comparatie celula ek si pk

15
Comparaţie între celula animală şi vegetală Comparţie a stucturilor între celule animale şi vegetale Celulă tipică animală Celulă tipică vegetală Organite Nucleu Nucleol (în nucleu) Reticul endolasmatic rugos (RE) Reticul endolasmatic neted Ribozomi Citoschelet Aparat Golgi Citoplasmă Mitocondrii Vezicule Vacuole Lizozomi Centrozom Centrioli Nucleu Nucleol (în nucleu) Reticul endoplasmatic rugos (RE) Reticul endoplasmatic neted Ribozomi Citoschelet Aparat Golgi (dictiozomi) Citoplasmă Mitocondrii Vezicule Vacuolă centrală Cloroplast and other plastids - Tonoplast (central vacuole membrane)

Upload: arinapenciu

Post on 29-Jun-2015

4.140 views

Category:

Documents


3 download

TRANSCRIPT

Page 1: Comparatie celula ek si pk

Comparaţie între celula animală şi vegetală

Comparţie a stucturilor între celule animale şi vegetale

Celulă tipică animală Celulă tipică vegetală

Organite Nucleu

Nucleol (în nucleu)

Reticul endolasmatic rugos

(RE)

Reticul endolasmatic neted

Ribozomi

Citoschelet

Aparat Golgi

Citoplasmă

Mitocondrii

Vezicule

Vacuole

Lizozomi

Centrozom

Centrioli

Nucleu

Nucleol (în nucleu)

Reticul endoplasmatic rugos (RE)

Reticul endoplasmatic neted

Ribozomi

Citoschelet

Aparat Golgi (dictiozomi)

Citoplasmă

Mitocondrii

Vezicule

Vacuolă centrală

Cloroplast and other plastids

-

Tonoplast (central vacuole

membrane)

Peroxizomi

Glioxizomi

Additional

structures

Cili

Flagel

Membrană Plasmatică

Membrană Plasmatică

Perete Celular

Plasmodesmata

Flagel (numai la gameţi)

Page 2: Comparatie celula ek si pk

Comparaţie între celula procariotă şi eucariotă

Principalele diferenţe intre celulele procariote şi eucariote

  Procariote Eucariote

Tipul de

organismebacterie protiste, ciuperci, plante, animale

Dimensiuni ~ 1-10 µm ~ 10-100 µm

Tip de nucleu nucleoid; nu un nucleu veritabilnucleu adevărat cu dublă

membrană

ADN circularmolecule liniare (cromozomi) cu

proteine histone

ARN şi sinteza

proteinelorcuplată cu citoplasma

sinteza de ARN în nucleu

sinteza de proteine în citoplasmă

Ribosomi 23S+16S+5S 28S+18S+5,8S+5S

Page 3: Comparatie celula ek si pk

Structura

citoplasmaticăstructură simplă

structură complexă cu membrane

intracitoplasmatice şi citoschelet

Mişcarea

celulelorflagelară făcută de flagelină

flagelară şi ciliară făcută de

tubulină

Metabolism anaerob de obicei aerob

Mitocondrii nu au de la una până la numeroase

Cloroplaste nu au la alge şi la plante

Organizarede obicei celule izolate, dar pot

forma şi colonii

celule izolate, colonii, organisme

evoluate cu celule specializate

Diviziunea

celulelordiviziune simplă

Mitoză (pentru celulele somatice)

Meioză (la formarea gameţilor)

Procariote

Structura celulelor procariote

Celulă procariotă tipică(FIG.1)

Celulele procariote au o organizare structurală mai simplă, dar un potenţial ecologic şi

fiziologic comparabil cu cel al celulelor eucariote.

Celula procariotă este învelită de un perete rigid, lipoproteic, acesta conţine sacul

mureinic, inexistent în celulele eucariote. Plasmalema este cel de-al doilea înveliş al

celulei, de natură lipoproteică. Aceasta are rol în respiraţie, nu se poate invagina pentru a

forma vezicule, prin care să incorporeze soluţii nutritive de la exterior sau particule

solide. Aceste fenomene sunt denumite pinocitoza şi fagocitoză.

Membrana Citoplasmatică- aceasta este de natură lipoproteică, cu o structură funcţională

complexă, constituind un criteriu de deosebire a celulei procariote faţă de celula

eucariotă. Datorită grosimii constante şi suprafeţei limitate de peretele celular care o

înconjoară, membrana citoplasmatică prezintă ca singură posibilitate de a-şi mări

Page 4: Comparatie celula ek si pk

suprafaţa de invaginare şi pliere sub formă de mezozom. Plasmalema nu este permeabilă

pentru macromolecule; singurele particule care o pot traversa sunt fragmentele de ADN şi

enzimele extracelulare.

FIG.1

O altă componentă a celulei procariote este citoplasma care ocupă aproape tot spaţiul

celular. Citoplasma este o mixtură complexă de soluţii perfecte şi coloidale al unor

substanţe minerale şi organice, dizolvate în apă. Nu posedă un citoschelet proteic, format

din microtubuli şi microfilamente şi nu prezintă curenţi plasmatici. Se caracterizează

printr-o stare coloidală de gel permanent, stare care exclude existenţa curenţilor

citoplasmatici şi asigură menţinerea structurii nucleului care este lipsit de membrană

limitantă.

Celula nu posedă organite înconjurate de membrane; la unele bacterii membrana

plasmatică formează mezosomi care au rol în respiraţia celulară şi în ancorarea

moleculelor de ADN.

La bacteriile fotosintetizante se observă la microscop mici vezicule înconjurate de

membrane, la nivelul lor se găsesc pigmenţi asimilatori, aceste vezicule sunt denumite

cromatofori.

Page 5: Comparatie celula ek si pk

În citoplasma cianobacteriilor se găsesc veziculele aplatizate, înconjurate de membrane,

numite tilacoide.

În tilacoide se află pigmenţi clorofilieni, iar pe suprafaţa lor sunt plasaţi pigmenţi

proteici, ficocianina şi ficoeritrina, care maschează pigmenţi clorofilieni.

În ciuda relativei lor simplităţi, potenţialele metabolice ale celulelor procariote actuale

sunt comparabile cu cela ale celulelor eucariote. Mai mult decât atât, metabolistul

bacterian este de sute şi mii de ori mai intens decât cel al celulelor eucariote. Această

capacitate metabolică este determinată de valoarea înaltă a raportului suprafaţă/volum,

ceea ce facilitează schimburile celulei cu mediul ambiant. Remarcabil este şi faptul că

natura substanţelor pe care le catabolizează este foarte mare; pot metaboliza şi substanţe

toxice precum: cauciuc, asfalt, petrol, detergenţi etc. Unele etape ala ciclului azotului şi

sulfului sunt realizate în exclusivitate de celulele procariote (bacteriile fixatoare de azot).

O altă carectesistică a metabolismului bacterian este plasticitatea: bacteriile pot trece cu

usurinţă de la aerobioză la anaerobioză, de la autotrofie la heterotrofie, ceea ce la conferă

o mare capacitate adaptativă.

În citoplasmă se gasesc numeroşi ribozomi, care sunt mai mici decât cei de la eucariote,

dar îndeplinesc aceaşi funcţie, de sinteză proteică.

Celulele procariote se divid de câteva ori pe oră în timp ce eucariotele, cu creştere foarte

rapidă, se divid doar de două ori pe zi.

Celulele procariote nu au un nucleu adevărat, materialul genetic este constituit dintr-o

singură moleculă de ADN, această molecula reprezintă cromozomul sau genomul

bacterian, cunoscut sub denumirea de nucleoid.

Multiplicarea celulelor se face prin sciziparitate ( forma primitivă de diviziune directă).

Eucariote

Structura celulelor eucariote(FIG.2)

Celulele eucariote sunt formate din:

Membrana

Membrana celulară(membrana plasmatica, plasmalema) este o structură celulară, ce

delimitează si compartimentează conţinutul celular. Constituie o bariera selectiva pentru

pasajul moleculelor şi ionilor. Este o structură bidimensionala continua (grosime de 6-9

www.referat.ro

Page 6: Comparatie celula ek si pk

nm) cu proprietaţi caracteristice de permeabilitate selectivă, ce conferă individualitate

celulei).

Istoric

Membrana celulară a fost pentru prima dată observată de Robert Hooke, însă acesta a

considerat-o parte integrală a unei celule unitare. Abia în 1855 Karl Wilhelm von Nägeli

şi Carl Eduard Cramer au emis ipoteza existenţei unei membrane celulare responsabile

pentru secreţia extracelulară şi menţinerea presiunii intracelulare. În 1935, Hugh Daveson

şi James Frederic Danielli au sugerat structura bilipidică a membranei celulare, iar în

1972, Nicholson şi Singer au formulat modelul mozaicului fluid. Acest model a fost

modificat datorită descoperirii unor structuri ce compartimentalizează membrana

celulară. Acestea cuprind: zonele de joncţiune intercelulară; "barierele" membranare

formate de complexe multiproteice sau de specializări ale citoscheletului subcortical;

subdomenii membranare cu o compoziţie proteo-lipidică specifică, cum ar fi cele

insolubile in detergenţi (lipid rafts). Aceasta organizare complexă a membranei este

importantă, între altele, pentru polaritatea celulei şi pentru organizarea semnalelor primite

din exterior.

Page 7: Comparatie celula ek si pk

FIG.2

Celula eucariotă. Organite celulare: (1) nucleol (2) nucleu (3) reticul endoplasmatic

granular (4) vezicule,(5) reticul endoplasmatic rugos, (6) aparatul Golgi, (7) citoschelet,

(8) reticul endoplasmatic neted, (9) mitocondrie, (10) vacuole, (11) citoplasma, (12)

lizozom, (13) centriol.

Structură

Membrana celulară este formată din lipide si proteine.(FIG.3)

Elementul structural fundamental al membranelor celulare este dublul strat lipidic care se

comportă ca o barieră impenetrabilă pentru majoritatea moleculelor aqua-solubile.

Proteinele membranare, asociate dublului strat lipidic, asigura funcţionalitatea

membranei.

FIG.3

Perete celular

Peretele celular este o structură ce înconjoară membrana plasmatică a celulelor de plante

şi bacterii, având rolul principal de a păstra forma celulelor şi de a le conferi rezistenţă

Page 8: Comparatie celula ek si pk

mecanică. La plante este format mai ales din celuloză, iar la bacterii din complexe

lipopolizaharidice, cum este de exemplu mureina.

Citoplasma şi componentele subcelulare

Citoplasma reprezintă mediul intracelular, situat între membrana celulara şi nucleu, al

unei celule, constituind masa fundamentală a acesteia. În citoplasmă se află organite

comune, precum citoschelet, organite celulare, ribozomul, mitocondrie, centrozomul,

aparat Golgi, vacuolă, lizozomul, plastida, reticul endoplasmatic, precum şi organite

specifice (neurofibrile, miofibrile, corpul Nisl) aflate în citosol, fluidul vâscos în care se

petrec toate reacţiile intracelulare.

Rol

Structura

Citoplaasma este alcatuita din doua parti : hialoplasma, granuloplasma si incluziuni

ergastice Hialoplasma este formata din: citosol si citoschelet Starile hialoplasmei sunt : -

starea de sol(apoasa)->este starea opima de functionare a hialoplasmei -starea de

gel(vascoasa)

Granuloplasma este formata din organite citoplasmatice ancorate de citoschelet.

Organitele provin din : -mediul extern, introduse prin fagocitoza; Ele au rezistat digestiei

si au ramas ca simbionzi intracelulari. -compartimentarea hialoplasmei de biomembrane ,

provenite din reticulul endoplasmatic si aparatul Golgi.

Organitele pot fi: -comune(sunt prezente in toate celulele) -specifice(sunt prezente doar

in anumite celule).

Citoscheletul (schelet celular) reprezintă o structură subcelulară, care are o forma unor

tuburi şi filamente, alcătuite din molecule proteice specializate. Acesta conferă celulei

formă proprie şi susţinere. De-asemenea, citoscheletul are rol în locomoţia celulară,în

transportul intracelular şi în schimbul de substanţe cu mediul extern si cu alte celule. Este

comun tuturor celulelor eucariote (celule cu nucleu), ca de exemplu neuronul. Structuri

citoscheletale au fost descrise şi pentru organismele procariote

Organitele celulare sunt structuri specializate din citoplasma celulară, care îndeplinesc

funcţii specifice şi posedă membrană proprie.

Caracteristici generale

Prezenţa unei membrane lipidice (simple sau duble)

Page 9: Comparatie celula ek si pk

Funcţie specializată

Clasificarea organitelor

Organitele celulare sunt de două tipuri:

comune: se găsesc în majoritatea celulelor eucariote. Exemple: Reticul endoplasmatic

(R.E); Ribozomi, Aparatul Golgi, Mitocondrii, Lizozomi

specifice: intră în alcatuirea numai anumitor tipuri de celule. Exemple:Miofibrile

(întâlnită în fibra musculară); Neurofibrile şi Corpusculii Nissl (întâlniţi în celula

nervoasă).

Ribozomii sau corpusculii lui Palade generaţi de nucleoli sunt constituiţi din ARN. Ei

se găsesc liberi în citoplasma celulară sau ataşaţi reticulului endoplasmatic, formând cu

acesta reticulul endoplasmatic rugos. Ribozomii sunt sediul biosintezei proteinelor

specifice.Ribozomii celulelor procariote au dimensiun mai mici decat la eucariote. Nu

prezinta membrana la periferie şi sunt alcătuiţi din 2 subunităţi (una mică si una mare). În

timpul procesului de sinteză ribozomii acţionează ca punct de legatură între toate

moleculele implicate, precis poziţionate unele faţă de celelalte. Diametrul ribozomilor

este de aproximativ 20nm.

Ribozomii au dimensiuni de aproximativ 20 nm în diametru şi sunt compuşi în 65% din

ARN ribozomal şi 35% din proteine ribozomale (cunoscute şi sub numele de

ribonucleoproteine). Rolul lor este de a decoda ARN mesager pentru construcţia

lanţurilor polipeptidice din aminoacizi aduşi de ARN de transport. Ribozomii construiesc

proteinele necesare pentru informaţia genetică conţinută în ARN-ul de transport.

Ribozomii liberi se găsesc suspendaţi în citosol (partea semi-fluidă a citoplasmei), pe

când ceilalţi ribozomi sunt legaţi de reticolul endoplasmatic rugos, dându-i acestuia

aspectul caracteristic. Cum ribozomii sunt alcăzuiţi majoritar din ARN, se crede că ei

sunt o remineşcenţă a “lumii ARN”. Catalizarea legăturilor peptidice implică C2

hidroxilaza de la nivelul situsului P al ARN-ului, implicând un mecanism de transport

proteic. Intreaga funcţie a ribozomului se bazează pe schimbările pe care le face la

nivelul conformaţiei proteinelor. Ribozomii sunt consideraţi de multe ori organite, însă

acest termen se referă la componentele sub-celulare, subcomponenete ce se găsesc în

relaţie cu membrana fosfo-lipidică, subcomponenete din care ei nu fac parte sau nu sunt

ataşaţi. De aceea de multe ori se face referire la ribozomi ca fiind componente „non-

Page 10: Comparatie celula ek si pk

membranare”. Subunităţile ribozomale sunt relativ identice în celula eucariotă şi cea

procariotă. Ribozomii eucariotelor au dimensiuni de 80S, şi fiecare conţine o subunitate

mică (40S) şi o subunitate mare (60S). Subunitatea mare este alcătuită din ARNS 5S (120

de nucleotide), ARN 28S (4700 de nucleotide), o subunitate de 5,8S (160 de nucleotide)

şi aproximativ 49 de proteine. Subunitatea mică 40S conţine ARN 18S (1900 de

nucleotide) şi aproximativ 33 de proteine. Ribozomii găsiţi în cloroplastele şi

mitocondriile celulelor eucariote au subunitatea mare şi mică conectate prin intermediul

proteinlor la nivelul particulei 70S. Aceste organite sunt considerate a fi o remineşcenţă

de la bacterii, a căror ribozomi sunt similari inclusiv celor de la procariote. Diferitele

tipuri de ribozomi au însă o structură comună, indiferent de diferenţele mari de

dimensiuni

Mitocontriile sunt organite celulare întâlnite în toate tipurile de celule. Ele mai sunt

denumite şi „uzine energetice”, fiindcă ele conţin enzimele oxido-reducătoare necesare

respiraţiei. Respiraţia produce energia necesară organismelor, iar această energie este

înmagazinată în moleculele de ATP. Mitocondriile au material genetic propriu - ADN

mitocondrial, care conţine informaţia genetică pentru sinteza enzimelor respiratorii.

Powered by http://www.referat.ro/cel mai tare site cu referate