calatorii cu alice

7/17/2019 Calatorii Cu Alice

http://slidepdf.com/reader/full/calatorii-cu-alice 1/10

CĂLĂTORII CU ALICE

- piesă într-un act -

Marius Ciprian Costea, Murgeni (Jud. Vaslui)

Personaje :

Harold (un băiat de 17 ani) Alice (o fată de 19 ani)Bărbatul de la Internet CafeO chelneriţă Un chelner Un bărbatFemeia 1Femeia 2Un copil

Scena 1

Interiorul unei cofet ării. Pe mese sunt aşezate brelocuri, pixuri, iconi ţ e.

Harold : (în faţ a meselor aşteptînd ) Mă numesc Harold. Nu-mi plac dulciurile , în special acelea pe

care atunci când le mănînci te murdăreşti pe mîini şi la gur ă. După ce te ştergi cu şerveţelul aisenzaţia că siropurile acelea lipicioase nu s-au dus de tot şi se preling pe bărbie şi gît. Dacă şerveţelul e de proastă calitate poate fi mai r ău. Î ţi r ămîn bucăţele mici de hîrtie în jurul gurii deparcă ai fi mîncat hîrtie igienică… Boah ! Mi-e greaţă! Oricum cred că e mai bună la gust şi nu areatîtea E-uri.



„…- Mamă mi-e foame ! Ce avem de mîncare ?- Vezi în frigider, cred că mai sunt nişte savarine r ămase de ieri !”„- Mami î ţi place cum te-am desenat ?- Da, foarte bine. Bravo ! Fugi şi mănîncă o savarină.”„- Mami o să-mi faci tort de ziua mea ?- Dar ce savarinele nu-ţi mai plac ?”

Îmi amintesc că în ziua aceea luasem primul 10 la Citire. Mergeam spre casă şi mă gîndeam dacă recompensa pentru str ăduinţa mea va fi tot o savarină. Am intrat în casă şi surpriză

!!! Pe masă o farfurie mare plină cu… savarine!S-a f ăcut seara şi mama nu a venit. A trecut noaptea, apoi încă o zi şi încă o noapte şi tot nu aapărut. Cred că mămica mea era ascunsă într-o savarină, eu nu am văzut-o şi din greşeală am înghiţit-o.(se întoarce spre o masă unde un copil st ă cu mama lui şi mănînc ă o pr ă jitur ă) Hei copile! Cine-iascuns în pr ă jitura ta? (copilul îi arat ă limba)Se vede treaba că toate mamele î şi îndoapă copiii cu pr ă jituri. Oare nu ştiu că pot să dispar ă ? Lui Alice nu-i plac savarinele. Am întrebat-o. O cunosc doar de o săptămînă , dar am senzaţia că ocunosc cel puţin la fel de bine ca pe o … o savarină!

Alice e frumoasă . Părul ei are un miros ciudat ca primăvara când stai pe malul rîului , iarizul de mîl fr ămîntat de peşti se amestecă cu picăturile virgine de ploaie. Astăzi ne vom plimba pe

malurile Senei şi vom urca în …

Femeia 1 : Hei băiete ia-ţi turnul de pe masă! Nu mai avem loc de el.(Harold nu reac ţ ioneaz ă)

Copilul : Mami, mami cumpăr ă-mi turnul!

Femeia 1 : (spre copil ) Taci odată ! (spre Harold) Ia-ţi turnul , n-auzi ? (Harold nu reac ţ ioneaz ă.Femeia se adreseaz ă chelneri ţ ei ) Ce-i cu el ? A adormit? Domnişoar ă trage-l de mînecă!

Chelneriţa : Doamnă nu vă deranjaţi. Se rezolvă totul imediat.(ia turnul de pe masă şi il d ă luiHarold ) E un vechi prieten de-al nostru. (spre Harold cu o pr ă jitur ă în mînă) Harold nu vrei o

savarină ?

Harold : (i se face greaţă) Boah ! (iese în grabă cu o mîna la gur ă , în cealalt ă ţ inînd brelocul cuTurul Eiffel )

Chelneriţa : Ce copil idiot! Când vede o pr ă jitur ă fuge şi apoi vomită. Totuşi nu e ca ceilalţi … Ecuminte şi e şi nu cer şeşte.

Copilul : (murdar de ciocolat ă pe la gur ă) Mami , mai vreau …

Femeia 1 : Mai aduceţi-mi , vă rog, un tiramisu din acela italian … Ha, ha, ha.

(cele două femei rîd)

Scena 2

(Harold într-un Internet Cafe, Alice la Paris. Dialogul se desf ăşoar ă ca şi cum cei doi ar c ăl ătoriîmpreună)Harold : Alice… Alice … Alice… Am crezut că am întîrziat şi nu mă vei aştepta. Am trecut pe la

cofetărie şi mi s-a f ăcut r ău din nou.

Alice : Iar ăşi ? Nu te mai du pe acolo. Ţi-am spus doar şi săptămîna trecută…( pauz ă) Hai să neluam la întrecere să vedem cine urcă primul scările pînă la biserică. (urc ă amîndoi sc ările) Am ajuns prima ! Sau … Ai trişat !!! M-ai lăsat pe mine să cî ştig…



Harold : Nu-i adevărat ! Jur !

Alice : Pe ce juri ?

Harold : Pe inima mea. Uite suntem la Sacre Coeur şi jur pe inima mea! (ridic ă mîinile în sus)Jur… Jur… Jur… ( o ia pe Alice de mîini ) Zbur ăm ! suntem sus, sus de tot ! Zbur ăm peste toţioamenii aceia mici care vorbesc…

Alice : Lasă-i să vobească, ce-ţi pasă !

Harold : Aşa-i că vorbele lor sunt ca un bîzîit de insecte care î ţi atacă auzul Milioane de guri carese deschid , se închid şi scot un bîzîit asurzitor…

Alice : Aşa e, şi ce ne pasă nouă ? Dincolo de oameni se vede Parisul îmbibat de …

Harold : (adulmecînd ) De parfumuri …

Alice : Da, de aici din Montmartre simţi parfumul secolelor trecute… Uite acolo e Luvrul. O

închisoare de lux. În spatele zidurilor groase stă ferecată Gioconda dornică să evadeze în oricemoment şi să-l întîlnească pe Cocoşat la Notre Dame.

Harold : (timid ) Crezi că Gioconda se poate îndr ăgosti de Cocoşat ?

Alice : Cine ştie. Poate Quasimodo o fi uitat-o de atîtea secole pe Esmeralda! Dar ştii… ştii că înanul 1951, aici la Paris, s-a semnat tratatul care a dus la constituirea Uniunii Europene?

Harold : Chiar aşa ?

Alice : Da, tratatul a fost semnat de şase state. Ţi-am spus că de aici poţi adulmeca istoria!

Harold : (în mînă are brelocul cu Turnul Eiffel ) Să urcăm şi mai sus. Poate de acolo nu vom maiauzi zumzetul oamenilor.

Alice : Ce spui ?

Harold : Nimic. Prostii.

Alice : Să mergem şi să urcăm în Turn!

Harold : E linişte aici sus , nu-i aşa ?

Alice : E foarte multă linişte.

Harold : Nu se mai aude nimic ?

Alice : Nimic.

Harold : Sunt ca nişte furnici … Oamenii … Furnici care nu-şi mai găsesc muşuroiul.

Alice : Noi ni l-am găsit. Suntem în vîrful lui !

Harold : (aparte) Ce mici sunteţi , nici măcar ciocolata ne se mai vede pe gurile voastre !

Alice : Să plecăm ! E tîrziu. Cred că mama e îngrijorată. Mă conduci ?



Harold : Da.

Bărbatul de la internet : Gata pentru astăzi ? Lasă banii… O să-mi plăteşti mîine.

Scena 3

(Un bărbat şi o femeie aşezat ă la o masă de pe terasa Joker )

Bărbatul : 3,200

Femeia 2 : 3,100

Bărbatul : 3,200 . Dacă î ţi spun.

Femeia 2 : Nu-i adevărat. 3,100

Bărbatul : Eu ştiu mai bine.3 kg şi 200 de grame. Doar mie mi-a născut nevasta … M-am gîndit şila un nume : Cipriana. Î ţi place?

Femeia 2 : De ce Cipriana ?

Bărbatul : Păi cum de ce ? Pentru că acolo am cî ştigat banii pentru casă, adică în Cipru.Frumoasă ţar ă ! …Ultima zi în Cipru, 1 mai 2004 mi-aduc şi acum aminte ce sărbătoare a fostpentru ciprioţi. Au intrat în Uniunea Europeană. Şi pe lîngă ei încă 10 state, în acelaşi val.

Femeia 2 : Ia te uită ! Pînă şi o insulă a intrat înaintea noastr ă. Sunt ciprioţii mai europeni decît noi?

Bărbatul : Sunt ! O insulă pe val ! Dar ce insulă ! (apare Harold ) Ia să-i dau şi băiatului niştemărunţiş că doar am de unde !

Femeia 2 : Ce-i asta ? (se uit ă pe masă la lucrurile pe care le-a împr ăştiat Harold )

Bărbatul : Ha, ha , ha ! Uite cîtă imaginaţie ! Înainte vindeau iconiţe sau cruci şi acum ..

Femeia 2 : Se adaptează şi ei schimbărilor. Nu se mai poartă. Ce vrei , economia de piaţă : terasase numeşte Joker , hop şi ţiganul cu jokerul la masă.

Bărbatul : (se joac ă cu cartea l ăsat ă de Harold ) Mai ai o carte de joc şi pentru mine băiete ? Hei !Vreau şi eu un joker. (Harold tace) Nu te teme! Î ţi dau cît vrei ! Astăzi sunt fericit că mi-a născutnevasta o fată. (mîndru) Cipriana !

Femeia 2 : Nu mai striga aşa, fericitule ! Ce ţi-e şi cu muţii ăştia! Trage-l mai bine de mînecă.(Harold tace).

Bărbatul : (în şoapt ă) Eu cred că-şi bate joc de noi. Ia uită-te la el cum ne pîndeşte.(Harold tace)

Femeia 2 : Ai dreptate ! Se preface golanul.

Bărbatul : Crezi ? … (îi şopteşte ceva la ureche)

Femeia 2 : Sunt sigur ă.



Bărbatul : Hei, ţigane, n-o mai face pe prostul. Dă-mi jokerul şi ia-ţi mai repede banii.(Harold tace)

Femeia 2: E cur ăţel dracul ! Te pomeneşti că e şi şcolit. Analfabetismul nu mai este la modă. Nuvezi că la televizor sunt tot felul de emisiuni despre ţigani. Primesc fonduri din afar ă şi îi trimitfor ţat la şcoală. Mîine, poimîine ajunge şi ăsta ministru!(Harold brusc le d ă cartea de joc şi ia banii )

Harold : Aveţi dreptate, domnilor! Membrii Consiliului Europei acordă o atenţie deosebită copiilorde origine rromă şi educaţiei lor. Sunt rrom , domnilor!

Femeia 2 : Ei, ştiam eu că nu-i mut.

Bărbatul : Auzi cum vorbeşte şmecherul. O faci pe victima ? Ei lasă, astăzi sunt fericit. Mai ianişte bani, îmi placi. Două romuri! (strig ă chelnerului ) Unul pentru mine şi unul pentru el …pentrurrom. Ha, ha, ha !

Harold : Sunteţi perfect armonios, domnule.

Bărbatul : Mulţumesc rromule. Ce te face să crezi asta ?

Harold : Un om care nu gîndeşte este perfect armonios. Cum începe să gîndească, imediat sestrică armonia. ( pleac ă)

Scena 4

(Harold într-un Internet Cafe,: Alice la Bonn. Dialogul se desf ăşoar ă ca şi cum cei doi ar c ăl ătoriîmpreună)

Alice : Închide ochii !

Harold : Alice… Alice… Unde suntem ?

Alice : Ghiceşte ! Undeva unde oamenii sunt blonzi cu ochi albaştri.

Harold : Asta ştiu. Suntem în Bonn. Dar nu toţi oamenii au ochi albaştri în Germania.

Alice : (îl duce pe Harold de mînă) „Booon, booon” dar unde anume, ştii ?

Harold : Dă-mi un indiciu.

Alice : O lună celebr ă .

Harold : Nu ştiu.

Alice : Undeva unde bucuria e surdă .



Harold : Nu-mi dau seama.

Alice : Un pianist care a debutat la vîrsta de 8 ani.

Harold : Mai spune !

Alice : Un compozitor care auzea notele cu sufletul şi nu cu urechile!

Harold : A surzit?! … Ştiu … Beethoven !

Alice : Aşa e. Suntem la el acasă . Hai să intr ăm !

(Harold deschide ochii, tace)

Alice : Uite o pianină ! Oau! Uite ce scrie aici : „Pianină f ăcută manual de un meşter vienez în1824”

(Harold tace)

Alice : Vrei să-ţi cînt ceva Harold ?

Harold : Poate e mai bine să nu tulbur ăm liniştea.

( Alice se aşeaz ă la pian şi începe să cînte)

Alice : Î ţi place „Sonata lunii”. E una dintre cele mai frumoase piese de dragoste din cîte am auzit.Ştii că Beethoven a compus-o pentru o contesă de care era îndr ăgostit? … Tu eşti îndr ăgostitHarold ?

Harold : (în şoapt ă) … Lună celebr ă….

Alice : Cred că nu-ţi place. Am să-ţi cînt altceva. ( Alice cînt ă „Od ă bucuriei ”) Simfonia aIXa, Odă bucuriei - începînd cu 1896 a devenit imnul Uniunii Europene. Versurile au fost scrise de altă personalitate a Germaniei : Friederich von Schiller. (muzica se aude din ce în ce mai tare) Ştiai că …

Harold : (ţipă) Bucuria e surdă Alice ! ( o ia de mînă şi ies din înc ă pere)

Alice : Şi ce facem acum ?

Harold : Nimic. Mergem acasă.

Alice : Acasă ? Uite ce am găsit pe pian . ( Alice scoate din buzunar un pliant şi citeşte) „Ludwigvan Beethoven – Renumita Clinică ORL”

Harold : (îi smulge hîrtia şi citeşte) Alee Mittel nr. 10 bis…

Alice : Ce s-a întîmplat ? Ce e cu tine ?

Harold : ( continuă să citeasc ă) „Cele mai performante tehnici de tratare a surzeniei…”

Alice : (îi ia hîrtia înapoi şi continuă să citeasc ă) „Aparate auditive de ultimă generaţie”

Harold : Mai repede Alice !

Alice : „ Număr de telefon 0041015678231”



Harold : Mai repede !

Alice : Nu înţeleg de ce e aşa de interesant…(arunc ă hîrtia)

Harold : …Nu înţelegi că Beethoven a surzit !

Alice : Dar e mult prea tîrziu pentru el !

Harold : Unde-i hîrtia ? Ai aruncat-o. …”Alee Mittel nr”…Bucuria e surdă Alice! …E surdă! … Pemîine ( pleac ă)

Bărbatul de la internet : Ia un pix Harold. (îi dicteaz ă rar adresa. Harold îi mul ţ umeşte şi iese înfug ă)

Scena 5

Terasa Quinta

Chelnerul : Masa din colţ nu ai şters-o bine. (Harold d ă afirmativ din cap) Du-te şi dă drumul lamuzică , clienţii vor apărea dintr-un moment într-altul.(Harold d ă din cap. La radio muzica de Beethoven.Chelnerul strig ă) Idiotul ! Schimbă postul! (aparte) Am şi găsit pe cine să trimit. Un surd… să pună muzică !(Harold se întoarce) Sper că ai spălat bine la budă.

Harold : Da.

Chelnerul : Cu clor ?

Harold : Da.

Chelnerul : Săpun şi hîrtie igienică ai pus ?

Harold : Da.

Chelnerul : Oglinda şi chiuveta sunt lună ? (Harold d ă din cap afirmativ ) acum du-te şi schimbă postul de radio. Dă pe Europa FM (îi arat ă pe degete frecvenţ a 106,5, apoi îi spune pe litere). Dă pe E-u-r-o-p-a F-M, 1-0-6,-5! (Harold se supune)

Radio Europa FM : Uniunea Europeană stabileşte ca şi condiţii de aderare : promovarea locurilorde muncă pentru persoanele cu handicap, atît în sectorul privat cît şi în sectorul public şi stabilireade şanse egale în domeniul de muncă pentru persoanele cu deficienţe. Începînd cu data de 1 mai se vor înteţi controalele autorităţilor în instituţiile publice şi privatepentru depistarea muncii la negru.

Chelnerul : Auzi Harold, curînd poţi să intri în legalitate… Zilele trecute patronul mi-a aruncat ovorbă cum că s-ar putea să te angajeze cu carte de muncă. La urma urmei e foarte bine…. Vezică ţi-am pus şi eu o vorbă bună. Noroc că ştii să citeşti pe buze, că altfel cum ne-am înţelege cutine, aşa surd cum eşti. Ţine banii pentru astăzi. Puneţi jucăriile pe masă şi baftă. Ziua de muncă începe colega ! (Harold număr ă banii ) ….Dar vezi să nu te vadă poliţia pe aici. Pînă te angajează patronul, for ţat de cele 12 steluţe europene de pe steag, mai este. Şi apoi dacă o păţesc eu, opăţeşti şi tu. Hai du-te şi f ă-ţi treaba.

Harold : Stai Puţin ! Ce e cu cele 12 steluţe de pe steag ?



Chelnerul : Nu ştii ? Tu care eşti la curent cu toate! Uneori mă întreb cum poţi fi atît de informatf ăr ă să auzi. Cît priveşte numărul steluţelor , am auzit la radio că 12 ar fi semnul perfecţiunii. Înţelegi ? Semnul perfecţiunii, băiete… De fapt cam aşa stau lucrurile : te angajează patronul ?! -Te angajează. - E perfect! Ai carte de muncă ?! Ai! - E perfect! Tu eşti mulţumit, şeful e mulţumit !-E perfect ! Şi… şi …

Harold : …Şi ?

Chelnerul : …şi nu ai probleme cu legea. Ne adaptăm schimbărilor. Cum spunea…ăla… Darwin:„Nu supravieţuiesc cei ce sunt mai puternici, cei mai inteligenţi, ci acei care se adaptează mairepede schimbărilor”. Ai înţeles? …Hai , ce faci ? Nu ai chef de lucru azi ? Iar te întîlneşti cu fataaia ? Cum o cheamă ?

Harold : Da.Astăzi îmi iau liber. Mă întîlnesc cu … (zîmbeşte) cineva. ( pleac ă. Singur număr ă dinnou banii ) Mai este foarte puţin timp pînă o să mă întîlnesc cu Alice !!! Mai am nevoie doar decî ţiva firfirei. O nimica toată! Aparatul auditiv e ca şi al meu! Apoi … ne vom ţine de mînă, vomcălători şi vom cînta. Vom cînta tare, tare de tot, să ne audă toată lumea ! (încearc ă să fluiere omelodie) Cred că aşa sună „Sonata Lunii” !

Scena 6

(Harold într-un Internet Cafe, Alice la Veneţ ia. Dialogul se desf ăşoar ă ca şi cum cei doi ar c ăl ătoriîmpreună)

Harold : Alice pune-ţi masca !

Alice : (î şi pune masca) Sunt ca o frumoasă veneţiană , nu-i aşa?

Harold : Eşti superbă Alice. Masca mea cum este ?

Alice : Tu ar ăţi ca un gondolier care î şi ascunde identitatea sub o mască de prinţ. Cîntă-mi ceva !

Harold : (închide ochii ) Mă auzi, micuţă veneţiană?

Alice : Da. Cîntecul tău de gondolier acoper ă zgomotul vîslelor care mîngîie apa… Au !

Harold : Ce s-a întîmplat?

Alice : M-ai stropit ! Dă-mi mîna … Alungă picăturile de pe masca mea…

Harold : Alice… (se apropie unul de cel ălat )

Alice : Lasă-mă să-ţi ating faţa. Simt sub palmele mele pielea fr ămîntată, cu voluptate, de meşteriiitalieni, în tonuri aprinse de iubire, diluate de lacrimile miilor de prizonieri care au trecut dincolo depoarta suspinelor. Simt în nări izul de mîl în care dorm poveşti nepermise duse dincolo dehazardul timpului. Simt braţele tale istovite dulce de lemnul ud al vîslelor alintîndu-mi sînii…

Harold : … sînii tăi reflectaţi în valurile stîrnite de mişcarea alene a bărcii capătă o formă stranie

de muguri captivi gata să plesnească…Vreau să-mi scot m-a-s-c-a… Alice …Alice …

Alice : Harold…(Harold î şi scoate tricoul. Alice î şi desface nasturii de la bluz ă)



Bărbatul de la internet : (sever ) Hei Harold ! E frig aici! Îmbracă-te !

Scena 7

Harold : Alice n-o să se piardă într-o savarină ! … Alice n-o să se piardă într-o savarină!… Celpuţin nu din cauza mea, ca tine ! Acum ştiu de ce! Acum înţeleg ! Poate m-ai sărutat şi eu nu te-am auzit, mam

ă!… Poate m-ai alintat

şi eu nu te-am ascultat, mam

ă!… Poate mi-ai cîntat

şi eu nu

am putut desluşi, mamă!… Poate mi-ai spus că nu te mai întorci niciodată şi eu n-am vrut să ascult, mamă!… Pe Alice o aud!… Acum o aud din ce în ce mai tare!…. Aud dezmierdările, audsăruturile, aud cuvîntul „niciodată”…Alicen-o să dispar ă niciodată…O să învăţ să cînt !…. O să aud să cînt!… Doar cî ţiva firfirei mai lipsescpentru ca muzica să r ăsune…

Scena 8

(Harold într-un Internet Cafe, Alice în România.)

Alice : Harold… Harold … Sunt aici !

Harold : Unde aici?

Alice : Astăzi sunt cel mai aproape de tine.

Harold : Cît de aproape ?

Alice : Atît de aproape încît o să poţi să mă atingi.

Harold : E adevărat ? Nu se poate ! Unde ? Nu te văd ! Unde ?

Alice : În faţa mea e o clădire mare care seamănă cu un palat. A ! Uite este şi o statuie cu uncălăreţ ! Ştii unde sunt ? Vii ? În sfîr şit o să ne întîlnim ! Vii ?

Harold : … Vin! Vin imediat ! Aşteaptă-mă ! (iese în fug ă)

(Harold se opreşte brusc la cî ţ iva paşi de ea. O recunoaşte. Alice are un laptop pe braţ e. Un copilîi fur ă laptopul. Harold îl recupereaz ă şi se apropie de ea.Îi d ă laptopul, se privesc cîteva secunde.Harold îi zîmbeşte şi pleac ă în Internet Cafe)

Scena 9

(Harold în Internet Cafe în faţ a unui calculator )

Alice : Harold… Harold… De ce nu ai venit ?



(Harold tace) Alice : Harold… Harold…Cineva mi-a zîmbit şi pentru o secundă am crezut că eşti tu.

(Harold închide calculatorul )

Harold : Doar cî ţiva firfirei mai lipsesc pentru ca muzica să r ăsune…

Bărbatul de la internet : (spre Harold)„Cine a avut noroculDe prieteni buni să deaCine ştie ce-i iubireaLîngă noi cîntînd să steaFericit un suflet dragTe poate face pe pămîntCine n-a simţit iubireaPlece dintre noi plîngînd”

Harold : Ce-i asta ?

Bărbatul de la internet : „Odă bucuriei” Harold ! Fericirea e printre noi şi numai de noi depindedacă o găsim sau nu.

(Harold iese în grabă. Se aude tare „Od ă Bucuriei”. În scenă r ămîne bărbatul de la internet carezîmbeşte.)

SFÎRŞIT

calatorii cu alice

Documents