conceptul "viata in hristos"

8
iața omului diferă in mod radical de viața celorlalte viețuitoare de pe pamant. Plasmuit dupa chipul lui Dumnezeu, omul are prin constitutia sa ca bogatie inalienabila a mintii o vointa libera si poate astfel sa-si creeze propria sa lume. O lume comuna pentru neamul omenesc, civilizatia, sau o lume separata, pe care indivizii inzestrati o creeaza in interiorul lor. Pe acest plan, viata poate fi "interioara", ca viziunea unui artist sau filosof, sau se poate numi "spirituala", in sensul ca este activata prin functiile superioare, "nemateriale", ale organismului uman: intelectul, sentimentul, fantezia. Insa o asemenea viata "interioara" sau "spirituala", fara a fi una ingust trupeasca, e negresit biologica, cu toata bogatia si maretia pe care le-a vrut sa le inchida in ele Creatorul si cu aceleasi limite biologice. V Oricat de dezvoltata ar fi, lumea sufleteasca a omului, atunci cand functioneaza autonom, nu poate sa ajunga la realitatea lui Dumnezeu si sa traiasca viata Duhului. Viata aceasta nu are legatura cu viata spiritualacrestina. Pe de alta parte, omul avand nedezradacinata in el constiinta creaturalitatii lui poate crea o lume care sa ia in serios existenta lui Dumnezeu, care sa fie organizata de legi si dispozitii invederea lui Dumnezeu. Viata pe acest plan se numeste "religioasa". Insa, dat fiind ca ea este doar organizata in vederea lui Dumnnezeu si nu este inca si unita cu Dumnezeu, nici aceasta nu poate sa fie numita viata spirituala. Viata spirituala nu e o viata de legi si dispozitii, ci o viata de impartasire, de iubire si dragoste, de amestec si contopire cu Dumnezeu. Asadar, pe oricat de inalte trepte ale vietii "interioare", "spirituale" sau "religioase" s-ar inalta omul, el nu se poate considera cu adevarat un om spiritual; Apostolul Pavel il numeste in mod adecvat "sufletesc (psihic)" (1 Cor.2,14). Privit sub aspect ontologic, aceasta inseamna ca nu este inca om deplin si adevarat, tocmai pentru ca unirea cu Dumnezeu nu e un clement supraadaugat, ci constituie omul; reprezinta elementul fundamental al existentei lui. Ca sa fie om, acesta trebuie sa devina ceea ce a fost plasmuit sa fie. Conceptul „viată in Hristos” si importanța lui în spiritualitatea creștină

Upload: petru-nistor

Post on 18-Dec-2015

2 views

Category:

Documents


1 download

DESCRIPTION

tema ortodoxă

TRANSCRIPT

Conceptul viat in Hristos si importana lui n spiritualitatea cretin

Viaa omului difer in mod radicalde viaa celorlalte vieuitoare de pe pamant. Plasmuit dupachipul lui Dumnezeu, omul are prin constitutia sacabogatie inalienabila a mintii o vointa libera si poate astfel sa-si creeze propria sa lume. O lume comuna pentru neamul omenesc, civilizatia, sau o lume separata, pe care indivizii inzestrati o creeaza in interiorul lor. Pe acest plan, viata poate fi "interioara", ca viziunea unui artist sau filosof, sau se poate numi "spirituala", in sensul ca este activata prin functiile superioare, "nemateriale", ale organismului uman: intelectul, sentimentul, fantezia. Insa o asemenea viata "interioara" sau "spirituala", fara a fi una ingust trupeasca, e negresit biologica, cu toata bogatia si maretia pe care le-a vrut sa le inchida in ele Creatorul si cu aceleasi limite biologice. Oricat de dezvoltata ar fi, lumea sufleteasca a omului, atunci cand functioneaza autonom, nu poate sa ajunga la realitatea lui Dumnezeu si sa traiasca viata Duhului. Viata aceasta nu are legatura cuviata spiritualacrestina. Pede altaparte, omul avand nedezradacinata in el constiinta creaturalitatii lui poate crea o lume care sa ia in serios existenta lui Dumnezeu, care sa fie organizata de legi si dispozitii invederea lui Dumnezeu. Viata pe acest plan se numeste "religioasa". Insa, dat fiind ca ea estedoarorganizata in vederea lui Dumnnezeu si nu este inca si unita cu Dumnezeu, nici aceasta nu poate sa fie numitaviata spirituala.Viata spiritualanu e o viata de legi si dispozitii,cio viata de impartasire, de iubire si dragoste, de amestec si contopire cu Dumnezeu. Asadar, pe oricat de inalte trepte ale vietii "interioare", "spirituale" sau "religioase" s-ar inalta omul, el nu se poate considera cu adevarat un om spiritual;Apostolul Pavelil numeste in mod adecvat "sufletesc (psihic)" (1Cor.2,14). Privit sub aspect ontologic, aceasta inseamna ca nu esteincaom deplin si adevarat, tocmai pentru ca unirea cu Dumnezeu nu e un clement supraadaugat, ci constituie omul; reprezinta elementul fundamental al existentei lui. Ca sa fie om, acesta trebuie sa devina ceea ce a fost plasmuit sa fie. Omul, sustine cu claritate Cabasila, a fost plasmuit dupachipul lui Hristos. Hristos este Cel realmente "mai-intai-nascut decat toata zidirea" (Col. 1, 15), arhetipul si scopul lui Adam. Natura umana a fost creata dupachipul lui Hristos, ca Logosul sa poata lua din ea pe Maica Sa si sa intre ca om in lume, ca Dumnezeu sa devina realmente Dumnezeu-Om si omul sa devina realmente, dupa har si participare, el insusi dumnezeu-om. Acesta este omul cu adevarat realizat.Adam a fost "modelul" natural al descendentilor lui. Prin nasterea lor biologica, oamenii poarta infatisarea adamica,forma si viataadamica, functiile biologice psiho-somatice. Prin intruparea, ingroparea si invierea Lui,Cuvantul creatora remodelat si recreat in el "modelul" adamic, a creat un nou "model"spiritualde om. A fost noul Adam, noul nascator al umanitatii, Parinteleveacului viitor. "Unul (Adam) a introdus viata nedesavarsita, care are nevoie de zeci de mii de I ucruri aj utatoare, iar Altul (Hristos) s-a facut oamen ilor parinte al nemuririi".Viata prezenta e asemanata de Cabasila cu "viata obscura sinocturna"' pe care o traieste embrionul in pantecele matern pregatindu-se pentru nasterea sa. "Asacum pana cand embrionul este in viata intunecoasa si noptatica, natura il pregateste pentru viata in lumina si il plasmuieste luand drept canon viata pe care urmeaza sa o primeasca, tot asa se intampla si cu Sfintii... Pe omul interior si nou, creat dupa Dumnezeu (Ef 3, 16; 4, 24), lumea aceasta il naste in dureri si, odata plasmuit si format aici, se naste desavarsit in lumea cea desavarsita si neimbatranitoare...Aceasta este ceea ce spunea Pavel galatenilor scriind: "Copilasii mei pe care-i nasc iarasi in dureri,panace Hristos va lua chip in voi" (Gal.4, 19)."Inceputul vietiiviitoare" se gaseste in viata aceasta. Aici areloc"daruirea madularelor si simtirilor noi" si "pregatirea pentru vietuirea de acolo ". Si aceasta pregatire nu se poate face decat incorporandu-ne in Hristos, prim ind viata Lui proprie si propriile Lui simtiri si functii. "Fiindca e asa, cum nu este cu putinta pentru cineva sa traiasca aceasta viata omeneasca fara sa primeasca simturile lui Adam si puterile omenesti necesare pentru a vietui, in acelasi mod nu te poti apropia viu de acea lume fericita, daca nu esti pregatit pentru aceasta prin viata lui Hristos si nu esti modelat dupa chipul Lui". Aceasta pozitie evidentiaza faptul ca omul adevarat se naste prin nasterea in Hristos, ca nasterea biologica reprezinta pregatirea nasterii reale in Hristos. Ultima e cu mult mai inalta, fiindca il naste pe om laexistenta si viataunita cu Dumnezeu realizandu-l astfel ca om adevarat.Am intalnit aceasta invatatura laSfantul Maxim Marturisitorul.Nicolae Cabasilao repeta insistand indeosebi pe ca si motivand-o. In nasterea naturala, scrie el, nascatorul da copilului sau "samanta" si "inceputul vietii", dar in continuare viata fiecarei persoane diferentiaza copilul de nascatori in loc sa-i uneasca, in vreme ce in nasterea spirituala Hristos daomului viataLui si viata aceasta a luiHristos e viatacea noua si adevarata a omului.In nasterea naturala nascatorul da copilului posibilitatea de a-sicreaochi si madulare asemenea celor alesale, in vreme ce in nasterea spirituala Hristos da omului proprii Sai ochi si propriile Lui madulare. Nasterea naturala e o separatie a mamei de copil, nasterea spirituala e o unire continua iar daca omul se separa de Hristos moare. "Sangele prin care traim acum estesangele lui Hristossi trupul nostrueste trupul lui Hristos... comune ne sunt madularele sicomunane e viata.'' " Aceasta posesiune simultana a acelorasi madulare si a aceleiasi vieti creaza comuniunea reala. Pentru ca nu exista comuniune atunci cand "fiecare din doi are ceva: acum il are unul iar acum celalalt."Aceasta "ar insemna a nu avea comuniune ci mai degraba a avea distanta... asa cum nu poate fi cineva colocatar cu cineva prin faptul ca locuieste in aceeasi locuinta dar locuieste in ea dupa acela." Comuniunea cu nascatorii naturali e doar o icoana a comuniunii; comuniunea reala e comuniunea cu Hristos "cu Care trup, sange, madulare si toate celelalte sunt pururea comune." Hristos nu ne-a dat viata ca sa se separe in continuare de noi, ca aceia (parintii), ci "este prezent si unit pururea; si face viu si constituie (pe om) prin insasi faptul ca e prezent.Are loc astfel uimitoarea sinteza care face ca omul sa fie persoana deosebita si libera si, in acelasi timp, madular de nedesfacut altrupului lui Hristosfunctionand cu functiile lui Hristos. "Fiindca nu exista nimic de care sfintii sa aiba nevoie si El sa nu fie aceasta pentru ei. Fiindca si naste, si creste si hraneste, este si lumina si respiratie, se face pe Sine insusi ochi pentru ei, ii lumineaza iarasi prin El insusi si le da sa-L vada pe El insusi. Fiind hranitor este si hrana. El este cel ce ofera painea vietii si tot El ceea ce se ofera: este viata pentru cei vii, mir pentru cei ce respira, hrana pentru cei ce vor sa imbuce ceva".In mod paralel, in nasterea naturalaparintii dau copiluluiun organism capabil sa traiasca aceasta viata inuritoare, in timp ce in nasterea spirituala Hristos creaza in om un nou organism spiritual prin care omul traieste viata spirituala, ochi spirituali si urechi spirituale. Iar acest organism, care e tocmai omul cel nou si care, ca unul spiritual, nu e supus stricaciunii, va supravietui dupa moarte si va tine existenta umana vie inviata vesnica. Daca nu avem acest organism si aceste simtiri, cu ce ochi, intreaba Cabasila, vom vedea soarele dreptatii care va straluci in veacul viitor? Cum ne vom impartasi la Masa care ne va fi pusa inainte? In acest caz existenta umana va fi moarta: "morti si nenorociti vom locui in acea lume fericita".Si ca sa sublinieze si mai intens realitatea legaturii lui Hristos cu credinciosul, scrie ca acesta unire depaseste orice alta unire pe care am putea-o concepe si ca nu este cu putinta ca ea sa fie redata cu un singur exemplu. De aceea, Scriptura foloseste in acelasi timp mai multe exemple. Legatura lui Hristos cu credinciosul c mai mare decat cea pe care o are un locuitor cu locuinta lui. via cu mladita ei,barbatul cu femeia in casatorie, capul cu madularele trupului. Ultimul lucru a devenit evident la Martirii care au preferat sa-si piarda capetele decat pe Hristos. in timp ceApostolul Pavel, prin aceea ca dorea sa devina anatema ca sa se preamareasca Hristos, a aratat ca adevaratul credincios e mult mai unit cu Hristos decat cu sine insusi.Comuniunea aceasta a lui Hristos cu omul e cea care-l scoate pe ultimul dinviata moartasi din existenta moarta, din caracterul ei "amorf" si "sters" si din "ignoranta" [amorphia, aphaneia, agnosia]. Aceasta teza e demna de o atentie speciala. Abordand lucrurile din unghiul devedere al lui Dumnezeu, Cabasila nu ezita sa sustinaca Dumnezeu "cunoaste pe cele proprii Lui", adica Tatal cunoaste pe Fiul si ceea ce apartine Acestuia. Ceea ce nu este in Hristos nu este vadit, nici cunoscut lui Dumnezeu". Dar ceea ce nu este cunoscut luiDumnezeu e necunoscutsi la modul obiectiv, nu exista in adevar. "Ceea ce nu devine evident pentru Acela in lumina nu exista pe de-a intregul nici in adevar".Prin Botez, Mirungere, Euharistie si restul vietii spirituale ne incorporam in Hristos, primim existenta crestina, adica hristocentrica si hristomorfa, precum siforma si viatacorespunzatoare. In acest mod, "Tatal gaseste pe fetele noastre insasi forma (chipul) Fiului Sau si "recunoaste in noi madularele Celui Unul Nascut" al Sau. Astfel, fiind "cunoscuti Celui ce cunoaste cele proprii ale Lui", iesim din stergere si uitare la ne-uitare, la adevar [aletheia]. Omul, '"fiind inainte intuneric, devine lumina, primeste subzistenta fiind inainte nimic: este impropriat si infiat de Dumnezeu fiind dus din temnita si din sclavia extrema si asezat pe un scaun imparatesc".Titlul lucrarii fundamentale a lui Cabasila nu este intamplator. Pentru teologul bizantin, viata spirituala e tocmai viata in Hristos sau viata lui Hristos in noi.Esenta vietii spirituale este redata cu claritate de expresia Apostolului Pavel "nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine" (Gal.2, 20), atunci cand o intelegem "ad litteram'".Din cele de mai sus devine limpede faptul ca adevarul omului consta in deiformitatea sau mai exact in hristomorfismul [christoeideia] si hristocentrismul lui. In consecinta,antropologia ortodoxatrebuie sa-si caute alcatuirea in ce priveste substanta, dar si metoda si forma, in perspectiva antropologiei hristologice. Hristologiacrestina ortodoxaeste propriu-zis o "teantropologie". (Panayotis Nellas)

Viaa nou n Hristos este lucrarea harului Duhului Sfnt dar n acelai timp i lucrarea noastr

Am afirmat data trecut c din coasta strpuns a Mntuitorului izvorte apa Botezului i sngele Sfintei Euharistii. Am vzut c din jertfa crucii se revars n lume torente de har i de putere care l renasc pe om, care l cresc pe om.Sfntul Apostol Pavel ne spune c Domnul Iisus Hristos a intrat n Sfnta Sfintelor, nu cu snge de api i de viei, ci cu nsui sngele Su, i a dobndit o venic rscumprare.[footnoteRef:1] [1: Evrei 9, 12]

Harul Duhului Sfnt face din pctoi sfini. Harul Duhului Sfnt ne nate i ne crete n Hristos. Lucrul acesta l mrturisete Sfntul Pavel n Epistola ctre Efeseni, subliniind faptul c i din punct de vedere spiritual progresm din treapt n treapt, conlucrnd cu harul care este dat spre desvrirea sfinilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos, pn vom ajunge toi la unitatea credinei i a cunoaterii Fiului lui Dumnezeu, la starea brbatului desvrit, la msura vrstei deplintii lui Hristos.[footnoteRef:2] Aadar prin Sfintele Taine ne rennoim, cretem n Hristos, devenim una cu Hristos. [2: Efeseni 4, 12-13]

Dar oare Hristos face totul n noi fr conlucrarea noastr? La aceast ntrebare rspundem categoric: Nu! Hristos nu ne sfinete fr voia noastr, fr conlucrarea noastr, lucrul acesta l mrturisesc Sfintele Scripturi. De exemplu, tot sfntul apostol Pavel, ne-a lsat o asemnare foarte potrivit referitoare la aceast conlucrare a noastr pentru sfinirea vieii: arina, cnd absoarbe ploaia ce se coboar adeseori asupra ei i rodete iarba folositoare celor pentru care a fost muncit, primete binecuvntare de la Dumnezeu; Dar dac aduce spini i ciulini, se face netrebnic i blestemul i st aproape, iar la urm focul o ateapt. [footnoteRef:3] [3: Evrei 6, 7-8]

Prinii Bisericii au tlcuit n mod minunat acest citat care, la urma urmei, este uor de neles de fiecare om. arina este sufletul omului. Lucrul acesta l spune Domnul Iisus Hristos i n pilda cu semntorul. Apa care se revars din cer este harul, apa cea vie de care i vorbea Mntuitorul Iisus Hristos femeii din Sihar, sau apa cea vie de care le vorbea Mntuitorul Iisus Hristos mulimilor din Ierusalim la srbtoarea corturilor.Aceast ap vie se coboar din cer i ud arina sufletului nostru. arina dac nu e lucrat, dac nu e arat, dac nu e grpat, dac nu e prit, cu siguran c nu va da plante sntoase i nu va aduce rod ci, dimpotriv, se va umple de buruieni i va aduce spini i plmid.Aceasta este o comparaie foarte potrivit pentru conlucrarea noastr cu Harul Duhului Sfnt. Harul Duhului Sfnt, izvortor din coasta lui Hristos, se revars prin Sfintele Taine n Biseric. Iar omul care primete harul este dator s-i plugreasc ogorul sufletului su, s conlucreze la mntuirea sa, s i aduc aportul su, s pun umrul la creterea sa duhovniceasc.Nu numai sfntul Pavel, ci i sfntul Petru, ne spune acelai lucru, i anume c prin Domnul Iisus Hristos, Tatl ne-a fcut preioase fgduine, ca prin ele s ajungem prtai firii dumnezeieti.ntrebarea ce se pune este cum rspundem noi, sau ce trebuie s facem noi? Ne nva el: Pentru aceasta, punei i din partea voastr toat srguina i adugai la credina voastr: fapta bun; la fapta bun: cunotina; la cunotin: nfrnarea; la nfrnare: rbdarea; la rbdare: evlavia; la evlavie: viubirea freasc; iar la iubirea freasc: dragostea. Cci dac aceste lucruri sunt n voi i tot sporesc, ele nu v vor lsa nici trndavi, nici fr roade n cunoaterea Domnului nostru Iisus Hristos. [footnoteRef:4] [4: 2 Petru 1, 5-8]

Aadar, ca s ajungem prtai dumnezeietii firi, ca s ne unim cu Hristos, ca s avem o via spiritual frumoas, trebuie s depunem i din partea noastr un efort. Credina noastr s fie lucrtoare prin fapte. Se cere din partea noastr nevoin. Din vremea lui Ioan Boteztorul mpria Cerurilor se ia prin struin i pun mna pe ea cei ce se strduiesc spune Domnul Hristos.[footnoteRef:5] [5: Matei 11, 12]

Prin urmare, pe de-o parte este lucrarea lui Dumnezeu, harul gratuit ce se revars din jertfa Domnului Iisus Hristos; pe de alt parte, este efortul nostru care pleac de jos s prentmpine harul care vine de sus. Tainele nu ne sfinesc automat. Sfinenia ce o primim prin Taine este aa numita sfinenie sacramental, este un dat, este o smn, este un smbure semnat de Dumnezeu n sufletul nostru. Sfinenia moral ns, care ne ofer posibilitatea de a intra n mpria lui Dumnezeu, este o culme pe care o cucerim depunnd efort i din partea noastr. Este un munte pe care trebuie s urcm.Este foarte limpede Sfntul Marcu Ascetul, atunci cnd vorbete de Taina Botezului i de faptul c trebuie s conlucrm cu harul primit n Botez: Botezul este desvrit, dar nu-l desvrete pe cel ce nu mplinete poruncile. [footnoteRef:6] [6: Filocalia 1, Sibiu, 1947, p. 275]

Unii dintre confraii notri cretini, care s-au rupt de Sfnta Biseric, socotesc c mntuirea o primim automat atunci cnd mrturisim credina n Hristos i cnd ne rebotezm. Este un lucru spus imprecis i incorect. Dumnezeu nu ne mntuiete cu sila. Cu harul Lui trebuie s conlucreze faptele noastre. Cu harul lui Dumnezeu, pentru a ne mntui, trebuie s conlucrm prin credina i prin faptele noastre. Sfntul Marcu Ascetul i continu gndul su: Sfntul Botez este desvrit i prin el ni s-a dat harul, ns st ascuns n chip neartat ateptnd ascultarea noastr i mplinirea poruncilor, pentru care am primit putere prin el.[footnoteRef:7] Sfintele Taine ne dau puterea, iar noi trebuie s dm lucrarea pentru care am primit puterea. [7: Ibidem p. 281]

Copilul mic, sau necretinul matur, intr n Biseric prin cele trei Taine de Iniiere, care i se administreaz consecutiv: Botezul, Mirul i Euharistia.Botezul este natere din nou, unire cu Hristos, mbrcare n Hristos, moarte i nviere cu Hristos. Ci n Hristos v-ai botezat, spune Sfntul Pavel, n Hristos v-ai mbrcat.[footnoteRef:8] Iar n alt loc: n El ai i fost tiai mprejur, cu tiere mprejur nefcut de mn, prin dezbrcarea de trupul crnii, ntru tierea mprejur a lui Hristos. ngropai fiind mpreun cu El prin Botez, cu El ai i nviat prin credina n lucrarea lui Dumnezeu, Cel ce L-a nviat pe El din mori. [footnoteRef:9] [8: Galateni 3, 27] [9: Coloseni 2, 11-12]

Sfntul Mir, pecetea darului Sfntului Duh, este cincizecimea personal a omului. n vremurile apostolice, imediat dup Botez, Sfinii Apostoli le puneau minile pe cap neofiilor i acetia primeau harul Duhului Sfnt. Euharistia, pe care o primete neofitul imediat dup ce a fost botezat i miruit, l hrnete i-l crete spiritual.Sfinii Prini vorbind despre cele trei faze ale vieii spirituale, vd pus n lucrare puterea primit prin Taine n fiecare dintre ele: harul Botezului n etapa curitoare; harul Mirului n etapa iluminatoare; harul Sfintei Euharistii n faza unirii sau desvririi.