combaterea violentei domestice impotriva femeilor rome: prevenire

Coordonatorul proiectului

Parteneri

Finanţat de

Combaterea violentei domestice impotriva femeilor rome: prevenire, depistare, recomandari de interventie

ASOCIAŢIA FEMEILOR ŢIGĂNCI “PENTRU COPIII NOŞTRI”Timişoara 1900, Dorobanţilor 62Tel/Fax: +40256 206 083E-mail: [email protected]

Portada_RUMANO.indd 1 15/01/13 08:40

Scris de:

Surt. Fundació de dones. Fundació Privada

În colaborare cu:

Fondazione Giacomo Brodolini

Fundación Secretariado Gitano

International Centre for Minority Studies and Intercultural Relations

Roma Women Association For Our Children

Septembrie 2012

Pachet de instrumente de comunicare scris în cadrul proiectului Empow-Air: “Proiect pentru spriji-nirea femeilor împotriva violenței domestice din cadrul comunitaților rome” JUST/2010/DAP3/AG/1266 co-finanțat prin Programul Daphne III al Comisiei Europene pentru combaterea violenței împotriva copiilor, a tinerilor şi a femeilor (2007-2013).

Informațiile și opiniile din acest Pachet de instrumente de comunicare sunt ale autorului și nu re-flectă opinia oficiala a Uniunii Europene. Instituțiile și organele Uniunii Europene sau alte persoane care actionează din partea acesteia nu sunt responsabile de uzul acestor informații.

3

1. INTRODUCERE.CONSIDERAŢIIŞIOBIECTIVE ............................................................................................. 51.1 DE CE A FOST SCRIS ACEST PACHET DE INSTRUMENTE DE COMUNICARE? ................................. 51.2 CUI II SE ADRESEAZĂ ACEST PACHET? ..................................................................................................................... 51.3 MODUL DE UTILIZARE AL PACHETULUI DE INSTRUMENTE DE COMUNICARE ............................ 51.4 CONSIDERAȚII GENERALE ................................................................................................................................................. 6

2. CONȘTIENTIZAREAFENOMENULUIDECĂTRESPECIALIȘTI ...................................................... 62.1 ÎNȚELEGEREA VIOLENȚEI ÎMPOTRIVA FEMEILOR .............................................................................................. 6

2.1.1 Ce este violența împotriva femeilor? ......................................................................................................... 62.1.2 False presupuneri despre violență: eliminarea stereotipurilor ................................................ 72.1.3 Ciclul de violență și cum acționează VIF ................................................................................................. 82.1.4 Consecințele VIF în viața femeilor ............................................................................................................... 92.1.5 Recunoașterea diversității experiențelor ................................................................................................ 9

2.2 COMUNITĂȚILE ROME ........................................................................................................................................................ 102.2.1 Elemente cheie ale comunitățiilor rome .................................................................................................. 10

2.3 ELEMENTE CHEIE ALE VIF ȘI COMUNITĂȚIILE ROME ..................................................................................... 122.4 COMPETENȚĂ CULTURALĂ .............................................................................................................................................. 13

2.4.1 Definiție ......................................................................................................................................................................... 132.4.2 Modul de creare a unei organizații competent culturale ............................................................ 162.4.3 Dezbateri în legătură cu potrivirea etnică ca și metodă de a obține competența culturală ......................................................................................................................................................................... 172.4.4 Intersectarea sexismului, rasismului și asupriri de clasă ............................................................ 19

3. PREVENIREAVIOLENȚEIÎMPOTRIVAFEMEILOR ....................................................................................... 203.1 CE SEMNIFICĂ PREVENȚIA PRIMARĂ? ..................................................................................................................... 203.2 OBIECTIVE DE PREVENIRE A VIOLENŢEI ÎMPOTRIVA FEMEII ..................................................................... 213.3 PRINCIPIILE PREVENŢIEI .................................................................................................................................................... 223.4 PROPUNERI DE ACTIVITĂȚI DE PREVENTIE ........................................................................................................... 24

4. DETECTAREAVIFÎNCOMUNITĂŢILEDEROMI ............................................................................................ 264.1 DIFICULTĂŢILE DE IDENTIFICARE ŞI NEVOIA DE DETECTARE ACTIVĂ ................................................. 264.2 INDICATORI CHEIE ................................................................................................................................................................. 27

5. INTERVENŢIA .................................................................................................................................................................................. 285.1 PRINCIPIILE INTERVENŢIEI ............................................................................................................................................... 285.2 INTERVENȚIE ÎN PRACTICĂ: ATITUDINI / RĂSPUNSURI ADECVATE ŞI NEADECVATE ................ 29

6. PROBLEMELESPECIALIȘTILOR ................................................................................................................................. 36

7. INCHEIERE ......................................................................................................................................................................................... 37

RESURSENAŢIONALEDESPREVIF ................................................................................................................................ 37

BIBLIOGRAFIE ....................................................................................................................................................................................... 39

5

1. INTRODUCERE.CONSIDERAŢIIŞIOBIECTIVE

1.1 DECEAFOSTSCRISACESTPACHETDEINSTRUMENTE DECOMUNICARE?

Pachetul de instrumente de comunicare este sub forma unui manual, fiind urmărite realizarea a doua obiective principale:

a) sensibilizarea specialiștilor în legătura cu violența împotriva femeilor1 (VIF), prin oferirea de informații importante despre organizarea socială și culturală a comunităților rome;

b) asigurarea unor elemente cheie în legătură cu prevenirea, detectarea VIF și moduri de intervenție în cazuri de violență.

Acest Pachet este elaborat in cadrul proiectului cu titlul “Proiect pentru sprijinirea feme-ilor împotriva violenței domestice din cadrul comunitaților rome”2, acronim Empow-Air, co-finanțaț de Programul Daphne III al Comisiei Europene pentru combaterea violenței împotriva copiilor, a tinerilor şi a femeilor. Activitățile proiectului sunt implementate pe o perioadă de doi ani (aprilie 2011 – martie 2013).

1.2 CUIIISEADRESEAZĂACESTPACHET?

Pachetul se adresează specialiștilor care se ocupă de VIF și/sau lucrează cu comunitățile rome, în special celor de la serviciile sociale, autorităților locale, poliției și organizațiilor societății civile care funcționează atât la nivel local cât și național (ONG-uri pentru femei și persoane de etnie romă).

1.3 MODULDEUTILIZAREALPACHETULUIDEINSTRUMENTE DECOMUNICARE

Acest Pachet trebuie să fie întotdeauna adaptat situațiilor concrete și problemelor pe care le trăiesc femeile rome. Am urmărit ca Pachetul să devină un manual de referință, cu un conținut general, pe care specialiştii îl pot adapta în activitatea lor de intervenție, în diferite contexte și situații particulare. Informațiile prezentate aici sunt utile ca un in-strument de inițiere al specialiștilor în fenomenul VIF din comunitățiile rome. În orice caz, specialiștii care se ocupă sau urmează a se ocupa de VIF din comunitățiile rome trebuie să parcurgă o pregătire mai îndelungată și mai cuprinzătoare.

Pachetul de instrumente de comunicare este disponibil în limba engleză, bulgară, italia-nă, română și spaniolă. Versiunea în engleză este cea originală și prezintă orientări gene-

1. Manualul urmărește violența intimă din partea partenerului.

2. Proiectul Empow-Air este coordonat de SURT. Fundació de dones. Fundació privada, cu sediul în Barcelona și implementat în parteneriat cu: Centul Internațional pentru Studiul Minorițățiilor și Relațiilor Interculturale (Bul-garia), Fundația Giacomo Brodolini (Italia), Asociaţia Femeilor Ţigănci Pentru Copiii Noştri (România).

6

rale, fără să contextualizeze informația în cadrul unei anumite țări, în timp ce versiunile naționale se referă la contextele naționale.

1.4 CONSIDERAȚIIGENERALE

• În acest proiect se consideră că VIF este cea mai răspândită formă de încălcare a drep-turilor omului. Studiile privind VIF arată că orice clasă socială, rasă sau naționalitate se confruntă cu acest fenomen. Această punct de vedere constiuie o încercare de a scoa-te în evidenţă caracterul comun al experienţei femeilor când vine vorba de violenţa de gen. Însă, feministele au pus la îndoială asumarea similitudinii și au subliniat nevoia de a cunoaște diversitatea cazurilor de violență împotriva femeii, în raport cu diferite-le tipuri de violență și cu posibilitatea femeilor de a solicita și de a primi ajutor și sprijin.

• VIF din cadrul comunităților rome reprezintă un fenomen complex datorat răspândirii structurilor patriarhale și faptului că este o zonă cu aspecte sensibile, asemeni identității rome.

• Deși aspectele culturale sunt cruciale pentru înțelegerea și combaterea VIF, nu ne pu-tem baza doar pe noțiuni limitate la identitatea culturală a unei comunități.

• Este important să se evite etnocentrismul și relativismul cultural și trebuie dezvoltată competența culturală atunci când se analizează Proiectul. Recomandăm ca pentru înțelegerea acestui fenomen o analiză dintr-o perspectivă feministă, interpretat ca un fenomen de violență structurală ce are loc într-un context patriarhal, în care genul se intersectează cu alte forme de asuprire precum rasism și exploatare economică.

2. CONȘTIENTIZAREAFENOMENULUIDECĂTRESPECIALIȘTI

2.1 ÎNȚELEGEREAVIOLENȚEIÎMPOTRIVAFEMEILOR

2.1.1 Ceesteviolențaîmpotrivafemeilor?

VIF este un fenomen structural care își are rădăcinile în relațiilor de putere inegale dintre femei și bărbați în cadrul unei societăţi patriarhale. Platforma de acțiune de la Beijing (1995) definește VIF ca fiind “orice act de violență care are ca rezultat sau poate avea ca rezultat vătămarea fizică, sexuală sau psihică, inclusiv amenințări de acest fel, constrân-gere sau privarea arbitrară de libertate, în public sau în privat.”

Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie definește violenta in familie ca fiind orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoa-părare ori de aparare, manifestată fizic sau verbal, savârșită de către un membru de familie impotriva altui membru al aceleiași familii, care provoaca ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emotionale ori psihologice, inclusiv amentintarea cu aseme-nea acte, constrangerea sau privarea arbitrara de libertate. Constituie, de asemenea, violen-ta in familie impiedicarea femeii de a-si exercita drepturile si libertatile fundamentale.

7

VIF este un fenomen structural și nu are nimic de-a face cu patologii sau comportament agresiv, nefiind un fenomen izolat sau ocazional. VIF este un fenomen istoric care rezultat din societățile patriarhale caracterizate prin dezechilibrul dintre femei și bărbați. Bazat pe o falsă superioritate a bărbatului, sistemul patriarhal urmărește asigurarea dominației masculine asupra femeilor, cu scopul de a le controla viața, corpul și sexualitatea. În acest context, VIF devine un mecanism de control indispensabil al sistemului patriarhal.

VIF poate lua diverse forme: violență verbală, psihologică, fizică, sexuală, socială și eco-nomică și se poate întâmpla în spații publice sau private. În cadrul proiectului EMPOW-AIR, accentul este pus pe violența în familie împotriva femeilor de etnie romă.

2.1.2 Falsepresupuneridespreviolență:eliminareastereotipurilor

Exceptând brutalitatea și grava răspândire a fenomenului, mai există încă un aspect la fel de alarmant: acceptarea socială a VIF. Bărbații dețin monopolul violenței și îl exercită asupra femeii deoarece cred că sunt îndreptățiți să o facă. VIF este o problemă de putere, dominaţie şi control, fiind favorizată în mare parte de convingeri bine înrădăcinate, învă-ţate sau transmise cultural de la o generaţie la alta. Există câteva mecanisme prin care societatea neagă și minimizează VIF. Unul dintre aceste mecanisme este o serie de false presupuneri și stereotipuri în legătură cu VIF. Toate aceste stereotipuri și false presupuneri în legătură cu VIF creează riscul ca violența să fie acceptată în societate. Mai mult, mitu-rile false despre bărbați și femei, despre comuniitățile de romi legate de VIF le asigură un cadru favorabil făptașilor de a acționa. Sunt create medii nesigure unde violența este tolerată. Lipsa de înțelegere asupra dinamicii VIF contribuie la izolarea și blocarea victime-lor. Tabelul de mai jos prezintă câteva presupuneri si stereotipuri false de justificare a VIF:

Legitimareaviolenteiimpotrivafemeilor

• Gelozia si controlul sunt semne de iubire.

• Femeile decid sa suporte violenta daca pot ramane in continuare in relatie sau in familie

• Femeile sunt partial responsabile pentru violenta “Daca o bate inseamna ca a facut ceva ca sa merite”

• Barbatii recurg la violenta deoarece isi pierd controlul sau din cauza ca au con-sumat droguri sau alcool

• VIF este o problema privata si nu trebuie discutată decat in familie

Nelegitimareaviolenteiimpotrivafemeilor

• Respectul si autonomia sunt semnele unei relatii sanatoase

• Trebuie luate in considerare cateva complexe pentru a intelege decizile femeilor

8

2.1.3 CicluldeviolențășicumacționeazăVIF

Ciclul de violență structurează comportamentul repetitiv al agresorului, prin parcurgerea a trei mari faze: acumularea tensiunii (luna de miere), izbucnirea tensiunii (episodul de violență propriu-zis) și manipularea emoțională. Tabelul de mai jos ilustrează grafic ciclul de violență:

LUNADEMIERE

Agresorul se comporta diferit dupa episoadele de violenta. Unii ignora sau neaga violenta. Unii dau vina pe “furie” sau pe ceea ce a facut sau spus femeia. Unii se tem ca femeia va pleca si le pare rau. Agresorul va incerca sa isi ceara iertare pentru violenta. Il va parea rau si va cere mila.

TENSIUNE

Se simte ca si cum ar pasi pe coji de oua. Nimic nu este bine. Nu poţi stii ce are de gand agresorul. Desi violenta fizica nu este pre-zenta (sau este putina), exista abuz emotional, intimidare si amenintari. Frica de violenta este

adeseori aceeaşi cu violenta propriuzisa.

ACTULDEVIOLENTA

Acesta este actul de violenta propiu-zis, include abuz fizic,

economic sau sexual. Este comisa infracţiune

• Femeile nu sunt niciodata responsabile de violenta suferita. Singura persoana responsabila este cea care o exercita

• Barbatii recurg la violenta deoarece se simt indreptatiti sa o faca in cadrul unui sistem patriarhal

• VIF este o problema publica si politica si trebuie discutată in public

9

Este important ca specialiștii să cunoască faptul că violența se înrăutățește treptat și că VIF nu este un factor constant, ci mai degrabă unul ciclic.

2.1.4 ConsecințeleVIFînviațafemeilor

Perpetuarea unui sistem care permite ca VIF să aibă loc este o consecință indirectă a acestui fenomen. VIF încurajează inegalitatea dintre sexe. Prin actele de violență și amenințări, statutul femeii în societate este întotdeauna inferior bărbatului.

VIF are consecințe în toate planurile din viața unei femei: sănătate, muncă, relații și viață socială, cămin, situația economică, drepturi și libertăți, reducându-i abilitățile de dezvol-tare, periclitându-i siguranța și chiar viața. VIF este un fenomen ce afectează toate seg-mentele vieții unei femei, crescându-i vulnerabilitatea în societate, unde, după cum am menționat femeia are un statut inferior în comparație cu cel al bărbatului.

2.1.5 Recunoaștereadiversitățiiexperiențelor

Ca și o încercare de a sublinia caracterul comun al VIF, prima analiză a fenomenului a dus la concluzia că nu există diferențe de clasă, etnie sau naționalitate când vine vorba despre acest fenomen. Cu toate acestea, definițiile VIF ar fi incomplete dacă nu includ formele specifice de violență, precum și consecințele și efectele specifice asupra femeilor din per-spectivă etnică și culturală. În acest sens, deși valorile patriarhale pot fi larg împărtășite, femeile din diverse grupuri etnice diferă în ceea ce privește tipul de violență experimentat și reacția lor. Este important să trecem de discursul tradițional care omogenizează aceas-tă experiență pentru a înţelege și recunoaște diversitatea experiențelor de violență.

Cultura este importantă pentru a înțelege și combate VIF. În analiza VIF din această per-spectivă este esențial a evita percepțiile conform cărora o cultură este mai permisivă față de VIF decât alta. Câteodată violența este considerată ca fiind o parte normală a culturii, presupunând că este “o chestie culturală”. Dar VIF nu este aceptată în nici o cultură și nicio cultură nu poate fi scuză pentru violență. Cum este importantă trecerea de la “în-vinuirea femeii”, este importantă evitarea “învinuirea culturală”. Cultura nu poate fi con-fundată cu patriarhatul. VIF nu este o problemă culturală, ci mai degrabă un mecanism al unui sistem patriarhal.

VIF poate lua diverse forme și poate avea diverse consecințe în viața femeilor, depinzând de contextul social-cultural unde are loc VIF. În acest sens, există niște particularități ale culturii rome (printre altele valori sociale și culturale, tradiții și moduri de a defini identitățile de gen) care au o influență în experiențele VIF. Răspândirea fenomenului, formele pe care acesta o poate lua, impactul în viețile femeilor, posibilitățile și abilitățile femeilor de a-i face față și imaginea socială legată de violență sunt influențate de valori-le sociale și culturale a comunității rome, de situația de excluziune socială și marginali-zare în care trăiesc membrii comunității.

10

2.2 COMUNITĂȚILEROME

2.2.1 Elementecheiealecomunităţilorrome

Tabelul de mai jos prezintă elementele cheie legate de organizarea socială a comunităților rome, materializarea patriarhatului prin intermediul familiei, principalele caracteristici ale femeilor rome și poziția lor în societate.

Organizaresocială

• Romii nu sunt un grup social omogen. Există diferite comunități de romi, gru-pate pe criterii socio-profesionale și lingvistice. Familia reprezintă nucleul tradițional. Grupurile ce constituie o comunitate sunt formate din mai multe familii, diferențiate în baza criteriilor de mai sus.

• Există o diferențiere vizibilă între categoria comunităților de romi sărace, ai căror membri sunt la limita de jos a supraviețuirii și comunitățile romilor bogați.

• Cultura romă este o cultură orală, dinamică și diversă, ce se schimbă pe parcur-sul timpului și locului.

• Valoarea individului este privită din perspectiva valorii familiei și rolului pe care aceasta îl are în societate. Alegerile individuale sunt influențate puternic de către normele sociale.

• În timp ce respectarea normelor este răsplatită cu recunoștere socială, abaterea este sever sancționată.

• Tot ceea ce este legat de interese personale este subordonat deciziilor familiale și viitorul comunității este mai important decât orice proiect de viață al unui individ.

• Autonomia, inițiativa personală și independența nu sunt încurajate. În schimb, fidelitatea și respectarea tradiției sunt comportamente apreciate, care permit recunoașterea indivizilor ca și parte din comunitate.

• Probleme reale ale comunităților de romi, cu repercursiuni asupra întregii societăți: sărăcia, excluziunea socială, încălcarea drepturilor omului, lipsa actelor de identitate, lipsa accesului la serviciile medicale, nivel scăzut de ocupare a forței de muncă, discriminarea multiplă, segregarea socială și spațială a romilor.

Sistemulpatriarhaldincomunitățileromeșifamiliacașiinstituțiesocială

• În cadrul comunităților rome sistemul patriarhal este puternic și are un rol im-portant în crearea identităților și sociale și individuale.

11

• Identitățile rome sunt corelate cu rolurile de gen tradiționale. Rezultatul este definirea rolurilor sociale de gen care sunt în special pentru femei limitate și restricționate.

• Familia este instituția centrală a comunităților rome. În jurul acestei instituții sunt dezvoltate identitățile și sunt definite rolurile.

• Familia romă este definită ca fiind o familie extinsă, ca o rețea și nu ca o familie cu un nucleu. Familia nu reprezintă numai alianța dintre două persoane, ci o alianță între două familii ce aparțin aceleiași comunități. Alianțele au un carac-ter endogam, deoarece sunt realizate în cadrul aceluiași grup. În comunitățile tradiționale nu sunt acceptate alianțe între familii ce aparțin unor grupuri di-ferite.

• Familia romă este un loc al aparținătății, al autoconservării și protecției. Însă familia este totodată un loc unde există un control social puternic care limitea-ză libertatea și autonomia femeilor. Păstrarea prestigiului familiei reprezintă o datorie capitală.

• Familia este instituția unde valorile culturale sunt păstrate și trasmise din generație în generație, mai ales cu ajutorul femeii ca și principal îngrijitor și educator.

• Familia exercită asupra femeii un control social puternic pentru a se asigura că răspunde la rolul social atribuit.

• Căsătoriile sunt stabilite de către familii, tinerii neavând un cuvânt în alegerea partenerului. Predomină căsătoriile “fără acte” și la vârste fragede (uneori chiar 12-13 ani).

• Persistenţa gândirii şi practicilor patriarhale care susţin distincţia rigidă între privat (domeniul femeii) şi public (domeniu masculin), în urma cărora, chiar dacă femeile prestează şi munci care aduc venituri în casă, ele continuă să-şi asume un rol predominant în creşterea copiilor şi în treburile gospodăreşti.

• Asimilarea masculinităţii cu autoritatea şi superioritatea; asimilarea feminităţii cu maternitatea, sensibilitatea, fragilitatea care se presupune că ar determina randamentul lor mai scăzut în societate faţă de bărbaţi.

Femeilerome

• Femeile rome sunt un grup eterogen. Ele răspund la o varietate de situații, nevoi și moduri de viață.

• Identitatea femeilor rome este bazată pe intersectarea a câtorva tipuri de discri-minare. Femeile rome suferă de discriminare atât în interiorul comunității, de-

12

oarece sunt femei din sistemul patriarhal, cât și în exteriorul acesteia, deoarece fac parte dintr-un grup etnic stigmatizat și exclus social.

• Aspecte ca și supunerea la autoritatea masculină, virginitatea înainte de căsă-torie, fidelitate, maternitate și împărțirea sexuală a lucrului sunt importante în constituirea identității femeilor rome.

• Femeile rome nu sunt autonome și reprezintă onoarea familiilor lor. Orice deci-zie luată de către femeie reprezintă și implică toată familia ei. Toate deciziile trebuie aprobate de comunitate și trebuie să îndeplinească normele sociale sta-bilite legate de gen.

• Femeile rome trebuie să garanteze onoarea familiei îndeplinind așteptările so-ciale. Dacă, in orice motiv onoarea familie este pusă la îndoială, este foarte pro-babil că femeia este responsabilă.

• Femeile rome reprezinta în unele comunități bunuri și nu persoane. Ele sunt monede de schimb pentru creșterea prestigiului unei familii în comunitate.

2.3 ELEMENTECHEIEALEVIFȘICOMUNITĂȚIILEROME

După ce am parcurs conceptele VIF și caracteristicile principale ale comunităților rome, tabelul de mai jos prezintă informații cheie despre VIF din comunitățile rome.

Violențaîmpotrivafemeilordincomunităţilerome

• Acționează în același timp mai multe tipuri de violențe: psihologică-fizică-eco-nomică.

• Violența este prezentă pe întreg parcursul vieții și are un impact enorm în viața femeilor.

• Primul episod nu este un incident izolat. Este în mod normal începutul unei lungi perioade de violență care crește în intensitate și în duritate.

• Violența este prezentă atât în locuri publice, cât și în spațiul privat.

• Violența este exercitată de către partener sau de alți membrii ai familiei: soacre, frați, cumnați.

Conceptualizareavifîncadrulcomunităţilerome

• VIF este un subiect foarte sesibil și complex considerat aproape tabu.

• Conceptualizarea VIF începe de la negarea la normalizarea fenomenului.

13

2.4 COMPETENȚĂCULTURALĂ

2.4.1 Definiție

Cunostintele culturale includ constientizarea mostenirii culturale la nivel local, national si european, si a locului ei in lume. Competența culturală este un proces de dezvoltare care are ca rezultat înțelegerea individuală, comunitară și organizațională a diferențelor culturale și a asemănărilor acestora, dintre și între comunități, culturi și populații. Lucrul eficient în domeniul cultural cere indivizilor și organizațiilor competente să găsească modalități efective de comunicare (verbală, în scris sau alte forme de comunicare inter-personală) și să aplice programe relevante pentru/împreună cu persoane de diverse cul-turi. Atitudinile de discriminare din partea specialiștilor pot persista, conceptele de „se-gregare” şi „discriminare” sunt adeseori greşit interpretate şi înţelese, atâta vreme cât se încearcă impunerea valorilor majorității, fără a crea loc pentru valorile minoritarilor.

• VIF nu este considerată o încălcare a Drepturilor Omului.

• Există o normalizare a VIF și, în unele cazuri este înțeleasă ca fiind o parte din identitatea femeilor rome.

• Există și o justificare a VIF datorată interiorizării valorilor patriarhale.

Capacitateadeaidentificavif,reacțiilefamilieișiutilizareaserviciilor

• Datorită justificării violenței, femeilor rome le este dificil să identifice și să reacționeze împotriva VIF.

• Femeile rome se tem că dacă împărtășesc faptul că sunt maltratate imaginea familiei va fi distrusă.

• Femeile rome se tem că dacă împărtășesc faptul că sunt maltratate vor fi învi-nuite de violența suferită.

• Reacția familei în legătură cu violența este esențială pentru a fi rezolvată.

• În general, există o lipsă de încredere față de serviciile ce oferă sprijin.

14

Competenţa culturală este un proces de dezvoltare, care evolueaza pe o perioada extinsă. Atât persoanele fizice cât şi organizaţiile se situează la diferite niveluri de conştientizare și au cunoştinţe şi abilităţi care formează competenţa culturală. Competenţa intercultu-rală (sau trans-culturala), este termenul folosit pentru a descrie capacitatea de a lucra într-un mediu format din mai multe culturi având o înţelegere a acestor culturi la un nivel general, în termeni de comunicare şi stiluri de lucru. Capacitateaunei persoane de a ope-ra ținând cont de mai multe tipuri de graniţe, atât reale căt şi virtuale, este de ajutor. A fi competent în medii multiculturale înseamnă învățarea tiparelor noi de comportament și aplicarea lor eficientă în situații adecvate. Când vorbim despre competență culturală, este de asemenea important să clarificăm diferențele dintre câteva concepte prezentate, pre-cum cunoştinţe culturale, conștientizare culturală, sensibilitate culturală și competența culturală. Tabelul de mai jos prezintă diferențele principale dintre aceste concepte.

Cunoştinţeculturale

• Familiarizarea cu caracteristicile culturale selectate a membrilor din alt grup etnic.

Conștientizareculturală

• Dezvoltarea sensibilității și întelegerea unui alt grup etnic.

• Implică schimbări interioare în ceea ce privește atitudinile și valorile.

• Se referă la calitățile de deschidere și flexibilitate pe care le dezvoltă oamenii în relații cu alți oameni.

Sensibilitateculturală

• Cunoscând diferențele culturale precum și asemănările, fără a atribui valori, de exemplu: mai bun sau mai rău, bine sau rău acelor diferențe culturale.

Cultură

• Tipare integrate a comportamentului uman care includ gânduri, acțiuni, obice-iuri, credințe, valori și instituții ale grupurilor social etnice

Competență

• Capacitatea de a funcționa într-un anumit mod

Competențăculturală

• Capacitatea de a funcționa în cadrul unui context de tipare ale comportamen-tului uman, integrate cultural și definitorii pentru un grup

15

După cum am menționat anterior, competența culturală este o abilitate ce trebuie învățată și conștientizată de specialiștii care lucrează în medii multiculturale. În plus, competența culturală trebuie dobândită pentru a evita, cel puțin 2 atitudini indizerabile ce pot fi adoptate într-un context multicultural:

Rezistențaculturală

• Dezinteres față de cei dintr-o altă cultură și imposibilitatea detectării unei atitu-dini bazata pe prejudecăți sau existența unei înclinații către un comportament diferențiat.

• Așteptările specialiștilor sunt că oamenii care fac parte din minoritățile etnice trebuie acceptați de societatea majoritară.

• Diferențele culturale sunt văzute ca făcând parte din problemă.

• Abordarea universală este metoda standard de operare.

Orbireaculturală

• Tendința de a nega diferențele sau unicitatea oamenilor.

• Sunt făcute declarații precum “Nu dorim ca etnia sau cultura să fie o problemă”.

• Cunoștințe limitate legate de diferențele culturale.

• “Tratare egală pentru a fi corect”, fără a evalua cu cât diferă cultural comunitățile cărora li se adresează serviciile.

• Abordarea universală este metoda standard de operare.

Competențăculturală

• Un set de comportamente și atitudini ce denotă capacitatea specialiștilor de a lucra eficient într-un mediu format din mai multe culturi și înțelegerea acestora în termeni de comunicare și stiluri de lucru. Sublinează ideea de operare eficien-tă în context cultural diferit care nu este inclus în cunoștiințele, conștientizarea sau sensibilitatea culturală.

16

2.4.2 Moduldecreareauneiorganizațiicompetentculturale

Tabelul de mai jos prezintă 4 elemente cheie care ajută atât organizația cât și specialiștii să dezvolte competențe interculturale.

Valorificareașiadaptarealadiversitate

• Acceptarea și respectarea diferențelor.

• Recunoașterea diferențelor intra-culturale pentru a ilumina complexele diversității.

• Organizarea unor vizite periodice și stabilirea comunicării și a dialogului cu membrii comunității.

Auto-evaluareaculturală

• Conștientizarea diferențelor și identificarea stereotipurilor culturale.

• Evaluarea atitudinilor și a percepțiilor proprii.

• Reflectarea asupra faptului că percepțiile oamenilor despre alte culturi sunt influențate de punctul de vedere al lumii de către alții.

Aficonștientdedinamicainteracțiuniiculturale

• Contextul cultural și experiențele istorice discriminatorii pot duce la neîncrede-re și neînțelegere.

• Înțelegerea a ceea ce este și ceea ce nu este tradiție și obicei.

Instituționalizareacunoştinţelorculturale

• Integrarea cunoștințelor despre dinamicile culturale în serviciile oferite.

• Personalul trebuie instruit să folosească eficient cunoștințele dobândite.

Umilitateaculturală

• Specialiștii nu pot cunoaște totul despre celelalte culturi.

• Este esențială valorificarea realităților diverselor comunități.

Exceptând aceste 4 elemente cheie, mai există și alte aspecte importante pentru a încu-raja competența culturală între specialiști și între organizații:

17

2.4.3 Dezbateriînlegăturăcupotrivireaetnicăcașimetodădeaobținecompetențaculturală

Unele organizații cred că pot rezolva dilemele culturale doar prin potrivirea utilizatorilor și a specialiștilor pentru o etnie. Pe de altă parte, unele organizații cred că acest fapt nu asigură în mod automat calitatea intervenției. Mai jos sunt prezentate argumentele pro și contra a ceea ce se numește potrivire etnică.

Forțademuncădiversă

• Comunitățile diverse trebuie reprezentate la toate nivelurile forței de muncă.

Evaluăriculturale

• Studierea populației și identificarea necesităților acesteia în materie de intervenție, sprijin și servicii.

Necesităevaluare

• Chestionarea oamenilor în legătură cu lucrurile de care au nevoie și în ce formă le sunt necesare.

Atmosferămulticulturală

• Crearea unui mediu deschis, de încredere pentru discuții multiculturale și învățare împreună cu personalul.

Înregistrareaserviciiloroferite

• Dezvoltarea istoriei și amintirilor organizationale pentru a reuși în sensibilizarea culturală și crearea capacității de a le reproduce.

18

În cadrul discuțiilor cu specialiștii a fost abordată această temă, ce a generat o multitu-dine de opinii. Din perspectiva comunității și a persoanelor cărora li se adresează intervenția un specialist de aceeași etnie comunică mai simplu și mai eficient, transmite siguranță și încredere pentru serviciile oferite. Unui specialist “gadje” îi este mai dificil să interacționeze cu grupul țintă și datorită barierelor create de comunitatea căreia i se adresează. Din acest punct de vedere este recomandat ca specialiștii sa fie din cadrul etniei. Din perspectiva mesajelor pe care specialiștii le transmit și concluziilor acestora am identificat o altă problemă. Unui specialist de aceeași etnie îi este mai greu de a transmite un mesaj obiectiv. Exemplu: s-a abordat o discuție referitoare la o formă de violență indirectă asupra vieții intime femeii rome – verificarea cearceafului după noap-tea nunții, ca o dovadă a virginității femeii. Specialiștii din afara etniei au concluzionat că această practică este o formă de violență indirectă, fiind percepută ca un abuz asupra vieții intime. În schimb specialiștii de etnie romă au specificat că din perspectiva etniei nu este o formă de violență, ci un motiv de mândrie și onoare, iar o altă calificare a aces-tui gest ar fi catalogata ca o lipsă de respect.

De aceea când potrivirea etnică este considerată unica sau cea mai importantă modali-tate de a dobândi competnțe culturale, organizațiile și specialiștii devin mai puțin vigilenți în a urma alți pași pe care îi recomandă competența culturală. Se recomandă organizarea de echipe mixte.

Argumentepro

• Este probabil ca specialiștii care provin din același mediu etnic vor putea înțelege mai bine femeile

• Specialiștii care provin din același mediu etnic pot avea un raport mai bun cu femeile din acest grup etnic și pot avea un interes mai mare pentru bunăstarea comunităților lor

• Potrivirea poate reduce distanța dintre doi oameni și se crede că poate duce la rezultate favorabile

• Femeile se pot simți mai confortabil și se pot încrede mai ușor în specialiștii care sunt din același grup etnic.

Argumentecontra

• Potrivirea etnică poate fi simplistă și reducționistă

• Femeile se pot teme de bârfă și pot fi îngrijorate de poziția și relațiile specialiștilor cu comunitatea lor

• Femeile pot crede că specialiștii sunt prea aculturați sau prea îndepărtați de rădăcinile etnice pentru a fi de ajutor.

19

2.4.4 Intersectareasexismului,rasismuluișiasupririideclasă

Trebuie luate în considerare discuții, strategii de prevenire și de intervenție în cazuri de VIF într-un context de inegalitate structurală datorat sexismului, rasismului și asupririi de clasă. În acest sens, nu este suficientă implementarea strategiilor de prevenție multi-culturală sau demonstrarea serviciilor multiculturale pentru victimele violenței. Deci, strategiile concepute pentru a preveni și a lupta VIF în comunitățile rome trebuie conec-tate cu strategii care combat violența directă asupra acestor comunități, inclusiv starea de violență. În acest sens este important să înțelegem că contextul istoric al conflictului și lipsa stării de răspuns în fața descriminării și excluziunii persistente, contribuie la situația de excluziune socială în care se află comunităţile rome. După cum menționează Centrul European al Drepturilor Romilor într-o declarație a Răspunsul la Statului de Violență Împotriva Romilor (Februarie 2012), violența împotriva romilor rămâne o proble-mă serioasă nu doar din faptul că romii sunt vătămați direct, ci și din cauză că romii, ca și un grup etnic sunt afectați de lipsa unui răspuns eficient din partea autorităților și din partea unei politici de sprijin publice adecvate pentru a soluționa această situație.

După cum a fost menționat anterior, sexismul, rasismul și exploatarea economică nu se exclud reciproc; mai degrabă, intersectarea indentităților multiple ale acestora agravează violența împotriva femeilor rome. În plus, ca și membrii ai comunităților minoritare, fe-meile pot fi afectate de rasism, de către societatea dominantă.

VALORI PATRIARHALEȘI SEXISM

EXPLOATAREECONOMICĂ

RASISM ȘI SUPREMAȚIA

ALBILOR

20

VIF trebuie înțeleasă în contextul unei culturi patriarhale, dar și în cel al situației de exclu-ziune socială3. Acest tip de violență a fost moștenită prin cultură. Pornind de la aceste premise, strategiile destinate combaterii violenței în comunitățile de romi trebuie conecta-te cu alte strategii de combatere a violenței, cum ar fi brutalitatea poliției, atitudini rasiste, discriminarea pe piața muncii, etc. Strategiile trebuie să opereze simultan pentru a avea un impact adecvat și real în viața femeilor. Mai mult, este de asemenea important să fie avută în vedere și istoria acestei culturi în contextul social general. În acest sens, istoria comunităților rome include experiențe ale asupririi sistematice: negarea libertăților civile, brutalitatea poliției, oportunități economice și educaționale limitate. Istoria subjugării sis-tematice a stimulat în general un sentiment de neîncredere adânc înrădăcinat al societății majoritare, și în special al sistemului de justiție penală. De aceea femeile rome pot ezita în a implica oameni care nu sunt romi în “treburile lor” pentru a nu fi considerate trădătoare în comunitatea lor. Luând în considerare și acest fapt, orice intervenție de prevenire VIF trebuie integrată în o strategie mai largă și trebuie conectată cu politici și programe de in-cluziune socială și de reducere a rasismului din societate pentru a crea schimbări durabile.

3. PREVENIREAVIOLENȚEIÎMPOTRIVAFEMEILOR

3.1 CESEMNIFICĂPREVENȚIAPRIMARĂ?

Prevenirea VIF este orice acțiune, politică sau strategie care are ca scop împiedicarea apariției violenței sau reducerea posibilității ca oricine să devină o victimă sau un făptaș prin creearea unor condiții care reduc riscul de apariție. Acțiunea de prevenire urmărește împiedicarea normalizării VIF. Strategiile de prevenire pot include acțiuni de sensibilizare care vizează populația, în special femeile, făcând cunoscut faptul că violența nu este nici justificată nici tolerată. Ațiunile de sensibilizare sunt un set de acțiuni pedagogice care au ca scop crearea de schimbări și modificări ale imaginii sociale ale populației care va trebui să conducă la eradicarea VIF.

3. Pentru mai multe imformații despre situația concretă a comunităților rome din UE puteți accesa website-ul FRA, ‘The situation of Roma in 11 EU Member State. The survey results at a glance’ (“Situația romilor în 11 state membre UE. O privire asupra rezultatelor chestionarului”) http://fra.europa.eu/fraWebsite/research/publications/publications_per_year/2012/pub_roma-survey-at-a-glance_en.htm

Ceînseamnăprevenire

• Un proces continuu care cere coordonare și angajament

• Comunitate deținută și integrată în strcutura comunității

• Măsuri și politici integrate

Cenuînseamnăprevenire

• O singură sesiune de formare a aptitudinilor

• Un program implementat și evaluat de un singur furnizor de servicii

21

3.2 OBIECTIVEDEPREVENIREAVIOLENŢEIÎMPOTRIVAFEMEII

În vederea eliminării situațiilor care pot genera sau favoriza VIF, orice strategie de preve-nire ar trebui să vizeze identificarea cauzelor, eliminând miturile şi stereotipurile şi recu-noscând impactul negativ pe care VIF îl are asupra vieţii femeilor. Mai mult decât atât, ar trebui de asemenea să intenţioneze să denaturalizeze rolurile de gen, să genereze respin-gerea socială faţă de VIF şi să favorizeze în rândul societăţii, cunoaşterea resurselor şi serviciilor existente (Anexa 2). Fiecare dintre aceste obiective este explicat în tabelul de mai jos.

IdentificareacauzelorVIF

VIF nu are nimic de-a face cu patologiile sau cu comportamentul agresiv individu-al. Nu este nici un fenomen izolat, nici unul accidental; este un fenomen istoric structural rezultat din societăţile patriarhale caracterizate de dezechilibrul de pu-tere dintre femei şi bărbaţi.

Eliminareamiturilorşistereotipurilorsexiste

În sistemul patriarhal, bărbaţii sunt asociaţi rolului masculin. Societatea aşteaptă ca ei să fie puternici, activi, independenţi şi curajoşi. Prin opoziţie, femeile sunt asociate rolului feminin cu un prestigiu social mai scăzut. Se aşteaptă de la ele să fie sentimentale, pasive, dependente şi temătoare. Sistemul gen-sex actual stabi-leşte o ierarhie ce structurează relaţii de putere inegale între femei şi bărbaţi care au drept rezultat o distribuţie inegală a cunoştinţei, a proprietăţii, a venitului, a resposabilităţilor şi a drepturilor.

RecunoaştereaimpactuluinegativpecareVIFîlareasupravieţiifemeilor

Cea mai drastică consecinţă a VIF este perpetuarea sistemului care permite violen-ţei să aibă loc. VIF impiedică depăşirea opresiunii femeilor şi perpetuează inegali-tatea între sexe. Mai mult decât atât, VIF modelează locul femeii în societate, din moment ce violenţa şi ameninţatrea violenţei menţine femeia într-o poziţie sub-ordonată în timp ce drepturile la libertate şi securitate îi sunt violate. VIF are con-secinţe teribile în toate domeniile vieţii femeilor. Suferinţa cauzată de VIF are con-secinţe in diverse domenii din viaţa femeilor, precum sănătatea, munca, relaţiile şi viaţa socială, viaţa domestică, problemele economice şi aspectul legal. VIF are un impact de necontestat asupra calităţii vieţii femeilor, reducând capacitatea lor de dezvoltare şi bună stare şi împiedicându-le să trăiască în siguranţă.

22

DenaturalizarearolurilordegenşigenerarearespingeriisocialefaţădeVIF

Datorită naturalizării rolurilor de gen, inegalităţile între sexe sunt acceptate fără a fi puse la îndoială. În acest scenariu, Violenţa masculină Împotriva Femeii este de asemenea înţeleasă ca ceva la care bărbaţii au dreptul, ca ceva natural şi normal. Falsa superioritate a bărbaţilor asupra femeilor duce la falsul concept că femeile sunt proprietăţile bărbaţilor; că bărbaţii au un control absolut asupra corpului fe-meilor şi că ei sunt îndreptăţiţi să exercite violenţă împotriva lor. Acţiunile de pre-venire vizează delegitimarea VIF.

Încurajarea,înrândulsocietăţii,cunoaşteriiresurselorşiserviciilorexistente

Toţi membrii societăţii au dreptul de acces la serviciile ce furnizează informaţii şi sprijin. Pentru a fi în măsură să le accesezi, este nevoie ca mai întâi să fi conştient de existenţa lor. Astfel, măsurile de prevenire, ar trebui de asemenea să vizeze în-curajarea, în rânul populaţiei şi în special în rândul femeilor, a cunoaşterii resurse-lor şi serviciilor existente care se ocupă cu prevenirea și pedepsirea VIF.

3.3 PRINCIPIILEPREVENŢIEI

Considerăm relevante 9 principii de prevenţie care ar trebui să ghideze orice strategie sau program în vederea prevenirii VIF din cadrul comunităţilor de romi. Principiile aduc în discuţie probleme ca tipul acţiunilor, durata unui program, importanţa competenţei cul-turale şi necesitatea evaluării sistematice. În plus, principiile se referă și la importanţa calificării personalului şi la faptul că programul de prevenţie trebuie să fie o parte a unei strategii integrate. Serviciile la scară largă ar trebui promovate de-a lungul întregii strate-gii de prevenţie şi comunităţile de romi ar trebui să fie intens implicate atât in proiectarea cât şi în aplicarea strategiilor de prevenţie.

P1:Niveldeacţiunemultiplu:• Planificarea programului de prevenţie, implementarea şi evaluarea ar trebui abordate

individual, relaţional, de comunitate şi la nivelului societăţii.

• În cadrul populaţiei comunităţilor de romi este mai probabil ca programele de colabo-rare să aiba succesul scontat.

• Importanţa dezvoltării unui parteneriat şi activitatea de cooperare între diferitele părţi interesate relevante: societatea civilă, personalul din domeniul sănătăţii, instituţii de învăţământ, etc.

23

P2:Metodamultiplădepredare:• Strategiile de prevenţie ar trebui să includă metode multiple de predare, incluzând

câteva tipuri de componente active bazate pe îndemânare, astfel încât să se adreseze multiplelor procese de învăţare

P3:Expunereasuficientă:• Programele eficiente de prevenţie subliniază necesitatea uni contact / expunere mare

cu participanţii într-un cadru de timp concentrat. Cercetarea a arătat că o singură dată un program concentrat pe creşterea gradului de conştientizare, rar produce o schim-bare comportamentală. Astfel, este importantă dezvoltarea strategiilor de prevenţie care sunt concentrate şi care pot fi susţinute şi extinse de-a lungul timpului.

• Programele de prevenţie ar trebui să aibă loc într-o anumită perioadă aşa incât să aibă un impact maximal în viaţa participantului.

P4:Programeadaptate:• Dacă programele nu au un nivel suficient de competenţă culturală ar putea fi irelevan-

te pentru beneficiarii vizaţi.

• Programele eficiente de prevenire ar trebui să îşi adapteze conţinutul şi abordarea pen-tru a fi cultural adecvate şi relevante pentru participante. Ele ar trebui să demonstreze implicaţia diverselor credinţe culturale, a practicilor şi a normelor comunitare.

• Este esenţial să cunoaştem modul în care VIF este înţeleasă precum şi care sunt mo-dalităţile culturale cele mai adecvate pentru a implica membrii comunităţii.

P5:Evaluareasistematică:• Programele eficiente de prevenire ar trebui să includă o strategie de evaluare pentru a

oferi un important feedback în progres, proceselor de planificare şi implementare, pen-tru a le îmbunătăţi continuu, ducând cel mai probabil la rezultate pozitive.

• Întreaga acţiune ar trebui structurată şi cuantificată în rezultate concrete. În acest scop este necesar să se stabilească o strategie de evaluare pe termen lung.

P6:Instruireapersonalului:• Personalul ar trebui să fie sensibil, competent din punct de vedere cultural, şi ar trebui

să aibă suficientă pregătire, sprijin şi supraveghere, înainte şi în timpul implementării programelor de prevenţie.

P7:Strategiiintegrate:• Strategiile de prevenţie trebuie să fie părţi integrante a unei strategii mai ample de

antidiscriminare, pentru a eradica VIF.

• În plus, activităţile de prevenţie în comunităţile de romi, ar trebui dezvoltate in cadrul altor acţiuni de promovare a comunităţii.

24

P8:Încurajareautilizăriiserviciilorlascarălargă:• Prevenirea VIF ar trebui să încurajeze utilizarea serviciilor la scară largă în rândul feme-

ilor rome şi a populaţiei de romi.

• Strategiile de prevenţie ar trebui să încurajeze formarea legăturilor şi a cooperării între comunităţile de romi şi serviciile la scară largă, precum serviciile de sănătate, serviciile educaţionale, etc

P9:Implicareacomunitățilorderomi:• Orice program de prevenţie ar trebui planificat cu participarea şi colaborarea membri-

lor comunităţii de romi.

• Este esenţial ca acţiunile de prevenţie să fie transversale, în toate domeniile şi sectoa-rele comunitare.

• Strategia de prevenţie ar trebui să aibă o abordare practică, cu rezultate concrete şi măsurabile, pentru a putea implica comunitatea.

3.4 PROPUNERIDEACTIVITĂȚIDEPREVENŢIE

Scopul este acela de a oferi o imagine de ansamblu a tipului de activităţi care ar trebui organizate precum şi care subiecte şi teme ar trebui acoperite, de a furniza propuneri de activităţi de prevenţie concrete şi dinamice.

După cum a fost precizat pe întreg parcursul Pachetului de Instrumente de Comunicare, activităţile de prevenţie trebuie să fie incluse într-o strategie mai largă de prevenţie. Prin urmare, activităţile prezentate aici sunt exemple concrete de acţiune şi dinamică, pentru a preveni VIF, acţiuni care ar trebui utilizate într-un cadru mai larg al strategiei de preven-ţie a violenţei in orice context (social, educaţional, informal, etc).

Toate activităţile prezentate mai jos vizează femeile şi prin urmare, sunt gândite pentru a fi implementate în grupurile de femei rome. Alte activităţi vizând un public mai larg, ar trebui de asemenea să fie gândite şi implementate în scopul de a realiza o strategie de prevenţie cuprinzătoare şi integrată, vizând întreaga comunitate de romi.

Metodedecomunicarecufemeilerome

Femeile de etnie roma sunt victime ale diferitelor tipuri de violenta in familie. Daca ur-mele violentei fizice sunt vizibile, cele ale violentei sihologice, economice, financiare sunt mai greu de detectat si uneori nici nu sunt identificate de femeile de etnie roma ca fiind ca acte de VIF.

In urma discutiilor ce au avut loc cu specialistii in domeniu s-a ajuns la concluzia ca o metoda eficienta de comunicare este aceea in care se utilizeaza elemente vizuale: pre-zentarea unor filme sau a unor imagini in legatura directa sau indirecta cu VIF. Prezenta-rea elementelor vizuale poate avea efect nu doar asupra femeilor victime ale VIF, ci chiar

25

si asupra agresorilor, atunci cand li se vor adresa intrebari de genul: Ïti place ceea ce vezi? Ii poti lua apararea unei asemenea persoane? Crezi ca are justificare pentru ceea ce a facut? Te-ai aflat si tu in asemenea situatii? Crezi ca si tu te-ai purtat la fel/te-ai purta asa cu sotia ta?

In anexa 1 la prezentul raport sunt prezentate cateva metode pentru discutiile cu feme-ile de etnie roma.

De asemenea prezentam mai jos, exemple de discutii referitoare la diferitele tipuri de violenta4.

Violentafizica:• Va considerati victima a VIF?

• Ce inseamna pentru dumneavoastra actele de violenta fizica? Le puteti defini? Puteti da cateva exemple?

• Cum reactionati in cazul unui abuz fizic? Care este reactia familiei? A comunitatii? A autoritatilor?

• Care credeti ca sunt cauzele abuzului fizic?

• Ce puteti face dumneavoastra? Cu ce va poate ajuta familia? Dar comunitatea? Auto-ritatile?

Violentapsihologica:• Ce credeti ca inseamna violenta psihologica?

• Ce inseamna pentru dumneavoastra violenta psihologica? Ne putei prezenta cateva exemple?

• Cum reactionati in cazul unui abuz psihologic? Care este reactia familiei? A comunita-tii? A autoritatilor?

• Care credeti ca sunt cauzele abuzului psihologic?

• Ce puteti face dumneavoastra? Cu ce va poate ajuta familia? Dar comunitatea? Auto-ritatile?

Violentaeconomica:• Credeti ca starea de dependenta economica a femeii fata de barbat poate fi o forma

a VIF?

• Definiti abuzul economic. Dati cateva exemple

• Care credeti ca sunt cauzele acestei forme de abuz?

• Ce puteti face dumneavoastra?

4. Inegalitatea de gen. Violenta invizibila. Ghid de lucru pentru constientizarea si eliminarea violentei impotriva femeilor, Irina Curic, Lorena Vaetisi, cluj Napoca, 2005 - http://www.scribd.com/doc/53127604/Inegalitatea-de-gen

26

4. DETECTAREAVIFÎNCOMUNITĂŢILEDEROMI

4.1 DIFICULTĂŢILEDEIDENTIFICAREŞINEVOIADEDETECTAREACTIVĂ

VIF este în continuare considerată un tabu, nu numai de femeile care suferă din această cauză, dar şi de personalul care lucrează cu aceste femei.

Dificultăți întâmpinate în identificarea VIF:

• efectele violenţei nu pot fi observate imediat,

• în cazurile de violenţă psihologică, detectarea este foarte dificilă deoarece consecinţe-le ei ar putea să nu fie la fel de evidente ca leziunile fizice,

• normalizarea şi ocultarea VIF în cadrul comunităţilor de romi,

• în cele mai multe dintre comunităţi nu există nici voinţa de a recunoaşte şi de a abor-da problema.

În ciuda dificultăţilor, detectarea activă ar putea fi un mecanism util pentru identificarea precoce. Detectarea activă este în mod special folosită în cadrul serviciilor de sănătate şi este vorba despre efectuarea examinărilor şi a interviurilor de rutină, femeilor care frec-ventează serviciile. Luând în considerare faptul ca VIF este un fenomen complex, adesea explicat prin metafora de iceberg, metoda de examinare poate fi utilă pentru a detecta şi identifica o situaţie de violenţă ascunsă şi poate ajuta la ruperea tăcerii şi la începerea confesiunii. În plus, metoda de examinare, poate aduce şi alţi factori pozitivi precum creşterea nivelului de conştientizare în ceea ce priveşte VIF atât în cadrul personalului şi a femeilor, cât şi a societăţii în general.

Modul în care personalul detectează şi identifică violenţa precum şi primii paşi pe care personalul îi face în cadrul intervenţiei, vor determina întregul proces de intervenţie. Pre-zentăm câteva întrebări generale de îndrumare pentru a le fi adresate femeilor în timpul desfăşurării procesului de examinare:

Prezentareagenerală:• VIF este un fenomen serios şi larg răspândit. Acesta este motivul pentru care, în mod

regulat, pun acest tip de întrebări tuturor femeilor care frecventează serviciile

• Multe femei experimentează violenţa exercitată de către bărbaţi pe parcursul întregii vieţi.

Întrebărigenerale:

• Cum sunt lucrurile pe acasă?

• Cum te mai înţelegi cu partenerul tău?

27

Întrebărispecifice:

• Pari un pic nervoasă, este totul bine acasă?

• Când văd leziuni ca asta, mă întreb dacă cineva ar fi putut să-ţi facă rău?

• Mai este şi altceva despre care n-am discutat, ceva care ar putea contribui la această stare?

Întrebăridirecte:

• Există situaţii când îţi este frică de partenerul tău?

• Eşti preocupată de siguranţa ta sau a copiilor tăi?

• Felul în care partenerul tău te tratează te face sa fi nefericită?

Când pune aceste întrebări, este important ca personalul să se asigure că femeile înţeleg ce sunt întrebate. În acest sens, este important personalul să se asigure că folosește un limbaj care este clar şi uşor de înţeles pentru femei provenind din diverse contexte socio-culturale.

4.2 INDICATORI CHEIE

Personalul poate detecta şi identifica faptul că o femeie suferă din cauza violenţei, prin intermediul câtorva indicatori cheie:

CONSECINŢELE LEZIUNILOR FIZICE:

• Vânătăi, leziuni multiple, răni minore, leziuni în timpul sarcinii, timpane rupte, amâna-re a căutării atenţiei medicale, modele repetate de leziuni.

CONSECINŢELE AMENINŢĂRILOR, CONSTRÂNGERILOR INSULTELOR ŞI AL CONTROLULUI SOCIAL ŞI ECONOMIC

Anxietate, atacuri de panică, indispoziţie, confuzie şi frică, izolare socială, auto izolare, stres şi/sau depresie, boală legată de stres, abuz de pastile (tranchilizante şi alcool), dureri cronice de cap, dureri vagi, tulburări de somn şi alimentaţie, tentativă de suicid, boli psi-hice, probleme ginecologice, etc.

ALŢI INDICATORI SUNT ATUNCI CÂND FEMEILE POT...

• ... apărea nervoase, ruşinate sau evazive

• ... descrie partenerul ca dominator sau predispus la furie

• ... părea nefiind în largul lor în prezenţa partenerilor lor

• ... fi însoţite de partener, care preia conversaţia

• ... da o explicaţie neconvingătoare a prezenţei leziunilor

28

5. INTERVENŢIA

5.1 PRINCIPIILEINTERVENŢIEI

Principiile care ar trebui să ghideze orice intervenţie în rândul femeilor de etnie romă, care se află într-o situaţie de violenţă se referă la câteva aspecte cheie care ar trebui luate în considerare, atunci când are loc intervenţia şi consilierea în rândul femeilor de etnie romă. Principiile se referă de asemenea la importanţa confidenţialităţii, a încrederii şi a dreptu-lui la intimitate al femeilor, precum şi la nevoia de profesionalism.

P1:Abordareadinperspectivăfeministăadrepturiloromului:• Să se înţeleagă VIF ca fiind un fenomen structural şi legitimat care are loc într-o soci-

etate unde dominaţia masculină este legitimată şi unde bărbaţii se simt îndreptăţiţi să folosească violenţa pentru a-şi menţine poziţia privilegiată.

• Să se respingă orice încercare de a patologiza şi de a da vina pe femeile care suferă din cauza violenţei.

• VIF este o încălcare a drepturilor omului şi nu este acceptată în nici o formă. Este ne-cesar să se asigure că intervenţia personalului este în conformitate cu standardele Drepturilor Omului.

P2:Prioritizareaimportanţeideadobândisiguranţa:• Siguranţa femeilor şi a copiilor care au îndurat sau care îndură violenţa de gen trebuie

să primeze în orice răspuns la VIF, şi trebuie să fie abordată.

P3:Respectareavaloriifemeilor:

• Susţinerea dreptului femeilor de a lua propriile lor decizii.

• Răspunsurile la VIF trebuie să ţină seama de nevoile şi de experienţele femeilor şi a copiilor provenind din medii şi comunităţi diverse incluzând: diversitate culturală şi lingvistică, locaţie geografică, dizabilităţi, sex şi vârstă

P4:Confidențialitate.încredereșidreptullaintimitate:• Confidenţialitatea, încrederea şi dreptul la intimitate, sunt elemente cheie pentru asi-

gurarea unei intervenţii adecvate. Personalul care lucrează direct cu femeile care sufe-ră din cauza violenţei ar trebui să încurajeze crearea unei atmosfere de încredere, asi-gurând totodată intimitatea şi confidenţialitatea.

P5:Profesionalism:• Profesionistul care intervine în cazul femeilor, victime ale violenţei de gen ar trebui să

aibă pregătirea necesară atât în ceea ce priveşte VIF cât şi în ceea ce priveşte compe-tenţa culturală, pentru a putea oferi răspunsuri adecvate la cererile femeilor.

29

• Importanţa lucrului în echipă şi colaborarea precum şi coordonarea între diferitele servicii.

P6:Competențăculturală:• VIF este inacceptabilă în nici o comunitate, iar cultura nu este niciodată o scuză pentru

violenţă.

• Similarităţile şi diferenţele dintre femei subliniază necesitatea unor răspunsuri flexibi-le şi sensibile şi diverse din punct de vedere cultural. Recunoaşterea diferenţelor şi a factorilor care îndreptăţesc femeile să acţioneze, este critică pentru orice soluţie vii-toare.

P7:Învățânddelafemei:• Serviciile sunt într-o mai bună poziţie ceea ce le permite să exploreze barierele cu care

se confruntă femeile, să evalueze un set de răspunsuri viabile, şi să adopte o abordare bazată pe cooperare în construirea unor soluţii care să ţină seama de aceste înţelegeri.

5.2 INTERVENȚIEÎNPRACTICĂ:ATITUDINI/RĂSPUNSURIADECVATE ŞINEADECVATE

Tabelele de mai jos prezintă situații diferite și situațiile pe care le pot întâlni specialiștii. Scopul tabelelor este dublu:. vizează prezentarea a 5 realități diferite, referitoare la orga-nizarea socială și culturală a comunităților de romi și a materializării VIF în cadrul comunităților, respectriv urmăresc prezentarea diferitelor posibilități cu privire la modul de a răspunde la aceste realități, precum și de a trage un semnal de alarmă cu privire la atitudinile care ar trebui să fie evitate.

1. Importanţaidentităţiisocialeasupraidentităţiiindividuale

1.1 În cadrul comunităţilor de romi există supremaţia identităţii sociale faţă de identitatea individuală. Aproape toate deciziile individuale şi consecinţele acestor decizii au transcendenţă socială. Acest lucru înseamnă faptul că alegerile individu-ale sunt puternic influenţate şi condiţionate de norme sociale (de gen).

1.2 În cadrul comunităţilor de romi, indivizii, şi cu precădere femeile, nu sunt au-tonome. Orice decizie pe care o iau trebuie însă să fie acceptată de comunitate şi aceasta trebuie să fie în conformitate cu normele şi aşteptările sociale de gen. Nerespectarea normelor sociale are impact nu numai la nivel individual ci şi la nivel de familie şi de comunitate.

1.3 În timp ce respectarea normelor este încununată de recunoaştarea socială a comunităţii, nerespectarea normelor sociale este penalizată în consecinţă.

30

Comportamentadecvat

• Să fie competent din punct de vedere cultural: personalul trebuie să evite rela-tivismul cultural şi etnocentrismul. Aceştia trebuie să fie conştienţi de ipotezele lor culturale şi să răspundă nevoilor unice şi specifice ale femeilor rome. În acest sens, personalul trebuie să fie conştient de importanţa identităţii sociale şi con-secinţele pe care aceasta le poate avea asupra femeilor rome care denunţă vio-lenţa.

• Garantarea confidenţialităţii: personalul trebuie să garanteze confidenţialitate absolută, astfel încât femeile să aibă încredere atât în serviciul la care apelează cât şi în personalul care lucrează acolo. Crearea unei atmosfere de încredere le poate ajuta pe femei să se simtă în siguranţă. În plus, în momentul în care fac apel la serviciile de integrare femeile rome încalcă normele culturale, fapt care le-ar putea pune în pericol.

• Să respecte dorinţa femeilor în timpul întregului proces de intervenţie. Interven-ţia personalului trebuie să plece de la o solicitare concretă făcută de femei şi trebuie să se bazeze pe motivaţia femeilor.

Comportamentneadecvat

• Păstrarea unei situaţii de dependenţă: constatarea unei situaţii de violenţă poa-te genera anxietate şi nelinişte. În anumite cazuri, ca mecanism de apărare, este posibil ca personalul să o sfătuiască pe femeie să-şi părăsească bărbatul şi să raporteze cazul de violenţă la poliţie cât de curând posibil, fără a o lăsa pe feme-ie să decidă singură, şi fără a ţine cont de contextul social şi cultural al femeii. Procedând astfel partenerul este înlocuit de personal în ceea ce priveşte procesul decizional, păstrându-se relaţia de dependenţă. În aceste cazuri pot apărea ne-înţelegeri între femei şi personal. Este posibil ca femeile să se simtă neînţelese şi chiar nerespectate. Acest lucru poate duce la abandonarea serviciului şi a neglijarea altor situaţii de violenţă la care sunt supuse.

• Să subestimeze senzaţia de pericol descrisă de femei. Este esenţial ca personalul să creadă femeile şi să nu le pună la îndoială sentimentele şi senzaţiile. Este posibil ca femeilor rome să le fie frică de reacţia comunităţii poate chiar mai mult decât de violenţa exercitată de partener. În acest sens, este esenţial să se înţeleagă consecinţele sociale pe care orice act individual le poate avea.

2. Complexitateacomunităţii

2.1 Comunităţile de romi sunt reţele complexe de indivizi şi instituţii sociale. Co-munităţile de romi pot funcţiona atât ca loc de protecţie cât şi ca loc de opresiune a femeilor.

31

Comportamentadecvat

• Să fie competent din punct de vedere cultural: personalul trebuie să evite rela-tivismul cultural şi etnocentrismul. Aceştia trebuie să fie conştienţi de ipotezele lor culturale şi să răspundă nevoilor unice şi specifice ale femeilor rome. În acest sens, personalul trebuie să cunoască organizarea socială a comunităţilor rome precum şi situaţia femeilor rome din cadrul acestor societăţi. În plus, personalul trebuie să evite abordările generalizate şi să-şi adapteze intervenţiile în funcţie de nevoile femeilor.

• Să fie conştienţi de complexităţi: personalul trebuie să recunoască şi să facă faţă complexităţilor specifice comunităţilor de romi. Deciziile femeilor rome pot fi influenţate de griji şi frici multiple, cum ar fi răspunsul comunităţii în faţa deci-ziei femeii de a rupe tăcerea şi de a denunţa situaţia de violenţă la care este supusă.


• Să impingă femeile spre o decizie forţată. Idea principală este ca mai degrabă să ghidezi decât să induci. Astfel, personalul trebuie să respecte deciziile femeilor şi nu au dreptul de a le impune nici un fel de decizie.

• Să aibă o atitudine de descalificare, compromiţătoare, care le judecă, să nu pre-zinte empatie şi să le impună anumite ritmuri.

3. Problemeînaidentificavifsingur

3.1 Din cauza climatului de adoptare, normalizare şi negare a violenţei, femeile rome au mari probleme în identificarea violenţei şi a transpunerii acesteia în încăl-carea drepturilor lor.

Comportamentadecvat

• Personalul trebuie să le încurajeze pe femei să înţeleagă că au dreptul să trăias-că fără violenţă. Personalul trebuie să se asigure că femeile acceptă faptul că violenţa nu se justifică niciodată, şi că acestea nu sunt repsonsabile pentru vio-lenţele la care au fost supuse.

• Personalul trebuie să recunoască posibilitatea existenţei neputinţei învăţate. Neputinţa învăţată este o condiţie psihologică în care o persoană a învăţat să creadă că el/ea nu deţine controlul asupra situaţiei şi că orice întreprinde este în zadar. In situaţii de neputinţă învăţată, oamenii se văd ca fiind ei înşişi problema. Aceştia văd problema ca fiind generalizată, permanentă şi care nu poate fi schimbată. Femeile victime ale VIF suferă de ineficienţă învăţată şi se pot recu-

32

noaşte ca fiind ineficiente din cauza descalificării continue de care au avut par-te la nivel personal. In plus, o atmosferă care legitinează şi normalizezaă VIF poate spori sentimentul de neputinţă învăţată. Stima de sine şi autonomia pier-dute pot fi recâştigate şi personalul trebuie să muncească pentru a atinge acest scop.

• Să respecte dorinţa femeilor în timpul întregului proces de intervenţie. Inter-venţia personalului trebuie să plece de la o solicitare concretă făcută de femei şi trebuie să se bazeze pe motivaţia femeilor. In plus, orice cerere trebuie să răspundă motivaţiei femeilor. Aceste două aspecte vor asigura succesul inter-venţiei.



• Să le dea femeilor speranţe false. Este foarte important ca profesioniştii să le prezinte femeilor informaţii corecte şi în care să poată avea încredere.Personalul trebuie să evite transmiterea de informaţii nerealiste. Personalul trebuie să se asigure că femeile înţeleg aceste riscuri.

• Să subestimeze senzaţia de pericol descrisă de femei. Este esenţial ca personalul să creadă femeile şi să nu le pună la îndoială sentimentele şi senzaţiile. Este posibil ca femeilor rome să le fie frică de reacţia comunităţii poate chiar mai mult decât de violenţa exercitată de partener. În acest sens, este esenţial să se înţeleagă consecinţele sociale pe care orice act individual le poate avea.

4. Temerilefemeilorrome

4.1 În încercarea de a păstra valorile culturale, comunitatea poate încuraja feme-ile să nu părăsească relaţiile violente, sau să păstreze tăcerea şi să nege orice abuz. Discursuri despre faptul că vor fi complet ignorate, şi îşi vor pierde rolul în sânul comunităţii ca motive descurajante cheie pentru dezvăluirea violenţei sau pentru reacţii impotriva violenţei de gen.

4.2 În cadrul comunităţilor de romi, raportarea violenţei poate fi văzută ca un mecanism pentru dezbinarea comunităţii şi femeilor le este frică să nu-şi dezono-reze comunităţile. În plus, este posibil ca femeile să nu fie dornice să-şi dezvăluie experienţele legate de violenţă din frica fie de a nu atrage ruşinea asupra familiilor şi comunităţii lor, fie de a nu întări stereotipurile negative care acţionează deja împotriva comunităţilor de romi.

33

4.3 În fine, apelarea la serviciile de integrare implică punerea sub semnul întrebă-rii a resurselor interne şi scoaterea în evidenţă a faptului că resursele interne ale comunităţii nu au funcţionat pentru a soluţiona această situaţie de violenţă.

Comportamentadecvat

• Să fie competent din punct de vedere cultural: personalul trebuie să evite rela-tivismul cultural şi etnocentrismul. Aceştia trebuie să fie conştienţi de ipotezele lor culturale şi să răspundă nevoilor unice şi specifice ale femeilor rome. Perso-nalul trebuie să fie conştient de propriile lor valori culturale şi nu trebuie să le impună femeilor care aprelează la serviciile lor.

• Să fie conştienţi de complexităţi: personalul trebuie să recunoasscă şi să facă faţă complexităţilor specifice comunităţilor de romi. Deciziile femeilor rome pot fi influenţate de griji şi frici multiple.

• Să respecte dorinţa femeilor în timpul întregului proces de intervenţie. Interven-ţia personalului trebuie să plece de la o solicitare concretă făcută de femei şi trebuie să se bazeze pe motivaţia femeilor.

• Personalul trebuie să le încurajeze pe femei să înţeleagă că au dreptul să trăias-că fără violenţă. Personalul trebuie să se asigure că femeile acceptă faptul că violenţa nu se justifică niciodată, şi că acestea nu sunt repsonsabile pentru vio-lenţele la care au fost supuse.



• Să recomande terapia de cuplu sau medierea familială.

• Să aibă atitudini de genul:

a) “Dacă oricum nu e nici o diferenţă”: omite barierele cu care se confruntă fe-meile din comunităţile minoritare, atât în cautarea unui sprijin şi în recu-noaşterea faptul că opresiunea asupra lor este o VIF.

b) “Încetul-cu-încetul”: strategia ca o direcţie de nestigmatizare pentru a “nu speria femeile”, presupunând că acest lucru se va întâmpla, fără a aduce prejudicii comunităţii. Totuşi această abordare poate duce la o situaţie unde nu este loc să se vorbească despre violenţă.

c) “Intimitate culturală”: personalul nu se implică din frica de a fi catalogaţi ca fiind rasişti. Să presupunem că personalul respectă intimitatea culturală a

34

femeilor. Totuşi, această atitudine duce la relativism cultural şi încurajează relaţiile patriarhale în cadul comunităţileo monitorizare, accentuând şi mai mult VIF.

5. Lipsadeîncrederefaţădepersonalulcarenuestedeorigineroma

5.1 Există o lipsă de încredere faţă de serviciile de integrare şi personalul care nu sunt romi, din cauza perioadei de discriminare şi opresiune. Există firca de a nu se izbi de rasism şi discriminare în cadrul serviciilor de intergrare. Pe de altă parte, există lipsa de încredere în cea ce priveşte caracterul anonim, precum şi frica de a fi recunoscut şi urmărit.

Comportamentadecvat

• Să fie competent din punct de vedere cultural : personalul trebuie să evite rela-tivismul cultural şi etnocentrismul. Aceştia trebuie să fie conştienţi de ipotezele lor culturale şi să răspundă nevoilor unice şi specifice ale femeilor rome. Perso-nalul trebuie să fie conştient de propriile lor valori culturale, să revizuiască pre-judiciile şi stereotipurile şi să nu manifeste o atenţie discriminatorie.

• Să asigure o atmosferă plină de încredere, care să le faciliteze femeilor sarcina de a-şi expune şi a-şi împărtăşi experienţele. Să dezvolte o atitudine empatică, receptivă, înţelegătoare. Atitudinea personalului trebuie să le facă pe femei să aibă puterea să-şi descarce emoţiile acumulate în timp (cum ar fi anxietatea, plânsul, frica, acuzarea, contracdicţiile, etc.), să le umple de calm şi să fie plini de compasiune faţă de durerile femeilor. În plus, profesioniştii trebuie să fie foarte atenţi la limbajul non-verbal care include atitudine, expresia feţei, gesturi, pos-tură şi distanţa faţă de femei. Trebuie să adăugăm faptul că şi tonul vocii, mo-mentele de pauză şi inflexiunile profesioniştilor pot duce la stabilirea relaţiilor de încredere.

• Să pună doar întrebările necesare şi utile. Profesioniştii trebuie să facă în aşa fel încât să le împiedice pe femei să povestească aceleaşi lucruri de mai multe ori diferitelor persoane care se ocupă de ele.

• Profesioniştii trebuie să le creadă pe femei, fără a se îndoi de veridicitatea poveş-tilor acestora.


• Să aibă o atitudine de descalificare, compromiţătoare, care le judecă, să nu pre-zinte empatie şi să le impună anumite ritmuri.

• Represalii secundare: se leagă de represaliile viitoare care decurg din represaliile originale extinse de oricare dintre personalul care se vor ocupa de victimă după

35

agresiune. Represaliile secundare sunt cauzate de un tratament neadecvat şi incorect: lipsa de înţelegere şi de sprijin, neglijenţă sau moduri agresive de a pune întrebări, faptul că le acuză pe femei că şi-au jignit agresorul, stigmatizare. O altă atitudine care duce la represalii secundare este principiul celui mai puțin eligibil, care spune că anumite grupuri sociale merită mai puţină atenţie din cauza faptului că au făcut ele ceva pentru a–şi merita situaţia dezavantajoasă în care se află. Represalile secundare duc la o lipsă de apărare mai acută şi spo-resc consecinţele psihologice asupra femeilor.

• O atitudine autoritară şi părintească. Vă prezentăm câteva sugestii pentru a evi-ta astfel de atitudini:

a) Nu înrebaţi: De ce ai stat cu partenerul? Ce ai făcut pentru a provoca violen-ţa? Ce ai fi putut să faci pentru a evita violenţa? Ai participat la întreţinerea violenţei?

b) Nu trebuie nici să reduceţi gradul de gravitate al problemei, nici să-i spuneţi că-şi va reveni repede. Avertizaţi-o că există posibilitatea ca violenţa să izbu-nească din nou. Avertizaţi-o despre o potenţiala apariţie a altor dificultăţi în acest proces.

Tabelul de mai jos prezintă câteva aspecte-cheie care trebuie luate în considerare atunci când se efectuează intervenții pe lângă femeile care au fost expuse violenței bazate pe gen:

Sfaturipentrualerăspundefemeilor

• Ascultă-le: faptul că sunt ascultate reprezintă, pentru femeile supuse violenţei, o experienţă care le ajută să capete putere

• Convingeri bine comunicate: “Sunt sigur(ă) că acest lucru a fost înspăimântător pentru tine”.

• Validează decizia de a dezvălui: “Sunt sigur(ă) că ţi-a fost greu să vorbeşti despre asta”, “Mă bucur că ai putut să-mi spui despre asta astăzi”

• Pune accent pe faptul că violenţa nu trebuie să fie acceptată: “Nu meriţi să fii tratată astfel”.

36

Sprijinpentruevaluareasiguranţeifemeilorşicopiilor

• Vorbeşte cu femeile în privat, între patru ochi

• Se simte în siguranţă să meargă acasă după întâlnirea cu tine?

• Are nevoie imediată de un loc unde să se simtă în siguranţă?

• Trebuie să se gândească la o alternativă în momentul în care părăseşte clădirea?

• În cazul în care o siguranţă imediată nu este o soluţie, ce să mai spunem de si-guranţa ei pe viitor?

• Are el arme?

• Are ea numerele de telefon de la urgenţe?

• Toate femeile au dreptul să locuiască într-un mediu sigur. In cazul în care locu-ieşti într-o zonă în care serviciile nu-ţi sunt la îndemână sau în care femeile nu se simt în siguranţă în momentul în care apelează la ele, profesioniştii ar trebu-ie să le informeze că-şi fac griji pentru siguranţa lor şi să le ajute să-şi schimbe părerile.

Sfaturipentruoîngrijirecontinuă

• Consideraţi siguranţa femeilor ca fiind problema supremă

• Oferiţi sprijin emoţional

• Monitorizaţi siguranţa femeilor şi a copiilor acestora punând întrebări despre orice tentativă de violenţă

• Daţi-le puterea de a prelua controlul asupra procesului de luare a deciziilor. În-trebaţi-le pe femei de ce au nevoie, şi expuneţi-le alegerile pe care le pot face

• Respectaţi cunoştiinţele şi abilităţle de adaptare pe care le-au dezvoltat. Porniţi de forţa lor emoţională întrebând “cum ai făcut faţă situaţiei înainte?”

6. PROBLEMELESPECIALIȘTILOR

Munca cu femeile care au fost supuse violenţei de gen are un mare impact emoţional asupra oricărui profesionist. Aceşti profesionişti îşi asumă următoarele riscuri:

– Contaminare psihică, o consecinţă a expunerii îndelungate şi nocive la violenţă şi an-xietate.

– Expunerea la procesul de luare a deciziilor a participanţilor datorat supraidentificării.

– Excepţii excesive ale schimbării care pot duce la un sentiment de eşec, de nereuşită.

37

– Surmenaj: un proces care implică expunerea graduală la stresul de la locul de muncă, simţind cinism şi detaşare faţă de muncă, şi un simţ al ineficienţei şi a lipsei de înde-plinire. Semne și simptome: apatie, epuizare rapidă, dezamăgire, deziluzie, melancolie, sentimentul eșecului, neglijenţă, uitare, iritabilitate, atitudine, impersonală, cinică şi de nepăsare, tendinţa de autoînvinovățire.

– Victimizare indirectă: Traumele indirecte reprezintă un proces care se multiplică în timp. Este efectul cumulat al contactului cu persoanele care au fost victime ale violen-ţei. Semne și simptome: Negarea traumelor femeilor, supraidentificarea cu femeile, vulnerabilitate ridicată, disperare şi lipsă de speranţă generalizate, sensibilitate crescu-tă la violenţă, capacităţi proprii diminuate, cadru de referinţă distorsionat.

Vă prezentăm o listă cu factori de prevenţie a surmenajului şi a victimizării indirecte:

– Autoîngrijire.

– Formare profesională solidă.

– Auto critică regulată şi supraveghere externă.

– Limitarea numărului de cazuri.

– Educaţie profesională continuă.

– Echilibrul între empatie şi distanţă profesională adecvată faţă de femei.

7. INCHEIERE

Scopul acestui pachet de instrumente de comuniare a fost să ofere sursele şi indicaţiile despre modul de prevenire, de detectare și de identificare a VIF în cadrul comunităților de romi şi despre modul de a interveni în cazurile de violență. Considerăm că acest obiec-tiv a fost atins cu ajutorul acestui document. In scopul de a asigura eficiența și valabili-tatea resurselor și indicaţiilor furnizate, pachetul de instrumente de comunicare trebuie să fie adaptat la realitatea fiecărei femei, luând în considerare nevoile acesteia și carac-terul specific al contextului din jurul ei şi al familiei sale. Invităm profesioniștii care lucrea-ză fie cu comunitățile de romi fie cu de violenţa de gen, să citească şi să se formeze atât în domeniul problemelor romilor cât şi al problemelor de gen.

NOTA: Anexele la care face referire prezentul ghid se regasesc in format eectronic pe site-ul proiectului, la adresa, sectiunea «OUTCOMES»: http://www.surt.org/empow-air/2.html

RESURSENAŢIONALEDESPREVIF

CadrullegislativnaţionalîndomeniulpreveniriişicombateriiVIF:

• Codul Penal al României, republicat, cu modificările şi completările ulterioare;

• Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, republicată

38

• Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, cu modifică-rile şi completările ulterioare;

• Legea nr. 211 din 27/05/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victi-melor infracţiunilor, cu modificările şi completările ulterioare;

• Legea nr. 292/2011 a asistenţei sociale;

• Hotărârea Guvernului nr. 1434/2004, republicată privind atribuţiile şi Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare ale Direcţiei generale de asistenţă socială şi protec-ţia copilului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

• Hotărârea Guvernului nr. 1007/2010 privind aprobarea programelor de interes naţio-nal în domeniul protecţiei familiei şi a drepturilor copilului pentru perioada 2010 – 2012;

• Hotărârea Guvernului nr. 49/2011 pentru aprobarea Metodologiei-cadru privind pre-venirea şi intervenţia în echipă multidisciplinară şi în reţea în situaţiile de violenţă asupra copilului şi de violenţă în familie;

• Ordinul nr. 383 din 12 iulie 2004 privind aprobarea standardelor de calitate pentru serviciile sociale din domeniul protecţiei victimelor violenţei în familie;

• Ordinul nr. 384 din 12 iulie 2004 pentru aprobarea Procedurii de conlucrare în preve-nirea şi monitorizarea cazurilor de violenţă în familie;

• Ordinul nr. 385/304/1018 din 21 iulie 2004 privind aprobarea Instrucţiunilor de orga-nizare şi funcţionare a unităţilor pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie.

Adaposturipentruvictimeleviolenteiinfamilie–TIMIS:

• Federaţia Caritas a Diecezei Timişoara - centru de adăpostire; denumire: „Adăpost pen-tru femei victime ale violenţei domestice - Casa Maria Apostolilor” Furnizor de servicii sociale privat, Federaţia Caritas a Diecezei Timişoara, jud. Timiş, tel: 0256/499554.

• Arhiepiscopia Timişoarei - centru de adăpostire; denumire: „Serviciu rezidenţă pentru victime ale violenţei în familie” Furnizorul de servicii sociale privat, Arhiepiscopia Timi-şoarei, jud. Timiş, tel:0256/309588.

Institutiisiautoritatipublice:

• Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Timiş - Bulevardul Take Ionescu nr. 46 telefon: 0256 402110, 0256 402111

• Poliţia Municipiului Timişoara - Strada A.Mocioni nr.8-10 telefon: 112

• Secţia 1 Poliţie - Strada Lorena nr.25 - telefon: 0256 402503, 0256 200464

• Secţia 2 Poliţie - Strada Naturii nr.2 - telefon: 0256 200929, 0256 402553

39

• Secţia 3 Poliţie - Calea Sagului nr.16 - telefon: 0256 402603, 0256 402604

• Secţia 4 Poliţie - Piaţa Avram Iancu nr.14 - telefon: 0256 472915, 0256 402653

• Secţia 5 Poliţie - Calea Aradului nr.56 - telefon: 0256 402904

• Institutul de Medicina Legala Timisoara Str. Ciresului nr. 1 300610 Timisoara, Jud. Timis ROMANIA Tel.:+40-(0)256 221417, Email: [email protected]

• Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Timis - Piaţa Regina Maria nr.3 cod.300004 Timişoara, tel: 0256- 490281, 0256-494030, 0256-499063 web: www.dgaspctm.ro - Centrul de Asistenţă şi Protecţie a Victimelor Traficului de Persoane şi a Victimelor Violenţei în Familie

Alteresurse:

• The Immigrant Women’s Domestic Violence Service (IWDVS) Australia (Serviciul pen-tru Femeile Imigrante supuse violenței domestice): http://www.iwdvs.org.au/home.htm

• Headington Institute. Care for caregivers worldwide: (Grija pentru persoanele care ii ingrijesc din întreaga lume) http://headington-institute.org/Default.aspx?tabid=1295

• Training forums: Helping Culturally Diverse Victims of Interpersonal Violence: Avoiding Stereotypes & Meetings Needs (Forumuri de formare: ajutarea victimelor diversificate din punct de vedere cultural al violenței interpersonale: Evitarea Stereotipurilor & În-deplinirea nevoilor) http://www.trainingforums.org/forums/viewtopic.php?f=15&t=67

• European Roma Rights Centre on a statement on State Response to violence against Roma (February 2012): (Centrul European pentru Drepturile Romilor, pe o declarație a Statuloui privind violența împotriva romilor (februarie 2012) www.errc.org

BIBLIOGRAFIE

Almedia, R. et al. (1999) “Addressing culture in batterers interevention: the Asian Indian community as an illustrative example”. Violence Against Women, Vol 5. (Abordarea cul-turii în intervenția bătăușilor: comunitatea Indo-Asiatică fiind un exemplu ilustrativ, Vio-lenţa împotriva Femeilor, Vol.5).

Alonso, B. Protocoloes locales de actuación antes casos de violencia de género desde dispositivos de inserción sociolaboral en organizaciones de atención a población inmi-grantes. Madrid: Fundación CEPAIM.

Braaf, R. et al. (2002). Cultural challenges for violence prevention: working towards an ethical practice of sustainable interventions. Australia: University of Sydney. (Provocări culturale pentru prevenirea violenței: orientarea către o practică etică a intervențiilor du-rabile).

40

Burman, E. et al. (2004) “Culture as a barrier to service provision and delivery: domestic violence services for minorities women” Critical Social Policy, Vol. 24. (Cultura ca o barieră în calea prstării de servicii: Servicii împotriva violenţei domestice pentru femeile minori-tare).

Fernández, P. et al. (2010) Manual Salir Adelante. Prevención y sensibilización de la Vio-lencia de Género dirigida a Mujeres Migrantes. Madrid: Fundación CEPAIM.

Fundación Secretariado Gitano. Guía de actuación ante situación de violencia contra mu-jeres gitanas.

Inegalitatea de gen. Violenta invizibila. Ghid de lucru pentru constientizarea si eliminarea violentei impotriva femeilor, Irina Curic, Lorena Vaetisi, cluj Napoca, 2005 - http://www.scribd.com/doc/53127604/Inegalitatea-de-gen

Kasturirangan, A. et al (2004) “The impact of culture and minority status on women’s experience of domestic violence”. Trauma, violence & abuse, Vol. 5, Number 4. (Impactul culturii și statutul de minoritate asupra experienței femeilor în materie de violență con-jugală “. Trauma, violență și abuz)

Pross, C. (2006) “Burnout, vicarious traumatization and its prevention. What is burnout, what is vicarious traumatisation?” Torture Volume, Vol. 16, Number 1.

Rana, S. “Addressing Domestic Violence in Immigrant Communities: Critical Issues for Culturally Competent Services”. School of Social Work, National Resource Center on Do-mestic Violence. Minnesota: University of Minnesota,.

Smith, A (2009) “To Stop Gender Violence, Start Changing the Tune”, On The Issues Ma-gazine.

Sokoloff, N. et al. (2005) “Domestic violence at the intersections of race, class and gender: challenges and contributions to understanding violence against marginalised women in diverse communities”, Violence Against Women, Vol.11.

Williams, Oliver J. (2007) Concepts in CreatingCulturally Responsive Services for Supervi-sed Visitation Centers. Minnesota: University of Minnesota.

Womankind Worldwide (2007) Tackling Violence against Women: A worldwide approach. London: Womankind Worldwide.


Parteneri

Finanţat de





Parteneri

Finanţat de




combaterea violentei domestice impotriva femeilor rome: prevenire

Documents