CELLA SERGHI

PANZADEPAIAN]EN

*=*

Pe luciul negru al pianului - un plic mare, alb. iniuntru - o

invita[ie: ,,Pictorul Petre Barbu vi roagi si onorafi ctprezenladumneavoastri vernisajul expoziliei..."

Am r[mas in picioare, uluiti. De unde gtia Petre Barbu ciexist, gi, daci i-a pomenit cumva Diana de mine, in vara aceea

la Mangalia, cum de-qi mai amintea, fie gi gregindu-mi numele:

-Elena Dima" in loc de ,,Ilinca"? Citeam gi reciteam nedumeri-ti: .Vineri, 16 ianuarie, ora 12".

- E unsprezece gi jumi'tate, Ilinco, scoali-te, dragi, ce

Dumnezeu?! Vocea mamei, cu un ,,dragi" ar{igos, ca de obicei.Oarc azi e vineri? Am vrut si iau ziarul, dar, zdpiciti, m-am

tepezltla fereastri. Ploua mirunt. Mi-am frcut socoteala ci indouizeci de minute mi pot imbrica gi, cu un taxi, voi ajunge latimp. (Abia mai tdrziu mi-am dat seama ci la un vernisaj nu enecesar si fii punctual ca la gari.)

Am lisat-o pe mama buimaci. Nu-i venea si-gi creadi ochi-br c6nd m-a vizut imbricati, gata si ies in orag inaintea prin-zului. Iar mie imi venea si strig: ,,Petre Barbu!" in sfirgit! il voicnnoasJe pe Petre Barbu, il voi vedea, dupi ce ani de zile l-am

6idil mi l-am inchipuit intr-un anume fel. Eram tulburati, de

;nrci eu l-ag fi iubit cindva, si nu Diana. O fi primit gi ea oiEvita$e?

8 Cella Serghi

Ploaia se intelise. in stalie - nici o magind. Abia la jumdtateadrumului, un taxi, derapdnd brusc, s-a oprit in fala mea. M-amagezatlAngi gofer gi l-am rugat si meargi repede, cAt mai repe-de. Pulin a lipsit sd ne ciocnim cu o trisuri. Geamurile portie-relor - qiroinde qi aburite - mi impiedicau sivid unde mi aflu.in fa[i, cur5litorul de parbriz didea apa de o parte gi de alta,descriind evantaie transparente.

Petre Barbu!Pentru mine, Petre Barbu era aproape un personaj de roman.

Nu l-am vizut niciodati, dar numele gi infbligarea lui mi-eraufamiliare. $tiam cum vorbegte, cum se migci gi, de multe ori,se-ntAmpla, fhcAnd cunoqtinfi cu cineva, si-mi spun: ,,Seaminicu Petre Barbu". De ce a ocupat atita loc in gdndurile mele de

adolescenti? Poate fiindci triiam pe atunci numai dinconfidenlele Dianei, al clror erou era el, poate fiindci nu aveameroul meu, sau, poate, fiindci e singurul capitol dinviala Dianeipe care il cunosc.

A fost mai multl lume decit la oricare vernisaj. M-a zitpitcttmullimea aceea de femei gitite, de parcl se vorbiseri, cu haine pe

talie, cu gulere inalte de astrahan sau de vulpi argintii, cu pildriimici, cu voaleti. Ca de obicei, mi simleam stingherl. Eram inhaini de ploaie gi basc: pantofii lisau urme murdare pe parchet.

Mi uitam peste tot, si-l gisesc. Degi nu-l v[zusem nici micarintr-o fotografie, eram siguri ci-l voi recunoa$te oricdnd. ininghesuiali m-am pomenit in fala Adrianei gi a blrbatului ei.

- Ilinco, vii dupi-masl la noi, neapirat!I-am privit, zitpicitit. Nu inlelegeam ce cauti gi ei acolo gi de

ce mI aqteptau ,,neapirat" in dupi-amiaza aceea. Petre Barbunu era nicS.ieri. Gandul c[ ar putea arita altfel decAt in imagi-nile pe care mi le fiurisem din scrisorile Dianei nu mi-a trecutprin cap. Fd,ri si vreau, am privit gi tablourile. Cele mai multeerau sffizi din Marrakech, ziduri, pialete, oameni cu turbane gi

galvari. $i atita lumini gi cilduri, incit cenugiul qi ploaia rece

de-afari m-au uimit ca o eclipsi de soare neanunfat5.

Pdnza de pdianjen 9

L-am cunoscut pe Petre Barbu. Mama m[ tot intreabi ce s-aservit la ceai, ce rochie purta Angela, despre ce s-a mai vorbit.Nu gtiu ce si-i rispund, gtiu numai ci l-am cunoscut pe PetreBarbu, ci l-am vilzttt, ci mi-a strins mdna, ce am vorbit cu el,i-am auzit vocea, sunetul pagilor pe caldarAm...

$i cAnd mi gindesc ci eram hoterati s[ nu mi duc laAdriana!

Plecasem cu intenfia de-a trece pe la croitoreas[, apoi, prinmagazine, dupi nigte nasturi. Mamei urma si-i spun altceva, casi nu mi certe, si nu-mi mai enumere toate relaliile pe care le-arupt din cauza silbiticiei mele. Dar pe bulevard, in dreptul C[iiMogilor (lAngn simigeria lui Papa Iani, unde pe vremuri mAn-cam dovleac cu Diana), s-a oprit, ling[ mine, o magin6. EraAngela. M-a indemnat si mi urc. Ag fi vrut s[-i explic c[ eu amalte treburi, dar, cum maqina nu mai putea s[ stea in punctulacela, m-am urcat gi, pdni sd apuc s[ nimeresc si eu un cuvAnt,goferul a pornit. $i iat[-ne la statuia Rosetti, in fafa caseiAdrianei.

Credeam ci totul se va intAmpla ca de obicei. $i, lntr-adev[r:Angela s-a plAns ci i-a plecat bucdtireasa, ne-a dat o noui reletipentru cur[ de slibire, dar gi una de prijituri... S-a vorbit desprerochii, despre didacele copiilor. Adriana a insistat si mai ludmun sandvig, apoi am fost intrebati daci am atzitdespre ultimul scandal cu Diana.

- E adevirat ci a prins-o birbat-su in garsoniera unui lice-an?

Firi s[ ridice ochii din puloverul pe care-l impletea cu cAr-lige, Angela, atotqtiutoare, a completat:

- Biiatul arhitectului Ion Ridulescu...

- $tefenile? Dar e la Paris de cdliva ani, studiazl medicina!il cunosc foarte bine... Cu Michette Ridulescu am fost prietendbund, spuse Adriana.

- Ei bine, vara asta, ,,studentul" a venit in vacan!i... Au lo-cuit in acelagi cort, pe malul mirii...

Adriana asculta lacomi. Eu am rimas pe ginduri... $teftni{i,Michette... adolescenfa Dianei, vacantele la Mangalia, de ca-re-mi vorbea cu atdta exuberanti si totusi cu acea usoari umbrl

10 Cella Serghi

de melancolie care n-o plrisea niciodati. Dar ce rol mai potjuca, dupi atdlia ani, acegti prieteni de altidati?... Ce fel de omeste aceasti Diani, de unde igi trage forqa asta ciudati, seva asta

bogati, care-i griuntele de mister ce alimenteazd gi irit[ lumeadimprejurul ei de atifia ani?

- Te-am indispus, Ilinco. Mi se pare ci nu-!i place si-1i atin-gem idolul...

M-am uitat la ceas qi m-am ridicat:

- La gapte trebuie si fiu la ora de gimnastici.in clipa aceea uga s-a deschis gi a intrat Nelu, bdrbatul Adria-

nei, insolit de un domn care purta un palton sport, de pir de

cimili, gi linea in mAn[ un basc.

- Pictorul Barbu, Ia al cirui vernisaj am fost azi cu tolii,afarl de el, bineinleles, mi l-a prezentat solul Adrianei. Prietena

nroastri llinca... Ilinca Dima...Ne-am uitat unul la altul, surpringi. EI a zimbit:- Ilinca?Parci a intrat ceva din prezenfa Dianei... Diana ultimilor ani

de gcoal6.

- V-a!i cunoscut la Paris? a clipit Adriana, intrigati.- Nu, a rispuns Petre Barbu, cu un aer pulin misterios.

- Cum de-a primit si vie, cAnd i-am spus ci nevast5-mea

are prietene la ceai, n-o si infeleg niciodati. Dar ista-i Pierrot,misterios qi complicat, gi solul Adrianei, cu obrazul rogu gi op-timist ca o reclami de bere, era, ca de obicei, volubil, voia sianime atmosfera, si facl ,,antren"!

Nelu a povestit ci l-a intAlnit pe Pierrot (Diana ii spuneaPetre, gi cu cdti dragoste!) iegind delafrizer. Nu se vizuseri de

trei ani.

- Pierrot dragi, scoate-fi haina... Ilinco, ce-i cu tine, ai venitsau pleci? Aga te-am pomenit, nehotirAti. Fetelor, si vi spun

ultima bombi: divorleazd Diana Ioanescu.Angela asculta cu atAta atenlie si nu-i scape un cuvint, ci

se uita crucig (cum se uiti un copil lacom la cana cu lapte).

N-am auzit amlnuntele care au urmat. Repetam mereu ingAnd: ,,Petre Barbu, Petre Barbu, iat[-I, in sfArgit! E aici, lAngi

Ii

i

i

I

.

iE

u

E

Pknza de pdianjen tlmine". Ciutam si-mi amintesc strdngerea lui de mini, si miincredintez ci nu visez.

- Diana?! Faimoasa Diana Slavu?! exclamau Adriana qiAngela, pe rAnd.

Mi-am luat rimas bun. Petre Barbu nu-gi scosese haina;simteam ci plecarea mea va fi un prilej binevenit pentru el cas[ scape de-acolo (il cunogteam atdt de bine!). $i aqa a fost.

Am plecat impreuni. in ascensor ag fi vrut si spun ceya, dar,ca de obicei, simleam c6-[i trebuie curaj si intrerupi ticerea. ilpriveam, zimbeam. El, tot aga.

Pe stradi, umezeali qi cea{i. Ne-am oprit o clipi in fa{a casei.Petre Barbu a privit cerul.

- Parci nu mai ploui...N-am qtiut ce si spun. M-a intrebat:

- incotro ai drum, domnisoari Ilinca?

$i, flri sI agtepte rispunsul, a pornit alituri de mine.- in jos, citre Liceul Lazdr.

- Atunci, te insolesc, dacl imi dai voie.

- Bineinfeles. Ar fi trebuit si iau tramvaiul 14 pini laCigmigiu, qi apoi pe7, care urci pe Llranus, sau o magini, altfelnu mai puteam ajunge la timp la ONEF, unde fhceam gimnas-ticil Dar nu voiam si mi despart de el. Mi-era teami ci, daclpleaci, il pierd, gi aveam s6-i pun o intrebare. M-am gindittotdeauna c6, daci l-as vedea pe acest om micar un minut inviala mea, i-ag cere socoteali: ,,De ce n-ai iubit-o pe Diana, cumde n-ai iubit-o?!" Dar, iati, ii vorbesc pe un ton scdzut:

- MI agteptam si vi vid la vernisaj...Mi-a rispuns ci nici nu s-a gAndit si se duci. Expozilia i-au

aranjat-o nigte prieteni, tot ei au trimis gi invitafiile. Apoi, cutotul neagteptat:

- Ce mai face Diana?Trebuia si cobor trotuarul in fap statuii Rosetti. Petre Barbu

mi-a apucat braful si m-a sprijinit la timp, si nu cad. Pdni petrotuarul celllalt, care face coll cu Bulevardul Domnitei,circula{ia era mare si, sub cuvdnt cd sunt atenti la maqini gitrisuri, am amAnat rispunsul pe care-l agtepta. Mi se plrea ci

t2 Cella Serghi

Petre Barbu seamini cu cineva. Acelaqi zdmbet, intr-un singur

coll al gurii, ironic gi dezanilgit. $i in minte mi-a ap[rut Alex.

Acelagi fel de a ticea gi de a vorbi, frri si te priveasci, pentruca apoi, dintr-odati, si-gi puie asupra ta toati privirea, grea.

Aceleagi paLtze mari, inegale intre cuvinte.

- il cunogti pe Alex Dobrescu?

Spre marea mea mirare, a rispuns:

- Da, suntem prieteni buni, deqi nu-l vid cu anii...

Am crezut ci va dori si cunoascd rostul intrebirii mele, dar

fiindci ticea, am spus:

- Sem[naqi foarte mult.Petre Barbu, firi a se sinchisi, a revenit la Diana.

- Ce face?

- E bine, o voi vedea chiar acum, avem ori de gimnastici,de la qapte la opt. Nu voi ajunge decdt la sfirgitul orei, dar n-are

importanfi. (

Mi simleam stingheriti. Obignuitl s[ tac in voie, in timp ce

ceilalli vorbesc, acum, in liniEtea pe care o prelungea Petre

Barbu, frazameami se pirea lungi, nu gtiam cum si mi opresc,

dideam explicalii inutile.

- Tot aga bune prietene suntefi?

M-am fhcut ci nu infeleg.

- Cum tot aga?

- Tot aqa ca acum cdliva ani? Pe vremea aceea,la Mangalia,

de cite ori o vedeam pe plajd, sau sub cort, cu un creion qi o

hArtie, o intrebam: ,,Tot Ilincii ii scrii?" qi ea rdspundea: ,,Tot"'

Azi, cAnd am auzit numele dumitale, parci l-am vizut scris pe

plic: ,,Ilinca Dima". Am pus de citeva ori scrisori la pogti pen-

tru dumneata. $i dupi o ticere: M[ intriga ci fi le trimitea,,re-comandat". Odati era cdt p-aci si deschid plicul.

L-am privit atAt de uimiti, incit s-a simlit dator si explice:

- Eram indrigostit de ea...

I-am rispuns aproape supirati:- Nu cred!A zimbit amuzat.

l

I

Phnza de pdianjen t3

- Ei, asta-i! $i a adlugat: in vara aceea toati Mangalia era

innebuniti.imi venea si strig: ,,Nu-i adevirat! Numai ea te-a iubit!

Dumneata n-ai iubit-o! Daci ai fi iubit-o, i-ai fi mirturisit-o, gi

toati viafa Dianei ar fi fost astizi alta". Totdeauna am crezutasta. Dar, bineinfeles, n-am spus nimic. Am bigat de seamd, de

altfel, cI daci' ticeam eu, continua totdeauna el, dupi o pauzitmai mici sau mai mare.

- Cum mai e Diana, tot aga de frumoasi?

- E mai frumoasi acum, dar mie imi plicea mai multatunci... Dumneata o g[seai frumoasi?

- Nu qi da, cum si-[i explic? Cind o vedeai, apirdnd, $ se

pirea foarte frumoasi; cind te uitai mai bine, spuneai nu, nu-ifrumoasi, dar ,,are ceva', gi te intrebai ce are. E drept ci avea gi

neastdmpirul celor gaisprezece ani, pe vremea aceea. Parci era

o pisici prea mare.

- Aqa e qi acuma...El a continuat, ca Ei cum nu m-ar fi auzit:

- CAnd insi cineva, mai ales o femeie, spunea ci de fapt nu-ifrumoasi, atunci ili dldeai seama ci, ,,de fapt", e qi foarte fru-moasi. (Apor, ca pentru el:) Cel mai frumos pir pe care l-amvizut vreodati, viu, neliniqtit, ca gi ea. Un pir care schimbaculoarea dupi ori, dupl vreme. Am vrut de atitea ori si-l prindin pAnzele mele, dar ba era rogcat, aprins, ba cenugiu, trist. Apoicu interes: Cum il are acum?

- il poarti strAns, aga ci atrage mai pufin privirile. Dar e

foarte lung; cind il desface, rimii uimit- il poarti strAns? Picat! Pirul Dianei, str6.ns!

Eram in colpl Ciii Victoriei. Trebuia s[ cobordm trotuarulgi si-l urcim iar, in dreptul libririei ,,Alcalay". Petre Barbu mi-aapucat braful gi m-a strecurat cu abilitate printre oameni gi

vehicule. Degi vreme urdti gi umedi, pe stradi circulatia era

mare. De partea cealalti mai ales, pe Calea Victoriei, pe trotu-arul de peste drum de Cercul Militar, oamenii pireau ci nuumbl6 fiecare in parte, ci se miqci to{i deodatl, cite pufin. Petre

IJarbu tdcea, preocupat. Nu era prea inalt, dar bine legat.