COMUNICAREA CU PACIENTUL COPIL

ASISTENTA MEDICALĂ-veriga importantă in creşterea calităţii vieţii-

Relaţia dintre medic si pacient nu trebuie sa fie una pur formală,cum de obicei s-a împământenit pe la noi, ea trebuie sa se transforme intr-un parteneriat, in care medicul să devina intr-adevar o cunoştinţă a familiei sau chiar un prieten. Din acest motiv, pentru a se crea o asemenea relatie este nevoie de timp si efort de ambele parti, si mai ales de disponibilitatea de comunicare.

Comunicarea - este un proces complex care cere efort, atentie, timp. Atunci cand este eficienta,efectele ei pozitive se fac resimtite in eficientizarea asistentei medicale la pacient si in cazul de faţă , la copilul prescolar si scolar.

In relatia care trebuie sa se stabileasca intre cei doi factori implicati, apare un al treilea factor, cu rol activ si decisiv ce se evidentiaza ca o entitate profesionala, constanta, indispensabila echipei de ingrijiri medicale de la cabinetul medical.

Aici definim ca apartinand acestui rol - ASISTENTA MEDICALĂ, in a carei pregatire profesionala si caracter moral se regasesc valorile acestei profesii, responsabilitatea fundamentala a ei avand patru puncte cardinale:

1. sa promoveze sanatatea 2. sa previna boala ; 3. sa reinstaureze sanatatea ; 4. sa aline suferinta.

Toate acestea referindu-se la pacientii copii prescolari (grupa de varsta 3 - 6 ani) la care trebuie sa se asigure respectarea demnitatii si cele mai inalte standarde de ingrijire, deoarece este varsta cea mai dificila in probleme de comunicare. Acum se formeaza identitatea constiintei de sine care este un proces complex, acum se contureaza personalitatea care cuprinde gandirea, comportamentul, specificul biologic, psihic si social, proprii unei anumite persoane.

In aceasta perioada copilul este excesiv centrat pe “EU”, in viziunea lui totul si toti trebuind sa slujeasca “binele sau”.

Intervenţiile asistentei medicale, acordate copilului mic şi preşcolar

Fiecare copil de varsta mica şi prescolara, care trece printr-o stare de boala, sau nu neaparat, este un caz aparte, o fiinta unica prin universul sau, socio-psihologic, care poate fi sustras de la suferintele sale sau frica de doctor, prin mijloace stiintifice adecvate varstei, dar si prin ambianta armonioasa pe care asistenta de cabinet stie s-o creeze aici, toate acestea inducandu-i copilului curaj si facandu-l sa suporte mai usor suferinta.

Asistenta medicala este cea care apreciaza reactiile micutilor dar si ale parintilor acestora, prin judecata profesionala formata fiind capabila sa gaseasca solutii adecvate problemelor identificate la micii pacienti, dat fiind faptul ca acestia din urma, dupa cum am mai amintit, prin dezvoltarea lor psiho-somatica, colaboreaza greoi si chiar dificil.Tot ea este capabila sa intre in relatie cu copilul din aceasta categorie de varsta, sa-si asume responsabilitati fata de el , de familie, de medic si de alta categorie de persoane incadrate la cabinet.

Foarte adesea, daca nu permanent ea este intermediarul de calitate in relatia intre micul pacient, familia lui si medic. Dupa cum se stie asistenta are un rol propriu si bine definit care deriva din pregatirea profesionala la cele mai inalte standarde, acelea de a supraveghea starea prezenta a copilului prezentat la cabinet ca totul sa mearga ”ca pe roate”.

Nu exista decit un singur mod de a considera si trata copilul bolnav, acela de a manifesta cea mai inalta solicitudine indiferent ca ai in fata un adult sau un copil.

Gentiletea si atentia, trebuie sa devina in toate momentele, regula dominanta, fie ca masuram temperatura, pulsul, sau administram un tratament injectabil sau per os , sau administram un vacin, masuram inatimea cu pedimetrul sau greutatea corporala.

Cele aratate mai sus, par sa fie lucruri banale dar trebuie sa recunoastem, ele constituie garantia reusitei actului medical.Toate acestea merita orice osteneala deoarece conduc la intelegerea ca prima misiune a cabinetului de familie este aceea de a ingriji din toata inima si mai ales pe acesti micuti care par neajutorati.

A raspunde, a informa , a explica, a incuraja iata tot atatea misiuni individuale si colective ale echipei de ingrijiri de la cabinetul medical. Calitatea vietii viitorului adult isi pune bazele acum si depinde de educatia care se face atat personal cat si familiei. De la a spune micutului cat de important este spalatul mainilor, ingrijirea dintilor, stranutatul sau tusitul in batista si pana a avea o populatie adulta cu indice optim de sanatate este cale lunga dar poate deveni realitate prin rolul asumat de catre asistenta medicala de la cabinetul medical .

Prin contactul pe care asistenta medicala il are cu copilul bolnav si cu parintii, acestia pot fi foarte mult influentati, educati din multe puncte de vedere.

Astfel se poate forma viitorul « OM », desi este recunoscut cat de greu este sa incerci sa modifici stilul de viata daunator, mai ales la cei cu conditii socio-economice precare, cu acces redus sau lipsa la mass-media si informare.

În concluzie, în comunicarea cu copiii sunt importante : -expresia feţei - este de preferat o faţă zâmbitoare -tonalitatea vocii - este de preferat o

voce caldă, blândă-privitul în ochi al micuţului pacient

– care să-i transmită linişte şi încredere-explicarea actului medical – să se

faca sub forma unei povestioare, pe cât posibil spusă cu sinceritate; neavând ce căuta aici minciuna, folosind de exemplu expresii ca :” o să te doară puţin dar tu eşti un copil puternic şi o să depăşeşti momentul cu succes “ sau “copiii vin aici să se facă bine, nimeni nu le face niciun rău “

-folosirea de laude şi încurajări – un copil lăudat reacţionează mult mai bine

Pentru a putea avea un comportament pe masura sarcinilor zilnice şi în concordanţă cu ce aşteptăm de la micii pacienţi ar fi bine să ţinem cont de următoarele principii :

DOAR PT ASTĂZI (pt noi “copiii” adulţi) 1.Astăzi voi fi fericit.Fericirea vine din interior;nu

ţine de exterior. “Cei mai mulţi oameni sunt tot atât de fericiţi pe cât îşi propun să fie “ Abraham Lincoln

2.Astăzi mă voi îngriji de trupul meu.Voi face exerciţii fizice, îi voi da atenţie, îl voi hrani, nu voi abuza de el şi nu-l voi neglija, ca să fie o maşinărie perfectă aflată în slujba mea.

3.Astăzi voi încerca să îmi fortific mintea.Voi învăţa ceva folositor. Nu voi fi un trândav. Voi citi ceva care pretinde efort, gândire şi concentrare.

4.Astăzi îmi voi exersa sufletul în trei feluri : voi face un bine cuiva, fără a face caz de asta. Voi face cel puţin două lucruri pe care nu vreau să le fac.

5.Astăzi voi fi agreabil. Voi arăta cât mai bine, mă voi îmbrăca aşa cum se cuvine, voi vorbi fără să ridic tonul, mă voi purta curtenitor, voi fi darnic cu laudele, nu voi critica deloc, nu voi căuta nimănui defecte şi nu voi încerca să schimb sau să îmbunătăţesc pe nimeni.

“Poţi exprima numai ce există în propria-ţi

conştiinţă”