cinema la mine-acasªlevurelitteraire.com/0numero4/pdf/robert.pdf · 12 | cinema la mine-acasª...

Cinema la mine-acasã

www.cartearomaneasca.ro

Editura CARTEA ROMÂNEASCÃBucureºti, Calea Victoriei nr. 115, sector 1

© 2006 by Editura Polirom

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României:

ªERBAN, ROBERT

Cinema la mine-acasã/ Robert ªerban. �Bucureºti: Cartea Româneascã, 2006

ISBN: 973-23-1754-X

821.135.1-1

Printed in ROMANIA

CARTEA ROMÂNEASCÃ2006

Robert ªerban


Motto:ce e grozav este cã suntem morþicu aceeaºi putere cu care suntem vii

Ion Chichere

Poezia

| cinema la mine-acasã8

cinema la mine-acasã | 9

Ca sã pot scrie

ca sã pot scrie mai binesprijin coala de hârtiepe-o carte

numele autoruluiiese din când în cândla suprafaþãca un înecatºi încearcã sã mã prindã de mânã

scriu repede-repede ºi apãsatiar cuvintele umplucoala subþirecum bulgãrii de pãmântun mormânt proaspãt


Ce rãmâne din viaþã

oamenii sunt convinºicã în poezii nu se întâmplã nimiccã ele ar trebui cititedupã moartecând e bine sã nu mai ai pofteidei

oamenii nu deschid cãrþi subþiriiar dacã o facobservã imediat cã înãuntru suntpuþine cuvinte pe rândpuþine cuvinte pe paginãîn restalb mult albºi le închid repede

fãrã sã le spunã nimenioamenii ºtiu însã cãpoezia este ceea ce rãmâne din viaþãdupã ce o trãieºti


Viteza pe care o am

e inutil sã privesc înainte la viteza pe care o amºi nu pentru cã nu aº vedea nimic� când îmi concentrez privireadesluºesc ce-i mareobserv ce e grav ºi periculos �ci fiindcã tot ce vinetrece pe lângã mineca o profeþie despre rãzboiîn toiul unor focuri enorme

nici înapoi nu mã uitce sã mai fac cu niºte chibrituri deja scãpãrate?poate scobitoripoate bãrcuþe incendiate la mal

sã privesc în minemi se pare atât de pateticîncât mã grãbesc sã deschid ochii


Douã alune bine prãjite

în ce cartecrezi cã mi-ar plãcea sã mã regãsescîn pielea goalãcoloratîncordatcu grupele de muºchi ieºite în reliefcu venele ºi arterele dilatate la sângebãrbat în toatã puterea cuvântuluice transformã sfârcurile oricãrei femeiîn douã alune bine prãjite

nici o carte din lumea asta nu e fidelãînsã cea care îþi cade pe faþã ºi te adoarmeoricând te poate orbi


Un autoportret

bãrbaþii de la masa vecinãfumeazãbeauºi se uitã la mine cum scriu

din când în cândrostesc cuvinte într-o limbã strãinãdar eu bãnuiesc despre cine vorbesc

dacã aº ºti sã desenezmi-aº face un autoportretºi l-aº da


Crez

cred în steaua meape care tocmai o vãdcum cadefãrã zgomot


Din apropiere

scriu despre moartecu uºurinþa cu care înfig cuþitul de la doipaºi


Bocet

o femeie adunã frunzele cãzuteîn curtea dintre blocuricu o mãturã de nuieleºtiu asta fãrã sã vãd nimic� stau întins în pat cu ochii închiºi �aud însã foºnetul ritmat al mãturiiºi sunt sigur cã e o femeieºi nu altcevafiindcã doar ele jelesc întotdeaunaîntr-un fel sau altulmorþii


Sã nu te laºi

sã nu te laºiniciodatãîngropat de viunici mãcar atunci când copiii vor sã însufleþeascã nisipulºi te aleg pe tine sã-i dai o formã

nu cãuta niciodatã sub apãlucrurile pe care le gãseºti ºi pe pãmântnu cãuta acolo nimicmai bine azvârle cu bulgãri ºi pietrefã valuri

sã nu-þi doreºti niciodatã sã sapi o fântânãchiar dacã gura ºi ochii tãiºi ai copiilor tãivor seca

mai bine aºteaptã ploaiaºi învaþã-i ºi pe ei sã aºtepte


N-a fost rãzboi

nici anul acesta n-a fost rãzboidar femeile au strâns mai mult orez ºi uleimai multã fasolefãinã ºi floare de ceaiam cumpãrat cãmãºi închise la culoareºosete mai groaseace cu gãmãliecoli cu plicuri ºi cernealã am cumpãrat

n-a fost rãzboiînsã copiii au cãutat cuiesã le aºeze în vârful sãgeþilor de salcieiar pietrele tãioase le-au spart buzunarelecei mai destoinici dintre noi au dormit afarãnoapte de noapteºi n-au închis ochii decât atunci când huleleîncepeau sã cânte

n-a fost rãzboidar cerul e un insectarîn care strãlucesc gãmãliile acelor


Ne-am întors

ne-am întors tencuiþi cu pãmânt ºi sângecu genunchii zdrobiþi ºi cu ochii prãvãliþi afarã din þestemai puþinidar fãrã sã ne ºtim vreodatã numele

stãm înºiraþi umãr lângã umãrºi fiecare îºi primeºte trofeul:un pepene în care a fost incrustatãfaþa celui ucis cu sabia cu suliþa sau cu mâinile goale

din chipurile învinºilor se prelinge o zeamã galbenãca o cearã topitã

stãm umãr lângã umãr ºidin când în cândunul dintre noi îºi plimbã degetulpe faþa duºmanuluiapoi îl duce la gurã ºi plescãie de plãcere


Scutul lui

scutul lui cât o câmpie de pe care s-au retras apeleºi au lãsat în urmã stârvuri de animale de oameni ºi

peºtiface umbrã

pe plitele încinse sfârâie prada înãbuºitã în mirodeniicu toþii suflãm în jarºi gâturile noastre cresc ca niºte corãbiice se apropie direct de globii ieºiþi din orbite

pânzele lor au fost coborâte cu iuþealãtãiate pe lung de la un capãt la altulpentru provizii de cârpe ºi gheme

tragem în piept aer ºi fum sã înteþim foculiar din noi ies hârci fiere ºi pucioasãiese sufletulca o ursoaicã lovitã în capsuflet cu blanã pe care se prind scaieþii violeþi

doar unii dintre noi cântã:cei care au lãsat sã doarmã la soare puii ursoaicei


Cele cinci simþuri

mai ºtii gustul bromurii din ceaiºi erecþiile noastre de dinainte ºi de dupã micul dejunde care râdeam fiindcã n-aveam ce face cu ele ºi le

aruncam la WCmai ºtii alarma din prima lunãcând în urletele pe întuneric ale locotenentuluitu te-ai încãlþat cu bocancii lui miriuþãiar el i-a luat pe-ai tãicu douã numere mai micide v-aþi înjurat dup-aia mai bine de-un ceasºi dacã nu sãream sã vã despart v-aþi fi luat ºi la bãtaiemai ºtii mirosul din masca de gazecu care alergam pe faþã kilometri în ºirpentru cã inamicul atacase cu arme chimiceºi noi trebuia sã supravieþuim ca sã-l nimicimmai ºtii pielea întinsã ca o foaie de cort a doamnei

Costeacare ne iubea ca pe copiii eiiar dupã ce ne iubea punea câte ºase ouã-n tigaierãdea caºcaval afumat peste eleºi ne dãdea ºi-un pahar de vin ca sã meargãmai ºtii moarteacum venea îmbãþoºatã ºi revoluþionarã peste noiîncât dacã n-am fi sãrit din calea eiîn tomberoanele de tablã pentru gunoine-ar fi aruncat eacum a fãcut-o cu ceilalþi o mie ºi


Mã ascund

mã ascund în clopotul cel mare al bisericiiºi mã rog sã nu moarã nimeni ºi sã nu fie sãrbãtoaresã nu creascã dintr-odatã râulºi focul sã nu rãbufneascã

mã ascundlipit cu spatele de bronzul zgrunþuroscu ochii þintã la limba care atârnã imobilã ºi ucigãtoare

în clopotul cel mare e negurãdar simt cum palpitã o singurãtate mai groaznicã decât

a mea

aburi se ridicã din mine ºi se condenseazã pe limbade bronz

o umezesc ºi o sãreazãiar ea începe sã se miºte încetca un mort înviat de ploaie

Dragostea


Nasturii de la cãmaºã

poþi sã-mi smulgi cu uºurinþãinimadar înainte va trebuisã-mi desfacinasturii de la cãmaºã


Tot mai rare

tot mai rare femeile pe carevãzându-le pentru prima datãcred cã le-aº putea iubi

în acest vagon-restaurantnu sunt decât douã


Lipsit de eroism

n-am mai plâns de multdeºi motivele suntparcãmai temeinice ºi mai diverse decât înainteiar mila mea s-a adâncit odatã cu liniile din palmelepe care le privesc tot mai desdar la fel de prosteºte ca pânã acum

curãþ cartofimã gândesc la mamala fosta mea soþieapoi la cele ce au urmattoate aceste femei au vãrsatmãcar o datãsânge lipsit de eroismpeste tuberculii din cratiþãdar nici una nu i-a lãsat mai departe în coajã

curãþ ceapãºi râd fericitcã dupã atâta timpm-au podidit lacrimile


Gura ta

gura ta despartecarnea mea bunã de carnea mea reaca o rindeacare desface în fâºiilemnul ce þine uºa

urliîþi pierzi culoarea ochilorgingiile plesnesclimba nãvãleºte afarãpielea îþi creºte ºi descreºte ca un imperiunici o oglindã nu te mai recunoaºtecând eºti femeie


Instantaneu

privesc în revista pe care doamna o rãsfoieºte grãbitã

de câteva oriîmi vine sã-i spunstai, stai puþindar nu atunci când hârtia se umple de imagini colorateci când buzele ºi limba îi umezesc degetulcu care dã paginile mai departe


Un semn

mã filez cu o þigancã frumoasãce stã la masã cu trei bãrbaþicare nu ºi-au luat de pe cap pãlãriile cu boruri largiºi nici nu ºi-au tãiat vârfurile decolorate ale mustãþilor

femeia îºi trece de câteva ori mâna peste frunteiar eu mã gândesccã ar trebui sã-mi umplu paharulori sã sparg sticla de colþul meseiºi sã-i chem afarã pe cei trei

vinul e greuiar sticla-i pe jumãtate plinãpe sub pãlãriile negre curge sudoareaînsã numai þiganca îºi ºterge frunteape furiº


Noua decoraþie

dupã nici douã ceasuritânãra mamã s-a întors singurã în cafenea

mocheta nu mai pãstreazãurmele umede ale roþilor cãrucioruluiºi nici puloverul eipata rotundã din dreaptace se mãrea sub privirile noastre� domnii de la masa vecinã au plecat de mult �semn cã vremea alãptatului venise

pe deasupra ziarului cu titluri mari ºi fotografiialb-negru

ochii mei cautã copilãroºi ºi fãrã speranþãpieptul femeiicum noua decoraþieun loc pe vestonul generalului de la pagina trei


O pereche intrã în restaurant

ea îi face semn cu mâna spre masa liberã de lângã mineel îi aratã o alta în capãtul celãlaltea porneºte spre colþul în care stauel o urmeazã cu paºi rari ºi mã priveºte fix în ochieu nu mai ºtiu în ochii cui sã mã uit


Cine nu vede?

cine nu vede dunga subþire a tinerei fetece s-a ivitca orizontuldeasupra blugilor strâmþi?

toþi clipimde parcã urmeazã sã iasã soareleºi nu vrem sã fim prinºi nepregãtiþi

dar mama eica o furtunãîi ºuierãridicã-þi pantalonii!ºi privirea ni se întunecã


Marile ºanse

o elevã îi citeºte alteiaun articol dintr-o revistã de modãcând îl terminãrâd amândouã ºi se uitã curioase la pozepantofi fuste taioare rochii pardesie pãlãrii costume

de baiese perindã prin faþa lorca la o paradã

dupã ultima paginãfetele închid revistaºi se ridicãatunci vãd ºansele marice stau sã le iasã din blugii XXLde a deveni creatoare


Poate

din maºina sportcoboarã douã femei înaltecu fustele scurte cât latul de palmãsunt atât de frumoase atât de frumoaseîncât numai gândul cã poate sunt curvemã mai liniºteºte


Aºtept pe cineva

aºtept pe cinevaºi nu-mi doresc sã vinãtresalt la toate zgomotele de afarãdesigur sunt mai puþine decât aud eudar trupu-mi obosit de excesepalpitã ca o pasãre cãreia tocmai i-a fost tãiat capul

mã ridic din patca sã nu adormºi mã aºez la masãcu o mânã îmi þin frunteacu cealaltã scriu pe hârtie cuvintecare ies la fel de greu ca picãturile de spermãla juisarea de azi-dimineaþãa nu mai ºtiu câta


Scrisorile lungi

primesc de la tine scrisori lungicu puþine cuvintecum numai fetele sãrace ºtiu sã scrieînvãþate acasã de pãrinþi:�mãnâncã pâine multãse umflã în burtãºi þine de foame�

viaþa ta înainteazã spre mine ca o caprãslabã dar încãpãþânatãîn loc de coaste are rânduri subþirice se vãd prin plicurile pe caren-am rãbdare sã le deschidºi caut sã desluºescchiar din clipa în care poºtaºulmi le înmâneazã zâmbindnu întotdeauna lumina cade aºa cum ar trebuinu întotdeauna coastele rãzbat prin pielea albãsemn cã mâna þi-a fost mai uºoarãfiindcã vreo ploaie te-a þinut în casãdeparte de bucata de zestre ce trebuiearatã sãpatã însãmânþatã îngrãºatã plivitã culeasãdar chiar ºi atunciscrisorile tale miros a pãmânt ºi a cãcãreze de caprã

nu þi-am rãspuns niciodatãiar pâinea pe care þi-o aduce în fiecare zi poºtaºulnu are expeditor



acasãîn singurãtatesau alãturi de vreo femeieplâng uneori la filme

ºtiusunt prostiar prostia mã face emotivcele mai banale poveºtidespre moartedespre viaþãîmi provoacã uneori lacrimi ºi muci cât o gripã

ele au toate aceeaºi reacþiemã iau în braþemã strâng la pieptmã mângâie pe capuneori îmi ºterg ochiice femeie rezistã unui bãrbat care plânge?

acasãla filme despre moartedespre viaþãeu plâng ºi fut


Femei

o femeie singurãalta cu un copilo alta cu un câinealta singurãalta cu un bãrbatalta singurãalta singurãalta singurãalta singurãalta singurã


Refacerea vieþii

între hârtiile de pe birouera una pe care am scris numele femeiloriubitepânã acum

n-o mai gãsescam pierdut-oe semn cã de mâine trebuie sã-mi refac viaþa


Viaþa


Mi s-a pãrut

am tãiat porculi-am scos ºuncile ºi le-am sãrati-am pus carnea la fumi-am scurs beregataiar din plãmâni din ficat maþe ºi splinãam fãcut sângerete

am tãiat porculun an întreg am mâncat din elºi mi s-a pãrut cã viaþae foarte frumoasã


* * *

de fiecare datã când mã uit la cermã întrebdacã lui Dumnezeu nu i se face rãucând ne priveºte de la o înãlþimeaºa de mare


Capul

orice aº facenu-mi pot stãpâni capulmai mult de câteva clipedupã care fie îmi scapãfie uit de elºi iar începe sã se miºte în toate pãrþileca un iepure hãituit ce cautã o ascunzãtoarefãrã sã ºtie unde

sã ai un cap ca al meue ca ºi cum ai fi proprietarul unei case elegantepe care au fotografiat-o toþi turiºtiidar pe ai cãrei pereþi atârnã în cuiereproduceri dupã Van Goghale unui pictor chinez

nu mã pot obiºnui cu propriu-mi capnici dupã atâþia aniaºa cum multora ajunºi la bãtrâneþenu le vine sã creadã cã bãrbatul ºi femeiace stau unul lângã altul în fotografiile alb-negrule-au fost pãrinþi

sus stânga sus înainte stânga dreapta jos înapoi dreaptastânga sus dreapta

merg pe stradã ºi încep sã-mi scutur capulpânã ameþesc


pânã lumea se învârte cu mine ºi devinepentru o clipãrotundã ca o sferãîn mijlocul cãreia mã aflu

în urmãtoarea clipãun iepure cãprui ce mi se smulge dintre umerisparge cu botul balonul încremenitºidreapta stânga înainte jos stânga dreapta înapoi jos

sus jos înainte dreaptaviaþa vine spre mine din toate pãrþiledin pereþi din gunoaie din stâlpi din cer din borduri

din maºinidin feþe pe care moartea s-a lipitca o caracatiþã zâmbitoarece mã fixeazã cu privireade parcã m-ar cunoaºte de undeva


Alt gest

pantofii cu care tata s-a însuratsunt ca noidar au tãlpile gãurite

îmi bag inelarul prin eleºi-l miºc

mama râde


Paternalã

copilul smulge miezul din pâinea caldãºi îl plimbã pe vârfurile degetelorpânã când îl transformã într-un gogoloiapoi îl aºazã pe lama cuþituluiºi îl turteºte încet cu arãtãtorul

când diametrul ºi grosimeasunt cât ale monedei de un Eurose opreºte ºi râde

copilul face astala fiecare masãcu precizia unei fabrici de baniiar euîl privesccu lãcomie


O micã întâmplare

mã scãlâmbãi la o fetiþã cu pãrul creþiar ea râde ºi scoate limba la mineun fluture marecoloratîi zboarã deasupra ºi dintr-odatã i se aºazã pe cap

copila începe sã þipe sã se zbatã ºi sã plângãiar faþa ei devine atât de hâdãde parcã fluturele i-ar fi supt brusc toatã frumuseþea


Fum

o mamã ºterge cu dosul palmeibãrbia fiului care mãnâncã

e bãtrânãare pãrul de culoarea cremeniiºi mâna atât de uscatãîncâtdupã ce fiul i-o sãrutãîncepesã fumegeîncet


Prunul pitic ºi niºte pãsãri

m-am întors acasãºi am regãsit prunul pe care l-am pus în pãmânt la

12 ani

e o rasã piticãfiindcã nu-i mult mai mare decât era atuncidar bunica îmi spune cã vara se umple de prunechiar dacã mãrunte ca niºte mãsline

ar fi bune pentru þuicãînsã cazanul e spart de multºi oricum graurii le preferã înainte de vremea culesului

o întreb pe bãtrânã dacã graurii sunt pãsãri cãlãtoareiar ea îºi ºterge obrajii de lacrimiºi îmi spune cã suntdar cã ei se întorc în fiecare an


Asemãnare

toþi bãtrânii seamãnã între eichiar dacã unii încã nu au albitsau aud binealþii pot sã alerge dupã tramvaisau citesc fãrã ochelari ziarulºi nu-i dor oasele când plouã

toþi bãtrânii seamãnã între eifiindcã la toþi a venit seara


Moºtenire

bunica mea a avut parte de o moarte bunãîmi spuisper sã o moºtenescºi într-o dimineaþã sã am peste ochi pleoapele eicare atunci au iubitmai mult somnul


Rãspuns

ar trebui sã dormsã-mi las trupul sã macereze calm ziua care-a trecutºi care e de mult o noapte friguroasãde noiembrie

dau draperia la o parteprivesc pe geam ºi exclam

femeia întinsã pe patse ridicã repede-ntr-un cot ºi întreabã fericitã:ninge?nu


Detaliu dintr-un parc

mãnuºi de varãcu degetele tãiatesau de automobilistce iubeºte viteza?uitate pe bancãuna lângã altale umflã din când în când vântul

foarte aproapese audeparcãun fluier de cerºetor

pe o mãnuºãa poposit o monedã


Cum?

luna iese încetca o carie fosforescentãîn care poþi înnopta douã-trei zilecât sã-þi tragi sufletul

ai fi aºteptat mai mult de la tineºi-n loc sã te bucuri cã pãcatul cel mare al mândriein-a lucrat cum trebuiaîþi ºtergi pe furiº ochii cu mâneca haineica ºi când ai sufleca-o

cum?cum sã cazi din picioare când zbori?


Cel vitreg

la fel ca tine privesc în tavan ºi ºtiu cã într-o ziprin el ar putea trece ploaia

ca ºi tinecopiii din jur nu au mâncat fructe aduse cu vaporul

ca ºi tinefiecare dintre ei mai are fraþiiar cel puþin unul e vitreg


* * *

am trecut prin bucãtãrie ca prin urechile aculuicu care îmi întãresc câteodatã nasturii

nici miros de mâncare n-am prinsnici poftã

sângele meu îngroºat cupiper scorþiºoarã dafin vanilies-a urnit greudoar atunci când uºa a prins viaþãºi a început sã se miºte încetca un eschimos ieºit primãvara din iglu


Dumnezeu nu vorbeºte cu nimeni

de ceva vremeaud despre mine aceleaºi poveºtimai toate urâte mai toate tristeºi mã bucurasta înseamnã cã tot ce am fãcut în ultimul timpepoatebun ºi frumosadicã plictisitorºi cine-ar pierde vremea cu lucruri de-astea

nu-mi fac sânge rãufiindcã aud cã Dumnezeu nu vorbeºte cu nimenidespre nici unul dintre noi


Gest

am sã-mi las câteva zileobrajii nebãrbieriþi

nu din comoditatenu din frondãci fãrã nici un motivaºa cumcâteodatãlas sã-mi treacã viaþa


Prietenia


* * *

pentru Monique Schinder

nu toate lucrurile au greutatepe unelecerul le iubeºte mai mult


Iapa Inima

memoriei lui Ioan Flora

de câte ori îmi amorþeºte mâna stângãmã gândesc la inimãºi mã întreb dacã o avea tot ce-i trebuiedacã n-o încurc prea tarecu þigãrile ºi cafelele melecu femeile ce vor mai mult decât au avut vreodatãcu viaþa ce dãuneazã grav sãnãtãþii

întrebãrile se duc una dupã altapânã rãmân singur:mâna mi-o simt din ce în ce mai puþininima din ce în ce mai tare

odatã cu fricamã cuprindepalma drepteiiar degetele eiurcã ºi coboarãstrâng ºi slãbescîmpung ºi se retragdin pielea carnea oasele braþului inert

e ca ºi cum o jumãtate a trupului meuar îmbãrbãta-o pe cealaltãca ºi cum partea mea fãrã inimãmi-ar adãposti în ea sufletul


Un gest teatral

lui Dan Emilian Roºca, în amintire

bãrbatul ce stã liniºtit cu un pahar în faþãseamãnã atât de bine cu Deroîncât mã ridic de pe scaunºi pornesc cu paºi mari sã-l salutuitând cã poetul s-a stins în primãvarã

mã opresc cu mâna în aerºica sã înmoi ridicolulîmi bat fruntea cu palma atât de teatralde parcã aº fi uitat ceva mai importantdecât moartea


Ce înseamnã sã ai un prieten tâmpit?

sã reflecte tristeþile ºi bucuriilepe care i le-ai împãrtãºit cândvaca unei oglinzifãrã sã te gândeºti cã în ea va bateîntr-o zisoarele

sã-þi laude poftaca pe un tsunami care nu doar a curãþat plajade gunoaiele aruncate de bãºtinaºidar a luat cu el douã turistece au fost gãsite câteva zile mai târziubronzate perfect ºi puþin mai slabe

sã-þi cânte faptele bãrbãteºticu vocea lãutarului de pe un disc de vinilnu foarte zgâriat

sã strigeprin pâlnia uriaºã cu care se toarnã vin în butoaiecuvintele întunecoase fãrã de care viaþa taar fi albã ca o moartã


Ceva nedureros

astãzi am sã rãstorn casadar nu sã caut ceva de negãsit� ce e de negãsit? �ºi nici sã gonesc ºoareciicare sapã prin ea mici tuneluri

am s-o rãstorn ca sã schimb ceva nedureros pentru alþiiîn propria mea viaþã

e prima oarã când încerc astanu pun la socotealã ziua în care am hotãrât bruscsã ies mai devreme din pântecele mameisã nu o împovãrez inutil

þipetele ei le-au acoperit pe-ale melefãcusem primul rãutoate care i-au urmatau fost la fel de involuntare � semn limpedecã am rãmas copil

stau în mijlocul caseiºi nu atât de singur cum cred veciniidar ei nu ºtiu nimic despre ºoareciicare cautãchiar aiciluminã

sumar

Poezia / 7

Ca sã pot scrie / 9

Ce rãmâne din viaþã / 10

Viteza pe care o am / 11

Douã alune bine prãjite / 12

Un autoportret / 13

Crez / 14

Din apropiere / 15

Lupta / 17

Bocet / 19

Sã nu te laºi / 20

N-a fost rãzboi / 21

Ne-am întors / 22

Scutul lui / 23

Cele cinci simþuri / 24

Mã ascund / 25

Dragostea / 27

Nasturii de la cãmaºã / 29

Tot mai rare / 30

Lipsit de eroism / 31

Gura ta / 32

Instantaneu / 33

Un semn / 34

Noua decoraþie / 35

O pereche intrã în restaurant / 36

Cine nu vede? / 37

Marile ºanse / 38

Poate / 39

Aºtept pe cineva / 40

Scrisorile lungi / 41

Cinema la mine-acasã / 42

Femei / 43

Refacerea vieþii / 44

Viaþa / 45

Mi s-a pãrut / 47

* * * / 48

Capul / 49

Alt gest / 51

Paternalã / 52

O micã întâmplare / 53

Fum / 54

Prunul pitic ºi niºte pãsãri / 55

Asemãnare / 56

Moºtenire / 57

Rãspuns / 58

Detaliu dintr-un parc / 59

Cum? / 60

Cel vitreg / 61

* * * / 62

Dumnezeu nu vorbeºte cu nimeni / 63

Gest / 64

Prietenia / 65

* * * / 67

Iapa Inima / 68

Un gest teatral / 69

Ce înseamnã sã ai un prieten tâmpit? / 70

Ceva nedureros / 71

Au apãrut :

Robert ªerban � Cinema la mine-acasãLinda Maria Baros � Casa din lame de rasªerban Foarþã � RimelãriElena Vlãdãreanu � europa. zece cîntece funerareClaudiu Komartin � Circul domesticRãzvan Þupa � corpuri româneºtiEmil Brumaru � Submarinul eroticDan Sociu � Cîntece eXcesive

În pregãtire :

Simona Popescu � Lucrãri în verde sau Pledoaria mea pentrupoezie

Bun de tipar : martie 2006. Apãrut : 2006Editura Polirom, B-dul Carol I nr. 4 � P.O. Box 266

700506, Iaºi, Tel. & Fax (0232) 21.41.00 ; (0232) 21.41.11 ;(0232) 21.74.40 (difuzare) ; E-mail : [email protected]

Bucureºti, B-dul I.C. Brãtianu nr. 6, et. 7, ap. 33,O.P. 37 � P.O. Box 1-728, 030174

Tel. : (021) 313.89.78 ; E-mail : [email protected]

Redactor : Mãdãlina GhiuCoperta : Angela Rotaru-Serbenco

Tehnoredactor : Luminiþa Modoranu

www.polirom.ro

Contravaloarea timbrului literar se depune în contulUniunii Scriitorilor din România

Nr. RO44RNCB5101000001710001 BCR UNIREA

Tiparul executat la Tipografia LIDANA, SuceavaTel. 0230/517.518, 206147 ; Fax: 0230/206.268

cinema la mine-acasªlevurelitteraire.com/0numero4/pdf/robert.pdf · 12 | cinema la mine-acasª...

Documents