competenta cafr iii_d contabilitate

of 30

D. INTREBARI A CAROR SOLUTIONARE PRESUPUNE ATAT PREZENTAREA DIN PUNCT DE VEDERE AL CERINTELOR CUPRINSE IN CADRUL GENERAL CONCEPTUAL PENTRU RAPORTAREA FINANCIARĂ SI

STANDARDELE INTERNATIONALE DE RAPORTARE FINANCIARA, CAT SI AL CERINTELOR CUPRINSE IN REGLEMENTARILE CONTABILE CONFORME CU DIRECTIVELE EUROPENE

1.Prezentati criteriile de recunoastere a activelor, in paralel, conform cerintelor Cadrului general conceptual pentru raportarea financiară si potrivit prevederilor Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, cu modificarile si completarile ulterioare. Cadrul general - Active

4.8 Beneficiile economice viitoare încorporate în active reprezintă potentialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul

de numerar şi echivalentele de numerar către entitate. Acest potential poate fi unul productiv, fiind parte a activitătilor

de exploatare ale entitătii. De asemenea, se poate transforma în numerar sau echivalente de numerar sau poate avea

capacitatea de a reduce ieşirile de numerar, cum ar fi un proces alternativ de productie care micşorează costurile.

4.9 De obicei, o entitate îşi utilizează activele pentru a produce bunuri sau pentru a presta servicii capabile să

satisfacă dorintele sau necesitătile clientilor; datorită faptului că aceste bunuri sau servicii pot satisface aceste dorinte

sau necesităti, clientii sunt dispuşi să plătească pentru a le obtine, contribuind astfel la fluxul de trezorerie al entitătii.

Numerarul în sine conferă un avantaj entitătii datorită faptului că permite controlul celorlalte resurse.

4.10 Beneficiile economice viitoare încorporate în active pot intra în entitate în mai multe moduri. De exemplu, un activ

poate fi:

(a) utilizat separat sau împreună cu alte active pentru prestarea de servicii sau productia de bunuri destinate vânzării

de către entitate;

(b) schimbat cu alte active;

(c) utilizat pentru decontarea unei datorii; sau

(d) distribuit actionarilor entitătii.

4.44Un activ este recunoscut în bilanţ în momentul în care este probabilă realizarea unui beneficiu economic viitor de

către entitate şi activul are un cost sau o valoare care poate fi evaluat(ă) fiabil.

4.45 Un activ nu este recunoscut în bilant atunci când cheltuiala suportată este improbabil să genereze beneficii

economice pentru entitate în afara perioadei contabile actuale. În schimb, o astfel de tranzactie va avea ca efect

recunoaşterea unei cheltuieli în situația veniturilor și chetuielilor.

OMFP 3055/2009 20. (3) În înţelesul prezentelor reglementări: a) un activ reprezintă o resursă controlată de către entitate ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru entitate. Un activ este recunoscut în contabilitate şi prezentat în bilanţ atunci când este probabilă realizarea unui beneficiu economic viitor de către entitate şi activul are un cost sau o valoare care poate fi evaluat(ă) în mod credibil; 2.Prezentati criteriile de recunoastere a datoriilor, in paralel, conform cerintelor Cadrului Cadrului general conceptual pentru raportarea financiară si potrivit prevederilor Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, cu modificarile si completarile ulterioare. Cadrul general - Datorii

4.15 O caracteristică esentială a unei datorii este faptul că entitatea are o obligatie actuală. O obligatie reprezintă o

datorie sau o responsabilitate de a actiona într-un anumit fel. Legea poate impune entitătii să-şi respecte obligatiile, ca

o consecintă a unui contract sau a unei dispoziții legale. Acesta este cazul în mod normal, de exemplu, cu sumele ce

trebuie plătite pentru bunuri şi servicii primite. De asemenea, obligatiile apar şi din activitatea normală, din dorinta de a

mentine bune relatii de afaceri sau de a se comporta într-o manieră echitabilă. Dacă, de exemplu, o entitate decide să

remedieze defectiunile produselor sale chiar şi după ce perioada de garantie a expirat, sumele ce se aşteaptă să fie

cheltuite în legătură cu bunurile deja vândute reprezintă datorii.

4.16 Trebuie făcută distinctia între o obligatie actuală şi un angajament viitor. Decizia conducerii unei entităti de a

achizitiona active în viitor nu reprezintă, prin ea însăşi, o obligatie actuală. În mod normal, obligatia apare numai în

momentul livrării activului sau în momentul în care entitatea are un acord irevocabil de cumpărare a activului. În cazul

din urmă, natura irevocabilă a acordului înseamnă că urmările economice ale neonorării obligatiei, de exemplu, din

cauza existentei unei penalizări substantiale aduc entitatea aproape în imposibilitatea de a împiedica fluxul resurselor

către o altă parte.

4.46 O datorie este recunoscută în bilant atunci când este probabil că o ieşire de resurse, purtătoare de beneficii

economice, va rezulta din decontarea unei obligatii prezente şi când valoarea la care se va realiza această decontare

poate fi evaluată în mod fiabil. În practică, obligatiile din contracte care nu sunt respectate în mod proporțional de

fiecare parte, nu sunt, în general, recunoscute ca datorii în situatiile financiare. Totuşi, astfel de obligatii pot

corespunde definitiei datoriilor şi, în cazul în care criteriile de recunoaştere sunt îndeplinite în respectivele

of 30

circumstante, acestea pot fi recunoscute. În astfel de circumstante, recunoaşterea datoriilor implică şi recunoaşterea

activelor sau cheltuielilor aferente.

OMFP 3055/2009 20. (3) În înţelesul prezentelor reglementări: b) o datorie reprezintă o obligaţie actuală a entităţii ce decurge din evenimente trecute şi prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice. O datorie este recunoscută în contabilitate şi prezentată în bilanţ atunci când este probabil că o ieşire de resurse încorporând beneficii economice va rezulta din decontarea unei obligaţii prezente şi când valoarea la care se va realiza această decontare poate fi evaluată în mod credibil; 3Prezentati criteriile de recunoastere a veniturilor in paralel conform cerintelor Cadrului general conceptual pentru raportarea financiară si potrivit prevederilor Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, cu modificarile si completarile ulterioare. Cadrul general -Venituri

4.29 Definitia veniturilor include atât veniturile, cât şi câştigurile. Veniturile din activitătile curente se pot regăsi sub

diferite denumiri, cum ar fi vânzări, comisioane, dobânzi, dividende, redevente şi chirii.

4.30 Câştigurile reprezintă alte elemente care corespund definitiei veniturilor şi pot apărea sau nu ca rezultat al

activitătii curente a entitătii. Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice, şi din acest punct de vedere nu

diferă ca natură de veniturile din activitatea curentă. Prin urmare, în acest Cadru general câştigurile nu sunt privite ca

elemente separate.

4.47 Veniturile sunt recunoscute la nivelul situației veniturilor și cheltuielilor atunci când se poate evalua o creştere a

beneficiilor economice viitoare aferente creşterii unui activ sau diminuării unei datorii, iar acestea pot fi evaluate

credibil. Aceasta înseamnă de fapt că recunoaşterea veniturilor se realizează simultan cu recunoaşterea creşterii de

active sau reducerii datoriilor (de exemplu, creşterea netă a activelor, rezultată din vânzarea produselor sau serviciilor,

sau descreşterea datoriilor ca rezultat al anulării unei datorii).

4.48 Procedurile adoptate în practică în mod normal pentru recunoaşterea veniturilor, de exemplu, dispoziția ca

veniturile să fie realizate, constituie aplicații ale criteriilor de recunoaştere prezentate în acest Cadru general. Astfel de

proceduri au ca obiectiv, în general, limitarea recunoaşterii ca venituri la acele elemente care pot fi evaluate fiabil şi

care prezintă un grad suficient de certitudine.

OMFP 3055/2009 29. (2) Veniturile care, deşi se referă la exerciţiul financiar curent, nu sunt exigibile decât după închiderea acestuia, trebuie prezentate la "Creanţe". În cazul în care astfel de venituri sunt semnificative, acestea trebuie prezentate în notele explicative. 30. - (1) Veniturile încasate înainte de data bilanţului aferent exerciţiului financiar curent, dar care sunt aferente unui exerciţiu financiar ulterior, trebuie prezentate sub titlul de "Venituri în avans". (3) În cadrul veniturilor în avans reflectate în bilanţ, sumele care urmează a fi trecute pe venituri curente într-o perioadă de până la un an se prezintă distinct de cele care urmează a fi trecute pe venituri curente într-o perioadă mai mare de un an. 8.10.1. Venituri 252. - (1) În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activităţi curente, cât şi câştigurile din orice alte surse. (2) Activităţile curente sunt orice activităţi desfăşurate de o entitate, ca parte integrantă a obiectului său de activitate, precum şi activităţile conexe acestora. (3) Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu ca rezultat din activitatea curentă, dar nu diferă ca natură de veniturile din această activitate. În contul de profit şi pierdere, câştigurile sunt prezentate, de regulă, la valoarea netă, exclusiv cheltuielile aferente, la elementul "Alte venituri din exploatare". 253. - (1) Veniturile din activităţi curente se pot regăsi sub diferite denumiri, cum ar fi: vânzări, prestări de servicii, comisioane, redevenţe, chirii, subvenţii, dobânzi, dividende. 4Prezentati criteriile de recunoastere a cheltuielilor, in paralel conform cerintelor Cadrului general conceptual pentru raportarea financiară si potrivit prevederilor Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, cu modificarile si completarile ulterioare. Cadrul general - Cheltuieli

4.33 Definitia cheltuielilor include pierderile, precum şi acele cheltuieli care apar în procesul desfăşurării activitătilor

curente ale entitătii. De exemplu, cheltuielile ce apar în cursul activitătilor curente ale entitătii includ costul vânzărilor,

salariile şi amortizarea. Ele se regăsesc, de obicei, sub forma ieşirilor sau scăderii valorii activelor, cum ar fi numerarul

sau echivalentele de numerar, stocurile şi imobilizările corporale.

4.49 Cheltuielile sunt recunoscute în situația veniturilor și cheltuielilor atunci când a avut loc o reducere a beneficiilor

economice viitoare aferentă diminuării unui activ sau creşterii unei datorii, iar această reducere poate fi evaluată

credibil. De fapt, aceasta înseamnă că recunoaşterea cheltuielilor are loc simultan cu recunoaşterea creşterii datoriilor

sau reducerii activelor (de exemplu, drepturile salariale angajate sau amortizarea imobilizărilor corporale).

of 30

4.50 Cheltuielile sunt recunoscute în în situația veniturilor și cheltuielilor pe baza unei asocieri directe între costurile

soportate şi obtinerea elementelor specifice de venit. Acest proces, cunoscut sub numele de corelare a costurilor la

veniturile din activitatea curentă, implică recunoaşterea simultană sau combinată a veniturilor din activitatea curentă şi

a cheltuielilor care rezultă direct şi concomitent din aceleaşi tranzactii sau alte evenimente; de exemplu, diversele

componente ale cheltuielilor care contribuie la determinarea costului bunurilor vândute sunt recunoscute în acelaşi

timp cu venitul din vânzarea bunurilor. Totuşi, aplicarea conceptului conectării în conformitate cu prevederile

prezentului Cadru general nu permite recunoaşterea în bilant a elementelor care nu corespund definitiei activelor sau

datoriilor.

4.51 Atunci când se aşteaptă să se obtină beneficii economice în decursul mai multor perioade contabile şi când

asocierea acestora cu veniturile poate fi determinată doar vag sau indirect, cheltuielile sunt recunoscute în contul de

profit şi pierdere pe baza unei proceduri de repartizare sistematică şi ratională. Această modalitate este deseori

necesară în procesul recunoaşterii cheltuielilor asociate cu utilizarea unor active ca imobilizări corporale, fond

comercial, licente şi mărci comerciale; în astfel de cazuri, cheltuiala este considerată depreciere sau amortizare.

Aceste proceduri de repartizare au drept scop recunoaşterea cheltuielilor în cadrul perioadelor contabile în care se

consumă sau dispar beneficiile economice asociate acestor elemente.

OMFP 3055/2009 29. - (1) Cheltuielile efectuate în cursul exerciţiului financiar, dar care sunt aferente unui exerciţiu financiar ulterior, trebuie prezentate sub titlul de "Cheltuieli în avans". (2) Cheltuielile care, deşi se referă la exerciţiul financiar curent, se vor plăti numai în cursul unui exerciţiu financiar ulterior, trebuie prezentate la "Datorii". În cazul în care astfel de cheltuieli sunt semnificative, ele trebuie prezentate în notele explicative. 8.10.2. Cheltuieli 262. - (1) Cheltuielile entităţii reprezintă valorile plătite sau de plătit pentru: - consumuri de stocuri şi servicii prestate, de care beneficiază entitatea; - cheltuieli cu personalul; - executarea unor obligaţii legale sau contractuale etc. În toate cazurile se vor avea în vedere clauzele cuprinse în contractele încheiate între părţi. (3) Pierderile reprezintă reduceri ale beneficiilor economice şi pot rezulta sau nu ca urmare a desfăşurării activităţii curente a entităţii. Acestea nu diferă ca natură de alte tipuri de cheltuieli. În contul de profit şi pierdere, pierderile sunt prezentate, de regulă, la valoarea netă, exclusiv veniturile aferente, la elementul "Alte cheltuieli de exploatare". (4) În cadrul cheltuielilor exerciţiului financiar se cuprind, de asemenea, provizioanele, amortizările şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare reflectate. 263. - (1) Contabilitatea cheltuielilor se ţine pe feluri de cheltuieli, după natura lor, astfel: a) cheltuieli de exploatare, care cuprind: cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile; costul de achiziţie al obiectelor de inventar consumate; costul de achiziţie al materialelor nestocate, trecute direct asupra cheltuielilor; contravaloarea energiei şi apei consumate; valoarea animalelor şi păsărilor; costul mărfurilor vândute şi al ambalajelor; cheltuieli cu serviciile executate de terţi, redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii; prime de asigurare; studi i şi cercetări; cheltuieli cu alte servicii executate de terţi (colaboratori); comisioane şi onorarii; cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate; transportul de bunuri şi personal; deplasări, detaşări şi transferări; cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii, servicii bancare şi altele; cheltuieli cu personalul; alte cheltuieli de exploatare b) cheltuieli financiare, care cuprind: pierderi din creanţe legate de participaţii; cheltuieli privind investiţiile financiare cedate; diferenţele nefavorabile de curs valutar; dobânzile privind exerciţiul financiar în curs; sconturile acordate clienţilor; pierderi din creanţe de natură financiară şi altele; c) cheltuieli extraordinare (calamităţi şi alte evenimente extraordinare). (2) Cheltuielile cu provizioanele, amortizările şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare, precum şi cheltuielile cu impozitul pe profit şi alte impozite, calculate potrivit legii, se evidenţiază distinct, în funcţie de natura lor. 5.Prezentati bazele de evaluare a elementelor structurilor situatiilor financiare anuale in paralel conform cerintelor Cadrului general conceptual pentru raportarea financiară si potrivit prevederilor Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, cu modificarile si completarile ulterioare. Cadrul general - Evaluarea elementelor din situațiile financiare

4.54 Evaluarea este procesul prin care se determină valorile monetare la care elementele situațiilor financiare vor fi

recunoscute și înregistrate în bilanț și în situația veniturilor și cheltuielilor. Acesta presupune alegerea unei anumite

baze de evaluare.

4.55 Diverse baze de evaluare sunt utilizate în situatiile financiare în diverse combinatii şi grade de utilizare. Ele includ

următoarele:

(a) Costul istoric. Activele sunt înregistrate la suma în trezorerie sau echivalent de trezorerie plătită în momentul

cumpărării lor sau la valoarea justă a sumei plătite în momentul achizitionării. Datoriile sunt înregistrate la valoarea

echivalentelor obtinute în schimbul obligatiei sau, în anumite împrejurări (de exemplu, în cazul impozitului pe profit), la

valoarea ce se aşteaptă să fie plătită în numerar sau echivalent de numerar pentru a stinge datoriile, în cursul normal

al afacerilor.

of 30

(b) Costul curent. Activele sunt înregistrate la suma în numerar sau echivalent de numerar care ar trebui plătită dacă

acelaşi activ sau unul asemănător ar fi achizitionat în prezent. Datoriile sunt înregistrate la valoarea neactualizată a

numerarului sau echivalentului de numerar, necesară pentru a deconta în prezent obligatia.

(c) Valoarea realizabilă (de decontare). Activele sunt înregistrate la suma în numerar sau echivalent de numerar care

poate fi obtinută în prezent prin vânzarea normală a activelor. Datoriile sunt înregistrate la valoarea lor de decontare;

aceasta reprezintă valoarea neactualizată în numerar sau echivalent de numerar care trebuie plătită pentru a achita

datoriile în cursul normal al afacerilor.

(d) Valoarea actualizată. Activele sunt înregistrate la valoarea actualizată a viitoarelor intrări nete de numerar, care

urmează a fi generate în derularea normală a activitătii. Datoriile sunt înregistrate la valoarea actualizată a viitoarelor

ieşiri de numerar care se aşteaptă să fie necesare pentru a deconta datoriile în cursul normal al afacerilor.

4.56 Baza de evaluare cel mai frecvent adoptată de entităti în elaborarea situatiilor financiare este costul istoric.

Acesta este de obicei combinat cu alte baze de evaluare. De exemplu, stocurile sunt de obicei înregistrate la minimul

dintre cost şi valoarea realizabilă netă, titlurile tranzactionabile – la valoarea de piată, iar datoriile privind pensiile – la

valoarea lor actualizată. Mai mult, unele entităti utilizează costul curent ca răspuns la incapacitatea modelului contabil

bazat pe costul istoric de a rezolva problemele legate de efectul modificării preturilor activelor nemonetare.

OMFP 3055/2009 8.1. REGULI GENERALE DE EVALUARE 49. - (1) Elementele prezentate în situaţiile financiare anuale se evaluează, de regulă, pe baza principiului costului de achiziţie sau al costului de producţie. Cazurile în care nu se foloseşte costul de achiziţie sau costul de producţie sunt cele prevăzute de prezentele reglementări. (2) În situaţia în care s-a optat pentru reevaluarea imobilizărilor corporale sau evaluarea instrumentelor financiare la valoarea justă, se aplică prevederile subsecţiunii 8.2.5. "Reguli de evaluare alternative" din prezentele reglementări. 8.1.1. Evaluarea la data intrării în entitate 50. - (1) La data intrării în entitate, bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, care se stabileşte astfel: a) la cost de achiziţie - pentru bunurile procurate cu titlu oneros; b) la cost de producţie - pentru bunurile produse în entitate; c) la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării - pentru bunurile reprezentând aport la capitalul social; d) la valoarea justă - pentru bunurile obţinute cu titlu gratuit sau constatate plus la inventariere. (2) Prin valoare justă se înţelege suma pentru care activul ar putea fi schimbat de bunăvoie între părţi aflate în cunoştinţă de cauză în cadrul unei tranzacţii cu preţul determinat obiectiv. 8.1.2. Evaluarea la inventar şi prezentarea elementelor în bilanţ 54. - (1) În scopul întocmirii situaţiilor financiare anuale, entităţile trebuie să procedeze la inventarierea şi evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii. (2) În situaţiile financiare anuale elementele de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii se reflectă şi se evaluează la valoarea contabilă, pusă de acord cu rezultatele inventarierii. Prezentele reglementări se aplică inclusiv în cazul bunurilor care au fost aduse drept aport la capital şi al activelor în curs de execuţie. 8.1.3. Evaluarea la data ieşirii din entitate 61. - (1) La data ieşirii din entitate sau la darea în consum, bunurile se evaluează şi se scad din gestiune la valoarea lor de intrare sau valoarea la care sunt înregistrate în contabilitate (de exemplu, valoarea reevaluată pentru imobilizările corporale care au fost reevaluate sau valoarea justă pentru valorile mobiliare pe termen scurt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată). (2) Activele constatate minus în gestiune se scot din evidenţă la data constatării lipsei acestora. (3) La scoaterea din evidenţă a activelor, se reiau la venituri ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare aferente acestora. 6.Prezentaţi conceptele de menţinere a capitalului prevăzute de Cadrul general conceptual pentru raportarea financiară şi Reglementările contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 3.055/2009, cu modificările şi completările ulterioare Cadrul general

4.59 Conceptele de capital prezentate generează următoarele concepte de menţinere a capitalului:

(a) Menţinerea capitalului financiar. Conform acestui concept, profitul se obţine doar dacă valoarea financiară (sau monetară) a activelor nete la sfârşitul perioadei este mai mare decât valoarea financiară (sau monetară) a activelor nete la începutul perioadei, după excluderea oricăror distribuiri către proprietari şi a oricăror contribuţii din partea proprietarilor în timpul perioadei analizate. Menţinerea capitalului financiar poate fi evaluată atât în unităţi monetare nominale, cât şi în unităţi de putere de cumpărare constantă.

(b) Menţinerea capitalului fizic. Conform acestui concept, profitul se obţine doar atunci când capacitatea fizică productivă (sau capacitatea de exploatare) a entităţii (sau resursele, respectiv fondurile necesare atingerii acestei capacităţi) la sfârşitul perioadei este mai mare decât capacitatea fizică productivă la începutul perioadei, după excluderea oricăror distribuiri către proprietari şi a oricăror contribuţii din partea proprietarilor în timpul perioadei analizate.

4.61 Conceptul de menţinere a capitalului fizic impune adoptarea costului curent ca bază de evaluare. Conceptul de

menţinere a capitalului financiar nu impune totuşi folosirea unei anumite baze de evaluare. Selectarea bazei în cazul

acestui concept depinde de tipul capitalului financiar pe care entitatea doreşte să-l menţină.

4.63 Conform conceptului de menţinere a capitalului fizic, unde capitalul este definit în termenii capacităţii productive fizice, profitul reprezintă creşterea acelui capital de-a lungul perioadei.

of 30

OMFP 3055/2009 240. - La elaborarea situaţiilor financiare, entităţile adoptă conceptul financiar de capital. Conform acestui concept, capitalul este sinonim cu activele nete sau cu capitalurile proprii ale entităţii. 7.Dati un exemplu de situatie cand se utilizeaza metoda de evaluare pe baza valorii actualizate conform cerintelor IFRS si explicati in situatia respectiva ce baza de evaluare se utilizeaza potrivit prevederilor Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, cu modificarile si completarile ulterioare. Cadrul general

4.54. d) Valoarea actualizată. Activele sunt înregistrate la valoarea actualizată a viitoarelor intrări nete de numerar care

urmează a fi generate în cursul normal al activităţii. Datoriile sunt înregistrate la valoarea actualizată a viitoarelor ieşiri

nete de numerar care urmează a fi necesare pentru decontarea datoriilor în cursul normal al activităţii.

4.56 Baza de evaluare cel mai frecvent adoptată de entităti în elaborarea situatiilor financiare este costul istoric.

Acesta este de obicei combinat cu alte baze de evaluare. De exemplu, stocurile sunt de obicei înregistrate la minimul

dintre cost şi valoarea realizabilă netă, titlurile tranzactionabile – la valoarea de piată, iar datoriile privind pensiile –

la valoarea lor actualizată. Mai mult, unele entităti utilizează costul curent ca răspuns la incapacitatea modelului

contabil bazat pe costul istoric de a rezolva problemele legate de efectul modificării preturilor activelor nemonetare.

OMFP 3055/2009 230. - (1) Valoarea recunoscută ca provizion trebuie să constituie cea mai bună estimare la data bilanţului a costurilor necesare stingerii obligaţiei curente. Cea mai bună estimare a costurilor necesare stingerii datoriei curente este suma pe care o entitate ar plăti-o, în mod raţional, pentru stingerea obligaţiei la data bilanţului sau pentru transferarea acesteia unei terţe părţi la acel moment. (2) Acolo unde efectul valorii-timp a banilor este semnificativ, valoarea provizionului reprezintă valoarea actualizată a cheltuielilor estimate a fi necesare pentru stingerea obligaţiei. În acest caz, actualizarea provizioanelor se face întrucât, datorită valorii-timp a banilor, provizioanele aferente unor ieşiri de resurse care apar la scurt timp de la data bilanţului sunt mult mai oneroase decât cele aferente unor ieşiri de resurse de aceeaşi valoare, dar care apar mai târziu. (3) Actualizarea provizioanelor se efectuează, de regulă, de către persoane specializate. Rata de actualizare utilizată reflectă evaluările curente pe piaţă ale valorii-timp a banilor şi ale riscurilor specifice datoriei 8.Prezentati in paralel prevederile referitoare la corectarea erorilor contabile conform cerintelor IFRS si potrivit prevederilor Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, si prezentati informatiile suplimentare necesare a fi prezentate in notele explicative. IAS 8 - Erori

41 Erorile pot rezulta cu privire la recunoaşterea, evaluarea, prezentarea sau descrierea elementelor situatiilor

financiare. Situatiile financiare nu sunt conforme cu IFRS dacă acestea contin fie erori semnificative, fie erori

nesemnificative făcute în mod intentionat pentru a obține o prezentare anume a pozitiei financiare, performantelor

financiare sau fluxului de trezorerie. Erorile potentiale ale perioadei curente descoperite în acea perioadă sunt

corectate înainte ca situatiile financiare să fie autorizate pentru emitere. Totuşi, erorile semnificative nu sunt uneori

descoperite până în perioada ulterioară, şi aceste erori ale perioadei anterioare sunt corectate în informatia

comparativă prezentată în situatiile financiare pentru acea perioadă ulterioară (a se vedea paragrafele 42-47).

42 Conform paragrafului 43, o entitate va corecta retroactiv erorile semnificative ale perioadei anterioare în primul set

de situatii financiare autorizate pentru emitere după descoperirea acestora prin:

(a) retratarea valorilor comparative pentru perioada (perioadele) prezentate în care eroarea a apărut; sau

(b) dacă eroarea a apărut înainte de cea mai îndepărtată perioadă prezentată, retratarea soldurilor activelor, datoriilor

şi capitalurilor proprii pentru cea mai îndepărtată perioadă prezentată.

Limitări ale retratării retroactive

43 O eroare a perioadei anterioare va fi corectată prin retratarea retroactivă cu exceptia cazului când este imposibil de

determinat fie efectele specifice perioadei, fie efectului cumulativ al erorii.

44 Când sunt imposibil de determinat efectele specifice perioadei ale erorii privind informatia comparativă pentru una

sau mai multe perioade prezentate, entitatea va retrata soldurile initiale ale activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii

pentru cea mai îndepărtată perioadă pentru care retratarea retroactivă este posibilă (care poate fi perioada curentă).

45 Când, la începutul perioadei curente, este imposibil de a determina efectul cumulativ al unei erori asupra tuturor

perioadelor anterioare, entitatea va retrata informatia comparativă pentru a corecta eroarea prospectiv începând cu

cea mai îndepărtată dată posibilă.

46 Corectarea erorii perioadei anterioare este exclusă din profitul şi pierderea perioadei în care eroarea a fost

descoperită. Orice informatie prezentată privind perioade anterioare incluzând orice rezumate istorice ale datelor

financiare, este retratată începând cu cel mai îndepărtat moment posibil din trecut.

47 Când este imposibil să se determine valoarea unei erori (de exemplu o greşeală în aplicarea unei politici contabile)

pentru toate perioadele anterioare, entitatea, în conformitate cu paragraful 45, retratează prospectiv informatia

comparativă începând cu cel mai îndepărtat moment posibil. Aşadar, nu ia în considerare portiunea din retratarea

of 30

cumulativă a activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii apărute înainte de acea dată. Paragrafele 50 -53 oferă îndrumări

privind momentul când este imposibil de corectat o eroare pentru una sau mai multe perioade anterioare.

48 Corectarea erorilor este diferită de modificările în estimările contabile. Estimările contabile prin natura lor sunt

aproximări care necesită revizuire pe măsură ce informatii aditionale devin cunoscute. De exemplu, câştigul sau

pierderea recunoscut(ă) ca fiind datorată rezolvării unui contingent nu reprezintă corectarea unei erori.

Prezentarea erorilor perioadei anterioare

49 În aplicarea paragrafului 42, o entitate va prezenta următoarele:

(a) natura erorii perioadei anterioare;

(b) pentru fiecare perioadă anterioară prezentată, în măsura posibilă, valoarea corecturilor:

(i) pentru fiecare element afectat al situatiei financiare:

(ii) dacă IAS 33 se aplică entitătii, pentru câştigurile de baza şi diluate pe actiune;

(c) valoarea corecturilor la începutul celei mai îndepărtate perioade anterioare prezentate; şi

(d) dacă retratarea retroactivă este imposibilă pentru o perioadă anterioară anume, circumstantele care conduc la

existenta acelei conditii şi o descriere a modului în care şi a momentului din care eroarea a fost corectată.

OMFP 3055/2009 Corectarea erorilor contabile 63. - (1) Erorile constatate în contabilitate se pot referi fie la exerciţiul financiar curent, fie la exerciţiile financiare precedente. (2) Corectarea erorilor se efectuează la data constatării lor. (3) Erorile din perioadele anterioare sunt omisiuni şi declaraţii eronate cuprinse în situaţiile financiare ale entităţii pentru una sau mai multe perioade anterioare rezultând din greşeala de a utiliza sau de a nu utiliza informaţii credibile care: a) erau disponibile la momentul la care situaţiile financiare pentru acele perioade au fost aprobate spre a fi emise; b) ar fi putut fi obţinute în mod rezonabil şi luate în considerare la întocmirea şi prezentarea acelor situaţii financiare anuale. Astfel de erori includ efectele greşelilor matematice, greşelilor de aplicare a politicilor contabile, ignorării sau interpretării greşite a evenimentelor şi fraudelor. (4) Corectarea erorilor aferente exerciţiului financiar curent se efectuează pe seama contului de profit şi pierdere. (5) Corectarea erorilor semnificative aferente exerciţiilor financiare precedente se efectuează pe seama rezultatului reportat. (6) Erorile nesemnificative aferente exerciţiilor financiare precedente se corectează, de asemenea, pe seama rezultatului reportat. Totuşi, pot fi corectate pe seama contului de profit şi pierdere erorile nesemnificative. Erorile nesemnificative sunt cele de natură să nu influenţeze informaţiile financiar-contabile. Se consideră că o eroare este semnificativă dacă aceasta ar putea influenţa deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situaţiilor financiare anuale. Analizarea dacă o eroare este semnificativă sau nu se efectuează în context, având în vedere natura sau valoarea individuală sau cumulată a elementelor. (7) În notele la situaţiile financiare trebuie prezentate informaţii suplimentare cu privire la erorile constatate. (8) Corectarea erorilor aferente exerciţiilor financiare precedente nu determină modificarea situaţiilor financiare ale acelor exerciţii. În cazul erorilor aferente exerciţiilor financiare precedente, corectarea acestora nu presupune ajustarea informaţiilor comparative prezentate în situaţiile financiare. Informaţii comparative referitoare la poziţia financiară şi performanţa financiară, respectiv modificarea poziţiei financiare, sunt prezentate în notele explicative. (9) Înregistrarea stornării unei operaţiuni contabile aferente exerciţiului financiar curent se efectuează fie prin corectarea cu semnul minus a operaţiunii iniţiale (stornare în roşu), fie prin înregistrarea inversă a acesteia (stornare în negru), în funcţie de politica contabilă şi programele informatice utilizate. 9.Prezentati in paralel aplicarea criteriilor de recunoastere a imobilizarilor necorporale conform cerintelor IAS 38 mobilizari necorporale si potrivit prevederilor Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr.3.055/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, si evidentiati elementele care le deosebesc. IAS 38

18. Recunoașterea unui element drept imobilizare necorporală prevede ca entitatea să demostreze că elementul

respectiv întrunește următoarele:

a. Definiția unei imobilizări necorporale

b. Criteriile de recunoaștere

21 O imobilizare necorporală va fi recunoscută dacă şi numai dacă:

(a) este probabil ca beneficiile economice viitoare preconizate, atribuibile imobilizării să revină entitătii; şi

(b) costul unei imobilizări poate fi evaluat credibil.

22 O entitate va evalua probabilitatea producerii de beneficii economice viitoare pe baza unor calcule rationale şi uşor

de sustinut care reprezintă cea mai bună estimare a echipei de conducere pentru setul de conditii economice ce vor

exista pe parcursul duratei de viată a imobilizării.

23 O entitate foloseşte rationamentul pentru a evalua gradul de sigurantă asociat obtinerii de beneficii economice

viitoare atribuibile utilizării imobilizării pe baza dovezilor disponibile în momentul recunoaşterii initiale, acordând o

importantă mai mare dovezilor externe.

of 30

OMFP 3055/2009 8.2.2. Imobilizări necorporale - Recunoaşterea imobilizărilor necorporale 72. - (1) O imobilizare necorporală este un activ identificabil, nemonetar, fără suport material şi deţinut pentru utilizare în procesul de producţie sau furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriat terţilor sau pentru scopuri administrative. (2) O imobilizare necorporală îndeplineşte criteriul de a fi identificabilă când: a) este separabilă, adică poate fi separată sau divizată de entitate şi vândută, transferată, autorizată, închiriată sau schimbată, fie individual, fie împreună cu un contract corespunzător, un activ identificabil sau o datorie identificabilă; sau b) decurge din drepturi contractuale sau de altă natură legală, indiferent dacă acele drepturi sunt transferabile sau separabile de entitate sau de alte drepturi şi obligaţii. (3) O entitate controlează o imobilizare dacă entitatea are capacitatea de a obţine beneficii economice viitoare de pe urma resursei şi de a restricţiona accesul altora la acele beneficii. Beneficiile economice viitoare care decurg dintr-o imobilizare necorporală pot include venitul din vânzarea produselor sau serviciilor, economisiri de costuri sau alte beneficii rezultate din utilizarea imobilizării de către entitate. 73. - (1) O imobilizare necorporală trebuie recunoscută în bilanţ dacă se estimează că va genera beneficii economice pentru entitate şi costul său poate fi evaluat în mod credibil. (2) Pentru a stabili dacă o imobilizare necorporală generată intern îndeplineşte criteriile de recunoaştere, o entitate clasifică generarea imobilizării într-o fază de cercetare şi o fază de dezvoltare. Dacă o entitate nu poate face distincţia între faza de cercetare şi cea de dezvoltare ale unui proiect intern de creare a unei imobilizări necorporale, entitatea tratează cheltuielile cu acel proiect ca şi cum ar fi determinate doar de faza de cercetare. (3) Nicio imobilizare necorporală care decurge din cercetare (sau din faza de cercetare a unui proiect intern) nu se recunoaşte. Cheltuielile cu cercetarea (sau cele din faza de cercetare a unui proiect intern) se recunosc drept cheltuială atunci când sunt generate, deoarece, în faza de cercetare a unui proiect intern, o entitate nu poate demonstra că o imobilizare necorporală există şi că aceasta va genera beneficii economice viitoare. 74. - În cadrul imobilizărilor necorporale se cuprind: - cheltuielile de constituire; - cheltuielile de dezvoltare; - concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele similare, cu excepţia celor create intern de entitate; - fondul comercial; - alte imobilizări necorporale; - avansurile acordate furnizorilor de imobilizări necorporale; şi - imobilizările necorporale în curs de execuţie. 10.Prezentati in paralel criteriile de recunoastere a imobilizarilor corporale conform cerintelor 1 mobilizari corporale si conform prevederilor Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, si evidentiati elementele care le deosebesc. IAS16

Recunoaştere

7. Costul unui element de imobilizări corporale va fi recunoscut ca activ dacă şi numai dacă:

(a) este posibilă generarea către entitate de beneficii economice viitoare aferente activului; şi

(b) costul activului poate fi măsurat în mod credibil.

OMFP 3055/2009- Recunoaşterea imobilizărilor corporale 92. (1) Imobilizările corporale reprezintă active care: a) sunt deţinute de o entitate pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; şi b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an. (2) Unele elemente de imobilizări corporale pot fi achiziţionate din motive de siguranţă sau legate de mediu. Achiziţia unor astfel de imobilizări corporale, deşi nu creşte în mod direct beneficiile economice viitoare ale oricărui element existent de imobilizări corporale, poate fi necesară unei entităţi pentru a obţine beneficii economice viitoare din alte active. Astfel de elemente de imobilizări corporale îndeplinesc condiţiile pentru a fi recunoscute ca active, deoarece dau posibilitatea unei entităţi să obţină din activele conexe beneficii economice viitoare în plus faţă de ceea ce s-ar putea obţine dacă elementele respective nu ar fi fost dobândite. (3) Prin politicile contabile se stabilesc condiţiile specifice pentru recunoaşterea imobilizărilor corporale. (4) În vederea recunoaşterii imobilizărilor corporale se impune utilizarea raţionamentului profesional la aplicarea criteriilor de recunoaştere pentru circumstanţele specifice entităţii. În unele cazuri, ar putea fi adecvat să fie agregate elementele nesemnificative individual, cum ar fi matriţele, aparatele de măsură şi control, uneltele şi alte elemente similare, şi să se aplice criteriile de recunoaştere a valorii agregate a acestora. (5) Piesele de schimb şi echipamentul de service sunt, în general, contabilizate ca stocuri şi recunoscute în profit sau pierdere atunci când sunt consumate. Totuşi, piesele de schimb importante şi echipamentele de securitate sunt considerate imobilizări corporale atunci când o entitate preconizează că le va utiliza pe parcursul unei perioade mai mari de un an. 11.Prezentati particularitatile evaluarii veniturilor din activitatile curente prin aplicarea cerintelor 1 enituri in paralel cu cerintele Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, aprobate

of 30

prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, si puneti in evidenta eventualele diferente IAS18 - Evaluarea veniturilor

9 Veniturile trebuie evaluate la valoarea justă a contraprestației primite sau de primit.

10 Valoarea veniturilor rezultate dintr-o tranzactie este determinată de obicei printr-un acord dintre entitate şi

cumpărătorul sau utilizatorul activului. Veniturile se evaluează la valoarea justă a mijlocului de plată primit sau de

primit, tinând cont de valoarea oricăror reduceri comerciale şi de rabatul cantitativ permis de entitate.

11 În cele mai multe cazuri, contraprestația este sub forma de numerar sau a echivalente de numerar, iar valoarea

veniturilor este suma numerarurului sau echivalentelor de numerar primită sau ce urmează a fi primită. Cu toate

acestea, în momentul în care intrarea de numerar sau echivalente de numerar este amânată, valoarea justă a

contraprestației poate fi mai mică decât valoarea nominală a numerarului primit sau de primit. De exemplu, o entitate

poate oferi cumpărătorului un credit fără dobândă sau poate accepta de la acesta efecte comerciale cu o rată a

dobânzii mai mică decât cea de pe piată, ca mijloc de plată pentru vânzarea bunurilor. Atunci când acest aranjament

constituie efectiv o tranzactie financiară, valoarea justă a mijlocului de plată este determinată prin actualizarea tuturor

sumelor de primit în viitor, utilizând o rată a dobânzii stabilită. Rata stabilită a dobânzii poate fi cel mai clar determinată

utilizând una dintre următoarele posibilităti:

(a) rata predominantă pentru un instrument similar al unui emitent cu acelaşi rating de credite; sau

(b) o rată a dobânzii care actualizează valoarea nominală a instrumentului la pretul curent de vânzare în numerar al

bunurilor sau serviciilor.

Diferenta dintre valoarea justă şi valoarea nominală a mijlocului de plată este recunoscută ca fiind venit din dobânzi,

conform paragrafelor 29 şi 30, şi conform IAS 39 Instrumente financiare: recunoaştere şi evaluare.

12 Atunci când bunurile sau serviciile sunt schimbate cu bunuri sau servicii similare ca natură şi valoare, schimbul nu

este privit ca fiind o tranzactie ce generează venit din activitătile curente. De obicei, acesta este cazul mărfurilor ca

uleiul sau laptele, unde furnizorii schimbă stocurile între diverse zone pentru a satisface cererea de moment dintr-o

zonă anume. În momentul în care bunurile sunt vândute sau se prestează servicii în schimbul unor bunuri sau servicii

ce nu sunt similare, schimbul este privit ca fiind o tranzactie ce generează venit. Venitul este evaluat la valoarea justă

a bunurilor sau serviciilor primite, ajustat cu orice sume transferate în numerar sau echivalente de numerar. Când

valoarea justă a bunurilor sau serviciilor primite nu poate fi evaluată în mod credibil, venitul din activitatea curentă este

evaluat la valoarea justă a bunurilor sau serviciilor cedate, ajustat cu orice sume transferate în numerar sau

echivalente de numerar.

OMFP 3055/2009 - 8.10.1. Venituri 252. - (1) În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activităţi curente, cât şi câştigurile din orice alte surse. (2) Activităţile curente sunt orice activităţi desfăşurate de o entitate, ca parte integrantă a obiectului său de activitate, precum şi activităţile conexe acestora. (3) Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu ca rezultat din activitatea curentă, dar nu diferă ca natură de veniturile din această activitate. În contul de profit şi pierdere, câştigurile sunt prezentate, de regulă, la valoarea netă, exclusiv cheltuielile aferente, la elementul "Alte venituri din exploatare". 253. - (1) Veniturile din activităţi curente se pot regăsi sub diferite denumiri, cum ar fi: vânzări, prestări de servicii, comisioane, redevenţe, chirii, subvenţii, dobânzi, dividende. (2) Sumele colectate de o entitate în numele unor terţe părţi, inclusiv în cazul contractelor de agent, comision sau mandat comercial încheiate potrivit legii, nu reprezintă venit din activitatea curentă, chiar dacă din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată persoanele care acţionează în nume propriu sunt considerate cumpărători revânzători. În această situaţie, veniturile din activitatea curentă sunt reprezentate de comisioanele cuvenite. 254. - Suma veniturilor rezultate dintr-o tranzacţie este determinată, de obicei, printr-un acord între vânzătorul şi cumpărătorul/utilizatorul activului, ţinând cont de suma oricăror reduceri comerciale. 255. - Contabilitatea veniturilor se ţine pe feluri de venituri, după natura lor, astfel: a) venituri din exploatare; b) venituri financiare; c) venituri extraordinare. 12.Prezentati veniturile din vanzarea de bunuri prin aplicarea cerintelor 1 enituri in paralel cu cerintele Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, si puneti in evidenta eventualele diferente. IAS 18

14 Veniturile din vânzarea bunurilor vor fi recunoscute în momentul în care au fost îndeplinite toate conditiile

următoare:

(a) entitatea a transferat cumpărătorului riscurile şi avantajele semnificative ce decurg din proprietatea asupra

bunurilor;

(b) entitatea nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi făcut-o, în mod normal, în cazul detinerii în

proprietate a acestora şi nici nu mai detine controlul efectiv asupra lor;

(c) mărimea veniturilor poate fi măsurată în mod fiabil;

(d) este probabil ca beneficiile economice asociate tranzactiei să fie generate pentru entitate; şi

of 30

(e) costurile suportate sau care urmează să fie suportate în legătură cu tranzacția respectivă pot fi evaluate în mod

fiabil.

15 Evaluarea momentului în care o entitate a transferat cumpărătorului riscurile şi recompensele semnificative

drepturlui de proprietate asupra bunurilor impune o examinare a circumstantelor în care s-a desfăşurat tranzactia. În

cele mai multe cazuri, transferul riscurilor şi recompenselor aferente dreptului de proprietate coincide cu transferul

titlului legal de proprietate sau cu trecerea bunurilor în posesia cumpărătorului. Acesta este cazul celor mai multe

vânzări cu amănuntul. În alte cazuri, transferul riscurilor şi recompenselor aferente dreptului de proprietate apare într-

un moment diferit de cel al transferului titlului legal de proprietate sau de trecerea bunurilor în posesia cumpărătorului.

18 Veniturile sunt recunoscute numai atunci când este probabil ca beneficiile economice asociate tranzactiei să intre

în entitate. În anumite cazuri, acest lucru poate fi putin probabil până în momentul primirii mijlocului de plată sau până

când este înlăturată o incertitudine. De exemplu, poate fi incert faptul că o autoritate guvernamentală străină va da

permisiunea remiterii mijlocului de plată pentru o vânzare într-o tară străină. Când permisiunea este acordată,

incertitudinea este înlăturată şi venitul este recunoscut. Oricum, în momentul în care apare o incertitudine legată de

colectarea unei sume ce este inclusă deja în venituri, suma ce nu poate fi colectată sau suma ce pare a nu se mai

putea colecta va fi recunoscută ca o cheltuială, mai degrabă decât ca o ajustare a valorii veniturilor recunoscute initial.

19 Veniturile şi cheltuielile ce se referă la aceeaşi tranzactie sau eveniment se recunosc simultan, acest proces fiind

denumit în mod curent conectarea veniturilor cu cheltuielile. Cheltuielile, inclusiv garantiile şi alte costuri ce pot să

apară după trimiterea bunurilor, pot fi evaluate, de obicei, în mod credibil când celelalte conditii de recunoaştere a

veniturilor au fost satisfăcute. Oricum, veniturile nu pot fi recunoscute când cheltuielile nu pot fi evaluate în mod

credibil; în asemenea cazuri, orice mijloc de plată deja primit pentru vânzarea bunurilor este recunoscut ca datorie.

OMFP 3055/2009- 8.10.1. Venituri 252. - (1) În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activităţi curente, cât şi câştigurile din orice alte surse. (2) Activităţile curente sunt orice activităţi desfăşurate de o entitate, ca parte integrantă a obiectului său de activitate, precum şi activităţile conexe acestora. (3) Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu ca rezultat din activitatea curentă, dar nu diferă ca natură de veniturile din această activitate. În contul de profit şi pierdere, câştigurile sunt prezentate, de regulă, la valoarea netă, exclusiv cheltuielile aferente, la elementul "Alte venituri din exploatare". 253. - (1) Veniturile din activităţi curente se pot regăsi sub diferite denumiri, cum ar fi: vânzări, prestări de servicii, comisioane, redevenţe, chirii, subvenţii, dobânzi, dividende. (2) Sumele colectate de o entitate în numele unor terţe părţi, inclusiv în cazul contractelor de agent, comision sau mandat comercial încheiate potrivit legii, nu reprezintă venit din activitatea curentă, chiar dacă din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată persoanele care acţionează în nume propriu sunt considerate cumpărători revânzători. În această situaţie, veniturile din activitatea curentă sunt reprezentate de comisioanele cuvenite. 254. - Suma veniturilor rezultate dintr-o tranzacţie este determinată, de obicei, printr-un acord între vânzătorul şi cumpărătorul/utilizatorul activului, ţinând cont de suma oricăror reduceri comerciale. 255. - Contabilitatea veniturilor se ţine pe feluri de venituri, după natura lor, astfel: a) venituri din exploatare; b) venituri financiare; c) venituri extraordinare. 13.Prezentati veniturile din prestari de servicii prin aplicarea cerintelor 1 enituri in paralel cu cerintele Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, si puneti in evidenta eventualele diferente. IAS18

20 Atunci când rezultatul unei tranzactii care implică prestarea de servicii poate fi estimat în mod fiabil, venitul asociat

tranzactiei trebuie să fie recunoscut în funcție de stadiul de finalizare a tranzacției la finalul perioadei de raportare.

Rezultatul unei tranzactii poate fi estimat în mod fiabil, atunci când sunt îndeplinite toate conditiile următoare:

(a) valoarea veniturilor poate fi estimată în mod fiabil;

(b) este probabil ca beneficiile economice asociate tranzactiei să fie generate pentru entitate;

(c) stadiul de finalizare a tranzacției la finalul perioadei de raportare poate fi evaluat în mod fiabil

(d) costurile suportate pentru tranzacție și costurile de finalizare a tranzacției pot fi evaluate în mod fiabil

21 Recunoaşterea veniturilor în funcție de stadiul de finalizare a tranzacției este deseori denumită metoda procentului

de finalizare. Conform acestei metode, veniturile sunt recunoscute în perioadele contabile în care sunt prestate

serviciile. Recunoaşterea veniturilor pe această bază oferă informatii utile referitoare la proporțiile activitătii de prestare

a serviciilor şi la rezultatele acesteia pe parcursul unei perioade. De asemenea, şi IAS 11 Contracte de constructii cere

recunoaşterea veniturilor pe această bază. Cerintele acestui Standard sunt în general aplicabile recunoaşterii

veniturilor şi cheltuielilor asociate unei tranzactii ce implică prestarea de servicii.

22 Veniturile sunt recunoscute numai atunci când este probabil ca beneficiile economice asociate tranzactiei să intre

în entitate. Oricum, când apare o incertitudine legată de colectarea unei valori deja incluse în venituri, valoarea ce nu

poate fi colectată sau valoarea ce pare a nu se mai putea colecta va fi recunoscută ca o cheltuială, mai degrabă decât

ca o ajustare a valorii veniturilor recunoscute initial.

of 30

23 O entitate este capabilă, în general, să facă estimări credibile, după ce a căzut de acord împreună cu celelalte părti

ale contractului asupra următoarelor elemente:

(a) drepturile exercitabile ale fiecărei părti privind serviciile de executat şi de primit de către acestea;

(b) contraprestația care urmează a fi schimbată; şi

(c) modul şi conditiile de decontare.

24 Stadiul de finalizaree a unei tranzacții poate fi determinat prin diverse metode. O entitate utilizează metoda care

evaluează cel mai credibil serviciile executate. În functie de natura contractului, metodele pot include:

(a) studii privind lucrările executate;

(b) serviciile executate până la data respectivă ca procent din serviciile totale ce trebuie executate; sau

(c) ponderea costurilor apărute până la data respectivă în totalul costurilor totale estimate ale contractului. Numai

costurile ce reflectă serviciile prestate până la data respectivă sunt incluse în costurile realizate până la aceeaşi dată.

26 Când rezultatul unei tranzactii ce implică prestarea de servicii nu poate fi estimat în mod credibil, venitul va fi

recunoscut doar în limita cheltuielilor recunoscute ca fiind recuperabile.

OMFP 3055/2009 - Venituri din prestarea de servicii 259. - (1) Veniturile din prestări de servicii se înregistrează în contabilitate pe măsura efectuării acestora. Prestarea de servicii cuprinde inclusiv executarea de lucrări şi orice alte operaţiuni care nu pot fi considerate livrări de bunuri. (2) Stadiul de execuţie al lucrării se determină pe bază de situaţii de lucrări care însoţesc facturile, procese-verbale de recepţie sau alte documente care atestă stadiul realizării şi recepţia serviciilor prestate. (3) În cazul lucrărilor de construcţii, recunoaşterea veniturilor se face pe baza actului de recepţie semnat de beneficiar, prin care se certifică faptul că executantul şi-a îndeplinit obligaţiile în conformitate cu prevederile contractului şi ale documentaţiei de execuţie. (4) Contravaloarea lucrărilor nerecepţionate de beneficiar până la sfârşitul perioadei se evidenţiază la cost, în contul 332 "Servicii în curs de execuţie", pe seama contului 712 "Venituri aferente costurilor serviciilor în curs de execuţie". 14.Prezentati criteriile de recunoastere a subventiilor guvernamentale prin aplicarea cerintelor 20 Contabilitatea subventiilor guvernamentale si prezentarea informatiilor legate de asistenta guvernamentala in paralel cu cerintele Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, si puneti in evidenta eventualele diferente. IAS 20

7 Subventiile guvernamentale, inclusiv subventiile nemonetare la valoarea justă, nu se recunosc până când nu există

suficientă sigurantă că:

(a) entitatea va respecta conditiile ataşate acordării lor; şi

(b) subventiile vor fi primite.

8 O subventie guvernamentală nu este recunoscută până când nu există suficientă sigurantă că entitatea va respecta

conditiile ataşate acordării acesteia şi că subventia va fi primită. Primirea unei subventii nu furnizează ea însăşi probe

concludente asupra faptului că toate conditiile ataşate acordării subventiei au fost sau vor fi îndeplinite.

9 Modalitatea în care este primită o subvenție nu afectează metoda contabilă ce urmează a fi adoptată cu privire la

subventie. Din acest motiv o subventie este înregistrată în contabilitate în aceeaşi modalitate, indiferent dacă ea a fost

primită în numerar, fie ca o reducere a unei datorii fată de guvern.

10 Un împrumut nerambursabil primit de la guvern este tratat drept subventie guvernamentală atunci când există

sigurantă rezonabilă că entitatea va respecta termenii stabiliti pentru nerambursarea împrumutului.

11 Odată ce o subventie guvernamentală este recunoscută, orice datorie sau activ contingent este tratat în

conformitate cu IAS 37 Provizioane, datorii contingente şi active contingente.

12 Subventiile guvernamentale trebuie recunoscute în profit sau pierdere în cursul perioadelor în care entitatea

recunoaște drept cheltuieli costurile aferente pe care aceste subventii urmează a le compensa, pe o bază sistematică.

18 Subventiile legate de activele neamortizabile pot solicita, de asemenea, îndeplinirea unor anumite obligatii şi atunci

se vor recunoaşte la venituri pe parcursul perioadelor care confirmă costul realizării respectivelor obligatii. De

exemplu, o subventie pentru teren poate fi conditionată de construirea unei clădiri pe terenul respectiv şi poate fi

recunoscută la venituri pe parcursul perioadei de existentă a clădirii.

20 O subventie guvernamentală care urmează a fi primită drept compensatie pentru cheltuieli sau pierderi deja

suportate sau în scopul acordării unui ajutor financiar imediat entitătii, fără a exista costuri viitoare aferente, se

recunoaşte ca venit în perioada în care devine creantă.

OMFP 3055/2009 - 8.8. Subvenţii şi active primite prin transfer de la clienţi 233. - (1) În categoria subvenţiilor se cuprind subvenţiile aferente activelor şi subvenţiile aferente veniturilor. Acestea pot fi primite de la: guvernul propriu-zis, agenţii guvernamentale şi alte instituţii similare naţionale şi internaţionale. (1^1) Subvenţiile guvernamentale sunt uneori denumite în alte moduri, cum ar fi subsidii, alocaţii, prime sau transferuri. (2) În cadrul subvenţiilor se reflectă distinct: - subvenţii guvernamentale; - împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenţii; - alte sume primite cu caracter de subvenţii.

of 30

234. - (1) Subvenţiile aferente activelor reprezintă subvenţii pentru acordarea cărora principala condiţie este ca entitatea beneficiară să cumpere, să construiască sau achiziţioneze active imobilizate. (2) O subvenţie guvernamentală poate îmbrăca forma transferului unui activ nemonetar (de exemplu, o imobilizare corporală), caz în care subvenţia şi activul sunt contabilizate la valoarea justă. (3) În conturile de subvenţii pentru investiţii se contabilizează şi donaţiile pentru investiţii, precum şi plusurile la inventar de natura imobilizărilor corporale şi necorporale. 235. - Subvenţiile aferente veniturilor cuprind toate subvenţiile, altele decât cele pentru active. 235^1. - (1) Subvenţiile guvernamentale, inclusiv subvenţiile nemonetare la valoarea justă, nu trebuie recunoscute până când nu există suficientă siguranţă că: a) entitatea va respecta condiţiile impuse de acordarea lor; şi b) subvenţiile vor fi primite. (2) Doar primirea unei subvenţii nu furnizează ea însăşi dovezi concludente că toate condiţiile ataşate acordării subvenţiei au fost sau vor fi îndeplinite. 235^2. - (1) Contabilitatea proiectelor finanţate din subvenţii se ţine distinct, pe fiecare proiect, sursă de finanţare, potrivit contractelor încheiate, fără a se întocmi situaţii financiare anuale distincte pentru fiecare asemenea proiect. (2) Pentru asigurarea corelării cheltuielilor finanţate din subvenţii cu veniturile aferente se procedează astfel: a) din punctul de vedere al contului de profit şi pierdere: - în cursul fiecărei luni se evidenţiază cheltuielile după natura lor; - la sfârşitul lunii se evidenţiază la venituri subvenţiile corespunzătoare cheltuielilor efectuate; b) din punctul de vedere al bilanţului: - creanţa din subvenţii se recunoaşte în corespondenţă cu veniturile din subvenţii, dacă au fost efectuate cheltuielile suportate din aceste subvenţii, sau pe seama veniturilor amânate, dacă aceste cheltuieli nu au fost efectuate încă; - periodic, odată cu cererea de rambursare a contravalorii cheltuielilor suportate sau pe baza altor documente prin care se stabilesc şi aprobă sumele cuvenite, se procedează la regularizarea sumelor înregistrate drept creanţă din subvenţii. 236. - (1) Subvenţiile se recunosc, pe o bază sistematică, drept venituri ale perioadelor corespunzătoare cheltuielilor aferente pe care aceste subvenţii urmează să le compenseze. (2) În cazul în care într-o perioadă se încasează subvenţii aferente unor cheltuieli care nu au fost încă efectuate, subvenţiile primite nu reprezintă venituri ale acelei perioade curente. 15.Prezentati in paralel subventiile aferente activelor: recunoastere initiala si ulterioara, rambursare, prin aplicarea cerintelor 20 Contabilitatea subventiilor guvernamentale si prezentarea informatiilor legate de asistenta guvernamentala in paralel cu cerintele Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, si puneti in evidenta eventualele diferente. Exemplificati. IAS20

24 Subventiile guvernamentale privind activele, inclusiv subventiile nemonetare la valoarea justă, trebuie prezentate în

situația poziției financiare fie prin înregistrarea subvenției ca ca venit amânat, fie prin deducerea subventiei pentru

obținerea valorii contabile a activului.

25 Sunt considerate drept alternative acceptabile două metode de prezentare a situatiilor financiare ale subventiilor

(sau o cotă parte potrivită adecvată din subventii) legate de active.

26 Una din metode consideră subventia drept venit amânat care este recunoscut ca venit pe o bază sistematică şi

ratională pe parcursul perioadei de viată utilă a activului.

27 Cealaltă metodă presupune deducerea subventiei din valoarea contabilă a activului. Subventia este recunoscută

drept venit de-a lungul ciclului de viată al activului amortizabil prin reducerea cheltuielii cu amortizarea.

32 O subventie guvernamentală care devine rambursabilă trebuie contabilizată ca o modificare a unei estimări

contabile (a se vedea IAS 8 Politici contabile, modificări în estimările contabile şi erori). Rambursarea unei subventii

referitoare la venituri se va referi, în primul rând, la orice credit amânat neamortizat, acordat ca urmare a subventiei. În

măsura în care suma rambursată depăşeşte orice astfel de credit amânat sau dacă nu există un asemenea credit,

surplusul, respectiv valoarea integrală rambursată se va recunoaşte imediat în profit sau pierdere. Rambursarea unei

subventii referitoare la un activ se înregistrează prin creşterea valorii contabile nete a activului sau prin reducerea

soldului venitului amânat cu suma rambursabilă. Amortizarea suplimentară acumulată, care ar fi fost recunoscută la zi

ca o cheltuială în absenta subventiei, se trece imediat pe cheltuieli.

OMFP 3055/2009 234. - (1) ubvenţiile aferente activelor reprezintă subvenţii pentru acordarea cărora principala condiţie este ca entitatea beneficiară să cumpere, să construiască sau achiziţioneze active imobilizate. (2) O subvenţie guvernamentală poate îmbrăca forma transferului unui activ nemonetar (de exemplu, o imobilizare corporală), caz în care subvenţia şi activul sunt contabilizate la valoarea justă. (3) În conturile de subvenţii pentru investiţii se contabilizează şi donaţiile pentru investiţii, precum şi plusurile la inventar de natura imobilizărilor corporale şi necorporale. 235. - Subvenţiile aferente veniturilor cuprind toate subvenţiile, altele decât cele pentru active. 235^1. - (1) Subvenţiile guvernamentale, inclusiv subvenţiile nemonetare la valoarea justă, nu trebuie recunoscute până când nu există suficientă siguranţă că: a) entitatea va respecta condiţiile impuse de acordarea lor; şi b) subvenţiile vor fi primite.

of 30

(2) Doar primirea unei subvenţii nu furnizează ea însăşi dovezi concludente că toate condiţiile ataşate acordării subvenţiei au fost sau vor fi îndeplinite. 235^2. - (1) Contabilitatea proiectelor finanţate din subvenţii se ţine distinct, pe fiecare proiect, sursă de finanţare, potrivit contractelor încheiate, fără a se întocmi situaţii financiare anuale distincte pentru fiecare asemenea proiect. (2) Pentru asigurarea corelării cheltuielilor finanţate din subvenţii cu veniturile aferente se procedează astfel: a) din punctul de vedere al contului de profit şi pierdere: - în cursul fiecărei luni se evidenţiază cheltuielile după natura lor; - la sfârşitul lunii se evidenţiază la venituri subvenţiile corespunzătoare cheltuielilor efectuate; b) din punctul de vedere al bilanţului: - creanţa din subvenţii se recunoaşte în corespondenţă cu veniturile din subvenţii, dacă au fost efectuate che ltuielile suportate din aceste subvenţii, sau pe seama veniturilor amânate, dacă aceste cheltuieli nu au fost efectuate încă; - periodic, odată cu cererea de rambursare a contravalorii cheltuielilor suportate sau pe baza altor documente prin care se stabilesc şi aprobă sumele cuvenite, se procedează la regularizarea sumelor înregistrate drept creanţă din subvenţii. 16.Prezentati in paralel subventiile aferente veniturilor: recunoastere initiala si ulterioara si rambursare, prin aplicarea cerintelor IAS 20 Contabilitatea subventiilor guvernamentale si prezentarea informatiilor legate de asistenta guvernamentala in paralel cu cerintele Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, si puneti in evidenta eventualele diferente. Exemplificati. IAS20

29 Subventiile privind veniturile sunt prezentate ca parte a profitului sau pierderii, fie separat, fie în cadrul unei rubrici

generale cum ar fi: „Alte venituri”; în mod alternativ, ele sunt deduse din cheltuielile aferente raportate.

30 Sustinătorii primei metode pretind că este inadecvată compensarea elementelor de venituri şi cheltuieli şi că

separarea subventiei de cheltuieli facilitează compararea cu alte cheltuieli ce nu sunt afectate de subventie.

Argumentele în favoarea celei de-a doua metode arată de ce cheltuielile ar putea foarte bine să nu fie suportate de

entitate, dacă subventia nu a fost disponibilă, iar prezentarea cheltuielilor fără a fi compensate cu subventia ar putea

fi, prin urmare, să inducă în eroare.

31 Ambele metode sunt considerate drept acceptabile pentru prezentarea subventiilor privind veniturile. Pentru

înțelegerea corectă a situațiilor financiare poate fi necesară prezentarea informațiilor privind subvenția. De regulă, este

potrivit să se prezinte informații privind efectul subvențiilor asupra oricărui element de venit sau cheltuială care ste

prevăzut a fi prezentat separat.

Rambursarea subventiilor guvernamentale

32 O subventie guvernamentală care devine rambursabilă trebuie contabilizată ca o modificare a unei estimări

contabile (a se vedea IAS 8 Politici contabile, modificări în estimările contabile şi erori). Rambursarea unei subventii

referitoare la venituri se va referi, în primul rând, la orice credit amânat neamortizat, acordat ca urmare a subventiei. În

măsura în care suma rambursată depăşeşte orice astfel de credit amânat sau dacă nu există un asemenea credit,

surplusul, respectiv valoarea integrală rambursată se va recunoaşte imediat în profit sau pierdere. Rambursarea unei

subventii referitoare la un activ se înregistrează prin creşterea valorii contabile nete a activului sau prin reducerea

soldului venitului amânat cu suma rambursabilă. Amortizarea suplimentară acumulată, care ar fi fost recunoscută la zi

ca o cheltuială în absenta subventiei, se trece imediat pe cheltuieli.

OMFP 3055/2009 234. - (1) Subvenţiile aferente activelor reprezintă subvenţii pentru acordarea cărora principala condiţie este ca entitatea beneficiară să cumpere, să construiască sau achiziţioneze active imobilizate. (2) O subvenţie guvernamentală poate îmbrăca forma transferului unui activ nemonetar (de exemplu, o imobilizare corporală), caz în care subvenţia şi activul sunt contabilizate la valoarea justă. (3) În conturile de subvenţii pentru investiţii se contabilizează şi donaţiile pentru investiţii, precum şi plusurile la inventar de natura imobilizărilor corporale şi necorporale. 235. - ubvenţiile aferente veniturilor cuprind toate subvenţiile, altele decât cele pentru active. 235^1. - (1) Subvenţiile guvernamentale, inclusiv subvenţiile nemonetare la valoarea justă, nu trebuie recunoscute până când nu există suficientă siguranţă că: a) entitatea va respecta condiţiile impuse de acordarea lor; şi b) subvenţiile vor fi primite. (2) Doar primirea unei subvenţii nu furnizează ea însăşi dovezi concludente că toate condiţiile ataşate acordării subvenţiei au fost sau vor fi îndeplinite. 235^2. - (1) Contabilitatea proiectelor finanţate din subvenţii se ţine distinct, pe fiecare proiect, sursă de finanţare, potrivit contractelor încheiate, fără a se întocmi situaţii financiare anuale distincte pentru fiecare asemenea proiect. (2) Pentru asigurarea corelării cheltuielilor finanţate din subvenţii cu veniturile aferente se procedează astfel: a) din punctul de vedere al contului de profit şi pierdere: - în cursul fiecărei luni se evidenţiază cheltuielile după natura lor; - la sfârşitul lunii se evidenţiază la venituri subvenţiile corespunzătoare cheltuielilor efectuate; b) din punctul de vedere al bilanţului: - creanţa din subvenţii se recunoaşte în corespondenţă cu veniturile din subvenţii, dacă au fost efectuate cheltuielile suportate din aceste subvenţii, sau pe seama veniturilor amânate, dacă aceste cheltuieli nu au fost efectuate încă;

of 30

- periodic, odată cu cererea de rambursare a contravalorii cheltuielilor suportate sau pe baza altor documente prin care se stabilesc şi aprobă sumele cuvenite, se procedează la regularizarea sumelor înregistrate drept creanţă din subvenţii. 17.Prezentati tratamentul diferentelor de curs valutar rezultate din evaluarea elementelor monetare in valuta la sfarsitul perioadei de raportare (data bilantului), in paralel prin aplicarea cerintelor 21 Efectele variatiei cursurilor de schimb valutar si prin aplicarea cerintelor Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, si puneti in evidenta eventualele diferente.Exemplificati. IAS21

23 La fiecare dată a bilantului:

(a) elementele monetare exprimate în valută vor fi convertite utilizându-se cursul de închidere;

(b) elementele nemonetare exprimate în valută evaluate pe baza costului istoric vor fi convertite utilizându-se cursul

de schimb de la data efectuării tranzactiei; şi

(c) elementele nemonetare exprimate în valută evaluate la valoarea justă vor fi convertite utilizându-se cursul de

schimb din data la care a fost determinată valoarea justă.

28 Diferentele de curs valutar ce apar cu ocazia decontării elementelor monetare sau a convertirii elementelor

monetare la cursuri diferite fată de cele la care au fost convertite la recunoaşterea initială pe parcursul perioadei sau

în situatiile financiare anterioare vor fi recunoscute ca profit sau pierdere în perioada în care apar, cu exceptia celor

descrise în paragraful 32.

32 Diferențele de curs valutar apărute la un element monetar care face parte din investiția netă a unei entități

raportoare într-o operațiune din straăinătate trebuie recunoscute în profit sau pierdere în situațiile financiare

individuale ale entității raportoare sau în situațiile financiare individuale ale operațiunii din străinătate, după caz. În

situațiile financiare care includ operațiunea din străinătate și entitatea raportoare, astfel de diferențe de schimb trebuie

recunoscute inițial în alte elemente ale rezultatului global și reclasificate din capitaluri proprii în profit sau pierderea la

cedarea investiției nete în conformitate cu punctul 48.

OMFP 3055/2009 58. - Capitalurile proprii rămân evidenţiate la valorile din contabilitate. 59. - (1) La fiecare dată a bilanţului: a) Elementele monetare exprimate în valută (disponibilităţi şi alte elemente asimilate, cum sunt acreditivele şi depozitele bancare, creanţe şi datorii în valută) trebuie evaluate şi prezentate în situaţiile financiare anuale utilizând cursul de schimb valutar, comunicat de Banca Naţională a României şi valabil la data încheierii exerciţiului financiar. Diferenţele de curs valutar, favorabile sau nefavorabile, între cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României de la data înregistrării creanţelor sau datoriilor în valută, sau cursul la care acestea sunt înregistrate în contabilitate şi cursul de schimb de la data încheierii exerciţiului financiar, se înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar, după caz. b) Pentru creanţele şi datoriile, exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute, eventualele diferenţe favorabile sau nefavorabile, care rezultă din evaluarea acestora se înregistrează la alte venituri sau alte cheltuieli financiare, după caz. Determinarea diferenţelor de valoare se efectuează similar prevederilor lit. a). c) Elementele nemonetare achiziţionate cu plata în valută şi înregistrate la cost istoric (imobilizări, stocuri) trebuie prezentate în situaţiile financiare anuale utilizând cursul de schimb valutar de la data efectuării tranzacţiei. d) Elementele nemonetare achiziţionate cu plata în valută şi înregistrate la valoarea justă (de exemplu, imobilizările corporale reevaluate) trebuie prezentate în situaţiile financiare anuale la această valoare. (2) Prin elemente monetare se înţelege disponibilităţile băneşti şi activele/datoriile de primit/de plătit în sume fixe sau determinabile. Caracteristica esenţială a unui element monetar este dreptul de a primi sau obligaţia de a plăti un număr fix sau determinabil de unităţi monetare. 18.Prezentati modul de evidentiere a deprecierii imobilizarilor corporale, determinarea valorii recuperabile, in paralel prin aplicarea cerintelor 3 Deprecierea activelor si prin aplicarea cerintelor Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, si puneti in evidenta eventualele diferentele. IAS 36 8.Un activ este depreciat atunci când valoarea sa contabilă depășește valoarea sa recuperabilă. 12 La evaluarea existenței indiciilor de depreciere a activelor o entitate trebuie să ia în considerare cel puțin următoarele indicații:

Surse externe de informații (a) pe parcursul perioadei, valoarea de piață a activului a scăzut semnificativ mai mult decât ar fi fost de așteptat ca

rezultat al trecerii timpului sau utilizării; (b) pe parcursul perioadei au avut loc modificări semnificative, cu efect negativ asupra entității, sau astfel de

modificări se vor produce în viitorul apropiat asupra mediului tehnologic, comercial, economic sau juridic în care entitatea își desfășoară activitatea sau pe piața căreia îi este dedicat activul;

(c) ratele dobânzilor pe piață sau alte rate de piață ale rentabilității investițiilor au crescut în timpul perioadei, fiind probabil ca aceste creșteri să afecteze rata de actualizare utilizată la calculul valorii de utilizare a unui activ și să ducă la scăderea semnificativă a valorii recuperabile a activului;

(d) valoarea contabilă a activelor nete ale entității este superioară capitalizării sale bursiere; Surse interne de informații

of 30

(a) există probe ale uzurii fizice sau morale a unui activ; (b) pe parcursul perioadei au avut loc modificări semnificative, cu efect negativ asupra entității, sau astfel de

modificări se vor produce în viitorul apropiat, în ceea ce privește gradul sau modul în care activul este utilizat sau se așteaptă să fie utilizat. Astfel de modificări includ situațiile în care un activ devine neproductiv, planurile de restructurare sau de întrerupere a activității căreia îi este dedicat activul, planificarea cedării activului înainte de data așteptată anterior, precum și reevaluarea duratei de viață utilă a unui activ ca fiind determinată, și nu nedeterminată;

(c) raportările interne pun la dispoziție probe cu privire la faptul că rezultatele economice ale unui activ sunt sau vor fi mai slabe decât cele scontate.

18.Valoarea recuperabilă este cea mai mare valoare dintre valoarea justă a unui activ sau a unei unități generatoare de numerar minus costurile de vânzare și valoarea sa de utilizare.

22 Valoarea recuperabilă se calculează pentru fiecare activ în parte, cu excepția cazului în care un activ nu generează intrări de numerar care să fie în mare măsură independente de cele generate de alte active sau grupuri de active. Într-un astfel de caz, valoarea recuperabilă se calculează pentru unitatea generatoare de numerar căreia îi aparține activul, în afara de cazul în care fie:

a. Valoarea jistă a activului minus costurile asociate cedării este mai mare decât valoarea sa contabilă b. Valoarea de utilizare a activului poate fi estimată ca fiind apropiată de valoarea sa justă minus costurile

asociate cedării, iar valoarea justă minus costurile asociate cedării poate fi evaluată. OMFP 3055/2009 56. - (1) Evaluarea imobilizărilor corporale şi necorporale, cu ocazia inventarierii, se face la valoarea de inventar, stabilită în funcţie de utilitatea bunului, starea acestuia şi preţul pieţei. Fac obiectul evaluării şi imobilizările în curs de execuţie. Corectarea valorii imobilizărilor necorporale şi corporale şi aducerea lor la nivelul valorii de inventar se efectuează, în funcţie de tipul de depreciere existentă, fie prin înregistrarea unei amortizări suplimentare, în cazul în care se constată o depreciere ireversibilă, fie prin constituirea sau suplimentarea ajustărilor pentru depreciere, în cazul în care se constată o depreciere reversibilă a acestora. În cazul imobilizărilor corporale şi necorporale, la determinarea pierderilor din depreciere pot fi avute în vedere, de către evaluatori independenţi sau personalul entităţii, şi alte metode de evaluare (de exemplu: metode bazate pe fluxuri de numerar). Pentru a stabili dacă există deprecieri ale imobilizărilor corporale şi necorporale, în afara constatării faptice cu ocazia inventarierii, pot fi luate în considerare surse externe şi interne de informaţii. La sursele externe de informaţii se încadrează aspecte precum: - pe parcursul perioadei, valoarea de piaţă a activului a scăzut semnificativ mai mult decât ar fi fost de aşteptat ca rezultat al trecerii timpului sau utilizării; - pe parcursul perioadei au avut loc modificări semnificative, cu efect negativ asupra entităţii, sau astfel de modificări se vor produce în viitorul apropiat asupra mediului tehnologic, comercial, economic sau juridic în care entitatea îşi desfăşoară activitatea sau pe piaţa căreia îi este dedicat activul etc. Din sursele interne de informaţii se exemplifică următoarele elemente:

- există indicii de uzură fizică sau morală a imobilizării; - pe parcursul perioadei au avut loc modificări semnificative, cu efect negativ asupra entităţii, sau astfel de modificări se vor produce în viitorul apropiat, în ceea ce priveşte gradul sau modul în care imobilizarea este utilizată sau se aşteaptă să fie utilizată. Astfel de modificări includ: situaţiile în care imobilizarea devine neproductivă, planurile de restructurare sau de întrerupere a activităţii căreia îi este dedicată imobilizarea, precum şi planificarea cedării imobilizării înainte de data estimată anterior; - raportările interne pun la dispoziţie indicii cu privire la faptul că rezultatele economice ale unei imobilizări sunt sau vor fi mai slabe decât cele scontate. Indiciile de depreciere a imobilizărilor, puse la dispoziţie de raportările interne, includ: - fluxul de numerar necesar pentru achiziţionarea unei imobilizări similare, pentru exploatarea sau întreţinerea imobilizării este semnificativ mai mare decât cel prevăzut iniţial în buget; - rezultatul din exploatare generat de imobilizare este vizibil inferior celui prevăzut în buget; - o scădere semnificativă a profitului din exploatare prevăzut în buget, respectiv o creştere semnificativă a pierderilor prevăzute în buget, generate de imobilizare etc. Evaluarea imobilizărilor corporale la data bilanţului se efectuează la cost, mai puţin amortizarea şi ajustările cumulate din depreciere, sau la valoarea reevaluată, aceasta fiind valoarea justă la data reevaluării, mai puţin orice amortizare ulterioară cumulată şi orice pierderi din depreciere ulterioare cumulate. 19.Exemplificati costurile prelucrarii ce pot fi cuprinse in costul stocurilor, in paralel prin aplicarea cerintelor 2 tocuri si prin aplicarea cerintelor Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, si puneti in evidenta eventualele diferente. IAS2

10 Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente achizitiei şi prelucrării, precum şi alte costuri suportate

pentru a aduce stocurile în forma şi în locul în care se găsesc în prezent.

12 Costurile de prelucrare/conversie a stocurilor includ costurile direct aferente unitătilor produse, cum ar fi costurile

cu manopera directă. De asemenea, ele includ şi alocarea sistematică a regiei de productie, fixă şi variabilă, generată

de transformarea materialelor în produse finite.

of 30

Regia fixă de productie constă în acele costuri indirecte de productie care rămân relativ constante, indiferent de

volumul productiei, cum sunt: amortizarea, întretinerea sectiilor şi utilajelor, precum şi costurile cu conducerea şi

administrarea sectiilor.

Regia variabilă de productie constă în acele costuri indirecte de productie care variază direct proportional sau

aproape direct proportional cu volumul productiei, cum sunt materiile indirecte şi forta de muncă indirectă.

13 Alocarea regiei fixe de productie asupra costurilor de prelucrare se face pe baza capacitătii normale de productie.

Capacitatea normală de productie este productia estimată a fi obtinută, în medie, de-a lungul unui anumit număr de

perioade sau sezoane, în conditii normale, având în vedere şi pierderea de capacitate rezultată din întretinerea

planificată a echipamentului. Nivelul actual de productie poate fi folosit dacă se consideră că acesta aproximează

capacitatea normală. Valoarea regiei fixe alocate fiecărei unităti produse nu se majorează ca urmare a obtinerii unei

productii scăzute sau a neutilizării unor active. Regia nealocată este recunoscută drept cheltuială în perioada în care a

apărut. În exercitiile în care se înregistrează o productie neobişnuit de mare, valoarea regiei fixe alocate fiecărei unităti

produse este diminuată, astfel încât stocurile să nu fie evaluate la o valoare mai mare decât costul lor. Regia variabilă

de producție este alocată fiecărei unităti de producție pe baza folosirii reale a instalațiilor de producție.

14 Un proces de productie poate duce la obtinerea simultană a mai multor produse. Este cazul, de exemplu, al

produselor cuplate sau cazul în care un produs este principal şi altul este un produs secundar. Atunci când costurile

de prelucrare nu se pot identifica distinct, pentru fiecare produs în parte, acestea se alocă pe baza unei metode

rationale, aplicate cu consecventă. Alocarea se poate baza, de exemplu, pe valoarea de vânzare relativă pe fiecare

produs, fie în stadiul de productie în care produsele devin identificabile, fie în momentul finalizării procesului de

productie. Prin natura lor, majoritatea produselor secundare au o valoare nesemnificativă, în aceste cazuri, ele sunt

adesea evaluate la valoarea realizabilă netă şi această valoare se deduce din costul produsului principal. Ca urmare,

valoarea contabilă a produsului principal nu diferă în mod semnificativ fată de costul său.

OMFP 3055/2009 52. - (1) Costul de producţie al unui bun cuprinde costul de achiziţie a materiilor prime şi materialelor consumabile şi cheltuielile de producţie direct atribuibile bunului. (2) Costul de producţie sau de prelucrare al stocurilor, precum şi costul de producţie al imobilizărilor cuprind cheltuielile directe aferente producţiei, şi anume: materiale directe, energie consumată în scopuri tehnologice, manoperă directă şi alte cheltuieli directe de producţie, costul proiectării produselor, precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie alocată în mod raţional ca fiind legată de fabricaţia acestora. În cazul producţiei de imobilizări, exemple de cheltuieli încadrate la alte cheltuieli direct atribuibile sunt următoarele: a) costurile de amenajare a amplasamentului; b) costurile iniţiale de livrare şi manipulare; c) costurile de instalare şi asamblare; d) costurile de testare a funcţionării corecte a activului; e) onorarii profesionale şi comisioane achitate în legătură cu activul etc. (3) Costul stocurilor unui prestator de servicii cuprinde manopera şi alte cheltuieli legate de personalul direct angajat în furnizarea serviciilor, inclusiv personalul însărcinat cu supravegherea, precum şi regiile corespunzătoare. (4) În costul de producţie poate fi inclusă o proporţie rezonabilă din cheltuielile care sunt indirect atribuibile bunului, în măsura în care acestea sunt legate de perioada de producţie. Includerea în costul stocurilor a regiilor generale poate fi adecvată în măsura în care reprezintă costuri suportate pentru a aduce stocurile în locul şi forma dorite. (5) Exemple de costuri care nu trebuie incluse în costul stocurilor, ci sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit, sunt următoarele: - pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producţie înregistrate peste limitele normal admise, inclusiv pierderile datorate risipei; - cheltuielile de depozitare, cu excepţia cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în procesul de producţie, anterior trecerii într-o nouă fază de fabricaţie. Cheltuielile de depozitare se includ în costul de producţie atunci când sunt necesare pentru a aduce stocurile în locul şi în starea în care se găsesc; - regiile (cheltuielile) generale de administraţie care nu participă la aducerea stocurilor în forma şi locul final; - costurile de desfacere; - regia fixă nealocată costului, care se recunoaşte drept cheltuială în perioada în care a apărut. Alocarea regiei fixe asupra costurilor se face pe baza capacităţii normale de producţie (activitate). Regia fixă de producţie constă în acele costuri indirecte de producţie care rămân relativ constante, indiferent de volumul producţiei, cum sunt: amortizarea, întreţinerea secţiilor şi utilajelor, precum şi costurile cu conducerea şi administrarea secţiilor. 20.Prezentati tehnicile de masurare a costului stocurilor in paralel prin aplicarea cerintelor 2 tocuri si prin aplicarea cerintelor Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, si puneti in evidenta eventualele diferente. IAS2

21 Diverse tehnici de măsurare a costurilor, cum sunt metoda costului standard sau metoda pretului cu amănuntul, pot

fi folosite pentru simplificare, dacă se consideră că rezultatele acestor metode aproximează costul. Costul standard ia

of 30

în considerare nivelurile normale ale materialelor şi consumabilelor, manoperei, eficientei şi capacitătii de productie.

Aceste niveluri trebuie revizuite periodic şi ajustate, dacă este necesar, în functie de conditiile actuale.

22 Metoda pretului cu amănuntul este adesea folosită în comertul cu amănuntul pentru a măsura costul stocurilor de

articole numeroase şi cu mişcare rapidă, care au marje similare şi pentru care nu este practic să se folosească altă

metodă de determinare a costului. Costul stocului este calculat prin deducerea din prețul de vânzare al stocului a

procentului corespunzător de marjă brută.

OMFP 3055/2009 160. - (1) În funcţie de specificul activităţii, pentru determinarea costului pot fi folosite, de asemenea, metoda costului standard, în activitatea de producţie sau metoda preţului cu amănuntul, în comerţul cu amănuntul. (2) Costul standard ia în considerare nivelurile normale ale materialelor şi consumabilelor, manoperei, eficienţei şi capacităţii de producţie. Aceste niveluri trebuie revizuite periodic şi ajustate, dacă este necesar, în funcţie de condiţiile existente la un moment dat. (3) Diferenţele de preţ faţă de costul de achiziţie sau de producţie trebuie evidenţiate distinct în contabilitate, fiind recunoscute în costul activului. (4) Repartizarea diferenţelor de preţ asupra valorii bunurilor ieşite şi asupra stocurilor se efectuează cu ajutorul unui coeficient care se calculează astfel: Soldul iniţial al Diferenţe de preţ aferente diferenţelor de preţ + intrărilor în cursul perioadei, cumulat de la începutul exerciţiului financiar până la finele perioadei de referinţă Coeficient de*2) = ──────────────────────────────────────────────────── x 100 repartizare Soldul iniţial al Valoarea intrărilor în stocurilor la preţ + cursul perioadei la preţ de înregistrare de înregistrare, cumulat de la începutul exerciţiului financiar până la finele perioadei de referinţă Acest coeficient se înmulţeşte cu valoarea bunurilor ieşite din gestiune la preţ de înregistrare, iar suma rezultată se înregistrează în conturile corespunzătoare în care au fost înregistrate bunurile ieşite. (5) Coeficienţii de repartizare a diferenţelor de preţ pot fi calculaţi la nivelul conturilor sintetice de gradul I şi II, prevăzute în Planul de conturi general, pe grupe sau categorii de stocuri. (6) La sfârşitul perioadei, soldurile conturilor de diferenţe se cumulează cu soldurile conturilor de stocuri, la preţ de înregistrare, astfel încât aceste conturi să reflecte valoarea stocurilor la costul de achiziţie sau costul de producţie, după caz. (7) Diferenţele de preţ se înregistrează proporţional atât asupra valorii bunurilor ieşite, cât şi asupra bunurilor rămase în stoc. (8) În comerţul cu amănuntul poate fi utilizată metoda preţului cu amănuntul, pentru a determina costul stocurilor de articole numeroase şi cu mişcare rapidă, care au marje similare şi pentru care nu este practic să se folosească altă metodă. 21.Prezentati formulele de determinare a costului stocurilor la iesirea din gestiune, in paralel prin aplicarea cerintelor 2 tocuri si prin aplicarea cerintelor Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, si puneti in evidenta eventualele diferente. IAS2

23 Costul acelor stocuri care nu sunt de obicei fungibile şi al acelor bunuri sau servicii produse şi destinate unor

comenzi distincte va fi determinat prin identificarea specifică a costurilor individuale.

24 Identificarea specifică a costului presupune atribuirea costurilor specifice elementelor identificabile ale stocurilor.

25 Costul stocurilor, cu exceptia celor mentionate în paragraful 23, trebuie determinat cu ajutorul formulei „primul –

intrat, primul – ieşit” (FIFO) sau a costului mediu ponderat. O entitate va folosi aceeaşi formulă de determinare a

costului pentru toate stocurile de natură şi utilizare similară pentru entitate. Pentru stocurile de natură sau utilizare

diferite, pot fi justificate formule diferite de determinare a costului.

27 Formula FIFO presupune că primele elemente cumpărate sunt cele care se şi vând primele şi, prin urmare,

elementele care rămân în stoc la sfârşitul perioadei sunt cele care au fost cumpărate sau produse cel mai recent.

Formula costului mediu ponderat calculează costul fiecărui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor

similare aflate în stoc la începutul perioadei şi a costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul

perioadei. Media poate fi calculată periodic sau după receptia fiecărui transport, în functie de circumstantele în care se

găseşte entitatea.

OMFP 3055/2009 161. - (1) La ieşirea din gestiune a stocurilor şi altor active fungibile, acestea se evaluează şi înregistrează în contabilitate prin aplicarea uneia din următoarele metode: a) metoda primul intrat - primul ieşit - FIFO; b) metoda costului mediu ponderat - CMP;

of 30

c) metoda ultimul intrat - primul ieşit - LIFO. (2) Dacă valoarea prezentată în bilanţ, rezultată după aplicarea metodelor specificate în alin. (1), diferă în mod semnificativ, la data bilanţului, de valoarea determinată pe baza ultimei valori de piaţă cunoscute înainte de data bilanţului, valoarea acestei diferenţe trebuie prezentată în notele explicative ca total pe categorie de active. (3) Potrivit metodei "primul intrat - primul ieşit" (FIFO), bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al primei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al lotului următor, în ordine cronologică. (4) Metoda "costului mediu ponderat" (CMP) presupune calcularea costului fiecărui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei şi a costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei. Media poate fi calculată periodic sau după fiecare recepţie. Perioada de calcul nu trebuie să depăşească durata medie de stocare. (5) Potrivit metodei «ultimul intrat, primul ieşit» (LIFO), bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al ultimei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau costul de producţie al lotului anterior, în ordine cronologică. 22.Prezentati regulile de evaluare a stocurilor la sfarsitul perioadei de raportare (data bilantului) in paralel prin aplicarea cerintelor 2 tocuri si prin aplicarea cerintelor Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, si puneti in evidenta eventualele diferente. IAS2 - Evaluarea stocurilor

9 Stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mică dintre cost și valoarea realizabilă netă

Tehnici de evaluare a costurilor

21 Diverse tehnici de măsurare a costurilor, cum sunt metoda costului standard sau metoda pretului cu amănuntul, pot

fi folosite pentru simplificare, dacă se consideră că rezultatele acestor metode aproximează costul. Costul standard ia

în considerare nivelurile normale ale materialelor şi consumabilelor, manoperei, eficientei şi capacitătii de productie.

Aceste niveluri trebuie revizuite periodic şi ajustate, dacă este necesar, în functie de conditiile actuale.

22 Metoda pretului cu amănuntul este adesea folosită în comertul cu amănuntul pentru a măsura costul stocurilor de

articole numeroase şi cu mişcare rapidă, care au marje similare şi pentru care nu este practic să se folosească altă

metodă de determinare a costului. Costul stocului este calculat prin deducerea din prețul de vânzare al stocului a

procentului corespunzător de marjă brută.

28 Costul stocurilor nu este recuperabil dacă acele stocuri au suferit deteriorări, au fost uzate moral integral sau partial

sau preturile lor de vânzare s-au diminuat. Costul stocurilor este, de asemenea, nerecuperabil şi în conditiile în care

au crescut costurile estimate pentru finalizare sau costurile estimate necesare pentru a efectua vânzarea. Practica

diminuării valorii stocurilor sub cost, până la valoarea realizabilă netă, este consecventă cu principiul conform căruia

activele nu trebuie reflectate în bilant la o valoare mai mare decât valoarea care se poate obtine prin utilizarea sau

vânzarea lor.

Recunoașterea drept cheltuială 34 Atunci când stocurile sunt vândute, valoarea contabilă a acestor stocuri trebuie să fie recunoscută drept cheltuială

în perioada în care este recunoscut venitul corespunzător. Valoarea oricărei reduceri a valorii contabile a stocurilor

până la valoarea realizabilă netă și toate pierderile de stocuri trebuie să fie recunoscute drept cheltuială în perioada în

care are loc reducerea valorii contabile sau pierderea. Valoarea oricărei reluări a oricărei reduceri a valorii contabile a

stocurilor ca urmare a unei creșteri a valorii realizabile nete trebuie recunoscută drept o reducere a cheltuielii valorii

stocurilor recunoscută drept cheltuială în perioada în care are loc reluarea.

OMFP 3055/2009 166. - Activele de natura stocurilor nu trebuie reflectate în bilanţ la o valoare mai mare decât valoarea care se poate obţine prin utilizarea sau vânzarea lor. În acest scop, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin reflectarea unei ajustări pentru depreciere.

23.Prezentati regulile de recunoastere a imobilizarilor corporale, in paralel prin aplicarea cerintelor 1 mobilizari corporale si prin aplicarea cerintelor Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, cu modificarile si completarile ulterioare,si puneti in evidenta eventualele diferente. IAS16 -Recunoaștere

7 Costul unui element de imobilizări corporale va fi recunoscut ca activ dacă şi numai dacă:

(a) este posibilă generarea către entitate de beneficii economice viitoare aferente activului; şi

(b) costul activului poate fi măsurat în mod credibil.

8 Elemente precum pisele de schimb, echipamentele de securitate și de service vor fi recunoscute în confirmitate cu

prezentul IFRS atunci când acestea corespund definiției imobilizărilor corporale. Astfel, aceste elemente sunt

clasificate ca stocuri.

9 Prezentul Standard nu prescrie unitatea de măsură pentru recunoaştere, adică ceea ce constituie un element de

imobilizări corporale. Astfel, se impune utilizarea rationamentului profesional în aplicarea criteriilor de recunoaştere

of 30

pentru circumstantele specifice ale unei entităti. Ar putea fi adecvat să se adune toate elementele nesemnificative

individual, cum ar fi prototipurile, uneltele şi ştantele şi să se aplice criteriile de adunare a valorii agregate.

10 O entitate evaluează conform principiului recunoaşterii toate costurile imobilizărilor sale corporale atunci când sunt

suportate. Aceste costuri includ costurile initiale pentru achizitionarea sau constructia unui elemente de imobilizări

corporale, precum şi costurile care apar ulterior pentru adăugarea, înlocuirea sau întretinerea acestora.

OMFP 3055/2009 -8.2.3. Imobilizări corporale Recunoaşterea imobilizărilor corporale 92. (1) Imobilizările corporale reprezintă active care: a) sunt deţinute de o entitate pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; şi b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an. (2) Unele elemente de imobilizări corporale pot fi achiziţionate din motive de siguranţă sau legate de mediu. Achiziţia unor astfel de imobilizări corporale, deşi nu creşte în mod direct beneficiile economice viitoare ale oricărui element existent de imobilizări corporale, poate fi necesară unei entităţi pentru a obţine beneficii economice viitoare din alte active. Astfel de elemente de imobilizări corporale îndeplinesc condiţiile pentru a fi recunoscute ca active, deoarece dau posibilitatea unei entităţi să obţină din activele conexe beneficii economice viitoare în plus faţă de ceea ce s-ar putea obţine dacă elementele respective nu ar fi fost dobândite. (3) Prin politicile contabile se stabilesc condiţiile specifice pentru recunoaşterea imobilizărilor corporale. (4) În vederea recunoaşterii imobilizărilor corporale se impune utilizarea raţionamentului profesional la aplicarea criteriilor de recunoaştere pentru circumstanţele specifice entităţii. În unele cazuri, ar putea fi adecvat să fie agregate elementele nesemnificative individual, cum ar fi matriţele, aparatele de măsură şi control, uneltele şi alte elemente similare, şi să se aplice criteriile de recunoaştere a valorii agregate a acestora. (5) Piesele de schimb şi echipamentul de service sunt, în general, contabilizate ca stocuri şi recunoscute în profit sau pierdere atunci când sunt consumate. Totuşi, piesele de schimb importante şi echipamentele de securitate sunt considerate imobilizări corporale atunci când o entitate preconizează că le va utiliza pe parcursul unei perioade mai mari de un an. 24.Prezentati elementele componente ale costului de achizitie si costului de productie al imobilizarilor corporale in paralel prin aplicarea cerintelor 1 mobilizari corporale si prin aplicarea cerintelor Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, si puneti in evidenta eventualele diferente. IAS16- Evaluarea la recunoaștere

15 Un element al imobilizărilor corporale care este recunoscut ca activ va fi evaluat initial la costul său.

Elemente ale costului

16 Costul unei imobilizări corporale este format din:

(a) pretul de cumpărare, incluzând taxele vamale şi taxele nerecuperabile, după deducerea reducerilor comerciale şi a

rabaturilor.

(b) orice costuri care se pot atribui direct aducerii activului la locatie şi conditia necesară pentru ca acesta să poată

opera în modul dorit de conducere.

(c) estimarea initială a costurilor de demontare şi de mutare ale elementului şi restaurarea amplasamentului unde va fi

mutat, obligatia pe care o dobândeşte entitatea la achizitionarea elementului sau ca o consecintă a utilizării

elementului pe o perioadă anumită în alte scopuri decât cele de a produce stocuri în timpul acelei perioade.

17 Exemplele costurilor direct atribuibile sunt:

(a) costurile cu beneficiile angajatilor (definite în IAS 19 Beneficiile angajatilor) care rezultă direct din constructia sau

achizitionarea elementului de imobilizări corporale;

(b) costurile de amenajare a amplasamentului;

(c) costurile initiale de livrare şi manipulare;

(d) costurile de instalare şi asamblare;

(e) costurile de testare a functionării corecte a activului, după deducerea încasărilor nete provenite din vânzarea

elementelor produse în timpul aducerii activului la amplasament şi la conditia de functionare (cum ar fi eşantioanele

produse la testarea echipamentului); şi

(f) onorariile profesionale.

19 Exemple de costuri care nu sunt costurile unui element de imobilizări corporale sunt:

(a) costurile de deschidere a unei noi instalatii;

(b) costurile de introducere a unui nou produs sau serviciu (inclusiv costurile de publicitate şi activităti promotionale);

(c) costurile de dirijare a activitătii în noul amplasament sau cu o nouă categorie de clienti (inclusiv costurile cu

pregătirea personalului); şi

(d) costurile administrative şi alte costuri de supraveghere generală.

OMFP 3055/2009 - 8.1. REGULI GENERALE DE EVALUARE 49. - (1) Elementele prezentate în situaţiile financiare anuale se evaluează, de regulă, pe baza principiului costului de achiziţie sau al costului de producţie. Cazurile în care nu se foloseşte costul de achiziţie sau costul de producţie sunt cele prevăzute de prezentele reglementări. (2) În situaţia în care s-a optat pentru reevaluarea imobilizărilor corporale sau evaluarea instrumentelor financiare la valoarea justă, se aplică prevederile subsecţiunii 8.2.5. "Reguli de evaluare alternative" din prezentele reglementări.

of 30

8.1.1. Evaluarea la data intrării în entitate 50. - (1) La data intrării în entitate, bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, care se stabileşte astfel: a) la cost de achiziţie - pentru bunurile procurate cu titlu oneros; b) la cost de producţie - pentru bunurile produse în entitate; c) la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării - pentru bunurile reprezentând aport la capitalul social; d) la valoarea justă - pentru bunurile obţinute cu titlu gratuit sau constatate plus la inventariere. În cazurile menţionate la lit. c) şi d), valoarea de aport şi, respectiv, valoarea justă, se substituie costului de achiziţie. 51. - (1) Costul de achiziţie al bunurilor cuprinde preţul de cumpărare, taxele de import şi alte taxe (cu excepţia acelora pe care persoana juridică le poate recupera de la autorităţile fiscale), cheltuielile de transport, manipulare şi alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achiziţiei bunurilor respective. În costul de achiziţie se includ, de asemenea, comisioanele, taxele notariale, cheltuielile cu obţinerea de autorizaţii şi alte cheltuieli nerecuperabile, atribuibile direct bunurilor respective. (2) Cheltuielile de transport sunt incluse în costul de achiziţie şi atunci când funcţia de aprovizionare este externalizată. (3) Reducerile comerciale acordate de furnizor şi înscrise pe factura de achiziţie ajustează în sensul reducerii costul de achiziţie al bunurilor. 52. - (1) Costul de producţie al unui bun cuprinde costul de achiziţie a materiilor prime şi materialelor consumabile şi cheltuielile de producţie direct atribuibile bunului. (2) Costul de producţie sau de prelucrare al stocurilor, precum şi costul de producţie al imobilizărilor cuprind cheltuielile directe aferente producţiei, şi anume: materiale directe, energie consumată în scopuri tehnologice, manoperă directă şi alte cheltuieli directe de producţie, costul proiectării produselor, precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie alocată în mod raţional ca fiind legată de fabricaţia acestora. În cazul producţiei de imobilizări, exemple de cheltuieli încadrate la alte cheltuieli direct atribuibile sunt următoarele: a) costurile de amenajare a amplasamentului; b) costurile iniţiale de livrare şi manipulare; c) costurile de instalare şi asamblare; d) costurile de testare a funcţionării corecte a activului; e) onorarii profesionale şi comisioane achitate în legătură cu activul etc. 25.Prezentati tratamentul schimburilor de active din categoria imobilizarilor corporale in paralel prin aplicarea cerintelor 1 mobilizari corporale si prin aplicarea cerintelor Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, cu modificarile si completarile ulterioare,si puneti in evidenta eventualele diferente. IAS16

24 Unul sau mai multe elemente de imobilizări corporale se pot achizitiona în schimbul unui activ sau active

nemonetare, sau al unei combinatii de active monetare şi nemonetare.

Următoarea discutie se referă numai la un schimb al unui activ nemonetar pentru un altul, dar se aplică şi în cazul

tuturor schimburilor descrise în propozitia anterioară. Costul unui astfel de element de imobilizări corporale este

evaluat la valoarea justă numai dacă

(a) tranzactia de schimb nu este de natură comercială sau (b) valoarea justă nici a activului primit, nici a celui cedat

nu se poate evalua credibil. Elementul achizitionat este evaluat în acest fel, chiar dacă o entitate nu poate să

derecunoască imediat activul cedat. Dacă elementul primit nu este evaluat la valoarea justă, costul său este evaluat la

valoarea contabilă a activului cedat.

25 O entitate determină dacă o tranzactie de schimb este de natură comercială prin analiza măsurii în care viitoarele

fluxuri de trezorerie sunt preconizate să se schimbe ca rezultat al tranzactiei. O tranzactie de schimb este de natură

comercială dacă:

(a) configuratia (riscul, temporizarea şi valoarea) fluxurilor de trezorerie ale activului primit diferă de configuratia

fluxurilor de trezorerie ale activului transferat; sau

(b) valoarea specifică pentru entitate a părtii din activitătile entitătii afectate de tranzactionare se modifică, ca rezultat

al schimbului; şi

(c) diferenta din (a) sau (b) este semnificativă relativ la valoarea justă a activelor schimbate. În scopul determinării

dacă o tranzactie de schimb este de natură comercială, valoarea specifică pentru entitate a părtii din activitătile

entitătii afectate de tranzactie reflectă

fluxuri de trezorerie după impozitare. Rezultatul acestor analize poate fi clar, fără ca entitatea să fie nevoită să facă

calcule detaliate.

OMFP 3055/2009 45. - (1) Principiul necompensării. Orice compensare între elementele de active şi datorii sau între elementele de venituri şi cheltuieli este interzisă. (2) Toate creanţele şi datoriile trebuie înregistrate distinct în contabilitate, pe bază de documente justificative. Eventualele compensări între creanţe şi datorii faţă de aceeaşi entitate efectuate cu respectarea prevederilor legale pot fi înregistrate numai după contabilizarea veniturilor şi cheltuielilor corespunzătoare.

of 30

(3) În cazul schimbului de active, în contabilitate se evidenţiază distinct operaţiunea de vânzare/scoatere din evidenţă şi cea de cumpărare/intrare în evidenţă, pe baza documentelor justificative, cu înregistrarea tuturor veniturilor şi cheltuielilor aferente operaţiunilor. Tratamentul contabil este similar şi în cazul prestărilor reciproce de servicii. Compensaţii de la terţi 116. - (1) În cazul distrugerii totale sau parţiale a unor imobilizări corporale, creanţele sau sumele compensatorii încasate de la terţi, legate de acestea, precum şi achiziţionarea sau construcţia ulterioară de active noi sunt operaţiuni economice distincte şi trebuie înregistrate ca atare pe baza documentelor justificative. Astfel, deprecierea activelor se evidenţiază la momentul constatării acesteia, iar dreptul de a încasa compensaţiile se evidenţiază pe seama veniturilor conform contabilităţii de angajamente, în momentul stabilirii acestuia. (2) Exemple de asemenea compensaţii pot fi înregistrate în următoarele situaţii: a) sume plătite/de plătit de către companiile de asigurare pentru deprecierea sau pierderea unor imobilizări corporale cauzată, de exemplu, de dezastre naturale sau furt; b) sume acordate de guvern, în schimbul unor imobilizări corporale, de exemplu, terenuri care au fost expropriate. 26.Care sunt diferentele intre valoarea amortizabila a imobilizarilor corporale determinate in conformitate cu 1 “ mobilizari corporale”si valoarea amortizabila in conditiile aplicarii cerintelor Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, cu modificarile si completarile ulterioare? IAS16 - Valoarea amortizabilă și perioada de amortizare

50 Valoarea amortizabilă a unui activ va fi alocată pe bază sistematică duratei sale de utilizare.

51 Valoarea reziduală şi durata de viată utilă a unui activ vor fi revizuite cel putin la fiecare sfârşit de an financiar, dacă

preconizările diferă de alte estimări anterioare, schimbarea (schimbările) va fi înregistrată ca o cheltuială într-o

estimare contabilă, în conformitate cu IAS 8 Politici contabile, modificări în estimările contabile şi erori.

52 Amortizarea este recunoscută chiar dacă valoarea justă a activului depăşeşte valoarea sa contabilă, atâta timp cât

valoarea reziduală a activului nu depăşeşte valoarea sa contabilă. Reparatiile şi întretinerea unui activ nu neagă

nevoia de a-l amortiza.

53 Valoarea amortizabilă a unui activ este determinată după ce s-a scăzut valoarea reziduală a acelui activ. În

practică, valoarea reziduală a unui activ este de cele mai multe ori nesemnificativă şi, prin urmare, nu se ia în

considerare la calcularea amortizării.

54 Valoarea reziduală a unui activ poate creşte până la o valoare egală sau mai mare decât valoarea contabilă a

activului. Dacă se întâmplă acest lucru, cheltuielile cu amortizarea activului sunt egale cu zero, numai dacă şi până

când valoarea reziduală nu descreşte ulterior până la o valoare inferioară valorii contabile a activului.

OMFP 3055/2009 - Amortizarea 110. - (1) Amortizarea se stabileşte prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a imobilizărilor. (2) Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează începând cu luna următoare punerii în funcţiune şi până la recuperarea integrală a valorii lor de intrare. La stabilirea amortizării imobilizărilor corporale sunt avute în vedere duratele de utilizare economică şi condiţiile de utilizare a acestora. (3) În cazul în care imobilizările corporale sunt trecute în conservare, în funcţie de politica contabilă adoptată, entitatea înregistrează în contabilitate o cheltuială cu amortizarea sau o cheltuială corespunzătoare ajustării pentru deprecierea constatată. 111. - (1) Amortizarea imobilizărilor corporale concesionate, închiriate sau în locaţie de gestiune se calculează şi se înregistrează în contabilitate de către entitatea care le are în proprietate. 27.Prezentati metodele de amortizare a imobilizarilor corporale in paralel prin aplicarea cerintelor 1 mobilizari corporale si prin aplicarea cerintelor Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, si puneti in evidenta eventualele diferente. IAS16 - Metoda de amortizare

60 Metoda de amortizare utilizată va reflecta modelul după care beneficiile economice viitoare ale unui activ vor fi

consumate de către entitate.

61 Metoda de amortizare aplicată activelor va fi revizuită cel putin la fiecare sfârşit de an financiar şi, dacă se constată

o modificare semnificativă în modelul de consumare a beneficiilor economice viitoare aduse de acele active, atunci

metoda va fi schimbată pentru a reflecta această modificare. O astfel de schimbare va fi contabilizată ca o schimbare

în estimarea contabilă, în conformitate cu IAS 8.

62 Pot fi folosite o multime de metode de amortizare pentru alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe

durata sa de utilizare. Aceste metode includ metoda liniară, metoda de diminuare a soldului şi metoda unitătilor de

productie. Amortizarea liniară are ca rezultat o cheltuială constantă de-a lungul duratei de viată utilă dacă valoarea

reziduală a activului nu se schimbă. Metoda de diminuare a soldului are ca rezultat o cheltuială de amortizare de-a

lungul duratei de viată utilă. Metoda unitătilor de productie are ca rezultat o cheltuială pe baza folosintei preconizate

sau a produsului. Entitatea selectează metoda care reflectă cel mai credibil modelul preconizat de consum al

beneficiilor economice viitoare înglobate în activ. Acea metodă este aplicată consecvent de la o perioadă la alta numai

dacă nu există vreo schimbare în modelul preconizat de consum al acelor beneficii economice viitoare.

OMFP 3055/2009 112. - (1) Entităţile amortizează imobilizările corporale utilizând unul din următoarele regimuri de amortizare:

of 30

a) amortizarea liniară realizată prin includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite proporţional cu numărul de ani ai duratei de utilizare economică a acestora; b) amortizarea degresivă, care constă în multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu un anumit coeficient, caz în care poate fi avută în vedere legislaţia în vigoare; c) amortizarea accelerată, care constă în includerea, în primul an de funcţionare, în cheltuielile de exploatare a unei amortizări de până la 50% din valoarea de intrare a imobilizării. Amortizările anuale pentru exerciţiile financiare următoare sunt calculate la valoarea rămasă de amortizat, după regimul liniar, prin raportare la numărul de ani de utilizare rămaşi. Deoarece amortizarea calculată trebuie să fie corelată cu modul de utilizare a activului şi, întrucât în cazuri rare o imobilizare corporală se consumă în primul an în procent de până la 50%, rezultă că metoda de amortizare accelerată este mai puţin utilizată în scopuri contabile; d) amortizare calculată pe unitate de produs sau serviciu, atunci când natura imobilizării justifică utilizarea unei asemenea metode de amortizare. (2) Metoda de amortizare folosită trebuie să reflecte modul în care beneficiile economice viitoare ale unui activ se aşteaptă să fie consumate de entitate. (3) Metoda de amortizare se aplică de o manieră consecventă pentru toate activele de aceeaşi natură şi având condiţii de utilizare identice, în funcţie de politica contabilă adoptată. (4) Metoda de amortizare se poate modifica doar atunci când aceasta este determinată de o eroare în estimarea modului de consumare a beneficiilor aferente respectivei imobilizări corporale. 28.Prezentati diferentele intre criteriile de recunoastere si evaluare a veniturilor prin aplicarea cerintelor 1 enituri si prin aplicarea cerintelor Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, cu modificarile si completarile ulterioare. IAS18

7 Venitul reprezintă intrarea brută de beneficii economice pe parcursul perioadei, generate în desfășurarea activităților obișnuite ale unei entități, atunci când această intrare are drept rezultat creșteri ale capitalurilor proprii, altele decât creșterile legate de contribuțiile participanților la capitalurile proprii. 9 Veniturile trebuie evaluate la valoarea justă a contraprestației primite sau de primit.

10 Valoarea veniturilor rezultate dintr-o tranzactie este determinată de obicei printr-un acord dintre entitate şi

cumpărătorul sau utilizatorul activului. Veniturile se evaluează la valoarea justă a mijlocului de plată primit sau de

primit, tinând cont de valoarea oricăror reduceri comerciale şi de rabatul cantitativ permis de entitate.

11 În cele mai multe cazuri, mijlocul de plată ia forma în numerar sau a echivalentelor de numerar şi valoarea

veniturilor din activitătile curente este suma în numerar sau echivalentelor de numerar primită sau ce urmează a fi

primită. Oricum, în momentul în care intrarea de numerar sau echivalente de numerar este amânată, valoarea justă a

mijlocului de plată poate fi mai mică decât valoarea nominală a numerarului primit sau de primit. De exemplu, o

entitate poate oferi cumpărătorului un credit fără dobândă sau poate accepta de la acesta efecte comerciale cu o rată

a dobânzii mai mică decât cea de pe piată, ca mijloc de plată pentru vânzarea bunurilor. Atunci când acest aranjament

constituie efectiv o tranzactie financiară, valoarea justă a mijlocului de plată este determinată prin actualizarea tuturor

sumelor de primit în viitor, utilizând o rată a dobânzii stabilită. Rata stabilită a dobânzii poate fi cel mai clar determinată

utilizând una dintre următoarele posibilităti:

(a) rata predominantă pentru un instrument similar al unui emitent cu acelaşi rating de credite; sau

(b) o rată a dobânzii care actualizează valoarea nominală a instrumentului la pretul curent de vânzare în numerar al

bunurilor sau serviciilor.

OMFP 3055/2009 - 8.10.1. Venituri 253. - (1) Veniturile din activităţi curente se pot regăsi sub diferite denumiri, cum ar fi: vânzări, prestări de servicii, comisioane, redevenţe, chirii, subvenţii, dobânzi, dividende. 255. - Contabilitatea veniturilor se ţine pe feluri de venituri, după natura lor, astfel: a) venituri din exploatare; b) venituri financiare; c) venituri extraordinare. 256. - (1) Veniturile din exploatare cuprind: a) venituri din vânzarea de produse şi mărfuri, precum şi prestări de servicii. b) venituri aferente costului producţiei, reprezentând variaţia în plus (creştere) sau în minus (reducere) dintre valoarea la cost de producţie efectiv a stocurilor de produse şi servicii în curs de execuţie de la sfârşitul perioadei şi valoarea stocurilor iniţiale ale produselor şi serviciilor în curs de execuţie, neluând în calcul ajustările pentru depreciere reflectate; c) venituri din producţia de imobilizări, reprezentând costul lucrărilor efectuate de entitate pentru ea însăşi, care se înregistrează ca imobilizări corporale şi necorporale; d) venituri din subvenţii de exploatare, reprezentând subvenţiile pentru acoperirea diferenţelor de preţ şi pentru acoperirea pierderilor, precum şi alte subvenţii de care beneficiază entitatea; e) alte venituri din exploatarea curentă, cuprinzând veniturile din creanţe recuperate, penalităţi contractuale, datorii prescrise, scutite sau anulate potrivit legii, precum şi alte venituri din exploatare. 257. - Veniturile financiare cuprind: a) venituri din imobilizări financiare; b) venituri din investiţii pe termen scurt; c) venituri din creanţe imobilizate; d) venituri din investiţii financiare cedate; e) venituri din diferenţe de curs valutar; f) venituri din dobânzi; g) venituri din sconturi primite în urma unor reduceri financiare; h) alte venituri financiare. Venituri din vânzări de bunuri

of 30

258. - (1) În contabilitate, veniturile din vânzări de bunuri se înregistrează în momentul predării bunurilor către cumpărători, al livrării lor pe baza facturii sau în alte condiţii prevăzute în contract, care atestă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor respective, către clienţi. (2) Veniturile din vânzarea bunurilor se recunosc în momentul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) entitatea a transferat cumpărătorului riscurile şi avantajele semnificative care decurg din proprietatea asupra bunurilor; b) entitatea nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi făcut-o, în mod normal, în cazul deţinerii în proprietate a acestora şi nici nu mai deţine controlul efectiv asupra lor; c) mărimea veniturilor poate fi evaluată în mod credibil; d) este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacţiei să fie generate către entitate; şi e) costurile tranzacţiei pot fi evaluate în mod credibil. Venituri din prestarea de servicii 259. - (1) Veniturile din prestări de servicii se înregistrează în contabilitate pe măsura efectuării acestora. Prestarea de servicii cuprinde inclusiv executarea de lucrări şi orice alte operaţiuni care nu pot fi considerate livrări de bunuri. Venituri din redevenţe, chirii, dobânzi şi dividende 260. - Veniturile din redevenţe, chirii, dobânzi şi dividende se recunosc astfel: a) dobânzile se recunosc periodic, în mod proporţional, pe măsura generării venitului respectiv, pe baza contabilităţii de angajamente; b) redevenţele şi chiriile se recunosc pe baza contabilităţii de angajamente, conform contractului; c) dividendele se recunosc atunci când este stabilit dreptul acţionarului de a le încasa. 29.Prezentati criteriile de recunoastere a provizioanelor in paralel prin aplicarea cerintelor 3 Provizioane, datorii contingente si active contingente si prin aplicarea cerintelor Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, cu modificarile si completarile ulterioare. IAS37 - Recunoaștere

14 Un provizion va fi recunoscut numai în momentul în care:

(a) o entitate are o obligatie curentă (legală sau implicită) generată de un eveniment anterior;

(b) este probabil ca o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice să fie necesară pentru a onora obligatia

respectivă; şi

(c) poate fi realizată o estimare credibilă a valorii obligatiei.

Obligatia curentă

15 Doar în situatii rare nu este clar dacă este vorba de o obligatie curentă. În astfel de situatii, se consideră că un

eveniment trecut generează o obligatie curentă dacă, luând în considerare toate probele disponibile, este mult mai

probabil că există la data bilantului o obligatie curentă.

16 În aproximativ toate situatiile este clar dacă un eveniment anterior a determinat o obligatie curentă. În situatii rare,

de exemplu, un proces, poate fi pusă în discutie producerea anumitor evenimente sau generarea de către acestea a

unei obligatii curente. În astfel de cazuri, entitatea va determina existenta unei obligatii curente la data bilantului prin

luarea în considerare a tuturor probelor existente, inclusiv, de exemplu, a opiniilor expertilor. În cadrul acestor probe

sunt incluse şi cele furnizate de evenimente produse după data bilantului. Pe baza unor asemenea probe:

(a) în cazul în care este probabil să existe o obligatie curentă la data bilantului, entitatea va recunoaşte un provizion

(dacă sunt îndeplinite criteriile de recunoaştere); şi

(b) în cazul în care este probabil să nu existe o obligatie la data bilantului, entitatea va prezenta o obligatie

contingentă, mai putin în situatia în care posibilitatea unei ieşiri de resurse ce cuprind beneficiile economice este

îndepărtată.

OMFP 3055/2009 - 8.7. PROVIZIOANE 218. - (1) Provizioanele sunt destinate să acopere datoriile a căror natură este clar definită şi care la data bilanţului este probabil să existe, sau este cert că vor exista, dar care sunt incerte în ceea ce priveşte valoarea sau data la care vor apărea. (2) Provizioanele nu pot fi utilizate pentru ajustarea valorilor activelor. 219. - Provizioanele nu pot depăşi din punct de vedere valoric sumele care sunt necesare stingerii obligaţiei curente la data bilanţului. 220. - Un provizion este o datorie cu exigibilitate sau valoare incertă. 221. - (1) Un provizion va fi recunoscut numai în momentul în care: - o entitate are o obligaţie curentă generată de un eveniment anterior; - este probabil ca o ieşire de resurse să fie necesară pentru a onora obligaţia respectivă; şi - poate fi realizată o estimare credibilă a valorii obligaţiei. (2) Provizioanele se pot distinge de alte datorii, cum ar fi datoriile din credite comerciale sau cheltuielile angajate, dar neplătite, datorită factorului de incertitudine legat de exigibilitatea sau valoarea viitoarelor cheltuieli necesare stingerii datoriei. Spre deosebire de acestea: a) datoriile din credite comerciale constituie obligaţii de plată a bunurilor sau serviciilor ce au fost prim ite de la sau expediate de furnizori şi care au fost facturate, sau a căror plată a fost convenită în mod oficial cu furnizorii; şi b) cheltuielile angajate sunt obligaţiile de plată pentru bunuri şi servicii care au fost primite de la sau expediate de furnizori, dar care nu au fost încă plătite, facturate sau nu s-a convenit oficial asupra plăţii lor cu furnizorul, inclusiv salariile datorate angajaţilor (de exemplu, sumele aferente concediului plătit). Deşi uneori este necesară o estimare a

of 30

valorii sau exigibilităţii acestor datorii, elementul de incertitudine este - în general - mult mai redus decât în cazul provizioanelor. Angajamentele entităţilor sunt prezentate, de regulă, ca parte a datoriilor rezultate din credite comerciale sau din alte activităţi, în timp ce provizioanele sunt raportate separat. 30.Prezentati regulile de evaluare a provizioanelor in paralel, prin aplicarea cerintelor 3 Provizioane, datorii contingente si active contingente si prin aplicarea cerintelor Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, cu modificarile si completarile ulterioare. IAS37 - Evaluare

36 Valoarea recunoscută ca provizion va constitui cea mai bună estimare a costurilor necesare stingerii obligatiei

curente, la data bilantului.

37 Cea mai bună estimare a costurilor necesare stingerii obligatiei curente este suma pe care o entitate o va plăti, în

mod rational, pentru stingerea obligatiei la data bilantului sau pentru transferarea acesteia unei terte părti, la acel

moment. Adesea, procesul de stingere sau de transferare a unei obligatii la data bilantului poate fi imposibil saufoarte

costisitor. Cu toate acestea, estimarea sumei pe care entitatea o va plăti, în modrational, pentru stingerea sau

transferul unei obligatii este expresia celei mai bune estimări a costurilor necesare stingerii obligatiei curente la data

bilantului.

38 Estimările rezultatelor şi efectelor financiare sunt determinate pe baza rationamentului profesional al conducerii

entitătii, luându-se în considerare experienta unor tranzactii similare şi, în unele cazuri, rapoarte elaborate de experti

independenti. Elementele luate în calcul includ orice probe furnizate de evenimente ulterioare datei bilantului.

39 Elementele incerte referitoare la valoarea care va fi recunoscută ca provizion sunt tratate în diferite moduri, în

conformitate cu circumstantele date. În cazul în care provizionul de evaluat implică o gamă largă de elemente,

obligatia este estimată prin ponderarea tuturor rezultatelor posibile cu probabilitătile de realizare ale fiecăruia. Această

metodă statistică de evaluare poartă denumirea de „valoare preconizată”. Prin urmare, provizionul va diferi în functie

de probabilitatea, de exemplu, 60% sau 90%, cu care se poate înregistra o anumită pierdere. În cazul în care există

un interval continuu de rezultate posibile şi probabilitătile de realizare a fiecăruia sunt egale, se va utiliza punctulde

mijloc al intervalului.

41 Provizionul se evaluează înaintea impozitării, deoarece efectele impozitării asupra provizionului şi modificările

acestuia constituie obiectul IAS 12 Impozitul pe profit.

OMFP 3055/2009 230. - (1) Valoarea recunoscută ca provizion trebuie să constituie cea mai bună estimare la data bilanţului a costurilor necesare stingerii obligaţiei curente. Cea mai bună estimare a costurilor necesare stingerii datoriei curente este suma pe care o entitate ar plăti-o, în mod raţional, pentru stingerea obligaţiei la data bilanţului sau pentru transferarea acesteia unei terţe părţi la acel moment. (2) Acolo unde efectul valorii-timp a banilor este semnificativ, valoarea provizionului reprezintă valoarea actualizată a cheltuielilor estimate a fi necesare pentru stingerea obligaţiei. În acest caz, actualizarea provizioanelor se face întrucât, datorită valorii-timp a banilor, provizioanele aferente unor ieşiri de resurse care apar la scurt timp de la data bilanţului sunt mult mai oneroase decât cele aferente unor ieşiri de resurse de aceeaşi valoare, dar care apar mai târziu. (3) Actualizarea provizioanelor se efectuează, de regulă, de către persoane specializate. Rata de actualizare utilizată reflectă evaluările curente pe piaţă ale valorii-timp a banilor şi ale riscurilor specifice datoriei 31.Prezentati principalele elemente care trebuie luate in considerare la evaluarea provizioanelor in paralel, prin aplicarea cerintelor 3 Provizioane, datorii contingente si active contingente si prin aplicarea cerintelor Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, cu modificarile si completarile ulterioare. IAS37- Evaluare

36 Valoarea recunoscută ca provizion trebuie să constituie cea mai bună estimare a cheltuieliil necesare pentru

decontarea obligației actuale la finalul perioadei de raportare.

37 Cea mai bună estimare a cheltuielii necesare pentru decontarea obligației actuale este valoarea pe care o entitate

ar plati-o, în mod rațional, oentru decontarea obligației la finalul perioadei de raportare sau pentru transferarea

acesteia către o terță parte în acel moment. În mod frecvent, decontarea sau transferul unei obligații la finalul

perioadei de raportare va fi imposibilă sau extrem de costisitoare. Cu toate acestea, estimarea valorii pe care o

entitate ar plati-o, în mod rațional, pentru a deconta sau transfera obligația reprezintă cea mai bună estimare a

cheltuielii necesare pentru decontarea obligației actuale la finalul perioadei de raportare.

38 Estimările rezultatelor și ale efectelor financiare sunt determinate de raționamentul conducerii entității și completate

de experiența unor tranzacții similare și, în anumite cazuri, de rapoartele unor experți independenți. Elementele luate

în calcul includ orice probe suplimentare furnizate de evenimente ulterioare perioadei de raportare.

39 Incertitudinile privind valoarea care va fi recunoscută ca provizion sunt tratate prin mijloace diferite, conform

împrejurărilor. În cazul în care provizionul în curs de evaluare implică o gamă largă de elemente, obligația este

estimată prin ponderarea tuturor rezultatelor posibile în funcție de probabilităților lor. Această metodă statistică de

of 30

evaluare este denumită ”valoare preconizată”. Prin urmare, provizionul va fi diferit în funcție de probabilitatea pierderii

unei anumite sume, de exemplu, 60% sau 90%. În cazul în care există un interval continuu de rezultate posibile și

probabilitățile de realizare a fiecăruia sunt egale, se utilizează punctul de la mijlocul intervalului.

41. Provizionul se evaluează înainte de impozitare, deoarece efectele impozitării asupra provizionului și modificările

acestuia sunt reglementate de IAS 12.

Riscuri și incertitudini

42 Riscurile şi incertitudinile legate inevitabil de multe dintre evenimente şi circumstante vor fi luate în considerare în

procesul de determinare a celei mai bune estimări.

Valoarea actualizată

45 Acolo unde efectul valorii-timp a banilor este semnificativ, valoarea provizionului va reprezenta valoarea

actualizată a cheltuielilor estimate a fi necesare pentru stingerea obligatiei.

OMFP 3055/2009 222. - (1) Nu se recunosc provizioane pentru pierderile viitoare din exploatare. (2) Se vor recunoaşte ca provizioane doar acele obligaţii generate de evenimente anterioare care sunt independente de acţiunile viitoare ale entităţii (de exemplu, modul de desfăşurare a activităţii în viitor). Exemple de astfel de obligaţii sunt amenzile sau costurile de eliminare a efectelor negative, produse mediului, pedepsite de lege, ambele generând ieşiri de resurse care încorporează beneficii economice, indiferent de acţiunile viitoare ale entităţii. Similar, o entitate recunoaşte un provizion pentru costurile de închidere a unei instalaţii petroliere, cu condiţia ca respectiva entitate să remedieze daunele produse deja. Spre deosebire de această situaţie, o entitate poate intenţiona sau poate avea nevoie, datorită presiunilor de ordin comercial sau a cerinţelor de ordin legal, să efectueze cheltuieli pentru a putea acţiona într-un anumit mod (de exemplu, prin instalarea de filtre pentru fum într-un anumit tip de fabrică). Deoarece entitatea poate evita cheltuielile viitoare prin diverse acţiuni, de exemplu, prin modificarea procedeului de fabricaţie, ea nu are o obligaţie curentă aferentă acelei cheltuieli viitoare şi, deci, nu va recunoaşte niciun provizion. 223. - (1) Provizioanele se constituie pentru elemente cum sunt: a) litigii, amenzi şi penalităţi, despăgubiri, daune şi alte datorii incerte; b) cheltuielile legate de activitatea de service în perioada de garanţie şi alte cheltuieli privind garanţia acordată clienţilor; c) acţiunile de restructurare; d) pensii şi obligaţii similare; e) dezafectare imobilizări corporale şi alte acţiuni similare legate de acestea f) impozite; g) prime ce urmează a se acorda personalului din profitul realizat, potrivit prevederilor legale sau contractuale; şi h) alte provizioane. 32.Prezentati criteriile de recunoastere a imobilizarilor necorporale in paralel, prin aplicarea cerintelor 3 mobilizari necorporale si prin aplicarea cerintelor Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, si puneti in evidenta eventualele diferente. IAS38 - Recunoaștere și evaluare

18 Recunoaşterea unui element ca fiind imobilizare necorporală cere ca entitatea să demonstreze că elementul

respectiv îndeplineşte următoarele:

(a) definitia unei imobilizări necorporale (a se vedea paragrafele 8-17); şi

(b) criteriile de recunoaştere (a se vedea paragrafele 21-23).

Această cerintă se aplică costurilor initiale de obtinere sau generare internă a unei imobilizări necorporale şi costurilor

ulterioare pentru adăugarea sau înlocuirea unor părti ale sale sau cu repararea sa.


(a) este probabil ca beneficiile economice viitoare atribuibile imobilizării să revină entitătii; şi


22 O entitate trebuie să evalueze probabilitatea producerii de beneficii economice viitoare preconizate pe baza unor

calcule raționale și ușor de susținut care reprezintă cea mai bună estimare a echipei de conducere pentru setul de

condiții economice care vor exista pe parcursul duratei de viață a imobilizării.

23 O entitate folosește raționamentul pentru a evalua gradul de siguranță asociat obținerii de beneficii economice

viitoare care pot fi atribuite utilizării activului pe baza dovezilor disponibile în momentul recunoașterii inițiale, acordând

o importanță mai mare dovezilor externe.

OMFP 3055/2009 73. - (1) O imobilizare necorporală trebuie recunoscută în bilanţ dacă se estimează că va genera beneficii economice pentru entitate şi costul său poate fi evaluat în mod credibil. (2) Pentru a stabili dacă o imobilizare necorporală generată intern îndeplineşte criteriile de recunoaştere, o entitate clasifică generarea imobilizării într-o fază de cercetare şi o fază de dezvoltare. Dacă o entitate nu poate face distincţia între faza de cercetare şi cea de dezvoltare ale unui proiect intern de creare a unei imobilizări necorporale, entitatea tratează cheltuielile cu acel proiect ca şi cum ar fi determinate doar de faza de cercetare. (3) Nicio imobilizare necorporală care decurge din cercetare (sau din faza de cercetare a unui proiect intern) nu se recunoaşte. Cheltuielile cu cercetarea (sau cele din faza de cercetare a unui proiect intern) se recunosc drept cheltuială atunci când sunt generate, deoarece, în faza de cercetare a unui proiect intern, o entitate nu poate demonstra că o imobilizare necorporală există şi că aceasta va genera beneficii economice viitoare. 74. - În cadrul imobilizărilor necorporale se cuprind:

of 30

- cheltuielile de constituire; - cheltuielile de dezvoltare; - concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele similare, cu excepţia celor create intern de entitate; - fondul comercial; - alte imobilizări necorporale; - avansurile acordate furnizorilor de imobilizări necorporale; şi - imobilizările necorporale în curs de execuţie. 33.Prezentati regulile de evaluare a imobilizarilor necorporale in paralel, prin aplicarea cerintelor 3 mobilizari necorporale si prin aplicarea cerintelor Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, si puneti in evidenta eventualele diferente. IAS38 - Recunoaștere și evaluare

18 Recunoaşterea unui element ca fiind imobilizare necorporală cere ca entitatea să demonstreze că elementul

respectiv îndeplineşte următoarele:

(a) definitia unei imobilizări necorporale (a se vedea paragrafele 8-17); şi

(b) criteriile de recunoaştere (a se vedea paragrafele 21-23).

Această cerintă se aplică costurilor initiale de obtinere sau generare internă a unei imobilizări necorporale şi costurilor

ulterioare pentru adăugarea sau înlocuirea unor părti ale sale sau cu repararea sa.


(a) este probabil ca beneficiile economice viitoare atribuibile imobilizării să revină entitătii; şi


22 O entitate trebuie să evalueze probabilitatea producerii de beneficii economice viitoare preconizate pe baza unor

calcule raționale și ușor de susținut care reprezintă cea mai bună estimare a echipei de conducere pentru setul de

condiții economice care vor exista pe parcursul duratei de viață a imobilizării.

23 O entitate folosește raționamentul pentru a evalua gradul de siguranță asociat obținerii de beneficii economice

viitoare care pot fi atribuite utilizării activului pe baza dovezilor disponibile în momentul recunoașterii inițiale, acordând

o importanță mai mare dovezilor externe.

24 O imobilizare necorporală trebuie evaluată initial la cost.

OMFP 3055/2009 - Recunoaşterea imobilizărilor necorporale 72. - (1) O imobilizare necorporală este un activ identificabil, nemonetar, fără suport material şi deţinut pentru utilizare în procesul de producţie sau furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriat terţilor sau pentru scopuri administrative. (2) O imobilizare necorporală îndeplineşte criteriul de a fi identificabilă când: a) este separabilă, adică poate fi separată sau divizată de entitate şi vândută, transferată, autorizată, închiriată sau schimbată, fie individual, fie împreună cu un contract corespunzător, un activ identificabil sau o datorie identificabilă; sau b) decurge din drepturi contractuale sau de altă natură legală, indiferent dacă acele drepturi sunt transferabile sau separabile de entitate sau de alte drepturi şi obligaţii. 73. - (1) O imobilizare necorporală trebuie recunoscută în bilanţ dacă se estimează că va genera beneficii economice pentru entitate şi costul său poate fi evaluat în mod credibil. (2) Pentru a stabili dacă o imobilizare necorporală generată intern îndeplineşte criteriile de recunoaştere, o entitate clasifică generarea imobilizării într-o fază de cercetare şi o fază de dezvoltare. Dacă o entitate nu poate face distincţia între faza de cercetare şi cea de dezvoltare ale unui proiect intern de creare a unei imobilizări necorporale, entitatea tratează cheltuielile cu acel proiect ca şi cum ar fi determinate doar de faza de cercetare. 74. - În cadrul imobilizărilor necorporale se cuprind: - cheltuielile de constituire; - cheltuielile de dezvoltare; - concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele similare, cu excepţia celor create intern de entitate; - fondul comercial; - alte imobilizări necorporale; - avansurile acordate furnizorilor de imobilizări necorporale; şi - imobilizările necorporale în curs de execuţie.

O imobilizare necorporala se inregistreaza initial la costul de achizitie sau de productie. Cheltuielile ulterioare vor majora costul imobilizarii necorporale atunci cand este probabil ca aceste cheltuieli vor

permite activului sa genereze beneficii economice viitoare peste performanta prevazuta initial si pot fi evaluate credibil. O imobilizare necorporala trebuie prezentata in bilant la valoarea de intrare, mai putin ajustarile cumulate de

valoare. 34.Prezentati regulile de evaluare initiala a imobilizarilor necorporale generate intern, in paralel, prin aplicarea cerintelor 3 mobilizari necorporale si prin aplicarea cerintelor Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, si puneti in evidenta eventualele diferente. IAS38 - Imobilizările corporale generate intern

51 Uneori este dificil de evaluat dacă o imobilizare necorporală generată intern se califică pentru recunoaştere din

cauza problemelor legate de:

(a) identificarea existentei şi a momentului existentei unei imobilizări necorporale care să genereze beneficii

economice viitoare; şi

(b) stabilirea credibilă a costului imobilizării. În anumite cazuri, costul imobilizărilor necorporale generate intern nu

poate fi diferentiat de costul mentinerii sau măririi fondului comercial generat intern al entitătii sau de operatiunile de zi

cu zi.

of 30

52 Pentru a stabili dacă o imobilizare necorporală generată intern îndeplineşte criteriile de recunoaştere, o entitate

clasifică generarea de imobilizări în: a) faza de cercetare; şi (b) faza de dezvoltare.

Deşi termenii „cercetare” şi „dezvoltare” sunt definiti, termenii „fază de cercetare” şi „fază de dezvoltare” au o

semnificatie mai vastă în cadrul acestui Standard.

53 Dacă o entitate nu poate face distinctia între faza de cercetare şi cea de dezvoltare ale unui proiect intern de creare

a unei imobilizări necorporale, entitatea tratează cheltuielile cu acel proiect ca şi cum ar fi determinate doar de faza de

cercetare.

Faza de cercetare

54 Nici o imobilizare necorporală care decurge din cercetare (sau din faza de cercetare a unui proiect intern) nu va fi

recunoscută. Cheltuielile cu cercetarea (sau cele din faza de cercetare a unui proiect intern) vor fi recunoscute drept

cost atunci când sunt generate.

Faza de dezvoltare 57 O imobilizare necorporală provenită din dezvoltare trebuie recunoscută dacă, și numai dacă, o entitate poate

demonstra toate elementele de mai jos: a. Fezabilitatea tehnică necesară finalizării imobilizării necorporale astfel încât aceasta să fie disponibilă pentru

utilizare sau vânzare b. Intenția sa de a finaliza imobilizarea necorporală și de a o utiliza sau vinde c. Capacitatea sa de a utiliza sau vinde imobilizarea necorporală d. Modul în care imobilizarea necorporală va genera beneficii economice viitoare probabile. e. Disponibilitatea unor resurse tehnice, financiare și de altă natură adecvate pentru finalizarea dezvoltării

imobilizării necorporale și pentru utilizarea sau vânzarea acesteia f. Capacitatea sa de a evalua fiabil costurile atribuibile imobilizării necorporale în cursul dezvoltării sale

OMFP 3055/2009 73. - (1) O imobilizare necorporală trebuie recunoscută în bilanţ dacă se estimează că va genera beneficii economice pentru entitate şi costul său poate fi evaluat în mod credibil. (2) Pentru a stabili dacă o imobilizare necorporală generată intern îndeplineşte criteriile de recunoaştere, o entitate clasifică generarea imobilizării într-o fază de cercetare şi o fază de dezvoltare. Dacă o entitate nu poate face distincţia între faza de cercetare şi cea de dezvoltare ale unui proiect intern de creare a unei imobilizări necorporale, entitatea tratează cheltuielile cu acel proiect ca şi cum ar fi determinate doar de faza de cercetare. (3) Nicio imobilizare necorporală care decurge din cercetare (sau din faza de cercetare a unui proiect intern) nu se recunoaşte. Cheltuielile cu cercetarea (sau cele din faza de cercetare a unui proiect intern) se recunosc drept cheltuială atunci când sunt generate, deoarece, în faza de cercetare a unui proiect intern, o entitate nu poate demonstra că o imobilizare necorporală există şi că aceasta va genera beneficii economice viitoare. 35.Prezentati diferentele privind stabilirea duratei de viata a imobilizarilor necorporale conform cerintelor 3 mobilizari necorporale si respectiv cerintelor Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, cu modificarile si completarile ulterioare. IAS38

88 O entitate va evalua dacă durata de viată a unei imobilizări necorporale este determinată sau nedeterminată şi,

dacă este determinată, lungimea acesteia sau numărul de unităti de productie sau unităti similare care constituie acea

durată de viată. O imobilizare necorporală va fi considerată de către entitate ca având o durată de viată

nedeterminată atunci când, pe baza analizei tuturor factorilor relevanti, nu există limită previzibilă a perioadei în care

se aşteaptă ca imobilizarea să genereze fluxuri de trezorerie nete pentru entitate.

89 Contabilitatea pentru o imobilizare necorporală este bazată pe durata sa de viată. O imobilizare necorporală cu o

durată de viată determinată este amortizată (a se vedea paragrafele 97-106), iar o imobilizare necorporală cu o durată

de viată nedeterminată nu este amortizată (a se vedea paragrafele 107-110). Exemplele ilustrative care însotesc acest

Standard ilustrează determinarea duratei de viată pentru diferite imobilizări necorporale şi contabilitatea ulterioară

pentru acele imobilizări bazate pe stabilirea duratei de viată.

90 Multi factori sunt luati în considerare în determinarea duratei de viată a unei imobilizări necorporale, inclusiv:

(a) utilizarea preconizată a imobilizării de către entitate şi posibilitatea ca imobilizarea respectivă să poată fi gestionată

eficient de o altă echipă de conducere;

(b) ciclurile tipice de viată ale produsului pentru imobilizarea respectivă şi informatiile publice privind estimările sau

duratele de viată ale unor imobilizări similare care sunt utilizate într-un mod similar;

(c) uzura tehnică, tehnologică, comercială şi de altă natură;

(d) stabilitatea industriei în care functionează imobilizarea şi modificările survenite privind cererea de pe piată pentru

productia de produse sau servicii făcută de către imobilizare;

(e) actiunile preconizate din partea competitorilor sau a potentialilor competitori;

(f) nivelul cheltuielilor de întretinere necesare pentru obtinerea de beneficii economice viitoare aşteptate de la

imobilizare şi capacitatea şi dorinta entitătii de a atinge acel nivel;

(g) perioada de control asupra imobilizării şi limitele legale sau alte limite similare asupra utilizării produsului, cum ar fi

datele de expirare ale contractelor de leasing aferente; şi

(h) dacă durata de viată a imobilizării este dependentă de durata de viată a altor imobilizări ale entitătii.

of 30

91 Termenul „nedeterminat” nu înseamnă „infinit”. Durata de viată a unei imobilizări necorporale reflectă doar nivelul

de cheltuieli viitoare de întretinere necesare pentru întretinerea imobilizării la standardul de performantă evaluat la

momentul estimării duratei de viată a imobilizării şi capacitatea şi dorinta entitătii de a atinge acel nivel. Concluzia că

durata de viată a unei imobilizări este nedeterminată nu ar trebui să depindă de depăşirea cheltuielilor viitoare

planificate necesare pentru a mentine imobilizarea la acel standard de performantă.

92 Având în vedere istoria schimbărilor rapide din tehnologie, software-ul şi multe alte imobilizări necorporale sunt

susceptibile de uzură tehnologică. Astfel, este probabil ca durata lor de viată să fie scurtă.

93 Durata de viată a unei imobilizări necorporale poate fi foarte lungă sau chiar nedeterminată. Incertitudinea justifică

estimarea duratei de viată a unei imobilizări necorporale cu prudentă, dar nu justifică alegerea unei vieti care este

nerealist de scurtă.

94 Durata de viată a unei imobilizări necorporale care decurge din drepturi legale contractuale sau de altă natură nu

va depăşi perioada drepturilor contractuale sau a celorlalte drepturi legale, dar poate fi mai scurtă în functie de

perioada în care entitatea preconizează că va folosi imobilizarea. Dacă drepturile contractuale sau alte drepturi

legale sunt convenite pentru un termen care poate fi reînnoit, durata de viată a imobilizărilor necorporale va include

perioada sau perioadele de reînnoire doar dacă există dovezi în sprijinul reînnoirii de către entitate fără un cost

semnificativ.

OMFP 3055/2009 80. - (1) Cheltuielile de dezvoltare se amortizează pe perioada contractului sau pe durata de utilizare, după caz.

(2) În cazul în care durata contractului sau durata de utilizare depăşeşte cinci ani, aceasta trebuie prezentată în notele explicative, împreună cu motivele care au determinat-o. (3) În situaţia în care cheltuielile de dezvoltare nu au fost integral amortizate, nu se face nicio distribuire din profituri, cu excepţia cazului în care suma rezervelor disponibile pentru distribuire şi a profitului reportat este cel puţin egală cu cea a cheltuielilor neamortizate.

81 (2) Concesiunile primite se reflectă ca imobilizări necorporale atunci când contractul de concesiune stabileşte o durată şi o valoare determinate pentru concesiune. Amortizarea concesiunii urmează a fi înregistrată pe durata de folosire a acesteia, stabilită potrivit contractului. În cazul în care contractul prevede plata unei redevenţe/chirii, şi nu o valoare amortizabilă, în contabilitatea entităţii care primeşte concesiunea, se reflectă cheltuiala reprezentând redevenţa/chiria, fără recunoaşterea unei imobilizări necorporale.

81 (3) Brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi alte active similare se amortizează pe durata prevăzută pentru utilizarea lor de către entitatea care le deţine. 84.(2) Programele informatice, precum şi celelalte imobilizări necorporale înregistrate la elementul "Alte imobilizări necorporale" se amortizează pe durata prevăzută pentru utilizarea lor de către entitatea care le deţine. (3) În cazul programelor informatice achiziţionate împreună cu licenţele de utilizare, dacă se poate efectua o separare între cele două active, acestea sunt contabilizate şi amortizate separat. 83 a) fondul comercial se amortizează, de regulă, în cadrul unei perioade de maximum cinci ani;

36.Prezentati in paralel determinarea valorii amortizabile a imobilizarilor necorporale conform cerintelor 3 mobilizari necorporale si respectiv cerintelor Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, cu modificarile si completarile ulterioare. IAS38 - Perioada de amortizare și metoda de amortizare

97 Valoarea amortizabilă a unei imobilizări necorporale cu o durată de viață utilă determinată trebuie alocată pe o

bază sistematică de-a lungul duratei sale de viață utilă. Amortizarea trebuie să înceapă atunci când activul este

disponibil pentru a fi utilizat, adică atunci când se află pe locul și în starea necesare pentru a putea funcționa în

maniera intenționată de conducere. Amortizarea trebuie să îneceteze la prima dată dintre data la care activul este

clasificat drept deținut în vedera vânzării. Metoda de amortizare utilizată trebuie să reflecte modelul conform căruia

beneficiile economice viitoare aferente activului se preconizează să fie consumate de către entitate.

100 Valoarea reziduală a unei imobilizări necorporale cu o durată de viată determinată va fi evaluată la zero cu

exceptia cazurilor în care:

(a) există un angajament al unei terte părti de a achizitiona imobilizarea la sfârşitul duratei sale de viată; sau

(b) există o piată activă pentru imobilizare şi:

(i) valoarea reziduală poate fi determinată prin referire la acea piată; şi

(ii) este probabil ca o astfel de piată să existe la sfârşitul duratei de viată a imobilizării.

101 Valoarea amortizabilă a unui activ cu o durată de viață utilă determinată este stabilită după deducerea valorii sale reziduale. O valoare reziduală diferită de zero sugerează faptul că o entitatea preconizează să cedeze imobilizarea necorporală înainte de sfârșitul duratei de viață economică. 107 O imobilizare necorporală cu o durată de viaţă utilă nedeterminată nu va fi amortizată. OMFP 3055/2009 68 (2) Amortizarea valorii activelor imobilizate cu durate limitate de utilizare economică reprezintă alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga durată de utilizare economică. Valoarea amortizabilă este reprezentată de cost sau altă valoare care substituie costul (de exemplu, valoarea reevaluată). 37.Cum se efectueaza evaluarea imobilizarilor necorporale, ulterior recunoaşterii initiale data bilantului -tratamente contabile premise de 3 mobilizari necorporale , respectiv de Reglementarile contabile

of 30

conforme cu Directiva a patra a CEE, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, cu modificarile si completarile ulterioare? IAS38 - Modelul bazat pe cost

74 După recunoaşterea initială, o imobilizare necorporală va fi evaluată la costul său minus orice amortizare

acumulată şi orice pierdere din depreciere acumulată.

Modelul de reevaluare

75 După recunoaşterea initială, o imobilizare necorporală va fi evaluată la valoarea reevaluată ca fiind valoarea sa

justă la data reevaluării minus orice amortizare ulterioară acumulată şi orice pierdere din depreciere acumulată

ulterior. În scopul reevaluării în conformitate cu acest Standard, valoarea justă va fi determinată prin referire la o piată

activă. Reevaluările vor fi făcute cu o asemenea regularitate încât la data bilantului valoarea contabilă a activului să nu

difere semnificativ de valoarea sa justă.

76 Modelul reevaluării nu permite:

(a) reevaluarea imobilizărilor necorporale care nu au fost recunoscute anterior cafiind imobilizări; sau

(b) recunoaşterea initială a imobilizărilor necorporale la sume diferite de cost.

77 Modelul reevaluării este aplicat după ce o imobilizare a fost recunoscută initial la cost. Totuşi, dacă doar o parte a

costului imobilizării necorporale este recunoscută ca imobilizare deoarece imobilizarea nu a îndeplinit criteriile de

recunoaştere decât la unanumit moment dat al procesului (a se vedea paragraful 65), modelul reevaluării poate fi

aplicat întregii imobilizări. De asemenea, modelul reevaluării poate fi aplicat uneiimobilizări necorporale care a fost

primită prin intermediul unei subventii de la guvern şi recunoscută la valoarea nominală (a se vedea paragraful 44).

80 Dacă o imobilizare necorporală este reevaluată, orice amortizare acumulată la data reevaluării este fie:

(a) retratată proportional cu schimbarea din valoarea contabilă brută a imobilizării astfel încât valoarea contabilă a

imobilizării după reevaluare ajunge să fie egală cu valoarea reevaluată; fie

(b) eliminată din valoarea contabilă brută a imobilizării şi suma netă retratată la valoarea reevaluată a imobilizării.

81 Dacă o imobilizare necorporală dintr-o clasă de imobilizări necorporale reevaluate nu poate fi reevaluată din cauză

că nu există o piată activă pentru această imobilizare, atunci imobilizarea va fi înregistrată la costul său minus orice

amortizare acumulată şi pierdere din depreciere.

82 Dacă valoarea justă a unei imobilizări necorporale reevaluate nu mai poate fi stabilită prin referire la o piată activă,

atunci valoarea contabilă a imobilizării va fi valoarea sa reevaluată la data ultimei reevaluări prin referire la piata

activă minus orice amortizare acumulată ulterior şi orice pierdere din depreciere acumulată ulterior.

85 Dacă valoarea contabilă a unei imobilizări necorporale este majorată ca rezultat al reevaluării, atunci creşterea va

fi creditată direct în capitalurile proprii cu titlu de surplus din reevaluare. Totuşi, creşterea va fi recunoscută în profit

sau pierdere în măsura în care ea reia o scădere în reevaluare a aceleiaşi imobilizări recunoscută anterior în profit

sau pierdere.

86 Dacă valoarea contabilă a unei imobilizări necorporale este scăzută ca rezultat al reevaluării, scăderea va fi

recunoscută în profit sau pierdere. Totuşi, scăderea va fi debitată direct în capitalurile proprii sub titlu de surplus de

reevaluare în limita oricărui sold creditor în surplusul din reevaluare legat de acea imobilizare.

OMFP 3055/2009- Cheltuieli ulterioare 88. - (1) Cheltuielile ulterioare efectuate cu o imobilizare necorporală după cumpărarea sau finalizarea acesteia se înregistrează în conturile de cheltuieli atunci când sunt efectuate. (2) Cheltuielile ulterioare vor majora costul imobilizării necorporale atunci când este probabil că aceste cheltuieli vor permite activului să genereze beneficii economice viitoare peste performanţa prevăzută iniţial şi pot fi evaluate credibil. Evaluarea la data bilanţului 89. - O imobilizare necorporală trebuie prezentată în bilanţ la valoarea de intrare, mai puţin ajustările cumulate de valoare. 38. Cand inceteaza recunoasterea unei imobilizari necorporale in situatiile financiare anuale situatii prevazute de 3 mobilizari necorporale si respectiv de Reglementarile contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, cu modificarile si completarile ulterioare)? IAS38 - Retrageri și cedări

112 O imobilizare necorporală trebuie derecunoscută: (a) la cedare; sau (b) atunci când nu se mai aşteaptă beneficii

economice viitoare care să decurgă din utilizarea sau cedarea sa.

114 Cedarea unei imobilizări necorporale poate interveni într-o varietate de moduri (spre exemplu prin vânzare, prin

intrarea într-un leasing financiar sau prin donatie). Pentru stabilirea datei cedării unui astfel de activ, o entitate

utilizează criteriile din IAS 18 Venituri pentru recunoaşterea veniturilor din vânzarea de bunuri. IAS 17 se aplică cedării

prin vânzare şi leaseback.

115 Dacă o entitate recunoaşte în valoarea contabilă a unei activ costul înlocuirii unei părti din imobilizarea

necorporală, atunci ea derecunoaşte valoarea contabilă a părtii înlocuite. Dacă o entitate nu poate stabili valoarea

contabilă a părtii înlocuite, ea poate utiliza costul înlocuirii ca pe un indiciu al costului părtii înlocuite în momentul

achizitionării sau generării ei interne.

of 30

116 Contravaloarea de primit la cedarea unei imobilizări necorporale este recunoscută initial la valoarea sa justă.

Dacă plata pentru imobilizarea necorporală este amânată, contravaloarea primită este recunoscută initial la

echivalentul pretului în numerar. Diferenta dintre valoarea nominală a contravalorii şi echivalentul pretului în numerar

este recunoscută ca venit din dobânzi în conformitate cu IAS 18 reflectând randamentul propriu-zisă al creantei.

OMFP 3055/2009 - Cedarea 90. - O imobilizare necorporală trebuie scoasă din evidenţă la cedare sau atunci când niciun beneficiu economic viitor nu mai este aşteptat din utilizarea sau cedarea sa. 91. - (1) În cazul scoaterii din evidenţă a unei imobilizări necorporale, sunt evidenţiate distinct veniturile din vânzare, cheltuielile reprezentând valoarea neamortizată a imobilizării şi alte cheltuieli legate de cedarea acesteia. 39. Prezentaţi aspectele din IFRS 2 „Plata pe baza de actiuni”, care se regasesc atat in IFRS 2, cat si în Reglementarile contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, cu modificarile si completarile ulterioare. IFRS 2 - Prezentare generală

12. În general, acțiunile, opțiunile pe acțiuni sau alte instrumente de capitaluri proprii sunt acordate angajaților ca parte

a pachetului lor de remunerații, în plus față de un salariu în numerar și alte beneficii de angajare. De obicei, nu este

posibil să se evalueze direct serviciile primite pentru componentele particulare ale pachetului salarial al angajatului. Se

poate, de asemenea, să fie imposibil să se evalueze, în mod independent, valoarea justă a pachetului salarial total,

fără a evalua direct valoarea justă a instrumentelor de capitaluri proprii acordate. Mai mult, acțiunile sau opțiunile pe

acțiuni sunt uneori acordate ca parte a unui angajament de prime, mai degrabă decât ca o parte a salariului de bază,

de exemplu, un stimulent pentru angajații care rămân în serviciul entității sau o recompensă pentru eforturile depuse

de aceștia în vederea îmbunătățirii performanțelor entității. Prin acordarea de acțiuni sau opțiuni pe acțiuni în plus față

de alte remunerații, entitatea plătește o remunerație suplimentară pentru a obține beneficii suplimentare. Estimarea

valorii juste a acestor beneficii suplimentare este probabil o activitate dificilă. Din cauza dificultății evaluării directe a

valorii juste a serviciilor primite, entitatea trebuie să evalueze valoarea justă a serviciilor primite din partea angajaților

în raport cu valoarea justă a instrumentelor de capitaluri proprii acordate.

TRANZACȚII CU PLATA PE BAZĂ DE ACȚIUNI CU DECONTARE ÎN NUMERAR 30. Pentru tranzacțiile cu plata pe bază de acțiuni cu decontare în numerar, entitatea trebuie să evalueze bunurile sau serviciile dobândite și datoria angajată la valoarea justă a datoriei. Până în momentul decontării datoriei, entitatea trebuie să reevalueze valoarea justă a datoriei la fiecare dată de raportare și la data decontării, cu orice modificări ale valorii juste recunoscute în profitul sau pierderea perioadei. 31. De exemplu, o entitate poate acorda angajaților drepturi privind aprecierea acțiunilor ca parte a pachetului lor salarial, prin care angajații vor fi îndreptățiți la o plată viitoare în numerar (mai degrabă decât la un instrument de capitaluri proprii), pe baza creșterii prețului acțiunii entității de la un nivel specificat în decursul unei perioade de timp. Sau o entitate poate acorda angajaților săi dreptul de a primi plăți viitoare în numerar prin acordarea acestora a unui drept la acțiuni (inclusiv acțiuni care vor fi emise la exercitarea opțiunilor pe acțiuni) care sunt răscumpărabile, fie obligatoriu (de exemplu, la încetarea contractului de angajare), fie la opțiunea angajatului. OMFP 3055/2009 195. - (1) Beneficiile sub forma acţiunilor proprii ale entităţii (sau alte instrumente de capitaluri proprii), acordate angajaţilor sunt înregistrate distinct (contul 644 "Cheltuieli cu remunerarea în instrumente de capitaluri proprii"), în contrapartida conturilor de capitaluri proprii (de exemplu, contul 1068 "Alte rezerve", analitic distinct), la valoarea justă a respectivelor instrumente de capitaluri proprii, de la data acordării acelor beneficii. Recunoaşterea cheltuielilor aferente muncii prestate de angajaţi are loc în momentul prestării acesteia. (2) Data acordării beneficiilor reprezintă data la care entitatea şi angajaţii beneficiari ai respectivelor instrumente înţeleg şi acceptă termenii şi condiţiile tranzacţiei, cu menţiunea că, dacă respectivul acord face obiectul unui proces de aprobare ulterioară (de exemplu, de către acţionari), data acordării beneficiilor este data la care este obţinută respectiva aprobare. 40. Care metoda de determinare a costului stocurilor este permisa de Reglementarile contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, si nu este permisa de IFRS? Prezentati caracteristicile acestei metode si argumentati care sunt motivele pentru care 2 tocuri nu mai prevede aceasta metoda. IAS2 - Formule de determinare a costului

25 Costul stocurilor, trebuie determinat cu ajutorul metodei „primul – intrat, primul – ieşit” (FIFO) sau al formulei

costului mediu ponderat. O entitate trebuie să folosească aceeaşi formulă de determinare a costului pentru toate

stocurile de natură şi utilizare similară pentru entitate. Pentru stocurile de natură sau utilizare diferită, pot fi justificate

metode diferite de determinare a costului.

27 Formula FIFO presupune că elementele de natura stocurilor care au fost produse sau cumpărate primele sunt cele

care se vând primele şi, prin urmare, elementele care rămân în stoc la sfârşitul perioadei sunt cele care au fost

cumpărate sau produse cel mai recent. Prin formula costului mediu ponderat calculează costul fiecărui element pe

baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei şi a costului elementelor

similare produse sau cumpărate în timpul perioadei. Media poate fi calculată periodic sau după receptia fiecărei livrări,

în functie de circumstantele în care se găseşte entitatea.

OMFP 3055/2009

of 30

161. - (1) La ieşirea din gestiune a stocurilor şi altor active fungibile, acestea se evaluează şi înregistrează în contabilitate prin aplicarea uneia din următoarele metode: a) metoda primul intrat - primul ieşit - FIFO; b) metoda costului mediu ponderat - CMP; c) metoda ultimul intrat - primul ieşit - LIFO. (2) Dacă valoarea prezentată în bilanţ, rezultată după aplicarea metodelor specificate în alin. (1), diferă în mod semnificativ, la data bilanţului, de valoarea determinată pe baza ultimei valori de piaţă cunoscute înainte de data bilanţului, valoarea acestei diferenţe trebuie prezentată în notele explicative ca total pe categorie de active. (3) Potrivit metodei "primul intrat - primul ieşit" (FIFO), bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al primei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al lotului următor, în ordine cronologică. (4) Metoda "costului mediu ponderat" (CMP) presupune calcularea costului fiecărui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei şi a costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei. (5) Potrivit metodei «ultimul intrat, primul ieşit» (LIFO), bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al ultimei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau costul de producţie al lotului anterior, în ordine cronologică.

Metoda LIFO reduce (creşte) profiturile într-un mod care tinde să reflecte efectul că preţurile crescute (diminuate)

vor avea în cost înlocuirea stocurilor vândute. Utilizarea LIFO are ca rezultat stocuri recunoscute în balanţă la valorile care au prea puţin legătură cu nivelurile

recente de costuri ale stocurilor.

competenta cafr iii_d contabilitate

Documents

intra n entitate n

numerarul n sine confer

evaluat n mod credibil