cabaline curs 4-5

7/22/2019 Cabaline Curs 4-5

http://slidepdf.com/reader/full/cabaline-curs-4-5 1/103

REPRODUCŢIA LA CABALINE

Cabalinele sunt animale poliestrice, viaţa sexuală manifestându-se primăvara timpuriu şi reluându-se, uneori, în lipsa fecundaţiei, în

timpul toamnei. În general, eficienţa reproducţiei la

această specie este mai redusă în comparaţie

cu alte animale de fermă.Procentul de fecunditate mediu în “marea

creştere” se situează între 60 şi 65, iar cel de

natalitate rareori depăşeşte 50.



p ş ş

• În cadrul hergheliilor, unde condiţiile de

creştere a cabalinelor sunt optime,fecundi tatea depăşeşte uneori 90%, iar natalitatea 80-85%.

• În majoritatea cazurilor, fecunditatea şi natalitatea scăzute se datoresc aşa-zisei „sterilităţi fiziologice”, de care se

face responsabil omul.



Dintre toate speciile domestice, iapa are celmai ridicat profil hormonal.

În comparaţie cu alte specii, hipofizacabalinelor secretă cea mai mare cantitate deFSH, motiv pentru care şi cantitatea de

estrogeni este ridicată şi, ca urmare, căldurile au o durată mai lungă, cuprinzând în interiorullor ovulaţia.

Începând cu a 40-42-a zi, iapa produce, deasemenea, un hormon special, gonadotrof ina serică, caracteristică acestei specii.



• Începând din a 50-a zi de gestaţie şi până lafătare, prin urina iepei se elimină o mare

cantitate de hormoni estrogeni, constituindchiar o sursă de estrogeni pentru industria demedicamente.

• În concluzie, cunoaşterea fiziologieireproducţiei la cabaline ne permite să intervenim mai eficient în sporirea fecundităţii

şi natalităţii acestei specii.



La armăsar, la naştere, majoritateamânjilor au testiculele în cavitatea abdominală.

Coborârea lor în scrot se produce la vârsta de2-3 săptămâni.

O creştere mai accentuată a testiculelor în

perioada postnatală se observă începând dinluna a 11-12-a, când se constată şi o uşoară diferenţă de mărime în favoarea testiculului

stâng.La această vârsta încep să se formeze şi primii spermatozoizi.



• Maturitatea sexuală se realizează însă la

vârsta de 15-18 luni, când se manifestă intens şi reflexele sexuale în prezenţa uneifemele în călduri.

• Apariţia pubertăţii la cabaline estecondiţionată de factori genetici, de sistemulde creştere şi exploatare, precum şi, maiales, de condiţiile de mediu şi în primul rândde alimentaţie.



• La tineretul cabalin care a fost hrănit raţional şi întreţinut pe păşune funcţia sexuală aparela o vârstă mai tânără, în comparaţie cu

tineretul crescut în regim de stabulaţie sauhrănit neraţional.• Deşi sperma armăsarului la această vârsta

este normală şi poate fi utilizată, în special

pentru însămânţări artificiale, folosireaarmăsarului pentru montă nu se recomandă în practică mai devreme de vârsta:

• 2 ½-3 ani la rasele grele şi semigrele;• 3 ani la PSE, Arab şi Trăpaş;• 3 ½-4 ani la “jumătăţile de sânge”;• 5-51/2 ani la rasele naturale (N. Marcu,

1982).



• Maturitatea reproductivă se realizează cândanimalul atinge minimum 80—90% din

dezvoltarea corporală caracteristică adultului.• Folosirea la reproducţie este mai îndelungată

la rasele uşoare, la care viaţa reproductivă

durează frecvent până la 18—25 ani şi chiar până la 30 de ani (Saint Simon şi Wallace, laPur sânge englez, Shagya XLVIII şi Mersuch

X, la Arab, Pluto VIII, la Lipiţan ş.a.),comparativ cu rasele grele, la care instinctulgenezic se diminuează după vârsta de 12 anişi este abolit la 16—18 ani.



• Intensitatea de utilizare la reproducţie esteinfluenţată de vârsta armăsarului şi de starea

de întreţinere a acestuia. Astfel, armăsarii adulţi (7-14 ani) se pot folosi intens la montă, efectuând una până la două monte pe zi, cuun interval minim de 8-10 ore între acestea şi cu o zi de repaus pe săptămână.

• Armăsarii sub 6 ani şi peste 14-15 ani se vor exploata cu o intensitate de o montă pe zi şi ozi de repaus la 5-6 zile.



• La începutul „carierei" de reproducător, armăsarul va fi mai puţin solicitat : în primul

an 1-2 monte pe săptămână, urmând caprogresiv să se ajungă la intensitatea normală de exploatare.

• Norma de folosire pentru un armăsar lareproducţie, respectiv numărul de ieperepartizate pentru montă, influenţate în moddirect de vârsta armăsarului şi de sistemul demontă sau de însămânţare practicat, este de50-60 iepe în cazul montei dirijate, respectivde 15-20 iepe în cazul montei „în harem".



• Când monta se practică pe toată durataanului, norma este de 80-100 iepe/armăsar .

• În cazul însămânţărilor cu spermă refrigerată, aceasta este de 800-900iepe/armăsar şi de 2-3 mii iepe/armăsar în

cazul spermei congelate.



• Alegerea unui armăsar pentru reproducţie se face pe baza aspectului general demasculinitate, a integrităţii organului genital şi al comportamentului sexual.

• Indivizii cu aspect feminizat, cei monorhizi saucriptorhizi se exclud de la reproducţie.

• Comportamentul şi vigoarea sexuală seapreciază prin proba funcţională, stabilindu-secu acest prilej gradul de manifestare ainstinctului genezic şi tipul de sistem nervos,care influenţează în mod directcomportamentul şi performanţele reproductivela armăsar .



• Cei mai indicaţi pentru reproducţie suntarmăsarii de tip vioi, echilibrat, cu reflexesexuale pronunţate.

• Hotărâtor în aprecierea armăsarilor dereproducţie este examenu l f izic, bioch im ic,

macroscop ic şi microscop ic al spermei ,pe baza căruia se stabileşte calitateaproducţiei spermatice, respectiv capacitatea

fecundantă a reproducătorului.



• Activitatea sexuală a cabalinelor, la ambelesexe, este influenţată de sezonul anului şi,

mai exact, de durata zilei-lumină.• Activitatea sexuală cea mai intensă semanifestă primăvara şi vara, când zilele suntlungi.

• Deşi nu se poate vorbi la mascul de un sezonsexual propriu-zis, armăsarul putând să monteze şi să producă spermă bună în tottimpul anului, totuşi, la unele rase şi înanumite zone geografice, instinctul sexual semanifestă mai intens primăvara şi la începutul

verii.



• Se observă aici chiar modificări ale volumuluişi calităţii ejaculatului.

• Principalii parametri ai producţiei spermatice la armăsar evidenţiază oconcentraţie mai scăzută a spermatozoizilor,compensată de un volum mai mare aejaculatului, încât numărul total despermatozoizi (10-12 miliarde/ejaculat) esteechivalent cu al altor specii.



• Sperma se caracterizează prin ponderea cea

mai ridicată a spermatozoizilor patologici,prin cea mai ridicată viteză de înaintare aspermatozoizilor, printr-o mobilitatemoderată şi o viabilitate medie a lor.



• Investigaţiile făcute pe un număr de 25armăsari de tip greu şi semigreu au stabilit un

volum mediu al ejaculatului de 72,7 ml, oconcentraţie de 0,19 X 106 spermatozoizi/mlşi o valoare medie a numărului total despermatozoizi la un ejaculat de 13,81miliarde.

• În funcţie de sezon, acidul citric, ergosterolulşi concentraţia în spermatozoizi scad din

februarie până în iunie, în timp ce volumulejaculatului este mai scăzut din iunie până înaprilie (P. D. Rossdale).



• Din punct de vedere biochimic, sperma dearmăsar are cel mai scăzut nivel al azotului

total, determinat de conţinutul redus deproteine, lipide, glucide, acid citric şi inozitol.

• Prezintă o activitate enzimatică moderată,

care se realizează în principal pe seamafosfatazei alcaline şi un profil metabolic detip oxidativ.



La iapă, în condiţii normale, pubertatea,

marcata prin manifestarea primului estru, aparedupă a 16-a sau a 17-a lună.Fiind vorba de o specie cu viaţa sexuală

legată de sezonul anului, apariţia pubertăţii şi amaturităţii sexuale este influenţată de lunafătării.

Astfel, pubertatea apare în general

primăvara, la vârsta de 24-25 de luni.Primele călduri care marchează apariţia

pubertăţii sunt mult mai şterse în comparaţie cu

căldurile manifestate la vârsta adultă.



• Vârsta optimă de reproducţie variază înfuncţie de rasă, astfel:

• 2½-3 an i la rasele grele;

• 3-3½ an i la rasele in termed iare;

•3 ½-4 an i la rasele

uşoare.

• Monta prea timpurie are drept consecinţă obţinerea unor mânji debili şi subponderali şi impietează procesul de dezvoltare ulterioară a mamei.



• Durata de exploatare la reproducţie estemai scurtă la rasele grele (14-16 ani) şi mai

lungă la cele uşoare (18-20 ani).• Sub raport funcţional, iapa se încadrează înt ipul sexual intermediar , cu o puternică dominanţă sezonieră, prezentând anual 3-5

cicluri sexuale ovulatorii.• La iapa se observă o manifestare pronunţată

a vieţii sexuale în perioada de primăvară-

vară.• De altfel, aceasta este şi perioada când începe campania de montă.



Această manifestare sezonieră a vieţii sexuale este mai pronunţată la iepele demuncă din “marea creştere”.

În cadrul hergheliilor, unde condiţiile demediu sunt din cele mai bune, iepelemanifestă călduri complete aproape în tot

timpul anului.Totuşi, din motive economice şi zootehnice, monta şi fătările se practică înanumite perioade ale anului.

Astfel, monta iepelor se face în specialprimăvara şi uneori toamna.



În funcţie de sezonalitatea vieţii sexuale,

iepele se clasifică în trei categorii:- iepe cu sezon sexual str ict , cum ar fi celesălbatice sau semisălbatice, care manifestă câteva cicluri sexuale însoţite de ovulaţie intr-un

anumit sezon ,care coincide cu zilele deprimăvară (încercările de a stimula activitateaovariană în afara sezonului sexual prin folosirea

de injecţii cu PMS sau HCG au rămas fără succes);



• - iepe cu sezon tranzitor iu , care cuprindefemele ce manifestă estrul tot timpul anului,

însă ovulaţia nu are loc decât în timpulsezonului sexual;

• - iepe fără sezon sexual sau care manifestă

călduri însoţite de ovulaţie în tot timpul anului(E.S.E. Hafez, 1968).



Manifestarea vieţii sexuale la iapă seproduce ciclic, ca şi la celelalte animale de

fermă.Ca lungime, ciclul estral la iapă variază între 16 şi 28 de zile, cu o medie de 21 de zile .

Se pare că ciclul este mai lung în condiţii de subnutriţie a animalelor şi la începutulsezonului sexual.

Sunt descrise trei tipuri de ciclu sexual la

iapă, în funcţie de durata acestuia, şi anume :- ciclu normal — cu durata medie de 22 de

zile şi durata căldurilor de 3 -7 zile;



• Având în vedere perioada scurtă deviabilitate a spermatozoizilor în căile genitale

şi a ovulului după dehiscenţă, în cazul unor călduri de durată lungă este foarte greu deales momentul optim pentru montă.



Ciclul sexual se subdivide în patru faze şi,

anume :Proestrul durează în medie 3-4 zile. În acest timp, în ovar încep să se dezvolte

unul, rar doi foliculi.Se observă o uşoară congestie a tractuluigenital şi încep să se contureze primele semnede călduri.

Estrul (căldurile) reprezintă parteaprincipală în manifestarea instinctului genezic.



Î



• În această fază se produc o serie demodificări morfofiziologice, care determină manifestarea psihică a dorinţei de

împerechere.• În primul rând se constată o infiltrare lichidă şi o relaxare a întregului tract genital.

• Vulva este uşor edemaţiată, cu mucoasacongestionată, de culoare roşie-aprinsă sauportocalie, umedă, lucioasă şi acoperită cu unmucus fin şi transparent.

• Mucoasa vaginală este puternic vascularizată, iar la polul apical al vaginului se constată adesea o acumulare apreciabilă de mucus deconsistenţă apoasă.



• Cervixul este flasc şi deschis, permiţând introducerea în el a 1-2 degete.

• În ovar se dezvoltă foliculul, care poateatinge 5-7 cm în diametru, iar prin palparerectală se poate pune în evidenţă fluctuaţia din interiorul lui.

• Ca manifestări caracteristice în timpul estruluise constată următoarele: animalul esteneliniştit, adesea nechează şi caută contactcu armăsarul sau caii vecini pe care-i muşcă de greabăn.

• În apropierea armăsarului campează, elimină repetat cantităţi mici de urină.



Se constată de asemenea prolabări ritmiceale vulvei, ochii au o privire fixă, caracteristică,

iar coada este ţinută ridicată.La şa sau înhămată, iapa devinecapricioasă.

Intensitatea manifestării acestor simptomecreşte treptat de la începutul estrului spre a 2-a,a 3-a zi, când ajunge maximă, pentru a diminua

în intensitate în zilele următoare.

Durata estrului variază de la un individ laaltul şi chiar la acelaşi individ la diverse cicluri.

În medie estrul durează 7 zile, cu variaţii între 3

şi 12 zile.



• În cazul iepelor fătate, consecutiv modificărilor ce survin încompoziţia laptelui, apare o uşoară diaree la mânji.

• Caracteristic la această specie este prezenţa căldurilor atît proestru cît şi în estru care, cel puţin din punct devedere practi trebuie privite ca un stadiu unitar şiconsiderate ca atare.



• Există diferenţe semnificative între durataestrului ce apare imediat după fătare, şi pe

care am putea să-l numim “estru de fătare”, şi celelalte apărute prin repetarea ciclurilor estrale.

• De regulă, estrul după fătare apare în mediela 12 zile, cu o variabilitate cuprinsă între 5 şi 30 de zile.

• “Estrul de fătare” durează în medie 4 zile.



• Momentul culminant şi în acelaşi timp punctulcritic din timpul estrului la iapă este ovulaţia.

• Prin ea se delimitează cele două faze aleciclului sexual: foliculară şi progesteronică. • În mod normal, într-o perioadă de călduri se

maturează şi se elimină din ovar un singur ovul.

• Se întâlnesc însă mai rar şi cazuri de ovulaţie dublă, în proporţie de 3-10%, urmate chiar de

gestaţii gemelare, circa 3-4%.



• În majoritatea cazurilor însă unul din produşi moare înainte de fătare sau, mai frecvent,

apare avortul cu 1-2 luni înainte de fătare.• Sunt rare cazurile când cei doi produşi sunt

fătaţi vii, normali şi viabili.

l 24 48 d



Momentu l ovulaţiei are loc cu 24-48 deore înainte de sfârşitul căldurilor, indiferent dedurata acestora.

De regulă, ovulaţia are loc în specialdimineaţa, între orele 2 şi 7 şi de aceea montade seara dă cele mai bune rezultate.

După ovulaţie ovulul ajunge la niveluloviductului unde trăieşte circa 30 de ore .

Pentru a realiza un procent de fertilitate cât

mai ridicat este indicat a sincroniza, pe câtposibil, monta cu ovulaţia.

Î



• În acest scop, prin palparea sistematică aovarului, se poate aprecia cu suficientă

siguranţă momentul când se produce ovulaţia.• Înainte de ovulaţie, ovarul cu folicul semăreşte mult şi foliculul ocupă majoritateastromei ovariene;

• Palpându-se cu grijă foliculul, se constată că în apropierea ovulaţiei tensiunea lichidului dininteriorul lui, crescută în primele faze, esteacum mult scăzută.



• După ovulaţie volumul ovarului scade mult

şi consistenţa lui este flască.• Într-o perioadă de circa 8 ore, locul rămas

gol după ruperea foliculului se umple cu

sânge, iar după 4-5 zile se constată formarea corpului galben, care are oconsistenţă mai tare.

• Mărimea maximă o realizează la 14 ziledupă fecundaţie şi culoarea este roz-gălbuie.

M t t l 3 f ă i l l i t l



Metestrul, a 3-a fază a ciclului estral,durează 4-5 zile, cu variaţii cuprinse între 2-8zile.

În această fază, semnele estrului se şterg treptat.

Iapa se linişteşte şi nu mai acceptă

armăsarul.Tractul genital îşi reia treptat forma şi

mărimea normală.



Diestrul, ultima fază a ciclului estral,durează 7- 8 zile cu variaţii între 4-13 zile.

În această fază, aparatul genital esteinactiv, cervixul este închis, mucoasa vaginală uşor roz şi cu puţin mucus, în care se găsesc

celule epiteliale turtite şi puţine leucocite.La apropierea armăsarului iapareacţionează ostil, respingîndu-l cu brutalitate.

Al i l d d ţi f



• Alegerea iepelor de reproducţie se facedupă:

• - conformaţia şi dezvoltarea corporală;• - starea de sănătate şi de întreţinere;

• - integritatea şi funcţionalitatea aparatului

genital;• - comportamentul sexual.



• Iepele, la care intervalul dintre fătări este

mare, cele slab producătoare de lapte,cele care manifestă prea slab sauexagerat căldurile, cele cu o durată prea

mică sau prea mare a acestora, precumşi cele care au suferit avorturi repetatese elimină de la reproducţie.



• ORGANIZAREA PROCESULUI DEREPRODUCŢIE LA CABALINE

• Cuprinde următoarele acţiuni tehnico-organizatorice :

• - asigurarea materialului de reproducţie

(numeric şi calitativ);• - planificarea activităţii de reproducţie;

• - stabilirea regimului de exploatare;

• - organizarea campaniei de montă;• - urmărirea gestaţiei şi supravegherea fătării.

A i t i l l i d d ţi



Asigurarea materialului de reproducţie vaurmări atât latura cantitativă, care vizează dimensionarea efectivului-matcă (necesarulde armăsari şi iepe), cât şi cea calitativă, cevizează structura de rasă şi valoareabioeconomică a acestuia.

• Efect ivul- matcă este determinat de rata desporire a efectivului şi de nivelul parametrilor reproductivi.

• Necesarul de armăsari se stabileşte în funcţie de efectivul de iepe.



• La nivel de unitate, acesta este influenţat, înplus, de caracterul fermei şi de sistemul de

montă practicat.• Necesarul de iepe se stabileşte în funcţie de

nevoile de sporire a efectivului şi de nivelul

indicilor de reproducţie realizaţi.• În herghelii se fo losesc la montă toate

femelele ce au atins vârsta optimă de

reproducţie şi satisfac cerinţele promovării în efec t iv u l- matcă.



• Planificarea activităţii de reproducţie seface în raport de :

• - particularităţile funcţiei de reproducţie;• - specificul exploatării unor rase;

• - caracterul unităţii şi condiţiile de creştere

asigurate.

Î



• În majoritatea hergheliilor din ţara noastră şi la majoritatea raselor se practică sistemul de

programare sezonieră a mon telor .• În acest caz monta are loc în perioada

ianuarie-iunie, când manifestarea căldurilor

este mai puternică.



• Pentru iepele care au rămas „goale” în

primăvară, se poate organiza monta detoamnă (octombrie-decembrie), cu excepţia raselor de sport (Pur sânge englez, Trăpaş şi Calul românesc de sport), la care montele seplanifică astfel încât naşterile să aibă loc înperioada ianuarie-iunie, deoareceregulamentul sportiv nu admite diferenţe mai

mari de 6 luni între vârsta cailor care aleargă în aceeaşi cursă.



• Programarea sezonieră a montelor permitegruparea fătărilor şi valorificarea avantajelor

oferite de sezon în creşterea mânjilor.• Astfel, mânjii născuţi iarna se caracterizează

printr-un metabolism mai intens, o vitalitate

sporită şi un ritm de creştere mai mare.• Aceştia valorifică întregul sezon de păşunat

şi beneficiază de acţiunea favorabilă a

factorilor naturali de mediu.



• Utilizarea armăsarilor şl iepelor lareproducţie este determinată de numeroşi

factori interni şi externi, ca :• - vârsta;

• - maturitatea sexuală şi reproductivă;

• - dezvoltarea corporală;• - starea de întreţinere;

• - condiţiile de îngrijire ş.a.

• Organizarea campaniei de montă



Organizarea campaniei de montă

• În herghelii, organizarea şi pregătirea

campaniei de montă reclamă următoarele acţiuni tehnice şi măsuri organizatorice :• - întocmirea planului de împerecheri prin

nominalizarea, pe baza evidenţelor genealogice, a fiecărei împerecheri, stabilindarmăsarul titular şi înlocuitorul acestuia ;

• - executarea examenului sanitar veterinar şi atestelor revelatorii pentru : anemie infecţioasă, morvă, durină, leptospiroză şi bruceloză, la

întregul efectiv-matcă ;



• - pregătirea armăsarilor şi iepelor pentru campania de montă, prin

aplicarea unui regim adecvat defurajare, îngrijire şi mişcare, menit să aducă fiecare animal în condiţie dereproducţie.

• În “marea creştere”, organizarea campaniei



În marea creştere , organizarea campanieide montă vizează următoarele măsuri

• - inventarierea iepelor apte pentru reproducţie

din fiecare judeţ şi comună, aducereaacestora în condiţie de reproducţie şi efectuarea controlului sanitar veterinar certificat prin act medical;

• - stabilirea necesarului de armăsari şi astructurii de rasă acestora, în funcţie deprogramul de zonare a raselor;

• - stabilirea necesarului de staţiuni/puncte de

montă şi nominalizarea acestora;• - pregătirea armăsarilor din „depozite" în

vederea campaniei de montă, repartizareaacestora şi expedierea lor în staţiuni/puncte;

• - instruirea, înainte de începerea sezonului de



instruirea, înainte de începerea sezonului demontă, a personalului din staţiuni/puncte, verificarea cunoştinţelor tehnice şi de protecţie

a muncii şi precizarea atribuţiilor acestuia;• - organizarea unui sistem simplu şi operativde evidenţă zootehnică, pentru a se puteaurmări activitatea fiecărui armăsar, modul

cum decurge procesul de ameliorare în zonarespectivă.

• După terminarea campaniei de montă,

armăsarii se retrag pentru stocare în depozite,unde, prin tehnologia aplicată, suntrecondiţionaţi şi pregătiţi pentru viitoareacampanie de montă.

• Tehnica efectuării montei



Tehnica efectuării montei

• Însămânţarea iepelor poate fi naturală

(monta liberă, monta în harem şi monta dirijată ) şi artificială, practicată în prezent lao scară destul redusă.

• Ca urmare a avantajelor pe care le oferă, înherghelii şi staţiuni de montă se practică monta dirijată.



• Tehnica executării montei cuprindeurmătoarele etape organizatorice:

• - depistarea iepelor în călduri;• - stabilirea momentului fiziologic optim al

împerecherii;

• - executarea montei.• Comportamentul individual diferit în timpul

estrului şi faptul că unele iepe manifestă

şters dorinţa de împerechere, impunaplicarea mai multor metode şi procedeetehnice de precizare a căldurilor

• Alături de comportamentul iepei, de datele



Alături de comportamentul iepei, de dateleobţinute prin examenul transrectal şi vaginal şi ale metodelor de labo rator , un rol

hotărâtor şi preponderent în precizareacăldurilor revine testu lu i bio logic ,reprezentat de folosirea „armăsarului încercător" .

• În herghelii, rolul de „încercător" este deţinut de către unul din armăsarii „pepinieri" sau deun armăsar destinat special acestui scop.

• Acesta trebuie să aibă un temperament

echilibrat, să manifeste suficient „interes” faţă de iapă, pentru a-i determina exprimareacăldurilor, fără s-o sperie sau să-i inhibeaccepţiunea.

• Sunt preferaţi în acest sens armăsarii din rasa



Sunt preferaţi în acest sens armăsarii din rasaHuţulă sau armăsarii Ponei, care prezintă uninstinct genezic bine exteriorizat.

• Folosiţi prea mult timp ca încercători, uniiarmăsari devin nervoşi, fapt ce impune, pentrumenţinerea echilibrului nervos şi a dorinţei de

împerechere, utilizarea lor periodică la montă.• Pentru protejarea armăsarului de loviturileiepei, depistarea căldurilor se face numai la„bara de încercare”, reprezentată de un

perete de scândură lung de 2,5-3 m şi înalt de1,3-1,5 m, susţinut de doi stâlpi şi tapetat cuun covor de cauciuc sau paie, sau la

„culoarul de încercare“ .



• lepele în călduri se lasă abordate cuuşurinţă şi manifestă comportamentul

specific.• În caz contrar, reacţionează brutal la

apropierea şi provocările armăsarului prinlovituri repetate şi încercări de părăsire abarei.

• Se abat de la comportamentul caracteristiciepele cu călduri şterse, iepele „timide” şi

cele cu reflexe negative faţă de bara de încercare, formate prin încercări repetate înperioada de diestru.

• Rezultate negative se înregistrează şi în cazul



g g ş încercării unor iepe recent fătate în absenţa mânzului sau la începutul sezonului de

păşunat, când unele iepe, din dorinţa preamare de ieşire la păşune, îşi camuflează căldurile (P. D. Rossdale).

• Aceste erori pot fi prevenite prin aplicarea

unor metode diversificate de încercare aiepelor, cum ar fi :• - încercarea la adăpost;• - încercarea la păşune sau la padoc;

• - introducerea unui armăsar vasectomizat îngrupul iepelor.

• Aceste procedee asigură şi o biostimulare aactivităţii sexuale.

• În practică s au observat cicluri anovulatorii la



• În practică, s-au observat cicluri anovulatorii laiepele tinere în primul sezon de montă (maifrecvent la rasa Pur sânge englez) şi la unele

iepe adulte la începutul sezonului de montă (ianuarie-aprilie).• După unii autori, 10-20% (Gotze) până la 50%

(Korff) din iepe nu evoluează decât într-un

singur ciclu sexual din întreg sezonul demontă, lucru constatat şi în hergheliile de lanoi (P. Spînu, N. Lunca, V. Stoianovici ş.a.).

• Cazurile frecvente de camuflare a căldurilor, călduri anovulatorii sau prezenţa căldurilor launele iepe gestante, impun practicareaexamenului transrectal şi vaginal, sau a unor probe de laborator (frotiul vaginal).

• Numai prin coroborarea tuturor informaţiilor



p ţobţinute se pot confirma sau infirma căldurile şi ovuluţia şi se poate stabili momentul

fiziologic optim al montei sau însămânţării.• În acest sens, se recomandă următoarea tehnologie în practicarea montei la iapă:

• - iepele tinere şi cele adulte, care în sezonul

anterior de montă au rămas „goale” (sterpe), se montează începând din a treia zi a ciclului,la un interval de 48 ore;

• - iepele fătate se vor monta din prima zi de

călduri, cu repetarea montelor din 48 în 48 deore;

• - iepele care au avortat în ultimele 2—3 luni



iepele care au avortat în ultimele 2 3 lunide gestaţie, şi cele cu fătări premature sevor încerca numai după epuizarea duratei

normale de gestaţie şi se vor monta din a 3-azi de călduri.• Dacă avortul s-a produs mai de timpuriu, ciclul

sexual se reia după circa 6-9 zile, monta iepei

în acest caz efectuându-se din prima zi decălduri, cu repetarea ei din 48 în 48 de ore.• Respectarea acestei tehnologii asigură

realizarea unor indici de reproducţie superiori.

• Cele mai bune rezultate se obţin însă



Cele mai bune rezultate se obţin însă când momentul împerecherii sestabileşte în funcţie de stadiul de

maturare al foliculului de Graaf, urmărit prin examen transrectal.• Când depistarea căldurilor nu se face în

mod sistematic şi, deci, nu se cunoaşte momentul instalării acestora, iepele sevor monta la interval de 48 de ore dinziua descoperirii căldurilor, până la

sfârşitul acestora.

• Tehnica executării montei atât în herghelii cât



Tehnica executării montei, atât în herghelii câtşi în staţiunile/punctele de montă, cuprindepatru momente:

• - pregătirea iepei în călduri ; • - pregătirea armăsarului ;

• - actul p rop riu-zis al montei;

• - îngr i j irea armăsarului şi iepei după actul monte i .

• În herghelii, de regulă, monta se efectuează într-o încăpere special amenajată (sala de

montă), cu suprafaţa de 90-100m2.• În staţiunile/punctele de montă, monta are loc într-un manej sau loc izolat, ferit de zgomoteşi circulaţie.



• Pregătirea iepei pentru montă constă încontenţionarea ei şi spălarea cu o soluţie dezinfectantă a vulvei şi regiunilor învecinate.

• De regulă, iepele se contenţionează, cuchiostecuri, la membrele posterioare, cuştreanguri şi gură de ham.

• Coada se înfăşoară cu tifon pe o lungime de30 cm, iar vulva şi regiunile învecinate sespală cu o soluţie de bicarbonat de sodiu

5‰.



• Armăsarul programat, contenţionat cu

frâul/cavesonul, se aduce la montă de către doi îngrijitori, se Iasă să se apropie de iapă şi să o miroase, după care se retrage şi semenţine în spatele acesteia până ce penisul

intră în faza de preerecţie.• În acest moment i se permite saltul; unul din

îngrijitori îndepărtează coada iepei şi dirijează penisul, pentru a evita pătrunderea acestuia

în rect.

• După ejaculare, recunoscută prin contracţiile



p j p ţuretrale, mişcările ritmice ale cozii şi atitudineade satisfacţie şi epuizare a armăsarului, acesta

se coboară de pe iapă, i se dezinfectează penisul cu o soluţie de permanganat depotasiu 0,3-0,5%, încălzită la temperaturacorpului, se introduce în boxă şi se buşumează

sau se acoperă cu o pătură.• Iapa se deshamă, se plimbă câteva minutepentru a se evita eliminarea spermei prin

încercările de urinare, după care se duce în

adăpost.

în timpul montei pot avea loc unele



• în timpul montei pot avea loc uneleaccidente, ca :

• - erori de intromisiune soldate cu rupturarectului şi ruptura pereţilor vaginali,consecutivă unor incompatibilităţi organice

sau a violenţei armăsarului;• - rar se poate produce răsturnarea pe spatea armăsarului, soldată frecvent cu fractură de

bază de craniu sau de coloană vertebrală, însoţită de moartea acestuia.



• Monta va avea loc numai în prezenţa

personalului desemnat în acest sens, bineinstruit pe probleme tehnice şi de protecţie amuncii, care are sarcina să urmărească

respectarea planului de împerecheri şi să consemneze datele în evidenţele zootehniceale hergheliei.

• FECUNDAŢIA



Ţ

• După montă, prin contracţiile peristaltice ale

miometrului şi a mişcărilor proprii de înaintare,spermatozoizii ajung la nivelul treimiisuperioare a oviductului (în decurs de ½-1 oră de la însămânţare), unde se realizează

fecundaţia, actul complex de constituire abazei genetice a noului individ.

• Fecundaţia este influenţată în mod nemijlocit

de calitatea spermei, de echilibrulneurohormonal al femelei, de sincronizareaproducerii şi eliberării gameţilor şi de alţi

factori interni şi externi

• Momentul fiziologic în care are loc monta



ginfluenţează în mod hotărâtor fecundaţia, aceasta fiind de:

• - 20%, când monta se face în prima zi decălduri;

• - 54% în a doua zi;

• - 67% în zilele 3-4;• - 50% în a şasea zi;• - 29% în a şaptea zi;

• - nulă în ziua a opta.



• Realizarea fecundaţiei în afara sezonului

obişnuit de montă are şanse mult maireduse, datorită faptului că majoritatea iepelor trec printr-o perioadă de anestrus, în timpulcăreia ovarele “se odihnesc”.

• Unele iepe pot, totuşi, prezenta călduri, fără ca ovarele să fie active, cauza fiind de natură hipofizară (secreţia redusă de F.S.H. şi L.H.).

• Refacerea aparatului genital după fătare are o



mare importanţă pentru realizarea fecundaţiei.• Unii autori sunt de părere, că ciclul estral

postpartum are mai degrabă rol în refacereatractusului genital, prin creşterea peristaltismului şi prin acţiunea stimulativă a

hormonilor estrogeni asupra capacităţii deapărare antimicrobiană a uterului, decâtpentru instalarea unei noi gestaţii (P. D.Rossdale).

• Fecunditatea se apreciază pe bazadiagnosticului de gestaţie şi se exprimă învalori relative pe total herghelie sau unitate.

• Fecunditatea influenţează în mod nemijlocit



ţ jindicele de natalitate.

• Puternic influenţaţi de condiţiile de mediu şi tehnologia de exploatare, indicii dereproducţie pot fi îmbunătăţiţi atât pe calea,ameliorării, cât mai ales prin asigurarea şi optimizarea tehnologiilor de creştere şi exploatare.

• GESTAŢIA LA IAPĂ D ă ă i f d i i d i



• După montă şi fecundaţie, iapa devinegestantă.

• Obişnuit, iapa este unipară, gestaţia gemelară fiind foarte rar întâlnită (0,3-0,5%) şi nedorită.

• Creşterea şi dezvoltarea embrionului în

primele 6 zile după fecundaţie se face peseama rezervelor nutritive ale oului şi asecreţiei oviductului, apoi pe seamaembriotrofului până în a 25-30-a zi de gestaţie,

când are loc nidaţia. • Din săptămâna a noua de gestaţie fătul creşte pe seama aportului direct al mamei, mijlocit decordonul ombilical şi placentă.

• Durata gestaţiei la iapă este, în



g ţ pmedie, 11 luni, cu variaţii cuprinse

între 307 şi 412 zile.• După Hammond, durata medie aacesteia este de:

• - 330-334 zile la rasele grele;• - 337-339 zile la rasele Pur sânge

englez şi „jumătăţi de sânge“;• - 339-341 zile la rasele primitive.

• După Walter Koch durata gestaţiei



După Walter Koch, durata gestaţiei creşte uşor până la vârsta de 7-8 ani,aceasta fiind, în medie, de 336 zile.

• Durata gestaţiei este determinată şi influenţată de numeroşi factori, cumsunt:

• - precocitatea rasei şi ind iv idu lu i ; • - sexu l mânzu lu i;

• - n ivelul de alimentaţie a mamei;

• - vârs ta iepei;

• - sezon ş.a.

• În funcţie de rasă, durata gestaţiei la



În funcţie de rasă, durata gestaţiei laprincipalele rase crescute în ţară este de:

• - 331,5 zile la Lipiţan;• - 336,3 zile la Pur sânge englez;

• - 336,7 zile la Arab;

• - 337,6 zile la Trăpaş;• - 338,4 zile la Furioso North-Star;

• - 343 zile la Huţul, etc. (Georgescu şi col.,

1982)

• În funcţie de vârstă, primiparele şi iepelebătrâne au o gestaţie mai lungă



bătrâne au o gestaţie mai lungă.• În funcţie de sexu l produşilor, gestaţia

este mai scurtă cu 5-12 zile în cazulproduşilor de sex femel şi în cazu l gestaţiilor gemelare.

• În funcţie de sezon , durata gestaţiei este mai

scurtă în cazul fătărilor de vară şi de toamnă.• În funcţie de climă, durata gestaţiei este maiscurtă în condiţiile climaterice calde (322 zile

în Indonezia) şi mai lungă în condiţiile zonelor

temperate (340-350 zile).

• Consecutiv gestaţiei, în organismul matern seproduc numeroase modificări mor fo



produc numeroase modificări mor fo - f iz io logice , cele mai marcante înregistrându-se la nivelul aparatului genital, astfel:

• - ovarul păstrează corpul galben transformat în corp galben de gestaţie;

• - oviductul suferă doar o hiperplazie;

• - uterul îşi măreşte volumul şi masa de la1,25 kg la 4,50 kg (N. Lunca şi col.,1964).• - glanda mamară creşte în volum în ultima

lună de gestaţie pe seama proceselor

proliferative de la nivelul canaliculelor şi acinilor glandulari, funcţia secretorie aacesteia instalându-se cu 8-10 zile înainte defătare.

• Respiraţia este regulată şi amplă în prima



parte a gestaţiei şi polipneică la fineleacesteia.

• Masa sanguină creşte cu până la 21% faţă de starea normală, fără să se constatemodificări însemnate ale formulei leucocitare

şi numărului de hematii.• Funcţia renală a mamei se intensifică, creşte

cantitatea de urină şi frecvenţa eliminării ei.

• Metabol ismul iepei se modifică; în prima



p ; pparte a gestaţiei este preponderent anabolic,favorizând creşterea masei corporale, înprincipal pe seama depozitelor de grăsime, urmând ca în a doua parte a gestaţiei, princreşterea necesităţilor fătului, acesta să

devină catabolic.• Masa corporală sporeşte cu 15-20%.

• Pe parcursul gestaţiei fătul îşi dublează masade 26 312 ori revenind în medie 2 28 dublări



de 26,312 ori, revenind, în medie, 2,28 dublări pe luna de gestaţie, aceasta ajungând de la0,2 kg în prima lună de gestaţie la 5,05 kg înluna a 7-a de gestaţie, respectiv la 45 kg lafătare.

• Modificările morfologice şi fiziologice

menţionate, având ca suport modificările hormonale de la nivelul organismului matern,se răsfrâng şi asupra stării „psihice” şi compor tamentu lu i iepei care devine mailiniştită şi docilă, cu apetit mărit şi tendinţă de

îngrăşare.

• Precizarea stării de gestaţie este ooperaţiune tehnică importantă cu implicaţii



operaţiune tehnică importantă, cu implicaţii directe asupra tehnologiei de exploatare.

• Iepele gestante sunt lotizate separat şi supuse unui regim adecvat de hrănire şi îngrijire.

• Precizarea se face printr-o serie de metode

clinice şi de laborator.• Diagnosticul clinic al gestaţiei la iapă comportă un examen extern, prin inspecţie, palpaţie şi ascultaţie şi unul intern prin

examen vaginal şi transrectal.

• Examenu l vaginal , executat cu speculumul,se bazează pe modificările de la nivelul



se bazează pe modificările de la nivelulmucoasei vaginale şi de la nivelul gâtului

uterin.• În caz de gestaţie, încă din ziua a 14-a,

introducerea speculumului nelubrefiat este îngreuiată de mucusul alb-cenuşiu, dens şi lipicios ce tapetează pereţii vaginali; cervixuleste complet închis, cu faldurile şterse şi cuostiumul acoperit de un dop caracteristic de

mucus.

• Examenu l trans rectal se poate practica din



luna a 2-a, a 3-a de gestaţie, pe bazamodificărilor de volum, consistenţă, reactivitate şi topografie a coarnelor uterine.

• Acesta trebuie efectuat cu multă precauţiune de către personal calificat şi experimentat,pentru a se evita producerea avortului.

• Diagnosticul de laborator se bazează pe



gevidenţierea, prin metode chimice sau testebiologice, a hormonilor specifici gestaţiei.

• La acestea se însumează o serie de metodeimunologice, care satisfac atât dezideratulprecocităţii, cât şi cel al precizieidiagnosticului gestaţiei.

• Timpul limitat al sezonului de montă la



paceastă specie impune diagnosticarea cât maiprecoce a gestaţiei şi adoptarea unei conduite

tehnice corespunzătoare.• În acest sens, se recomandă diagnosticareagestaţiei la 25-40 de zile de la ultima montă, astfel încât iepele negestante, cu diestrus

prelungit sau călduri liniştite, să fie tratate şi pregătite imediat pentru un nou cicluovulatoriu.

• La iepele diagnosticate gestante este indicatun nou control la 60 de zile, întrucât la circa10% se poate produce în acest interval detimp avortul embrionar.

• PARTURIŢIA



• Parturiţia sau fătarea este actul final algestaţiei şi constă în expulzarea fătului după

o durată normală.• Durata gestaţiei pentru obţinerea unui mânz

viabil este de minimum 280-320 zile şi de

maximum 419 zile.• Parturiţia reprezintă un moment foarteimportant în procesul de reproducţie şi producţie, căruia i se acordă o atenţie deosebită.

• Parturiţia este determinată de apariţia la finelet ţi i t lb ă i i l t ii î ă



gestaţiei a unor tulburări circulatorii încă nedefinite la nivelul placentei, caracterizate

prin reducerea circulaţiei, prin degenerarea şi liza placentară.

• Aceste tulburări provoacă modificarea

secreţiilor hormonale placentare, caredereglează echilibrul hormonal ce a asiguratdezvoltarea intrauterină a fătului şi apare

secreţia crescândă a hormonilor hipofizari cese acumulează în sânge.

• Momentul apropier i i fătării se recunoaşte d ă t



după numeroase semne cum sunt:• - iapa se mişcă greu şi oboseşte uşor ;

• - abdomenul este lăsat şi muşchii crupeirelaxaţi, determinând flancuri accentuatscobite;

• - vulva se măreşte şi se tumefiază, lăsând să se scurgă un lichid lipicios;• - coada se mlădiază;

• - mamela creşte în volum şi prezintă lasfârcuri picături mici şi lipicioase de colostru;

• - uneori apar edeme abdominale şi pe feţele i t l b l t i



interne ale membrelor posterioare;

• - iapa devine neliniştită, nervoasă, loveşte podeaua cu copita, se culcă şi se ridică des.

• Actu l fătării are loc culcat sau în picioare,expulzarea în staţiune fiind mai frecventă laiepele bătrâne.

• Durerile apar cu 1-2 ore înainte de expulzare,care durează 10-30 minute şi se realizează



care durează 10 30 minute şi se realizează prin contracţii mai mult sau mai puţin energice, producându-se în acelaşi timp oaccelerare a pulsului şi o uşoară creştere atemperaturii corporale.

• Prin gâtul uterin dilatat pătrunde în vagin

punga alantoidiană (dilataţia durează 12 zile),care se poate rupe la traversarea gâtuluiuterin, dar de obicei se rupe în cavitateavaginală, lăsând să se scurgă conţinutul vâscos al acesteia.

• Uneori alantoida poate apare la exterior întrelabiile vulvare.

• Urmează apoi amniosul, în care prin palparese pot distinge membrele sa cap l fet s l i



se pot distinge membrele sau capul fetusului.• Lichidele din cele două pungi asigură şi

uşurează trecerea fătului, de aceea ele nu serup manual, numai dacă este nevoie (cândamniosul nu se rupe şi este pericol deasfixie).

• La fătările normale, ordinea de apariţie adiferitelor părţi ale fătului sunt: copiteleanterioare, vârful botului, capul, gâtul,trunchiul şi membrele posterioare sau invers.

• Orice alte orientări ale fătului (foarte rare)sunt dis toc ice şi reclamă intervenţie sanitar



sunt dis toc ice şi reclamă intervenţie sanitar-veterinară.

• În cazul când fătarea este greoaie sau prealentă şi întârzie expulzarea fătului, cum estecazul iepelor bătrâne, este necesar să seintervină prin tragerea mânzului de

membrele anterioare concomitent cusforţările iepei.• Când iapa fată în picioare, nou-născutul

cade pe jaretele iepei şi apoi pe aşternut, iar

prin întindere cordonul ombilical se rupe, îngeneral aproape de vulvă.

cabaline curs 4-5

Documents