Capitolul 2. Cazuri de poluare a apelor subterane

2.1. Situația râurilor din România.

Din punct de vedere al densității spațiale

rețeaua de monitorizare a calității apelor de

suprafață curgătoare din România cuprinde o

stație la sub 1000 km2 bazin hidrografic

încadrându-se în procedurile și prevederile

reţelei europene EUROWATERNET.

Evaluarea calității apelor curgătoare de

suprafață pe anul 1999 s-a bazat pe prelucrarea

datelor analitice primare obținute, lunar, în 318

secțiuni de supraveghere de ordinul I, amplasate

astfel :

Bazinul hidrografic Tisa 8 Bazinul hidrografic Olt 36

Bazinul hidrografic Someș 28 Bazinul hidrografic Vedea 8

Bazinul hidrografic Crișuri 18 Bazinul hidrografic Argeș 34

Bazinul hidrografic Mureș 39 Bazinul hidrografic Ialomița 19

Bazinul hidrografic Bega-Timiș 21 Bazinul hidrografic Siret 55

Bazinul hidrografic Nera-Cerna 5 Bazinul hidrografic Prut 20

Bazinul hidrografic Jiu 15 Bazinul hidrografic Dunăre 12

Din punct de vedere al calității, cursurile de apă din România se clasifică în următoarele

categorii:

Categoria I - grupează apele care pot fi potabilizate pentru alimentarea cu apă a

centrelor populate sau care pot fi utilizate la alimentarea fermelor zootehnice și la păstrăvării;

Categoria a II -a conține apele de suprafață care pot fi folosite la piscicultură (în afară

de salmonicultura), și anume la alimentarea cu apă pentru necesități tehnologice ale

industriilor și la agrement;

Categoria a III -a reprezintă apele care pot fi utilizate la irigarea culturilor agricole, la

producerea energiei electrice în hidrocentrale, în instalații de răcire din industrie, spălătorii și

în alte folosințe care suportă o astfel de calitate;

Categoria D este categoria de ape degradate în care fauna piscicolă nu se poate

dezvolta.

Au fost luate în considerare două aspecte principale:

încadrarea secțiunilor de control de ordinul I în categorii de calitate, conform

prevederilor STAS 4706/1988 și „numărarea“ cazurilor distincte evidențiate;

discretizarea râurilor în tronsoane cu apă de aceeași categorie de calitate și cumularea

lungimilor tronsoanelor respective.

Indicatorii de poluare a râurilor – substanțe organice dizolvate (exprimate prin

oxidabilitatea cu permanganat de potasiu și bicromat de potasiu), consumul biochimic de

oxigen, amoniul, fosforul, azotul, substanțele extractibile, metalele grele, depășesc pe unele

sectoare limitele admisibile pentru diferitele categorii de calitate

În cursul anului 2000, calitatea globală a apelor curgătoare de suprafață, evaluată în

funcție de situația din cele 318 secțiuni de supraveghere de ordinul I, conform datelor din

tabelul 2.1, a avut următoarea distribuție :

categoria I -->55,8%;

categoria a II-a -->27,6%;

categoria a III-a -->6,1%;

categoria D (degradat) -->10,6%.

Calitatea globală a apelor curgătoare a fost apreciata după numărul secțiunilor de control

în care s-au analizat indicatorii standard de calitate.

Luând, drept criteriu, ponderea secțiunilor cu "apă degradată" (D), situațiile cele mai

defavorabile s-au înregistrat în bazinele:

Prut --> circa 37%;

Ialomița --> peste 26%

Vedea --> circa 25%;

Conform datelor cuprinse în tabelul 2.2, lungimea totală a râurilor investigate în anul

2000 de 22.012 de km, se repartizează astfel :

categoria I -->13405 km – 60,9%;

categoria a II-a --> 5505 km - 25,0%;

categoria a III-a --> 1386 km – 6,3%;

categoria D --> 1716 km – 7,8%.

Situațiile cele mai defavorabile (în raport cu ponderea tronsoanelor de râu cu apă

degradată) s-au produs în bazinele hidrografice:

Prut --> 25,3%;

Ialomița --> cca 22,3%;

Totodata, a fost efectuată și o analiză a tendințelor de evoluție a calității apelor pe termen

scurt, prin compararea şituațiilor din anii 1999 și 2000 și „numărarea“ cazurilor de înrăutațire

- r, îmbunatățire - b și staționare - s.

Din analiza cifrelor cuprinse în tabelul 2.3, rezultă că tendințele de evoluție pe termen

scurt au fost dominate de cazurile staționare, înregistrate în proporție de peste 81%, în timp ce

înrăutățirile și îmbunătațirile au fost de circa 8%, respectiv 11%.

Procentul de 7,8% cât reprezintă totalul lungimii tronsoanelor de râu cu apă degradată

calitativ, indica, pe ansamblul bazinelor hidrografice, o situație relativ corespunzătoare; mai

mult chiar, dacă se face o comparație cu perioada anterioară, începand cu anul 1989, se

constata o ameliorare semnificativă a calității apelor, relevata prin creșterea ponderii lungimii

tronsoanelor cu apă de categoriile I-II, respectiv scăderea lungimii tronsoanelor cu apă de

categoria a III-a și degradate.

Astfel, față de lungimea totală a râurilor investigate, ponderea tronsoanelor cu apă de

categoriile:

categoria I a crescut de la 35% în 1989 la 61% în 2000;

categoria a-II-a a fost de 25% atat în 1989 cât și în 2000;

categoria a-III-a a scăzut de la 18% în 1989 la 6% în 2000;

categoria D a scăzut de la 22% în 1989 la cca 8% în 2000.

Această îmbunătățire, se datorează, mai ales, reducerii sau sistării activității unor unități

economice mari poluatoare, dar și aplicării cu fermitate, de către organismele abilitate, a

prevederilor legislației în vigoare referitor la protecția calității apelor.

Tabelul 2.1. Repartiția secțiunilor de control de ordinul I pe categorii de calitate

conform situației globale evaluate în anul 2000

Tabelul 2.2. Centralizatorul lungimilor de râu cumulate pe categorii de calitate

conform situației globale evaluate în anul 2000

Tabelul 2.3. Repartiția secțiunilor de control de ordinul I în funcție de tendințele de

evoluție a calității apei pe termen scurt înregistrate în anul 2000, comparativ cu situația

din 1999

Dacă procentul de 8%, respectiv ponderea lungimii cumulate a tronsoanelor de râuri cu

apă degradată, indică la nivel național o situație relativ favorabilă, el maschează, totuși,

anumite situații critice, ca în cazul bazinelor Someș-Tisa, Ialomița, Prut și Mureș-Aranca, sau

al râurilor Săsar, Arieș, Dâmbovița (în zona aval de București), Jijia, Bahlui ș.a.

Din punct de vedere saprobiologic, analiza globala a celor 20.088 km lungime de râuri,

urmărită în 457 secțiuni de ordinul I şi II, în anul 2000 a evidențiat următoarele:

14.373 km lungime râuri, s-au încadrat în categoria apelor cu grad de curațenie (C%)

ridicată și moderată (232 km reprezentând 1,15% - oligo-saproba; 467 km reprezentând

2,32% - oligo-betasaproba;

13.674 km reprezentând 68,08% betasaproba.

Lungimea râurilor în care s-a înregistrat înrăutațirea calității apei, alfasaproba a crescut de

la 2.897 km reprezentând 14,62% în anul 1999, la 4850 km, reprezentând 24,14% în anul

2000.

În tabelul 2.4 este prezentată situația globală a lungimilor de râu din România cumulate

pe categorii de saprobitate (C%) în anul 2000.

Tabelul 2.4. Situația globală a lungimilor de râu din România cumulate pe categorii

de saprobitate (C%) în anul 2000

Cele mai scăzute valori ale gradului de curățenie (C%) s-au înregistrat în bazinele

hidrografice Olt și Prut pe un tronson care a însumat 69 km reprezentând 0,34% din lungimea

totală monitorizată, apa râurilor încadrându-se în categoria alfa-polisaproba (impurificare

ridicată spre foarte ridicată).

În anul 2000, poluarea cea mai ridicată s-a înregistrat în bazinul hidrografic Tisa pe un

tronson de 36 km (pe râurile Cisla 10 km, Turt 16 km) și bazinul hidrografic Someș pe un

tronson de 26 km (Lăpuș 7 km, Săsar 19 km) și Siret (pârâu Neagra - 34 km), însumand o

lungime totala de 96 km, reprezentând 0,48% din lungimea totală a râurilor monitorizate și în

care pe întreaga perioadă de recoltare a probelor, fauna bentonică a fost absentă.

În continuare sunt prezentate pe bazine hidrografice, cazuri de depășiri, mai mult sau

mai puțin semnificative, ale limitelor admisibile ale categoriei a III-a de calitate, la unul sau

mai mulți parametrii, la secțiunile de supraveghere de ordinul I precum și cauza potențială a

acestor depășiri: cauze naturale, poluări punctiforme, poluări difuze.

În general, cota cea mai mare din potențialul de poluare în cazul surselor de poluare

punctiforme aparține unităților din domeniile gospodăriei comunale, industriei chimice și

zootehniei; urmează, apoi, agenții economici din industria extractivă și metalurgică.

Poluarea difuză se referă la intrări de poluanți în mediul acvatic cu o proveniență mai

greu de identificat şi controlat. Este aici inclusă în special poluarea din agricultură, depunerile

solide și/sau lichide din atmosferă. Sursele difuze, de asemenea, includ poluările cauzate de

consumul de produse/materii prime prin industrie (industria extractivă) sau populație.

Bazinul hidrografic Tisa

S-au înregistrat depăşiri individuale ale limitelor admisibile pentru categoria a III-a

(încadrare în categoria D), relativ la încărcarea cu Zn, în cazul secțiunilor:

Turulung pe râul Tur;

Bistra pe râul Vișeu;

Valea Vișeului şi Teceu Mic pe râul Tisa

Bazinul hidrografic Someș

S-au înregistrat depășiri (individuale) ale limitelor admisibile ale categoriei a III-a

(încadrare în categoria D) în secțiunile:

Salatiu (P) pe râul Someșul Mic;

Rastoci (P şi Zn) și Ulmeni (Zn) pe râul Someș;

Răzoare și Lăpușel pe râul Lăpuș, amonte Cavnic și Copalnic pe râul Cavnic (Zn);

Cicarlău (Zn), Ambud și Oar (Zn) pe râul Someș;

Busag (cianuri, Mn şi Zn) pe râul Lăpuș;

amonte Baia Sprie (Zn) și Baia Mare (Cu, Zn și Cd) pe râul Săsar;

Crasna și Moiad (P), Supuru de Jos (P, Zn) și Berveni (P şi Zn) pe râul Crasna.

Poluările menționate provin, în principal, din activitați ale industriei chimice (Terapia

Cluj, Someș Dej), industriei metalurgice (SC PHOENIX SA Baia Mare), industriei extractive

(E.M. Baia Sprie, E.M.Herja, E.M.Cavnic) și din zootehnie (Avicola Satu Mare,

Agrocomsuin Bontida, Comsuin Moftîn).

Bazinul hidrografic Criș

S-au înregistrat cazuri de depașire a limitelor admisibile pentru categoria a III-a, în

secțiunile:

aval Suplacu (substanțe petroliere)

Parhida (substanțe petroliere) pe râul Barcău.

În bazinul râului Barcău sunt situate unități de extracție și prelucrare a țițeiului,

aparținând de Petrom Suplacu de Barcău.

Bazinul hidrografic Mureș

Depășiri, mai mult sau mai puțin semnificative, ale limitelor admisibile ale categoriei

a III-a de calitate, la unul sau mai mulți parametri, s-au înregistrat în cazul următoarelor

secțiuni de supraveghere de ordinul I:

Stânceni (Zn), Ungheni, Cipău, Chetani (P), Ocna Mureș, Alba Iulia, Ghelmar,

Branisca, Lipova, Arad (Zn), pe râul Mureș;

Baia de Arieș (Cu, Fe şi Zn), Buru (Zn) şi Luncani (Zn) pe râul Arieș;

amonte Blaj (Zn) şi Mihalt (Cr, Zn) pe râul Târnăva Mare;

Sărățeni (Cl), Petrisat (Cr şi Zn) pe râul Strei;

Sântuhaln (Zn) pe râul Cerna;

Petrisat (Cr) pe râul Târnăva Mică; Barabant (Cu şi Zn) pe râul Ampoi.

Principalele surse de poluare punctiforme din acest bazin provin din activități din

industria chimică (Bicapa Târnăveni, Azomureș Tg. Mureș), industria extractivă (E.M. Abrud,

E.M. Baia de Arieș), metalurgie feroasă (Siderurgica Hunedoara), metalurgie neferoasă

(Semetra SA Copșa Mică) industria alimentară (Indagra Arad).

Poluările difuze cauzate de industria extractivă (exemplu bazinul hidrografic Arieș) pot

avea drept cauză apele de mină evacuate din galeriile active și părăsite și apele care spală

haldele de steril, dizolvând substanțele active care se mai găsesc în minereu (Fe, Cu, Zn).

Bazinul hidrografic Bega-Timiș

S-au înregistrat depășiri, mai mult sau mai puțin semnificative, ale limitelor admisibile

pentru categoria a III-a de calitate, la unul sau mai mulți indicatori, în următoarele secțiuni:

Otelec (P şi Zn) pe râul Bega;

Pischia (Cd şi P) și Cenei (CBO5, P şi Zn) pe râul Bega Veche;

Grăniceri (Zn şi P) pe râul Timiș;

Otvești (Fe) pe râul Pogăniș;

Moniom (P), Gătaia (cianuri) și Partos (P şi Zn) pe râul Barzava;

Varadia (P) pe râul Caraș.

Principalii poluatori sunt municipiul Timișoara și fermele zootehnice de la Beregsău (pe

Bega Veche), Comsuin Birda (pe Barzava) și Comseltest Pădureni.

Bazinul hidrografic Jiu

Conşsderate în mod individual, situații de neîncadrare în limitele categoriei a III-a

(categoria D) s-au înregistrat, sporadic şi nesemnificativ, în cazul următoarelor secțiuni:

Albești (reziduu fix, Cl, Na) pe Amaradia, râul avand un grad mare de mineralizare.

Fata Motrului (P) pe râul Motru;

Răcari, Podari și Zaval (P) pe râul Jiu;

Albești (Rez.fix, Cl, Na, P) pe râul Amaradia.

Principalii poluatori din bazinul hidrografic Jiu sunt: municipiul Craiova, DOLJCHIM

Craiova, preparațiile miniere Lupeni şi Petrila.

Bazinul hidrografic Olt

S-au înregistrat depăşiri individuale ale limitei categoriei a III-a, la unul sau mai mulţi

parametri, cu un grad mai mare sau mai mic de semnificaţie, în următoarele secţiuni:

amonte Bălan (CCO-Cr, Fe şi Zn), Tomeşti (Zn), Sâncrâieni (Fe, Zn), Ilieni (Zn),

Araci (Fe), Feldioara (CCO-Cr, CBO5, CCO-Mn, Fe, P şi Zn), Făgărțs (CCO-Cr, CCO-Mn,

CBO5 Fe, P şi Zn), Carta (CCO-Cr), Sebeș (P), Caîneni (Fe, CCO-Cr, Cu, Zn şi P), Râmnicu

Vâlcea (P, Fe, Cu, Zn, Cd), Drăgăşani (P, Fe, Zn, Cd), Slatina (P) şi Stoeneşti (P), pe râul Olt;

amonte confluenta râul Olt (CBO5, CCO-Mn, CCO-Cr, Fe şi Zn) pe râul Bârsa;

amonte confluenta Bod (CCO-Cr, Fe, P şi Zn) pe râul Ghimbășel;

Rupea gară (CBO5, CCO-Mn, CCO-Cr, P, Fe, Zn) pe râul Homorod;

amonte Sibiu (CCO-Cr, P) şi aval Tălmaciu (CCO-Cr, P) pe râul Cibîn;

Nistorești (P) şi Falcoiu (P) pe râul Olteț;

Pielești (P) şi Reșca (P) pe râul Teslui.

Principalele sursele de poluare punctiforme din acest bazin hidrografic provin din

activităţi din industria chimică (Nitramonia Făgăraș, Oltchim Rm. Vâlcea, Romacril Râșnov,

Colorom Codlea, U.P.S. Govora, Viromet Victoria), industria celulozei şi hârtiei (Celohart

Zărnești), industria extractivă (E.M. Bălan, E.M. Capeni, etc.) şi gospodarie comunală

(Miercurea Ciuc, Brașov, Sibiu, Rm. Vâlcea, Slatina).

Bazinul hidrografic Argeş - Vedea

S-au înregistrat depăşiri ale limitelor admisibile pentru categoria a III-a de calitate, la

unul sau mai mulţi parametri, în cazul următoarelor secţiuni:

Văleni şi Alexandria (Cl, Na, P), precum şi amonte confluenta Dunăre (Na, P) pe râul

Vedea;

Răchitele (reziduu fix, Cl, SO4, Fe şi Na) şi Ciobani (reziduu fix, Cl, Na şi SO4) pe

râul Cotmeana;

Marzanești (P) pe râul Teleorman.

Pentru bazinul Argeș s-au produs unele depăşiri ale limitelor admisibile pentru categoria

a III-a de calitate, mai ales la indicatorul P (fosfor total).

Malu Spart (P), Budești (O2, substanţe petroliere, P), Clătești (P) pe râul Argeş;

Ciumești (Zn) pe râul Doamnei;

Oarja, Vadu Lat şi Comana (P) pe râul Neajlov;

Suseni (P şi Zn) şi Uești (P) pe râul Dâmbovnic;

Călugăreni (P) pe râul Calniștea;

Baciu (P) pe râul Glavacioc;

Poenari (P) şi Vidra (P) pe râul Sabar;

Colacu (P) pe râul Colentina;

Malu cu Flori (P) şi Lungulețu (P) pe râul Dâmboviţa;

Depăşiri la alţi indicatori:

Budeşti (O2, CBO5, CCO-Mn, detergenţi, substanţe petroliere) pe râul Dâmboviţa;

Glambocata (reziduu fix, Cl, SO4) pe râul Sabar.

Principalele unităţi poluatoare provin din industria chimica (Arpechim Pitesti), din

industria constructoare de maşini (Dacia Pitești) sau din activităţi din domeniul gospodăriei

comunale (municipiile Bucureşti şi Piteşti).

Bazinul hidrografic Ialomiţa

Cazurile de neîncadrare în limitele categoriei a III-a de calitate (cu încadrare în categoria

D) s-au produs în următoarele secţiuni:

Băltița (Cl, Na, produse petroliere, P, Zn) pe râul Cricovul Dulce;

Cosereni, Ciochîna, Slobozia (Na) şi Ţăndărei (Na, produse petroliere) pe râul

Ialomiţa;

Tinosu (produse petroliere, cianuri, Zn) şi Adancata (Cl, Na, produse petroliere) pe

râul Prahova;

Moara Domnească (cianuri, P, produse petroliere şi Zn) pe râul Teleajen;

Sângeru (reziduu fix, Cl, Na şi P) şi Ciorani (reziduu fix, Cl, Na) pe râul Cricovul

Sărat.

În afara de poluările difuze şi poluările produse din cauze naturale (exemplu Cricovul

Sărat), principalele surse de poluare punctiforme provin din activităţi din industria chimică şi

petrochimică (Amonil Slobozia, Petrobrazi Ploieşti, Astra Ploieşti, Petrotel Teleajen), din

industria alimentară (Ulcom Slobozia) şi gospodăria comunala (Targovişte, Ploieşti,

Slobozia).

Bazinul hidrografic Siret

Secţiunile în care valorile medii globale ale unor indicatori au depaşit limitele categoriei a

III-a (cu încadrare în categoria degradat) au fost următoarele:

Vorniceni (P) şi Dolhești (P) pe râul Somuzul Mare;

Itcani (P) şi Liteni (P) pe râul Suceava;

Timișești (produse petroliere) şi Roman (produse petroliere şi P) pe râul Moldova;

Argestru (P), Straja (P), Frunzeni (produse petroliere şi P), aval lac agrement Bacsu

(P) pe râul Bistriţa;

Hutani (P), Drăgești (produse petroliere şi P), Galbeni (P), Cosmești, Lungoci şi

Sendreni (produse petroliere şi P) pe râul Siret;

amonte Tg. Ocna (produse petroliere şi P) şi Adjud (P) pe râul Trotuș;

Botarlău (produse petroliere şi P) pe râul Putna;

Tulburea şi Maicăneşti (reziduu fix, Cl , Na, P) pe râul Râmnicul Sărat (caracterizat,

cum de altfel s-a mai menţionat, de o puternică încărcare minerală naturală);

amonte Buzău (Na), Racoviţa (Fe) pe râul Buzău;

Negreşti (CCO-Cr, P), Vaslui (P) şi amonte Bârlad (CCO-Cr, P), Munteni (P) şi

Umbrăreşti (produse petroliere şi P) pe râul Bârlad;

Satu Nou (P) şi Muntenii de Jos (CCO-Cr şi P) pe râul Vaslui.

Principalele surse de poluare punctiforme din acest bazin provin din activităţi din

industria chimică (Chimcomplex Borzești, Carom Oneşti, Rafo Oneşti, Fibrex Savineşti,

Azochim Roznov, Sofert Bacău), industria celulozei şi hârtiei (Letea Bacău), zootehnie

(Suînprod Neamt, Agricola Bacău) sau din activităţi din domeniul gospodăriei comunale

(Bacău, Bârlad, Vaslui).

Bazinul hidrografic Prut

Cazurile în care, indiferent de calitatea globala a secţiunii, concentraţiile medii ponderate

au depaşit limitele admisibile ale categoriei a III-a, la unul sau mai mulţi indicatori, s-au

produs în secţiunile:

Dranceni (P), Oancea şi Şivita (produse petroliere) pe râul Prut;

Todireni (CBO5, CCO-Cr, P), Victoria (CCO-Cr, Fe) şi Chipereşti (CBO5, CCO-Cr,

P) pe râul Jijia;

amonte Leorda (Fe) pe râul Sitna;

Sipote (CBO5, CCO-Mn, CCO-Cr, SO4) pe râul Miletîn;

Podu Iloaiei şi Holboca (CBO5, CCO-Mn, CCO-Cr, P) pe râul Bahlui;

Havarna (CBO5, CCO-Cr) pe râul Baseu.

În afară de poluările difuze, destul de importante, poluările punctiforme provin din

activităţi din zootehnie (Comtom Tomesti), industrii (Antibiotice Iaşi, etc.) şi gospodăria

comunala (Botoşani, Iaşi, Huşi).

Principalele tronsoane de râu caracterizate de o poluare accentuata a apei (categoria D),

sunt prezentate în tabelul 2.5

Tabelul 2.5. Principalele tronsoane de râu cu apă degradată calitativ, conform

evaluării situaţiei înregistrate în anul 2000

Pentru o serie de tronsoane evidenţiate mai sus se poate observa impactul unor surse de

poluare industriale sau oraşeneşti asupra cursurilor de apă respective: E.M. Baia Borsa, E.M.

Turt, E.M. Rodna, E.M. Cavnic, E.M. Baia Sprie, Suplacu de Barcău, E.M. Certej, Bicapa

Târnăveni, Celohart Zărnești, Petrobrazi Ploiești, Petrotel Teleajen, municipiile Sibiu,

Bucureşti, Vaslui, Botoşani, etc.

2.2. Starea apelor subterane. Implicaţiile economice şi sociale ale

deteriorării stării de calitate a apelor subterane

Activitatea de cunoaștere a calităţii apelor subterane freatice se desfăşoara la nivelul

marilor bazine hidrografice, pe unităţi morfologice, iar în cadrul acestora, pe structuri acvifere

(subterane), prin intermediul staţiilor hidrogeologice, cuprinzând unul sau mai multe foraje de

observaţie.

Pentru monitorizarea acviferelor freatice au fost create mai multe categorii de staţii

hidrogeologice:

de ordinul I, amplasate în văile fluviaţiilor ale principalelor cursuri de apă şi în

apropierea lacurilor, care au ca specific urmărirea legăturii dintre apele subterane şi cele de

suprafaţă;

de ordinul II, amplasate în zonele de interfluviu de câmpie, care urmăresc regimul

apelor subterane în legatură cu factorii climatici;

amplasate în zonele de captare ale principalelor acvifere care urmăresc efectul

exploatării asupra regimului apelor subterane;

experimentale, care au destinaţii speciale, cercetarea apelor subterane sub aspectul

stabilirii bilanţului, propagării poluării, etc;

amplasate în jurul unor unităţi industriale importante.

Forajele de adâncime din cadrul Reţelei Hidrogeologice Naţionale investighează zone

necunoscute ale acviferelor de adâncime, ţinând seama de cunoaşterea realizată prin alte

foraje hidrogeologice de cercetare sau exploatare executate anterior. Acestea urmăresc

comportarea acviferelor în regim natural. O altă categorie sunt amplasate în zone de captare a

apelor subterane de adâncime, scopul lor fiind urmărirea efectului exploatării asupra

regimului acestor ape.

Programul de măsurători în forajele Reţelei Hidrogeologice Naţionale constă din

măsurători ale nivelului apei la 3 zile, 6 zile sau 15 zile în functie de amplitudinea de variație

a nivelului, din măsurători de temperatură la 6 zile în foraje caracteristice, precum şi din

pompări experimentale pentru determinarea caracteristicilor hidrogeologice ale stratelor şi din

recoltări periodice de probe pentru determinarea proprietăţilor fizico-chimice ale apei.

Actualmente, pentru supravegherea calităţii apelor freatice, se face uz de forajele reţelei

hidrogeologice de stat, considerate reprezentative, cu menţiunea că se află în curs de

desfăşurare, sub organizarea Companiei Naţionale “Apele Române”, o acţiune de

reconiderare a structurii spaţiale a subsistemului ape subterane freatice, în vederea

optimizării activităţii de cunoaștere a calităţii acestor ape, la nivelul direcţiilor bazinale,

urmărindu-se, totodată, şi o perfecţionare metodologică.

Pentru urmărirea gradului de poluare a rezervelor subterane freatice datorită activităţilor

antropice şi pentru determinarea impactului care-l pot avea diverse surse de poluare asupra

freaticului, se fac măsurători şi observaţii periodice şi în forajele de poluare amplasate în jurul

marilor surse de poluare, în fiecare bazin hidrografic.

Calitatea apelor freatice la nivel naţional

Făcând o evaluare globala a informaţiilor parţiale, pe bazine hidrografice, o primă

constatare este legată de situaţia critică a calităţii acviferului freatic, din numeroase zone ale

ţării, influenţat puternic de impactul antropic exogen, chiar dacă în ultima vreme s-a produs o

reducere a volumului producţiei industriale şi, deci, a cantităţilor de substanţe poluante

evacuate în receptorii naturali.

În regimul natural al apelor subterane au intervenit o serie de modificări cantitative şi

calitative, datorită executării unor lucrări hidroameliorative şi hidrotehnice, inclusiv captări,

precum şi datorită poluarii, cu deosebire în cazul apelor freatice.

În unele zone ale ţării s-au produs creşteri importante ale nivelurilor piezometrice,

potențate în anii bogaţi în precipitații, ex: câmpiile Băilești, Românați, şi Bărăgan (2-15 m),

precum şi în Dobrogea de sud (3-10 m), fenomene legate de sistemele de irigaţii din aceste

zone, incorect proiectate, executate şi exploatate.

În alte zone s-au produs scăderi importante ale nivelurilor piezometrice, datorită

prelevărilor excesive de apă subterană, prin captări (exemplu Bucureşti, în cazul “Stratelor

de Frăţesti” cu scăderi ale nivelurilor de 20-50 m) sau ca urmare a secărilor din zonele

miniere (exemplu Rovinari, cu scăderi de peste 80 m). Pericolul cel mai mare în acest caz îl

reprezintă atragerea accelerată de ape poluate spre zonele depresionate şi scăderea drastică a

debitelor exploatate ale captărilor din zonele afectate.

O altă constatare importanta este cea legată de modificările calitative ale apelor

subterane, produse prin poluarea cu substanţe impurificatoare care alterează calităţile fizice,

chimice şi biologice ale apei.

Astfel, majoritatea hidrostructurilor au suferit în timp procesul de contaminare a apei cu

azotaţi (NO3). Poluarea se resimte însa diferenţiat, existând zone în care acviferul este intens

poluat cu concentraţii ce se situeaza peste limita din STAS 1342/91 pentru acest indicator

(Campia inferioară a Someşului, Culoarul Crasnei, zona mediană a Câmpiei Bănăţene;

Culoarul Mureşului pe tronsonul Reghin-Luduș; Culoarul Târnavei Mari în aval de

Şighișoara; zonele depresionare montane şi submontane drenate de Olt-Ciuc, Braşov, Făgăraş

şi Cibîn; Câmpia inferioară a Dunării pe tronsonul Calafat-Giurgiu; Câmpia piemontană a

Ploieştiului; Culoarul Ialomiţei pe tronsonul Urziceni-Țăndărei; Câmpia Bărăganului de Nord;

Culoarul Siretului pe tronsonul aval Roman-amonte Adjud; Culoarul Bistriței aval Piatra

Neamț; Culoarul Trotușului pe tronsonul aval Onești-amonte Adjud; depresiunea intracolinară

a Sitnei aval Botoşani; Culoarul Bahluiului aval Podu Iloaiei; Culoarul Prutului aval Ungheni;

estul Câmpiei Covurluiului şi Câmpia inferioară a Siretului precum şi jumatatea estică a

Dobrogei de sud) şi zone în care valoarea este sub 45 mg/l, concentraţie maximă admisă de

STAS 1342/91.

Cauzele contaminării acviferului freatic cu azotaţi sunt multiple şi cumulative.

Astfel, o sursă cu pondere importantă o constituie spălarea permanentă a solului de către

precipitaţiile atmosferice contaminate cu diferiţi oxizi de azot (NO2).

O altă sursă cu pondere o constituie apa din cursurile de suprafaţă (râuri, lacuri) în care

s-au evacuat ape uzate încărcate cu azotaţi. La aceste două surse cu funcţionalitate continuă se

adaugă sursele cu caracter aleator, generate de aplicarea îngrăşămintelor chimice pe unele

categorii de terenuri arabile. În aceste ultime zone concentraţiile azotaţilor se situeaza frecvent

în jurul valorii de 100 mg/l, putând atinge valori situate în jur de 300 mg/l. Acviferele astfel

contaminate sunt de tip insular, iar trecerea la exploatarea apei pentru utilizări casnice şi

agricole a contribuit la menţinerea suprafeţelor contaminate în general în limitele arealelor de

intravilan.

În ceea ce priveste contaminarea apelor subterane freatice cu fosfati (PO4-3), suprafeţele

afectate sunt mai restrânse, existând numeroase acvifere în care prezența acestui indicator nu

a fost semnalată în cadrul determinărilor curente care s-au efectuat în anul 2000 şi pentru

acest indicator de calitate condiţiile de poluare a apelor subterane freatice sunt în general

similare cu cele ale azotaţilor.

O situaţie cu totul aparte o reprezintă contaminarea intensă a acviferelor cu substanţe

organice, amoniu şi mai ales poluarea bacteriană.

Formele cele mai intense de depreciere multiplă a calităţii s-au identificat în zonele de

intravilan rural, unde datorită lipsei unui minim de dotări cu instalaţii edilitare, deşeurile

lichide ajung în subteran direct (prin intermediul latrinelor nepermeabilizate sau şanţurilor

arterelor stradale), cât şi indirect (de la depozitele de gunoi de grajd, gropi improvizate de

gunoi, etc).

În funcţie de factorii care produc poluarea apei subterane, din analizarea datelor existente

la nivelul fiecărui bazin hidrografic, se constată la nivelul ţării noastre următoarele categorii

de poluare: cu produse petroliere, cu produse rezultate din procesele industriale, cu produse

chimice utilizate în agricultură, cu produse menajere şi rezultate din zootehnie, mixtă.

De exemplu:

poluarea cu produse petroliere şi compuşi fenolici ai acviferului freatic din conul

aluvionar Prahova-Teleajen, pe o suprafaţă de cca 70 km2, datorită rafinăriilor Petrobrazi,

Astra şi Petrotel Ploieşti;

poluarea cu produse utilizate pentru fertilizare şi combaterea dăunătorilor în

agricultură (compuşi azotici - NH4, NO2 şi NO3, fosfaţi, pesticide, etc) fie în zona marilor

producatori de astfel de substanţe (AZOMUREȘ, ARCHIM Arad, DOLJCHIM Craiova,

OLTCHIM Râmnicu Vâlcea, AZOCHIM Roznov, etc), fie în câmp prin administrarea

incorecta a acestora. Poluarea difuză a acviferelor freatice produsă în acest fel a afectat în

special puţurile individuale din zonele rurale, dar şi multe captări de ape subterane;

poluare cu produse rezultate din procesele industriale, în care sunt cuprinşi o gamă

variată de poluanţi, a zonelor din jurul marilor platforme industriale (VICTORIA Făgăraș,

Codlea, Tohanu Vechi, Zărnești, Bod, Isalnița Craiova, etc);

poluarea cu produse menajere şi produse rezultate din activitatea zootehnică (substanţe

organice, compuşi azotici, bacterii, etc) a apelor subterane din zona unor mari oraşe (Pitești,

Oradea, București, Cluj, Suceava, etc), din zona marilor complexe zootehnice (Carei, Palota,

Cefa, Halciu, Bontida, Băilești).

Efectuând o analiză la nivelul întregii ţări, pe baza datelor prezentate de către Direcţiile

de apă bazinale în contribuţiile trimise pentru anul 2000, privind poluarea forajelor din stratul

freatic şi a celor de adâncime, neluând în considerare forajele de poluare existente în jurul

marilor platforme industriale, referitor la 4 dintre poluanţii ce intră în categoria indicatori

indezirabili , şi anume: amoniu (NH4), azotaţi (NO3), substanţa organică exprimată prin CCO-

Mn şi fosfaţi (PO4), putem concluziona:

Referitor la STAS 1342/91 – Apa potabilă - STAS-ul pe baza căruia se face interpretarea

rezultatelor obţinute în urma monitorizării şi analizării probelor de apă prelevate din foraje,

situația depăşirilor limitelor admise de STAS, (în procente), se prezintă astfel:

stratul freatic: pentru NH4 în 77,78% din foraje; pentru NO3 în 47,7%; pentru CCO-

Mn în 80,78% din totalul forajelor analizate şi pentru PO4 în 51% din foraje;

stratul de adâncime: pentru NH4 în 68,47% din foraje studiate; pentru CCO-Mn în

53,26% din foraje; pentru NO3 în 36,9% iar pentru PO4 în 38% din foraje.

Din aceste date rezultă ca resursele acvifere freatice, în special, prezintă un risc ridicat la

poluare, atât pe termen lung, cât şi pe termen scurt. Din acest motiv ele nu mai pot constitui

surse de alimentare cu apă pentru populaţie în multe zone ale ţării.

Este important de precizat că poluarea freaticului este, cel mai adesea, un fenomen

aproape ireversibil şi, ca atare, depoluarea acestui tip de apa este extrem de anevoioasa dacă

nu chiar imposibilă cu consecințe grave asupra folosirii la alimentarea în scopuri potabile.

Acest lucru a dus la condamnarea unor captări din acviferul freatic şi la căutarea şi punerea în

funcţiune a unor noi fronturi de captare, ceea ce a implicat eforturi şi cheltuieli apreciabile. De

aceea, în cadrul politicii de gospodărire a calităţii apelor, trebuie sa primeze măsurile de

prevenire a proceselor de degradare calitativă, de fapt a tuturor resurselor de apă.

2.3. Zone critice sub aspectul poluării apelor de suprafaţă şi subterane

Sursele de poluare cele mai importante care afecteaza în deosebi cursurile de apă, precum

şi apele subterane, au fost menţionate în cadrul subcapitolelor de mai sus, menţionându-se şi

impactul acestor surse de poluare asupra calităţii apei diferitelor subsisteme de resurse de apă.

Tabelul 10.1. Lista cu sursele de poluare majore pe bazine hidrografice

Zonele în care se înregistreaza poluări ale apelor subterane cu diverşi poluanţi sunt:

zona municipiului Ploieşti cu produse petroliere;

zona schelelor petroliere: Ticleni, Videle, Moreni, cu apa de zăcământ şi produs

petrolier;

zona salinelor Ocna Mureş şi Cacica cu apă sărată;

zonele iazurilor de decantare Bozanta din Baia Mare, iazurilor de decantare Ribita-

Brad Hunedoara şi SC Phoenix SA Baia Mare cu ioni de metale grele;

zonele haldelor de fosfogips Valea Călugărească - Prahova, SC Sofert SA – Bacău cu

ioni de metale grele, fosfaţi etc.

zona haldelor SC Oltchim SA şi SC Uzinele Sodice SA Govora cu carbonaţi, cloruri,

substanţe organice etc.

zonele fermelor: Agricola Internaţional-Bacău, Comtim-Timişoara, Comtom-Iaşi cu

azotiţi, azotaţi, fosfaţi.