Majestății Saleîmpăratul Alexandru Nicolaevici!Ura!

— Urra! — a prins în corasistența.

Când s-a potolit puținentuziasmul obștesc, se ridicăguvernatorul, Hvost-Berezinski, ungeneral scurt și gros, cu un globrotund cărămiziu pe umeri, cu

niște ochi ieșiți din orbite substufoasele-i sprâncene, și începu sătune de sub o enormă mustață, cuun glas sonor, dar răgușit:

— E-e-e, domnilor, nobilimeaeste pavăza tronului și temelia, e-e-e, împărăției. Așadar nu aredecât, e-e-e, origina pravoslavnicărusească. Cu toții suntem fiiisfintei Rusii și, e-e-e, slugiîmpărătești. Și Basarabia pusă lahotarul împărăției va rămâne, e-e-e, un zid de oțel. Ridic paharulmeu pentru mareșalul nobilimiibasarabene, patriotul Stephan

Gheorghevici Cazara, și pentrugrațioasa lui soție PaulinaAndreievna. Ura!

— Urrra! — clocoteaucomesenii.

Orchestra a intonat „tușul“.Doamna Cazara era gata să deasemnalul de sfârșit, când peneașteptate se ridică încă un orator— un bărbat foarte subțire, cucapul prea mare pentru statura-imijlocie, dar parcă strivit dinlături, cu profilul și mai ascuțit deun nas enorm, înaintat deasupraobrajilor, acoperiți cu o bărbuță

rotundă, foarte îngrijită. Eracandidatul rival al lui StephanGheorghevici, regulat „trântit“până acuma, dar sigur de viitorullui, ca reprezentant al vremii —Feodor Feodorovici Carpinschi.

Descendent dintr-o vechefamilie moldovenească, cu multeramificațiuni și în Moldova depeste Prut, el totuși, slavofil sireacționar fervent, poză careprezentant al ideii pan-rusești șiformă, împreună cu mulți membriai numeroasei familii Carpinschi,un fel de clan politic, care-și făcea

meritul din lupta pentru rusificareacât mai grabnică și mai radicală aBasarabiei.

Această familie a dat imperiuluirus miniștri, diplomați, generali,dar totuși șeful ei n-a putut săcâștige voturile nobilimiibasarabene, în majoritate încămoldovenească.

— Doamnelor și domnilor, —rosti el cu o graseiate pronunțată,— așa cum a spus excelența sa,nobilimea rusă formează temeliaîmpărăției și pavăza tronului, înBasarabia, nobilimii îi incumbă o

misiune deosebit de importantă: dea asocia la viață obștească anațiunii ruse această populațiune,de curând emancipată de cătrăglorioasa oaste a Rusieipravoslavnice de sub jugul păgân,populațiune, deși slavă de obârșie,înstrăinată însă de marea națiunemamă, care aduce lumina șitriumful crucii creștinilor robiți desemilună. Ridic dar paharul meupentru glorioasa oasteîmpărătească și falnicul eireprezentant, excelența sa domnulgeneral Dubrovin, comandant al

diviziunii basarabene. Ura!„Tușul“, urale, zgomote de

scaune îndepărtate, și la semnaluldat de Paulina Andreievnabanchetul a luat sfârșit.

Capitolul XXVII. VârtejulSmărăndița, eschivându-se fără

să dea brațul contelui Przewicki,aproape fugea spre capătul sălii,unde Iorgu Răutu, ridicat înpicioare, întrecea cu un cap pe ceimai înalți dintre oaspeți; dar îndrum a fost prinsă de PaulinaAndreievna:

Ei, cum ai petrecut, ma chèreMignon? Nu-i așa că Przewicki efoarte drăguț? Este dintr-o marefamilie, și bine crescut, dar a avutoarecari nenorociri, care l-auaruncat între urșii noștrimoldoveni. Ce ți-a vorbit? Ți-acerut să-i acorzi cadrilul? O! Ai săvezi cum conduce, cu el parcă-țicresc aripi.

*Orchestra a intonat un vals.

Perechile alunecau în viforuldansului pe parchetul lustruit.

Smărăndița, nici ea nu știa cum,

fără să poată schimba două vorbecu Iorgu Răutu, s-a trezit în brațelecontelui Przewicki. Stânjenită deaceastă atingere, rușinată de torsulei dezvelit, deasupra căruia seînclina grațios capul cavalerului,ea parcă nici nu atingea pământul,dusă ca o petală de uraganuldelicios; și, răpită de vârtej, i sepărea că toate candelabrele seaprind și se topesc în cercuri șidungi de foc.

Când orchestra se opri, ea fusilită, ca să nu cadă jos, amețită, sădea brațul contelui, care avu

prevederea de a o duce sprescaunul pe care luase loc NataliaChirilovna — veselă, strălucitoareși delicioasă, exuberantă de viață,zburdalnică, binevoitoare și...complice!

Tot restul serii Smărăndița nuavu o clipă de odihnă. Vag simțeaea trebuința de ocrotire a soțuluiei, dar în neștire trecea, ca osomnambulă din brațe în brațe,simțindu-se strânsă de un frac saude o uniformă galonată.

După un vals urmă o „polcă“, omazurcă, un cadril și iar un vals.

Și parcă tot mai des se plecaasupra torsului ei dezvelit profilulelegant al contelui polonez.

La „cotilion“ Smaragdița se găsiîn primele rânduri cu WladislawPrzewicki, care diriguia figurileacestui dans complicat.

„Messieurs, balancez vosdames! Les dames á droite, lesmessieurs á gauche. Les damesrestent sur place, les messieurs enavant! La chaîne! Tournez,messieurs!“ — și o ghirlandă deperechi urma pe Przewicki cuSmărăndița, din salon în salon,

până la terasa din dos, invadasălile laterale, unde domnii mai învârstă și cucoanele resemnate serăzboiau la cărți.

Smărăgdița abia putea zări oclipă, ca o umbră întunecată figuramasivă a lui Iorgu Răutu așezată la,,préférence“, apoi viforul o răpeamai departe.

„Messieurs, tournez! Chaîne dedame! Les messieurs á genoux, lesdames en cercle!“.

*Balul s-a isprăvit, spre

dimineață.

Când dincolo de Nistru, pestecâmpia albă a Podoliei, întinsăpână la marginea orizontului, s-auaprins zorile, și zăpada a fostînsângerată de primele raze desoare, invitații din împrejurimi auplecat direct pe acasă, fără să maistea la odihnă. Și soții Voronin aupreferat două ceasuri de drum desanie până la Onițcani ospitalitățiidin Vântura, în haosul dimineții dedupă un bal prea frecventat.

Când Natalia Chirilovna și-acomunicat intențiunea soțilorRăutu, Smărăndița, încă sub

impresiunea viforului răpitor, ainsistat să plece și ea.

*Sania luneca de pe o cupolă pe

alta a acestei regiuni de colinevirginale.

În văi nuanțate de tonurialbastre, coamele apăreau aprinsede soarele ridicat peste orizont.

Aerul rece și înviorător parcăalunga oboseala Smărăndiții, care,învelită în blănurile ei, lipită deNatalița, retrăia impresiunilenegrăite ale nopții.

Dar la Onițcani, unde urma să se

despartă de Voronești, Smaragdițadeodată se simți prinsă de ooboseală mortală. Palidă, fărăniciun pic de sânge în obraz, eaîntrebă cu timiditate pe Iorgu, dacăn-ar putea rămânea puțin, pentruodihnă, la Natalița.

Conacul din Onițcani, deșicomod și cu gust mobilat, nu aveamulte încăperi. Totuși Natalița,dându-și seama de stareasufletească a „mătușicăi“ începu,după obiceiul ei, să trepideze debucurie.

— Da! Rămânem numai noi,

cucoanele, să ne odihnim! —hotărî ea fără drept de apel.— Iarboierii să fie buni să plece singurila Năpădeni, iar noi — ha-ha-ha!Venim numai mâine dimineața!Margareta Jozefovna se va îngrijipână atunci de copii. Și Tolea,—se uită ea cu înțeles la domnulVoronin, — va ține de urât lui moșIorgu.

Tinerele femei rămase singure,Smărăndița, fără să știe pentru ce,nu și-a putut reține un plâns decopil; și a plâns mult, mult, înbrațele Nataliței. Apoi, ca după o

descărcare nervoasă, a adormit totca un copil; și prin somn surâdea,din când în când suspinând ușor.

Natalița îi dezmierda în tăcere,domol, brațul ce i-l aruncase dupăgât.

Capitolul XXVIII. Pregătiride asediu

Peste vreo doua săptămâni, spresfârșitul lui ianuarie, într-o zi cândfulgi mari de zăpadă brăzdau totcerul într-o rețea mișcătoare,Natalia Chirilovna Voronin, abiasărită din sanie, se repezi pe

scările caselor din Năpădeni, și,prin irupțiune năprasnică în iataculSmărăgdiții, o surprinse în fațaoglinzii, cu un număr al revisteiilustrate în mână.

Deși Smaragdița a închis repedepaginile revistei și cu un gestindiferent a aruncat jurnalul,Natalia Chirilovna, abonată și ea la„Niva“, și-a putut da seama căastfel a fost dosit portretulîmpărătesei Eugenia.

— A-a-a! — a surâs ea la aerulvinovat al Smaragdiții. — Tocmaidespre el vreau să-ți vorbesc. M-a

rugat foarte mult să vin împreunăcu el într-o zi la Năpădeni.

Smaragdița cu gestul obicinuit.— semn de perplexitate — a dusdegetul la tâmpla stângă și s-atrădat astfel încă o dată.

Deși nu se pronunțase niciunnume, ea n-a lăsat nicio îndoialăcă a înțeles despre ce și desprecine este vorba.

Îmbujorată, ea abia putuîngăima:

— Dar cum vrei să vie? EgorStepanovici nu poate vorbi rusește,iar el nu știe moldovenește!

Natalia Chirilovna, respirândaerul rece, fără măcar să sedezbrace, acoperită de rouafulgilor topiți, a apucat pe „tușica“și a început s-o sărute răspicând:

— Obrăjelul!.. altul! Fruntea!Năsucul! Bărbia!.. Ochișorii.Unul!.. Altul!.. Așaaa, ștrengărițo!Ce copil ești! S-a și apucat săînvețe moldovenește, și nu trebuiesă știe mult ca să stea de vorbă cumoș Iorgu. Poate și acum juca pemoldovenește pichetul și écarté,zău. Ha-ha-ha-ha! — și iarsărutări: — Lasă-mă pe mine, știu

eu pe moș Iorgu, am să pun la caletotul.

— Dar...— Taci, tușică, taci, Dusia

dragă. Ce, să ne oftigim noi aici,tot gospodărie și gospodărie! SlavaDomnului, ai și pe MargaretaJozefovna, pe Zoița, pe jupâneasaMarghioala și pe manca, și pedădaca, și pe Gafița, și pe dracu, șipe lacu! Și odată ești tânără înviață! Și veacul femeii e scurt! Euam douăzeci și opt de ani, și acuși,acuși, trec peste pragul blăstămatal celor treizeci de ani. Nici tu, cu

cei optsprezece ani ai tăi, n-ai cineștie cât până să sari peste acestprag!

*Contele Przewicki a început, în

curând, să frecventeze destul dedes Năpădenii; și a găsit, înadevăr, chiar și mijlocul de aconversa cu Iorgu Răutu, într-unfel de limbaj convențional în carecontele, spre a fi mai accesibilpentru conu Iorgu, schilodea cunemiluita limba rusă, iar acesta,din aceleași motive și cu aceeașisârguință, maltrata limba

moldovenească: de altfel,vocabularul ce le era necesarpentru schimbul de idei nu treceacu mult peste vreo doua-trei duzinide cuvinte.

Iorgu Răutu se simțea măgulitde atențiunile acestui marearistocrat, conte autentic, caremanifesta multă considerațiepentru boierul moldovean și știa săaprecieze gospodăria lui, grajdullui, ca și iscusința lui la pichet siécarté.

Smaragda Theodorovna nu-șianaliza stările sufletești. Ea se

simțea atrasă de acest tânărmanierat și bine crescut, care acunoscut saloane de elită și Curțiletuturor marilor capitale dinEuropa; care știa nu numai săpovestească tribulațiunile șiepisoadele dramatice ale vieții saleagitate, dar să și discute, în formăușoară și plăcută, chestiuni demodă și de literatură, dezvelindu-și cu acest prilej sentimente înalteși delicate; el reușea chiar să facăși pe Smărăndița să-și biruiascătimiditatea și să-și expună naivelesale aprecieri și reminiscențele

literare, acumulate în anii depension.

Smaragdița se mira ea însăși șise bucura că-și poate astfel dovediinteligența ei suplă și vie și un realumor și talent de expunere, cutoată lipsa ei de cultură și decunoștința mai rafinată a limbii.

După asemenea conversațiuni,de cele mai multe ori foarte scurte,Smărăgdița se simțea maiînviorată, mai veselă; stareasănătății ei, fără doar și poate, seîmbunătățea; înflorea în fiecare zimai mult; părea tot mai frumoasă

și chiar mai tânără decât ceioptsprezece ani pe care îi număra.Nimeni n-ar mai fi putut crede că esoție și mamă de doi copii.

Si totuși, din adâncimilenescrutate și „refulate“ aleconștiinței sale, se ridica o surdăprotestare — un sentimentnedeslușit, reprimat îndată, devinovăție!

Nu i se putea reproșa nimic camamă. Își îngrijea copiii, îi iubeapasionat, mai cu seamă pe Sonia.

Când, prinsă în viitoareaîndatoririlor ei mondene, se

despărțea de ei măcar pentrucâteva ceasuri, nicio clipă nu-șiuita îndatoririle ei de mamă.

Ca soție?..Dată fiind deosebirea de vârstă,

ea nu-și putea lua asupră-șirăspunderea pentru căsnicia cuIorgu.

Doctorul îi ușura cugetul.Și chiar Egor Stepanovici —

suflet bun, cu toate pornirile lui,adesea neînfrânate și grosiere —ținea mult la Smărăgdița și,bucurându-se din inimă derezultatele tratamentului prescris

de medicul casei, el nu uita stavilape care acesta i-o impusese...

Absorbit de grijile gospodăriei,simțindu-se întotdeauna de prisosși stânjenit în saloane, IorguRăutu, în afară de participarea lavânători, evita alte petrecerimondene. Dar Smărăndița,recunoscută după balul dinVântura ca o stea a elitei socialelocale, era solicitată de toatesaloanele boierești din județulS***, și chiar de peste hotarele lui.

De cele mai multe ori ea eraînsoțită, în lipsa lui Iorgu Răutu,

de Natalia Chirilovna Voronin, șiadesea luată sub aripa doamnelorCazara, Brezó și a altor cucoanedin înalta aristocrație basarabeană.

Contele Wladislaw Przewickiera și el aproape întotdeaunanelipsit din saloanele S***-ciene.

Foarte repede el ajunserăsfățatul acestor saloane; mamelecu fete de măritat îl alintau, îlsupravegheau și-l urmăreau cu celmai viu interes; frumusețilerecunoscute ale județului îșirisipeau farmecele în fața lui;inimile fecioarelor romantice

zvâcneau de nădejde la apariția lui.Contele se strecura prin mrejele,

tuturor solicitărilor cu multăeleganță și grație, fără să poată fiînvinuit de vreo lipsă de tact. Dar,în același timp, dânsul știa să facăpe Smaragda Theodorovna Răutusă simtă în fiecare moment că odistinge dintre toate.

Astfel a trecut iarna.Primăvara, cu începutul

muncilor agricole, cu închidereasezonului de vânătoare, curma șiseria balurilor și a recepțiunilormondene.

În anul acela mai cu seama —urmând să se întrunească laChișinău pe la jumătatea lui maiadunarea trienală a nobilimiiprovinciale pentru alegerea demareșal — magnații basarabeni,cu familiile lor s-au și grăbit să seconcentreze în capitală, în vedereaunui nou „turnir“ între cele douălagăre ale boierimii din„gubernie“.

Soții Răutu, rugați cu insistențăde Stephan Gheorghevici Cazara șichiar de șeful partidului„moldove-nesc“, domnul Chiril

Chiriacovici Leon, se pregăteau șiei de drum.

Capitolul XXIX. ScrisoareaLa începutul lui mai Smaragda

Theodorovna, gânditoare, stătea pebanca din deal, în parculNăpădenilor; pământul încă umedrespira aromele vieții renăscute;exalațiile straturilor înflorite seamestecau într-o simfonie demiresme, în care dominau liliaculși irișii, — în câmp răsunacântecul tremurat ai ciocârliei,căruia îi răspundea din parc

trilurile pasionate aleprivighetorii.

Copiii scoși și ei în grădină subsupravegherea MargareteiJozefovna, văzând pe mama, s-aurepezit spre ea, în cap cu favoritaSonia, cu strigătul de bucurie„mămica, mămica“, urmată demicuțul: Tosia, care, neavând încănici doi ani, se legăna în mers caun ursuleț.

Dar Smărăgdița, după o sărutarefugitivă, parcă enervată, porunciMargaretei Jozefovna să-i coboareîn vale. Rămasă singură, ea s-a

uitat sfioasă împrejur, apoi scoasedin corsaj un mic pătrat de hârtie,îl desfăcu, și îl reciti, parcăînflorată.

Era scrisoarea conteluiPrzewicki, pe oare i-o adusesedimineața Natalia Chirilovna.

Smărăndița se oprea deemoțiune asupra fiecărui cuvânt alcelei dintâi misive de dragoste, cei-a fost adresată:

Scumpă doamnă,Dacă aveți o umbră de îndoială

asupra sentimentului care-mismulge aceste rânduri, dacă o

clipă ați avea bănuieli asupraintențiunilor de care suntînsuflețit, vă rog să aruncați, fărăa-l mai citi, acest nemernic peticde hârtie.

Cred însă că inima nu măamăgește.

Cum un pelerin, rătăcit îndeșerturile aprinse, își întinde cunădejde brațele spre viziunea uneioaze din zarea îndepărtată, suntstăpânit de icoana ideală — ceadintâi licărire de lumină, care aînsemnat pentru o clipă beznasingurătății mele.

E un miragiu sau o realitate?Pot avea nădejdea de a alina

această inimă înșelată?Sunt un nebun, aiurez?Adorata mea, numai tu îmi poți

da răspunsul!Mă îngrozește însă și gândul că

ai putea vedea în rugile mele,altceva decât izbucnireanăprasnică de adorațiune.

Nu cer acum răspunsul. Dar să-mi dăruiești o clipă, o singurăclipă, fără prezențe inoportune,pentru ca să-ți pot spune totzbuciumul meu sufletesc și să

depun la dragele tale picioarejertfa vieții mele întregi. Nusemnez aceste aiurări nebune,fiindcă dacă nu mă ghicești, chiaraceasta va fi un verdict demoarte!..

*Brațele Smaragdiței au căzut pe

genunchi și ea privea un timp înneștire spre câmpia nemărginită aPodoliei, învelită în zarea albastră.

Apoi, aruncând din nou o privireîmprejur, se repezi la vale,susținându-și rochia, ocoli lastânga grupul de copii, care se urca

pe altă alee a parcului, și se oprinumai la țărm.

Aici, după ce sări pe piatra degranit, care bara la margine cursulNistrului, ea aruncă, petec dupăpetec, scrisoarea ruptă în bucățelemărunte. Apucate de vârtejul apei,bietele petale maculate lunecau peîncrețiturile undelor mici, ridicatede adierea ușoara a vântului.

Apoi, tot în fugă, ea se urcă spreconac, înconjurând din nou pecopii cu îngrijitoarele lor.

În cerdac, Iorgu Răutu, înarmatcu ochelari citea de pe o hârtie lui

Alexandru vechilul numeleoamenilor care urmau să fie scoșia doua zi la lucru pentru reparațiadigului din Ciripeni, care suferisede revărsarea apelor de primăvară.

— Egor Stepanovici, — l-aîntrerupt Smărăndița, urcândscările, — am primit o scrisoarede la Paulina Andreievna care neroagă foarte mult să venim cât maicurând la Sobrania dvorenilor.Spune că va fi bătălie cumplită laalegerea mareșalului.

Iorgu Răutu, privind-o în jospeste ochelari, i-a aruncat cam cu

necaz:Știu, frate, îi o adevărată belea!

Mi-a trimes vorbă și mie conuStephan, trebuie să mergem, n-avem încotro, dar mai este vreme.

Smărăgdița, oftând, se lăsă înfotoliul de trestie din cerdac, cu unaer de resemnare și tristețe, la careștia că Iorgu Răutu nu poaterezista:

— Bine! — răspunse ea cu ovoce stinsă, — cum vei vreamatale, Egor Stepanovici!

Experiența o învățase că,întotdeauna, cu Iorgu Răutu —

temperament violent, care seaprinde la rezistențe saucontrazicere — se poate face oricecu două-trei suspine și cu o priviremelancolică, și două-trei lacrimireținute.

Manevra a reușit și de dataaceasta. Fără să mai spuie uncuvânt, soțul resemnat porunci luiAlexandru vechilul să chemeîndată pe Dumitru vizitiul.

Fața Smărăndiții se însenină.Sub o impulsiune irezistibilă, eaapucă mâna lui Iorgu Răutu,minunat, o sărută și dispăru ca o

arătare în ușă. Ajunsă în iatacul ei,ea, îndată a și început să-șipregătească valizele și bagajele, cuajutorul Gafiței și al jupâneseiMarghioala.

Capitolul XXX. „Gazeta“Iorgu Răutu era prevenit de

domnul Alexandru MatveeviciVătruță, „moldovenizantul“, că„Sobrania dvorenilor“ — adunareanobilimii provinciale — din anulacesta are o importanță deosebită.

Alexandru Matveevici Vătruțăși Constantin Dimitrievici Chirilă,

cei doi reprezentanți ailiberalismului și aimoldovenismului basarabean de pevremuri, desfășurau cu acest prilejo vie activitate la Chișinău.

Și într-adevăr, viața socială aBasarabiei trecea în acea epocăprintr-o criză acută.

După abrogarea statutuluiautonom al Basarabiei, dupăeliminarea limbii naționale dinadministrație, din justiție, dinșcoli, boierimii moldovene i-a fosthărăzită spre consolație noblețearusească, împreună cu organizarea

„sobraniilor“ de clasă, după tipiculdin imperiu — în realitate fărănicio atribuție de real interesobștesc.

În aceste condiții Sobraniiledvorenilor se degradau cu timpultot mai mult, reducându-se la unsimplu prilej de intrigi urâte, deceartă meschină, de dezlănțuire devanități mărunte și de apetiturigrosiere.

Rapoartele guvernatorilor cătreîmpărat vorbesc cu un nemăsuratdispreț de aceste manifestări aleboierimii degenerate, care număra

însă în sânul său pe mariiproprietari funciari, purtători denume istorice, descendenți dindinastiile bizantine.

„Era marilor reforme“,inaugurată după războiul nenorocitdin Crimeea, nu putea rămâneafără răsunet și în Basarabiasălbătăcită sub regimul derusificare.

Au fost puse la ordinea zileireglementarea raporturilor agrare,prin desființarea „boierescului“,reforma justiției, serviciul militarobligatoriu, introducerea

„zemstvelor“ și a instituțiilor deautonomie locală în orașe și lasate. Aceste probleme atingeaudirect interesele tuturor claselorsociale din Basarabia, și deci nuputeau să nu agite și apelestagnante ale vieții provinciale,dând un deosebit interes așteptatei„Adunări a nobilimii“.

Cei doi șefi ai liberalismuluimoldovenesc nădăjduiau că celpuțin cu acest prilej va sufla aerulde renovare în Basarabia,deșteptând aci viața socială șiintelectuală.

La sosirea caleștii încăpătoare aRăuteștilor la Chișinău, chiar de labariera Orheiului se putea observaîn străzile largi, și de obicei pustii,o animație deosebită.

La colțuri de stradă se vedeaugrupuri de populație urmărind cuinteres trăsurile baroce, caresoseau din unghiurile cele maiprăpădite ale Basarabiei, și care,alături de echipajele de lux recentimportate, apăreau ca rămășițedeluviale. „Troici“, perechi de„trotteuri“, mârțoage fosile,cadrigii si „țuguri“ de patru și șase

cai înaintași, se încrucișau șimișunau în toate părțile, dândimpresia de pitoresc și de agitațieobștească.

Pe terasa hotelului „Paris“ înfața „bulevardului“ soții Răutu aufost salutați, cu respect și simpatiejo-vială, de vestitul proprietar alhotelului, Gaspar GasparoviciNazarian, care era un factor alvieții publice basarabene, asupracăruia un cronicar al acestorvremuri nu poate trece.

Pe atunci nu apărea la Chișinăuniciun ziar.

Gaspar Gasparovici, mai multedecenii, singur avea misiunea de asatisface trebuințele de publicitateși de publicistică ale provinciei.

Spiritual, prietenos și cu minteageră, el era bine văzut și bineprimit în toate cercurile societățiiChișinăului, — și, în același timp,se ținea în contact zilnic cu toatăboierimea provincială, pe ai căreifruntași îi găzduia, când veneau încapitala provinciei, și cu plăcere lefăcea comisioanele cu care îlînsărcinau când nu puteau veni; șipe toți îi sfătuia, îi informa și-i

îndruma, chiar fără să fie rugat.Peste tot era populară figura

expresivă a acestui om mic destatură, cu un barbișon ascuțit a laNapoleon III, cu craniul luciu, fărăun fir de păr și cu ochii vii șipătrunzători. În fiecare dimineață— cu o șapcă de stofă groasă încap iarna și cu o panama vara — else așeza pe terasa hotelului și nulăsa să treacă, fără o frântură deconversație prietenească, pe niciuntrecător cunoscut. Și cine nu-i eracunoscut?

— A-a-a, Fedor Ivanovici! —

exclama el la vederea vreunuicetățean respectabil al capitaleibasarabene, — câte veri și câteierni nu te-am mai văzut? Ce maifaci? Sănătos? Voinic? Dar ElenaVasilievna? Dar Maria Petrovna?Și cum e Constantin Ivanovici? Și-a vândut moșia? Și-a măritat fata?Sânt mulțumiți de ginere? Au aduso guvernantă? Stepanida Ivanovnal-a prins pe Petru Petrovici cubona? He-he-he!

În puține minute cetățeanuldescărca tot ce ar fi văzut, auzitsau închipuit. Materialul astfel

adunat pe te-rasă, aflat de laclienții hotelului veniți dinprovincie sau din corespondențalui pentru comisioane și sfaturi,era triat, selectat, combinat,dezvoltat, înflorit, într-un cuvânt— suferea o prelucrare literară șiartistică. Caspar Gasparovici eraun om de talent!

Seara, la apariția lui la clubuldvorenilor, el era întotdeaunaprimit cu ovațiuni; și cei maiîncăpățânați ju-cători de cărți îșipărăseau mesele și-l înconjurau peCaspar Gasparovici, căruia i se

ofereau imediat țigări, un pahar devin sau de licheur, la o tradiționalăcafea turcească, în fața căreiaputea ședea ceasuri întregi.

Și atunci Gaspar Gasparovici îșirevărsa tezaurul de noutăți, deanecdote, de zvonuri și supozițiisau sugestiuni, întotdeauna într-oformă spirituală, și chiar, briliantă,fascinând pe ascultători și ținându-i suspendați în așteptarea uneiconcluziuni picante.

Capitolul XXXI. Douăconciliabule

Iorgu Răutu a putut fi, astfel,bine documentat asupra situației,în ajunul adunării nobilimii.

*Această situație era în adevăr

paradoxală și impuneaguvernatorului, generalul deinfanterie Apolon ApolonoviciHvost-Berezinski, o grea sarcină siun neobicinuit efort intelectual. Înbiroul său, din locuința sa privată,el a chemat atunci în ajutor peconsilierul intim al tuturorpredecesorilor săi din ultimeledecenii — un funcționar, al cărui

patriotism rusesc era cu atât maifierbinte, cu cit trebuia sa fieuitată origina lui moldovenească— Ivan Ivanovici Covată, un tipparcă desprins din paginile luiGogol, dintre aceea pe care mareleucrainean i-a botezat prineufemism „bot de oală“.

Acesta a pus în fața generaluluipe masă un dosar gros, cu rapoarteconfidențiale din ultimii ani.

Și generalul, care prin firea luiepicuriană se simțea așa de binepână în acest moment, în mijlocularistocrației locale, acuma cu

teroare citea din vestitul raport alnu mai puțin vestitului consilier decurte Somov (Document real!),cum această ospitalieră și docilăaristocrație a fost pe vremuricaracterizată în acte oficiale:

„Origina comună și educațiaasemănătoare a moldovenilor faceca moravurile lor sa fie foartedeosebite de moravurilepopoarelor cu idei sănătoase...

Pornirea dvorenilor moldovenide a se sprijini reciproc împotrivarușilor, pentru cari nu simt decâtura; — aversiunea lor de a se

supune legilor fundamentale aleimperiului îi duce la oconspirațiune tacită spre a ascundesituația reală din provincie...

Exclusivismul lor față defuncționarii ruși și favoritismulfață de cei moldoveni, îi face săproslăvească Moldova, tăinuind căacolo domină numai dreptul celuimai tare împotriva legilor divine șiomenești, exploatarea nemiloasa astatului în folosul exclusiv alboierimii...“.

Instrucțiunile recente primitedin Petersburg dezveleau în același

timp intențiunile guvernuluiimperial de a realiza în Basarabiareforma agrară mult mai largă, caîn restul Imperiului, atât pentru aslăbi boierimea, cât și pentru aasigura simpatiile țărănimii pentruregimul rusesc.

— Domnule Covată, cum crezidumneata, e-e-e, putem noi pune lacale așa ceva, e-e-e, demonstrațiede credința către Majestatea saîmpăratul din partea nobilimii,adică, e-e-e, un gest cavaleresc, e-e-e, îi dăm și sufletul, e-e-e, șimoșia, cât vrea. Putem aranja noi

un fason de acestea? A?Și generalul își aținti ochii

bulbucați asupra lui Covată.Acesta arăta prin toată

atitudinea lui că se topește deadmirație și de respect pentru șefulsău.

— La poruncă, excelențavoastră! S-ar putea pune la cale, sășoptim un cuvânt domnilor Vătruțăsau Chirilă. Și aceștia vor ști săînvârtească pe ChiriacChiriacovici Leon și pe StephanGheorghevici Cazara.

— Ce? Cum? — tună răgușit

generalul, sărind în picioare, șichiar sprâncenele lui stufoase sezburliră: — Vătruță? Chirilă?Acești francmasoni? Aceștinihiliști? Acești separatiști?

Admirațiunea, devotamentul șirespectul lui Covată parcă îlanihilau; și, contractându-se încolac, el îndrăzni totuși săobiecteze:

— La poruncă, excelențavoastră! Dar n-am putea găsi penimeni altul pentru așa ceva.

— Cum? Dar acești patrioți șiruși de sânge sau de suflet ca

Fiodor Feodorovici Carpinschi,Aristide Nicolaevici Brezó, însfârșit — baronul AugustFerdinandovici Holstorm?

Covată se subție, scăzând la apatra parte din volumul săunormai; totuși îndrăzni să insiste:

— La poruncă, excelențavoastră! Tocmai așa, excelența saFiodor Feodorovici Carpinschi,măria sa domnul șambelanAristide Nicolaevici Brezó,domnul baron AugustFerdinandovici Milbrey vonPfälzer-Gröner zu Holstorm sânt

mari patrioți, supuși, credincioși șidevotați Majestății Sale ImperialeȚarul Alexandru Nicolaevici, darsânt boieri mari, foarte mari, șiurmează să piardă până la douătreimi din moșiile lor. Și cumexcelenta voastră știți, în toatăîmpărăția boierii mari, adevărațiimagnați, se cam ridică împotrivamilostivelor reforme aleMajestății Sale Imperiale ȚarulAlexandru Nicolaevici — ei spuncă reforma agrară ruineazănobilimea și răzvrătește gloata, căo îndeamnă la trândăvie, că

prăpădește agricultura și că boieriinoștri vor pierde și mai mult camagnații din Rusia.

Generalul cade în fotoliul său șio bucată de vreme îl fixează uluitpe acest model de funcționar,„eminența griză“ a tuturorguvernatorilor basarabeni de pevremuri.

Atunci? Să mă ploconesc euacestor răzvrătiți, acestortulburători, separatiști? A! Am să-iturtesc pe toți în corn de berbec,—răcni răgușit guvernatorul —prototipul administratorilor cu

„mână de fier“.La poruncă, excelența voastră!

Lăsați! N-avem nevoie să neploconim înaintea nimănui. Doarun mic meșteșug, așa ceva searanjează...

*Chiar în acest moment, în biroul

iui Constantin DimitrieviciChirilă, cei doi „răzvrătiți șiseparatiști“ stăteau la sfat.

Ei erau pe atunci dintre aceiprea puțini moldoveni dinBasarabia care, trecând prinuniversitățile rusești, suferiseră

influența curentelor de idei careagitau societatea din Imperiu, fărăsă piardă în același timpsentimentul de solidaritatenațională românească.

De față se găsea și IvanNicolaevici Telega din Cemeleuți,mizantropul județului S***.

Alexandru Matveevici Vătruță,gânditor, ciocănea încet cu degetulpe masă, vorbind domol șimăsurat:

— Nu putem face nimic fărădomnii Leon și Cazara, — declarăel,— din spirit de opoziție

împotriva elicei familieiCarpinschi, ei moldovenizează șibat în struna liberalismului și aprogresismului.

— Ho-ho-ho! — izbucnisardonic, strâmbându-și buzelesenzuale Ivan Nicolaevici.—Acești latifundiari? Dar reformaagrară le va croi în ferfenițelatifundiile; instituțiunile deautonomie locală vor ridicagreutatea specifică a țărănimii și amicii burghezii în defavoareanobilimii; lor nu le prea poateconveni nici serviciul militar

obligator, nici reforma judiciară,cari aduc o gravă atingereprivilegiilor străvechi. Nu fițicopii,— încheie dânsul.

Constantin Dimitrievici își purtacoama de argint vechiu alergândde la un colț la altul al biroului:

— Dar Cazara vrea sa fiemareșal! — striga marele advocatal Basarabiei.— El nu poate fi alesfără sprijinul boierinașilor, pe carereforma agrară îi atinge mai puțin,iar celelalte reforme sânt îninteresul lor; apoi avem și noicâțiva prieteni. Carpinschi pune

toate în mișcare tocmai spre a-șiîntări pozițiile față de reforme.

— N-aveți grijă! — își reluăfirul, indomptabilul Negru.— înprivința reformelor troglodițiinoștri de toate colorațiunile se vorînțelege de minune; dar cu toțiivor asculta smirna poruncile luiHvost. Boierimea moldoveneascăe moartă — puteți să-i cântațiprohodul: finis Basarabiae!

— Dar e o clasă dominantă! —nu se astâmpără ConstantinDimitrievici.— Nu-i poate batedin picior orice Hvost.

— Eroare, amice, mare eroare!— se ținea și mai dârz Negrul. —De când și-a vândut dreptul deprimogenitură — nu pentru un blidde linte, pe acesta i l-a luatbirocrația imperială cu clientela ei,ci pentru petece de pergament șipentru tinichele colorate — și decând a intrat și ea însăși înclientela de categoria a doua aacestei birocrații, boierimeanoastră nu mai e nici dominantă,nici măcar clasă. Ce fel de clasăpoate fi — înțelegeți odată! —strânsura fără niciun suflet, în care

două generații succesive nu se potînțelege în aceeași limbă, ci sedeosebesc mai mult între ele decâttriburile de la Antipozi? Boierimeamoldovenească a pierdut — șitocmai în vremea când aceasta afost mai necesar — conducereasocială în Basarabia,acel leadership, care singur poatejustifica acumularea de avere și osituație socială privilegiată. Ea s-aînstrăinat cu desăvârșire, —deveni elocvent și pateticmizantropul nostru.— Ea s-aînstrăinat cu desăvârșire de masele

țărănimii, care în truda eimilenară, zidind în adâncimi viața,cum generațiile polipilor de coraliconstruiesc continente, a fostizolată, prin stratul impermeabilde cultură străină și neasimilată,de orice rază de lumină. Așanumita rusificare a Basarabiei, nueste decât un lung proces desălbătăcire și pustiire sufletească!În această situație boierii noștrinu-și pot permite luxul uneiatitudini demne — sânt sortiți săajungă o turmă abjectă și servilă înslujba oricui ține biciul în mână.

Consecințele nu numai pentrustarea ei morală și intelectuală, darși pentru cea materială, nu pot fidecât tragice. Nu contați dar peaceastă mortăciune!

Nici oratorul nu putea ști atuncicât de profetice erau vorbele lui:până la sfârșitul veacului,boierimea moldovenească dinBasarabia pierdea nouăzeci la sutădin moșiile ce-i rămăsese dupăreformă; complect ruinată, ea aformat acea pepinieră de „zimbri“,care înspăimântau Rusia și dintrecare se recrutau conducătorii

„Ligii adevăraților ruși“,pogromiștii și stâlpiiobscurantismului intransigent și...slugarnic...

Capitolul XXXII.Preliminarii

În așteptarea zilei hotărâtoare,atât Fiodor FeodoroviciCarpinschi, în palatul său dinstrada Moscovei, cit și StephanGheorghevici Cazara, în stradaCăușani, țineau casă deschisă șimasă pusă pentru partizanii lor.

Agenții ambelor partide făceau

o vie propagandă între boieriiveniți din toate colțurileprovinciei, foarte dezorientați înfața evenimentelor și aproblemelor la ordinea zilei.

Cei mai mulți profitau de ocazieși, fie din indiferență, fie dininstinct de conservare, făceau actde prezență în ambele lagăre șiasigurau pe ambii rivali deconcursul lor necondiționat.

Baronul Gulfstream clocotea, caun cazan sub presiunea de zeceatmosfere, și în calitatea lui destâlp al partidului patrioților

adevărați ruși, la fiecare pasprovoca la duel pe cei bănuiți delipsă de loialism și de tendințemoldovenizante.

El perora cu vehemență înrestaurante, la club, în stradă, seîncăiera cu opozanții, și înexploziunea pat-riotismului săuneînfrânat, lăsa aproape toatelocalurile publice fără oglinzi și pemulți chelneri cu capete sparte.

Conu Petrache Bârsianu profitade ocazie ca să-și afirme talentuloratoric, interpelând pe fiecaredvorean, oriunde-l întâlnea:

— Eu vă întreb, gospoda, cudamî idiom? Aceasta polojenie estenevânosima, nași moșiidărămaițea, noi ne răzorim!suntem vernopodani, talpatronului. Cuda mî idiom, gospoda?— zbiera dânsul, nemaiștiind elînsuși în ce limbă vorbește.

*Pentru partida moldovenească

propaganda a fost dusă cu multădiscrețiune.

Afară de Costea Ursu dinMăcărenci, poreclit „geambașul“atât pentru fața lui smeadă, cit și

pentru patima pentru cai care îlruina, nimeni din adepții luiStephan Gheorghevici Cazara nuse încumeta să ție pieptmanifestărilor exuberante alebaronului Gulfstream.

Dar cu atât mai multă tenacitatese desfășura lupta acoperită prinsaloane, ca și prin intervenții lacucoanele boierilor îndoielnici saușovăitori.

Smaragda Theodorovna Răutu aprimit și ea vizita șefului real alpartidului moldovenesc, ChirilChiriacovici Leon, cunoscut ca

„Metternichul“ Basarabiei — omblând ca înfățișare, care vorbeaîncet și domol, aproape în șoapte,fără să ridice vreodată vocea,numai din când în când fulgerăride ochi negri trădând o voință defier, râsul lui ascuțit, aproapefeminin, ciudat, adesea,înspăimânta pe convorbitorii săi,ca o amenințare. Pentru boieriimoldoveni supărarea lui ChirilChiriacovici, de altfel, însemnalipsa de orice protecție.

— Sărut mâna, coniță, — asalutat el de la intrare pe

Smaragda Theodorovna, și cu toatăvârsta lui i-a sărutat cu multrespect mâinile.

Smaragda Theodorovna, puținjenată și în același timp măgulită,și-a exprimat mulțumirea de avedea pe Chiril Chiriacovici.

— Stau chiar aici la hotel și amaflat că ați sosit cu conu Iorgu, pecare nu l-am mai văzut de mult; și-mi aduc aminte cu atâta plăcere deceasurile pe care le-am petrecut ladumneavoastră la Năpădeni, încâtam ținut să vă bat la ușă aici, laChișinău, și să am vreo două vorbe

cu dumnealui. Vin vremuri grelepentru noi, moldovenii. Avemnevoie să mai stăm la sfat ce șicum îi de făcut. Că sânt mulți dinboierii noștri moldoveni, care sântsau prea hâtri sau prea tembeli. Șisocot că și cuconițele noastre sântcam de vină — hi-hi-hi! — leamețește cinstea pe care le-o faccinovnicii cei mari înainte dealegeri; Hi-hi-hi! Și mare păcat îirâvna aiasta a moldovencelornoastre pentru cinovnicii aduși devânt, cine știe de unde.

Sub privirea atentă a lui Chiril

Chiriacovici, la râsul lui,Smărăndița a simțit ca un fel defascinare și spaimă. Cam palidă înzilele din urmă, ea și-a simțitdeodată obrajii fierbinți, și apoiinima parcă i s-a oprit.

— Dacă am avea,— a căutat s-oliniștească Chiril Chiriacovici,care i-a observat emoțiunea,—dacă am avea multe boieroaicemoldovene ca matale, ar mergestrună și boierii. Mai stați multăvreme aici?

— Până după Sobrania; EgorStepanovici cu greu a lăsat moșia

pe vremea aiasta.— Da-da-da! Ați văzut pe coana

Paulina Cazara? M a întrebatdespre matale.

— Am venit așa pe neașteptate!Egor Stepanovici n-a vrut să mălase singură la Năpădeni. Apoi pevremurile aiestea trebuie să fiecasa plină la Paulina Andreievna,și nu știu cum să n-o supăr.Trebuie să aibă acuma griji pestecap.

— O! cum se poate! Ți-i nașă șiține grozav la matale. Spune latoată lumea, că nu este în

Basarabia altă duduie tânără șifrumoasă, așa de cuminte și bunăgospodină ca matale. Păcat! Ai s-osuperi, apoi când va afla că ești peaicea, tot are să te poftească, și nue bine să nu-i fi călcat peste pragpână atunci.

Astfel Smaragda Theodorovnas-a trezit prinsă în vârtejulmondenității Chișinăului. Subpatronajul Paulinei Andreevna, eafu peste tot primită cu admirație— nu numai pentru frumusețea ei,dar și pentru tactul, demnitatea șimodestia cu care știa să se poarte

în acest mediu, pe care, pe vremeaei de pension, abia-l putuseîntrezări ca orfană săracă în casacâtorva colege.

Smărăgdița, de altfel, se aruncăcu plăcere în vârtejul petrecerilor.Ea plecase din Năpădeni pentru afugi de contele Przewicki — și cuspaimă constată că ar trebui maicurând să fugă de ea însăși —detainicele ispite cari îi turburaucugetul.

Saloanele Chișinăului îi dădeaucel puțin rare momente de uitarede sine.

Își înțelegea și obligațiunile, pecare i le impunea primirea maimult ca prietenească în saloanele„moldovenești“.

Fără să-și permită dar ointervenție fățișă la Iorgu Răutu,care era ferm convins că acestetreburi „nu sânt pentru un cap defemeie“, ea, dând urmaresugestiunilor lui ChirilChiriacovici, a putut și de aceastădată să aplice cu succes tactica eiobicinuită, pentru ca, fără să atingăamorul propriu al soțului și fărăsă-i ceară nimeni direct, să-i

sugereze atitudinea și acțiuneadorită.

Toate simpatiile lui Iorgu Răutuerau, firește, de partea „partideimoldovenești“. Dar dânsul, ca șimulți dintre boierii moldoveni deatunci, era speriat de zvonurileasupra reformei agrare, iar partida„Carpinschi-neștilor“ știuse ainsinua pe sub mână că triumfulpartidei moldovenești poatedetermina, ca reacțiune și rep-resiune, o aplicare mai drastică anormelor de expropriere.

O șoaptă la ureche de la om la

om semăna nădejdea ca numaiacea partidă, ca rusofilă, poate găsisprijin la Petersburg și îndulcireforma pentru Basarabia.

Iorgu Răutu se zbătea, astfel, șidânsul — între palatul din stradaMoscovei (ceea ce și provocase,probabil, vizita amintită a luiChiril Chiriacovici Leon) și cel dinstrada Căușanilor. Deși, înnedumerirea lui, el nu-și angajaseîncă cuvântul nici într-o parte,diplomația savantă a Smaragdițiipuse însă capăt oricăror îndoieli cear fi putut avea.

Dintre ceilalți „peripateticieni“care acceptau cu dezinvolturăospitalitatea copioasă în cele douăpalate, cei mai mulți nu se sfiau săjure credință în ambele lagăre,asigurându-le de votul lor.

Numai Vasile Petrovici Bartic,deși în fiecare zi putea fi văzut șiîn strada Moscovei ca și în cea aCăușanilor, nu ascundea că vinenumai în scopuri gastronomice, șilăsa carieră liberă malițiozitățiisale adesea brutale.

Capitolul XXXIII.

Habemus Papam!În ziua de deschidere a

Sobraniei, afluența dvorenilor afost mai mare ca de obicei.

După „molebenul“ (tedeum) derigoare la „Sobor“, boierii s-auadunat în salonul cel mare alpalatului nobilimii. Guvernatorul,Excelența Sa Apolon ApolonoviciHvost-Berezinski, ca reprezentantal Maiestății Sale Țarului, aadresat Sobraniei celebrul săudiscurs — același pe care îlpronunța, fără multă variație, oride câte ori era silit să ia cuvântul.

— Domnilor dvoreni... e-e-e-e...ca reprezentant al împărăției, e-e-e... țin să vă salut, e-e-e!..Nobilimea este pavăza tronului șie-e-e... temelia împărăției. Așadar,e-e-e-e... nu are decât origineapravoslavnică rusească... e-e-e cutoții sântem, spun cu tărie...e...e...e... vrasăzică, fii ai SfinteiRusii, și vrasăzică, e...e...e... slugiîmpărătești, e...e...e... Basarabiapusă la hotarul Sfintei Rusii...e...e...e... Dumneavoastră cadvoreni, e...e...e... să stăm cu toțiica un zid de oțel. În numele

Maiestății Sale Imperiale ȚaruluiAlexandru Nicolaevici declarSobrania deschisă și e...e...e... văurez spor la muncă. Vă veți facedatoria, justificând încredereaMajestății Sale Imperiale îne...e...e... în credința și spiritul dejertfă a nobilimii, și veți răspundede înaltul apel ce vi se adresează,e...e...e... în acest moment solemn,istoric. Așadar, să trăiascăMajestatea Sa imperială ȚarulAlexandru Nicolaevici. Ura!

— Urrra!.. Vivat! Să trăiască?— au răspuns în cor boierii.

După plecarea guvernatorului,fotoliul preșidențial a fost ocupatde Stephan Gheorghevici Cazara.Dar acesta, după încheiereaformalităților, s-a ridicat cu odeosebită solemnitate și a propusca:

— În vederea acestui momentsolemn și istoric, cum a declaratExcelența Sa, întrucât urmează oalegere care va avea o deosebităînsemnătate și pentru care trebuiesă ne dezbrăcăm de oriceconsiderațiuni personale sau decoterie, rog Adunarea să hotărască

să fie prezidată de prințul SpiridonSpiridonovici Vatați, al căruinume și situație, ca și respectulgeneral de care se bucură, vor fichezășia unor hotărâri înțelepte șipatriotice.

— Rugăm, rugăm! — s-a auzitîn toate părțile: — Vivat!

Pe tribună s-a urcat un domnbătrân, cu o barbă albă foartedecorativă, cu trăsături fine,desprins parcă din portretulvreunui împărat bizantin, la care,de altfel, se unea genealogiafamiliei.

— Onorată, Adunare! Vămulțumesc pentru cinstea pe caremi-o faceți: Sânt mândru de aprezida această sesiune a nobilimiibasarabene, ale cărei hotărâri voravea urmări de mare însemnătate.Să trecem dar la lucrările de laordinea zilei.

Dar „lucrările de la ordineazilei“' au fost expediate cu orepeziciune vertiginoasă. De altfel,chestiunile cele mai importante aufost: votul unor subvențiuni pentru„pensionatul nobilimii“ de lângă„gimnaziul regional“ și stăruința

pentru a grăbi construcția linieiferate care urma să lege Chișinăulcu Odesa...

După sfârșitul acestor lucrări,urma să se procedeze la alegereade mareșali — interesul real alSobraniei.

Dar, pe neașteptate, a cerutcuvântul Constantin PetroviciCașmir din Țelina, în județul S***,un boier relativ tânăr, care pânăatunci nu prea se amesteca întreburile dvorenești.

Cuvântarea lui a căzut ca untrăsnet asupra adunării — mai

întâi, prin faptul că a avutîndrăzneala de a cere de lacandidați declarații programatice,apoi prin îndrăzneala și mai marede a fi vorbit românește!

— Boieri Dumneavoastră! —grăi răspicat Constantin Petrovici.— În ceasul acesta nu vă putețimărgini numai să cinstiți prinalegeri pe un fruntaș al DomniilorVoastre. Cel ales va fi purtătorulde cuvânt al Domniilor Voastre —ai Basarabiei — fiindcă astăzi înBasarabia numai Domniile Voastreaveți dreptul de a grăi. Trebuie dar

neapărat să știm: ce va vorbi și ceva înfăptui în numele nostru, înnumele norodului nostru, alesulDomniilor Voastre. Se pregătescmari și multe primeniri înlegiuirile împărăției — toateașezămintele urmează sa fie ziditedin nou pe alte temelii. BoieriDumneavoastră! Să fie dar buniboierii, cari râvnesc la cinstea de afi stegari ai Basarabiei, să nespună ce cred Domniile lor despredesființarea boierescului, și cumtrebuie să se facă aceasta?Așijderea, cum socot Dumnealor

că ar trebui întocmită cârmuireasatelor, a târgurilor, a ținuturilor șia guberniei? Precum, și cumurmează a se orândui dregătoriileși judecătoriile țării? Numai dupăaceasta vom ști și noi cine estevrednic de a grăi în numele nostruși ai norodului nostru...

A urmat o tăcere înghețată.Chiar și „baronul Gulfstream“

numai peste câteva minute s-apriceput să urle:

— Trădător! Separatist! Vândutjidanilor! Afară cu el! La duelamerican!..

Boierii însă tăceau.Erau cuprinși de spaimă? Le

impunea curajul civic? Aduceauinvoluntar omagiul jertfei de sine?

Cine știe? Poate că și toateacestea împreună.

Cu acest prilej însă AlexandruMatveevici Vătruță dovedi talentulsău de tactician. Folosindu-se deconfuziunea produsă, el salvăsituația, ridicându-se deodatăpentru a declara că socoatenecesară, înainte de alegeri,redactarea, în numele adunării aunei adrese către Țar, în care

nobilimea Basarabiei să-și afirmedevotamentul ei nemărginit și săasigure Majestatea Sa Imperială căe gata la toate sacrificiile, cerutede la ea în interesul Tronului și alțării.

Declarația, al cărei înțeles nuputea fi îndoielnic, fiind salutatăcu aplauze, preșidenția o proclamăprimită în unanimitate.

Atunci Alexandru Matveevici,spre mirarea adunării, propune ocomisiune de redactare a adresei,în care să între Fiodor FeodoroviciCarpinschi și încă alți doi dvoreni

din „partida“ acestuia.— Rugăm, rugăm! — răsună în

adunare.Fiodor Feodorovici Carpinschi a

înțeles imediat meșteșugul, dar n-aputut refuza însărcinarea și s-amărginit să insiste ca încomisiunea de redactare să intre șidomnul Stephan GheorgheviciCazara și Chiril Chiriacovici Leon.

— Rugăm, rugăm! — au repetatcu docilitate boierii.

Cuvântarea domnului Cașmir afost uitată — nici n-a mai fostamintită de nimeni, ca și, cum nici

n-ar fi fost pronunțată...Ivan Nicolaevici Telega se

apropie de Constantin DimitrieviciChirilă și de AlexandruMatveevici Vătruță și-i salutăironic până la pământ: „Cuglorioasă victorie asuprainamicului!“...

În sfârșit, după suspendareapentru câteva minute a ședințeipentru „consultare“, adunarea putupăși la adevărata ei lucrare.

— Domnilor Dvoreni! —declară președintele, urmează săprocedăm întâi la alegerea

mareșalului gubernial. Care dindomnii dvoreni își puncandidatura?

În sală deodată se întronă otăcere solemnă. Nici o mișcare.

Stephan Gheorghevici Cazara cumodestie privea în jos, fără să-șiridice capul.

Fiodor Feodorovici Carpinschi,cu indiferență, șoptea ceva laureche unui boier voluminos șicoleric din sudul Basarabiei.

— Așadar, domnilor dvoreni,cine sânt candidații? — întrebă dinnou Spiridon Spiridonovici Vatați.

Aceeași tăcere solemnă.— Propun,— sări deodată în

mijlocul sălii baronul Gulfstream,— propun pe Fiodor FeodoroviciCarpinschi.

— Rugăm, rugăm, rugăm! —strigau boierii din toate părțile,închinându-se spre cel propus.

Fiodor Feodorovici Carpinschise ridică însă zâmbind și declară:

— Mulțumesc adunării. Dar nucred ca aș putea în zilele acesteaservi nobilimea provinciei noastre.Va rog să mă scutiți de aceastăonoare. Nu o pot primi!

— Rugăm, rugăm, rugăm! — seaud din toate părțile aplauzelesălii, și boierii se închină jos, înfața domnului Carpinschi.

Fiodor Feodorovici, cu acelașizâmbet, se pleacă în fața boierilor,refuzând cinstea cu un gestelocvent.

— Eu propun pe StephanGheorghevici Cazara! — s-audedeodată glasul lui Costea Ursu.

— Rugăm, rugăm, rugăm! —strigară iarăși, toți boierii,aplaudând și aplecându-se de dataaceasta spre Stephan Gheorghevici

Cazara.Acesta, foarte modest și vorbind

încet, încât ca să-l audă boierii, atrebuit să se stabilească o tăceredesăvârșită în adunare — refuză șiel cinstea:

— Domnilor dvoreni! De zeceani aproape am purtat sarcina de areprezenta interesele nobilimii dingubernia noastră. Nu pot pretindecă am fost întotdeauna la nivelulmisiunii pe care mi-ați încredințat-o. Dar în zilele acestea este nevoiesă facem apel la forțe noi.Mulțumindu-vă dar din inimă

pentru marea cinste ce mi-o faceți,vă rog să îndreptați voturiledumneavoastră spre unul maidemn decât plecata slugă adumneavoastră, și mai capabil de arealiza dorințele dumneavoastră.

— Rugăm, rugăm, rugăm! nu selăsau boierii.

Dar Stephan Gheorghevicirămase, cu toată modestia lui,neclintit.

După mai multe încercări, încari boierii zadarnic rugau când peStephan Gheorghevici, când peFiodor Feodorovici, președintele

constatând că nimeni din membriiadunării nu acceptă candidatura,ceru conform cu legea, caadunarea să fixeze ea însăși prinbuletine secrete, candidaturile,asupra cărora ar urma votul cubile, în ordinea numărului debuletine depuse pe numele fiecăruicandidat.

Fixarea candidaturilor prinbuletine, constituia interesulculminant al adunării, fiindcăvotul cu bile nu putea fi, în cazulcând un nume întrunea cele maimulte buletine, decât o pură

formalitate.Boierii cunoscuți ca partizani

mai aprinși ai vreunui partid înluptă, se adunară în grupuri, îșișopteau la ureche sau se certaugesticulând cu violență, dar ceimai mulți se retraseră în colțuridiscrete ca să-și scrie buletinul.

Rezultatul scrutinului a dat 171de buletine cu numele Cazara și143 cu numele Carpinschi.

Un număr neînsemnat debuletine cuprinde și alte nume dincare unul al „baronuluiGulfstream“, ceea ce l-a adus

imediat pe acesta în starea deincandescență. El vociferaamenințând și provocând, nici elnu mai știa pe cine, la duelulamerican.

Ambii candidați principali aufost decepționați de acest rezultat.

Stephan Gheorghevici a adresat„mulțumirile sale din toată inima“boierilor, care l-au onorat,propunându-i candidatura, dar arepetat din nou că nu o poateaccepta.

Aceeași declarație a urmat, cuun ton de mândrie jignită, și din

partea lui Fiodor FeodoroviciCarpinschi.

— Rugăm, rugăm, rugăm! —vociferau boierii, fără ca nimeni sămai poată spune pe cine îl rugau.

Ivan Nicolaevici Telega se țineade coaste în hohot de râsireverențios, Vasile PetroviciBartic rânjea.

Prințul Spiridon Vatați, capreședinte, dispuse atunci să seprocedeze la votul cu bile.

Stephan Gheorghevici Cazara, alcărui nume întrunise cele maimulte buletine, urma să fie votat

cei dintâi.— Domnilor Dvoreni,— declară

președintele cu gravitate.—întrucât niciunul din candidațiipropuși nu acceptă, urmează săvotăm întâi pentru candidatulpropus de dumneavoastră, care aîntrunit cele mai multe buletine.

Îndată boierii începură să treacăpe rând la urne.

Stephan Gheorghevici s-a retrasdin momentul acesta într-o sală dealături; iar Fiodor FeodoroviciCarpinschi, cu prietenii săi,ocupând punctele strategice din

sală, observau cu multă atențiuneatitudinile și gesturile votanților.

— Domnilor dvoreni,— declarăpreședintele rezultatul voturilor.—Stephan Gheorghevici Cazara aîntrunit 211 bile albe și 87 de bilenegre. Acum urmează să votăm cubile pe următorul candidat, dupăordinea buletinelor primite.

— Domnule Președinte, — îlîntrerupe nervos FiodorFeodorovici.— Cu insistență amrugat onorata adunare să nu-mipună candidatura. Mulțumesccelor care au socotit că aș putea fi

util nobilimii, dar declar încă odată că nu accept candidatura șirog să considerați pe onoratul meuprieten Stephan GheorgheviciCazara ca singurul candidat.

— Ura! — izbucni deodatăCostea Ursu. — Bilele pe tavăboierilor! Pe tavă! Trăiască alesulnostru în unanimitate StephanGheorghevici Cazara!

Nu se știe de unde se găsi oenormă tavă, pe care fură vărsatetoate bilele albe. Și boierii, înfrunte cu Chiril Chiriacovici Leon,care ținea tava sus, s-au îndreptat

spre salonul în care se retrăseseStephan Gheorghevici. Acestaînsă, tot modest și ferm, declară căonoarea este pentru el prea mare șinemeritată, sarcina prea greapentru puterile lui, și emoționatrugă pe boieri să insiste ca săurmeze și votul pentru stimatulsău amic Fiodor FeodoroviciCarpinschi.

— Rugăm, rugăm, rugăm! Nu sepoate! Să trăiască alesul nostru înunanimitate! Ura! Ura! Urrra!Trăiască

Fiodor Feodorovici! Ura!

Trăiască Stephan Gheorghevici,—urlă atunci aproape întreagaadunare.

În sfârșit, după mai multeîncercări zadarnice, ca aceastăcupă să treacă pe lângă el, StephanGheorghevici se resemnă să fiepentru o patra oară ales mareșal alnobilimii guberniale.

Ivan Nicolaevici Telega, cusolemnitate, felicită pe domniiVătruță și Chirilă:

— Habemus Papam! — aclamael cu un tremolo melodramatic învoce...

Alegerile pentru mareșalii dejudețe s-au desfășurat peste tot cuacelași ceremonial, și peste tot,afară de județul Bender, unde areușit un membru al familieiCarpinschi, a biruit „partidamoldovenească“.

În județul S*** a rămas mareșaltot conu Petrache Bârsianu dinBoroseni.

Capitolul XXXIV. ChioșculSmărăgdița, alintată de

societatea din Chișinău, lua partela toate serbările, recepțiunile și

alte petreceri organizate cu prilejuladunării nobilimii.

Dar în zadar încerca ea sa fugăastfel de sine însăși.

În fiecare seară, pregătindu-sepentru vreo recepție de salon, oreprezentație teatrală sau unconcert, era prinsă de o mareteamă de a-l întâlni pe contelePrzewicki.

Cuvintele pasionate dinscrisoarea, ale cărei petecifuseseră duse pe apele Nistrului înnecunoscut, îi ardeau amintirea și-i excitau imaginația.

Seara, întorcându-se acasă dupăun succes monden, ea se simțeaînsă decepționată, pentru că teamaei nu se realizase...

Contele Przewicki rămâneanevăzut.

Din când în când în saloane sepovestea despre antecedente lui,despre legăturile lui de familie, șise pomenea și de acel conflictmisterios în lumea înaltă aPetersburgului, care a avut deconsecință exilul în gar-nizoanădin S***.

Smărăndița nu-și dădea bine

seama pentru ce o cuprindemelancolia ori de câte ori temerileei se dovedeau nejustificate. Era opărere de rău? Era un sentimentobscur de ofensă? Era înșelată onădejde, adânc ascunsă însubconștient?

Adesea, după o seratăobositoare, până în zori de zi nuputea închide ochii, zvârcolindu-seîn patul ei înfierbântat.

Iorgu Răutu, cu obiceiul lui dețară, sculat dis-de-dimineață, oîntreba cu îngrijorare:

— Ce ai, fa femeie, de te

zbuciumi așa? Nu ți-e bine? Săchemăm un doctor, ai să teprăpădești așa!..

— Mi-i dor de copii, EgorStepanovici, n-am răbdare, să neîntoarcem acasă.

— Iacă! Mare treabă! Apoiîndată ce se isprăvește, comediaaiasta, pornim.

*La Năpădeni, în primele zile

după întoarcere, Smărăndița păreamai liniștită în mijlocul copiilor șigrijilor de căsnicie. Sonia, undelicios copil de trei ani, „portret

leit al mamei“, cum spuneaMargareta Jozefovna — fetiță într-adevăr frumușică și drăgălașă,foarte deșteaptă și calină — dădeamare bucurie Smărăndiței, oîntărea sufletește, îi potoleaneastâmpărul, împrăștiind himereși năzuințe nedeslușite.

Sonia era copilul ei preferat, șinu rareori Smaragdița simțearemușcări de cuget când,dezmierdând și alintând pe Soniasau aruncând-o în sus, încâtamândouă se prăpădeau de râs,micuțul Tosia, un butucel care nu

avea nici doi ani, își manifestagelozia și, aninând-se de poalamamei, plângător se ruga: „V-eauși eu huța, huța!“.

Vinovată, Smărăndița lăsa jospe Sonia și ridică în brațe pemicuțul protestatar, care gângăvea,strângând-o tare de gât.

Natalia Chirilovna se arătaacum mai rar la Năpădeni. De cânda fost înmânată scrisoarea conteluiPrzewicki, s-a manifestat oarecareînstrăinare din partea Smaragdiței,deși dânsa nu amintea cu niciuncuvânt despre acest incident, și în

aparență o primea cu aceeașiafabilitate.

Musafirul, cel mai des și cu maimultă plăcere primit la Năpădeniîn vremea aceea, era coana AnicaMesnicu, care iniția pe tânăragospodină din Năpădeni în toatetainele rețetelor sale.

Instalate în coridorul de subarcade al flighelului, elesupravegheau fabricațiuneanesfârșitelor feluri de dulcețuri șișerbeturi — din fragi, zmeură,vișini, cireși negre, prune verzi șinuci „în lapte“, foi de trandafiri,

coaje de portocale și de lămâi —în variante nesfârșite; apoi amurăturilor de castraveți, ardei,pătlăgele roșii și de toate legumeleimaginabile.

Interesul culminant însă îl aveaoperarea claponilor, artă pentrucare coana Anica era vestită întoată Basarabia.

Toate se pregăteau în cantitățienorme, în vederea sezonului deiarnă, cu adunările ei de vânătoareși sindrofii. boierești.

Smaragdița se dovedea elevăbună, își dădea toată silința și arăta

mult interes pentru aceastăalchimie casnică.

Dar coana Anica, în marea eiexperiență de oameni, și-adezvoltat desul dar de pătrunderepsihologică, pentru ca să-și deaseama, că resorturile căsnicieiRăuteștilor nu funcționează fărăoarecari asperități.

— Mămițică, mămițică, vrreauși eu, vreeau și eu să fac șerrbet,— declară într-o zi hotărât,graseind delicios, Sonia.

— Iaca, drăguță, avem să facemîndată! Gafițo, să aduci ligheanul

cel mic pentru duduia Sonia! —porunci Smaragdița, luând fetița înbrațe,— să-l punem aici ca săfiarbă împreună serrbetul!

— Apoi, SmaragdaTheodorovna, dragă, să ierți,— îispuse tacticos coana Anica,— nu ebine să alinți așa copiii. Ți se suieîn cap; copilul trebuie să știe și defrică, și mata îi faci toate pe poftăSoniței!

Smaragda a simțit reproșul.— Țiu tot așa, — răspunse ea,—

și la Tosia, dar știi, coană Anica,încă-i prea micuț și-i băiat. Altfel

cresc fetele.Coana Anica, cu un enorm șorț

alb însângerat și operând pegenunchii ei un cocoșel, vorbeamăsurat ca întotdeauna, fără a-șiîntrerupe ocupațiunea:

— Da, da. SmaragdaTheodorovna, eu nu spun altfel.Poate merge așa cu un copil, doi;dar ești încă femeie tânără; și au sămai vie și alți copii, și dacă ai să-icrești așa pe toți, n-au să știe defrică, și au să te dea peste cappentru toate năzăririle lor. Atunciîți vei blăstăma și zilele.

— Dar, coană Anică! — obiectăcu vioiciune Smaragda, strângândia piept pe Sonia,— dar eu n-am sămai am alți copii: o fată, tovarășde bătrânețe, și un băiat ca stâlp alcasei — și îi destul, nu-mi trebuiealții.

— Ehei, maică! Ești încă iarbăverde. Ce știi mata despre viață?Ai făcut unul după altul, în doi ani,doi copii, și crezi că cu aiasta te vaierta Dumnezeu? Și conu Iorgu cezice? Este încă un bărbat verde —doar nu te-a luat ca să se uite lamata ca la o icoană!

Coana Anică se plecă, zâmbindcu înțeles, pentru a ridica dintr-unpaner de la picioarele ei un altcocoșel.

— Dar nu vreau, nu vreau, nupot! —protesta Smaragda,— șidoctorul a spus...

— Ei, maică, doftorii spunmulte, dar femeia trebuie să-șifacă rostul ei, după cum a lăsatDumnezeu,— continuă cuconvingere coana Anica, după ceși-a șters mâinile de șort: — Eu îțivorbesc matale, maică dragă, cafemeie bătrână, să nu te dai la

aceste gânduri; conu Iorgu e ombun să-l pui la rană, dar e bărbat, șibărbații sânt varvari; ei nu știumulte și dacă nu le dai de rost, îțistrici viața, maică dragă! Ehei! Ceștii matale? Mai bine să ai zececopii!..

Coana Anica, la aceste cuvinte,a pus mâna pe umărul Smaragdei,și i-a șoptit la ureche:

— Nu te lua după zârghita ceeade Natalița. I-a dat Dumnezeumulte daruri și învățătură, și unbărbat care o iubește; dar eazburdă cu coada în vânt. Să mă

crezi, maică, n-o să isprăvească cubine. Să nu smintească încaltea pealții. Nu te supăra de vorba meaproastă, dar mata n-ai mamă, mienu mi-a dat Dumnezeu copii. Și euvăd multe și știu multe.

Smaragda, strângând și mai tarela pieptul ei pe Sonia, și-a retrasumărul de sub palma coanei Anica.

— Poți să știi dumneata multe,coană Anică, dar dacă grăiești așa,nu mă cunoști pe mine; șiobijduiești degeaba și pe Natalița,care e femeie veselă, vorbeștemulte, dar își iubește bărbatul și îl

îngrijește, cu sănătatea lui slabă,ca o dădacă. Gafițo, Gafițo! —strigă ea îndată, voind să taieaceastă conversație care o camirita. — N-aduci ligheanul cela?Iată, Sonița, avem să facemserrbetul tău; cu lingurița, așa-a-a!..

Coana Anica, femeie cuminte,tăcu clătinând puțin din cap; apoise așeză din nou pe taburetul ei șiîși luă un nou cocoșel din paner.

*După această convorbire

Smaragda trata pe coana Anica cu

foarte multă afabilitate șiatențiune, dar aceasta se simțitotuși pusă oarecum la distanță, șinu-și mai putea permite confidențeși expansiuni ca altădată.

*Vara înainta în mijlocul acestor

ocupațiuni și griji.Anul a fost rodnic.Iorgu Răutu își petrecea vremea,

de dimineață până seara, mai multpe câmp.

Petrecerile mondene și serbărileîn cursul verii erau, natural, foartelimitate.

Contele Przewicki nu se maiarăta ia Năpădeni. Smaragda l-aîntrezărit numai de vreo două ori:o dată la Vântura, unde a fost deziua Paulinei Andreevna, șialtădată în S***, la o serbare debinefacere, organizată acolo deispravnicul Voljin, sub patronajuldoamnei Rosalia Bârsianu, soțiamareșalului.

Smaragda, văzându-l, simți cumtot sângele îi fuge din inimă, cum ise taie respirația, și-și încordatoate puterile ca să nu-și trădezeemoțiunea.

— Sărut mâna, SmaragdaTheodorovna! — o salută adâncPrzewicki.— îmi pare bine că văvăd sănătoasă. De mult n-am avutprilejul să vă întâlnesc. Am auzit,că ați fost la Chișinău în primăvaraaceasta! Ați petrecut bine?

El vorbea liniștit, politicos —dacă însă cuvintele erauindiferente, intonația subliniasubînțelesul destinat numai pentruSmaragda.

Aceasta auzea parcă printr-unvăl gros și cu greu își strecură înrăspuns niște cuvinte fără șir.

— Da! Nu! Mulțumesc!După o nouă închinăciune

respectuoasă, contele Przewicki seadresă către o altă doamnă de laserbare, și în curând deveni, ca deobicei, centrul societății —glumea, povestea anecdote,provoca glume și izbucniri dehohote de râs.

Și Smaragda, care se aștepta,oricând ieșea în lume, la oîntâlnire cu Przewicki, era iarășicuprinsă de același, sentimentamestecat de teamă, în prevedereaîntâlnirii, și de decepție, când

prevederea nu se realiza; dar dupăîntâlnire o apucă și disperarea șirevolta, urmate de o apăsaresufletească, aproape de oprostrație; încât multă vreme, nicigospodăria, aproape că nici copiiin-o mai interesau, și ea sesurprindea stând ceasuri întregi înfața portretului împărăteseiEugenia din „Niva“.

Spre sfârșitul lui august, cândprimele vestigii de toamnă coloraufrunzele parcului din Năpădeni,Smaragda, despărțindu-se într-o zide copii pe terasa de jos, din fața

Nistrului, porunci MargareteiJozefovna și dădacei:

— Se întunecă și cam tragevântul din vale. Să duceți copiii încasă; eu voi veni îndată, după omică plimbare prin parc, că-ifoarte frumos.

Ea porni cu încetul prin aleeaumbrită, spre chioșcul din deal, deunde se deschidea priveliște largă,la dreapta asupra dealurilor dulciale Basarabiei, la stânga asupracâmpiei din Podolia până laorizontul din răsărit, aurit dereflexul soarelui care se culca în

nori după dealurile din apus caintr-o mantie sumbră, căptușită cumătasă roșie.

Așezată pe bancă în chioșc, ease simțea pierdută în aceastănesfârșire, părăsită, lăsată pradăzbuciumului său, unor pornirinedeslușite, unei nostalgiineînțelese.

Năpădenii, gospodăria,murăturile și dulcețurile, coanaAnica, Răutu, viața ei de toatezilele,— toate acestea eraudeparte, aproape ca un vis, ca unmiraj, tremurat la un orizont

misterios; și abia la nouăsprezeceani ea nu vedea sfârșit nici înspațiu, nici în timp — numai lanouăsprezece ani, neîmpliniți!..

Un tropot de cal se auzi pedrumul ce trecea de-a lungulzidului care mărginea parcul sprenord.

Smaragda asculta parcă-nașteptare. Tropotul se opri laportiță: „Dar parcă-i încuiată —cine o fi?“ — îi trecu prin gând.

Pe aleea, care ducea de laportiță, se auziră niște pași și unzornăit ușor...

Respirația i se opri. Sărită înpicioare, ea văzu deodată, cădinaintea intrării se așternu întâi oumbră, tăind drumul razelordinspre apus, apoi în pătratul ușiiapăru silueta sprintenă și elegantăa contelui Przewicki.

Smaragda își strânsese ambelemâini la piept și-l privea cufascinație.

— Smaragda, Mignonetta,iubita mea, porumbița mea,adorata mea! — se repezi la eaînflăcăratul conte.

Prinsă de un vârtej, Smaragda

nu știa cum s-a trezit strânsă înbrațele aceste vânjoase, sărutată peobraz, pe gură, pe ochi... Ea sevăzu cu brațele ei — cu brațele ei!— după gâtul acestui vrăjitor,lipită de trupul lui, încât inima luibătea în pieptul ei, răspunzând cupatimă la sărutările lui;— și ca unfulger îi trecu prin tot corpul, prinșira spinării, din creștet până învârful degetelor un fior, grozav,rece și arzător...

„Ah! Aceasta-i!“.Cu un țipăt de groază, ea se

smulse din brațele acele

blăstămate, și, ruptă din aceastăîncleștare nebună, pătimașă,respinse cu violență pe îndrăzneț,apoi, într-un spasm de hohote, cumișcări dezordonate, porni în fugăpe alee în vale, spre casă...

Capitolul XXXV. Pe pragulvieții

Se întunecase.Lumânările fuseseră aprinse.

Mina, bona copiilor, și MargaretaJozefovna pregătiseră de multmâncarea pentru ei, și așteptau pedoamna, care întotdeauna asista la

masa copiilor.— Unde e conița? — întrebă

Iorgu Răutu, îndreptându-se dincabinetul său spre iatac.

— Doamna a rămas în parc casă se plimbe puțin, dar văd căîntârzie, — răspunse MargaretaJozefovna.

Iorgu Răutu ieși în cerdac și eracât pe ce să strige cu vocea lui declopot pe Smărăndița, cânddeodată văzu în aleea parcului, lapământ, o pată albă — siluetafamiliară.

Într-o clipă Smarandița, fără

cunoștință, fu ridicată pe sus.În casă, luată din brațele lui

Iorgu Răutu, sub îngrijirileMargaretei Jozefovna și mameiZoița, ea cu încetul își veni in fire;văzând pe Iorgu încremenit în fațaei și auzind copiii plângând,speriați, nenorocita fu prinsă dinnou de hohote nebune, trăgând peIorgu buimăcit de mânecă spre ea.

Acesta speriat repetă acelașicuvânt:

— Ce ai pățit, ce-i cu tine? — șimâna lui enormă și păroasă,neîngrijită îi mângâia cu duioșie

fruntea și obrajii.— Nimic, nimic! — între

spasme de plâns sacadat, îl asiguraSmărăndița: — m-am spăriet, m-am spăriet...

— De ce te-ai spăriet, fată-hăi,ce ți s-a întâmplat?

Potolită puțin, în gemete decopil, zâmbind printre lacrimi,Smaragdița repetă:

— Nu-i nimic, EgorStepanovici! Nu-i nimic, m-amspăriet. Mi s-a părut că se apropiede mine o vedenie albă și parcăavea o coasa în mână...

— Pfu! — scuipă ușor IorguRăutu.— Să nu fie de deochi. Cevedenie ți s-a năzărit? De ce teduci singură prin parc? Poate sătreacă prin fund vreun bețiv sauvreun țigan și să te sperie până lamoarte, păcatele mele.

— Nu-i nimic, EgorStepanovici. Nu-i nimic! —spunea tot mai liniștită Smaragda.— Așa sânt proastă eu,— și-șirezemă capul de umărul lui Iorgu,parca simțind nevoie de sprijin.

Iorgu Răutu, mângâind-o maideparte, foarte îngrijat, porunci

deodată:— Să meargă cineva după baba

Vasilca, s-o descânte de spăriet.— Nu, nu trebuie, Egor

Stepanovici! — sări îndatăSmaragdița.— Nu trebuie. Mi-atrecut!

Iorgu, bucuros, o îmbrățișă, ostrânse în brațe, o dezmierdă și osărută cu drag pe frunte. Pentruprima oară, după patru ani decăsnicie, el parcă simți o apropierespre el din partea nevestei — șipentru prima oară după nașterealui Tosia, Smaragdița părea cel

puțin resemnată, ca înainte.*

Seara, după ce și-a pus încabinetul său „halatul“, IorguRăutu a intrat hotărât în iatac.

Mama Zoița, care dormea la ușaiatacului, ascultă puțin, apoi, la ungemet înăbușit, își făcu cruce, și serugă fierbinte, înainte de culcare.

Din acea zi ea încetă de a maiașterne pentru boier în cabinet.

*Din acea seară neuitată din

august Smaragdița trăia două viețiparalele, care nu aveau nicio

legătură între ele.Personalitatea ei se dedubla.Pe de o parte, niciodată ea nu se

consacrase cu mai mult interesgospodăriei, îngrijirii de copii șiîndatoririlor sale de soție; eaacceptase schimbarea de regim și,deși se simțea mai strivită chiar cala începutul căsniciei, se lupta casă suprime orice gest de aversiune.

Niciodată nu fusese ea maisupusă, mai atentă față de Iorgu, șitotuși niciodată nu simțise maiputernic bariera sufletească ce-idespărțea; cu toată dorința ei de

apropiere, momentele deintimitate păreau mai brutale șiprovocau în sufletul ei o reacțiunemai violentă ca aceea din noapteagrozavă a nunții.

Bietul Iorgu Răutu, fericit,nedeprins cu „fasoane“, nu-șidădea seama, că Smaragdița, înpornirea ei de soție și de femeie,zilnic parcă se izbea de un zidrece, care o îndurera și o îngheța.

Incidentul din chioșc, pusese unhotar în viața ei și dăduse naștereunei noi ființe morale. Amintireaaceasta îi răscolea tot sufletul, o

răzvrătea, o revolta, fiind înconflict cu credința ei și cuîntreaga ei concepție morală.

Dar ciudat, revolta nu eraîmpotriva lui Przewicki!

Dimpotrivă, icoana lui provocaîn ea aceeași senzație violentă,același fior, rece și arzător, care ofulgera din creștet, prin șiraspinării până-n vârful degetelor,aceeași înfrigurare, plină de durereși de voluptate, care îi înflăcăra tottrupul.

Fără voie ea își aducea amintede cuvintele Nataliței, când o

întreba „dacă îi plac bărbații“.„Ah! Aceasta-i!“ — îi trecea

mereu prin gând, și ea se revoltaîmpotriva-i... împotriva lui Iorgu— ei sânt vinovați pentru celălalt!pentru păcat!

În zadar lupta tânăra femeieîmpotriva acestei senzațiuniviolente, pe care conștiința ei ocondamna, în adevăr, ca un păcat,ca dovada unor porniri ticăloase, aunei ispite pornite de la necuratul,vânător de suflete.

Maică-Fecioară, Prea Curată!Mijlocește, ca Dumnezeu să-mi,

ierte păcatele, să gonești duhul celrău, să dai liniște sufletului meu,să-mi dai izbăvire și putere deviața curată! — se ruga eafierbinte în fiecare seară, înaintede a se culca în patul ei, în carenu-și mai găsea odihnă.

*Pe Natalița o evita acum cu

stăruință. Îi era frică, îndată ce ovedea, reînvia în ea aceeași simțirediavo-lească, și i se părea căNatalița, dacă nu știa, ar fi ghicitstarea ei. Și se ofilea din zi în zi,sănătatea ei delicată se zdruncina,

și totuși refuza cu îndărătnicieîngrijirile doctorului, și respingeatoate sugestiunile de distracțiunesau petreceri;

Sub pretext de indispoziție, nuse mai arăta în societate, și chiarcând vecinii sau rudele veneau laNăpădeni, ea lăsa mai mult înseama Margaretei Jozefovnagrijile gospodăriei și rar apărea diniatacul ei, în care accesul eralimitat chiar pentru matronele dincele mai cu greutate și pentruprietenele ei cele mai apropiate.

Iorgu Răutu nu avea nici spirit

de observație, nici pătrunderepsihologică, pentru ca să seîngrijească prea mult de aceste„toane“. Era mai mulțumit, pentrucă el însuși nu avea niciun gustpentru petreceri mondene, iarvânătorile lui nu prea sufereau dinpricina aceasta.

Apoi Smaragdița, stând acasă,departe de lumea saloanelor, încare el se simțea întotdeaunastrăin, părea mai apropiată de el, șimai pătrunsă de îndatoririle ei demamă și soție.

*

Așa a trecut pe nesimțitetoamna și a înaintat iarna.

Crăciunul, Anul nou, Boboteazaau fost petrecute în cercul familiei,la Năpădeni, în liniște.

Dar pe la începutul lui ianuarie,singură la masă, Iorgu fiind plecatla o „goană“ în vecini, Smaragdițaa fost apucata subit de un leșin șide o neputință.

Nemaiputând lua nimic în gură,ea se gândi puțin, își concentrăamintirile ultimelor săptămâni, șideodată fu cuprinsă de groază.

Lăsând masa, plecă în iatacul ei,

nespus de nenorocită, zdrobită, șise aruncă în pat, zguduită de unplâns amar. Apoi îndată se ridicăși chemă pe Margareta Jozefovna:

— Margareta Jozefovna, dragă,să poruncești lui Dumitru, vizitiul,să puie caii la sanie. Mergem laOnițcani, mi-e dor de NataliaChirilovna, pe care n-am văzut-oDumnezeu știe de când. Unde sântcopiii?

— Se joacă în odaia lor, sântveseli și bine.

— Să mi-i aduci aici!Sonia a țâșnit în iatac ca un

vifor și s-a aruncat la genunchiimamei; butucelul de Tosia o urmăimediat, legănându-se în felul lui,și se sui chiar pe genunchi.

Smaragdița se așeză pe covor șiii luă pe amândoi în brațe:

— Fiți cuminți, dragii mamei!Eu mă duc pentru un ceas până latiotia Natașa, am să vă aduc deacolo jucării. Tu, Sonița, să ai grijăde Tosia, tu ești acuma fată mare.

— Dar pot sa-l trag de urechedacă nu se poartă cuminte și eobraznic? — întrebă Sonița.

Tosia și începu să urle cu

anticipație:— Nu veau, nu veau,— tropotea

el din picioare, apoi se aruncă josși începu să se rostogolească pecovor.

Smaragdița parcă a fost ușuratăși, prinzând curaj, începu să râdă:

— Nu, nu! Să nu-l tragi deureche, Sonia dulce, Tosia e băiatcuminte, el înțelege când îivorbești cu binișorul.

*Natalia Chirilovna fu, desigur,

surprinsă, văzând pe fereastrăsania din Năpădeni intrând în

curte. Ea sări în cerdac și, chiarînainte de a fi coborât Smaragdițadin sanie, o copleși cu întrebări:

— Ce s-a întâmplat? Eștisingură? Unde e moș Iorgu? Demult nu te-am văzut!

Smaragdița căzu în brațele ei înspasme de plâns, fără să spuieniciun cuvânt.

Natalia Chirilovna a dezbrăcat-ode blănuri, a dus-o în iatacul ei,care întotdeauna rușina puțin peSmaragdița prin gravurile dinpereți și oglinzile cu meșteșugașezate. După ce a culcat-o pe

divan, ea a căutat mai întâi s-oliniștească pe tânăra femeie, prinîmbrățișări, mângâieri și cuvinteledulci:

— Nu plânge, Dusia! Nu poatefi ceva grav; o mică supărare cumoș Iorgu sau cu copiii?

Smaragdița, lipindu-se deprietenă, ca în alte vremuri, îșimărturisi, în sfârșit, durerea:

— Sânt iar însărcinată! Altreilea copil! Am abianouăsprezece ani, nu mai pot!

— Nimic, nimic, Dusia! Poatenumai ai răcit, se întâmplă. Ne

înșelăm câte-odată, așa. Fiideocamdată liniștită, avem sătrimitem după Fecla Ivanovna, șiea ne va spune, poate-i o greșeală.Și, în orice caz, nu e marenenorocire; ai avut doi; ai să aitrei. Iată eu mă căznesc ca să ammăcar unul! Și aș fi fost fericită,nici nu-ți poți închipui cum, să amși zece! Și pe tine te-a blagoslovitDumnezeu. Dar nu! — deodatăridica ea revoltată vocea.— MoșIorgu nu este de iertat. Tu ești uncopil, ar fi trebuit să te cruțe, e unvarvar, o brută...

Smaragdița, la evocarea aceasta,a început din nou să plângă amar:

— Nu pot, Natalițo! Nu pot, nuvreau și doctorul spunea că am sămor; și mai bine să mor decât așaviață!

— Ei, Dusia, Dusia, ce prostiispui! — Natalița o mângâia petușica ei pe cap ca pe un copil.—De altfel, — asigură dânsa,— sepoate găsi un meșteșug, dacă seîntâmplă ceva. Sânt mijloacepentru aceasta. Știu eu multecucoane care au scăpat. Chiar babaVasilca de la voi, din Năpădeni, e

cunoscută pe tot malul Nistrului.Toate fetele din împrejurimi cândpățesc ceva, aleargă la ea și leajută. Iaca, și Marița mea a trecutpe la ea. Dar unde e moș Iorgu?

— La goană, la Cuhureni, devreo două zile. Și de acolo eravorba să plece în sus, pe laCiripeni.

— Cu atât mai bine! Eu voiaranja numai ceva pentru căpitanulmeu, care de o bucată de vreme nuștiu cum tot lâncezește, și plecămîmpreună la Năpădeni, și înaintede toate trimetem după Fecla

Ivanovna, ca sa știm cum stăm; șiapoi poate ne va ajuta si ea.

*Diagnoza Feclei Ivanovna nu

lăsa nicio îndoială.Fecla Ivanovna însă se arătă

foarte indispusă de a „ajuta“ peSmaragdița.

După insistența energica aNătăliții, după rugămințile șilacrămile Smaragdiței ea prescriseacesteia niște băi, diferite prafuri,pilule și decocțiuni, care doar îiprovocau vărsături și amețeli, șivădit îi ruinau sănătatea, dar fără

efectul dorit.Au fost zadarnice chiar

serviciile babei Vasilca — ofemeie bătrână, cu trăsăturile fețeicare vădeau frumusețea dispărută,cu ochii vii. Deși a încercat detoate: descântece, afumări, ierburi,băuturi, masagii — nimic nu ajuta!

Smaragdița slăbise cumplit,aproape nu se mai ridica din pat șirefuza, la toate stăruințele luiIorgu Răutu, să consulte pe vreunmedic.

Iar Natalia Chirilovna, careaproape zilnic petrecea acum la

Năpădeni, căuta să-l liniștească,să-i explice starea Smaragdiții, carezultat al oboselii, al răcelii sau alaltor indispozițiuni trecătoare.

Dar într-o zi, când Smaragdița,voind să se ridice de la masă, fărăsă fi putut lua ceva în gură, căzuleșinată în fotoliul ei, albă ca varulși rece, însăși Natalia Chirilovna acerut să fie imediat invitatdoctorul Cojocărescu.

Acesta, om de lume și cu multăexperiență, în același timp unvechiu prieten al casei, și-a datseama îndată de situație, a liniștit

pe Iorgu Răutu, a îmbărbătat peSmaragdița și, în urmă, a avut oconversație între patru ochi și cuNatalia Chirilovna, după careaceasta a ieșit cu obrajii înroșiți șicu ochii plânși.

Viața a biruit.Și aceasta a fost prima victorie

repurtată de cel care era să fieVania Răutu, în lupta dusă chiar lapragul existenței sale.

Capitolul XXXVI. Unindezirabil

Sarcina a fost grea. Starea

bolnavei era încă agravată de omare turburare sufletească.

Dulcea și zburdalnicaMignonetta de altădată a fostcuprinsă de o violentă revoltăîmpotriva jugului matrimonial șide o atroce pornire împotrivatuturor care i-l impuneau.

Resemnarea cu care ea îșiacceptase soarta, hotărârea luatăde a-și împlini cu sfințenieîndatoririle de mamă și soție, s-aurisipit ca frunzele de toamnă; toatenormele morale moștenite,prescripțiunile religiunii i se

păreau acum menite numai s-onenorocească, uneltiri ale uneiconjurațiuni perfide, mijloace deprigonire feroce.

Simpla apariție a lui IorguRăutu — icoană vie de josnicia șicruzimea destinului ei de femeie— îi provoca o criză nervoasă; oatingere a lui și adesea un simplucuvânt prietenos din parte-i,dezlănțuiau accese de nervi, care îlsperiau grozav pe bietul om, încâtdânsul se supunea, fără nicioprotestare, îndemnurilor NatalieiChirilovna sau chiar ale

Margaretei Jozefovna, care îlgoneau din iatac îndată ce intra.

De la începutul crizei, așternutullui a fost din nou exilat în cabinet.

Și, în același timp, Smaragdița,sub opresiunea suferinței, rămâneavecinie obsedată de amintireascenei din chioșc.

Icoana lui Przewicki se ridicatot mai luminoasă în fața ei. Îiauzea vocea insinuantă, șiînduioșată, și-i vedea privireaaprinsă.

Noaptea, adesea, ea se trezea dinsomn cu o senzație violentă, până

la durere, sub stăpânirea fascinantăa unui vis, de care-și aduceaaminte cu oroare și voluptate.

Într-o zi ea întrebă cu sfială peNatalița dacă nu poate să-i deaceva de citit, că din cărțile sale nurămăsese una care sa nu fi fostcitită de două și de trei ori:

— Am văzut la tine „Indiana“,așa mi se pare,—poți să mi-oaduci?

Natalia Chirilovna o privioarecum surprinsă, apoi zâmbi și,mângâindu-i obrăjorii palizi, îirăspunse veselă:

— Cum nu, Dusia, cu plăcere!Am și alte romane ale lui GeorgesSand — foarte buhe traducerii.

Pe vremea aceea în toatepensioanele de fete, ca și în toatefamiliile cumsecade, numelescriitoarei franceze nu se pronunțadecât cu oroare și dezgust. Ea eraconsiderată ca o emanațiune aiadului, ca întruparea perversitățiiși a răzvrătirii împotriva luiDumnezeu și a legilor lăsate de elpentru a cârmui viața de familie.

Smaragdița își aducea aminte descandalul, provocat în școala

doamnei Carotte, când acolo a fostgăsit un roman de Georges Sand,de percheziția la care au fostsupuse toate elevele și deizgonirea imediată din pension aoiței râioase, care introduseseaceastă otravă în templulinocenței, în care oficia fostavedetă de circ.

Găsind odată la Onițcani, dinîntâmplare, vreo două dinromanele autoarei ostracizate,Smaragdița repede își întoarsecapul și se prefăcuse că n-a văzutnimic, convinsă fiind că acest

depozit e o rușine tăinuită aușuraticei sale prietene.

Când în cursul conversațieidintre ele, Natalia Chirilovna demai multe ori a vorbit cudezinvoltură despre ideile luiGeorges Sand, Smaragdița nici nuîncerca măcar să discute, tăcea cuîndărătnicie, sigură că o așa ereziemorală nu merită măcar să fiecombătută, și considera aprecierileNataliții numai ca una dinextravaganțele temperamentuluisău nenorocit.

Dar anii de viață conjugală,

revolta simțurilor, observațiuniauzite despre alte căsnicii,experiențele ei recente adesearidicau în sufletul ei o îndoială pecare tot mai cu greu reușea să oreprime, ca un păcat și o ispită.

Eroinele răzvrătite aleromanelor lui Georges Sand, ideilelor și viața lor vijelioasă, încontrazicere cu tot ce Smaragdițacredea ca poruncă a lui Dumnezeu,ca datorie impusă de morală șilege, acuma îi frământau totsufletul, îndreptățind răzvrătirea eiîmpotriva soartei ce i-a fost

hărăzită de Iorgu Răutu.Ea însă nu îndrăznea să discute

problemele ce se ridicau înainteaei, nici măcar cu Natalița, și chiarde teamă să nu fie surprinsă citind,își ascundea cărțile, sub pernelepatului.

*Romanul frumoasei creole —

această glorificare a adulterului —o tulbură adânc. Ea găsea multeanalogii între căsnicia ei cu IorguRăutu și viața conjugală a Indianeicu bătrânul colonel Delmare. Dacămașinațiunile seducătorului perfid

și vulgar Raymond de Ramiére oindignau, nobilul amant Sir Ralphîi inspira simpatie si admirație.

„Cine e el? — se întreba ea cuspaimă și dor.— Nobilul Sir Ralphori perfidul Raymond?“.

Smaragdița nu prea avea în varaaceea puterea de a se mai ocupa cugospodăria și a fost foartebucuroasă, când conu Iorgu apoftit pe cucoana Anica să stea învremurile acestea critice laNăpădeni.

Coana Anica a avut tactul de anu face nicio aluzie la

conversațiile lor din vara trecută șimanifesta față de Smaragdița oadevărată solicitudine de mamă.

Această solicitudine era foartenecesară pentru o femeie gravidă,al cărei echilibru sufletesc fuseseatât de adânc zdruncinat.

Starea ei de surescitare nervoasăse răsfrângea chiar asupraraporturilor cu copiii. Dragostea eide mamă era parcă încă mai vie,dar tulburată de o sensibilitateexcesivă și anormală.

După ce petrecea ceasuri însocietatea copiilor, lua parte la

jocurile lor, îi săruta, îi strângea înbrațe, deodată începea să plângă, îigonea din iatac, unde se încuiasingură pentru ceasuri întregi.

Coana Anica, îngrijata, uitându-se o dată pe gaura cheii, aîntrezărit-o zbătându-se în pat,scăldată în lacrimi, cu dințiiîncleștați, lovindu-se cu ambiipumni în pântece.

Ultimele săptămâni înainte defacere, sărmana femeie nu se mairidica din pat; fața ei slăbită șipalidă era luminată de ochi marinegri și febrili în care se citea

groaza și disperarea.— Natalițo, dragă! — a spus ea

odată, punând mâna ei fierbintedupă gâtul prietenei.— Știu că n-am să trăiesc și, la drept vorbind,nici nu știu cum să trăiesc șipentru ce să trăiesc? Bieții copiinevinovați vor rămâne orfani, șichiar dacă aș trăi, simt că nu maipot face nimic pentru ei. Și cine seva îngriji de ei?

— Ah! Dusia dulce, cum sepoate să vorbești astfel de lucruri?E mare păcat. Ești încă tânără, ai oviață întreagă, lungă, lungă,

înaintea ta. Trebuie să știi numaicum să iei viața. Vei vedea, cătoate vor fi bine. Ești acum puținbolnavă. Ai o sarcină cam grea.Toate însă vor trece ca aceastădimineață. Moș Iorgu nu poate să-ți stea în cale. De altfel, e un ombun și ține la tine. Nu te camînțelege, e adevărat, dar lasă, să aiîncredere în mine — vei vedea câtde bine le voi aranja eu pe toate.

În această atmosferăînăbușitoare, Iorgu Răutu,nenorocit și zăpăcit, apăsat deimposibilitatea pentru el de a veni

cu ceva în ajutorul bolnavei, și înacelași timp, înspăimântat,sechestrase la Năpădeni pedoctorul Cojocărescu, și cu douăluni înainte de termen adusese șipe moașa Fecla Ivanovna în casă.

Nemaiîndrăznind să apară îniatacul Smărăndiții, el chinuiamereu pe coana Anica cuîntrebările lui, cu rugămințile și cuofertele lui de servicii, care eraucu aceeași stăruință respinse.

*Ultimele trei zile înainte de

dezlegare au rămas în amintirea

lui Iorgu Răutu toată viața ca ungroaznic coșmar.

Doctorul, în așteptare, vecinicmanipula niște instrumentestrălucitoare de un aspect sinistru.

Masa din salonașul vecin cuiatacul Smărăndiții a fost încărcatăcu o mulțime de sticle și cutii carirăspândeau prin toată casa unmiros de farmacie. Doctorul, FeclaIvanovna, coana Anica, Zoița,Margareta Jozefovna, jupâneasaMarghioala și Gafița, — cu toțiierau sfârșiți de puteri, istoviți denopți nedormite, de grijă,— dar cu

toții puteau pătrunde în iatacul, alcărui acces fusese oprit numaipentru el, bruscat și gonit de toatălumea.

Și el se zbuciuma zadarnic, fărăsomn; scâncetul de copil bolnavcare răzbea până la el, îl arunca înbezna deznădejdii. Singurul mijlocpe care l-a putut găsi, a fost săsilească pe popa Vasile să ținăslujba în biserică și să citeascărugăciuni într-o odaie din flighel,— pentru ca mirosul de tămâie sănu pătrundă până la Smarandița.

Noaptea spre 14 august a fixat o

dată neștearsă în cronica familieiRăuteștilor. Facerea a necesitat ointervenție energică a doctorului.Copilul născut — un mototol decarne inertă — nu respira, încâtFecla Ivanovna un moment îșipierduse nădejdea de a-l chema laviață.

Dar mai cu seamă o hemoragieviolentă a lehuzei punea înprimejdie și viața acesteia. Toateacestea ajungeau până la IorguRăutu fragmentar numai prin celedouă-trei cuvinte pe care i leadresau din când în când doctorul

sau coana Anica, ori pe care leputea smulge de la Fecla Ivanovnasau de la Margareta Jozefovna.

*Când, în sfârșit, a fost cunoscut

rezultatul, Iorgu Răutu a uitat să-șimanifeste măcar curiozitatea de avedea pe noua odraslă a vechiuluineam al Răuteștilor.

Capitolul XXXVII. Peceteadestinului

Din primul moment dar cândabia a văzut lumina zilei, eroulacestei povestiri a pricinuit o mare

încurcă-tura în curtea Năpădenilor.Femeia angajată cu câteva luni

înainte ca doică pentru copilulașteptat, a căzut bolnavă de febrătifoidă. Doctorul Cojocărescu adeclarat categoric că alăptarea cubiberonul nu poate fi admisă, fiinddată starea pruncului. La îndemânăînsă nu se găsea la Năpădeni, casă-și ofere serviciile pentru noulnăscut, decât Irina Morariu, oblondă planturoasă și voinică,mamă de copil voinic, dar mamăvinovată — nefiind măritată.

Astfel glasul moralei a fost

înăbușit — pentru a da viață șihrană lui Vania.

*Timp de mai bine de două

săptămâni sănătatea lehuzei ainspirat vii temeri. Erau momentecând doctorul Cojocărescu era silitsă recurgă la mijloace eroicepentru a întări funcțiunile inimii șia combate efectele unei maripierderi de sânge.

Organismul tânăr însă a biruit,dar convalescența a fost foartelungă.

Mai multe săptămâni nimeni nu

s-a putut gândi la botezulcopilului, pentru că liniștea mameinu putea fi tulburată și toateîngrijirile au fost concentratenumai asupra ei.

*Noul născut, Vania, a fost lăsat

de la început aproape exclusiv îngrija Irinei, instalată într-o odăițala capătul opus al conacului,pentru ca țipetele copilului sa nupătrundă până în iatac.

În această odăiță a rămasadăpostită toată copilăria lui Vaniași după însănătoșirea mamei.

Astfel a fost trasă din primulmoment al vieții sale linia dedemarcațiune între el și ceilalțicopii, cari au crescut în camera lorspațioasă, alături de iataculSmaragdiței, sub privegherea eistatornică de zi și de noapte.

Aceasta a fost peceteadestinului.

Zămislit într-un spasm degroază, sădind în inima mameirevolta și repulsiunea invincibilă,fiindcă întrupa pentru ea aceleclipe funeste, acel abis de înjosirenegrăită, de cruzime și opresiune

brutală, pe care nu le putea ierta,nici uita; datorindu-și chiar înaintede a fi născut, numai unui hazarddreptul la viață, el nu și-a pututasigura un loc sub soare, chiar dela prima respirație, decât ca unintrus în cuibul familial, ostracizatde aceea care a fost sortită să-i deaviață, chinuindu-și în blestemetrupul.

Clipa de zămislire a aruncat,astfel, pentru toată viața asupra luiVania umbra ei tragică, în care aufost învăluite din prima ziraporturile Smaragdiții cu plodul

nevinovat al dramei saleconjugale.

*În viața sufletească și chiar în

înfățișarea Smaragdei, dupăînsănătoșire, a apărut într-adevărla iveală o adâncă schimbare.

În locul egalității de caracter șia resemnării blânde, s-a accentuato continuă efervescență cucapricioase și subite fluctuațiunide stări sufletești, o vecinicătensiune în raporturile cu ceidimprejur și, mai cu seamă, față deIorgu Răutu.

Chiar copiilor ea le acorda maipuțină atențiune ca înainte, mai cudeosebire la început, cânddiferența între Vania și ceilalțicopii mai trezea în ea încă unsentiment de vină și de păcat.

Căci ea a încercat să lupteîmpotriva sentimentelor care odominau.

Dar repulsiunea pentru acestcopil nedorit a fost mai puternică.Vederea lui prin sine însăși evocaîn memoria ei toată drama vieții eiconjugale și clipa de ispită și, maiales, sancțiunea grozavă, ceasurile

de înjosire și de brutalizare, crizacea mai grozavă a vieții sale.

Ca o circumstanță agravantă,Vania, în primele luni ale viețisale, nu era un copil atrăgător.

Ofilit înainte de naștere, cu uncap mare, disproporționat, care sebălăbănea pe un gât subțire, elimpre-siona penibil prin fața luivecinic gălbie, adesea acoperită deo erupțiune suspectă.

Vecinic bolnav, el despera și pedoctorul Cojocărescu. Doica saIrina parcă era singura ființă,căreia acest embrion de om inspira

milă și dragoste.Singura lui prezență năștea

ideea de suferință și de moartecare la fiecare moment amenințasă stângă flacăra plăpândă a vieții.

Faptul acesta însuși sădea însufletul Smaragdiții un sentimentde oroare și de înstrăinare.

*Pe la sfârșitul lui mai, când

Vania nu ajunsese măcar la zeceluni, s-a produs primul conflictîntre Smaragda Theodorovna șiodrasla ei nevolnică, în careaceasta și-a afirmat de timpuriu

individualitatea jignind adâncamorul propriu de mamă și destăpână.

Doica Irina, încă foarte tânără,cu toată corpolența ei masivă, erao fire romantică. Parcul răsuna caîn-totdeauna în lunile acestea decântecele privighetorilor. Irina,nedespărțită de Vania, în contactulei foarte redus cu restul casei,simțea și ea nostalgia primăverii.Și ceasuri întregi, seara, probabilsub aceeași impulsiune careprovoacă și trilurileprivighetorilor, cânta la fereastra

odăiței din colț, cu priveliștea sprefluviu și sat.

Acest apel și-a găsit răsunetuldorit în inima iui Simion, unul dinflăcăii din curte, băiat frumos șivoinic.

Și într-o după amiază, vibrantăde soare și de respirația florilor, înfața Smaragdei Theodorovna, seprezintă Margareta Jozefovna,palidă de indignare, cu gura ei fărăbuze strânsă într-o crăpătura care-idespica rotundul feței:

Doamnă, ducându-mă în parcsus, am dat peste Irina cu Simion...

în chioșc, pe bancă... ziua înamiaza mare... cu copilul încărucior singur... în soare... cât pece să se rostogolească la vale,doamne-ferește...

Și Margareta Jozefovna își făcucruce.

Inculpata a apărut cu pletelepărului ei roșcat, desfăcute, cucarnațiunea aprinsă — și nu numaică nu tăgăduia faptele incriminate,dar cu nerușinare și cinism îșiafirma dreptul său de a cânta înunison cu privighetorile și cu toatăfirea.

— Nu sânt de papură, și cetreabă ai, — se răsti ea la adresaMargaretei Jozefovna.— Sântslobodă... n-am bărbat... am să mămărit cu el... pe dumneata nu te valua nimeni, geaba îi mănânci cuochii pe flăcăi... și de copil nu-țibate capul..., cine-l îngrijește afarăde mine... zilele și nopțile întregi— fără mine poate demult l-ar filuat Dumnezeu.

Smaragda Theodorovna,sufocată de această moralăprimitivă și de acest cinism, sesimți parcă și ofensată printr-o

irezistibilă asociație de idei: pebancă, în chioșcul de sus!..

Ea n-adresă niciun cuvânt Irinei,ci porunci numai MargareteiJozefovna:

— S-o dai îndată afară, niciunminut să nu steie aici! Copilul safie înțărcat și alăptat cu sugătoareasau poate îi va da sân Paraschivalui Vichentie.

N-ă fost măcar îngăduit Irineisă-și ia rămas bun de la Vania.

Dar hotărârea aceasta a fostluată fără să se fi cerut avizul luiVania...

*Și Vania n-a înțeles să se

supună! El respingea și biberonul,și sânul Paraschivei și urlanecontenit, ziua și noaptea.

Când Smaragda Theodorovna,încercând să-l potolească, l-a luatîn brațe ca să-i dea ea însășibiberonul, copilul țipa parcă și maitare, se smuncea cu atâta violență,încât a spart biberonul și era cât pece să cadă din brațele mamei.

În zadar doctorul Cojocărescu,survenit în vizita lui săptămânală,recurgea la toate calmantele —

după puține clipe de somnolențățipetele începeau din nou până laleșin; copilul, cu fața injectată, cuochii ieșiți din orbite, înfrigurat,cu temperatura urcată, parcă era înfiece clipă gata să-și dea sufletul.

Doctorul Cojocărescu îșirăsucea nervos barbișonul; însfârșit, aruncă cu hotărâreSmaragdiței:

— Nu găsesc vreo altăindicațiune. Sânt copii cu onemărginită capacitate deafecțiune și atașament. Se vede căși Vania e dintre aceștia. Nu se

poate glumi cu aceasta. Poatemuri. Nu-mi pot lua răspunderepentru consecințe. Dar să încercămsă rechemăm pe doica lui.

Îndată ce s-a trezit în brațeleIrinii, adusă în grabă, copilul s-aliniștit ca prin minune și lacom și-a lipit buzele de sânul ei, cuvoluptate, mângâindu-l cu ambele-i mânuțe.

*Înfrângerea aceasta Smaragda

Theodorovna n-a mai putut-o uita,și umilința parcă îi justificaînstrăinarea și răceala față de acest

copii refractar de la obârșie.Raporturile dintre mamă și copil

au luat astfel de la început unaspect straniu, anormal — chiarmaladiv.

Întârziat în dezvoltarea lui,mereu bolnav, Vania manifesta osensibilitate excesivă și un spiritde observație care neliniștea șitulbura pe Smaragdița.

Cu patru ani mai tânăr decâtSonia și aproape cu trei ani decâtfratele său Tosia, el avea o fireascăad-mirație pentru înaintașii săi, șimai cu seama pentru vigoarea și

strălucirea lui Tosia șisupraveghea în tăcere cu ochiinegri ficși, toate alintările, alecăror obiecte erau frații săi, fără săîndrăznească să solicite și el osărutare sau o mângâiere dinpartea mamei, care-i părea oarătare supraomenească și atât deînălțată, încât, natural, numai alțisupraoameni, ca Sonia și Tosia, seputeau apropia de ea.

Pe vremea când Vania abia dacăputea gângăvi puține sunetearticulate, el văzu într-o seară, sublumina candelabrelor aprinse, pe

Smaragda Theodorovna, care segătea de bal, cu o diademă debriliante pe părul ei negru ondulat.

Fascinat și entuziasmat, începusă strige:

— Mama, gia-gia! Mama, gia-gia!

Sub acest nume, însușit și deceilalți copii, el înțelegea o ființăsublimă, adorată și temută, careapărea din când în când din regiunimisterioase pentru o clipă șidispărea ca o zână din povești.Această divinitate fermecătoare șiteribilă — a cărei mânie inspira

groază și al cărei surâs dădea obeatitudine negrăită — puteaaccepta de la el numai omagii devenerațiune din depărtare.Apropierea chiar îl speria și-idădea un sentiment obscur desacrilegiu.

Tocmai pentru faptul că Sonia șiTosia erau admiși în sanctuarulmisterios, se răsfrângea și asupralor aureola mistică.

E procesul obicinuit alcreațiunilor mitologice.

Pentru trebuințele de toatezilele, ca afecțiune și alintare, prin

voia soartei, Vania putea face apeinumai la îngrijirile „mamei“ Irina— acest nume de „mama“, fărăadjective, a rămas pentru elnedespărțit de icoana doicii sale.

Capitolul XXXVIII. Seteade viață

Sănătatea îndreptată, întărireapulsului vital, complica și maimult la Smaragdița stareasufletească de aprehensiunedeșteptată în ea de orice apropierea lui Iorgu Răutu.

Aparatul psihic al acestuia,

foarte sănătos, dar primitiv, nu eraîn măsură să se adaptezecomplicațiunilor de psihicăfeminină. Cu resemnareațăranului, care acceptă moartea șiviața ca un decret al destinului, șicare în raporturile sociale șimorale moștenite vede o ordinedecretată pentru veci de voințadivină, el nu putea înțelege ce sepetrecea cu Smaragdița, ceînseamnă această schimbarebruscă în caracterul ei. Dar, înacelași timp, un sentiment adânc șiobscur trezea parcă în ei remușcări

de cuget, fără ca să-și poată daseama pentru ce și de ce ar fi fostvinovat.

Când starea Smaragdiței i-aîngăduit pentru prima oară să întreîn iatac, el a fost izbit de trupulacesta de copil, de ovalul eidelicat, translucid de paloare, încare viața era concentrată numai înochii aprinși de focul ascuns ce-imistuia sufletul.

Așezat pe marginea patului,bietul Iorgu abia îndrăznea săatingă cu laba-i păroasă degetele-isubțiri și străvezii aruncate pe

plapumă, abia își găsi puterea să-ispună: „Slavă Domnului, dragăSmărăndița, prin mare pojar șinăcaz am trecut, acum va daDomnul și va fi bine.”

Smaragdița îi fixa cu o privireciudată; el simți pe degetele eitremurul ușor în mâna lui, apoi eaîși scoase mâna, o trase subplapumă și, cu o expresienedescifrabilă pentru el, parcăînfrigurată, își întoarse capul, fărăsă răspundă niciun cuvânt.

Însăși Smărăndița a fostsurprinsă de sentimentul acut de

dezgust, de revoltă și chiar de ură,pe care i-l trezi această atingere asoțului.

Iorgu Răutu s-a ridicat, șoptind:„Doamne, Doamne, miluiește-nepe noi și iartă-ne păcatele! — și,greoi și stângaci, a ieșit din iatac,aninându-se de toate mobilele pelângă care trecea.

„Doamne, Doamne! — șopti șiSmărăndița pentru prima oară,îndrăznind să-și precizeze lămuritsenti-mentele. — Ce blăstăm, cechin! Și pentru ce? Of, Doamne!“

Chiar fizicul, înfățișarea iui

Iorgu Răutu, o făcea să sufere.Nasul acela monumental,caracteristica ere-ditară aRăuteștilor, ochii albaștri, în careblândețea însăși îi făcea impresiade lipsă de viață și de expresie,zbârciturile încrestate de vârstă,corpul masiv și rău încheiat, parcătăiat cu toporul, cu hainele care nuse lipeau de el, ca scorojite,mișcările lui stângace, vocearăsunătoare, totul, totul în el, tot ceînainte ea accepta cel mult cuindiferență, acum o îndurera, îideștepta nu numai aversiune, dar

chiar o abia reținută animozitate.Pentru ce? Revolta cărnii

exasperate? Nostalgia de viațăsufletească mai intensă și maicolorată? Durerea unui idealîntinat, a unui vis risipit?

Nu mintea tumănită a lui IorguRăutu putea găsi dezlegări pentruaceste mistere!

Dar nici inima însângerată aSmaragdiții!

— Ah, Doamne, Doamne! —șoptea ea, mișcându-și nervoscapul pe pernă.

*

În seara aceea, când NataliaChirilovna intrase în iataculconvalescentei, aducând cu eaaerul înviorător de toamnă,Smărăndița, vădit stânjenită, aînceput s-o întrebe cu precauțiune:

— De unde vii? De acasă? Dinpricina mea ai avut atâteanecazuri, apoi ai și acasă pe unbolnav — nu e destul, — pesemne, numai de la un pat la altulte duci. Nu mai poți vedea penimeni!

— A nu, tiotia Dusia! Acasă cuAnatol al meu, noi ne aranjăm

foarte bine. Jupâneasa noastră îicunoaște toate tabieturile și el estebucuros când eu mai iau aer. El seinteresează mult de tine. Măîntreabă mereu și mă trimite latine. Apoi...— aici Natalița, după oscurtă pauză, urmă cu o exageratăindiferență: — Apoi vine mereu lanoi contele Przewicki, care efoarte prietenos și cu Tolea și cumine, și mă tot întreabă cum maimerg lucrurile la Năpădeni, cumți-i sănătatea, ce mai face moșIorgu? El ține foarte mult la moșIorgu. Îi place grozav și casa din

Năpădeni și priveliștea. Totdeaunavorbește cu mult foc de toateacestea. Spunea ca ar fi venit, darse teme să nu vă supere, să nu vătulbure.

Smărăndița întoarse capul întăcere spre părete, apoi, deodată,începu să vorbească:

— Mă simt încă foarte slabă, șiEgor Stepanovici vrea să facăbotez ca totdeauna cu tămbălău.Mai cu seamă că vrea să fie nașbădița Ion din Botoșani, fratelemai mare al lui Egor Stepanovici.Eu nu cred că e bine să se întârzie

prea mult, copilul e cam bolnav,nu e bine.

— Da, tiotia Dusia mea, eștiacuma mult, mult mai bine. Șitrebuie să-ți dai curaj, să ai maimultă poftă de viața, și, la urmaurmelor, ce tămbălău mare are sămai fie la botez! Ei! Au să vinăcâțiva prieteni, câteva rude, puținămuzică, puține cântece, mai multjoc de cărți și băutură. N-ai nevoiesă stai tot timpul, casa e mare, și laurma urmelor, mai putem așteptadouă-trei săptămâni până ce veiputea rămânea mai multă vreme în

afară de pat.— Dar vezi, gospodăria aceasta,

copiii și Egor Stepanovici.— Nu, nu, nu! Nici gospodărie,

nici copii, nici moș Iorgu! Numaitu, numai tu! Trebuie să tegândești numai la tine, să tegândești la lucruri bune, vesele,plăcute, fericite. Să citești, să tedistrezi; Și ai să vezi în puține zilecum ai să te faci.

*Mai mult n-a fost spus nimic

între cele două prietene, daramândouă s-au înțeles foarte bine,

deși fiecare a crezut ca nu s-atrădat. Astfel, la botez a apărut încasa din Năpădeni, pentru primaoară de la scena din chioșc, conteleWladislaw Przewicki.

Puține momente de conversație,cuvintele indiferente schimbate, aufost îndeajuns, pentru ca Przewickisă știe că este iertat, iarSmaragdița să simtă cum în eaparcă crește bucuria vieții, renascîncrederea în sine, nădejdi șiaspirațiuni nedeslușite, dar caredau lumii dimprejur strălucire șibogăție.

După botez, Smaragdița câștigaputeri văzând cu ochii.

Și în același timp, ca niciodatăera prinsă de sete de viață, eraneastâmpărată în goana dupăpetreceri, în căutarea contactuluicât mai strâns cu lumea.

Gospodăria a fost lăsată aproapepe de-a-ntregul în grija MargareteiJozefovna. Și chiar copiilorfavoriți ea nu consacra decâtrelativ puțina vreme, iar pe Vanianu-l vedea decât în acelemomente, din nenorocire preadese, care necesitau și vizitele

doctorului Cojocărescu.Iorgu Răutu nu era deprins cu

analize psihologice și nu aveanevoie de prea multe explicațiipentru această schimbare aritmului vieții.

Natalia Chirilovna știa să-isugereze cea mai bună justificare:interesul sănătății și al echilibruluisufletesc al Smărăndiții; apoi și înce privește pe Vania, ea nu găseacuvinte de laudă pentrudevotamentul și priceperea Irinei,care — spunea ea — nu trebuia săfie turburată de intervenții inutile

în îngrijirea micuțului bolnav.*

După sfârșitul muncilorcâmpului a fost reluată și laNăpădeni viața de iarnă aboierimii moldovene.

Iorgu Răutu era însă camîngrijat de realizările legii dedesființare a boierescului și deîmproprietărire, ca și a altorreforme, care urmau să fieintroduse și în Basarabia încondițiuni mai grele pentru claseleprivi-legiate ca în restulîmpărăției.

Dar și în această privință, elgăsea oarecare reconfortare într-onouă prietenie.

Contele Wladislaw Przewicki,în doi ani, realizase destuleprogrese în cunoștința limbiimoldovenești pentru a puteasusține o conversație puțincomplicată și puțin variată cuIorgu Răutu.

Nu lipsea de la nicio goană sauvânătoare la care participa acesta,și chiar introducea metodecinegetice noi, „cum suntobicinuite la curțile magnaților din

Polonia“. Dânsul manifesta multăconsiderație pentru stăpânulNăpădenilor, admira ochiul luisigur și mâna fermă ca pușcaș —și alte talente vânătorești; îirecomanda puști noi, după„ultimul model“ din Franța;dobândea, Dumnezeu știe pe cecale, ogari din Rusia, copoi dinUngaria, prepelicari din Anglia,îmbogățind astfel aparatulvânătoresc din Năpădeni. Înacelași timp, Iorgu Răutu puteagăsi la el un sfat bun de gospodărietot din arsenalul „magnaților din

Polonia“, informațiuni și tot felulde rețete utile.

Cu vremea, Przewicki apărea totmai des în serile slobode laNăpădeni și le petrecea lanesfârșite partide de pichet sau deécarté, cu amfitrionul.

În flighel îi era rezervată ocameră, în care el descindeaoricând sosea, și care și luasenumele de „odaia grafului“.

Iorgu Răutu prin firea lui seatașa ușor de oamenii cu carevenea în contact. Dar „graful“ sedeosebea atât de mult de mediul

obicinuit al societății basarabene!Numele' lui, povestirile, carepresupuneau o înaltă situațiesocială și un trecut de splendoare;talentele și cunoștințele care aufost dovedite și cu prilejul uneiboli de cai ivite la Năpădeni,—toate acestea inspirau mult respectursului moldovean, cum îl numeaîn glumă și prietenește Przewicki:

— Să-mi spui, căpitane! — așaîi zicea de obicei Iorgu înfamiliaritatea conversațiunilor lajoc de pichet,— de ce rămâi înmoscali, dumneata magnat, —

(neologism care de curândîmbogățise vocabularul lui IorguRăutu),— om învățat, petrecut prinlume, la Viena și la Paris? La cebun să putrezești în duhoarea decazarmă?

— Vede, Egor Stepanovici,honor de familia Przewicki, fostînainte și amu slujba în armie, tatameu gheneral, bunic meu mareșalși înainte bunic și înainte bunic —tot soldat la craiu polon. Și știimata, — continuă el, privind cuînțeles pe partenerul său: —Polonia una zi are nevoi de soldat,

amu este datoria noastră magnatpolonez și soldat...

Iorgu Răutu se uita și el cuînțeles la Przewicki și simțea maimare stimă pentru el.

Vizitele, contelui Przewicki aufost distanțate, mai cu seamă laînceput, cu foarte multă socoteală,pentru ca și Iorgu Răutu șiSmaragdița să-l poată întâmpinacu aceeași întrebare: „Unde ailipsit atât de mult?“ — până ce aajuns ca această întrebare să sepună chiar dacă o singură zi nu eravăzut la Năpădeni. De asemeni, în

vremea aceasta rar lipsea șiNatalia Chirilovna.

Pe când boierii se războiau lapichet, doamnele ședeau cu vreunlucru de mână, intervenind rar încon-versația dintre bărbați.

Când stăpânul era ocupat cusocotelile lui de gospodărie sauieșea prin curte, Przewicki seașeza pe lângă doamne, adresându-se parcă mai des către NataliaChirilovna.

Ei aveau un mai bogat materialde conversație, amintiri comune,din vremurile când soții Voronin

trăiau prin diferitele garnizoaneale împărăției, ca și călătoriile prinstrăinătate și reminiscențeleliterare. Dar Przewicki știa, cumultă iscusință să atragă și peSmaragda Theodorovna îndiscuție, mai cu seamă asupravieții sociale, a operelor literare,care tratau subiecte de aceeașinatură, și atingeau probleme demoravuri.

Întrucât discuțiile acestea urmauîn limba rusească, indiferent desubiectul lor, Iorgu Răutu, cândasista la ele, se mărginea să

asculte cu bunăvoință și să clatineaprobativ din cap, ca și cum ar filuat parte și el la conversație, sause apuca de pasiansă ori își găseavreo altă treabă.

În iarna aceea, în așteptareamarilor inovațiuni, viața socială ajudețului S***, era mai agitată.Nervozitatea obștească semanifesta printr-o sete deosebităpentru serbări și petreceri,organizări de baluri în oraș în scopde binefacere, ca și printr-un fastdeosebit în organizarea de vânătoriși sindrofii la conacurile boierești.

Soții Răutu de cele mai multeori luau împreună parte la toateaceste distracțiuni. Dar IorguRăutu tot mai adesea, mai cuseamă în ce privește, diferitelerecepțiuni, baluri și altemondenități, o lăsa pe Smaragdițasingură cu Natalia ChirilovnaVoronin, sau sub patronajuldoamnei Cazara sau al doamneiBrezó.

Smaragdița participa cu pasiunela acest praznic neîntrerupt; dansași organiza jocuri de salon,mulțumită de succesul pe care

tinerețea și frumusețea ei i-lasigurau.

Contele Przewicki rar lipsea dinsaloane, în care întotdeauna sedistingea dintre cavalerii autohtoniprin talentele și manierele lui.

Era dar natural ca el întotdeaunasă fie în centrul cochetăriilorfeminine. Însă el dovedea foartemult tact și pătrunderepsihologică.

Aducând, în aparență, aceleașiomagii tuturor doamnelor din elitajudețului, știa să sugereze multoradin ele și mai cu seamă

Smaragdiții, că pentru ele sântomagiile cele mai sincere șidevotamentul cel mai adânc.

În tot cursul iernii raporturiledintre Smaragda și contelePrzewicki aproape n-au suferitnicio schimbare, n-au mers maideparte decât manifestări desimpatie și respect reciproc.

Și Smaragdița câteodată parcăse simțea chiar enervată de faptulcă Przewicki s-ar părea că preferănu numai societatea NatalițeiChirilovna, dar chiar a lui IorguRăutu.

În afară de simfoniilesubconștientului, care învăluiau întimbrul lor fiecare gest și fiecarecuvânt în scurtele convorbiridintre Przewicki și Smaragdița,nici el, nici ea, nu-și permiteauvreo aluzie asupra trecu-tului.

În aceste acorduri, în așteptăritainice din ambele părți, s-a sfârșitiarna înfrigurată a acestui an.

Capitolul XXXIX.Mănăstirea

Dar primăvara, cu începutulmuncilor agricole, societatea

aceasta de moșieri și agricultori nuputea, bineînțeles, cheltui multăvreme pentru mondenitate. Câtevabazaruri de binefacere, două-treigarden-party de ziua sfințilorConstantin și Elena sau Petru șiPavel — erau ocaziuniexcepționale pentru reuniuni desocietate.

De sfântul Gheorghe — ziuaonomastică a lui Iorgu Răutu —vremea nu îngăduia vreun garden-party, iar toiul muncilor câmpuluiexcludea și vreo altă petrecere înstil mare.

Totuși Natalia Chirilovna reușeași în afară de sărbători săorganizeze din când în când unpicnic mai modest, în pădure saupe o culme de deal, care deschideao priveliște mai pitorească.

De vreo două ori ea a putut chiarpune la cale mici excursiuni înluntre, cu opriri la mănăstire și înalte colțuri mai frumoase de pețărmurile Nistrului.

La aceste petreceri luau parte,afară de Smaragdița și contelePrzewicki, de obicei încă două-treidoamne și domnișoare din

vecinătate cu cavalerii lor civilisau militari, Natalia Chirilovnafiind foarte iscusită încombinațiuni care în mod naturalîmpărecheau pe excursioniști, spremulțumirea tuturor.

Excursiunea în luntre, în jos peNistru până la celebra mănăstireJapca, a dat prilejul demultașteptat și dorit pentru primaconvorbire mai intimă întreSmaragdița și Przewicki.

Scopul anunțat al excursiuniiera o masă pe țărmul lacului carecolecta apa rece și limpede a unui

izvor bogat, răzbit din stânciledealurilor la nord-vest demănăstire.

Mănăstirea răsărea majestuosprintre grădini, pe un platouînconjurat de stânci abrupte șidealuri împădurite, la vreo cincisute metri de la țărmul Nistrului.

Plecând la deal, spre mânăstire,perechile de excursioniști s-auînșirat, distanțate natural dupăpasul și vioiciunea fiecăruia.

Astfel, Smaragdița și Przewickinici n-au băgat de seamă, cândcelelalte perechi au rămas în urmă.

Ocolind mânăstirea, ei au ajuns lalac, în a cărui oglindă serăsfrângeau cerul senin și dealurilecu verdeața lor luxuriantă, cunuanțele nesfârșite: de lamesteacănul deschis până lastejarii seculari cu frunzișul lorîntunecat.

În drum, pe nesimțite,conversația a alunecat asupra viețiipe care o ducea Smaragdița laNăpădeni.

— Cred, SmaragdaTheodorovna, că nu vă îndoiți derespectul meu nemărginit și

devotamentul meu pentrudumneavoastră. În exilul în caretrăiesc acuma, în ciuda aparențelorvieții mele, sânt așa de însetat deun suflet înrudit, încât putețiînțelege ce însemnați pentru mine,în această, să mă iertați, pădureomenească în care trăim. Dar... euam trăit și, deși n-am trecut cumult peste treizeci de ani, viațamea e bogată în bucurii, ca și întragedii. Dar dumneata, SmaragdaTheodorovna, la vârsta dedouăzeci de ani, în bârlogul ăstadin Năpădeni — un colț pitoresc,

nu-i vorbă — dar înecat înpreocupările banale ale vieții... Mise pare, n-ați ieșit aproapeniciodată de la țară?..

Smaragdița, nervoasă, l-aîntrerupt:

— Am stat trei ani la pension laChișinău, am fost și la Odesa odată, dar nu prea am găsitinteresantă viața de acolo, acelașilucru ca și aici,— declară ea,-uitându-și afirmația contrară, de labanchetul din Vântura...

— Chișinău... Odesa... Câtăvreme ați stat în Odesa, dacă-mi

iertați indiscrețiunea, doamnă? —întrebă Przewicki, bătând cucravașa peste ciubotele sale decavalerist.

— Două săptămâni, acum cinciani, când am fost cu coana AnicaMesnicu pentru... trusou, —răspunse Smaragdița repezit șiapoi se opri îndată, rușinată șijenată de această evocare.

— Dar de ce nu vin ceilalți? —continuă ea, uitându-se turburatăîmprejur: — Unde-i Natalița ceea?Să ne ducem înapoi ca să-iîntâlnim...

— Dacă doriți... Trebuie însă săvie imediat. Noi am mers repede,iar Natalia Chirilovna, cu silueta eiplanturoasă, merge încet, dealuleste prea repede pentru ea. Și aicie așa de frumos! Și piatra aceastaparcă-i anume așezată aici pentruodihnă și convorbire prietenească,în mijlocul acestei feerii...

După o clipă de șovăire și totprivind spre drum Smaragdița seașeză pe piatră.

— Două săptămâni la Odesa lacincisprezece ani... Cheltuite învizite la magazine și modiste... A!

Doamnă, nu Odesa, ci numaiParisul ar putea da un cadrupotrivit pentru frumusețeadumitale, un mediu pentru o viațăsufletească mai bogată,intelectuală și artistică... Dar și laOdesa se poate vedea o trupafranceză la teatru, o operă italiană,teatrul rusesc, opereta vieneză șirusească. Sigur, nu poate ficomparație cu centrele mari dinapus, dar totuși este și Odesa unfocar de viață socială și culturală.Mă mir pentru ce nu întreprindețio călătorie chiar la Viena și la

Paris. La Odesa ați putea petrecesezonul în fiecare iarnă, în oricecaz, mai bine decât la vânătorile șila balurile de la diferite moșii dinacest județ! Egor Stepanovici esteun om cu avere și ar putea găsi șiel compensație într-un sezon, celpuțin, la Odesa. Nu este iertat că v-ați înmormântat la țară de lacincisprezece ani... până acumacinci ani pierduți din viață!

Smaragdița exclamă:— Ah, ce căldură! — și, în

adevăr, fața-i era aprinsă, ochi-istrăluceau ca de febră.

Ea ridică din cap pălăria —„panier“ de paie — legată subbărbie cu cordeluțe de mătaseroșie, și, nervos, tot lega și dezlegaaceste cordeluțe pe genunchii ei.

Contele Przewicki i-a dat vremesă se liniștească, bătând în tăcerecu cravașa peste ciubote; apoi dinnou insistă:

— Nu aveți nicio ispită, niciodorință să ieșiți măcar, așa pentrucâteva săptămâni din banalitateazilnică a vieții de țară?

Smaragdița, râzând nervos,aruncă sacadat în răspuns câteva

cuvinte:— Dar... am copii!..— un

moment de pauză: — ...trei copii,gospodărie mare, chiar iarna nusântem liberi — nici eu, nici EgorStepanovici.

Dar polonezul obiectă, vorbindîncet, parcă gândind pentru sine șiprivind în lături, spre fața netedă alacului:

— Da... trei copii! În mai puținde cinci ani!.. singură încă copil decincisprezece ani... fără să gustedin cupa vieții... fără să cunoascăculmile artei, ale frumosului, ale

vieții sociale rafinate și bogate...—și parcă tresărind, el repede seîntoarse spre Smărăndița și,mașinal, punând mina pe brațul ei,urmă pasional: — Dar este ocrimă! o neomenie! în monotoniaasta sură vei ajunge din zi în zi,din an în an, până la bătrânețe, șinu vei avea, întorcând privireaspre trecutul gol, niciun punctluminos, niciun moment detresărire, de exaltare, în care să fisimțit că inima bate în plin, căviața merită a fi trăită și că aceastăcomoară de frumusețe vie, acest

suflet bogat, au fost risipite înzadar, înmormântate în mlaștină—pentru ce? Pentru copiiidumitale? Ce le poți da dumneata,ce poți aduna pentru ei în sufletuldumitale, vegetând la Năpădeni,între cămară și pivniță? A!Smaragdița, în blăstămul viețiimele, mi-a fost dat să văd acestsacrilegiu, această profanare și sănu fiu în stare, să n-am dreptul sădepun la picioarele dumitale toatenestematele unei vieți adevărate,bogate și înălțate!

Smaragdița, adânc emoționată,

sări de pe piatră și se îndreptăcâțiva pași spre mânăstire:

— Dar unde-i Natalița, unde-sceilalți?

— Smaragda Theodorovna! —răsună în urma ei vocea adâncă alui Przewicki. —Nu mă ofensați,dând o interpretare vinovatăacestei izbucniri izvorâte dintr-unsentiment curat, dintr-undevotament dezinteresat. Dacă văîndoiți de mine, puteți pleca; nu nevom mai revedea niciodată...

În ochii Smaragdiței s-au ivitcâteva lacrimi; cu o mișcare

nervoasă ea a rupt cordeluțapălăriei și nici n-a băgat de seamăcum s-a așternut pe praful cărării omică pată roșie.

Cu un gest de o grație eteree, ease întoarse spre Przewicki, și-lprivi cu ochii negri, mari,nemaiputând stăpâni adânca eitulburare și nostalgia, pe carecuvintele elegantului aristocratpolonez au silit-o să și le trădeze.

Acesta însă, cu aceeași vocecaldă și profundă, insistă:

— Un cuvânt, SmaragdaTheodorovna, un cuvânt să-mi

spuneți, dacă ați dori să trăițimăcar câteva săptămâni în viforulunui centru de viață artistică șiintelectuală, măcar ca acel dinOdesa? Dacă Egor Stepanovici argăsii vreo obiecțiune, m-așînsărcina eu să-i vorbescprietenește, căci mă onorează cusimpatia domniei sale.

— Nu, nu! — repede îlîntrerupse Smaragdița. — Nutrebuie, Wladislaw Stanislavovici!Sigur, doresc mult să văd și altălume, să trăiesc și altă viață. Șichiar iarna viitoare aveam intenția

să mergem la Odesa. Și ne aranjămnoi cu Natalița. Egor Stepanovicinu din zgârcenie stă la țară, dar nu-i vine în gând și eu nu i-am cerutpână acum. Dar acum aranjăm noicu Natalița!

*— Uhu, uhu! Unde sânteți? —

se auzi din depărtare voceaNataliței.

— Uhu! — îi răspunse argintiuSmaragdița.

— Hop, hop! — răsuna tenorulputernic al lui Przewicki.

Smaragdița a rămas pe loc.

Przewicki a făcut câțiva pași îndirecția chemărilor, dar dinmomentul acesta Smaragdițasimțea ca și cum între ei senăscuse un interes comun, aproapeo legătură de complicitate, oconspirațiune tainică.

Natalița apăru, în sfârșit, încompania unui atlet brun și aprins,un băietan de abia de vreodouăzeci ani, sublocotenent înregimentul lui Przewicki.

Ei se rătăciseră, apucând de lamânăstire, din greșeală, pe altăcărare.

În curând se apropiară șicelelalte perechi, din care unele s-ar fi fost rătăcit și ele prin pădure,iar altele au întârziat, preocupatefiind de aranjarea dejunului lamânăstire.

Dar căpitanul Przewicki aprotestat cu energie:

— Dejun la mânăstire, întreziduri? Nu! Să aducem celepregătite aici pe iarbă, însplendoarea aceasta. Iată, acolo laumbra stejarului cela bătrân.Doamnele să stea aici, iar noi sămergem repede la mânăstire,

câțiva frați călugări vor ajuta și încinci minute vom înjgheba aici unospăț de Sardanapal!

Natalița începu să aplaude, săsară în sus, să trepideze pe loc,apoi, pe neașteptate îmbrățișă peSma-ragdița:

— Tiotia Dusia, tiotia Dusia! —exclamă ea.— Ce fericire e să fiitânără și frumoasă și... iubită!

Cu toată silueta ei rubensiană,ea se învârtea ușor, fugind sprestejarul desemnat.

Dejunul improvizat a reușit deminune. Veselia bătea în larg.

Veselie, hohote, conversații lipsitede orice înțeles, dar totuși cufoarte mult înțeles între perechi.

Sufletul societății, caîntotdeauna, a fost contelePrzewicki prin glumele șianecdotele sale, care nu depășeaulimitele bunei cuviințe, dar aveaunegreșit și o picătură deromantism sugestiv, la destinațiaSmaragdiței.

Întoarcerea în luntre a urcat încăatmosfera de veselie și cordialitateîntre toți excursioniștii. La un mo-ment dat, frumosul contralto al

Nataliței răsună într-o romanță lamodă; la tenorul bogat al luiPrzewicki se asocie imediatsopranul argintiu al Smaragdiții,fragil, dar dulce și cristalin — șiapoi și corul celorlalte perechi.

Când luntrea trecu pe lângăCamenca, colonia germană de pemoșia prințului Wittgenstein, pețărmul Podoliei, un grup de tineret,adunat în această zi de duminecă, asalutat cu urale luntrea, apoi aintonat în cor un cântec nemțesc— ceea ce a provocat aplauze șirâsete de mulțumire din partea

excursioniștilor.În această voie bună luntrea a

ajuns la marginea parcului dinNăpădeni.

Musafirii, aflând că Iorgu Răutunu s-a întors încă de pe moșie, s-auadunat în cerdac. Și, sub impresiiledin excursie, a urmat o conversațieanimată și care, pe nesimțite, a dusiarăși la oarecare izolare aperechilor.

— Smaragda Theodorovna! — aspus încet contele Przewicki.—Ne-am înțeles: iarna la Odesa?

Smaragda n-a spus nimic, dar

răspunsul a fost totuși dat...

Capitolul XL. În cumpănăÎnainte de a se retrage în iatacul

ei, Smaragdița a trecut prin cameraîn care dormeau Sonia și Tosia.

La lumina candelei de la icoanăîn umbră răsărea chipul drăgălaș alSoniei, culcată cu brațul subcăpușor. Smaragdița s-a aplecatasupra ei. Fetița respira ușor șiregulat, însă i se păruse că avea oexpresie tristă. Când ea a sărutatobrăjorul copilei, Sonia deschiseochii, zâmbind, și-și aruncă brațele

după gâtul mamei:— Mămico, unde-ai fost atâta

vreme? Mi-a fost tare, tare dordupă matale — și mie, și lui Tosia.Și am plâns amândoi. Mâine iar aisă te duci?

Smaragdița a ridicat-o în brațeși printre sărutări, cu mult drag, îizicea:

— Nu, nu mă mai duc! Rămâncu voi!

Copilița și-a și pus căpșorul peperină, a închis ochii și a adormitpe dată, cu fața luminată de unzâmbet calin.

Smaragdița a făcut cruce șideasupra patului lui Tosia,sărutându-1 pe frunte, fără să-ltrezească, și, tulburată, a trecut îniatac.

Cu tot angajamentul tacit, ce-șiluase față de contele Przewicki, eași-a dat deodată seama că sedeschidea înaintea ei o cărare sprenecunoscut.

Întrebarea și îmbrățișarea Sonieiau dezlănțuit în sufletul ei o luptă,o adevărată vijelie, în carenostalgia unei vieți mai bogate și,poate, chiar chemarea simțurilor

intrau într-un violent conflict cuglasul conștiinței, cu toatetradițiile morale și poruncilereligiei, care o chemau la datorie.

În genunchi înaintea icoaneiMaicii Domnului, ea se rugă dintot sufletul, cerând sprijin șiîndreptare; apoi multă vreme astat, în reculegere, așezată înfotoliul ei.

În sfârșit, se ridică și, oftând, îșifăcu cruce și se culcă liniștită.Glasul datoriei biruise.

În conștiința ei angajamentulluat a fost anulat.

*A doua zi dimineața,

Smaragdița se trezi tresărind dinsomn parcă auzind o chemare.Razele solare, intrând prinfereastră într-o fâșie luminoasă, i-au oprit vederea asupra chipuluiemoționat al Irinei. Părul ei roșcatparcă scânteia în cercul de lumină,și față ei, de obicei de roz cald alblondelor roșcate, acuma părea cuatât mai descompusă, cu cât pepaloarea ei răsăreau mai pronunțatpetele de pistrui.

— Să mă iertați, coniță! Dar

Vania nu-i bine. Ar trebui trimisdupă doftor! Toată noaptea nu l-am putut ogoi. Plânge, plânge, numănâncă și varsă. Boerul, care-iacolo, m-a trimes dupădumneavoastră.

Lăsându-și în jos picioarele, înpapuci, Smaragdița, spre a-șiînăbuși poate remușcările respinseîn subconștient, a întrerupt pedată:

— Dar copilul aista plângenecontenit, nu numai amu. Nu știuce faci cu el, de nu știi să-lastâmperi și să-l adormi!..

Aruncându-și pe umeri un șalsubțire, ea s-a îndreptat în coridorspre capătul opus al conacului.

Gemetele surde, care veneau dinodaia din colț o iritau și orăzvrăteau împotriva copilului,împotriva ei și a vieții sale întregi.

Silueta monumentală a lui IorguRăutu, plecată asupra patului luiVania, expresia lui de zăpăcealănepu-tincioasă i-au pornit din nouîn suflet valul de dezgust și derevoltă:

— Of, Doamne, Doamne! Ce-icu copilul ista? Un ceas nu-ți dă

liniște! Îs sătulă și de viață.— Taci, fa femeie! — o

întrerupe speriat Iorgu Răutu: — Îipăcat, toată noaptea s-a văitatplodul. Îi păcat. Nu-i vina lui. Egreu, dar ce vrai? Așa a vrutDumnezeu. Nu știu ce-i de făcut,am trimes și după baba Vasilca să-l descânte.

Baba Vasilca, venită în grabă,însoțită de Margareta Jozefovna șide jupâneasa Marghioala, a șiîntreprins, împreună cu doicaIrina, o serie de manipulațiunimagice care urmau să gonească

boala din trupul acestui copil, care,l-a vârsta de un an, nici nu umblași abia putea să șadă.

Copilul ardea și cu ochii săifebrili urmărea pe doica Irina,gângăvind la adresa ei singurulcuvânt pe care-l putea rosti:

— Ma-ma, ma-ma.Smaragdița respira violent,

apăsând cu un deget tâmpla stingăși, sprijinindu-și sânul, agitat deuraganul de simțiri vrăjmașe, careo cuprinsese năprasnic.

Ea se simțea posedată de duhulrăzvrătirii, dar nici nu putea, nici

nu mai vroia să-l stăpânească!„Asta-i viață?“ — își aducea

aminte ea și parcă auzea și sunetulcuvintelor din ajun: „de lacincisprezece ani robită întrepivniță și cămară... trei copii, unuldupă altul... înmormântată ladouăzeci de ani... în monotoniaaceasta cenușie... sub apăsareaîndatoririlor și a zbuciumărilormărunte... de nesuferit“...

— Trebuie să-i dăm,— spuse eatotuși, silindu-se să-și înăbușerăzvrătirea.— Trebuie să-i dăm unceai de romaniță. Mă duc să-l

pregătesc.În acest moment hotărârea ei a

fost luată definitiv. Toateîndoielile și aprehensiunile dinnoaptea trecută dispăruseră.

Capitolul XLI. Stratagemeconjugale

Realizarea hotărârii cerea însăprudență și mult tact.

Iorgu Răutu, oricât de blajin șisupus în fond, nu putea admite cumintea lui de țăran, ca în casa lui„să cânte găina“.

Dacă Smaragdița i-ar fi declarat

fățiș, fără pregătirea terenului, că ahotărât să petreacă iarna la Odesa,și i-ar fi cerut să satisfacă aceastădorință, el, desigur, s-ar fi revoltatde simplul fapt că astfel dehotărâre a putut fi luată și dorințaexprimată, fără ca să fie întâicunoscute și ținute în seama ideilelui și planurile lui pentruîntrebuințarea răgazului de iarnă.

Chiar dacă rezistența lui ar fifost, la urma urmelor, înfrântă,totuși pe această cale se puteaunaște scene penibile, furtuni șitrăsnete, complicații inutile.

În cinci ani de căsătorie,Smaragdița și-a dat seama că nueste greu ca „găina“ să facă pecocoș să cânte cum vrea ea.

Ea a învățat să-l manevreze deminune pe Iorgu Răutu, pentru cael să facă, după dorința ei, în toatedetaliile vieții, fără ca ea să-i cearănimic, fără măcar să-și exprimevreo dorință, pentru ca să poatăastfel oricând atribui în caz denevoie toate inițiativele lui EgorStepanovici însuși.

La masă conu Iorgu Răutuobservă că Smaragdița n-a luat

aproape nimic în gură: cerca cufurculița o bucățică sau alta, apoilăsa totul pe farfurie.

— Nu ți-e bine, Smaragdițo? Dece nu mănânci? Îs minunatesărmăluțele!

— Nu știu, dar nu prea-am poftăde mâncare.

— De ce? Te doare ceva?— Nu, nu mă doare nimic,—

răspunse ea,- oftând, dar cu un gestdiscret își ștergea lacrimatrădătoare, care-i umezise ochii.

— Ce-i aiasta, fa femeie? Spuneodată! Ce-ți lipsește? Nu te-ai

îndreptat încă? Ești bolnavă? Săchemăm doctorul!

— Nu, n-am nimic.— De ce plângi atunci?— Așa! Mi s-a făcut dor de

mama...— Și aci plânsul chiar cutot dinadinsul îi împiedica graiul:— Mi-am adus aminte... sânt deatâta vreme singură, fără mamă...fără un sfat... fără sprijin... cu toatăgreutatea pe capul meu, fărămângâiere.

— Iaca! Ai căpchiat, femeie?Cum singură? Cum fărămângâiere? Dar nici nu-ți poți

aduce aminte de mă-ta de când amurit! Cum fără mângâiere șisingură? Ai casă, ai copii! Vino-țiîn fire, femeie!

Smaragdița se ridică brusc, casă-și stăpânească hohotul, serepezi pe ușă și se închise în iatac,trăgând zăvorul.

Scena aceasta se repeta aproapezilnic — în cazuri mai grave cu șimai multă violență — și seprelungea după importanțasugestiunilor care trebuiauinspirate pentru „cânteculcucoșului“.

În împrejurarea de față, maimulte săptămâni, Smaragdița semișca palidă și tristă, ca o umbrătăcută, icoană însăși de resemnareși melancolie. Și orice încercare dea ajunge la o mărturisire sau la oexplicare provoca spasme deplâns, crize nervoase și chiarleșinuri.

În zadar, bietul Iorgu Răutufăcea apel la nepoată-sa NataliaVoronin, la cucoana Anica, laToader Cacioni,— în zadar îșigonea caii după doctorulCojocărescu, care își golise fără

folos sacul cu rețete și nu mai știaîncotro să dea cu capul.

La un moment dat, sărmanul„cocoș“ i-a cerut un sfat și„grafului“, om cu experiență, care,ca bun prie-ten al casei, se interesamereu de starea sănătății doamneiRăutu.

— Să-i vorbești și dumneata,dragă căpitane. Să vezi, poate odescoși și vei afla ce-i cu copchilaaiasta. Ești om purtat prin lume.

Dar nici experiența grafului n-afost de folos.

În sfârșit, spre toamnă, stând la

sfat cu Natalița și graful, — coanaAnica Mesnicu și Toader Cacionivădit se fereau de a se maiamesteca în toată „daravera“aceasta — Iorgu Răutu a declaratcu hotărâre, în fața Smaragdiței:

— Nu mai merge treaba aiasta.Aș da și zece ani din viață să afluce-i poate da liniște și sănătate, cevrea?

— Moș Iorgule, — spusedeodată Natalița, — mă gândescașa: eu am zece ani mai mult cadânsa, am mai umblat prin lumecu regimentul lui Anatol, am mai

fost și prin străinătăți, am mai trăitprin târguri mari, și tot mi seînăcrește sufletul stând mereu laOnițcani — cu slugi, cugospodărie, griji, și-mi vine poftasă-mi iau lumea în cap. Darsărmana fata aiasta se mureazăaici la Năpădeni. I-ar trebui oprimenire, un alt aer, să mai vadălumea, să mai meargă la teatru, săasculte muzică.

Graful tăcea, frecându-și bărbiacu două degete, dar toatăatitudinea lui exprima aprobarea.

Iorgu Răutu, mirat scărpinându-

se după ureche, se îndreptă spreSmaragdița:

— Spune, fa femeie, poate aivrea să ne ducem undeva laChișinău, la Odesa sau la Kiev,dacă nu te va obosi prea multdrumul?

Smaragdița oftă și-și șterseiarăși o lacrimă nevăzută:

— Dar cum să merg? Cu cine?Cum vor rămânea copiii? Șicheltuiala-i mare! — și un nod îngât îi taie vorba.

— Iaca! — cu bucurie oîntrerupe Iorgu Răutu.— Atâta

treabă să fie, cu cine! Dar acuma-ilucrul sfâr-șit, mă duc și eu, șivom lua și pe Natalița. Casa șicopiii,ei, iaca treabă! Dacă eștiașa, ce folos au copiii și casa detine?

Și Iorgu își întărea fiecare frazăcu gestul lui obicinuit al mâniidrepte, care cu cele doua degetemari împreunate parcă ciocăneaaerul.

— Dar poftim,— ia! — coanaAnica va fi bucuroasă să steie oiarna aici fără să bată drumurile.La nevoie îl apuc de gât și pe

socrul Toader. Vom orândui cadoftorul să vie la fiecaresăptămână. Iar cheltuiala, ehei, n-am ajuns noi acolo ca să necalicească câteva mii de ruble. Afost și anul bun, slavă Domnului!Am vândut grâul bine și mai avemși ovăz, și orz și păpușoi. Ha-ha!ei, ce zici, femeie?

— Nu știu, Egor Stepanovici!Mata să hotărăști, cum îi socoti.Eu de mult am dorit să mai stăm laOdesa, de când am fost acolo cucoana Anica pentru zestre. De multmă gândeam, dar nici nu

îndrăzneam să trag nădejde.— De mult te gândeai? — zice

mirat Iorgu.— Și nu mi-ai spusnimica? De ce n-ai spus, femeie?De ce atâta zbucium și chindegeaba? Doamne ferește! MaicăPrecistă! — își făcu cruce conuIorgu.— Pentru atâta treabă? Ptiu.

Capitolul XLII. FeerieÎnainte de sărbători soții Răutu

au descins la hotelul „London“ dinOdesa, în fața BulevarduluiNicolae, cu priveliștea largăasupra portului și a mării.

Iorgu Răutu, dacă nu aveapersonal multe trebuinți, nusuferea însă de zgârcenie, avea onatură larga și-i plăcea chiar laocaziune să facă lucrurile în mare.

Instinctiv el își dădea seama, cănumai prin largeță și generozitate,dând dovadă de lipsă de calculemeschine, el poate impune înmediul unui mare oraș.

La hotel a fost reținut dar unmic apartament cu două camere deculcare și un salonaș de primire,situat la fațada principală.

Natalia Chirilovna Voronin,

spre a nu lăsa la Onițcani singur pesoțul ei, a cărui sănătate inspira totmai multă îngrijorare și necesitaserioase consultațiuni medicale, aacceptat ospitalitatea unui prietencare, plecând pentru sezonul deiarnă în străinătate, i-a pus ladispoziție apartamentul lor dinstrada Deribas.

Primele zile au fost pline dereconfortante alergături pe lamodiste, croitori si magazine deconfecțiuni. Cele două prietene,animate și parcă întinerite, eraunedespărțite — și comenzile,

încercările, discuțiunile asupravariatelor combinațiuni dearhitectură feminină, le luau tottimpul.

Iorgu Răutu, bucuros, văzând peSmărăndița vindecată, ca și cumtoată melancolia i-a fost luată cumâna, se plictisea de moarte.

În orașul acesta, moldoveneascalui era cu desăvârșire inutilă.Puținele cuvinte rusești schiloditeabia-i ajungeau, să nu cadă înaceeași situație, în care se găsisepe vremuri la Viena — adică puteaporunci un samovar sau să-i se

șteargă hainele, și ghetele, șicomanda la restaurant un borș, unscrob sau o friptură.

Dacă nu s-ar fi găsit la Odesa șivăru-său Ștefanache Bărnav dinBăbeni, el își lua poate lumea încap de a doua zi.

Dar Bărnav, un ipohondric, carede mai mulți ani de zile trăia laOdesa, aproape nu ieșea din casă,consumând cantități neînchipuitede tot felul de doctorii, și eramulțumit când vizita vreunui boiermoldovean îi îngăduia distracțiaunei partide de pichet.

Iorgu Răutu mai putea suportaastfel singurătatea în mijloculzgomotului și al mulțimii unuimare centru de comerținternațional, cum era Odesa.

Foarte rar își impunea elprezența inutilă la alergăturileSmaragdiței cu Natalița pe lamagazine și modiste.

*Peste vreo săptămână, în rochia

ei de mătase gris-vert, pe ocrinolină atenuată, cu dantele înprofuziune și în cap cu o pălăriedelicioasă, „fason împărăteasa

Eugenia“, cu pene de struț albe,cari se adaptau minunat la coafuraîn bucle a părului ei negru,Smaragdița, veselă și zburdalnicăfăcu irupțiune în apartamentulNataliței. Aceasta o întâmpină cu oîntrebare:

— Ghici, cine-i la noi? Cesurpriză te așteaptă?

În prag apăru o siluetă elegantăși zveltă de ofițer de cavalerie,care, salutând adânc, se apropie,și-i sărută mâna.

Smaragdița, puțin confuză, aputut totuși spune arătând parcă

mirare:— În adevăr, ce surpriză! De

când ai venit WladislawStanislavovici? Și pentru multăvreme?

— Am debarcat azi dimineață,Smaragda Theodorovna. Am luatun concediu pentru o lună și, lanevoie, îl pot prelungi, fiindcătrebuie să fac niște studii labiblioteca mare a Corpului deArmată de aici, spre a mă pregătipentru Academia Statului Majordin Petersburg.

Natalița izbucni în hohote:

— Ha-ha-ha-ha! Bietul grăfușoral nostru! El are să se usuce,sărăcuțul de el, la bibliotecă,pentru ca să ajungă mare gheneral!Și noi, sărmanele, ne vom rătăcisingure în iarmarocul acesta!Anatol mai mult cu doctoriile lui,iar moș Iorgu, bietul om, ți-i maimare milă să-l târâm după noi, să-lrupem și de la pichetul lui la moșȘtefanache Bărnav. Ha-ha-ha-ha!Sântem chiar cele două orfeline!

Przewicki dădu din pinteni,salutând:

— Natalia Chirilovna, pentru

dumneavoastră voi fi întotdeaunaliber. N-aveți decât să porunciți!— El zâmbea, ridicându-șisugestiv cercurile sprâncenelor însus.

De la sosirea acestui „cavaliereservante“, Smaragdița a fost prinsăîn vârtejul petrecerilor șidistracțiunilor, pe care le putea daun oraș internațional mare șibogat, care clocotea de viață, înzorile tuturor nădejdilor, în ajunul„erei marilor reforme“.

În același timp, Odesa, caprincipal port al unei mari

împărății în momentul ei deînflorire economică, atrăgea șimultă lume străină; niciun oraș dinRusia pe acea vreme, nu avea uncaracter mai european, mai multăstrălucire și animație.

Iorgu Răutu era mulțumit că unbun prieten îl dispensa de povarade a face pe surdomutul, încompania tinerelor femei, în care„a dat strechea“, de nu-și maigăseau astâmpăr.

El însuși simțea anacronismulfigurii sale în loja de la operaitaliană sau la opereta franceză,

mai cu seamă că nici lui AnatolVoronin sănătatea nu-i îngăduia săîmpartă cu el această corvadă.

Astfel Iorgu lua tot mai rar partela distracțiunile și peregrinărileprin oraș ale Smaragdiței —plănuia chiar o călătorie laChișinău în interesul unui procesde revendicare, care pasionasufletul lui de răzeș.

Smaragdiței, extaziată debogăția impresiilor noi, i se păreacă e ruptă de pământ.

Când prima oară s-a ridicatcortina la Opera Italiană, ea nu

credea că e o realitate: nu poate fidecât un vis! După emoții atât devii, după atâta frumusețe șiarmonie va veni deșteptarea șicruda dezamăgire!

Se reprezenta „Norma“. Decorulfeeric, luxul de costume, puterea șipoezia acestui imn de dragostevecinică și atotbiruitoare, o înălțauîntr-un entuziasm, până la uitarede sine.

Dar pe Natalia Chirilovna și pecontele Przewicki îi atrăgeau maimult comediile ușoare șivodevilurile. Ei frecventau mai cu

plăcere cele două trupe de operetă,franceză și rusă, care rivalizau, înacea iarnă, la Odesa.

Smaragdița la început seîngrozea de licențele de limbaj șide gesturi, ca și de indecențaexhibițiunilor. Dar atitudineapublicului ales, a elitei socialedintr-un centru ca Odesa, îidovedea că pudicitatea ei nu estedecât un vestigiu de culturăîntârziată și de sălbătăcire în„bârlogul Năpădenilor”.

Faima operetelor lui Offenbachrăzbătuse pe atunci și în porturile

Mării Negre.Când Smaragdița a văzut, în

„Frumoasa Elena“, pe o tânără șifermecătoare femeie cântând ariipasionate în pat cu un flăcăuzdravăn, în nuditatea lorsculpturală, abia acoperiți devăluri străvezii, a sărit din loc și,cu mâinile aduse la obraji, a pornitspre ușă.

În loja de alături se afla una dinreginele Odesei de pe vremuri,soția unui înalt demnitar, careobservă gestul și nu-și putu stăpânirâsul la această naivitate de fată de

pension.Natalița, râzând, a luat-o în

brațe și i-a șoptit:— Uite la prințesa Breanski! Nu

ți-e rușine, tiotia Dusia, dragă?Contele Przewicki, care ședea în

fundul lojii cu Iorgu Răutu,liniștit, de parcă nu și-ar fi fost datseama de incident, discuta muzicași decorurile, atrăgea atențiunealui Răutu asupra defectelor înanatomia artistei.

Acesta, scărpinându-se dupăureche, își mărturiseanedumerirea.

— De! Sântem oameni de țară.Aici îi lumea mare: prințese șighenerali. Dar ceia de colo sântparcă niște țigani de umblă fărărușine, așa goi!..

Natalița prindea foarte repedemotivele și cuvintele diferitelorarii de operetă. Ea mereu lefredona și dansa, încercând chiarsă imite jocul cam exaltat alprimadonei de la opereta francezămademoiselle Keller și al rivaleiei ruse domnișoara Carasin-Mirski:

Regardez par-ci,

Regardez par lá! —dansa ea, ridicând marginile

rochiei pe rând deasuprapicioarelor, sau:

Ah, que j’aime les militaires! —și, trecând la domnișoara

Carasin-Mirski, îmbrățișând peSmaragdița și zgâlțâind-o, -continua:

Ah, cum aș vrea să fiusublocotenent! —

și deodată izbucni într-un hohotde râs:

— Ha-ha-ha-ha! Tiotia Dusia,dragă, — îi șopti ea la ureche, —

eu mă mulțumesc cu gradul acesta,dar tu — știi! — nu ți-ar placeoare unul mai sus:

Ah, dacă ai vrea, să fiisubrotmistru!..

Smaragdița râdea și ea, darfoarte rușinată se apăra și orespingea, plină de confuziune.

Într-o zi însă, când Natalița seproducea în salonașul de la hotelulLondon, cancanând în fațaSmarandiții și a conteluiPrzewicki:

Aux maris ré —Aux maris cal —

Aux maris ci —Aux maris trants —

Aux maris récalcitrants! —a intrat în cameră Iorgu Răutu.

Natalița cu o reverență grațioasă seînchină înaintea lui cântând:

— Voila! Le mari récalcitrant!Nici Smaragdița nu și-a putut

stăpâni surâsul malițios.— Ce-i, fa, zârghito? — îi spuse

cu bonomie Răutu, apucând-o debărbie.— Nu te faci cumvaacteorcă, de sai ca o capră șibehăiești toată ziua, Doamne iartă-mă!

Contele Przewicki, cu multă artă„aprivoaza“ pe Smaragdița. Ca unghid conștiincios, el o însoțeapeste tot, prin muzee și concerte, îiarăta clădirile mai frumoase“, odocumenta și asupra trecutului, ointroducea în lumea literelor șiartelor, îi descria capitaleleeuropene și mereu îi adresaaceeași întrebare:

— Sânteți mulțumită de ce ațivăzut și de ce ați aflat? Nu erapăcat să vă lipsiți de toate acestecomori? Dar Odesa e o copieștearsă a vechilor focare de

cultură. N-ați vrea să vedețiParisul? Ați vedea că Odesa pareun oraș mare numai față de S***sau față de viața din Năpădeni. Darîn comparație cu Parisul sau chiarcu Viena, lumea de aici, vegetează,mucezește. Nu știți ce fericire, cebucurie v-ar da o singură zi laParis! Ați putea ani întregi să trăițidin amintirile acelei zile.

Aceste sugestiuni în fiecare zidominau tot mai mult fanteziaSmaragdiței.

Ea cădea sub fascinarea acestuiom elegant, delicat și bine crescut.

Prietenia lui îi dădea o maresatisfacțiune, dar o și îngrozea,când își surprindea gânduri șivisuri păgâne, pe care în conștiințaei le condamna ca vinovate.

Dar ea fugea de analizasentimentelor sale.

Față de placiditatea lui Răutu,care cu smerenie se ținea la oparte, și de zburdălnicia Nataliței,ea se lăsă dusă de farmecul acesteivieți, fără împotrivire.

Contele Przewicki a știut sămijlocească pentru cele douăprietene și câteva invitații în

saloane mondene.În fața bietei eleve a doamnei

Carotte, pentru care saloanelemagnaților basarabeni reprezentauculmile de lux și de viață socialărafinată, se deschiseseră astfelperspective amețitoare. Intimidatăși suferind în amorul ei propriu, eanu îndrăznea în această lume debasme să ia parte la conversație,care mai mult rula în limbafranceză, și asupra unor subiecteneaccesibile ei.

După vreo două serate deacestea, ea declară categoric că nu

mai vrea să meargă în lume fărăIorgu Răutu. Dar, în același timp,ambițiunea ei îi insinua visuri,cum ar putea ea străluci în aceastăsocietate, dacă... alături de ea înlocul lui Iorgu Răutu, ar fi fost unom elegant si manierat, care ușori-ar fi desăvârșit educația și, carecu autoritate și iscusință, ar ficondus-o prin lumea aceastafeerică.

Capitolul XLIII. Povesteagitanei

Apogeul a fost atins pentru

Smaragdița la balul mascat,organizat în scop de binefacere laMarele teatru municipal de cătreelita Odesei.

Costumele pentru acest bal audat mult de lucru și mai ales devorbă Smaragdiței și Nataliței:

Smaragdița, în amintirea„Indianei“, avea de gând să-șicombine un costum de creolă. Învederea aceasta ea a recitit„Indiana“, dar n-a putut să vadăacest costum, și nici Natalița nu i-a putut veni în ajutor.

Dar de ce ți-ai pus numaidecât

în cap pe creola, tiotia Dusia? — oîntrebă Natalia Chirilovna.— Euam sa fiu Colombina, pentru că laorice bal mascat sânt cel puținzece-cincisprezece Colombine șieu pot fi liniștită cu Pierrot almeu, căci și din aceștia vor fi,desigur, vreo două duzini. Atuncipoftim să ne găsească și să neghicească cineva! Ai trebui și tu,tiotia Dusia, să iei un costum dinacelea care nu vor izbi prea laochi, de pildă, țigancă — și dinacestea vor fi o mulțime.

Smaragdița s-a oprit, în sfârșit,

asupra costumului de gitanăspaniolă, în credința că acestasugerează puțin pe creola.

Bineînțeles, nimeni nu s-agândit să-l costumeze pe IorguRăutu, pentru care era destul nădufsă se vâre în vestitul său frac.

În seara balului, după înțelegere,Natalița — o superbă Colombinăîn mătase cadrilată albastru pe alb,cu o bonetă cochetă la fel,— s-aprezentat la hotelul „London“ sprea merge împreună cu soții Răutu lateatrul municipal.

Ea a rămas încântată de

minuscula gitană în fustă demătase roșie, cu un bolero decatifea neagră deasupra uneicămeși albe, tot de mătase, și untulpan roșu, legat pe părul negru,ondulat și decorat cu un superbtrandafir la urechea stingă.

— Ah, tiotia Dusia! Are săînnebunească cineva care știu, căva fi un toreador.

— Dar nu i-ai spus cumva cumvoi fi îmbrăcată?

— Ha, ha, ha, ha! Ce copil ești!Și Colombina a acoperit pe

gitană de sărutări, râzând in

hohote; și apoi, apucând-o demână, începu s-o învârte, ca unvifor, prin cameră, declamând:

— Tiotia Dusia! Ce copil ești!Aveam nevoie să-i spun eu cecostum ai? Dar, desigur, că arăsturnat totul ca să-l afle!Cunoaște doar pe croitoreasanoastră.

Smaragdița nici n-a băgat deseamă că numele toreadorului nuera nevoie să fie pronunțat...

În josul scării teatrului,luminate á giorno cu mii delampioane, grupul a fost

întâmpinat de o namilă de„Pierrot“ —care ar fi pututrivaliza, ca statură, cu Iorgu Răutu— stând de vorbă cu un eleganttoreador, a cărui mătase roșie seacorda de minune cu fusta șitulpanul gitanei spaniole.

Pentru Smaragda acest bal —primul bal mascat la care asista —îi părea o viziune din poveștileȘeherezadei, deși chiar pentruNatalița el nu reprezenta în sine,prin banalitatea lui, niciun interes.Aceiași arlechini, paiațe, turci,husari, marchizi din veacul al

optsprezecelea, mauri, pierroți, —toți eroii și eroinele opereloritaliene; iar pentru doamne:Colombine, țigănci, spaniole,italience, cadâne din harem,marchize de Pompadour și tot felulde dominouri în toate culorileimaginabile.

Dar Smaragdița era orbită nunumai de lumină și de luxulcostumelor, dar mai cu seama delibertatea alurelor și indecențadecoltajelor excesive.

Chiar de la intrare toreadorul ainvitat pe gitană la dans — cu

învoirea dată cu voie bună deIorgu Răutu, care se simțea ușuratcă la „iarmarocul acesta drăcesc“Smaragdița se va bucura desolicitudinea unui om purtat prinlume.

După câteva tururi de vals,Iorgu Răutu însă n-a mai pututregăsi figurina eteree a gitaneispaniole.

După ce a trecut de vreo două-trei ori de-a curmezișul sălii șiprin coridoare, el a preferat, însfârșit, să se retragă la bufet undese consola cu o sticlă de șampanie,

în așteptarea „nebunelor“, dupăcum se convenise de acasă, pentrusupeu.

*— Ești răpitoare, Smaragda

Theodorovna! Nu-ți dai seama căprivirile tuturor sânt concentrateasupra dumitale? Nu eștimulțumită că poți astfel ferici petoți numai cu prezența dumitale?O frumusețe în afară de rând, ca adumitale, nu-ți aparține numaidumitale. N-ai dreptul să lipseștilumea aceasta tristă de bucuria șide lumina pe care o radiezi.

Și brațul lui vânjos, strângând învârtejul valsului talia plăpândă agitanei, o ridica în aer, încât biatagitană, amețită, în adevăr nu maisimțea atingerea pământului.

Într-un moment de pauză,respirând emoționată, ea se rugăde Przewicki:

— Nu știi unde-i EgorStepanovici? Ar trebui să neînțelegem mai bine. Era vorba sasupăm aici.

— A! Smaragda Theodorovna!— șopti toreadorul, plecându-se lapetala de trandafir a urechii

gitanei: — Pentru ce ești atât decrudă? Nu e încă vreme pentrusupeu! Pentru ce vrai să-mi răpeștiaceste clipe, când în mijloculacestei mulțimi indiferente, pot, însfârșit, să mă simt aproape singurcu dumneata?

Smaragdița simțea că sub mascăobrajii îi ard, că tâmplele îizvâcnesc — plămânii ei aveaunevoie de aer.

— Dar trebuie numaidecât săgăsim pe Natalița! Trebuie să fieaici undeva.

— Oricât am vrea, n-o găsim,

Smaragda Theodorovna. Natalița avenit aici să petreacă, să danseze.Ea aici e cu camaradul Varnavin— acel Pierrot, venit anumepentru ea din S***. I-am deranja.Apoi, cum să-i găsim, între atâteaColombine si Pierroți? De altfel,cred că Natalia Chirilovna e destulde cuminte ca să-și puie dinprecauțiune un domino oarecare.

— Cum precauțiune? Cedomino? — întrebă îngrijatăSmaragdița.

— Apoi, doamnă, la un balmascat sânt îngăduite toate

mistificările și toateindiscrețiunile. Un costum chiar deColombină nu mascheazăîndestulător.

În momentul acesta se apropiede perechea noastră un turc gros,cu șalvarii albaștri, nesfârșiți și cupapuci roșii cu vârfurile ascuțite,cu un enorm turban și cu uniatagan, sugestiv prin strălucirea șicurba lui.

— Bună seara, gitană dragă, eute cunosc! De ce pierzi vremea cutoreadorul acesta? El umblă numaisă te înnebunească și degeaba te-ai

îmbrăcat ca gitană, tot Mignonești. Ha-ha-ha-ha! Hai cu mine!

Și turcul apucă de mână pemicuța gitană.

Smărăgdița, speriată, sesmuncea:

— Nu vă cunosc, domnule, nuvă cunosc! Lăsați-mă!

— Ha, ha! Nu mă cunoști? Apoisă ghicești! Sântem la bal mascat!Și doar nu sfrijitul acesta detoreador te poate răpi de ia mine.Ce-i din el? Tu te-ai deprins cubărbați mai zdraveni, masivi. Ho-ho-ho-ho!

Smaragdița privea încordat princrăpăturile măștii, să ghiceascăcine se ascunde sub ea, pentru căaluziile lui dovedeau că în adevăro cunoștea.

Ea își smuncea mâna, insistând:— Nu vă cunosc, domnule! Și

nu mă cunoașteți, nu înțeleg cespuneți!

Acela râdea:— Ha, ha! Nu mă cunoști? — și

o apucă deodată de braț, o ridică însus și-i șopti la ureche: — Să nu teîncrezi în leși, nici când fac pespaniolii. Noi, turcii, sântem mai

de temeiu.— Lăsați-mă! Lăsați-mă,

domnule! WladislawStanislavovici! — protestaSmaragdița.

Toreadorul care se retrăsese laînceputul conversației la o parte, laapelul Smaragdiței, își puse mânape umărul turcului:

— Ascultă, turcule, aici n-ai săscoți iataganul. Doamna e cu mineși nu te vrea! Înțelegi? Noi nusântem aici la Stambul, nici înharemul dumitale. Dacă nu eșticuminte și nu-ți bagi mințile în

cap, te aduc eu îndată în fire. Aiînțeles?

Turcul începu să râdă, fărăsupărare:

— Ha-ha-ha-ha! De! Așa-i!Turcii sânt ridicoli în rolul depăzitori ai inocenței,— și,făcându-și un salamalec, spuse, cuo notă de regret: — Poftă bună,gitanică, Alah să te aibă sub sfântalui pază!

Przewicki își oferi brațulSmaragdiței, care acum se lipea deel, tremurând, și se îndepărtă sprescena teatrului transformată într-

un salon de repaus pentrudansatori.

— Ce oroare! — șopteaSmaragdița, și în vocea ei seauzeau lacrimile.

— Nu, gitană dragă, sântem labal mascat și uitasem. De aceea s-a întâmplat acest incident. Nu eniciun rău în asemenea lucruri.Este o mică escapadă de labanalitățile și nimicurilemonotoniei zilnice. Nu trebuie sale iei în rău, gitană dragă. Nutrebuie să iei în tragic o micăîncercare de intrigă de bal mascat.

Cine știe cum a aflat turcul acestacâteva detalii. I-ai făcut, probabil,impresie prin figura dumitale atâtde grațioasă și eteree, alături deEgor Stepanovici, despre care i-afost ușor să capete puțineinformații. Și legile mascaradei i-au îngăduit aceste licențe, în fondnevinovate. Apoi ești cu mine. Poțifi liniștită, — o asigură voceaprofundă și înduioșată.

— Dar unde-i Natalița?Multe Colombine treceau pe

lângă ei sau erau așezate în loji șiîn salon, dar silueta atât de bine

cunoscută a Nataliței nu se vedeanicăieri.

— Liniștiți-vă, SmaragdaTheodorovna! Văd căconvențiunile mascaradei nu suntacceptate de dumneavoastră.

— Mi-i cald! Aș vrea să iauceva.

— La poruncă! Mă voi îngrijiîndată! Dar ar trebui să vă liniștițica să stăm puțin cuminți de vorbă.Va trece noaptea aceasta, va trececa un vis, dar să-mi dăruiți măcarcâteva clipe fără prezențeindiscrete... Voi trăi de azi înainte

cu amintirea acestor ceasuri. Mi-am rezervat o lojă. Putem să neducem acolo, în fund. Voicomanda pentru dumneata oînghețată, o orangeadă — tot cevei dori.

— Cum, singuri în lojă? —tremură speriată vocea argentină.

— Sântem singuri, dar loja-ideschisă. A! Vă temeți că poate-osă fiți recunoscută. Apoi n-avemdecât să urmăm pilda NatalieiChirilovna. Eu chiar am depus înlojă mai multe dominouri; esteunul delicios — alb, anume pentru

dumneata.Smaragdița șovăia și,

emoționată, își aruncă agitatprivirile în dreapta și în stânga, înnădejdea de a întrezări pe IorguRăutu sau pe Natalița.

— Bine! Bine! — răsună surd șidomol vocea tristă a toreadorului.— Sânteți stăpână. N-am dreptulsă vă cer nimic, nici nu pretindnimic. Mă voi supune destinuluimeu, dar nu mă ofensați prin lipsade încredere! De doi ani șijumătate de când am avut fericireasă vă cunosc, în afară de o clipă de

nebunie, m-am resemnat. Am fostfericit numai să știu că existați, săvă văd din când în când, să văvorbesc în rarele clipe când nueram importunați. Da, sânt fericitnumai că existați, că trăiți. Amnumai un dor nebun, un vis — săpot măcar o data să vă spun tot cebântuie în această inimă răzvrătită,să știți ce însemnați pentru viațamea! Acum, doamnă, voiți să nedespărțim? Să căutăm pe NataliaChirilovna sau pe... EgorStepanovici? Porunciți!

Și vocea lui Przewicki tremura

ca și cum ar fi fost strânsă de unspasm.

— Wladislaw Stanislavovici! —îl întrerupse Smărăndița.— Vă rogsă nu mai vorbiți așa, aici! Sămergem în lojă, dar numai pentrupuține momente, că mă simt așatulburată! Nu știu! Nu știu!

— Fiți liniștită, doamnă! —nicio regină nu va găsi un servitormai devotat, mai plecat și maisupus, cum cânt eu față dedumneavoastră.

Și perechea frumoasă, a căreilungă conversație intimă într-un

colț al sălii înfrigurate de dans, înadevăr atrăgea oarecare atențiune,se îndreptă spre ieșire,strecurându-se, lunecând subconducerea toreadorului printreperechile mascate.

La intrarea în lojă stătea unservitor galonat.

— Ce doriți? O înghețată? Oprăjitură? O orangeadă? Un paharcu șampanie?

— „Orangeadă,— șoptiSmaragdița, oprindu-se la ușa lojiiși aruncând o privire sfioasăîmprejur.

— Orangeadă, ceva prăjituri șipentru mine o sticlă de șampanieși pișcoturi! Repede! A poruncicontele.

Smărăndița nici nu și-a datseama, cum s-a găsit în fundullojii, acoperită de un domino deatlas alb cu șnururi roșii, așezatăîn fotoliu cu spatele întors spresală — și alături de ea Przewickiînvălit într-un lung domino grenat.

Przewicki și-a luat masca și i-asugerat și Smărăndiții;

— Aici puteți ridica masca,nimeni nu ne va supăra și sub

domino nu ne poate recunoaște.Puteți-să vă odihniți în liniște, șiapoi vom regăsi pe NataliaChirilovna, și... pe EgorStepanovici...— încheie cu voceastinsă ispititorul.

Lacheul aduse pe o tavă și așezăpe o măsuță din fundul lojeiprăjituri, o garafă eu orangeadă,pișcoturi, o sticlă destupată cușampanie și două pocale.

Smaragdița a sorbit dintr-odatăpaharul cu orangeadă, Cavalerul aturnat șampanie în ambele pocale,și pe-al doilea l-a pus, distrat, în

fața Smaragdiței.Emoționată și însetată, ea a

sorbit și pe acesta, fără să bage deseamă:

— Ah! E șampanie!— Nu e nimic! Vă va face bine.

Trebuie să vă întremați puțin.înțeleg că sânteți emoționată șimi-e mare jale, că dumneata careai fi fost podoaba oricărui salonimperial, să fi trăit până acum înașa izolare de viață, în vizuina dinNăpădeni, încât să-ți pierzicumpătul la un bal banal ca acesta,din cauza unui incident, fără nicio

însemnătate. Să-mi dai: voie,dragă doamnă, să-ți vorbescdeschis, măcar acum, în acest sfertde oră, pe care l-am smulsdestinului.

Smaragdița plecă capul lacuvintele acestea de admirație șimăgulire. Ai doilea și al treileapahar de șampanie i s-au strecuratîn neștire. Ea nu mai putea deslușiaproape șoaptele pasionate alecavalerului său. Inima îi zvâcneacu putere, respirația-i agitată îiondula cu violență corsajul;tâmplele i se băteau cu înfrigurare

și ea le apăsa cu amândouă mâinileși, fascinată, își arunca privirileasupra partenerului și nu le mairidica.

E o veche poveste.Numai că pentru biata

Mignonetta a doamnei Carotte,înfundată de soartă în bârlogulNăpădenilor ca precocea„Smaragda Theodorovna“, ea aveafarmecul unui vis de negrăităpoezie, de unică dramă de triumfși de dragoste.

Visătoare, la un moment dat eaa fost surprinsă simțind brațul lui

Przewicki sub domino în jurultaliei ei. Abia putând prindeînțelesul grozav și dulce alvorbelor lui, ea tremura sub fiorulacela năprasnic, rece și arzător,care de atâtea ori o cuprindea dincreștet până-n vârful degetelor, laamintirea îmbrățișării din chioșc.

— Smaragdița, iubita mea,adorata mea! Nu pot trăi așa! Sânthotărât să dispar din calea ta. Nu-țivoi tulbura viața senină. Dacă tedepărtezi din nou, dacă dispari dinnou în pustiul cela, eu sânt fericitcă pot dispărea și eu. Dar măcar o

singură dată, o clipă, o singurăclipă să nu fim expușicuriozităților grosiere, să ne putemmișca, să putem ridica vocea fărăteamă. Nu vreau să profanezsentimentul meu atât de curat,surprins de vreo intervențieindiscretă. Smaragdița! Trebuie,trebuie, ca înainte de a dispărea înîntuneric, ca înainte de a măcufunda în neant, măcar o dată să-ți pot vorbi liber, fără teamă șirezervă. Voi vorbi deschis, dar tevoi respecta ca pe Madona. Nu veiauzi de la mine un cuvânt care să

te poată jigni. Nu vei vedea niciungest lipsit de adorație și respect.A! Mă vezi în momentele rarecând sânt în fața ta și nu-ți poțiînchipui disperarea ce mă cuprindecând mă găsesc departe de tine.Pentru ce-mi refuzi o clipă defericire nebună? Numai ca să-țipot dezveli tot sufletul meufrământat. Să-ți spun tot dorul,toată setea de viață, sfințită devibrația unei dragoste divine. Îmidăruiești aceasta clipă,Mignonetta? Mi-o dăruiești?Aștept cum așteaptă condamnatul

la moarte cuvântul de grație. Îmidai o întrevedere singură? Mi-odai, Mignonetta?

Smaragdița n-a spus nicio vorbăpână în acest moment, ea sorbeaaceste cuvinte, cari dovedeau căromanele lui Georges Sand nu sânto minciună. Nici Indiana n-a auzitvorbe mai aprinse, n-a fostobiectul unei adorațiuni maiideale, mai desăvârșite.

Și primul cuvânt pe care i-aspus, în sfârșit, implica ocapitulare:

— Dar nu se poate! Unde putem

fi singuri? Sânt străină în acestoraș.

— Mulțumesc, draga mea,mulțumesc. Mi-ai dat tăria să maiduc povara vieții! — îi șoptiseducătorul, grăbit să dea șiinterpretarea cuvenită acesteiîntrebări: — Eu am un apartamentîn str. Richelieu cu intrarea cutotul separată. Nu va fi nimeni. Tevoi aștepta la ușă mâine la ora 5după amiază. Nu vorbi! Nu vorbi!Nu spune niciun cuvânt, fiindcădupă bucuria ce mi-a dat-onădejdea, nu-mi vei da acum

lovitura de moarte. Nu vorbi, nuvorbi! Numai un gest! Iată, țin aicimânuța ta ca să știu verdictuldestinului.

Lacrimi cădeau ca perle dinochii mari negri pe mătaseadominoului alb.

Smaragdița răspunse prinstrângerea fugitiva a mâinii, se lipide Przewicki, și-i șopti și ea:

— Taci, nu vorbi, nu vorbi! Nuvorbi nici tu!..

*Niciodată Smaragdița nu și-a

putut aduce aminte, cum a ieșit din

lojă, unde și cum a găsit peNatalița, pe Iorgu Răutu.

Natalița, lăsată la ușa locuințeisale, a îmbrățișat și a sărutat peSmaragdița cu mult foc și tandreță,în care aceasta, fără voie, simțea șirecunoștința șl mărturisirea decomplicitate.

Rămasă în caretă singură cuIorgu Răutu, somnolent, dinoboseală și poate și din libațiunisolitare excesive, Smaragdițaretrasă în colț, tremura ca bătutăde friguri. La coborâre Răutu aobservat starea ei: ,

— He, ai obosit? Poate ai răcit?Ai ieșit din căldura cea de iad șimăcar pe cap n-ai nimic afară defleacul ista de basma roșie. Îi firăcit?

— Nu, nu! Egor Stepanovici! N-am nimic, dar sânt foarte obosită,știi ca n-am mai fost la asemeneaserbări.

În odaia ei de culcare, eaconcedie pe Gafița, renunțând laserviciile ei, și stete multă vremeîn fotoliu, fără să se dezbrace,căutând să-și aducă aminte de totce s-a întâmplat și tot ce a auzit.

Făgăduința dată o îngrozea, darîn același timp parcă un val dulceși cald de fericire îi trecea prin tottrupul. Niciodată ea nu a simțit însine atâta pulsație de viață și devoluptate. În pat, cu lumina stinsă,ea încă multă vreme nu dormea,fixându-și ochii în întuneric, încare parcă se zămisleau focare șivârtejuri de lumină.

*— Cine-i? — tresări

Smaragdița.— Eu sânt, coniță, — auzi ea în

întuneric glasul Gafiței. — A

trecut de amiază. Boerul a spus sănu vă supăr. Să vă las să văodihniți că se duce la conuȘtefanache Bărnav și, dacă enevoie, să trimetem dupădumnealui; dar s-a primit unbilețel de la coana Natalița și n-amștiut dacă n-aveți nevoie de ceva.

„A trecut de amiază? — fulgerăprin gândul Smaragdiței. — La oracinci... scrisoarea Nataliei...“.

Ridică perdelele de la fereastră!— porunci ea Gafiței, luându-iplicul din mină.

Natalia Chirilovna îi scria:

„Te sărut mult, mult tiotiaDusia, cum te simți? Eu sânt foartefericită’ Ieri a sosit Varnavin. M-am întâlnit cu el la bal. De aceeavei fi drăguță și nu te vei supăracă toată seara am petrecut cu el.Sânt fericită, dar foarte obosită,dragă tiotia Dusia! Vei fi iarășidrăguță să nu te superi că n-am săvin astăzi la voi. Dar cred că și tuai nevoie de odihnă și reculegere.Te sărut încă, încă, încă și încă omie. de ori”

A ta, N.

Smaragdița și-a luat baia, a puspe Gafița să-i facă coafuraobicinuită, și-a ales rochia suplăgris-vert, care știa că-i avantajeazăcarnațiunea, și-a făcut toată toaletacu îngrijire; a poruncit să i seservească în salonaș o micăgustare. Când s a uitat ia ceas, eranumai ora două și jumătate. Ea numai avea niciun moment deezitare:

„Mai sânt doua ceasuri șijumătate“,— se gândi ea.

S-a uitat pe fereastră. Era o zi cusoare. Pe zăpada proaspăt căzută,

pe Bulevard și în port, tremuraumii de luciri.

Ea se îmbrăcă, își puse pălăriuța„fason împărăteasa Eugenia“, și deneastâmpăr și nerăbdare, ieșipentru o plimbare pe Bulevard.

După doua-trei tururi se întoarsela hotel. Cadranul din hol arătanumai ora 3 și jumătate. Darportarul îi întinse o telegramă.

Inima Smaragdiții se strânse deo presimțire. Telegrama era de lacoana Anica Mesnicu.

„Sonia bolnavă, Cojocărescucere întoarcerea“.

Smaragdiței i se făcu negru înochi. Ea se clătină și cu greu seputu menține în picioare,rezemându-se de bara portarului.

— E o veste rea, doamnă? —întrebă acesta obsecvios.

Ea nu răspunse nimic și privi înjurul ei parcă în nădejdea uneideșteptări sau dezmințiri.

Un domn, în care ea abiarecunoscu pe vecinul dinCemeleuți — Ivan NicolaeviciTelega, îi servi un scaun și porunciportarului:

— Un pahar cu apă!

Auzind vocea lui, îi fulgeră prinminte:

„Turcul“, și, ca arsă, ea se deteîn lături.

Ajunsă cu ajutorul portarului înapartamentul lor, ea chemă peGafița și porunci să trimită grabnicpe un comisionar la domnul ȘtefanBărnav, să poftească imediat peIorgu Răutu acasă.

Capitolul XLIV. Materdolorosa

În aceeași seară, soții Răutuporniră din Odesa, singuri cu

Gafița. Natalița n-a fost găsităacasă și Anatol Voronin și-a luatsarcina să-i transmită scuze și să-iaducă la cunoștință vestea tristă.

Iorgu Răutu reținuse în celdintâi tren un cupeu, pentru caSmaragda să poată avea îngrijirileGafiței până la stația Crijopol dinPodolia.

Călătoria a ținut toată noaptea.La gară îi aștepta vizitiul Dumitrucu sania acoperită.

— Doctorul e încă la noi? îlîntrebă boierul.

— Sărut mâna, cucoane, de două

zile șede neclintit.— Cum e copila? Ce spune

coana Anica sau Margareta.Jozefovna?

— În voia lui Dumnezeu,cucoane.

Lui Iorgu Răutu îi era teamă sămai piue o întrebare. Smaragdițan-a deschis gura de la plecarea dinOdesa. Cu buzele strânse, albă,fără pic de sânge în față, cu ochiinegri aiuriți și ficși, ea a fost dusăde Iorgu. Așezată în sanie, a statnemișcată cele șase-șapte ceasuride drum până la Năpădeni.

La scară soții Răutu au fostîntâmpinați de coana Anica șiMargareta Jozefovna.

Doctorul le-a ieșit înainte învestibul.

Înfățișarea lui i-a smulsSmaragdiței un țipăt de groază.

— A murit? A murit? doctore,doctore? — se repezi ea spreCojocărescu.

Acesta îi vorbea măsurat:— Liniștește-te, trăiește încă.— Ce are? Grav? Este nădejde?— Scarlatina. Luptăm! Totul

este în voia lui Dumnezeu. Ceilalți

copii sânt trimeși ia Sănătoasa cubona și doica lor. E boalămolipsitoare.

În fața bolnavei Smaragdița acăzut în genunchi, rezemându-șifruntea de gratiile de alamă alepatului.

Copilul ardea, aiurind în neștire.— Soniuța mamei, puica

mamei, m-auzi?Fetița, fără cunoștință, își

răsucea mereu căpșorul pe perină.Fața și tot corpul erau acoperite deo erupțiune roșie. Și ea părealungă, lungă, parcă trasă. Toată

ziua copilul nu și-a venit în fire.Dar aiurind, chema mereuplângător:

— Mamă, mamă, vino aici, vinolângă mine!

Pe la miezul nopții agitația sepotoli, dar din pieptul copiluluiîncepu să răsune un fel de șuierascuțit, sinistru, neîntrerupt.

— Fetița mamei, dulce fetiță amamei,— implora înspăimântatăSmaragdița, care până înmomentul acesta nu s-a mișcat delângă pat și a refuzat orice hrană.Dar aci doctorul, cu autoritate,

îmbrățișând-o de umeri, a ridicat-oși, cu un ton poruncitor, îi zise:

— Smaragda Theodorovna, dațiliniște copilului. Acuma trebuiesă-l lăsăm în grija MargareteiJozefovna. Ajunge. Ieșim!

— Ce-i, doctore? Moare?Moare?

Fără niciun cuvânt, doctorulfăcu un semn lui Iorgu Răutu șiacesta o ridică în brațe și o duse îniatac unde binișor o culcă în pat.

Un țipăt de fiară rănită tăievăzduhul. Iorgu Răutu speriatstrigă după doctorul Cojocărescu.

Smaragdița se zbătea într-unviolent acces de nervi. Printrețipetele și gemetele ei reveneaudeslușite mereu aceleași vorbe:

Pentru păcatele mele! Pentrupăcatele mele: Pentru păcatelemele! — apoi, cu brațeleîndreptate spre icoana MaiciiDomnului, ea striga cu patimă:

— Maica Precistă! Eu trebuie sămor, eu! Nu copilul nevinovat!Miluiește pe ea, ia viața meapăcătoasă!

Și iar același țipăt sălbatec oaruncă în pat în zvârcoliri

năprasnice.*

Agonia copilului a ținut pânădimineața.

Înmormântarea a avut loc fărăca Smaragdița să-și vie în fire. Ocongestiune cerebrală și ocomoțiune nervoasă au fost atât deputernice, încât doctorulCojocărescu multe zile nu erasigur de viața ei.

Iorgu Răutu nu-l lăsa să plecedin casă; și-l exaspera,implorându-l cu aceleași cuvinte:

— Dragă doctore, nu pleca.

Scap-o. Oi fi robul d-tale cât oitrăi, dar scap-o!

La patul bolnavei se perindaucoana Anica, mama Zoița,Margareta Jozefovna, jupâneasaMarghioala, Gafița.

Smaragdița nu putea fi lăsată unmoment singură, pentru că,zvârcolindu-se mereu, se dezveleași risca să cadă din pat.

Peste vreo șapte zile momentulcritic trecu, veni prima noapte deun somn relativ liniștit.

Coana Anica, așezată în fotoliulângă pat, s-a lăsat și ea prinsă de

somn.Când deschise ochii, în lumina

candelei de la icoană, văzu peSmaragdița în genunchi, cu capulplecat până la podea, rugându-se:

— Maică Precistă! Roagă peDumnezeu pentru sufletul Soniuțeimele și dă-mi putere să-miispășesc păcatele mele cele grele,maică Precistă, maică Precistă!

Când coana Anica a ridicat-o, ean-a opus nicio rezistență, ci s-alăsat să fie culcată ca un copil înpatul ei și învelită de plapomă.

Coana Anica a făcut și ea un

semn de cruce asupra acestui bietsuflet chinuit.

Doctorul Cojocărescu a socotitprimejdia trecută, dar eraexasperat de lipsa de energie vitalăpe care o dovedea toată atitudineabolnavei. Se supunea tuturorprescripțiunilor, accepta pasivtoate îngrijirile, dar rămânea într-odesăvârșită prostrație. În ochiistinși și cerniți și în fața străvezienu se vedea nicio licărire degândire, niciun dor de viață.

Ori de câte ori era lăsată singurăsau dacă supravegherea era slăbită,

ea din nou se regăsea în genunchiîn fața icoanei.

Într-o zi îi veni doctorului îngând să fie aduși în iatac copiii înnădejdea că vederea lor va servi caun stimulent. Tosia, cum o văzu,se repezi cu țipete:

— Mămiță! Mămiță!Cu o ușoară tremurare de buze

ea s-a întors spre copil, i-a pusmâna pe cap și s-a aplecat să-lsărute. Vania în brațele Irinei,neputând încă umbla nici după unan și jumătate, se uita speriat înjurul lui în această odaie

necunoscută, și când Irina voi să-lplece spre mamă, gura lui sestrâmbă în pregătire de plâns.

Smaragdița, într-un gest isteric,își rezemă mâinile în pat și,ridicată puțin de spate, privea cuspaimă. Un nod o strângea de gâtși, îngrozită, nu-și putu înăbuși ungând grozav, care năprasnic îifulgera inima de durere și revoltă,își întoarse capul spre părete șigemea sacadat:

— Luați-i, luați-i, luați-i deaici!

*

Puterile fizice ale bolnaveireveneau încet, foarte încet.

Iorgu Răutu se bucura și seînviora. El nu-și putea da seama căSmaragdița era încă departe deînsănătoșire sufletească.

Nimic nu o bucura, nimic nu ointeresa. Se ferea după primaîncercare, multă vreme să vie încontact cu copiii. Și ceasuri întregipetrecea în rugăciuni.

A venit, astfel, primăvara șiaproape a trecut.

În zilele calde de mai,Smaragda, după insistențele

doctorului Cojocărescu a fostscoasă în balcon și lungită pecușetă. Scăldată de aerulîmbălsămat și cald privea fărăinteres câmpia Podoliei.

Zărind crucea aurită a bisericii,strălucind sub săgetarea soarelui,ea și-a exprimat prima dorință dela pierderea copilului, să meargă labiserică și să vadă mormântulSoniuței din curtea acesteia.

Doctorul Cojocărescu s-abucurat chiar de faptul că ajunsese,în sfârșit, de a manifesta o dorință.

Dacă ai să fii cuminte,— îi

spuse el, — și ai să mănânci bineși ai să dormi bine, vei avea maimulte pu-teri, atuncea te vei duceși la biserică.

Capitolul XLV. Autodafé...În tot timpul acesta Natalia

Chirilovna Voronin a putut venifoarte rar la Năpădeni,

Starea lui Anatol Voronin s-aagravat mult după călătoria laOdesa. Paralizat de ambelepicioare, el nu se mai putea mișca,își petrecea zilele într-un fotoliupe rotițe și Natalia Chirilovna îl

îngrijea cu mult devotament șiabnegațiune. De altfel, ea observădin partea Smaragdei oarecarerezervă, chiar răceală, și, deșinicio aluzie la trecut ea nu și-apermis, dar se simțea totuși jenatăde amintiri.

Smaragdița nu-i adresa nicioîntrebare.

Pe la sfârșitul lui mai tinerețeași constituția ei, în fond, cu toatădelicatețea liniilor, foarteviguroasă, biruiseră. Smaragdițaîncepu să se întremeze mai repede,dar resortul sufletesc era încă

foarte slăbit.În această stare ea a trebuit să ia

o hotărâre față de Vania, pe carenu mai avu curajul s-o înlăture,nici măcar să o amâie, primindsugestiuni sau chiar injoncțiuni dinpartea babei Vasilca și a Irinei,—hotărâre ale cărei consecințesimbolizau, mai târziu, pentruVania situația lui în sânul familiei.

Curând după dispariția Soniei,când o agravare în starea sănătățiilui Vania inspiră Irinei noiîngrijiri, baba Vasilca, consultatăde aceasta, își formulă verdictul:

A intrat, maică, moartea încopiii casei! Cine știe pentru cepăcate! Hm!.. Ar trebui vândutplodul, să între în alt neam!

După credința populară,înrădăcinată pe vremuri în totnordul Basarabiei, vânzarea unuicopil, fără să-i schimbe stareacivilă pe acest glob de tină, îiintroducea în sânul familieicumpărătoare pentru lumea maibună — și astfel se puteau deviafulgerele Nemezidei mistificate.

Sub impresiunea cuvintelorbabei Vasilca, Irina, profitând de

prima zi, când starea doamnei îiîngădui aceasta, se îndreptă spresalonașul, unde dumneaei, înceasurile de după amiază, eraîntotdeauna așezată la lucru.

— Sărut mâna, coniță! — auzipe neașteptate, tresărind,Smaragda Theodorovna, voceaînăbușită a Irinei.

În fața ei apăru silueta masivă adoicii lui Vania, puțin răzimată depervaz, răsucind nervos un colț aișorțului ei alb; ochii albaștri ofixau cu stăruință, și parcă cuoarecare animozitate.

— Sărut mâna, coniță! BabaVasilca zice așa: că trebuie vândutconașul Vania, e tot bolnav și,Doamne ferește, după duduițaSonia să nu-i vie rândul, că așazice lumea că se întâmplă cândmoartea își face făgașul într-ocasă. Trebuie vândut, coniță! Nupoate fi lăsat ca un copil alnimănui! Altfel păcatul are să fiepe capul nostru pentru un sufletnevinovat...

Un moment ochii albaștri aislugii și cei negri ai stăpânii sefixau în tăcere.

Irina respira sacadat, sânii grei ise ridicau cu violență, dar ea nu seintimidă. Și nu vroiau să se lase înjos ochii albaștri, în care se citearevolta și acuzarea.

Ochii negri cei dintâi și-auîntors privirea.

— Mă gândeam și eu, deși poateîi mai mare păcat să ne îndoim demila lui Dumnezeu,— sfârși receSmaragda Theodorovna.— Am săvorbesc cu Paraschiva luiVichentie, care e blagoslovită demulți copii și-s toți sănătoși.

*

Duminecă, după ce popa Vasileîn urmă liturghiei a mai slujit unmoleben la curte, la care SmaragdaTheodorovna s-a rugat cu multărâvnă, a urmat cu resemnaresugestiunilor babei Vasilca.

În odăița de lingă bucătărie, lafereastră, aștepta în haine desărbătoare Paraschiva luiVichentie — femeie uscățivă,îmbătrânită înainte de vreme.

Ea ținea în dreapta ei o monedăde aramă de două „copeici“ și,solemnă, se adresă stăpânei,alături de care mergea Irina cu

copilul în brațe, urmând-o încortegiu,

Margareta Jozefovna, mamaZoița, jupâneasa Marghioala șiîncă câțiva din domesticitate.

— Ce căutați, oameni buni? —întrebă Paraschiva, parcănerecunoscând pe cei de subfereastră.

— Avem un copil de vânzare,nu aveți cumva nevoie de dânsul?— răspunse SmaragdaTheodorovna, fără voie stingherităși emoționată de acest rol.

— Slavă Domnului! Avem

destui copii, dar mila Domnului nuse respinge. Cât cereți pentrucopil, să trăiască, că-i voinic șifrumos?

— Cât v-o lăsa inima, că îlvindem numai pentru mila luiDumnezeu, și numai ca să fie dreptvândut, ne veți da un ban.

— Cu mila lui Dumnezeu, aTatălui, a Fiului și a SfântuluiDuh, acum și pururea și în veciivecilor! Iaca banul! întinseParaschiva cele două copeici pefereastră.

Smaragda Theodorovna își făcu

cruce, luă banul și apoi, ridicândcopilul din brațele Irinei, îl trecupe fereastră Paraschivei:

— Pentru mila lui Dumnezeu, aTatălui, a Fiului și a SfântuluiDuh, acum și pururea și în veciivecilor! Iaca și copilul! Să trăiascăși Dumnezeu să-l blagoslovească!

Mâinile îi tremurau și, custatura ei mică, Paraschiva atrebuit să se plece repede ca sapoată prinde copilul.

Făcându-și cruce, Paraschivarosti răspicat, apăsând asuprafiecărui cuvânt:

— Mulțumim lui Dumnezeu,pentru blagoslovenia lui! Am uncopil mai mult, să-lblagoslovească și să-l miluiascăDomnul Dumnezeu, și să-i deesănătate și viață lungă, ca șicelorlalți copii ai mei. Amin!

— Amin! — au răspunsSmaragda Theodorovna și toatăasistența.

Smaragda Theodorovna dupăaceastă ceremonie, abiastăpânindu-și firea, repede s-aîntors în casă, s-a retras în iataculei, unde din nou își îndreptă rugile

către Maica Domnului.Irina, intrând în cămăruța

bucătăresei, luă pe copil dinbrațele Paraschivei:

— Să mi-l dai,— spuse ea,—să-l îngrijesc pentru tine ca mamă.

Femeile care, grave, își vorbeaucu înțeles, s-au sărutat și s-audespărțit.

Domesticitatea s-a împrăștiat întăcere.

Nemezida a fost propițiata...Dar Vania și-a asigurat o

familie într-o lume mai bună, căcidin acest moment, în credința

satului, dacă Vania rămânea înaceastă vale a plângerii „cuconaș“,un „puiu de boier“ din familiaRăutu, în fața lui Dumnezeu, pecealaltă lume, el urma să seînfățișeze printre numeroșii copiiai bucătarului Vichentie și ai soțieisale Paraschiva.

Față de împrejurarea fericităpentru toată casa, că interesuldoamnei pentru viața din jurul eise renăscuse, își permise șiMargareta Jozefovna să-i atragăatențiunea asupra siluetei Gafiței,care îi inspira bănuieli legitime.

Smaragdița a fost foarte atașatăde sora ei de lapte, de care nu sedespărțise niciodată.

Era deajuns, pentru descoperireaadevărului, o singură privirearuncată asupra Gafiței, care,totdeauna voinică, stătea, acumaenormă în fața ei, plecând capul înjos și ștergându-și ochii cumâneca.

Rămase singure în iatac,Smaragdița o întrebă cu blândețe:

— Cine-i? Am să spunboierului, și oricine o fi te va lua.

Gafița plângea în hohote, fără a

răspunde.Smărăndița o luă cu bunătate de

mână și insistă:— Se întâmplă nenorociri de

aiestea. Voi fetele sânteți proasteși credeți pe orice pierde-vară. Darnu-i nimic. Oricine o fi, n-oîndrăzni să se deie în lături când îiva vorbi boierul. Spune-mi, cine-i?

Gafița căzu în genunchi șiîmbrățișă picioarele stăpânei, și,printre sughițuri de plâns, abia seauzi:

— Graful, graaful!..Smaragdița simți ca o

împunsătură de cuțit în inimă. Uncerc de fier îi strânse capul și-istinse lumina din ochi.

Peste mai multe clipe de tăcere,abia putu șopti ea cu dezgust:

— Pleacă! Pleacă!Mai târziu, mama Zoița o găsi

fără simțire jos, înaintea icoanei...Totuși această lovitură parcă a

servit ca un stimulent, care a ajutatpe Smaragdița să-și biruiascămarasmul sau poate să-și înăbușeîn adâncimile subconștientuluiregretul.

Ea găsi în sine chiar energia să

se intereseze de soarta Gafiței șipuse la cale căsătoria ei cu feciorulNicache, care pentru o zestrebogată era gata să „acoperepăcatul“.

Coana Anica Mesnicu, după ceprimejdia trecuse, își reluaseocupațiunile și peregrinațiunile.

Ea sosi din nou într-o zi laNăpădeni, pentru o panahidă,cerută de moravuri în anumiterăstimpuri la mormintele recente.

Smaragdița a luat parte de dataaceasta cu oarecare interes lapregătiri, deși încă nu-i era

îngăduit să vadă mormântulSoniei.

Coana Anica, cufundată înornamentarea complicată a„colivei“, își descărca noutățile,aflate pe la curțile boierești, șideodată se bătu peste gură cupalma și se îndreptă cu vioiciunespre Smaragdița:

— Doamne, iartă-mă! Am uitatvestea cea mai nouă! Știi pe grafulnostru — leahul cela? M-a miratcă de mult nu l-am mai văzut peaicea. N-a venit măcar să întrebede sănătate, nici la dumneavoastră

în Năpădeni, nici aiurea. Și acumce am aflat, soro dragă! A fost unmare scandal la club, sfadăgrozavă, cu bătăi, la joc de cărți,bucluc mare! Și atunci cică grafuln-a mai putut sta în polc și a datostavcă. Și s-a dus îndată, nu seștie unde, și dus a rămas!

Smaragdița asculta în tăcere, eubuzele strânse de dezgust, cu fațaacoperită de paloare; apoi se ridicăși hotărât declară coanei Anica:

— Mă duc și eu cu dumneata,coană Anică, la panahidă. Nu maipot răbda! N-am văzut până acuma

mormântul sărmanei copile.Obiecțiunile au fost zadarnice.

Când s-au auzit clopotele de labiserică, și a fost tras „faetonul" lascară, Smaragda se așeză în trăsurăalături de coana Anica.

În biserică nu se găseau decâtdouă-trei bătrâne. Popa Vasile șidascălul Andronache, la vedereacucoanei Smaragda, au oficiat cusârguință și solemnitate.Smaragdița în tot timpul slujbei astat în genunchi, rugându-se dintot sufletul ei îndurerat, străină delumea din jurul ei.

Când preotul s-a îndreptat spremormântul din curtea bisericii, eapășea ferm alături de coana Anicași, căzând în genunchi, și-a pusfruntea pe piatra de marmoră.

Popa Vasile cu dascălulAndronache, sfârșindu-și citirile,ca să nu mai tulbure rugăciunilemamei, s-au retras discret. Auplecat și babele. Coana Anica s-adat puțin la o parte și ea și, așezatăpe o bancă de piatră, la ușabisericii, aștepta smerit.

Deodată ea tresări: fațaSmaragdiței parcă radia de lumină,

ochii ei ardeau, dar ardeau deextaz, de bucurie senină; un surâsfericit îi întredeschidea gurița.

Coana Anica, surprinsă șisperiată, se ridică în picioare.

Smaragdița, fără să-și întoarcăcapul, își întinse mina spre ea și ochemă:

— Coană Anică, coană Anică!Vezi, vezi? Maica Domnului! Iaca,acolo stă în lumină cu Soniușamea în brațe, care râde și măblagoslovește! M-a iertat! M-aiertat! Ah, Doamne! — și își pusedin nou pe marmora rece a

mormântului fruntea ei parcăluminată de o aureolă.

*Peste puțină vreme, liniștindu-

se, Smaragdița, înseninată, parcăușurată sufletește, a plecat sprecasă, fără să mai adreseze uncuvânt coanei Anica.

Și acasă n-a stat de vorba cunimeni. Dar luându-și rămas bunde la toată lumea, plecând înspreiatac, ea sărută pe neașteptatemâna lui Iorgu Răutu, surprins șibucurat; apoi s-a închis în iataculei.

Multă vreme a stat Smaragdița,potolită în fotoliul ei; apoi, găsindîn bibliotecă romanul de GeorgesSand „Indiana“, cu mișcărihotărâte și măsurate îl băgă însobă și, cu o pagină ruptă din„Niva“— pagina cu portretulîmpărătesei Eugenia — aprinsă lacandelă, îi dete foc și mestecă cucleștele până ce nu mai rămasedecât un morman de filecarbonizate.

În flăcările „Indianei“ a fostarsă și Mignonetta — Smaragdița;iar din cenușă a răsărit Smaragda

Theodorovna Răutu, stăpânaNăpădenilor.

*Pacea și liniștea domneau din

nou la Năpădeni.Îndatoririle de gospodină și de

mamă i-au dat SmaragdeiTheodorovna puterea să-șigonească până și reminiscențeledin romanul Mignonettei.

Ea privea trecutul ca un fel devis bolnav, suferit de o eroinăînchipuită — Indiana sau Lelia,cari nu puteau avea nimic comuncu Smaragda Theodorovna,

matrona austeră a societățiijudețene și castelana respectată aNăpădenilor.

Capitolul XLVI. Grațiadivină

Numai amintirea Soniei provocao vreme în sufletul SmaragdeiTheodorovna o acută durere șiconștiința de vină, pe care căuta s-o ispășească prin refugiul înreligie.

Dar și aici veni în curândmângâierea.

Smaragda Theodorovna nu

lipsea de la nicio slujbă la bisericăși mereu invita la curte pepărintele Vasile — ajuns marefavorit — pentru diferiterugăciuni, sfințire de apă și altemici servicii.

Grația divină n-o părăsise. Maimulte viziuni au creat o strânsă, ointimă legătură între ea șiDivinitate; Maica Domnului, cucare se găsea în contact aproapezilnic, a absolvit-o de păcat,hărăzindu-i și un semn material dereconciliere cu sufletul Soniei.

Puțină vreme după ce deosebita

protecție a Providenței i-a fostmanifestată la mormântul Soniei,Smaragda Theodorovna veni intr-ozi din biserică mai senină și maiîmpăcată cu sine, cum se întâmplade obicei în zilele când primeavreun mesagiu din partea puterilordivine.

În acea seară mama Zoița fusurprinsă foarte când i se poruncisă așterne pentru conu Iorgu îniatac: stăpâna primise de la MaicaDomnului făgăduința că loculSoniei nu va mai rămânea multăvreme gol.

Bătrâna, bucuroasă, se plecăpână la pământ în fața icoaneiMaicii Domnului.

Din acest moment iataculconjugal n-a mai fost dezertat deIorgu Răutu.

Nașterea unui al treilea fiu,Costea, dovedi însă că ceasulispășirii depline nu sosise încă.

Smaragda Theodorovna își biruidecepția.

Și o nouă recrudescență aexaltării sale religioase îi dădu încurând seninul implorat de ea almilei Domnului.

Ea se ruga cu multă smerenie șirâvna la Maica Domnului să-idăruiască, în semn de desăvârșităabsoluțiune, în locul Soniei o altăfetiță.

Și ruga aceasta i-a fost auzită.Un an după nașterea lui Costea,

ea anunță lui Iorgu, cu marebucurie, vestea cea buna:

Stând la rugăciune în fațaIcoanei Maicii Domnului, ea văzucum Icoana se lumina de luminănepământească, și Maica Precista,cu Sonia în brațe, blagoslovind-ocu multă milă, îi întinse fetița,

care a îmbrățișat-o și a sărutat-ocu drag.

*Astfel fu născută Mașa, și

Smaragda Theodorovna a rămasferm convinsă toată viața că înaceasta reînviase chiar sufletulSoniei.

Cu vremea, exaltarea religioasaa Smaragdei Theodorovna s-atransformat în convingerea din ceîn ce mai adâncă, mainestrămutată, că ea este un „vasales“, un organ al Providenței, alecărui puteri nu izvorăsc din lutul ei

pământesc.Au trecut ani până ce procesul

acesta a fost desăvârșit, și înjudețul S*** a fost întronatăautoritatea infailibilă a uneimatrone sfinte și austere care, caorice teocrație, exercita oimplacabilă cenzură de moravuriasupra societății județene și, maicu seamă, asupra elementuluifeminin.

Dar chiar de la începutul acesteievoluții Smaragda Theodorovna agăsit în sentimentul ei religiosputerea de a arunca un văl asupra

anilor vijelioși ai tinereții.Chiar clipele acele de ispită și

de încercări, ea ajunsese aproapesă le asemene cu cele patruzeci dezile din pustiu, care-i pregăteaucalea spre slavă și grația divină.

Sinceritatea ei impunea și luiIorgu Răutu dacă nu aceeașiconvingere, dar resemnarea față deo credință, care prin însăși firea eiera tot așa de inscrutabilă ca șicăile Domnului — și cu atât maimult că inteligența și tăria devoință a Smaragdei Theodorovnatreceau cu mult peste resursele lui

Iorgu Răutu.*

Pacea și liniștea în căsniciaRăuteștilor nu mai puteau fitulburate.

*Iar Vania?Vania creștea sub îngrijirile

„mamei“ Irina și, fără să știe,absorbea prin toți porii săisufletești efluviile tragedieisentimentale a Smaragdiței.

(Sfârșitul prologului)