COMA

Degradare totală sau parţială a stării de conştienţă.

Poate fi urmare a leziunilor cerebrale de origine vasculară, infecţioasă, tumorală sau traumatică (edem, hemoragie sau contuzie cerebrală), unei oxigenari cerebrale insuficiente (insuficienţă circulatorie, asfixie, intoxicaţie cu oxid de carbon), unei crize de epilepsie, unei intoxicaţi (medicamentoasă, alcoolică, supradoză de drog), cauzata de o boală metabolică (encefalopatie respiratorie sau hepatică, acidocetoză diabetică, hipoglicemie) sau endocrină (comă mixedematoasă).

In functie de gradul de degradare a funcţiilor de relaţie coma este clasificate pe 4 stadii, stadiile I şi II  sunt mai uşor reversibile dacă este inlaturata cauza comei, daca nu aceasta se agravează până la stadiul 4 care este ireversibil.

 

Stadiul 1(coma vigilă) – subiectul prezinta reacţii de deşteptare când este supus unei stimulări dureroase (deschiderea ochilor, bombănituri).

Stadiul 2 – subiectul raspunde la stimuli durerosi (retragerea unui membru atunci când este ciupit), dar nu are reactii de trezire, reacţiile sunt cu atât mai puţin adaptate la stimuli cu cât degradarea este mai accentuata.

Stadiul 3 (coma carus) – subiectul nu prezinta reacţii motorii, sunt prezente tulburărilor oculare (mişcări asimetrice ale ochilor) şi vegetative (dereglari respiratorii care pot cauza decesul).

Stadiul 4 (coma depăşită) – lipsa activitatii cerebrale (moarte cerebrală).

Tratamentul constitue o urgenta, este necesară o supraveghere strictă a subiectului pentru menţinerea funcţiunilor sale vitale : respiraţie(oxigenarea, ventilaţia asistată), circulaţia sangvină (prevenirea edemului cerebral, complicaţiile tromboembolice), hranire artificiala (perfuzie, sondă digestivă).

 

Un subiect poate rămâne într-o comă profundă timp pe o perioada cuprinsa de la cateva luni la mai multi ani avand o activitate cerebrală slabă (starea vegetativă cronică).