cetatea si mitropolia vicinei.doc

33
În referatul pe care îl voi prezenta, am încercat să scot în evidenţă, aspecte din cercetările făcute de arheologi, istorici şi alţii ce au studiat îndeaproape cetatea Vicina. Cu toate că în ultimul secol, mulţi şi-au dedicat timpul pentru a afla locaţia exactă a legendarei cetăţi, nu au ajuns la un rezultat unanim, de aceea voi arăta în continuare părerile unor istorici despre localitatea Vicina. Totuşi încercările cercetătorilor de a descoperi ruinile cetăţii, au scos la lumină alte situri arheologice, pe baza cărora unii îşi motivează locaţia cetăţii Vicina. Capitolul I. Locaţii ale cetăţii medievale Vicina Prima atestare scrisă şi cea mai veche menţiune documentară despre Vicina se află în 1

Upload: manu-manuela

Post on 02-Jan-2016

271 views

Category:

Documents


7 download

DESCRIPTION

Religie

TRANSCRIPT

Page 1: Cetatea si Mitropolia Vicinei.doc

În referatul pe care îl voi prezenta, am încercat să scot în

evidenţă, aspecte din cercetările făcute de arheologi, istorici şi alţii

ce au studiat îndeaproape cetatea Vicina. Cu toate că în ultimul

secol, mulţi şi-au dedicat timpul pentru a afla locaţia exactă a

legendarei cetăţi, nu au ajuns la un rezultat unanim, de aceea voi

arăta în continuare părerile unor istorici despre localitatea Vicina.

Totuşi încercările cercetătorilor de a descoperi ruinile cetăţii, au

scos la lumină alte situri arheologice, pe baza cărora unii îşi

motivează locaţia cetăţii Vicina.

Capitolul I. Locaţii ale cetăţii medievale Vicina

Prima atestare scrisă şi cea mai veche menţiune documentară

despre Vicina se află în opera „Alexiada” a Annei Comnena, fiica

împăratului bizantin Alexios I Comnenul (1081-1118). Ea

aminteşte că, prin anii 1085-1086, Vicina cu alte aşezări din thema

Paristrion se aflau sub stăpânirea unor conducători locali şi anume,

Tatos, numit şi Chalis, Sesthlav şi altul Satzas (Sacea), nume în

care unii cercetători şi istorici au văzut pe întemeietorul oraşului

Isaccea (Noviodunum) 1.

Aceştia conduceau, după Nicolae Iorga, primele formaţiuni

politice româneşti independente la Dunărea de Jos, organizate după

1 Pr. Ioan Rămureanu, Mitropolia Vicinei şi rolul ei în păstrarea ortodoxiei în ţinuturile româneşti, în vol. De la Dunăre la Mare. Mărturii istorice şi monumente de artă creştină, Galaţi, 1979, p. 149;

1

Page 2: Cetatea si Mitropolia Vicinei.doc

modelul ducatelor bizantine de frontieră, idee preluată şi de

Nicolae Bănescu 2.

Istoria acestor ţinuturi s-a împletit cu aceea a Imperiului

bizantin, întrucât stăpânirea bizantină a continuat să existe aici

până târziu. Astfel, în jurul Vicinei, deci în nordul Dobrogei,

împăratul Isac al II-lea Anghelos (1185-1195) domnea chiar şi

după răscoala fraţilor Petru şi Asan. Bucurându-se de autonomie,

forţele locale din aceste ţinuturi au rămas totuşi credincioase

Bizanţului creându-se, în nordul Dobrogei, un „mic Bizanţ

provincial” 3.

Deşi atât de vestită, Vicina nu a putut fi localizată încă cu

precizie, dispute în jurul acestei chestiuni continuând şi astăzi.

Întrucât Anna Comnena nu a precizat locul unde s-ar putea afla

această localitate, cercetătorii au recurs la izvoare şi informaţii

ulterioare, astfel, cea mai veche atestare a Vicinei se află în

portulanul geografului arab Edrisi, din anul 1154 care, descriind

drumul comercial de-a lungul Dunării, începând de pe teritoriul

Serbiei către vărsare, ajungând la Deristra (Dristra-Silistra),

continuă descrierea astfel: „De la Deristra (Silistra), prin stepă,

până la oraşul Beriskafisa (neindentificat), aşezat pe malul unui

râu, şi aproape de o mlaştină, sunt patru zile de mers până la Disina

(Vicina)”. „Oraş cu resurse abundente şi cu împrejurimi roditoare”.

2 Pr. Ioan Vasile Leb, Vicina în lumina cercetărilor istorice mai noi, în BOR, Anul CXII, Nr. 7-12, iulie-decembrie, 1994, p. 323; 3 Ibidem, p. 324;

2

Page 3: Cetatea si Mitropolia Vicinei.doc

În altă parte, Edrisi spune: „De la Disina (Vicina), localitate

aşezată nu departe de gura Dunării până la mare, 40 mile”. Prin

urmare Vicina ar trebui căutată undeva la Dunăre 4.

Înflorirea acestei colonii greceşti a fost pusă în legătură cu

ocuparea Constantinopolului de către latini (1204), în urma căreia

s-au aşezat aici un număr însemnat de greci, devenind cel mai

important centru comercial de la Dunărea de Jos. Oraşul a

prosperat însă şi datorită genovezilor, care au întemeiat aici un

important centru de afaceri. Cucerirea Constantinopolului de către

latini a favorizat şi afluenţa genovezilor în Peninsula Balcanică, şi

pe litoralul Mării Negre 5. Alţi

cercetători şi istorici localizează Vicina în alte părţi şi fac continuu

cercetări spre a se cunoaşte unde poate fi localizată această

legendară mitropolie.

Mai întâi Michael Le Quien, în voluminoasa sa lucrare

Oriens Christianus, afirmă că Vicina s-ar afla undeva în Alania, pe

râul Cuban, între Crimeea şi Caucaz. După el, geograful german

Wiltch, apoi istoricul H. Gelzer au crezut că numele de Vicina e o

deformare a vechiului nume Bizonda din hărţile medievale, aflată

pe acelaşi mal al Cubanului şi purtând mult timp numele de

4 Pr. Ioan Rămureanu, art. cit., p. 151; 5 Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Mitropolia Vicinei în Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. I, Iaşi, 2004, Editura Trinitas, p. 210;

3

Page 4: Cetatea si Mitropolia Vicinei.doc

Sotiriopolis. Poziţia acestora a fost temeinic combătută de către V.

Laurent 6.

G. A. Rallys şi M. Potlis identifică eronat mitopolia Vicinei

cu mitropolia Vidinului, părere pe care a preluat-o şi E.

Hurmuzachi. Istoricul Al. Xenopol localiza Vicina tocmai în

Albania. Tot aceşti istorici care localizau Vicina în Cuban sau în

Albania uitau însă că atât Anna Comnena, cât şi geografii arabi şi

portulanele italiene şi greceşti, pomenesc de Vicina ca fiind undeva

port la Dunăre în thema sau în ducatul Paristrion 7.

Spre deosebire de aceştia, filologul austriac W. Tomaschek

aşeza Vicina pe locul Măcinului de astăzi, localizare acceptată şi

de K. Jirecek, N. Dobrescu, J. Bromberg şi de bulgarii P. Mutafcief

şi Boris Nedkov. Geograful român N. Brătescu aşeza Vicina la

Niculiţel, idee acceptată, cu unele rezerve şi de Răzvan

Theodorescu. În urma cercetării unor portulane italiene, N. Iorga

considera că Vicina trebuie căutată undeva pe Dunăre între Isaccea

şi Tulcea, părere acceptată şi de istoricul Aurel Decei. Un alt

istoric, Gh. Brătianu, localiza Vicina pe braţul Sfântul Gheorghe,

la Mahmudia. Aşezată ceva mai jos de Măcin, Isaccea a atras şi ea

atenţia specialiştilor. Asupra ei s-au oprit N.. Grămadă, Pr. Gh.

Moisescu, Pr. Şt. Lupşa, Prof. Al. Filipaşcu, N. Bănescu,

Constantin C. Giurescu, C. Cihodaru ş.a. în urma analizei unui

6 Pr. Ioan Rămureanu, art. cit., p. 151;

7 Pr. Ioan Vasile Leb, art. cit., p. 326;

4

Page 5: Cetatea si Mitropolia Vicinei.doc

portulan grec, istoricul P. St. Năsturel considera că prin gura

Chiliei (Lzcostoma) se ajungea la Vicina, constatare ce înlătură

opinia lui Gh. Brătianu că Vicina ar fi fost aşezată pe braţul

Sfântului Gheorghe, la Mahmudia, denumită Betesina, într-o hartă

a Congresului din Viena (1814). Două hărţi din secolul al XIV-lea,

una din 1318, iar cealaltă a genovezului Vesconte, din 1327,

înscriu denumirile de „flumen de Vicina vel de Danubio” sau

„flumen de Vicina, vel Danubium del Danoia”, înainte de

desfacerea Dunării în Deltă. De aceea, P. St. Năsturel aşeza Vicina

la Isaccea (Noviodunum), pe vechiul vad pe unde au trecut

nenumărate popoare în drumul lor către Bizanţ, vechiul

Noviodunum aflându-se doar la 2 km în aval de Isaccea. El

consideră că este posibil ca Vicina să se fi aflat în acest loc sau e o

insulă situată în vecinătatea Isaccei, la vest de oraş, fapt pentru

care ea a fost numită Vicina-Vecina, fie prin deformare de la

Ditzina, fie pentru că era „vecina” Isaccei 8.

În ultimul timp, cercetătorul M. Lerian, pe baza unor

fotografii aeriene făcute din avion, a încercat să localizeze Vicina

la Somova, aproape de Tulcea, în nordul Dobrogei, pe triunghiul

Somova, Parcheş, Sarica. Până în prezent, însă, nu s-a descoperit

nici o mărturie arheologică care să confirme această ipoteză, cu

toate că cercetătorul M. Lerian are un studiu „În legătură cu

8 Ibidem, p. 328;

5

Page 6: Cetatea si Mitropolia Vicinei.doc

ipoteza Vicina-Somova” 9. Propunerea sa a fost respinsă din cauza

distanţei relativ mare de Dunăre. Comuna Somova aşezată în

apropierea gârlei cu acelaşi nume, care leagă fluviul de lacul

Parcheş, este la 4 km distanţă de Dunăre, iar între gârlă şi fluviu se

întinde balta. Documentele, portulanele şi hărţile existente aşează

Vicina ca port la Dunăre, chiar pe fluviu 10.

Un efort deosebit pentru localizarea Vicinei revine

eminentului arheolog Petre Diaconu. Acesta a localizat Vicina pe

Dunăre, în insula Păcuiul lui Soare, la 18 km în aval de Silistra,

unde bizantinii întemeiaseră o puternică cetate între anii 972-976

care, cu unele întreruperi, s-a menţinut până la jumătatea secolului

al XV-lea. D-sa îşi întemeiază ipoteza pe faptul că Vicina se afla

pe o insulă, înconjurată de Dunăre, iar Păcuiul lui Soare

corespunde cu locul unde bizantinii construiseră în 972 cetatea

amintită. Descoperirea a numeroase monede bizantine –hyperperi-

atât în jurul cetăţii, cât şi pe o arie mai largă în stânga Dunării,

denotă o intensă circulaţie monetară. Apoi, la 2 km în aval de

Păcuiul lui Soare se află o mică vale numită Licina sau Valea

Licinei care, după părerea lui Petre Diaconu, ar fi o deformare a

numelui Vicina. În ciuda argumentelor invocate, „sursele literare

sunt mute”, iar din cetatea de la Păcuiul lui Soare nu se mai

9 Mircea Lerian, În legătură cu ipoteza Vicina-Somova, BOR, Anul XCI, Nr. 3-5, martie-mai, 1973, pp. 170-174;

10 Pr. Ioan Vasile Leb, art. cit., p. 328;

6

Page 7: Cetatea si Mitropolia Vicinei.doc

păstrează decât a şasea parte, restul fiind înghiţit de apele Dunării,

încât nu s-a putut afla nici fundaţia bisericii mitropolitane, nici

vreo altă inscripţie care să ateste existenţa ei în acest loc.

Ipoteza localizării Vicinei la Păcuiul lui Soare este negată de

C. C. Giurescu în lucrarea „Probleme controversate în

istoriografia română”, care localizează Vicina la Isaccea. Acesta

consideră că localizarea ei la Păcuiul lui Soare nu se potriveşte nici

cu indicaţiile portulanelor, nici cu mărturisirea lui Edrisi care arată

că de la Silistra la Vicina sunt opt zile de mers pe Dunăre 11.

Deci, până în prezent nu s-a ajuns la o concluzie acceptată în

unanimitate de istorici. De aceea, una din sarcinile importante ale

arheologiei româneşti este identificarea Vicinei de altădată. Până

atunci, ne însuşim ipoteza acceptată de cei mai mulţi istorici, că

Vicina se afla pe locul Isaccei de astăzi, vechiul Noviodunum sau

mai degrabă în ostrovul dunărean din faţa ei. Vicina ar fi un nume

românesc, Vecina, deci aşezat în apropiere de ceva, în speţă de un

alt oraş 12.

Obiecţiunea ce se poate aduce acestei localizări este faptul că

acest oraş apare, în secolul al XIV-lea, sub două nume deosebite:

Isaccea, în izvoarele arabe, şi Vicina, în cele greceşti, în hărţi şi

portulane. Aceasta este socotită de către C. C. Giurescu fără

11 Ibidem, pp. 329-330; 12 Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 211;

7

Page 8: Cetatea si Mitropolia Vicinei.doc

importanţă, întrucât nu este singurul caz, ci multe alte localităţi au

câte două sau trei nume .

Capitolul II. Mitropolia Vicinei şi ierarhii ei

Mitropolia Vicinei din thema bizantină Paristrion, popular

Paradunavis sau Paradunavon, corespunzătoare vechii Proncivii

Scynthia Minor (Dobrogea), a jucat un rol de seamă în păstrarea

Ortodoxiei în părţile de răsărit ale ţării noastre şi la înfiinţarea

mitropoliei Ungrovlahiei sau a Ţării Româneşti, în 1359, cu

reşedinţa la Curtea de Argeş 13.

În înfloritorul centru comercial care a fost Vicina, a existat şi

o Arhiepiscopie (Mitropolie), cu ierarhi greci, dependentă de

Patriarhia din Constantinopol (a existat însă şi o mănăstire catolică,

a franciscanilor, atestată documentar în prima jumătate a secolului

al XIV-lea). În acest caz, Mitropolia de la Vicina ar fi o

continuatoare a Episcopiei a cărei existenţă am presupus-o la

Dinogetia-Garvăn, tot în nordul Dobrogei. Titularii acestor două

scaune au putut avea şi grija duhovnicească a credincioşilor români

din teritorile învecinate de peste Dunăre, adică din părţile sudice

ale Moldovei şi cele din răsăritul Munteniei 14.

13 Pr. Ioan Rămureanu, art. cit., p. 149; 14 Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 211;

8

Page 9: Cetatea si Mitropolia Vicinei.doc

Bizantinologul francez V. Laurent crede că Vicina a luat

fiinţă între 1204 şi 1260, fiind întemeiată de grecii, notabilităţile şi

negustorii din Constantinopol, care au fugit din Constantinopol din

cauza intoleranţei latinilor, iar pe la 1259-1260, a fost ridicată la

rangul de mitropolie, ceva mai înainte fiind episcopie. Dimpotrivă

P. Şt. Năsturel e de părere că trebuie să renunţăm la ipoteza că

Vicina a fost episcopie, deoarece, chiar de la început ea a avut rang

de mitropolie.

După alungarea latinilor din Constantinopol (1261) şi

revenirea stăpânirii bizantine la gurile Dunării (1262), autoritatea

arhiepiscopului Vicinei a fost dublată de un guvernator al cetăţii,

ca reprezentant al împăratului bizantin.

Pe lista eparhiilor Patriarhiei ecumenice din timpul

împăratului Mihail VIII Paleologul (1259-1281), compusă între

1260 şi 1280, după mitropoliile de Lopadion şi Kodros, se află

trecută la nr. 52 şi mitropolia Vicinei.

Pe o listă următoare, atribuită împăratului Andronic II

Paleologul (1282-1328), la nr. 95, apare şi mitropolia Vicinei. Ea

apare mai în urmă la nr. 82 şi pe lista arhiepiscopiilor, atribuită lui

Andronic III Paleologul (1328-1341), alcătuită între 1330 şi 1359 15.

Se cunoaşte un sigiliu al patriarhului ecumenic Gherman II

(1222-1240), descoperit într-un loc necunoscut din Dobrogea, care 15 Pr. Ioan Rămureanu, art. cit., pp. 155-156;

9

Page 10: Cetatea si Mitropolia Vicinei.doc

va fi însoţit vreo scrisoare trimisă de acesta mitropolitului de

Vicina. În vara anului 1285 păstorea la Vicina Teodor (primul

ierarh cunoscut cu numele aici), care lua parte atunci la lucrările

sinodului patriarhal ţinut în biserica Vlaherne din Constantinopol, -

când a fost condamnat patriarhul unionist Ioan Vekkos- semnând:

„smeritul şi prea cinstitul mitropolit al de Dumnezeu păzitei cetăţi

Vicina”. În 1292 acelaşi Teodor semna cunoscutu „Tomos sinodal

împoriva latinilor” 16.

După Teodor, a urmat pe scaunul de mitropolit al Vicinei,

Luca, fără să ştim anul întronizării sale. Istoricul bizantin G.

Pachymeres ne relatează că arhiepiscopul Luca al Vicinei avea

legături politice cu împăratul Bizanţului Andronic al II-lea

Paleologul (1282-1328), căci în 1302 a intervenit pe lângă împărat

pentru trecerea a 16.000 de lani, populaţie de origine iraniană, pe

teritoriul Imperiului Bizantin.

Luca de Vicina păstorea încă în 1303, deoarece la 13

februarie în acest an, îl găsim menţionat de partea patriarhului

ecumenic Ioan XII Cosmas (1294-1304), alături de mitropoliţii

Babylas al Anciriei şi Nichifor al Cretei, în conflictul pe care

patriarhul îl avea cu împăratul Andronic II Paleologul, care dorea,

cum s-a şi întâmplat, să reinstaleze în locul lui pe fostul patriarh

ecumenic Atanasie I (1289-1293-1303-1309).

16 Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 211;

10

Page 11: Cetatea si Mitropolia Vicinei.doc

Luca păstorea în scaunul de mitropolit al Vicinei şi în 1304-

1305 şi chiar în 1305-1306, când îl găsim menţionat în

corespondenţa patriarhului contemporan Atanasie I, precum şi în

actele patriarhale, legate de sinodul condamnării uzurpatorului

Ioan Drymis. Nu cunoaştem când a încetat din viaţă mitropolitului

Luca de Vicina şi nici numele succesorului său.

Între 1317-131, sinodul patriarhal din Constantinopol

însărcinează pe mitropoitul Vicinei, fără să-i spună numele, să

aplaneze împreună cu mitropolitul din Zichia, cu cel din Alania şi

cu cel din Matraha (Tmutarakan şi Tmutrakan), vechea

Phanagoreia, pe ţărmul peninsulei Taman, conflictul ivit în

Crimeea, între mitropolitul eparhiei Gothiei şi cel al eparhiei de

Sudak (Sugdeea) , cu privire la delimitarea diocezelor respective,

făcând cercetare la faţa locului, aceşti ierarhi fiind socotiţi cei mai

apropiaţi. Aceasta arată, o dată mai mult, că Vicina se afla aşezată

înainte de gurile Dunării, mai aproape de Crimeea.

Cu tot negoţul ce făcea Vicina, starea materială a mitropoliei

ei pare să nu fi fost, pe la 1324, prea înfloritoare, din cauza

tătarilor, care adesea atacau şi jefuiau. Cunoaştem aceasta din

faptul că sinodul Patriarhiei de Constantinopol din septembrie

1324, când întocmeşte lista eparhiilor cărora trebuie să li se ceară

contribuţiile lor anuale în hyperperi, nu mai trece în ea, pentru

11

Page 12: Cetatea si Mitropolia Vicinei.doc

plata acestor dări bisericeşti, pe mitropolitu Vicinei şi pe cel din

Crimeea 17.

Către anii 1337-1338, păstorea la Vicina mitropolitul

Macarie. Se vede că Vicina începuse să decadă, iar viaţa devenise

în ea nesigură, din cauza tătarilor, care au atacat şi cucerit Vicina

în 1337-1338, cum a arătat bizantinologul francez V. Laurent.

Dintr-o Notitia din secolul XIV, atribuită de H. Gelzer împăratului

Bizantin Andronic III (1328-1341), un copist face următoarea

însemnare cu privire la nesiguranţa vieţii şi a numărului mic de

creştini ce se mai aflau la Vicina.

Între anii 1341 şi 1348, mitropolitul Macarie al Vicinei apare

destul de frecvent la şedinţele sinodului patriarhal din

Constantinopol. Astfel, el a participat la sinodul patriarhal din mai

1341, prezidat de patriarhul Ioan XIV Caleca, împreună cu alţi opt

mitropoliţi, în care s-a discutat problema apartenenţei mănăstirii

ridicată în Constantinopol, lângă poarta Sfântul Romanos, în

cinstea Născătoarei de Dumnezeu, de Phocas Marules, anume,

dacă ea trebuie atribuită călugărilor sau călugăriţelor. Printre cei

prezenţi, la locul 8, după mitropoliţii de Heracleea, Sardes,

Dyrrachium (Durazzo), Lacedemona (Sparta), Madyta, Methymna

şi Varna, şi înaintea celui de Cos, semnează şi mitropoitul Macarie

al Vicinei.

17 Pr. Ioan Rămureanu, art. cit., pp. 156-157;

12

Page 13: Cetatea si Mitropolia Vicinei.doc

El apare pe locul 13 şi la sinodul patriarhal din

Constantinopol din aprilie 1343, prezidat de patriarhul Ioan XIV

Caleca, alcătuit din 19 mitropoliţi, care a absolvit pe mitropolitul

de Pyrgos, acuzat de mitropolitul Efesului.

Probabil că mitropolitul Macarie al Vicinei a mai păstorit

până în 1347, deoarec e în acest an, în numărul celor 12 mitropoliţi

din grupul al 3-lea, care semnează după întronizarea noului

patriarh ecumenic, Isidor (17 mai 1347-2 decembrie 1349), nu mai

apare el, ci mitropolitul Ciril al Vicinei. Printre semnatarii

documentului din 1347, se află mitropoliţi de seamă, între ei şi

Sfântul Grigore Palama 18.

Capitolul III. Sfântul Ierarh Iachint-ultimul mitropolit al

Vicinei

Ultimul mitropolitul a Vicinei este Iachint (1359-1372), care,

în mai 1359, se va muta, cu aprobarea patriarhului ecumenic Calist

I al Constantinopolului (1350-1353 şi 1355-1363) şi la stăruinţele

voievodului Nicolae Alexandru Basarab (1352-1364), fiu marelui

Basarab Întemeietorul, în reşedinţa Ţării Româneşti, la Curtea de

Argeş. Cu el începe lungul şir de mitropoliţi ai Ungrovlahiei.

Este greu de precizat câtă vreme a putut Iachint să activeze la

Vicina, dar în 1359 îl găsim în Ţara Românească la curtea 18 Ibidem, pp. 159-160;

13

Page 14: Cetatea si Mitropolia Vicinei.doc

voievodului Alexandru Nicolae Basarab, ca mitropolit al

Ungrovlahiei. Actul patriarhal din mai 1359, prin care este

aprobată mutarea lui, mentionează că domnitorul "l-a chemat la

sine acum câtva timp, pe cel care se afla în vecinătatea lui", făcând

aluzie la apropierea teritorială dintre ei. Din acelaşi document

reiese că Iachint era prieten al domnitorului, fiindcă în scrisorile

repetate adresate de acesta patriarhului Calist al Constantinopolului

şi Sinodului îl "cere numai pe el, nu pe altul, cu multe rugăminţi,

fiind foarte agreat de marele voievod". Dorinţa voievodului era ca

Iachint "să fie arhiereu, păstor şi dascăl al locului" 19.

Domnitorul Nicolae Alexandru nu se putea adresa decât

Patriarhiei de Constantinopol. Şi aceasta din trei motive:

1) Întrucât Vicina depindea direct de Patriarhie, numai

aceasta putea să aprobe mutarea mitropolitului de aici la o altă

eparhie;

2) Patriarhia de Constantinopol era cea dintâi dintre scaunele

apostolice din Răsărit;

3) Constantinopolul era şi capitala Imperiului Bizantin, ori

recunoscând Biserica acestui stat feudal, Ţara Românească,

implicit se recunoştea şi Statul. La vremea aceea, în preajma

constituirii statului feudal Ţara Românească, conducătorul acestui

19 http://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-ierarh-iachint-vicina-73099.html, apud Academician Dr. Emilian Popescu;

14

Page 15: Cetatea si Mitropolia Vicinei.doc

stat avea nevoie de o recunoaştere din partea bizantină, de natură

politică şi bisericească 20.

În urma acestei înţelegeri între domnitorul Nicolae Alexandru

Basarab şi ecumenicul Calist, „Prea Sfinţitul Mitropolit Iachint a

toată Ungrovlahia” se stabileşte pentru totdeauna la Curtea de

Argeş, fosta sa eparhie de la Vicina, desfiinţându-se chiar în acest

an, 1359. Vreme de peste un deceniu nu mai avem nici o ştire

despre el. Se poate bănui însă că în anul strămutării sale definitive

în Ţara Românească, el era în vârstă destul de înaintată şi că şi-a

văzut, în linişte, de nevoile sufleteşti ale păstoriţilor săi, fiind

înconjurat de dragostea şi respectul tuturor în frunte cu domnul 21.

Iachint a avut un rol hotărâtor în orientarea religioasă spre

Constantinopol a domnitorului Nicolae Alexandru Basarab, iar

legământul făcut în scris şi cu jurământ faţă de patriarh, Sfântul

Sinod şi împăratul bizantin şi apoi respectat, a aşezat pentru vecie

creştinismul românesc în vatra Bisericii Ortodoxe a Răsăritului.

Mitropolia nou înfiinţată a contribuit la unificarea şi centralizarea

statului din punct de vedere bisericesc, dar şi politic, constituind un

fel de proclamare a independenţei politice faţă de Ungaria catolică.

De altfel, voievodul român este numit în actele constantinopolitane

cu titluri care reflectă noua stare de lucruri: "Preanobilul,

preaînţeleptul, prea-viteazul, mare voievod şi domn de sine stătător

20 Pr. Ion Vicovan, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. I, Iaşi, 2002, Editura Trinitas, p. 112; 21 Pr. Dr. Niculae Şerbănescu, Mitropoliţii Ungrovlahiei, în BOR, Anul LXXVII, Nr. 7-10, iulie-octombrie, 1959, p. 731;

15

Page 16: Cetatea si Mitropolia Vicinei.doc

(independent) a toată Ungrovlahia ". Patriarhul Calist spune în

scrisoarea către Alexandru că "Domnitorul ca fiu legitim al

Sfintei Biserici a lui Hristos ortodoxă şi apostolică, trebuie să ţină

dogmele din Mărturisirea de credinţă transmisă de Sfinţii Părinţi,

precum şi Dumnezeieştile şi Sfintele canoane şi Legile iubitoare de

credinţă".

Informaţii despre profilul spiritual-moral al lui Iachint sunt

foarte puţine. Actul sinodal şi scrisoarea patriarhului Calist către

voievodul Alexandru îl numesc "Preasfinţitul mitropolit a toată

Ungrovlahia, preacinstit (hypertimos), frate iubit în Domnul şi

coliturghisitor al nostru " 22.

Prins de bătrâneţe şi uneori oprit de domn, mitropolitul

Iachint nu a putut să dea urmare condiţiei pusă în actul de

strămutare, de a merge la Ţarigrad să ia parte la şedinţele sinoduui

patriarhal de acolo. Din această pricină unii răuvoitori, către anul

1370, l-au pârât la patriarhie, acuzându-l că este “călcător şi

dispreţuitor” al Marii Biserici. Patriarhul Filotei, bânuind poate că

vlădica Iachint se gândeşte la o rupere de patriarhia ecumenică şi

deci la o autonomie a bisericii sale, în vara anului 1370, a trimis în

Ţara Românească pe dicheofilaxul Daniil Critopulos să cerceteze

cât sunt de adevărate pârile ce se aduceau bătrânului ierarh. Venit

22 http://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-ierarh-iachint-vicina-73099.html, apud Academician Dr. Emilian Popescu;

16

Page 17: Cetatea si Mitropolia Vicinei.doc

aici, trimisul patriarhal constată netemeinicia lor şi înţelege întru

totul, pricina pentru care Iachint n-a purces către Ţarigrad 23.

În timpul păstoririi sale vine în ţară căugăru sârb Nicodim

care, cu ajutorul ui Vladislav Vodă, ridică Mănăstirea Vodiţa şi

pune început Mănăstirii Tismana, terminată apoi sub Radu I

Basarab.

Boala cumplită şi “bătrâneţea adâncă” la care ajunsese, l-au

istovit cu totul, dându-şi obştescul sfârşit în prima jumătate a

anului 1372. Numele mitropolitului Iachint nu se află trecut în

pomelnicul Sfintei Mitropolii, ci numai în al mănăstirii Tismana şi

al schitului Topolniţa 24.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa sa de

lucru din 8-9 iulie 2008, la propunerea Sinodului Mitropoliei

Munteniei şi Dobrogei a canonizat pe Sfântul Ierarh Iachint, primul

Mitropolit al Ţării Româneşti.

Tomusul Sinodal de canonizare spune:

“Un plăcut şi ales al lui Dumnezeu a fost şi vrednicul de

pomenire Sfântul Ierarh Iachint, ultimul mitropolit al cetăţii

dobrogene Vicina, rânduit de Dumnezeu să fie cel dintâi mitropoit

şi păstor sufletesc al evlaviosului popor din cuprinsul noii

23 Pr. Dr. Niculae Şerbănescu, art. cit., p. 732; 24 Ibidem, pp.732-733;

17

Page 18: Cetatea si Mitropolia Vicinei.doc

Mitropolii a Ţării Româneşti, întemeiată în anul 1359, cu

binecuvântarea patriarhuui ecumenic Calist I al

Constantinopolului, la stăruinţele voievodului Nicolae Alexandru

Basarab (1352-1364). Nenumărate i-au fost faptele sale cele bune

întru această cinste arhierească, precum şi grija pentru fiii săi

duhovniceşti, pentru propovăduirea Cuvântului în eparhia sa, el

însuşi făcându-se tuturor pildă de viaţă cuvioasă, de bun rugător şi

râvnitor în cele sfinte, de mărturisitor şi trăitor al dreptei credinţe şi

de sprijinitor al libertăţii fraţior de acelaşi neam. Luând aminte la

viaţa pilduitoare a Sfântului Ierarh Iachint, Mitropolitul Ţării

Româneşti, privind la Ortodoxia credinţei sale, la viaţa lui curată şi

sfântă,văzând pilda sa întru păstorirea Bisericii din Ţara

Românească cu râvnă, înţelepciune, răbdare, dragoste şi smerenie,

precum şi osteneala sa la întemeierea, ca ce dintâi mitropolit al

Ţării Româneşti, a aşezămintelor bisericeşti folositoare clerului şi

credincioşilor şi căutând la folosul duhovnicesc al poporului

dreptmăritor, hotărâm ca de acum înainte şi în veci, primul

arhipăstor al Principatului Ţării Româneşti, Sfântul Ierarh Iachint,

Mitropolitul Ţării Româneşti să se numere între sfinţii pomeniţi de

Biserica noastră şi preamăriţi de Dumnezeu în ceruri şi să se

cinstească cu cântări de laudă în ziua a douăzeci şi opta a lunii

octombrie” 25.

25 ***Tomusul Sinodal de canonizare a Sfântului Ierarh Iachint, în BOR, Anul CXXVI, Nr. 7-12, iulie-decembrie, 2008, pp. 238-239;

18

Page 19: Cetatea si Mitropolia Vicinei.doc

Bibliografie

Cărţi:

1) Păcurariu, Pr. Prof. Dr. Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe

Române, vol. I, Editura Trinitas, Iaşi, 2004;

2) Vicovan, Pr. Ion, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. I,

Editura Trinitas, Iaşi, 2002;

Studii şi articole:

3) *** Tomusul Sinodal de canonizare a Sfântului Ierarh

Iachint, în BOR, Anul CXXVI, Nr. 7-12, iulie-decembrie,

2008;

4) Leb, Pr. Ioan Vasile , Vicina în lumina cercetărilor istorice

mai noi, în BOR, Anul CXII, Nr. 7-12, iulie-decembrie,

1994;

5) Lerian Mircea, În legătură cu ipoteza Vicina-Somova, BOR,

Anul XCI, Nr. 3-5, martie-mai, 1973;

19

Page 20: Cetatea si Mitropolia Vicinei.doc

6) Rămureanu, Pr. Ioan, Mitropolia Vicinei şi rolul ei în

păstrarea ortodoxiei în ţinuturile româneşti, în vol. De la

Dunăre la Mare. Mărturii istorice şi monumente de artă

creştină, Galaţi, 1979;

7) Şerbănescu, Pr. Dr. Niculae , Mitropoliţii Ungrovlahiei, în

BOR, Anul LXXVII, Nr. 7-10, iulie-octombrie, 1959;

Webografie

http://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-ierarh-iachint-

vicina-73099.html, apud Academician Dr. Emilian Popescu.

20