Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este doctor în istorie şi civilizaţie la École desHautes Études en Sciences Sociales, Paris (2004) şi doctor în sociologie laFacultatea de Sociologie a Universităţii din Bucureşti (2012). Cercetătorla Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“. A predat la Facultatea de Sociologie,Facultatea de Litere, Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţiidin Bucureşti. Colaborator la săptămânalul de cultură Dilema veche. Scrieri: Evgheniţi, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernităţi româ neşti(1780–1860), Editura Humanitas, 2013; În şalvari şi cu işlic. Biserică, sexua -litate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea,Editura Humanitas, 2004, 2011. Cartea a primit mai multe premii: Premiulde debut „Prometeus“ al revistei România literară (2004), Premiul „NicolaeBălcescu“ al Academiei Române, Premiul Fundaţiei Naţionale de Ştiinţăşi Artă a Academiei Române (2005), premiul de debut al Uniunii Scriitorilordin România (2005). Alte scrieri: Focul amorului: despre dragoste şi sexualitate în societatearo mânească (1750–1830), Editura Humanitas, 2006 (trad. germană: Liebes -glut: Liebe und Sexualität in der rumänischen Gesellschaft, 1750–1830,Frank&Timme, Berlin, 2011); Evgheniţii, roman, Editura Humanitas, 2006;Mode et luxe aux Portes de l’Orient. Tradition et modernité dans la sociétéroumaine, Iniciativa Mercurio, Valadolid, 2011; From Işlic to Top Hat: Fashionand Luxury at the Gate of the Orient, Iniciativa Mercurio, Valadolid, 2011;Moda y lujo a las Puertas de Oriente: Tradición y modernidad en la sociedadruma na, Iniciativa Mercu rion, Valadolid, 2011; De la işlic la joben. Modăşi lux la Porţile Orientului, Peter Pan, Bucureşti, 2013.Coordonator al volumelor: Penser le XIXe siècle: nouveaux chantiers derecherche, Editura Universităţii „A.I. Cuza“, Iaşi, 2013 (împreună cu SilviaMarton); From Traditional Attire to Modern Dress: Modes of Identi fication,Modes of Recognition in the Balkans (XVIth–XXth Centuries), Cam bridgeScholars Publishing, 2011; Le corps et ses hypostases en Europe et dans lasociété roumaine du Moyen Âge à l’époque contemporaine, NEC, 2010 (îm -preună cu Alexandru-Florin Platon); Social Behaviour and Family Strategiesin the Balkans (16th–20th Centuries) / Comportements sociaux et straté giesfamiliales dans les Balkans (XVIe–XXe siècles), NEC, 2008 (împreună cuIonela Băluţă şi Mihai-Răzvan Ungureanu); Spectacolul public între tradiţieşi modernitate: sărbători, ceremonialuri, pelerinaje şi suplicii (secoleleXIV–XIX), Institutul Cultural Român, 2007 (împreună cu Mária PakucsWillcocks); Les bonnes et les mauvaises mœurs dans la société roumaine d’hieret d’aujourd’hui, EDR, NEC, Bucureşti, 2005 (împreună cu Ionela Băluţă).

Seria „Societate & civilizaţie“este coordonată deConstanţa Vintilă-Ghiţulescu

Redactor: Cătălin StratCo per ta: Angela Rotaru Tehnoredactor: Manuela MăxineanuCorectori: Cecilia Laslo, Andreea Niţă DTP: Radu Dobreci, Carmen Petrescu

© HUMANITAS, 2015

Ilustrația de pe copertă: Charles Doussault, Doamnă cu fes (1844)

ISBN 978-973-50-5022-1 (pdf )

EDITURA HUMANITASPiaţa Presei Libere 1, 013701 Bucureşti, Româniatel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51www.humanitas.ro

Comenzi online: www.libhumanitas.roComenzi prin e-mail: vanzari@libhumanitas.roComenzi telefonice: 0372.743.382; 0723.684.194

Cuprins

Abrevieri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9Argument . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11

Izvoarele cotidianităţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15Contextul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17

I. Hrana cea de toate zilele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23La masa săracului… . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25Păresimi şi Câşlegi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29La masa bogatului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33La masa călugărului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38Arome şi dresuri. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41La masa orăşeanului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45La masa soldatului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51La masa bolnavului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53La masa arestaţilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56Socotelile unei case boiereşti

de la mijlocul secolului al XIX- lea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59„…marfa nu izvorăşte după cum socotiţi dumneavoastră“ . . . . . 65…şi să fie în oraşul domniei mele îndestulare de pâine… . . . . . . 66…îmbelşugare de carne… . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72Afumat, sărat, proaspăt. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78La ceasul muncii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81Chelăreasa şi gherghirul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84Ploaia de cârnaţi: despre utopia abundenţei . . . . . . . . . . . . . . . . 86Uleiuri şi grăsimi. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89Cartoful – o hrană indezirabilă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92Vinuri bisericeşti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95Vinurile norodului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98Vinuri crăieşti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100Rachiuri şi horinci . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102

Despre voioşia chefliului şi despre tristeţea băutorului de apă . . 106Mâncăruri româneşti, gusturi franţuzeşti . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109Culinare: gugoşele sau mardaline? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110Gusturile cărţilor de bucate. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113Băcănia de la Fundata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115Luleaua sub căpătâi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118Iarba dracului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120

II. Civilitatea, ipolipsisul şi jocul social . . . . . . . . . . . . . . . . 123Lectura . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123Politie şi ipolipsis. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127Curtea domnească – un model?. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132La masă: reguli de bună-cuviinţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138Furculiţe, furcuţe, furcoaie…. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140Sufrageaua şi sufragiul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147Cafeaua şi dulceaţa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149Narghileaua şi siesta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154A avea sau a nu a avea bună politie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157Bunul creştin şi bunele năravuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159Reguli de bună purtare în adunare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165„Să- ţi întreacă limba mintea“:

bunele maniere în conversaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168

III. „Primineli şi sulimanuri“: despre igiena trupului şi frumuseţea chipului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171

Curăţenia trupului. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171„Fiind de proastă stare…“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173„Cel întâiu giogol din târgul Otacilor“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175Telali şi teleloaice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 180Primenelile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182Iminei şi papuci . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185Fudul de Paşti… . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187Goliciunea nopţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189„Lucrurili ce mirgu pi drum“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190Ligheanul şi ibricul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 192Batiste, gevrele, basmale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193Apa şi săpunul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196Halene şi miresme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 206Curăţenia trupului – frumuseţea chipului . . . . . . . . . . . . . . . . . . 209…văduviţa grasă, rumenă, frumoasă… . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 213E frumos ce- mi place mie… . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 216

6 CUPRINS

„Un pic mai frumos ca dracu’ “: despre frumuseţea bărbaţilor . . 219Istoria unei peruci . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 222De n- ai da cu suliman/Nu ţi- ar face pielea un ban. . . . . . . . . . . 224Miresme şi mirosuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 229Baia şi butoiul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 231Lucrarea curăţeniei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 236Primeneala aşternutului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 239…şi să fie lumină… . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 243Lăzi şi boccele. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 244Greieri, purici, păduchi… . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 246Igiena: un moft, sau o necesitate? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 252

IV. Universul cotidian . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 256Apa: nu de la Dumnezeu, ci de la Vodă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 256Ubicuitatea murdalâcului… . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 259În cuhnie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 264Mirosuri, duhori, putori…. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 266La măturat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 271Epistăşia podurilor şi curăţatul uliţelor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 274De la uliţă la şosea, de la pod la bulevard . . . . . . . . . . . . . . . . . . 280Un loc pentru trebuinţele firii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 290Pe uliţă… . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 296Umblătoarea şi politica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 300

V. Sociabilitate şi petrecere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 303La cafinea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 303Spaimele nocturne… . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 307Spaimele diurne… . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 311Oameni şi dobitoace . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 316Prin lumea sonoră a comunităţilor: clopotul şi toaca . . . . . . . . . 319Larma sărbătorilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 322La cârciumă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 324De la trăsură la birjă. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 327Birja lu’ Conaşu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 330Sindrofii, ziafeturi şi petreceri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 332Petrecerile din vremurile tulburi. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 337Preumblarea şi priveala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 342Pe vremea balurilor… . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 343Petrecerea teatrală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 346Dulcea sastiseală… . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 348Potecile grădinilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 351

CUPRINS 7

Florăria lui Ianache Kogălniceanu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 354…şi goana după banalităţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 356Salonul şi seratele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 358Vizite şi mosafiri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 361Bufetul din saloane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 364La vie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 368Fericirea domesnică şi tihna casei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 370Odihna norodului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 374La moşi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 376Obida sărbătorilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 379La scaldă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 381Râsul norodului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 382

VI. Grijile trupului şi maladiile spiritului . . . . . . . . . . . . . . 386„Cu patima în trup“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 387„Câţi orbi şi şchiopi, la Sfântul Pantelimon“ . . . . . . . . . . . . . . . . 389„Câţi nebuni, la Sărindar“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 390Doftorii şi moaşte… . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 395Duhurile bolilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 399Bujorul şi tărâmul ielelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 403Serviciu sanitar… . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 406La spiţer . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 413Pe urmele bolilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 416Reţete de toate felurile şi pentru toate bolile. . . . . . . . . . . . . . . . . 418Leacuri şi lipitori… . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 422Cure, băi, diete . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 424

VII. „La locul cel orânduit“: previzibila moarte . . . . . . . . . 430Ce rămâne…. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 431…fără aripi… . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 434Spectacolul morţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 436Moartea la gazetă. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 439„În tinda bisericii, cum intri în dreapta“:

cimitirul din inima oraşului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 441Sărindare şi pomeni…. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 447

…un vis acest foc ce m- a călcat…. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 451La groapă… cu cioclii… . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 452Moartea ca marfă. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 461Concluzii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 462

Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 467

8 CUPRINS

Abrevieri

AG Arhiva GenealogicăAIIX Anuarul Institutului de Istorie „A.D. Xenopol“ANIC Arhivele Naţionale Istorice Centrale, BucureştiAO Arhivele OltenieiAP Analele Parlamentare ale RomânieiASUI Analele Ştiinţifice al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“

din IaşiAARMIS Analele Academiei Române. Memoriile Secţiunii IstoriceCvL Convorbiri literareCS Călătorii străini despre ţările româneBAR Biblioteca Academiei Române, BucureştiBOR Biserica Ortodoxă RomânăMA Manualul Administrativ al Principatului MoldoveiRA Revista ArhivelorRESEE Revue des études sud-est européennesRI Revista istoricăRIS Revista de istorie socialăRO Regulamentul Organic al Ţării RomâneştiROM Regulamentul Organic al MoldoveiSJAN Serviciul Judeţean al Arhivelor NaţionaleSMOD Studii şi materiale de istorie modernăU V.A. Urechia, Istoria românilorZanne Proverbele românilor

Argument

Fandasia şi zăbava sunt actorii principali în această povestedespre viaţa cotidiană a lumii de ieri. Zăbava fandasiei estetitlul unui manuscris găsit deseori printre alte manuscrise păs -trate în miscelanee. Este mai degrabă o adaptare decât o tradu -cere după autorul italian Giovan Francesco Loredan (1607–1661).Cunoaşterea operei acestui veneţian se face prin intermediullim bii greceşti. De pildă, manuscrisul 2798 are următoarea în -sem nare: „Cartea ce se numeşte Zăbava fandasiei s- au scrisacum prin a mea ostenială, în zilele luminatu şi preaînălţatuluişi oblăduitor a toată Ţara Moldovei, Alexandru Costandin Moruzvoevod“; urmează precizarea: „aflând această cărticică, careadiveriază de la sineş că iaste facere a oarecărue dintre boeriiVeneţii anume Franghisc Lavredan, întâi alcătuită pe limbaitaliniască, iar după aceia pe limba greciască de oarecareleneguţitor Malasie Castrisie, iar di pe limba greciască pe limbamoldoveniască de medelnicerul Costandin Vârnav“ (f. 2). Titluloriginal este Scherzi di Fantasia şi este o culegere de dialoguriale anticilor, puşi, prin imaginaţia lui Francesco Loredan, săre zolve problemele Veneţiei secolului al XVII- lea.

A scrie istoria vieţii cotidiene pare lucru cel mai la în de -mână. Deşi aşteptat de publicul larg (dar mai puţin de cerce -tători), subiectul n- a beneficiat de prea multe analize, şi nicimăcar de câteva încercări istoriografice. Cartea lui VladimirDicu lescu, în ciuda titlului atrăgător (Viaţa cotidiană a ŢăriiRomâneşti în documente, 1800–1848, Dacia, Cluj- Napoca, 1970),nu este de cât o culegere de documente, nici acelea toate inedite.

Altminteri, multe subiecte de istorie socială s- au bucurat deatenţia cercetătorilor din alte domenii, iar lucrările lor mi- aufost de folos la alcătuirea acestei istorii de viaţă cotidiană.Con tribuţiile lor vor fi amintite, aşa cum o cere buna conduităaca demică.

Aş aminti aici numerele tematice propuse de revista Caietelede antropologie istorică, mai toate abordând subiecte de istoriesocială şi de viaţă cotidiană. Dar, ca în orice revistă, articolelesunt deseori inegale. Revista de istorie socială a promovat larândul său, cât timp a apărut, atât teme de istorie socială, câtşi documente care ilustrează importanţa acestui domeniu decercetare. Dacă istoriografia occidentală a promovat subiectelede istoria vieţii cotidiene ca subiecte de primă mână, până nudemult, istoriografia românească le- a considerat prea puţin im -por tante pentru a fi abordate. A funcţionat apoi şi mitul docu -mentelor puţine sau inexistente, care i- a descurajat pe foartemulţi cercetători. Dacă, în parte, acest lucru este adevărat pen -tru secolele mai vechi, începând cu secolul al XVII- lea, docu -men tele se înmulţesc, pentru ca mai apoi să devină destul deînsemnate din punct de vedere cantitativ şi să poată oferi astfeldetaliile necesare reconstituirii vieţii de zi cu zi.

Cred că, atât timp cât este tratat cu erudiţie şi dedicaţie,orice subiect de cercetare are importanţa sa şi poate oferi expli -caţii pertinente şi interesante despre trecut şi prezent. PrinGrupul de Reflecţie asupra Istoriei Politice şi Sociale (secoleleXVIII–XIX) – am avut şansa de a cunoaşte foarte mulţi cerce -tători tineri preocupaţi de subiectele vieţii cotidiene şi suntconvinsă că foarte curând vor apărea cercetări de foarte bunăcalitate, bine scrise şi incitante, care vor acoperi această tempo -rară necunoaştere.

Aş vrea să mă refer aici la dificultatea alegerii. Aşa cum amamintit, documentele privitoare la secolul al XVIII- lea şi maiales la secolul al XIX- lea devin din ce în ce mai numeroase.Po sibilitatea redusă (din cauza editării restrânse a documen -telor de arhive) de a alcătui statistici face dificilă urmărireamanierei în care se repetă anumite comportamente, anumite

12 PATIMĂ ŞI DESFĂTARE

atitudini faţă de consum sau faţă de anumite produse de igienă.De pildă, descoperirea unei condici de cheltuieli inedite ne oferăinformaţii zilnice, pentru perioada ianuarie 1848–decembrie1849, despre consumul şi despre activităţile economice coti dieneale unei case boiereşti din Bucureşti. Dar ne îndreptăţeşte oareaceastă condică să credem că acelaşi lucru se întâmplă şi îngospodăriile altor boieri din aceeaşi epocă? Nicidecum. Ea nueste decât o radiografie de moment a acelei case. Condica deso coteli spune multe despre funcţionarea unei gospodării, de -spre cheltuielile cotidiene, despre consum. Dar ascunde multealte detalii care ar da seama despre rutina vieţii cotidiene dela 1848. De pildă, autorul acestei condici, chelarul conacului,nu simte nevoia să se iscălească; nu trece nici numele pe careîl poartă stăpânul conacului, care e doar „conaşul“. Însem nările,pe doi ani, oferă prea puţine detalii despre identita tea perso -najelor de la care istoricul să plece pentru a construi cel puţino ipoteză de lucru. Cine e conaşul? Cine e coniţa? Pe cine ducebirja la Măgurele în plină epocă de dezamăgire revoluţionară?Oare pe Iancu Otetelişanu?

Trecerea timpului ne îndepărtează de lumea de ieri. Cu greumai percepem rituri, ritualuri, obiceiuri culinare sau comporta -mente, cu greu mai reuşim să pătrundem înţelesul acelei lumi.Modalităţile rapide de a gândi şi de a interpreta lucrurile nefac astăzi să nu mai înţelegem lumea de ieri. Dar mult mai tristmi se pare dezinteresul pentru această lume de ieri, pentru me -canismele ei de supravieţuire, pentru universul cotidian, pentrumanierele de interpretare a gestu rilor şi a comportamentelorpe care inconştient le- am moşte nit, care se regăsesc în fiecaredintre noi.

Vă puteţi imagina astăzi, cumpărând un covrig de pe PodulMogoşoaiei, cum mirosea pe la 1800? Boierii se opreau în drep -tul simigeriilor şi cereau covrigi, îmbiaţi de mirosul de cocăproaspăt scoasă din cuptor. Mirosul covrigilor umplea uliţelemahalalelor, de la prima oră a dimineţii, ameste cân du- se cumi rosul pâinii ieşite de prin cuptoarele numeroasele brutăriidin oraş, cu mirosurile scăpate prin coşurile plăcin tăriilor, cu

ARGUMENT 13

aroma de cafea turnată în filigene la mesele cafene lelor şi maiales cu aroma norilor de fum alb de la narghilele ce le însoţeau…Mirosul de covrigi proaspăt scoşi din cuptor, bine tăvăliţi prinsusan sau prin mac, se estompa spre prânz, când, de prin bucă -tării, veneau mirosuri de borşuri şi de frip turi sfârâind pecărbunii încinşi, de ceapă spartă şi frecată cu sare, de brânzăde burduf şi de măsline, de busuioc topit în unt… Iar miro -surile se înteţeau în după- amiezile fierbinţi, când spre cer seridicau altfel de mirosuri, când soarele per sistent şi insistenttrezea la viaţă miasmele, iar vântul fier binte stârnea duhorilepesti lenţiale.

Bineînţeles că toate cele spuse aici se construiesc doar înimaginaţia mea (şi poate şi a cititorului!) după lectura atâ tordocumente, şi bineînţeles că nu vom şti niciodată adevăra telemirosuri de pe Podul Mogoşoaiei. Dar asta nu ne împiedică săîncercăm reconstruirea acelei lumi, testând mirosuri, mi resme,savori, sunete, muzici, culori, peisaje, desluşind atitu dini, ges -turi şi posturi în spatele unui vocabular inspirat de miresmeleOrientului. Este ceea ce vă propun prin această carte, dorindsă recompunem scene de viaţă cotidiană din jurul anului 1800,aşa cum le- am imaginat după lecturi mul ti ple prin labirintultrecutului. Temele nu sunt aprofundate, în sensul epuizării lor,nici nu ne dorim acest lucru, nici n- ar fi posibil din raţiuni câtse poate de obiective: noutatea lor în istoriografia româneascăşi marea cantitate de documente rămase inedite. Aprofundareaunor astfel de teme ar însemna, de fapt, volume imense pentrufiecare subiect în parte. Îmi propun doar să ofer scene de viaţăcotidiană, însoţite de im portante şi numeroase surse arhivistice,gândind şi spe rând că poate voi împrăştia măcar o parte dinmitul aşezat peste trecutul nostru: acela că „nu există surse“.

Dar a avea surse „din dăstul“, cum se zicea pe vremuri, estesuficient? Mai trebuie ca documentele din aceste arhive să- şigăsească interpretarea posibilă, imaginaţia utilă, scrii tura acce -sibilă. Căci a descoperi şi a citi o bibliotecă întreagă de surseinedite nu este suficient pentru a le introduce într- o analizăcoe rentă şi plăcută. Nu toţi cei care citesc arhive scriu sinteze,

14 PATIMĂ ŞI DESFĂTARE

şi nu toţi cei care scriu sinteze citesc arhive. Consider însă că,oricare ar fi tema de viaţă cotidiană abor dată, ea are nevoiede arhive, mai ales în acest moment al cercetării. Peste ani, cândzeci şi sute de cărţi vor apărea, o sinteză s- ar putea scrie doardin alte cărţi.

Izvoarele cotidianităţii

Dacă tot am amintit de surse, se cuvine să le introducemîn analiza noastră. Sursele acestei scrieri despre consum şi plă -cerile cotidiene de altădată constau în documente că rora astăzinu li se mai dă prea multă importanţă: catagrafii, inventare,liste de preţuri (nart), tarife vamale, testamente, foi de zestre,liste de cheltuieli şi socoteli de prin casele boie reşti şi negusto -reşti, însemnări răzleţe despre diferite afa ceri, probleme gospo -dăreşti, corespondenţă, lucrări medicale, însemnări de călătorie,stampe, litografii, portrete şi tablo uri, pitace şi nizame dom neştişi bisericeşti etc. O diversitate mirobolantă, care n- are cum sănu fie generoasă cu infor ma ţiile despre lumea de ieri. Listelede preţuri, adică narturile la produsele principale, apar cu regu -la ritate. Aproape an de an, domnia fixează un preţ stabil la măr -furile care intră în oraş, prin pieţe sau băcănii, prin pră văliisau târguri, încercând să asigure „îndestularea“ locuitorilor prin -tr- un control al vânzării. O astfel de sursă nu ne poate spunecât se consumă, dar ne oferă informaţii utile despre ce se consu -mă. De pildă, cartofii sau roşiile nu se află pe astfel de liste, ceeace presupune absenţa lor de pe masa târgoveţului; în schimb,varza, fasolea, napii, pătrunjelul se găsesc pe liste. Nartul esteutil şi fiindcă ne arată care sunt aşa- zisele produse de „lux“ careîncep să intre în alimentaţia mahalagiilor. Printre aceste pro -duse se numără cafeaua, zahărul, confeturile şi zahari calele,ceaiul şi citricele. Numai că cititorul trebuie să aibă tot deaunaîn minte că printre citadini se află şi un număr însem nat deboieri şi de negustori, destul de înstăriţi, care sunt de fapt consu -matorii acestor produse de lux. Astfel de liste dau seama şi

ARGUMENT 15

despre fluctuaţiile belşugului şi ale sărăciei unei populaţii de -pen dente majoritar de agricultură. Cu alte cuvinte, până cândrămân produse de lux cafea ua, zaharicalele, ceaiul, confeturile?Când are norodul ceva parale pentru a investi în plăcerilegustului?

Pentru a vorbi de consum şi de societatea de consum din Im -periul Otoman, în secolul al XVIII- lea, Suraiya Faroqhi folo seştemodelul taxelor care se colectează şi se coagulează într- un cen -tru principal, de unde se redistribuie1. Se poate spune astfelcă marile oraşe sunt favorizate, pentru că multele bunuri carese produc sau se adună în provincii se îndreaptă către capitală.Asta presupune o oarecare abundenţă ce duce la preţuri accesi -bile pentru o mare parte din populaţie, de la cei de sus pânăla cei de jos. Cu alte cuvinte, Bucureştiul şi Iaşiul beneficiazăde statutul lor de oraşe- capitală, atunci când este vorba de con -sum, dar nu şi de etalon pentru întreaga ţară. De aici şi limiteleasumate ale acestei cercetări: sursele sunt multe pentru oraşelemari şi se diminuează pe măsură ce ne îndreptăm către peri -ferie. Zahărul este accesibil pe piaţa capitalei, dar aproape ne -cunoscut într- unul din satele ţinutului Neamţ, aşa cum nărem -zile sau alămâile nu există nici măcar în imaginaţia ţăranilorşi a robilor ţigani de prin locurile depărtate.

Cu secolul al XIX- lea, sursele se diversifică, făcând şi maigrea sarcina cercetătorului. Acum problema se învârte în jurulalegerilor: ce rămâne, ce este mai util pentru exemplificareaunei idei sau pentru susţinerea unei ipoteze. Ispita este mare;or, ea trebuie stăpânită, căci prea multe documente transformăanaliza într- o colecţie de arhive publicate şi nu într- un tratatde viaţă cotidiană. Apariţia şi înmulţirea gazetelor dau infor -maţii despre mersul civilizaţiei urbane, fiindcă oferă lumii ruralesfaturi şi modele de urmat. Se înmulţesc apoi memorialiştii,diariştii, învăţătorii naţiei preocupaţi să scrie manuale pentru

1. Suraiya Faroqhi, „Research on the History of Ottoman Consumption:A Preliminary Exploration of Sources and Models“, în Donald Quataert(ed.), Consumption Studies and the Ottoman Empire, 1550–1922. An Intro -duction, State University of New York Press, New York, 2000, pp. 15–44.

16 PATIMĂ ŞI DESFĂTARE

toţi şi despre toate. Prefacerea este cât se poate de evidentăla nivelul vocabularului. Am încercat, pe cât posibil, să mă folo -sesc de cuvintele epocii pentru a vorbi despre oamenii trecutu -lui şi despre pasiunile lor, deoarece în spatele acestor cuvintese ascund numeroase practici culturale. Mai apoi, cu secolulal XIX- lea, predilecţia pentru limba franceză modifică obiceiurileprin maniera de verbalizare. Ziafeturile, sindrofiile, musafirlâ -curile, egledisirile, taifasurile se preschimbă în saloane, baluri,valsuri, serate, soarele, conversaţii: o istorie a cuvintelor printrecare, rătăcind, veţi descoperi o lume fascinantă.

Contextul

Hrana se prepară şi se alcătuieşte în funcţie de timpuri. Estefiresc ca diversitatea, abundenţa, apetitul, bunăstarea să fievi zibile în vremuri de securitate şi de pace, când epidemiile,războaiele sau invaziile aparţin trecutului. Or, dacă StephenMennell crede că Anglia şi Franţa trec spre o „civilizare a apeti -tului“ de pe la mijlocul secolului al XVIII- lea1, la noi un astfelde proces ar fi posibil doar peste o sută de ani. Abia spre mijloculsecolului al XIX- lea se poate vorbi de o civilizare a apetituluiindusă de stabilitate, de securitate, de reducerea considerabilăa epidemiilor, de construirea unor drumuri care să permitătransportul mărfurilor de tot felul.

În epoca de care ne ocupăm, ţările române (şi este aici vorbade Moldova şi de Ţara Românească) nu cunosc mai nimic dinceea ce înseamnă pacificarea socială. Secolul al XVIII- lea esteunul destul de tulbure, marcat de războaie, epidemii de ciumă,ani de foamete sau de inundaţii, de cutremure şi de invazii alelăcustelor. Paul Cernovodeanu şi Paul Binder au făcut inven -tarul acestor calamităţi, arătând impactul lor asupra sporuluidemografic şi implicit asupra vieţii de zi cu zi2.

1. Stephen Mennell, All Manners of Food. Eating and Taste in Englandand France from the Middle Ages to the Present, University of Illinois Press,1996, p. 22.

2. Paul Cernovodeanu, Paul Binder, Cavalerii Apocalipsului, Silex, Bu -cu reşti, 2001. A se vedea şi Toader Nicoară, Sentimentul de insecuritate

ARGUMENT 17

Secolul al XIX- lea începe cu un mare război, războiul ruso–turc(1806–1812), cu o răscoală (1821), cu un alt război (1828–1829),cu epi demii de ciumă şi de holeră. Se poate spune că, abia dupăce se isprăveşte cu toate acestea, ţările române încearcă să- şiconstruiască un echilibru, că lucrurile încep să dureze, că pro -iectele pot fi îndreptate către viitor. Viaţa cotidiană se scurgesacadat, şerpuind printre toate aceste evenimente umane şi na -turale. Societatea de consum este încă la începuturile începu -turilor; mijloacele de producţie sunt destul de limitate şi derudimentare, iar nevoile se definesc în funcţie de posibilităţi.„Nu se poate consuma decât ceea ce se produce“, spune DanielRoche când alcătuieşte istoria lucrurilor banale din societateafranceză a secolelor XVII–XIX1. Cu alte cuvinte, oamenii alegceea ce oferă piaţa, dar piaţa este condiţionată, la rândul ei,de cerere, o cerere şi o cerinţă mult mai reduse decât cele deastăzi. De aici şi foametea, identificată de Massimo Montanari,care se reîntoarce pentru a domina Europa în tot secolul alXVIII- lea, bântuind încă şi în secolul al XIX- lea. Mai presus detoate se generalizează, odată cu intrarea în secolul al XIX- lea,o alimentaţie săracă, săracă în calorii, săracă în diversitate,săracă în formele ei de exprimare2.

În plus, orice invazie militară rupe echilibrul calendaruluiagricol, câmpurile sunt abandonate o vreme, uneori suficientpentru a compromite o recoltă. Or, pentru o populaţie care tră -ieşte eminamente din ceea ce produce câmpul, recoltele suntesenţiale pentru asigurarea supravieţuirii. Invazia, de orice felar fi, presupune dislocarea populaţiei, abandonarea câmpurilorşi implicit a muncilor agricole, dar şi devastarea recoltelor. Ja -furile inerente diminuează o mare parte din economiile gospo -dă reşti, ceea ce duce inevitabil la foamete şi la cohortele de

18 PATIMĂ ŞI DESFĂTARE

în societatea românească la începuturile timpurilor moderne (1600–1830),I, Presa Universitară Clujeană, Cluj- Napoca, 2006.

1. Daniel Roche, Histoire des choses banales. Naissance de la consom -mation, XVIIe– XIXe siècles, Fayard, Paris, 1997, p. 21.

2. Massimo Montanari, Foamea şi abundenţa. O istorie a alimentaţieiîn Europa, Polirom, Iaşi, 2003, pp. 142–143.

înfometaţi care colindă câmpurile, adăpostindu- se sub zidurileoraşului, cutreierând mahalalele în căutare de hrană. Dacă pen -tru istoricii de astăzi, „revoluţia“ lui Tudor Vladimirescu pareun eveniment necesar, pentru contemporani, Tudor şi cetele depanduri violenţi tulbură liniştea comunităţii. Mărturia lui IoanDobrescu despre timpul oprit în loc pentru a fi jefuit este de otristeţe tulburătoare: „Cine poate să ia socoteala ja furilor cesă făcea de dânşii în toate părţile şi batjocurile ce să făcea deei în lume, dar mai mult la partea boierească. Că, deacă îi prin -dea, nu numai că- i jăfuia de- i lăsa în piei, ci pre bărbaţi, preunii îi omora, iar pă cocoane şi pre fetele lor le batjocoriia cumle era voia, mai cu asupra decât turcii, ca câinii, pre amân doăpărţile. Iară cai, arme, pă unde găsea, sau neguţător fie, saula boer, le lua. Pivniţi cu buţi cu vin sau rachiu le spărgea. Câtputea să bea, bea, cât nu să vărsa de sta pivniţele tot pline şiumbla turbaţi ca câinii pă uliţe de mare beţie, slobozind ar mele.Iar găinile şi celelalte păsări de prin curţi, cu totul le lua. Orzuri,porumburi, fânuri pă unde să găsiia, lua. Cât să mânca de cai,să mânca, cât nu, să mânca de păsări vărsat. Puşcăriia şi alteînchisori, unde să afla hoţi, pre toţi i- a însoţit cu ei“1.

*Cercetarea mea încearcă să reclădească crâmpeie din lumea

de ieri care, puse împreună, pot oferi cititorului informaţii, une -ori detaliate, despre semenii lor din trecut. Dacă defrişarea ar -hivelor mi s- a părut uşoară, în ciuda scrierii şi a limbajului nuîntotdeauna uşor de descifrat, coroborarea acestor informaţii,astfel încât alcătuirea să aibă sens, mi s- a părut cel mai greulucru. Şi- atunci am purces la lecturi conexe care să mă ajuteşi să mă înveţe cum să interpretez sursele. Dincolo de lecturilemetodologice obligatorii din clasicii străini, Alain Corbin,Robert Muchembled, Jean- Louis Flandrin, Norbert Elias sauDonald Quataert, pentru a- i aminti pe doar câţiva dintre ei,

1. „Cronica meşteşugarului Ioan Dobrescu (1802–1830)“, ediţia Ilie Corfus,în Studii şi articole de istorie, VIII, 1966, p. 352.

ARGUMENT 19

m- am aplecat cu precădere asupra unor lucrări care mi se parindis pensabile în înţelegerea acestei civilizaţii trecute. MihaiLu pescu, Tudor Pamfile, Artur Gorovei, Ioan Aurel Candreasau Iuliu Zanne mi- au arătat cum să îmi apropii această lumeaflată atât de departe de lumea mea de astăzi. Scrierile unorcontem porani mi- au explicat cum să pricep şi să descopărdiferenţele evidente atunci, mai puţin perceptibile astăzi, întrediferitele categorii sociale. Anton Pann şi Iordache Golescu,Gheorghe Sion şi Teodor Vârnav, Tache Merişescu şi DumitrachePiersiceanu sunt tot atâtea mărturii ale unor vieţi trăite dupăreguli şi repere diferite de ale noastre. A trebuit apoi să înţelegtoată acea lume, înlăn ţuită într- o credinţă populară care lasăurme în fiecare gest, în fiecare mod de gândire. Nimic fărăDumnezeu, dar Dumne zeul lor prinde forme diverse în funcţiede momentele din zi sau din noapte, în funcţie de starea socială,de păcatele comise sau de drumurile vieţii.

Pentru a înţelege multe dintre aceste lucruri am deschis de -seori conversaţii cu prieteni şi colegi, ani la rând, punând între -bări, cerând detalii sau păreri despre un subiect sau altul. N- amscăpat nici un prilej de a sâcâi pe unul sau pe altul cu întrebăridespre hrană, igienă sau loisir. Gheorghe Lazăr, Maria Pakucs,Ovidiu Cristea, Petronel Zahariuc, Constantin Bărbulescu, Si -mion Câlţia, Silvia Marton, Alin Ciupală, Nicoleta Roman, SorinMitu, Sorin Costreie, Lucian Ancu m- au auzit adesea vorbinddespre lumea mea de altădată. Mulţumirile mele, cu promi -siunea că voi schimba subiectul cât de curând. Dar poate celemai prolifice discuţii le- am avut cu Radu Jude. Oferindu- i con -sultanţă pentru scenariul filmului Aferim!, m- am trezit cu oserie de întrebări la care nu mă gândisem niciodată, care mise pă reau uşurele, dar care, când a trebuit să ofer răspunsuripentru ele şi când m- am pierdut în căutări, m- au dus către alteîntre bări. De altminteri, Radu Jude a fost şi primul cititor alacestui manuscris, dar, de o modestie cuceritoare, s- a oprit doarla în trebări lămuritoare. Recunoştinţa mea.

La Iaşi, Bucureşti, Braşov sau Râmnicu Vâlcea am lucratîn arhive cu curiozitate şi pasiune. Deşi starea arhivelor s- a

20 PATIMĂ ŞI DESFĂTARE

îmbunătăţit considerabil în ultimii ani, au fost însă şi mo mentedestul de dificile create de neînţelegerile cu colegii mei, arhiviş -tii, sau de frigul crunt din sala de lectură. Dar, de cele mai multeori, am întâlnit oameni minunaţi cărora aş vrea să le mulţu -mesc aici pentru ajutorul lor dezinteresat. Unii dintre ei m- auimpresionat atât cu buna cunoaştere a arhivelor pe care le ad ministrează, cât şi cu dedicarea lor în descifrarea acestora.Bogdan Aleca şi Mihai Mârza sunt doi dintre colegii cărora aşvrea să le mulţumesc, mărturisindu- le totodată preţuirea mea.Colegiul Noua Europă mi- a fost, ca întotdeauna, gazdă primi -toare. Mare parte din această carte a fost scrisă şi rescrisă înbiblioteca minunată a Colegiului, unde am găsit întotdeaunalinişte şi zâmbete. Le mulţumesc tuturor.

Cartea aceasta este o altă poveste pentru Ilinca.

Bucureşti, 20 martie 2015

ARGUMENT 21

CAPITOLUL I

Hrana cea de toate zilele

Când vorbim despre hrana cea de toate zilele a celor mulţi,trebuie să vedem întotdeauna diferenţele operate la mai multeniveluri: diferenţele sociale, diferenţele regionale, diferenţeleeconomice, diferenţele cronologice. Iată două proverbe care sesi -zează aceste diferenţe: „ţiganu mănâncă când are, românu cânde foame şi boieru când vrea bucătaru“ şi „a mânca (bea) ca întârg“1. A pregăti orice fel de mâncare înseamnă a investi timpşi resurse. De la pâine la supe, de la plăcinte la fripturi, hranapresupune ceva mai mult decât simplele ingrediente. Un timppe care boierul îl investeşte în însuşirile unei bucătării alese,ţăranul doar în astâmpărarea foamei, iar ţiganul în vâna reaunor iluzorii mese îmbelşugate.

Mai întâi de toate, e nevoie de timp pentru preparat, copt,supravegheat, timp care are o cu totul altă valoare decât ceade astăzi. Resursele sunt de asemenea limitate şi implică o oare -care lentoare: cuptorul (sau pirostriile) are nevoie de com bus -tibil (fie că este vorba de lemne sau de balegă uscată, de coceniide pe câmp sau de buruieni uscate), gospodina trebuie să aducăapă (care nu este întotdeauna în apropiere şi care uneori costă),şi apoi trebuie să investească timp în curăţare, cernere, fră -mântare, opărire, pigulire, spălare, preparare, coacere, fierbere,aţâţarea şi menţinerea focului, spumuire etc., tot atâtea ope -raţiuni care ar presupune îndepărtarea de la timpul muncii.Carevasăzică, hrana este mult mai puţin lucrată, e mai rapid

1. Iuliu Zanne, Proverbele românilor din România, Basarabia, Buco vina,Ungaria, Istria şi Macedonia, Socec, Bucureşti, 1899, vol. III, pp. 629–631.

preparată la cei care nu au timp să i- l dedice şi se rafinează pemăsură ce punga o permite.

O altă diferenţă se leagă de resursele economice. Un ţărannu- şi îngăduie să aşeze pe masă douăsprezece feluri de bucate,de exemplu, în timp ce pentru un boier etalarea unei bucătăriibogate şi diverse ţine de prestigiul social. „Iubeşte totdeaunaa mânca bine“, spune un proverb. Această zicere e mai ales pen -tru „cei de neam bun, învăţaţi cu un trai ales“ (Zanne, III, 631).Dacă revenim la „mâncarea din târg“, ea reflectă asumarea uneietici în care parcimonia ocupă locul principal. Explicaţia ar fică târgoveţii sunt „mult mai puţin darnici decât ţăranii“ şi nuîmpărtăşesc pe nimeni cu nimic, nici măcar cu de- ale gurii, ci„te trimit să- ţi cumperi“. Această mentalitate o regăsim şi ladoctorul Ştefan Episcupescu, citadin în sensul cel mai clar alcuvântului, care spune că hrana trebuie doar să ţină de foame.Atât!

Există apoi un timp „dulce“ şi un timp „sec“, un timp de săr -bătoare cu „maţul sătul“, în preajma Crăciunului, şi un alt timpde sărbătoare, trecut doar cu „curul fudul“, cel din preajma Paş -telui, care cade în perioada grădinilor pustiite de frigurile iernii.În funcţie de aceste consideraţii vom încerca să recon struimme niurile diferitelor categorii sociale.

Hrana, hrana cea de toate zilele, reprezintă preocupareaesen ţială a tuturor. Săraci şi bogaţi, bolnavi şi puşcăriaşi, şcolarişi militari, toţi trebuie să se hrănească şi, dacă este posibil, înfiecare zi. Potrivit schemei propuse de Daniel Roche, bucă tăriaepocii moderne se organizează pe trei niveluri: o bucătă rie fami -lială, cotidiană, o bucătărie colectivă specifică spitalelor, pen -sio natelor, mânăstirilor, armatei, închisorilor, iar mai târziuhanurilor, cârciumilor, cafenelelor, şi, în cele din urmă, o bucătă -rie de sărbătoare şi de aparat, care intră în funcţiune doar cuocazia anumitor sărbători religioase sau evenimente speciale1.

24 PATIMĂ ŞI DESFĂTARE

1. Daniel Roche, op. cit., p. 242.