black tribuna · plastic. ceva dintr-un spirit medieval-fantast al transilvaniei ºi al...

TRIBUNA101

Pantone 2247 UU

Pantone 2247 UU11

Black

Black

R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l VV • 1 6 - 33 0 nn o i e m b r i e 2 0 0 6 1,5 lei

profil poetic Nina Cassian

interviuRené Burri

„Totul a început dela curiozitateaunui bãieþel”

Zilele T

ribuna

Petru PoantãOraºul dicþionarelor

Ilustraþia numãruluiIlustraþii din expoziþia de

fotografii Þara Moþilor

Judeþul Cluj

101 de ap

ariþii ale noii serii T

RIB

UN

A

Î n 23 octombrie, revista Echinox a organizat odezbatere publicã în prelungirea numãrului depeste varã intitulat Starea Universitãþii.

Întâlnirea s-a numit, voit provocator, AgoniaLiterelor?, ºi a reunit o mulþime de universitari,studenþi ºi jurnaliºti, aceºtia din urmã absolvenþi ºiei, în bunã parte, ai UBB. Discuþia a pornit destulde poticnit, cu acuze „la persoanã”, dar odatãdesþelenitã a pus în prim-plan situaþia Universitãþii,mai mult decât pe cea a Facultãþii de Litere. S-auemis diverse opinii, unele foarte critice – punctualesau generale – la adresa managementului celei maiimportante „firme” din Transilvania, a cãreivizibilitate nu e pe mãsura anvergurii sale. S-augãsit ºi puncte de dialog, tonul nemaifiind atât debelicos spre finalul discuþiilor. Totuºi, diverse luãri

de poziþie ulterioare au reaprins o disputã carepare – ameninþãtor – sã excludã dezbaterea,înlocuind-o cu metoda „bau-bau”-lui administrativla adresa „rãzvrãtiþilor”. Pentru cã subiectul efoarte vast, interesând, cu siguranþã, ºi pe alþireprezentanþi ai mediului academic de prin þarã –cãci problemele sunt de fapt aceleaºi –, vã invit sãurmãriþi întreaga dezbatere pe adresawww.ziarulclujeanului.ro, secþiunea special-Universitatea.

În 4 noiembrie a avut loc la Muzeul Naþionalde Artã din Cluj un eveniment excepþional, pe carede altfel l-am anunþat încã de acum douã numere:vernisajul expoziþiei Vânzãtorul de aripi a luiªtefan Câlþia. O expoziþie cu multe lucrãri expuseîn premierã, spre deliciul amatorilor de artã clujeni,care au onorat vernisajul dupã cum se cuvenea,cumpãrând degrabã ºi câteva lucrãri – fenomen nuprea des întâlnit într-un oraº fãrã apetenþa „cotelorde piaþã” ori a licitaþiilor de artã. Universulcromatic al lui Câlþia e cuceritor prin epic. Fiecaredin tablourile sale permite imaginarea unei poveºti.Artistul a recunoscut cã se inspirã adeseori dinîntâmplãri trãite, pe care le filtreazã ºi le redãplastic. Ceva dintr-un spirit medieval-fantast alTransilvaniei ºi al mittel-Europei rezidã în aceste

tablouri cu inorogi ºi oameni suspendaþi deasupracopacilor, precum într-un zbor iniþiatic. Clovnii,peisajele, „vecinii”, inorogii lui ªtefan Câlþia facparte dintr-un spaþiu-timp foarte particular, în caree un privilegiu sã intri. Dar e posibil, privind doaraceste tablouri. Expoziþia va fi deschisã pânã în 17decembrie, aºa cã profitaþi. E posibil ca unelelucrãri sã devinã niºte raritãþi, nu prea des expuse.

Facultatea de Teatru ºi Televiziune a UBB îºidezvoltã din ce în ce mai mult segmentul decercetare în domeniul teatral. Recent, subcoordonarea lui Liviu Maliþa, au fost publicatedouã impozante volume, realizate cu colaborareaunor universitari ºi absolvenþi ai facultãþii. Viaþateatralã în ºi dupã comunism reface istoria unormontãri dinainte de 1989. Autorii au recurs atât laarticole-sintezã, care circumscriu momentul ºicondiþiile producþiilor, cât ºi la interviuri cuprotagoniºtii acestora, fie regizori sau actori, fiesecretari literari, directori de teatre ori chiar...cenzori ai vremii. Volumul are o secþiuneimportantã dedicatã teatrului de dupã 1989,inclusiv miºcãrii alternative, ca ºi „scandalurilor”teatrale recente. Cenzura în teatru. Documente.1948-1989 antologheazã procese-verbale, rapoarteinterne ale teatrelor ºi alte documente caredezvãluie presiunea „sistemului” asupra arteiteatrale. Detalii în cronicile ce se pregãtesc.

O splendidã ºi ineditã expoziþie despreavangardã a fost deschisã în 8 noiembrie la

Muzeul clujean de Artã. Tablouri superbe, desenesenzuale ori ghiduºe, reviste ale epocii – în generalascunse prin colecþii publice ori private – pot fivãzute acum pe viu. Detalii în viitorul numãr alTribunei, dar pânã atunci nu rataþi expoziþia, caree deschisã pânã în 30 noiembrie. Parol!

Universitare, editoriale, artistice...

22 TRIBUNA • NR. 101 • 16-30 noiembrie 2006

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ,CU SSPRIJINUL

MINISTERULUI CULTURII ªI CULTELOR

Consiliul cconsultativ aal RRedacþiei TTribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMonica GheþVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Tehnoredactare:Mihai-Vlad Guþãªtefan Socaciu

Colaþionare ººi ssupervizare:Camelia Manasia

L.G. Ilea

Redacþia ººi aadministraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

bour

Claudiu Groza

22

Black Pantone 2253 UU


pe la Cluj

În fiecare duminicã, de la ora 12.00, cititoriirevistei Tribuna

sunt invitaþi sã devinã ascultãtorii Revistei LLiterare RRadio

Radio România Cultural

101,0 FM

ªtefan Câlþia Vânzãtorul de aripi

Colaj avangardist

Eratã:Dialogul dintre Andrei Marga ºi Davis Ward, publicat înnumãrul trecut al Tribunei, a fost tradus de Ioana Nan. Necerem scuze pentru omisiune ºi facem necesara îndreptare(Red.)

A propierea momentului în care România vaaprþine efectiv Uniunii Europene ne-a pusdestul de repede în faþa unor carenþe

culturale eprivind modalitãþile prin care procesulde aderare sã se realizeze fãrã ºocuri ºi fãrãperturbãri stânjenitoare. Cu alte cuvinte, s-a fãcutsimþitã, tot mai acut lipsa unei culturi a integrãrii,fie cã este vorba de aspecte politice, economice ºijuridice, ori de cele privind regionalizarea,minoritãþile ºi identitãþile culturale. Adesea nu neconvine cum suntem priviþi de actualii cetãþenieuropeni, cu percepþiile lor dieferenþiate în funcþiede apartenenþa lor la o þarã sau alta, dupã cumde multe ori nu ne convine nici modul în carechiar noi înºine ne fasonãm imaginea, neglijenþi lareziduurile noastre istorice ºi la pãcatele tarnziþieipe care nu ºtim sã le depãºim tocmai pentru cãnu am avut deschiderea unei mai bune înþelegeriºi a cunoaºterii lor la momentul oportun. Iatãdoar câteva semne ale acestei carenþe culturale pecare dorim sã o evidenþiem.

S-a spus, nu o datã, cã este aici vorba dementalitãþi ºi de schimbarea lor în timp. Desigur,

este de acceptat faptul cã mentalitãþile se schimbãlent, întrucât ele þin de ceea ce istoricii au numit“durata lungã”, de modificãri treptate în plansocial ºi economic, dar s-a ignorat, nu de puþineori, un aspect esenþial al structurãrilor, anume cãviaþa intelectualã se cuvine privitã, nu numai îninterdependenþa ei cu existenþa cotidianã ci ºi înautonomia ei. Privind mentalitãþile din aceastãperspectivã se poate distinge un nivel al gândiriiclare ºi un nivel al automatismelor; pe primulnivel se desfãºoarã activitatea raþiunii ghidatã deminte, în timp ce pe al doilea funcþioneazãconceptele ºi imaginile pe care le-am acceptat ºi ni le-am însuºit. Or, paradoxul mentalitãþilorconstã tocmai în aceastã interacþiune a ideilor ºiatitudinilor pe care le elaborãm în decursulexistenþei noastre cu ideile ºi atitudinile pe care le-am acceptat prin educaþie ºi alte forme aletradiþiei. Schimbare mentalitãþilor survine odatãcu primenirea ideilor capabile sã modificeautomatismele deprinse în vechile instituþii ºi sãrisipeascã stereotipurile unor obiceiuri uzate întimp, pentru a promova o nouã sensibilitate,

a decvatã modificãrilor pe care însãºi societatea leiniþieazã ºi le susþine. Fãrã îndoialã, o culturã aintegrãrii cuprinde acest proces de schimbare amentalitãþilor. Dar ea mai cuprinde ºi o nouãînþelegere a istoriei Europei, pentru a acceptarealitãþi ce se cristalizeazã abia astãzi, chiar subochii noºtrii. Sunt schimbãri pe care continentuleuropean le suportã de câteva decenii ºi care augenerat o nouã atmosferã culturalã. O culturã cevizeazã chiar identitatea europeanã. Aceastãculturã se cuvine însuºitã, pentru cã, aºa cumbine preciza scriitoru maghiar György Konrád,omul care învaþã mereu este blazonul Europei:

Omul care învaþã mereu are capacitatea de a se cãi ºireuºeºte sã înveþe din propriile greºeli. Dispunând deautocontrol, învaþã sã aibã respect faþã de alþii ºi faþã desine, învaþã sã îºi cunoascã mediul, terenul propriu ºi sã-ºiexploreze posibilitãþile. Trage concluzii din lipsurile sale,vrea sã obþinã rezultate mai bune cu mai puþinã risipã deenergie, îºi ºlefuieºte instrumentele, uneltele, mijloacele ºimetodele.

Avem aici succint descrisã perspectiva pe careva trebui sã ne-o asumãm ºi noi pentru a face faþãprovocãrilor pe care ni le va pune integrarea defacto în Uniunea Europeanã ºi de care trebuie sãþinã cont de acum încolo orice iniþiativã culturalãromâneascã.

33



TRIBUNA • NR. 101 • 16-30 noiembrie 2006 33

editorial

Cultura integrãriiI. Maxim Danciu

R evista Tribuna „a intrat în rândul lumii”.Expresia se foloseºte, de obicei, pe post delaudã adusã codaºilor, ca sã-i încurajezi

pentru o faptã bunã. O laudã, e drept, reþinutã,cãci ea, expresia, lasã deschisã poarta recidivei.

Sã ne explicãm. Toate revistele serioase, iarTribuna, am mai spus-o, are fotoliu în salonulbãtrânelor doamne, îºi aniverseazã evenimentelebiografice. Zilele Familia, Vatra, Convorbiriliterare, Contemporanul, Poesis, Ateneu sunt înfiecare an prilej de reunire a oropsitei bresle agazetarilor de culturã din þarã, reuniuni pejumãtate de întreþinere, pe jumãtate de onoare.Clujul rãmãsese coada plutonului, „lanterna”, casã folosesc un termen cazon-feroviar. A datDomnul ºi domnii ºi s-a ridicat ºi pe Someº unsteguleþ de onoare.

Colocviul despre soarta revistelor de culturã ºilocul lor pe carpeta cu harta României, plinã desemne convenþionale ce semnalizeazã centri defierberi politice ºi frigorifere economice, abeneficiat de prezenþa rezonabilã a tinereigeneraþii. Cu astã ocazie s-au familiarizat ºi tineriiscriitori cu întrebãrile învechite: cum se justificã orevistã de acest gen, care sunt dificultãþile editãrii,cum trebuie sã arate, pentru cine e scrisã (care etargetul), cine trebuie (dacã trebuie, sã dea baniiºi ce viitor ºi ºansã are ea, revista de culturã, laintrarea (castratoare sau fertilizatoare?) în Europa.ªi de data asta am avut revelaþia sã constat cãrãspunsurile sunt mai vechi decât întrebãrile.Altfel spus, cã se vorbeºte în gol, câtã vremecapitalul financiar românesc e surd de o ureche laproblemele spitritului. Cât despre snobism, emairãu ca surzenia, cãci mimeazã auzul. Alte formede convingerea decât întrebarea repetatã, revistele

acestea nu au. Protestul revistei Contemporanulprivind marginalizarea culturii vii, pe care s-auadunat peste 600 de semnãturi de scriitori nuechivaleazã ca rezonanþã, încã, nici pe aceea pecare ar putea-o avea o mineriadã cu un singurminer ieºit buimac din ºut ºi pornit, din cauzã cãa rãtãcit drumul spre casã, din cârciumã încârciumã spre Bucureºti.

Despre Biografismul în literatura ultimeigeneraþii au combãtut Irina Petraº, RuxandraCesereanu, Claudiu Komartin, Dan Coman(ultimii doi sintetizaþi de Ana Blandiana sub

numele Dan Komartin!), Alexandru ºi MihaiVaculovski, Bogdan Creþu, Andra Rotaru, ªtefanManasia, Lucia Dãrãmuº etc. Au combãtutpasionant. Junii scriitori ºi critici strânºi la Clujdin toatã þara au refuzat apãrãtorii din oficiu ºi ºi-au retras plângerea. Mai mult, au dat cubiografismul de pãmânt cu aºa plãcere de îþivenea sã-i întrebi de ce sunt supãraþi ei pe ei, cerãu ºi-au fãcut ei lor înºile. Concluzia mea e cãnoua generaþie se aflã în faza pe care aº numi-o„rãþuºca cea urâtã”. Scriitorii ºi criticii, excelenþi,încep sã vadã cã se deosebesc unii de alþii ºi cãvolumele lor lasã sã se vadã personalitãþilemarcante ºi distincte: cã lucrurile se aºeazã într-oanume ordine.

Cu o investiþie timidã, dar cu entuziasmgeneros, Tribuna a intrat în vocabularul culturalnaþional de toamnã.

Tribuna - în vocabularulnaþional de toamnã

Ion Mureºan

Ion Mureºan & Claudiu Komartin în Insomnia ©manasia

FLORINA ILIS

Cruciada ccopiilorBucureºti Editura Cartea Româneascã, 2005

R omanul Florinei Ilis, Cruciada copiilor,este una dintre acele cãrþi cu totulexcepþionale care reuºesc sã punã alãturi

universul copilãriei ºi al adulþilor prin genuinecanale de comunicaþie ºi sensibilitate, care demon-streazã maturitatea copiilor ºi infantilismuladulþilor, perversiunea copilãriei ºi inocenþa matu-ritãþii. Cruzimea sau duioºia din aceste adevãratelumi paralele reverbereazã, intersecteazãîmbogãþindu-ne cu înþelesuri mai adânci desprenoi adulþii ºi despre modul în care fiinþa umanãînvaþã dragostea, ura, mila sau prietenia. Dinacest punct de vedere, romanul Florinei Ilis poatefi pus alãturi de Bãieþii din Strada Pal al luiMolnar Ferenc sau de Împãratul muºtelor al luiWilliam Golding. Terorismul, convulsiile societãþiiromâneºti în tranziþie, lumea interlopã dar ºi ceaa serviciilor secrete sunt sursele unor poveºti carese þes din alte poveºti într-o uriaºã structurãrizomicã de tip web, în care unicul centru accep-tat este cel al plãcerii povestirii. Legãtura dintrepoveºti se face, de regulã, prin reluarea vreunuicuvânt cheie care, însã, primeºte alte semnificaþiiîn noua poveste sau, cel puþin, în discursul per-sonajului care face conexiunea. Absenþa punctuluila sfârºitul paragrafelor care marcheazã trecereaîntr-o altã poveste, cu alte personaje, subliniazãgrafic mesajul profund al romanului Florinei Ilis:totul e poveste. Vechile poveºti nu mor niciodatãpentru cã ele se regãsesc în noile poveºti care totdin cele vechi se trag.

Florina Ilis este o autoare cultivatã care îicunoaºte pe Freud, pe Jung, ori pe Cassirer.Cultura aceasta bine aprofundatã e filtratã deplãcerea de a povesti poveºtile timpului nostru.Între aceste poveºti, istoria ºi istorisirea conflictu-lui dintre adulþi ºi copii ocupã un loc esenþial, cuprecizarea cã, la Florina Ilis, acest conflictdepãºeºte limitele banalelor dispute dintre genera-þii. Pe de altã parte, între copiii--personaje disparbarierele sociale ºi tinerii din grupurile socialeavantajate se solidarizeazã cu copiii strãzii.

Lumea virtualã oglindeºte toate aceste evoluþiiameninþând sã devinã mai realã decât cea realãcare nu e capabilã de globalizãrile aproape instan-tanee produse cu ajutorul tehnologiilor ultra-mo-derne. Implicaþiile actului comunicãrii pure,despuiate de suportul lor material, dar ºi poeziainternetului, ori noua componentã ludicã acopilãriei… on-line (jocurile pe computer), sexuali-tatea adolescentinã (povestea bobocului de iubiredintre þiganul Calman ºi românca Alina), intrareaparolatã în Þara Copiilor, dar ºi în lumeaeresurilor, a vrãjilor, toate acestea alcãtuiesc uni-versul romanesc al Cruciadei copiilor. Este evidentcã autoarea s-a inspirat din surse extrem de vari-ate: de la episodul terorist de la Beslan, la crucia-da medievalã a copiilor, sau la poezia dizidentã aAnei Blandiana. Jocurile reale sau virtuale, sau vir-tual reale ale personajelor continuã pânã înmomentul când lumea adulþilor ºi moartea impunpropriile lor sensuri dure, nemiloase, ineluctabile,cruciadei copiilor.

Nu e de mirare, deci, cã referinþele la celebrulerou al lui Swift, Gulliver, sunt o preferinþã aacestui narator cultivat care este Florina Ilis.Lumea adulþilor este “ca un gulliver adormit în

irevocabilul configuraþiei anatomice favorabilecelor mari în raport cu cei mici, celor puternici înraport cu cei slabi” (180). În consecinþã, aceastãlume nu dã “nici un semn cum cã ar bãnui cevadespre conspiraþia infantilã…” (180). Demontareade cãtre copii a locomotivei trenului plecat în cru-ciadã este o altã ocazie pentru Florina Ilis de arelua meditaþiile ºi comparaþiile swiftiene. “E unlucru dovedit atât în naturã, la nivelul lumiiminiaturale vii, cât ºi din experienþa lui Gulliverîn þara piticilor, cã o mare comunitate de fiinþe acãror putere fizicã e limitatã de statura lormãruntã reuºesc, totuºi, prin convergenþa forþeifizice a fiecãrui membru al comunitãþii…” (260).Lumea politicã din roman este ºi ea atinsã demorbul swiftian, Gulliver e un termen de com-paraþie preferat ºi pentru primul ministru ficþionalcare trebuie sã rezolve cruciada copiilor: “… minerii fuseserã floare la ureche faþã de crizape care o aveau acum de înfruntat, un Gulliver înþara piticilor! aºa se simþea premierul ºi nu-i plãcudeloc ipostaza ficþionalã în care imaginaþia îlînchipuise pentru o clipã…” (367). Regãsim înaceste comparaþii repetate, bazate pe diferenþelede mãsurã între copii ºi adulþi, plãcerea livrescã aautoarei de a-ºi insera naraþiunea într-un cadrumitic ºi cultural de largã respiraþie ºi semnificareîn care alegoria este calea regalã pentru ambiþiaromanului de a oferi o vedere panoramicã a soci-etãþii, cu toate straturile ei ascunse sau vizibile.

Tot pe linie swiftianã putem remarca umorulfin, persiflarea inteligentã a personajelor, a reali-tãþii la care romanul face trimitere, precum ºi anaratorilor înºiºi. Þintele ironiei ºi umoruluiFlorinei Ilis sunt extrem de diverse. Ele merg de laServiciul Român de Informaþii “care se ocupã cuadunarea de informaþii ºi uneori, dupã caz, cufabricarea acestora…” (183) pânã la celebra oaiecuvântãtoare din folclorul românesc: “…nimic înliniºtea imponderabilã a firii nu trãda presenti-mentul furtunii ce se va abate asupra întregiilumi, din fericire, însã, oilor nu li se oferãposibilitatea sã grãiascã decât în balade, muþenianepãsãtoare cu care se întorseserã de la pãscutreprezentând o bunã dovadã a acestei observaþiide bun simþ” (194). Alteori, ironia dubleazã, însurdinã, ecouri ale discursului despre destin dintextele homerice, ori din clasicismul francez.“Armand Pelaghia… puse capãt autoritar acþiuniilor, salvându-l, astfel, pentru a doua oarã peTiberiu din mâinile bãieþilor, ºi sã ne mai îndoimde implicarea destinului în viaþa oamenilor, cândde douã ori, în cel mult o jumãtate de orã, acestaîºi manifestase în existenþa lui Tiberiu voinþafermã…” (122).

Talentul narativ indiscutabil al Florinei Iliscreeazã o enormã ºi reuºitã frescã socialã în care,în buna tradiþie a realismului magic al romanuluisud-american, lumea realã e dublatã de forþe din-colo de controlul uman cu care vin în contactvrãjitoare þigãnci, poliþiºti, pãrinþi sau politicieni,ajutând binele sã înfrângã rãul. Romanul nu estelipsit, însã, ºi de mici scãpãri. Dupã cucerireatrenului de cãtre copii, profesorii sunt închiºi încompartiment ºi naratoarea uitã de ei câteva orebune, rãstimp în care adulþii sunt neconvingãtorde pasivi deºi obligaþi la o inevitabilã promiscui-tate fiziologicã. Copiii din tren sunt ºi maghiari ºiromâni, dar specificul lor etnic nu e deloc o prior-itate pentru autoare, care preferã opoziþia adulþi-copii altor posibile surse de alteritate, ori clivaj.

Mai putem adãuga la aceste observaþii câtevadecizii stilistice discutabile. Florina Ilis acordã cuîncãpãþânare etimologicã substantivul mass-mediacu adjectivele la plural deºi însãºi AcademiaRomânã prin recentul DOOM1 a dat liber sã con-

siderãm mass-media un substantiv feminin la sin-gular, aºa cum ºi este adenda sau agenda.Romanciera nu e total imunã la agresiunea angli-cismelor transformate în barbarisme prinfrecvenþã, precum în urmãtorul fragment. “Nimicnu fãcea sens în mintea lui Pavel, singurelerãspunsuri logice erau fie teroriºtii arabi, fie copiii!” (312). De ce sã “facã sens” (make sense,în limba englezã) ºi sã nu aibã sens ca înromâneºte?

Dincolo de aceste observaþii de detaliu,romanul Cruciada copiilor impresioneazã prinmãiestria cu care poveºti din medii atât de diferiteconstruiesc un amplu tablou al societãþii românela începutul secolului al XXI-lea ºi în prag de atâtde doritã integrare europeanã. Cu siguranþã,Florina Ilis are toate calitãþile pentru a da în viitorºi o capodoperã, nu numai un roman reuºit.

1 Dicþionarul ortografic, ortoepic ºi morfologic al lim-bii române publicat în 2005.

TEODOR DUNÃ

CatafaziiBucureºti, Editura Vinea, 2005

D eloc de nebãgat în seamã saltul uriaº pecare scrisul lui Teodor Dunã se pare cãîl face, de la volumul de debut (Trenul

de treiºunu februarie, Bucureºti, Ed. Vinea, 2002)pînã la cea de-a doua carte, apãrutã anul trecut,Catafazii.

Dacã atunci (în Trenul...) poezia lui Dunãînfãþiºa mai degrabã un discurs quasiplicticos,suprasaturat de un imaginar oniric la mîna adoua, cu accente horror ºi gothic, acum (înCatafazii) textul dã dovadã de prospeþime ºimaturitate, reprezentînd - dupã opinia noastrã -una dintre cele mai interesante apariþii în poeziaromâneascã din ultima vreme.

Volumul începe frust încã de la primul poem,în sensul cã þi se pune dinainte o voce cu careva trebui sã trãieºti pînã la sfîrºit. Eºti introdusdirect ºi fãrã menajamente într-un discurs mono-cord ºi obsesiv, centrat pe anumite sintagme; eºtiinvitat în catafazie (= tulburare a vorbirii careconstã în repetarea mecanicã a aceloraºi enunþurisau cuvinte (...), vorbire interioarã independentãde gîndire). Pe mãsurã ce înaintezi în lecturã îþidai seama cã traseul este alunecos, cã este foartedificil sã-þi creezi o strategie ºi cã este ºi maigreu sã surprinzi goalã reþeta cãrþii. Asta pentrucã nimic din poezia lui Dunã nu este ceea cepare a fi (vocea nu este, în realitate, o voce; per-sonajul nu este, în realitate, un personaj; iar nar-ativitatea acestor poeme nu este o narativitaterealã). ªi totuºi se creeazã un loc, asemãnãtormai degrabã unei gãuri de vierme, dat fiind fap-tul cã timpul este bulversat, oamenii coincid sause amestecã, elementele acestei - hai sã-i zicem -lumi trec cu rapiditate dintr-o formã în altapovestind, dupã toate aparenþele, o saga a morþii.O saga a morþii structuratã în trei pãrþi, pe par-cursul cãrora te urmãresc cu minuþiozitate"mama, tata, teo, tama-tama, o mare fãrã uscat

44




cartea

Poezia, gaurã neagrãAndrei Doboº

Plãcerea povestiriiMihaela Mudure

55



55TRIBUNA • NR. 101 • 16-30 noiembrie 2006

ADRIAN MAJURU

Bucureººtii mmahalalelor ssau pperiferia ccamod dde eexisstenþãBucureºti, Editura Compania, 2003

D emersul sociologic al lui Adrian Majuruinventariazã cele peste o sutã de maha-lale ale capitalei. Pornind de la cãrþi ce

redau topografia exactã a zonei încã de la 1250,volumul urmãreºte cronologic evoluþia, mai binezis extensia geograficã, dar ºi comportamentalã aperiferiei.

Preluând o întreagã linie de gândire a predece-sorilor sãi, Adrian Majuru conchide cã mahalauaeste o formã specificã modului de viaþã balcanic,oriental. Printre notele definitorii ale acestui modde existenþã se include: sedentaritatea,închistarea,îngustimea mentalitãþilor, stereotipurile primitivede reprezentare care degajã un inevitabil strat deintimitate grotescã ºi, în acelaºi timp, vulgarã.Locuitorii mahalalei se constituie în douã maricategorii – fiecare cu subdiviziunile ei – la fel detragice, dupã cum o afirmã titlul unui subcapitolal cãrþii: Calicii ºi miºeii, prizonieri ai propriuluidestin.

Exegeza de o profundã complexitate sociologi-cã trece în revistã toate componentele mahalaleibucureºtene: ocupaþii specifice, distribuþia peclase sociale, mode, obiceiuri, superstiþii, relaþiiinteretnice, aspecte etimologice ºi onomastice.

Pe alocuri – mai ales în prima parte – cartea,minuþios construitã, va întâmpina rezistenþã dinpartea cititorului comod care se vede asaltat depuzderia de date, cifre, locuri, toate culese dinarhivele parohiale, care rãmân sursele cele maiexacte. Însã toate aceste informaþii seci, statisticesunt pigmentate cu impresiile selectate din jur-

nalele de cãlãtorie ale strãinilor popositori pemeleagurile noastre sau cu fragmente inedite ºipicante din memoriile unor locuitori ai mahalalei.

Inserþia de ample citate sugestive, alãturi demulþimea fotografiilor de epocã, a caricaturilorcoloreazã monografia lui Adrian Majuru, con-tribuind mai mult decât exegeza la conturareaunui portret verosimil al Bucureºtilor mahalalei.Nu este un reproº adus cercetãtorului, care, cusiguranþã ºi-a organizat în aºa fel propriul discursîncât sã acorde prim-planul “vocilor” autenticedin mahala.

Adrian Majuru face un multiplu excurs(geografic, cronologic, comportamental) prinmahalaua bucureºteanã, iar la capãtul cãlãtorieiiniþiatice pe care ne-o propune, rãmânem cu oconfuzã stare de spirit: stupoare, neputinþã,revoltã, deprimare? Câte ceva din toate. Nupuþine sunt conexiunile fãcute cu realitãþilecurente ale Bucureºtiului, încât reflecþia amarã acititorului trebuie cã este urmãtoarea: Mahalagiise succed, mahalaua rãmâne.

Panorama comportamentului periferial neoferã explicaþia perpetuãrii unor “tare vechi înhaine noi”: acelaºi snobism care ascunde lipsa deconsistenþã, infatuarea, grobianismul, îndârjireafostului servitor, acum parvenit, de a-ºi demon-stra importanþa pe scena publicã º.a. Progresultehnic ºi civilizaþional nu a reuºit ºã înlãture bal-canismul – care subzistã în diverse forme –, ci acontribuit doar la rafinarea ºi stilizarea comporta-mentelor de odionioarã. Ceea ce nu le face maipuþin groteºti ºi obscene.

Dupã lectura cãrþii lui Majuru, ne întrebãm cutoþii unde e Bucureºtiul mitizat, micul Paris inter-belic? Mai poate fi el deosebit de mahalalele carel-au sufocat de-a lungul timpului? Sau ne putem“mândri” cã suntem originali ºi în acest sens,având o capitalã alcãtuitã din periferii la propriuºi la figurat?

Durabilitatea mahalaleibucureºtene

Graþian Cormoº

ºi fãrã nici o apã, o noapte oricît de albã, pãrul,unghiile, silvia, zãpada din curte". Coeziunea tex-telor este datã, în primul rînd, de o anumitãmonotonie ceþoasã, ca la Mircea Ivãnescu, dar sepot surprinde ºi demonia lui Ion Mureºan sauoralitatea specificã lui Ioan Es. Pop: "dupã 86 nus-a mai ferit de frica lui/ nici noi de frica lui./ îizisese putem fi colocatari./ putem trãi împreunão sutã de ani. Însã nici zece,/ însã nici doi ºi avenit tusea ºi apoi zãpada/ ºi-apoi nu a mai venitnimic./ da el voia sã se împace ºi ea nu voia sãse împace/ ºi stãtea la dreapta lui prinzând strãlu-cire ºi el îi dãdea vodcã,/ se rotea în pat de pe-oparte pe alta ºi-apoi de pe-o parte/ pe aceeaºiparte, ºi ea mereu la dreapta lui (dupã 86 el nu s-a mai ferit de frica lui)".

Arareori se încearcã o ieºire din acest orificiuconstrictor, ruperi de ritm nu prea existã, aneanti-zarea este garantatã de neputinþã deºi, atuncicînd are loc, strigãtul este înfiorãtor, materializîn-du-se în poeme de o rarã frumuseþe, precum aces-ta, pe care îl voi cita integral: "doiºpe patruºpatrusmulg cuiul din perete îl vâr/ în geamul ceasului/el ticãie la unu ei vin ei bat la uºã ºi au vocile caniºte bice/ ªTIM CÃ EªTI ACOLO/ DESCHIDE/bat cu pumnul în cui cuiul intrã în palme/ ampalmele împreunate peste doiºpe patruºcinci/aerul se lipeºte de gurã ºTIM CÃ EºTI// eu suntcuminte nu mi-am descusut azi hainele/ pemama nu am vãzut-o/ TATA ROUÃ ASCUNDMÂINILE MELE IAR NU/ SÂNGELE MAMEINOASTRE// nu mi-am ros unghiile le-am lãsat sãcreascã mari/ cât copacii/ copacii zboarã pecâmpii/ hai sã-i adunãm copii// adicã premiulîntîi opt vânãtãi pe spate/ doiºpe cinzeºunu/ ocoroniþã de rãdãcini ºi frunze ºi-apoi în bunicu ejumate de lac/ în bunicu e mai frig ca-n alaska/în bunicu s-a gãsit cel mai bãtrân om îngheþat/TAMA-TAMA ªIIIII//ei vin ºtii cã vin în fiecarezi cu vocile lor care scobesc în uºã/ dar ei vor sãnu-i auzi ºi merg încet ºi-ºi þin vocile în mâini/ sãnu se audã cînd se apropie/ cãci noaptea se audebine ºi în întuneric e rãcoare/ în întuneric semoare nu nu tata n-am vrut sã zic asta/ ROUÃASCUND MÂINILE MELE/ TAMA-TAMA sarigenunchii sunt murdari îi þii lipiþi de podea/ îþilipeºti buzele de ei ºi mãnânci din coliva luibunicu/ ºi-n bunicu e mai frig ca-n alaska/ înbunicu s-a gãsit cel mai bãtrân om din lume/ azie tama azi mai sunt trei/ trei minute în fiecare zimai sunt trei minute/ mereu la fãrã trei minute/mâinile mele aruncã în perete ceasul/ ºi tavanulîncepe sã ticãie tavanul începe sã ticãie/ în minese aude aºa un pocnet/ ºi ºtiu cã mi se lovescoasele unele de altele/ când mai este un minut ºivocile lor foºnesc în iarbã/ se adunã din unghere/ºi vocea lor n-are început ºi se întinde/ ca ocoardã pe care pot merge/ ºi ºtiu c-o sã cad ºi-osã mã lovesc/ cu gura de piciorul scaunului ºi-osã iasã marea/ ºi-or sã iasã pãianjenii ºi-or sãþeasã E UNU E UNU// HAI HAI COPIL ALNOSTRU/ ªTIM CÃ EªTI ACOLO DEGEABATE ASCUNZI/ CÃCI VOCEA NOASTRÃ NU EO VOCE DE VIS// doamne-doamne ceresc tatãnoi pe tine te rugãm lumineazã a/ noastrãnoapte lucruri negre sã uitãm// ROUÃ ASCUNDMÂINILE MELE/ IAR NU SÂNGELE MAMEINOASTRE. (doiºpe patruºpatru smulg cuiul dinperete îl vâr)".

Avem de a face cu un scris nevrotic ºi fragil,cu un volum de poezie în care rãsplata lectoruluieste incertã fãrã o participare totalã, de la primulla ultimul poem. Lectura de suprafaþã sau pesãrite este strict interzisã, iar asta tocmai dinpricinã cã poezia lui Teodor Dunã este harnicã ºisperioasã, implozivã ºi imprevizibilã.

foto: Szabo Tamas

ORHAN PAMUK

My NName IIss RRedTraducere în limba englezã Erdag Goknar.London, Faber and Faber, [2001] 2006

O rhan Pamuk este considerat a fi unul din-tre cei mai valoroºi scriitori turci contem-porani. S-a nãscut la Istanbul în 1952

într-o familie bogatã. Tatãl sãu a fost primul direc-tor al reprezentanþei firmei IBM în Turcia. A stu-diat arhitectura la Universitatea Tehnicã dinIstanbul pe care a absolvit-o în 1977. De aseme-nea a beneficiat de stagii de cercetare în SUA, laColumbia University ºi la University of Iowa.

A început sã scrie în anii 70 ai secolului tre-cut. Primul lui roman, Întuneric ºi luminã, apãrutîn 1979, a obþinut un important premiu literarturcesc. Au urmat romanele: Domnul Cevdet ºi fiisãi (1982), Casa tãcutã (1984), Castelul alb(1985), Cartea neagrã (1990), Viaþa nouã (1995),Alte culori (1999). În 2002 a publicat romanulZãpada a cãrui tramã se bazeazã pe conflictuldintre islamism ºi occidentalism în Turcia contem-poranã. În anul 2003 a publicat un superb memo-rial dedicat Istanbulului, oraºul sãu natal.Problemele identitare apãrute ca urmare a conflic-tului dintre tradiþiile laice ºi cele religioase, dintreEst ºi Vest, sunt temele favorite ale lui OrhanPamuk.

Opera scriitorului turc a fost deja tradusã înpeste douãzeci de limbi. A primit numeroase pre-mii literare, printre care premiul Medicis. În 2006a fost nominalizat pentru premiul Asturias (obþi-nut de Paul Auster). În 2005 Pamuk a fost dat înjudecatã pentru cã a recunoscut public masacrularmenilor din 1915-1917 ºi pentru cã s-a exprimatîn favoarea rezolvãrii paºnice a problemei kurde.În ianuarie 2006 procesul intentat lui Pamuk afost clasat sub presiunea PEN ºi EU. Unele per-sonalitãþi culturale din Turcia l-au acuzat, însã, peOrhan Pamuk de oportunism ºi manipulare amediei prin declaraþii oportune la momentuloportun. Pe de o parte, scriitorul turc era un posi-bil candidat pentru premiul Nobel pentru liter-aturã, pe de altã parte, aceastã luare de poziþie asa survenea în contextul negocierilor dintre Turciaºi UE pentru începerea tratativelor cu privire laaderarea Turciei la UE.

Romanul Numele meu este Roºu, publicat în2000, este o reuºitã combinaþie între mai multetipuri de naraþiuni: thriller, romanul de dragoste ºiromanul istoric. Pamuk reconstruieºte, cu multfarmec, atmosfera din Istanbulul secolului al XVI-lea pe vremea sultanului Murad al III-lea (1546-1595) care a condus Imperiul Otoman între 1574-1595. Contrar aºteptãrilor cititorului român, sul-tanul ficþional al lui Pamuk nu îºi bate defel capulcu Principatele româneºti pe care le considerã purºi simplu în sfera de influenþã otomanã ºi cu astabasta. Nu se suflã nici o vorbã în roman despreDespot Vodã, Lãpuºneanu, Ion Vodã cel Cumplit,Nicoarã Potcoavã, Petru Cercel sau ªtefan Rãzvan,toþi contemporani cu sultanul Murad al III-lea.Mihai Viteazul, spaima turcilor, aºa cum ºtie oriceºcolar din România, nu pare sã fi tulburat nici elprea mult cadânele ori miniaturiºtii din palatulimperial otoman, aºa cum este el prezentat deromancierul turc. Probabil acest fapt se întâmpladeoarece – aºa cum scrie în multe enciclopedii –

sultanul Murad al III-lea cel din istorie era foarteinfluenþat de frumoasele din harem. În orice caz,Murad al III-lea al lui Orhan Pamuk se ocupãmult mai mult de conflictele globale cu frâncii,ori cu veneþienii cei infideli, ori cu arabii. Înperioada când la noi scriu cronici Macarie, Azarie,ori logofãtul Rudeanu, când se redacteazã Palia dela Orãºtie ºi puternicii Movileºti înalþã mãnãstireaSuceviþa, la curtea sultanului sunt la mare preþminiaturiºtii care decoreazã cu superbe deseneînscrisurile vremii ºi, în ascuns, deºi acest lucru estrict interzis de Coran, fac ºi portretele sultanilorpe care le va vedea peste secole în biblioteca de laTopkapi Serai ºi românul Dimitrie Cantemir.

Pe fondul poveºtii de dragoste dintre Shekureºi miniaturistul Negru se rezolvã detectivistic ºiun omor care tulburã relaþiile dintre miniaturiºtiide la curtea sultanului. Orhan Pamuk exploateazãcu un farmec deosebit tradiþiile povestitorilor ori-entali. Oralitatea e la mare preþ în roman, iarpoveºtile în ramã încetinesc ritmul narativ ºipotenþeazã la maximum curiozitatea cititoruluipentru rezolvarea thrillerului. Împletirea diferitelorfire narative duce la o text-urã narativã asemãnã-toare cu a superbelor covoare orientale pe carepersonajele romanului se aºeazã ele însele pentrua spune alte poveºti în interiorul altei poveºti încare alte personaje spun alte poveºti ºi aºa maideparte. Dintre superbele naraþiuni care inter-secteazã firul narativ principal format din celedouã povestiri cadru, cea de dragoste ºi cea detec-tivistã, una dintre cele mai frumoase este cea adoctorilor care se iau la întrecere, nu într-alemedicinei, ci întru talente poetice. Câºtigã cel care îi ºopteºte rozei un poem care-l ucide perival, atunci când acesta inspirã parfumul minunatei flori (331-332).

Lipseºte din roman naratorul obiectiv care sãpluteascã deasupra întregii text-uri narative pre-cum un dumnezeu peste ape. În fiecare capitol oaltã voce narativã spune povestea. Rezultatul e unsoi de multiple voice realism magic în carepitorescul Istanbulului descris cu uneltelerealismului se împleteºte cu eresuri ºi presimþireaunei alte lumi a frumosului ºi spiritualului.Legãtura dintre multiplele planuri narative esarcina principalã a unui personaj fermecãtor depregnant: evreica Esther, mijlocitoare, peþitoare ºiprecupeaþã cu experienþã.

Dar partea cea mai interesantã din roman estetrama epistemologicã: conflictul dintre arta occidentalã în faza sa incipientã de modernitate ºiarta miniaturiºtilor orientali. Paradoxal, pentru unminiaturist, darul suprem de la Allah este orbirea.Important nu este sã vezi, ci sã îþi aminteºti ide-alul. Conform acestei estetici inspirate de un neo-platonism nemãrturisit ca atare în roman, minia-turiºtii nu vor sã deseneze un copac, ci înþelesulunui copac. Orbirea e darul suprem pentru minia-turist deoarece el ºtie atât de profund încât numai are nevoie sã vadã. “Pentru ochi, frumuseþeaeste a descoperi în aceastã lume ceea ce minteaºtie deja” (341). Aceasta este concluzia unuia din-tre fericiþii miniaturiºti morþi.

În consecinþã, realismul artei occidentale parebrut ºi brutal. Legile perspectivei sunt dispreþuitepentru cã ele presupun în centrul imaginii omulcu percepþia sa parþialã care uzurpã locul centralal lui Dumnezeu. La orientali, aºa cum sunt eiînþeleºi de Orhan Pamuk înþelesul precedã forma.

Aceastã esteticã se bazeazã pe o epistemologiediferitã de cea europeanã. Important e ca desenulsã ne aducã respectul pentru culorile pe careDumnezeu le-a dat lumii, spre reflecþie ºi cred-inþã. “Pictura este tãcerea gândului ºi muzicaprivirii” (72), spune unul dintre miniaturiºtii cunume de culori.

Identitatea miniaturistului nu are nici o impor-tanþã, de unde dispreþul pentru semnãturã.Cãutarea deºãnþatã a Occidentului pentru a captaindividualitatea, prin portret, prin individualizareastilului ºi semnãturã nu au nici o noimã. Noi sun-tem unici ºi viaþa noastrã e un fapt excepþional ºimisterios care nu poate fi “prins” pe pânzã cuuneltele realismului exterior, faptic al detaliilor.Spune unul dintre miniaturiºtii lui Orhan: “Ei[occidentalii] prezintã ceea ce vede ochiul, aºacum vede ochiul. De fapt, ei picteazã lucrul pecare-l vãd, în timp ce noi pictãm lucrul la careprivim” (206). Din aceastã perspectivã, în carespiritualizarea, ochiul minþii prevaleazã faþã derealismul ochiului ca aparat visual fiziologic, origi-nalitatea nu are nici un rost. Se cultivã admiraþiafaþã de vechii maeºtri care au pictat pãtrunzând ºipãtrunzându-se de amintirile lui Allah însuºi.Vechii maeºtri trebuie imitaþi deoarece ei au reuºitsã pãstreazã cel mai bine aceastã autenticitatecare ne duce cel mai aproape de modul în careDumnezeu (Allah) a conceput lumea. Dorinþa dea picta este, în primul rând, dragoste deDumnezeu. Apoi, dorinþa de a picta este dragostede lumea aceasta aºa cum o vede Dumnezeu. Deaceea schimbarea este respinsã. Orbind din privitul la o miniaturã, sufletul vechilor maeºtri se va contopi cu eternitatea acelui desen ºi, prinacel desen, cu Dumnezeu. De aceea metodeleoccidentale nu trebuie folosite. Ele sunt vanitoaseºi periculoase, chiar blasfematorii, deoareceobiectele trebuie desenate, nu aºa cum sunt elevãzute cu ochiul gol, ci potrivit importanþei lorpentru Dumnezeu.

Romanul istoric al lui Orhan Pamuk poate fidezamãgitor pentru cititorul român care totîntoarce paginile cãrþii aºteptând sã vadã ImperiulOtoman tremurând de frica vitejilor noºtrimedievali, aºa cum a învãþat el sau ea la orele deistorie ºi pentru examenul de admitere la liceu ºipentru bacalaureat. În schimb, romanul lui Pamukne descoperã o lume de un superb rafinament acãrei filozofie, mentalitate, obiceiuri ºi habitus nutrebuie sã disparã sub impactul occidentalizãriimondiale începutã deja pe vremea sultanuluiMurad al III-lea prin colonialism. Acesta este, defapt, adevãratul mesaj al acestui thriller, romanistoric ºi de dragoste.

66




comentarii

Un thriller istoricMihaela Mudure

Orhan Pamuk

77




U nul dintre subiectele în vogã dupã 1989la noi este condiþia intelectualã. S-autradus pe acestã temã cãrþi strãine - de la

Bernard Henry-Levy la Paul Johnson - ºi s-aupublicat ºi contribuþii româneºti, precum ceasemnatã de Mihai Botez. Preocupate sã elucidezestatutul intelectualului ºi specificul muncii sale,cãrþile care s-au dorit ºi niºte rechizitorii la adresaoamenilor cu diplome universitare nu au lipsitnici ele. La Ed. Compania s-au publicat, în ultimiiani douã dintre textele interesante pe tema celorcãrora mulþimile începutului de an 1990mobilizate de Frontul Salvãrii Naþionale ledoreau, nici mai mult, nici mai puþin decât...moartea. Mã refer la culegerile de eseuri semnatede Ciprian ªiulea ºi, respectiv, de Sorin AdamMatei. Un al treilea titlu la temã apare subsemnãtura lui Adrian Gavrilescu, autor care a maisemnat - e drept, nu singur - o carte la aceeaºiediturã, reuºind sã continue seria abordãrilordespre lumea cãrturãreascã din Româniapostcomunistã. Noii precupeþi. Intelectualiipublici din România de dupã 1989 (Bucureºti, Ed.Compania, 2006, 263 p.) este o paginã din istorianoastrã recentã, scrisã dupã un model precar.Autorul a urmat îndeaproape abordãrile dintr-ocercetare francezã celebrã cu trei decenii în urmãºi le-a aplicat materialului românesc, pornind dela premisa - eronatã - cã metoda celor doisociologi din hexagon este universalã ºi cã oricematerial, deci ºi acela românesc, i se preteazã deminune. În linii mari, nu altceva fãcea SorinAdam Matei, citind actualitatea noastrã într-ocheie sociologicã americanã ºi obþinând unnotabil succes de stimã, întãrit de dezavuãrilecelor pe care cartea sa îi dezavua. Dar ºi acolo, s-a observat cu justeþe, socotirea terenului casimplu perimetru de verificare experimentalã apresupoziþiilor teoretice, a simplificat pe alocurinepermis o complexitate socialã indubitabilã. Deacelaºi pãcat suferã ºi cercetarea lui AdrianGavrilescu încã dintru început, de la stabilireaconceptului central. El preia sensul cuvântuluiintelectual din perimetrul culturii franceze,legându-l, dupã obiceiul parizian, de sensuldobândit în contextul afacerii Dreyfuss. Dinpãcate, nici chiar adicþiunea la franþuzism nu esteurmatã cu stãruinþã, caz în care s-ar fi observat cãoamenii ºcoliþi de acolo, desemnaþi de alþi autoridrept clercs (= cãrturari, mãcar cã la noi vocabulaprovine din latinescul cartularius folosit în evulmediu, tom ce înmãnunchea mai multe charte,documente oficiale; în sens special: clerici), ca înfaimoasa La trahisson des clercs a lui JulienBenda, beneficiazã de atestate mai târzii decâtconfraþii lor români. (Las deoparte amãnuntul cãimplicarea intelectualilor în politicã îºi are primeleatestãri europene cu Pythagoras ºi Socrate, dupãGeorge Steiner, Maeºtri ºi discipoli, volumexcelent publicat tot de Ed. Compania, în 2005.)Generaþia ªcolii Ardelene, în Ardeal, sau cea apaºoptiºtilor, în Moldova ºi Þara Româneascã, nua necesitat niºte complicaþii dreyfussarde pentru aîntruni atributele recunoscute intelectualitãþii.Reprezentanþii lor au fost ºi posesori de atestãrioficiale ale unei cunoaºteri superioare - realizate,de cele mai multe ori, în Europa Centralã sau înOccident -, au beneficiat ºi de recunoaºterea altorcãrturari ºi, în plus, s-au ilustrat ºi în politicã,

numãrându-se, cu toþii, printre luptãtorii pentrudrepturile sociale ºi naþionale ale poporului lor.Modelul intelectual ilustrat de ei a fost chiar maicomplex de atât, fundalul lor familial fiind, înmulte cazuri, aristocratic (de la ªincai, Budai-Deleanu, Samuil Micu ºi pânã la MihailKogãlniceanu, Nicolae Bãlcescu, fraþii Golescu, C.A. Rosetti, fraþii Brãtianu º. a.), deºi lupta lor s-adus de pe poziþii burgheze ºi democrate.Totodatã, pe lângã prestaþia savantã sau/ ºiliterarã, pe de o parte, ºi cea politicã, pe de alta,începând cu paºoptiºtii cãrturãrimea româneascãde seamã a manifestat un interes constant pentrupublicisticã ºi conferenþierea publicã, ambeleconsonante cu scopul propagandistic al acþiuniilor politice ºi cu dorinþa de "luminare" a pãturilormai largi de populaþie. Înmãnuncherea tuturoracestor trãsãturi în portretul intelectualului românmodern nu este, prin urmare, aºa cum pare sãcreadã Adrian Gavrilescu, o inovaþiepostcomunistã ºi nici nu trebuie pusã, în modsuperficial, numai pe seama dorinþei de a seduceºi de a epata. De aici rezultã ori cã desemnareaintelectualilor actuali drept "noi precupeþi" -trivializare menitã sã-i pogoare direct în piaþaMatache sau Obor - este pripitã ºi eronatã, ori cãea trebuie extinsã (fãrã acel "noi") ºi asupra maivechilor... precupeþi, iluºtrii corifei menþionaþi maisus.

Menþionez cã ipoteza în sine, deºi inelegantãca metaforã, nu mã ºifoneazã nici dacã s-ardovedi cu probe irefutabile cã toþi înaintaºii cupricina ºi-au câºtigat existenþa traficând mãrfuriumile prin târguri mai mult sau mai puþinimprovizate. La urma urmei, Zilot Românul aliasIoan Fãnuþã, Anton Pann ºi Moise Cilibi cam astafãceau, ºi nu vãd nimic de ruºine în aºa ceva.Nici chiar interpretarea în sens figurat a figurii destil respective nu ar scãdea din prestigiul lorcãrturãresc, cum nu scade dintr-al lui TudorVladimirescu faptul cã "trafica" vite pentru un

mare boier oltean ajungând în acest fel pânã laViena. Ceea ce mi se pare însã amendabil esteinstinctul autorului de a crede cã lumearomâneascã începe cu 1990 sau cã totul poate fiexplicat prin recursul la o metaforã verificatã -cât? - pe durata scurtã a istoriei.

Din pãcate, omul pare însã pus pe cârtire ºibosumflare, aºa încât, chiar dintru început, în locsã se întrebe senin ºi neutru cum stau lucrurile cumisiunea intelectualilor, el preferã sã insinueze cãea nu existã, iar dacã aºa ceva a fost cândva,astãzi s-a ales doar praful ºi pulberea de ea (vezititlul capitolului iniþial la p. 7: "Ce-a mai rãmasdin "misiunea" intelectualilor?"). Persiflareacontinuã, vorbindu-se de subiecþii lucrãrii ca deniºte elemente de feronerie scoase la preþ redus înfaþa casei (cap. 2: "Ce sunt ºi la ce folosescintelectualii?"). Persistenþa în acest ton, ce s-ardori, pesemne, umoristic, îmi ridicã problemaeticii cercetãrii. Este oare chemat analistul unuifenomen sã ridiculizeze materia care s-ar putea sãîl consacre ºi de pe urma cãreia, poate, va câºtigaoarece prestigiu el însuºi sau e suficient dacã îºiva limita critica la formulãri temperate ca ton ºiretoricã, indiferent de judecãþile de valoare pe carele va emite în raport cu ea? Recunosc aici tonulconsacrat de Academia Caþavencu, însã nu uitnicio clipã cã aceasta este un periodic satirico-politic, ºi nu dã norma abordãrilor savante orieseistice. De aici mai departe îmi vine greu sã îliau în serios pe Adrian Gavrilescu, ale cãruiintenþii îmi scapã. Poate cã nu a vrut decât sãrãbufneascã resentimentar, ca atâþia alþii, faþã decategoria din care aº fi zis cã ºi el face parte. Vafi fiind, pânã la urmã, un pamflet cartea lui, daratunci la ce bun atâta argumentare ºi lungimipeste lungimi?! Iar dacã nu este decât un eseu,parcã l-aº fi preferat mai artistic ºi mai original lanivelul expresiei. Lipsitã de nobleþe nu este, cumar pãrea, atât lumea "saltimbancilor" ideii de carese ocupã Adrian Gavrilescu, cât, din pãcate,viziunea în care o scaldã autorul.

imprimatur

Oborul cu cãrturari Ovidiu Pecican

foto: Robert Sârb

88




L -am privit îndelung pe Sadoveanu de douãori, în decursul prodigioasei pentru minetoamne 1954. O datã, când Ceahlãul literar

ºãdea monumental la prezidiul unei „adunãri pen-tru apãrarea pãcii“, aplaudat în rãstimpuri (eu mãaflam la balconul sãlii, în apropierea lui... PetruGroza, care, ocupând iniþial un rând întreg, a invi-tat apoi, cu un gest de om de lume, câteva femeipe scaunele rãmase goale). Sadoveanu s-a ridicatde douã-trei ori în picioare pentru a rosti, cu trãs-nitorul sãu accent moldav, câteva vorbe protoco-lare. Se prezenta ceremonios, în haine negre ºi culavalierã. La ieºire, l-am vãzut înveºmântat învestita-i ºubã siberianã, de culoare deschisã, încon-jurat respectuos de tineri, un uriaº obez ºi þeapãn,cu privirea ce pãrea a nu înregistra nimic,umplutã cu fire de ceaþã cosmicã... A doua oarãam avut prilejul a-l contempla pe autorulBaltagului la o ºedinþã a Academiei, tot la masaprezidiului, alãturi de G. Cãlinescu ce rostea oconferinþã închinatã lui Cehov. Pe mãsurã ceCãlinescu termina de citit paginile, Sadoveanu,aflat la stânga sa, le lua cu grijã ºi le rânduiaunele peste altele, gospodãreºte. O... colaborare.

Îmi amintesc câtã importanþã li se acorda, înanii ’70-’80 unor autori azi intraþi, nu fãrãjustificare, în umbrã. Dupã ce multã vremefuseserã rãsfãþaþi de oficialitatea comunistã pentrumasivele servicii propagandistice pe care le-auadus acestuia (au fost autori de prim-plan airegimului), s-au vãzut îmbrãþiºaþi în posturã de„oponenþi“, de „rezistenþi “. Pe ce motiv?Rezervele lor faþã de cârmuirea totalitarã eraufoarte diplomatic drãmuite, de bunã seamã dinconsiderentul de-a nu-ºi pierde privilegiile ºi de-anu suporta niscaiva dezagremente, de tipul celorde care aveau parte din belºug veritabiliiopozanþi. „Clasicizaþi“ conform canonului „realist-socialist“, s-au vãzut „clasicizaþi“ în pripã ºi-nperspectiva liberalizãrii. Evident, printr-osupralicitare a valorii producþiei lor pestriþe ce nudepãºea media. Boieri ai celei mai negre perioadeproletcultiste, s-au bucurat de-o primire triumfalãºi din partea unei – sã recunoaºtem – suficient deconfuze tabere „democratice“, la ale cãrei idealurin-au aderat decât în chipul cel mai prudent ºipentru cã o posturã rigid comunistã nu mai renta.S-au întors din nou, dupã bãtaia vântului.Vorbesc, cred cã s-a înþeles, în primul rând despreEugen Jebeleanu ºi Geo Bogza. Cel dintâi tronasenioral, zi de zi, la restaurantul „Caseiscriitorilor“ la masa-i rezervatã (singurul cãruia ise fãcea un atare hatâr), plimbându-ºi privireasastisitã peste „plebea“ scriitorimii, roasã desãrãcie ºi cufundatã adesea într-o boemã atât deconvenabilã „forurilor“. Cel de-al doilea depuneateatral, în fiecare an, buchete de flori la statuia luiEminescu din faþa Ateneului ca-n faþa, dupã cumdeclara, a unui „mare sacrificat“, însã pãrea a nu-iobserva pe atâþia confraþi sacrificaþi din preajmasa. Rostind pompoase generalitãþi inofensive, seferea ca de foc a ajuta o victimã ori, cu atât maivârtos, a se alãtura unui gest protestatar. Întovãrãºia celor doi se gãsea ºi Marin Preda,prozatorul important prin câteva din scrierile sale,dar ºi monºerul tot mai duplicitar ºi mai arogant,închiriindu-ºi condeiul Comitetului Central pefoarte consistente sume de bani (vezi amintirilelui Mircea Dinescu). Dar spre deosebire deJebeleanu ºi Bogza, azi ocoliþi, autorulMoromeþilor ne-a fost oferit ºi dupã 1989 drept oparadigmã a moralitãþii scriitorului român, cu o

iresponsabilitate susþinutã de câteva confirmãriinerþiale. Nãdãjduia cã mãcar de-acum încoloconfraþii noºtri ce-ºi respectã conºtiinþa sã evite a-iacorda lui Marin Preda, scriitor remarcabil (deºicu un relief de inegalitãþi frapante), ºi ceea ceacesta n-avea: mare curaj, mare þinutã eticã. Dealtminteri mã surprinde faptul cã Preda continuãsã fie idealizat în acelaºi climat în care PetruDumitriu a avut parte de severe aprecieri pentruoportunismul sãu, e drept resuscitat ºi dupã 1989.Doi scriitori de seamã, judecaþi însã cu douãmãsuri diferite...

Marin Preda vãzut de foarte aproape prinochiul, dupã toate probabilitãþile realist, al NineiCassian: „În Marin coexistau sublimul cu josnicia,puritatea ºi sordidul, forþa ºi neputinþa, cudemarcaþii mai nete decât am cunoscut la alþii.Aurora a stimulat în el trãsãturile negative (...).meschinãrie, ciudã sterilã, parvenitism – au ieºitdin Marin ca niºte pãianjeni ºi au început sã-icircule prin viaþã (...). S-a îmbolnãvit deconcurenþã, invidie, neîncredere, lehamite,neputinþã ºi cred cã s-a îmbolnãvit mai cu seamãpentru cã a pierdut din greutatea lui specificãpuritatea, liniºtea gravã a creaþiei, ordinea pe care,când l-am cunoscut, ºi-o impunea“.

Superba scuzã a mitomanului Malraux: „Niciadevãrat, nici fals, ci trãit“. Existã la acest scriitornebunie, delir, extravaganþe, dar niciodatãmeschinãrie. Într-un anumit fel, dezvoltarea luiMalraux s-a oprit la 25 de ani; ca un adolescentmare, el a fost întotdeauna fascinat de rãzboaie,de oameni importanþi, de onoruri oficiale, dezurgãlãii puterii. Dar mai cred de asemenea cã seîndoia profund de toate acestea“ (Olivier Todd).

24 septembrie 2004. Dupã ce tocmai aflasemdin Adevãrul ºtirea morþii lui François Sagan (cuo foarte micã diferenþã, „leatul meu“!), primescun telefon din partea d-nei Maria Urbanovici careîmi comunicã trecerea în lumea drepþilor a luiGeo Dumitrescu. Poet de-o anume însemnãtatenu atât prin opera sa compozitã, destul de

sãrãcãcioasã în sine, cât în perspectivã, prinîmprejurarea cã a jucat oarecum rolul debuzdugan al ludicilor ºi prealudicilor optzeciºti,Geo Dumitrescu a fost neîndoios supralicitat.Precum lui Eugen Jebeleanu sau Geo Bogza, i s-apus la dispoziþie cu grãbire un fotoliu de „clasicîn viaþã“. I-am aplicat cândva formula de„avangardism popular“ care mi se pare ºi acumadecvatã. Cu destui ani în urmã, l-am întâlnit încâteva rânduri, fugitiv. Era un meridionalmãrunþel, cu miºcãri sprintene (nu-ºi dãdea învileag vârsta) ºi cu acea rostire comprimatã cesugereazã o anume ironie prin economia(supravegherea) expresiei. Cam ca Dan Deºliu...Imediat dupã 1989, m-am angajat, recunosc:pripit, într-o polemicã cu reputatul bard careschiþa gestul unei „depolitizãri“ ce, în acele zileefervescente, mi se pãrea reprobabilã (titram o„moralã gri“), luându-i apãrarea lui... Ion Simuþ!Viaþa s-a dovedit însã ºi de data aceastaimprevizibilã. Pe când autorul Libertãþii de-a tragecu puºca n-a mai tras nici un foc în direcþiapoliticului, retrãgându-se într-o tâhnitã rezervaþie agloriei pe care a luminat-o pânã dãunãzi, criticulorãdean a trecut de pe poziþia revizuirilor pe ceaopusã, evident utilã cât încape pentru „carierã“.Fuga de pe poziþiile intransigenþei o fi jenantã,dar e ... sãnãtoasã! M-am aflat, aºadar, la unmoment dat, în postura de defensor al d-luiSimuþ! O undã de emoþie m-a apropiat de GeoDumitrescu, când am citit despre ataºamentul sãufaþã de foarte bãtrâna-i mamã, pânã de curând înviaþã. Sarcasticul pânã la un punct, moralmenteelasticul, nu o datã conjuncturalul poet sereabilitase în ochii subsemnatului printr-oipostazã profund umanã.

Revãd locuri ale primei mele tinereþi, la Cluj.Totul pare mai mic, cumva uscat, chircit. Cred cãsufletul meu s-a uzat ºi, nemaioglindindu-se îndecor cu prospeþimea sãlbaticã de odinioarã, dãimpresia cã acesta a obosit. Boala sufletuluidevine boala materiei din preajmã, o face sã intreîn paraginã. (ºi totuºi obiectele copilãriei pe carese întâmplã sã le revedem din când în când, n-auîmbãtrânit. Sunt încã naive, sunt încã jucãuºe,aidoma unor pui de câine sau pisicã).

telecarnet

Pagini de jurnal (II)Gheorghe Grigurcu

foto: Ioana Socaciu

99




A ndante este o “poveste” – cum precizeazãsubtitlul – ºi e , într-adevãr, o foartefrumoasã punere în pagina

contemporaneitãþii a basmului Tinereþe fãrãbãtrîneþe ºi viaþã fãrã de moarte – numai cã aici,în “povestea” lui Vasile Igna, tinereþea e oamintire a altei vieþi ce are loc între plecarea dinºi revenire în þara natalã, cea plinã de presimþireaºi de împlinirea …morþii.

E bizar cum unii poeþi români consacraþiajung la un moment dat sã scrie o prozã care “iacaimacul” multor literatori “de cursã lungã”.Autorul a zece volume de poezie, din 1969 pînãîn prezent, a unui singur volum de prozã datînddin 1978, Ora morilor de vînt (Dacia), a trei cãrþide eseisticã – memorabile – ºi a trei cãrþi detraduceri, Vasile Igna, ajuns diplomat de carierã(începînd cu 1994, iar în prezent: ministruconsilier, însãrcinat cu afaceri culturale la Berna)ar putea sã-ºi considere “misia” împlinitã. Se vedecã mai avea ºi are destule de spus!

Andante, romanul-“poveste”, a fost elaborattimp de zece ani: din 1996 pînã în anul curent alapariþiei sale, 2006, un manuscris “gestat” întreParis, Bel-Air, Bucureºti, Cluj, Feleac ºi Berna.Rezultatul îmi pare meritoriu. În pofida declarateidetaºãri de biografic, credibilitatea ºi frumuseþearomanului se întemeiazã tocmai pe “miereastoarsã din fagurele durerii” izvorîtã dintr-oexperienþã deloc comunã, îndeosebi cea atransmutãrii metamorfozante a identitãþii.Desigur, dacã ai un fir de lînã ºi o andrea, plus ooarecare îndemînare, poþi tricota unpulover…ergo, din cuvinte se þes poveºti clãdite înzidul de susþinere ºi apãrare al istorisirii:

“Aþi putea crede cã tot ceea ce vã povestescam ºi trãit. Fals! Eu îmi amintesc, eu nu fac niciistorie, nici biografie. Sinceritatea mea nu arenimic de a face cu adevãrul, ci, dacã vreþi, cufrumosul. Povestea e cuvânt, nu viaþã, tot astfelcum povestitorul e o fãpturã de vorbe, nu decarne. La urma urmei, nu suntem altceva decâtceea ce putem povesti.”

Cu alte cuvinte, ºi dacã bine înþeleg, nusuntem viaþã decît în mãsura în care ne putempovesti ori putem fi povestiþi…Înseamnã, oare, cãsinceritatea aparþine exclusiv invenþiei, sau poateinvenþiei de adevãr?!

Sebastian Opreanu, vechi militar provenitdintr-un sat ardelenesc, a cutreierat lumea dupã cea fost nevoit sã se exileze la inceputul anilorcincizeci. La peste optzeci de ani revine în patrie,unde soarta îi scoate în cale un cuplu tînãr,dornic sã-i asculte “firul vieþii”. Pe mãsurã cepovesteºte cumplitele aventuri ale rãzboaielor lacare a participat în cadrul Legiunii Strãine, iubirileºi mariajul sãu din Spania, anturajul soþiei,moartea unicei fiice, înrolarea în armata spaniolãsub dominaþia lui Franco, dar ºi avantajul perversde a sluji dictaturilor, Petru Pavel ºi logodnica saRada sunt pe nesimþite locuiþi, parazitaþi de acestspecial destin-istorie, mostrã a celei de-a douajumãtãþi a secolului trecut. Colonelul SebastianOpreanu are – prin intermediul celor doi - prilejulunic de a-ºi contura ºi înþelege existenþa, iniþiindu-se astfel în taina stingerii, a morþii încrustatã cuamintiri. Însã eliberarea lui de povara cuvintelorînºirate într-un andante narativ are efectulîmpovãrãrii pentru totodeauna a celor doiascultãtori, privaþi, pe aceastã cale subtilã, deiniþiativa propriei lor existenþe. Oameni aitimpului lor, totuºi captivii unei mentalitãþi“claustrofile”, activînd dupã anii ’90 în România,

unul cercetãtor botanist – el, Petru, pe cînd ea,Rada e arhitect care a refuzat ofertele tentante alecapitalei – cei doi cad pradã “viziunii lãrgite” ainterlocutorului lor umblat prin lume doar pentrua veni sã moarã în þara de baºtinã. Avem, aºadarunul din mai rarele exemple ale scrierilor deficþiune româneºti hrãnite din spaþii“extrateritoriale”, fie ºi prin justificarea exiluluipersonajului principal. Rezultatul e, pe de o parte,radiografierea esenþializatã a unei jumãtãþi de veacîn Europa postbelicã la Est ºi Vest, cu toatecontradicþiile statelor învinse sau învingãtoare; pede altã parte, citim îndãrãtul rîndurilor, adeseoriinvoluntar calofile ce descriu ambientul apusean,statornicia identitãþii de þãran ardelean acolonelului Opreanu, în jurul cãruia pivoteazãnaraþiunea. Sebastian Opreanu ilustreazã înaceeaºi ordine de idei dualitatea europeanului“globalizat”, iar mijlocul optim de redare apersonalitãþii “postmoderne”, scindat-unificateeste limba: limba maternã versus limbile însuºiteconºtient.

“Oricît de bine ai vorbi o limbã strãinã,aceasta nu va fi niciodatã în stare sã exprime maimult de jumãtate din ceea ce vrei sã spui.Jumãtatea cealaltã – care nu înseamnã neapãratînþeles, sens – va rãmîne totdeauna nespusã. Eaaparþine, în mod obligatoriu, limbii materne.”(p.128)

Familiarizarea cu mediul aristocratic spaniol ºicel diplomatic european îi produce personajului“meditaþii lingvistice” dincolo de care transpardouã stiluri de viaþã rezultate din experienþeistorice radical diferite:

“Nu fusesem, cînd am plecat din þarã,vorbitorul unei limbi prea evoluate, mediul cazon

ºi Ardealul necontribuind în niciun fel laconsolidarea unui vocabular bogat.Conservatorismul lor funciar mi-a impus, însã, unmare respect faþã de proprietatea sensuluicuvintelor ºi un adevãrat cult faþã de înlãnþuirealogicã a acestora în economia frazei. De aceea,poate, franceza s-a potrivit atât de bine moduluimeu de a comunica, tot astfel cum cred cãromâna pe care o vorbesc astãzi este rodul uneicontaminãri permanente cu celelalte limbicunoscute, rezultatul unei selecþii drastice pe caresubconºtientul meu a reuºit sã o facã pe parcursulmai multor decenii. Preferinþa pentru neologism ºiînclinaþia pentru epitet, în defavoarea metaforei,cred cã îºi are izvorul în acest amestec, aproapemagic, între rigoarea francezei ºi rezonanþacvasiînãbuºitã a spaniolei, între prospeþimeaitalianei ºi ritmurile cadenþate ale germanei, întreeflorescenþa reþinutã a englezei ºi curgereabolborositã a portughezei.” (p.129)

Cît despre oamenii vorbitori nativi ai“celorlalte limbi”, ei “jucau un rol pe care-lscrisese nu propria lor contemporaneitate, ci oîntreagã istorie.” Iar Stilul marilor rafinaþi, esteþi ºiaristocraþi “ e o dovadã a inadecvãrii ºi un semnde refuz”. Oare la fel de “inadecvat” sã se fisimþit însuºi personajul creat de Vasile Igna cînd apreluat limbilor apusene “proprietatea sensuluicuvintelor” împreunã cu “înlãnþuirea lor logicã”?Cert este cã respiraþia frazei din romanul luiVasile Igna, calmul rememorãrii ºi al reflecþiei pecare o antreneazã sunt voit asociate ritmuluiandante prorpiu compoziþiilor muzicale. UnAndante recurent de-a lungul naraþiunii, punctîndmomentele de cumpãnã în destinul personajelor.Un Andante al eleganþei stilistice fericit inadecvatezgomotelor ºi zbuciumului contemporaneitãþii.

accent

Andante Monica Gheþ

Critica mondialã se sprijinã într-un baston românescÎncepând cu 2006, Asociaþia Internaþionalã a Criticilor de Teatru (AICT) a hotãrât sã ofere TrofeulTHALIA – Premiul Criticii Mondiale. Acesta va fi decernat o datã la doi ani, în cadrul congreselormondiale AICT gãzduite de prestigioase festivaluri internaþionale.

Pentru urmãtorii zece ani, România are onoarea de a realiza acest trofeu datoritã unui proiect propusde Secþia Românã AICT ºi conceput de scenograful Dragoº Buhagiar. Premiul THALIA – un bastonrealizat din argint ºi lemn de santal – a prins viaþã cu sprijinul financiar al Fundaþiei „WilliamShakespeare“ din Craiova, în special prin strãdania preºedintelui acesteia, Emil Boroghinã.

Privit de lumea teatralã ca un corespondent al Oscarului, primul trofeu THALIA a fost decernat pe25 octombrie la Seul (Coreea de Sud), cu prilejul Congresului Jubiliar AICT – la 50 de ani de laînfiinþare. Patriarh al criticii mondiale, englezul Eric Bentley (în vârstã de 90 de ani) a fost desemnatcâºtigãtor în urma votului celor 50 de secþii naþionale AICT „în virtutea interesului deosebit pe careîl reprezintã scrierile sale de teatru ºi despre teatru, precum ºi a pertinenþei lor în actualitate“.

Delegaþia românã a fost formatã din: LudmilaPatlanjoglu (preºedinte AICT - Secþia Românã,membru în Comitetul Executiv AICT), AliceGeorgescu (vicepreºedinte AICT - Secþia Românã),Dragoº Buhagiar, Emil Boroghinã ºi Ioana Moldovan– participantã la Seminarul Tinerilor Critici. Printretrupele invitate în cadrul Festivalului Internaþionalde Teatru de la Seul s-a aflat ºi cea a Teatrului „TomaCaragiu“ din Ploieºti, cu spectacolul Trei surori deCehov, în regia lui Alexandru Dabija.

Emil Boroghinã, Eric Bentley ºi Dragoº Buhagiar

1100




TumefiereEu am ºtiut cã timpul o sã treacã.Eu am ºtiut.Februarie e cel mai scurtºi-mi rãmîne plînsul afarã din teacã.

Tare curge, curge...Faima mea întîmplãtoareîºi face crucecu douã picioare.

Pentru ca umilinþa jocului sã-mi fie lãsatã,m-am deplasat la faþa locului:faþa locului era umflatã.

(La scara1/1, 1947)

DorulDragostea mea,ancorã grea, þine-mã strîns;toate mã dor:gura – de dor,ochii – de plîns.

Vîntul cãzu –-- poate cã nu,dar s-a fãcutliniºte-n cer,fãrã puteri,ca la-nceput.

Nu mai visezpaºi pe zãpezi,urme de vulpi;nu mai sînt flori,sufletul lordoarme în bulbi.

Singurãtãþi...Nu mi te-arãþi,nu-mi trimiþi veºti.Cat fãrã rost.Oare ai fost?Oare mai eºti?

(Vîrstele anului, 1957)

IspitaÎþi fãgãduiesc sã te fac mai viu decît ai fostvreodatã.Pentru prima oarã îþi vei vedea porii deschizîndu-seca niºte boturi de peºti ºi-þi vei putea ascultarumoarea sîngelui în galeriiºi vei simþi lumina lunecîndu-þi pe corneeca trena unei rochii; pentru prima oarãvei înregistra înþepãtura gravitaþieica un spin în cãlcîiul tãu,

ºi omoplaþii te vor durea de imperativul aripilor.Îþi fãgãduiesc sã te fac atît de viu, încîtcãderea prafului pe mobile sã te asurzeascã,sã-þi simþi sprîncenele ca pe douã rãni în formareºi amintirile tale sã-þi parã cã-ncepde la facerea lumii.

(Sîngele, 1966)

Oraþie(în limba spargã)

Custuliþã, custã naþã,voitan de sîmbinicã, sîmbineaþã,felitul Cinere,fetelite sã-i fie trinele,de sîmbineaþã s-a goitat,arva ºi-a turnutat,suzã nouã a cîrmotat,cu flaniþã s-a zîtat.

Mare zercã au licurat

profil poetic

Nina CassianO prezentare

Nina CCassian s-a decis târziu (1985) sã pãrãseascã þara: înainte cu cinci ani sã sune, la hotarele ei, trâmbiþa capitalismuluiglobal, aºa cum la naºterea ei (1924), la aceleaºi hotare, sunase deja trâmbiþa comunismului proletar. Carte de o sinceritatepuþin obiºnuitã în cultura românã (Memoria ca zestre, I-II, 2003-2004) a fost repede expediatã pentru presupuse lacune deinformaþie ºi derogãri de la norma înregistrãrii faptului istoric. De parcã scriitoarea trebuia sã fie, cu sau fãrã voie, cronicarulde modã veche al tuturor vânzãtorilor de neam ºi de conºtiinþã din a doua jumãtate româneascã a secolului XX. Ea estemartorul conºtiinþei sale, atât ºi nimic mai mult. Iar selecþia pieselor de dosar se face numai de ºi pentru aceastã instanþã.Apãrarea poetei este nu numai extrem de ingenioasã, dar lipsitã de orice echivoc. Curaj nu înseamnã doar legarea cu lanþuride grilajul unei instituþii sau ameninþarea duioasã cu sinuciderea. Delirantului festivism al regimului totalitar, monstruoaselorcelebrãri pe stadioane ale megalomaniei politice, calendarului neronian al pieþelor publice, Nina Cassian le opunespectacolul, euforic uneori, îndurerat alteori, al celebrãrii intime, al marilor iubiri (literare inclusiv), al fragilitãþii sufletuluiºi al inimii aflate în alt surghiun decât cel al sloganelor de stradã ºi al pasului de front.

De ce n-ar fi cânturile erotice implicit o formã de libertate a spiritului sau un mod de a sfida lumea ovaþiilor obsceneºi a ideologiei gregare? E, în fond, vorba de o posibilã formulã de disidenþã într-un timp al intimitãþii compromise, agresate,transformate în obiect de investigaþie ºi delaþiune. Vorbim de viaþã ca literaturã, nu de literaturã ca politicã ºi istorie. Fiindcãnu am vãzut pânã astãzi vreun scriitor pedepsit pentru luãrile sale de cuvânt, pentru atitudinea sa revoluþionarã,intransigenþa de partid sau pentru contribuþia remuneratã la funesta desãvârºire a construcþiei socialiste. Dimpotrivã,administreazã edituri, vegheazã comisii parlamentare, conduc reviste, mulþi sunt vocile din public (aceleaºi de peste undeceniu) ale originalei noastre democraþii. Nu spun cã pedeapsa e necesarã. Dar între tãcerea decentã, aristocratica distanþãpe care Nina Cassian ºi-a impus-o faþã de sine în primul rând ºi dezmãþul pedagogic al celor din urmã, admiraþia mergespre poeta care acceptã condamnarea (Life Sentence, 1990) de dragul credinþei în viaþa de dincolo a poeziei.

Prezenta selecþie oferitã Tribunei e un act de curaj, onestitate ºi independenþã. O ecuaþie rezolvatã în faþa cortinei.Aurel SSasu

1111




douã sute de beliferi,o sutã de beliforidin cei mai belifari,numai nepoþi de ghiulari.

ºi-n pãsãrit de joare,au zîmbat cu toþii la chiultunoareºi-am chiultunat în suspînã la filifus, pînã ce laii s-au drugitºi coroavele s-au prefãrit.

ºi chiar felitul Cinere,fetelite sã-i fie trinele,s-a ochelit pe-un dal,pe-un dal Logodal,ºi noi cu toþii,maraoþii,cu ferinda, gorinda,cu ferioana, goriana,zicem mulþi ani sã trãiascãBion ºi Bioana!

(O sutã de poeme, 1974)

-- De ce-ai murit, pasãre?De ce-ai murit, dragoste,cu capu-ntre peneºi ciocul ascuns?

-- De vînt, de primejdie,de glasuri ostatice,de dorul zadarnic ºi fãrã rãspuns.

-- De ce-ai murit, patimã?De ce-ai murit, datinã,visata mea doinãcu sensul strãbun?

-- De rana cuvintelorluate-n derîdere,de ritmul haoticscandat de-un nebun.

-- De ce-aþi murit,dragul meu,draga mea,dragii mei?

(Numãrãtoarea inversã, 1983)

ªi cînd vine sfîrºitul verii,parcã vine sfîrºitul lumii.Totul e pustiire ºi spaimã.Ziua scadepînã la pierderea demnitãþii.Pe trupurile noastre cadlespezi ude, de postav:paltoanele deprimate.ªi-apoi, zgribuliþi, poticnindu-ne,prin hîrtoapele strãzii Iarnã,colþ cu declinului...

Ce rost are sã mai trãimcu ideea de primãvarã--primejdioasã ca toate utopiile?

(Numãrãtoarea inversã, 1983)

Dialogul meu cu dictaturaO vocalã curatã e dimineaþa mea.Latinã pronunþie în murmurul timpului confuz.Cu silabe raþionaleîncerc sã limpezesc mîlul ocultºi violenþa promiscuã.

Protestul meu lingvistic n-are putere.duºmanul e analfabet.

(Des-facerea lumii, 1996)

Ultima suflareÎmi cad literele din cuvintecum mi-ar cãdea dinþii din gurã.Bîlbîialã? Sîsîialã?sau e muþenia de pe urmã?

Îndurã-te, Doamne,de cerul gurii mele,de omuºorul meu,acest clitoris din gîtlejul meu,vibratil, sensibil, pulsatoriu,explodîndîn orgasmul limbii române.


TapiþerieCu un picior în groapãºi cu celãlalt pe tigrul împuºcat- aºa mã vãd,

rãpusã ºi învingãtoareîn acest tablou de vînãtoare.


Ciuleandraªi-ncã una, ºi-ncã douã,ne nuntim la lunã nouãcare veche-a fost cîndvahã-ã-ãp º-aºa. ª-aºa!

ªi-ncã cinci ºi încã ºasecu Maria lui Tãnase,cã ne vine a jucahã-ã-ã-ã-ãp º-aºa, º-aºa!

Pasul înteþindu-se.Vocea adumbrindu-se.

(ineditã, 2006)

1122




A m participat ºi eu la Zilele revisteiTribuna. De fapt, numai la una, cea devineri. Cînd am ajuns la Uniunea

Scriitorilor tocmai se intra în sala festivã. În afarãde doamna Irina Petraº ºi de domnul I. MaximDanciu, amfitrionii, nimeni nu voia sã stea înmijloc, la masa rotundã. ªtefan Manasia, care-avusese ideea de-a invita poeþii tineri, n-a avutîncotro ºi, pînã la urmã i-a mai convins el pe cîþi-va sã stea la masã. Restul ne-am asezat pescaunule aliniate lîngã pereþi, sã nu batem la ochi.Ruxandra Cesereanu a stat puþin în spate, cu noi,dar dupã ce a început discuþia s-a mutat singurãla masã. Discuþia n-a mers chiar ca la seminar, afost destul de haoticã. Poate pentru cã pe tineriipoeþi îi durea tare capul dupã drum, cum s-ascuzat Bogdan Creþu. Noroc cã fiecare avea înfaþã o micã statuetã de lemn în forma literei T,cu care puteau sã se joace. Bogdan Creþu ademontat T-ul lui din suport ºi, la un momentdat, puncta ideile bãtînd cu el în palmã, de parc-ar fi fost un ciocãnel. Lui Dan Coman i se pãreacã al lui seamãnã cu o spînzurãtoare. Cred cã dincauzã cã nu-ºi putea aprinde þigara pe care oscosese din pachet ºi-o tot învîrtea între degete.Pînã la urmã ne-am prins ca se putea fuma înantecamerã, de unde se auzea ºi discuþia caresãrea de la un subiect la altul. Am mers pe rînd,mai mulþi. Andra Rotaru era singura fatã ºi unuldintre poeþi s-a oferit sã-i scrie o scrisoare, cu saufãrã conºtiinþã criticã, la alegerea ei. Pîna la urmãcred cã i-a scris mai multe, pentru cã au rãmasacolo pînã la sfîrºit. Eu m-am întors la locul meu,sã nu-mi scape ceva. Ruxandra Cesereanu încercasã afle tot felul de chestii de la tinerii poeþi ºi m-am gîndit cã ºi ea le-ar putea deveni muzã, dacanu le-ar mai tot zice “dumneavoastrã”. Cuvîntulãsta ridica un gãrduleþ în jurul ei. ªi MihailVakulovski s-a izolat cumva, zicînd despre criticatînãrã cã e “varzã” ºi “naºpa”. Stãteam într-un locbun, de unde observam o grãmadã de chestii. Laun moment dat, Dan Coman, care stãtea la masãchiar în faþa mea, i-a întins grav lui RareºMoldovan, aflat alãturi de mine, un bãþ de chib-

rit. Moldovan i-a mulþumit solemn. Apoi s-a jucatmult cu bãþul ala, care nu-i dãdea pace, ca oproblemã complicatã. Pînã la urmã l-a frînt, darnu de tot, aºa încît arãta ca un om aplecat, ºi i l-apasat înapoi lui Coman. S-au bucurat amîndoi cã-idãduserã de cap ºi m-am bucurat ºi eu, mi s-apãrut momentul cel mai inspirat ºi creativ alcolocviului. Dupã ce tema a pãrut epuizatã, IrinaPetraº ne-a invitat pe toþi cei ndebutaþi s-o facemla Uniunea Scriitorilor ºi l-a certat pe IonMuresan pentru cã în toiul discuþiei rupsese ofrunzã din filodendronul plasat la mijlocul mesei.Eu vãzusem cã de fapt curãþise doar parteauscatã, dar Irina Petraº nu ºtia ºi a facut o com-paraþie între bãtrîni ºi copii. Sãracul Ion Mureºan,atrãgea glumele ca un magnet. De la bun începutManasia îl prezentase drept “poetul-privighetoaredin filodendron”.

Dupã-masã, la sala Radio, am întîrziat ºi s-auitat toatã lumea la mine cînd am intrat. Aveamniºte pantofi noi ºi le scîrþîia talpa. Manasia invitape rînd poeþii din salã la microfon ºi fiecare citeadouã-trei poeme. Ratasem pe majoritatea tinerilorinvitaþi ºi-am mai înjurat o data în gînd hiperofer-tele de la Cora, care bulversaserã circulaþia.Oricum, am mai prins destui, tineri ºi mai puþintineri. Împreunã cu M.Vakulovski le-am fãcutpoze, el la toþi, eu doar la cei care-mi plãceau. Deexemplu, lui Ion Mureºan i-am fãcut douã pozefiindcã mi-a plãcut mult poemul lui despre obãtaie la care-a luat parte la o nuntã, zic aºa pen-tru c-a recunoscut la sfîrºit cã el era “cheluþul”din versuri, iar lui Mihai Goþiu nu i-am fãcut niciuna pentru cã nu mi-a plãcut deloc delirul luiamoros în versuri. M-am gîndit cã poemul lui IonMureºan e ca un vin uºor, vioi, alb ºi suficient desec, iar cel al lui Goþiu un sirop gros, dulce ºiartificial.

zilele Tribuna

Proces-verbalMihai Mateiu

Existã un pariu al criticii, de a se replia dinmers concomitent cu energicul„contraatac” al literaturii tinere. Din

aceastã ambiþie se ticluiesc concepte, direcþii aleunui fenomen care nici mãcar nu a apucat sã-ºiarticuleze coerent profilul. „Generaþia 2000” afost inventatã înainte ca majoritatea autorilor ceo compun sã fi debutat. ªi, odatã nãscutã, pupilaexegeticã se cere cocoloºitã. Cum altfel decâtjustificând-o teoretic, acreditând-o cu tendinþe pecare ea însãºi nu le intenþionase? S-au speculat cuaplomb diferite orientãri în poezia aºa-numiþilor„douãmiiºti”: mizerabilism, biografism,neoexpresionism etc. Acest etc. este mai bogatdecât ar putea pãrea: el îngurciteazã, penemestectae, tot soiul de termeni, de la„autenticitatea visceralã”, la „ineranþã”. Aproapeorice poate fi justificat prin apelul la astfel de

temeni. Chiar ºi impostura. Problema realã esteînsã în ce mãsurã tot acest jargon critic ne ajutãsã analizãm pertinent poezia care se scrie subochii noºtri. Nu este prea devreme sã purcedemla alcãtuirea sintezei unui fenomen încãnematurizat? Eu unul aº opta pentru rãbdare. Câtdespre biografism, neoexpresionism, acesteareprezintã gãselniþe critice general valabile.„Generaþiei 2000” abia i s-a tãiat buricul. Sã nu îi cerem mai mult decât poate ea oferi. Sã nemulþumim sã îi sprijinim, onest, realizãrile, sã-isancþionãm eºecurile ºi sã aºteptãm, fãrã sã dãmnaºtere de pe acum unor cliºee precoce. Criticulliterar nu e mereu o bunã ursitoare, el poate ficel mult o moaºã necesarã.

Aceste rânduri pot fi citite ºi ca o nejucãuºãautocriticã.

Biografism? Neoexpresionism?Bogdan Creþu

101 de apariþii ale noiiserii TRIBUNA

Ediþia a doua a Zilelor revistei Tribuna a avut loc în 27-28 octombrie a.c., la Cluj-Napoca. Mulþi oaspeþi, tineri scriitori din toatãþara, texte, polemici, poeme. Nicidecum o aniversare vetustã & rigidã, aºa cum uneori se obiºnuieºte. Douã colocvii, unul „închinat”Biografismului sau neoexpresionismului în poezia contemporanã, celãlalt despre Problemele actuale ale jurnalismului cultural, plusun veritabil maraton de poezie ºi muzicã desfãºurat la Casa Radio ºi o expoziþie de fotografie avîndu-l coautor pe cel mai nou colegde redacþie, plasticianul ªtefan Socaciu.

Numãrul 101 al Tribunei gãzduieºte o primã parte a textelor ºi intervenþiilor scriitorilor invitaþi.

A cum câþiva ani, când generaþia 2000 îºiflutura peste tot panaºul, spada, scutul ºi,în general, toate însemnele rãzboinice,

numeroasele ºi profesionistele mele resentimentemã fãceau ca, în public sau în particular, sã îi negexistenþa ºi sã o denunþ drept un simpluconstruct promoþional. Azi însã, când douãmiiºtiiînºiºi sunt printre cei mai aprigi negatori aigeneraþiei (cea mai consistentã ºi maiargumentatã respingere este, probabil, cea a luiRãzvan Þupa – a se vedea Generaþia 00 a expirat.Urmeazã poezia, fie în varianta de editorial al numãrului al doilea din Versus/m, fie în varianta de pe www.clubliterar.com -http://www.clubliterar.com/text.php?tid=3937),demonul contradicþiei mã împinge sã susþin cã,de fapt, generaþia abia a început sã existe cuadevãrat. Pânã mai deunãzi, capetele ei luminateau încercat din rãsputeri sã-i construiascã oplatformã teoreticã justificatoare, în faptunificatoare, ºi au apãrut astfel o sumedenie de„isme” care, mãrturisit sau nu, nãdãjduiau(aproape) toate sã fie echivalentul unui certificatde naºtere al generaþiei: autenticismul,performatismul, deprimismul, utilitarismul etc.Paradoxal, tocmai acum, când febra manifestelorpare a se fi domolit, generaþia începe sã fie maiprezentã în conºtiinþa publicã, sã fie luatã încalcule strategice de cãtre maeºtrii jocurilor cumãrgele de sticlã, sã primeascã premiile cele mari,sã i se acorde conducerea unor reviste... Caîntotdeauna, practica bate teoria: generaþia aînceput sã existe de-a binelea numai atunci cânda renunþat la autoconstrucþia ideologicã ºi s-aspecializat în activism cultural. Tinerii scriitori seîntâlnesc tot mai des la colocvii apãrute tam-nesam, ca ciupercile dupã ploaie, editeazã revistede prim-plan, au invadat spaþiul virtual cu fel defel de reviste, cenacluri on-line sau bloguri, þinlecturi publice de succes, apar la televizor, au ei înºiºi emisiuni la posturi TV cu audienþãdeloc neglijabilã, fac eficient muncã deautopromovare... Generaþia 2000 existã, pentru

cã de n-ar fi, nu s-ar povesti atât pe seama ei.Legitimarea ei de la un corpus teoretic comuneste cu totul secundarã ºi va veni, cum e ºinormal, de altfel, a posteriori. Pânã la urmã,eticheta aceasta pe care o credeam goalã deconþinut, forma, cum ar veni, ºi-a creat fondul.Chiar dacã cei mai mulþi dintre scriitorii tineri nu mai sunt preocupaþi de legitimarea prinapartenenþa la generaþia 2000, abia acum acestbrand publicitar se potriveºte perfect cu produsulpe care-l marketeazã. Conºtiinþa douãmiistã amurit, douãmiismul abia a început sã existe.

Cã lucrurile stau aºa ºi nu altfel, cã cele demai sus nu sunt o altã fumigenã publicitarã, stau mãrturie reacþiile celor mai deschiºi dintre„bãtrâni”. Dacã n-ar fi crezut cã generaþia tânãrãexistã, Nicolae Manolescu n-ar fi fãcut toategesturile de apropiere din ultima vreme, de laorganizarea de colocvii pentru aceºtia pânã laproiectul revistei tinerilor scriitori. De asemenea,Ion Mureºan n-ar fi declarat public, la colocviilerevistei Transilvania ca ºi la zilele revistei Tribuna(luna aceasta, prin urmare), cã tânãra generaþieexistã ºi e la fel de bine ºcolitã ºi crescutã înbibliotecã precum cea optzecistã (spre deosebirede cea nouãzecistã, adãuga poetul). Douã nuanþeaº adãuga aici: mai întâi, având aceeaºi conºtiinþãa necesitãþii sincroniei cu Occidentul, douãmiiºtiise deosebesc de optzeciºti prin aceea cã nu aureacþia de respingere (explicabilã în anii ’80) faþãde literatura rusã contemporanã, ale cãrei isprãvile simt la fel de importante ca ºi cele ale marilorliteraturi din Vest. Iatã numai câteva dovezi:interesul mare faþã de ultimul numãr, altreisprezecelea, al revistei Tiuk!, dedicat înîntregime literaturii ruse contemporane;excelentele cronici semnate în ultima vreme deClaudiu Komartin despre autori cum ar fiVladimir Sorokin, Andrei Kurkov, VladimirMakanin, Tatiana Tolstaia etc.; tot aici e citabil ºiprestigiul ºi succesul unor poeþi ºi scriitoriprecum fraþii Vakulovski, Mitoº Micleuºanu,Vasile Ernu, Andrei Gamarþ, Hose Pablo, Ruslan

Carþa ºi câþiva alþii, deºi ei þin strict de literaturaromânã, însã funcþioneazã (ºi) ca o interfaþãdirectã cu literatura rusã contemporanã. ªiexemplele pot continua, însã esenþial e cã oasemenea deschidere nu a existat din parteaoptzeciºtilor, tot ce era rusesc (cu excepþia mariiliteraturi „clasice” ºi a marelui film) fiind, natural,diabolizat. Despre importanþa acestei descoperiria Rusiei literare contemporane nu are rost sãscriu aici, însã impactul se anunþã a fi unulmajor, semne notabile existând deja (ca sã mi-lîndatorez cu totul pe Claudiu Komartin, o sã-iamintesc în acest context tulburãtorul cicluPoemele cu tãtuca; de asemenea, neapãrat se cerecitat ciclul de poeme Goodbye, Lenin! al luiRuslan Carþa, pe mãsurã de tulburãtor). A douanuanþã ar fi aceea cã varietatea stilisticã a poeþiloroptzeciºti e sensibil inferioarã celei a poeþilordouãmiiºti. Patru direcþii stilistice majore îmi pardiscernabile în poezia optzecistã, ºi ele suntreprezentate superlativ de Ion Mureºan, MirceaCãrtãrescu, Traian T. Coºovei ºi Ion Stratan. (Nule mai definesc aici, cred cã sunt evidente mãrcilefiecãruia.) O radiografie, cât de rapidã, a poezieidouãmiiste îºi compune spectrul din poeþiireductibili unul la celãlalt precum (inevitabil, iar!)Claudiu Komartin, ªtefan Manasia, Dan Sociu,Dan Coman, Teodor Dunã, Cosmin Perþa, FlorinPartene, Ruxandra Novac, T.S. Khasis, MariusIanuº... Lista e chiar mai lungã, sunt convins cãam uitat doi-trei poeþi exemplari. (L-aº fi amintitºi pe Constantin Acosmei, dar el e cu câþiva animai mãriºor.) Aceste douã trãsãturi (mai bogataarie de informaþie ºi mai variata gamã stilisticã)sunt, cred, atuurile generaþiei (poetice) douãmiisteîn raport cu cea optzecistã.

Am þinut sã punctez toate astea pentru cã,sunt de acord cu Ruxandra Novac, „testul îl camdai faþã de ‘80, nu de ‘60 sau mai ºtiu eu decine, aºa cum le place unora sã creadã”(http://www.clubliterar.com/text.php?tid=5133).Abia acum, când a trecut vremea propovãduirii ºia început vremea faptelor, MM poate începe sã semãsoare cu marele rival LXXX. Bãtãlia, într-adevãr, continuã.

Radu Vancu

1133




MM versus LXXX

De la stânga la dreapta: Dan Coman, Mihai Mateiu, Mihail Vakulovski, Rareº Moldovan, Bogdan Creþu, Radu Vancu în Insomnia, 27 octombrie 2006 ©manasia

eu

dupã o lungã amorþealã mã gãsesc iar irezistibil.pãtrund în mintea mea cu viteza unui ghepardtînãrºi cu de douã ori viteza unui ghepard tînãr alergprin odaie.îmi dãruiesc o deosebitã plãcere .pur ºi simplusorb aerul : sunt bucuros.abia de-mi pot face faþã (mã recunosc pînã ºi cînddansez).cu o ºiretenie fãrã seamãn ajung lîngã inima mea.îmi vorbesc dar trebuie sã am grijã :numailãudîndu-mã excesivtrec dintr-o zi într-alta.sunt cu adevãrat o fiinþã uluitoare.nu mai ºtiu ce sã fac : mã gãsesc irezistibil.deschid fereastra ºi pãmîntul nãvãleºte ca o apãlimpede în odaie.

poem

ca sã nu miros a transpiraþie mi-am înfundat tottrupul cu pãmînt

apoi m-am rotit de o sutã de ori în jurul meurãspîndind frigul.sunt apãrat pentru tot restul vieþii .sunt senin ºibine dispus:ca niºte pui de caniº morþii se ridicã în douãpicioare ºi-mi încãlzesc inima.nu le vorbesc niciodatã dar seara mai ales seara îiscot la plimbareºi ei scîncesc ºi bolborosesc în limba lorpãsãreascã.unii poartã încã înlãuntrul lor o boalã adevãratãºi pentru astaînvie tot la cîteva zile. ªi atunci în jurul soareluise face negru negruiar lumina þîºneºte dintre coapsele acestei femeiºi-i loveºte cu exactitate.sunt apãrat pentru tot restul vieþii .sunt senin ºibine dispus:dimineaþa foarte devreme mã întind în mijloculcamereiºi mã ocup numai ºi numai de plãcerile mele.cîteve ore nu mai existã nimicchiar dacã morþii ca niºte nou-nãscuþi neglijaþise adunã imediat la picioarele mele ºi folosindu-ºi

limba lor pãsãreascãîncep sã scînceascã ºi încep sã tremure ºi încep cutoþii sã urle.

1144




2 poemeDan Coman

Romanian Oddity

Seoul ConfidentialAm vãzut locul în care oamenii muncesc ºi însomnacolo m-am îndrãgostit de o femeie galbenãpentru care eram o ciudãþenie din altã lume:un þigan poliglot a cãrui voce rãsunã guturalprin întunericul unui oraº-fantomãlocuit de 10 milioane de roboþi.când am renunþat sã mai cer înþelegere ºi cãldurã,m-am desprins de pãmânt ca într-o legendãbudistãiar corpul meu a plutit pentru o vremeprintr-un hãu plin de neoane ºi cabluri optice –într-o singurã clipã totul a ars,fãcându-se scrum în faþa ochilor meiîmpãienjeniþi de dorinþã ºi nebunie,ca o peliculã cu manechine care imitã miºcãrileomeneºtidin vremea filmului mut.

Poemele cu tãtuca (VI)Cine se zvârcoleºte mai tare ca tine?Cine suferã,cine se dã de ceasul morþii,cine e mai orb decât tine, mai vanitos, maismintit?Stricãciunea îþi lucreazã în oase ºi nu-i nimeni pelumesã te poatã-ajuta.

Când tusea te lasã, râgâi ºi te bãºeºti cu poftã, aipoateimpresia cã astfel trupul mai scapã de rãu ºise îndepãrteazã de moarte. Cine se iubeºte mai mult decât te-ai iubit tuo viaþã întreagã, tãtucã?

Deznãdejdea noastrã te þine în viaþãCând nu erai de gãsit nicãieri, te iubeam. ªasezilete-au cãutat prin Fãleºti, Glinceni ºi Egorovcapânã sã te gãseascã pe undeva într-un ºanþ.Când te-au adus în a ºaptea, erai aproape treaz.Ne-ai înjuratºi-ai bãtut-o pe Olga, care-mplinise în lipsa ta 4ani –toatã dragostea mea s-a fãrâmiþat ºi s-a scurs lacanal.

Simþi de acum cu câtã poftã îþi joacã larvelemorþii-n plãmânidar tot te gãsesc în clipele de rãgaz trãgând dinþigarãºi mirosul amãrui de cheag, de puroi ºi gudroncare-þi iese din carne tot timpule pentru mine parfumul tristeþiiºi-al descompunerii lente.

CrochiuAm fost ºi eu o haimana derutatã la sfârºitul unui secol amar

cu buzele arse am umblat nopþi întregi prin cartierele cenuºii încercând sã-ncãlzesc inimile câtorva oameni înrãiþi ºi lunatici

mã poticneam pe strãzi sub luminile cenuºii abia reuºind sã îmi port pe umerii slãbãnogicapul înfãºurat în benzi cenuºii de neliniºte

disperat ºi furios ºi solemn am bodogãnit multã vreme când înnebunit de tristeþe pentru toatã nepãsarea

din privirea vatmanului a bancherului ºi a chelneriþei

nu fãceam decât sã ºuier poeme insolente ºiroind de alcool

(citisem eu într-o carte cã nimic nu a mai rãmas de salvat de bãut de regretat de futut

ºi toþi oamenii buni îºi târºâie picioarele pe aleile unui ospiciu pãrãsit ºi aproape scufundat într-o mlaºtinã de la marginea lumii)

………………………………………………………..

când mã gândesc la câteva momente ºi chipuri,corpul meu se ilumineazã ºi zornãieca un sãculeþ plin cu monede ieºite din uz.

Delirplouã peste oraº cu gândãcei ºi lãcusteprecum o pulbere a asfinþitului îþi intrã toate întrupo fetiþã ºi-a desfãcut picioarele pe stradãîntre pulpele ei albe gândãceii miºunã cu iubire

curând, în loc de braþe douã lãcustefremãtându-þi pe lângã trup vor ronþãi craniulprietenului care pe drumul cel lungcu flori ºi cu daruri þi-a ieºit înainte

se amestecã toate pe caldarâmrãscolim în fiinþe ºi-n lucrurinumai o isterie colectivã ne mai þine împreunã,trunchi lângã trunchi, arterele atârnândputrezite în rigola corpului doborât ºi inert

ºi dacã ar fi numai narcozanopþii bolnave a bãrãganului, tangajul sexualdeasupra blocurilor mari ºi murdare – ºi visulmeu obsedantîn care o inimã de cãþel îmizvâcneºte în palmele amorþite de la 3.45 la 3.48dimineaþa

mã fac mic mic mic dispar într-o gurã de ºoarece.

Claudiu Komartin

Dan Coman ©manasia

1155




,… eeram vvecini ººi aaveam ppãrul lla ffelîn pãrul ei îmi ascundeam ochiiatunci când noaptea veneau zmeiiiar pãrul meu devenea funia de care-i propteam dimineaþa

întotdeauna am simþitca un vânt cald prin mintecã într-o noaptecasele noastre vor trececele câteva pietre care le despãrþeau

când se oprea vântulningea ca tâmpitul, cu rãutatepãrul meu la fel cu al eia devenit curat ºi de nelocuit

astãzi cu vorbe nu ne mângâiemavem amândoi pãrul la felpãr peste toteu îl las sã creascã pentru prins zmeii

dar tu în acele locuri îl arzica ei sã nu vinã ...,

,... ssub mmine nnu ee nnici oo ffemeiedar eu mã zbat de plãcereca ºobolanii în bere

nici alãturinici sânge de altã nuanþãdoar eucare sub un tricou verde cu fermoar falssunt o maºinã cu tuburi de bambusprin care trece nepãsãtoare(ca ºobolanii prin bere)cea mai finã picãturã

sub mine nu e nici o femeiedar eu stau þintuitca ºobolanii în bere ...,

,... ddupã ppãrerea nnoastrãieri lumea s-a umplut de femeiele toate cântã danseazãºi desigur ascultã prefãcute pãrerea noastrã

pãrerea noastrã e ca o apã limpedeîn care ele prãjesc peºtidoar în vis mai ieºim din laptele lorºi uºorca o basculantã de mare tonajne dedãm la vorbe cu bere

dupã pãrerea noastrã lumea e plinãpânã ºi-ntr-o femeiedai de o femeie

conform acestei pãrerie numai bine aºa ...,

Florin Partene

Poemdacã aº fi Andrei Bodiumãcar m-aº duce pînã la Boduºi aº bãga un “i” între “d” ºi “u”pe plãcuþele de la intrare ºi ieºire din sat

dac-aº fi Ruslan Carþaaº bãga “r”-ul între “a” ºi “þ”pe plãcuþa din gara Caþa

dac-aº fi - doamne fereºte - Muºinaºi ar exista un sat Muºinam-aº fi îmbãtat sau m-aº fi rupt mãcar o datã în viaþã ºi în acea noapteaº fi ºters “º”-ul de pe plãcuþa de la intrareºi “º”-ul & “i”-ul de pe plãcuþele de la ieºirem-aº fi întors acasã fericit ºi

i-aº fi spus soþiei cã o iubesc ºi copiilor cã “da,da, sigur cã da”

dac-aº fi fost din Petrilaaº fi scris toate zidurile cu schije ºi desene KLUºi Ion Barbu n-ar mai fi avut loc petru antologialui

încã mai am un vissã schimb toate denumirile strãzilor de la noi dinsatsã mã pornesc de pe Vakulovskis-o iau la dreapta pe Letopizdeþpînã ajung pe Baºtovoi colþ cu Cruduºi sã merg mai departe pe strada centralã Tiuk!

iatã ce poþi sã pãþeºti dacã-l ºtii pe Carþa ºi treci prin Caþaîn trenul care te duce spre Zilele Revistei Tribuna

Mihail Vakulovski

Lilac winedin ºoaptele celui care se plimbã pe coridornoaptea ºi din viezurii pe care îi scot de sub pat împart aceeaºi miºcare mototolesc o cãmaºã. pe ea sunt desenate jobene cãderea lumiidesprinderea grotescã înspre oameni

viermuim apãsat sub candelecare nu se stingne potrivim pasul într-un marº funerar

suntem descendenþii unei lumicãreia ne închinãm

cu chipul neterminat ochii mei încercãnaþi izbesc ca fluturii

e o aºteptare fãrã somnîn care trag pãturi pe mine

sã-mi desfacã pieptul sã mã ghemuiesc cu ceilalþi

am voce: îmi spune cum sã întind laþul unde neputinþa seamãnã din ce în ce mai mult cu mineo nevoie pe un corp golfãrã chip/

Descinderi pe scaune ºubrede

“They always say that time changes things, but you actually

have to change them yourself”

Andy WWarhol

douã ore pe nerãsuflate din viaþa meastândde mânã cu ploºniþa prieteniei,confesorul, atotºtiutorul, inchizitorul

lungit pe scaun.

povestesc. cheagul unei lumi mãrunteprin spãrturi sufletul de bunãvoie

are corpul moaleo schiþã de cabaret cu baleriniîn acrobaþie

lumease opreºte la fiecare jumãtate de orã.schimbãm banda. schimbãm dansatorii.

***

povestesc din nou. despre orbi despre întunericul orbilor. despre nevii.

cu nervii putrezi vã aºezaþi pe orbiteînãuntrul meuclarvãzãtori

Andra Rotaru

Andra Rotaru ©manasia

1166




fluturi salvamari liniºte morþilor! aici se trãieºte.voi întindeþi iubitelor voastretrandafiri fãrã petale.

voi sunaþi la hotline ºi cereþi cu dragosteaea este la inima mea ºi bate ca disperatacu pumnii ºi cu picioarele fãrã sã ºtiecã e deschis.

voi pierdeþi nopþile ºi eu le câºtig.

voi naºteþi copii vii ºi îi creºteþi culapte de sârmã ghimpatã.

voi vedeþi frumuseþea numai prin ciorapi deplasticvoi mâncaþi cojile ºi aruncaþi miezul

voi mergeþi în mâini sã nu vã murdãriþi pepicioarevoi spuneþi o mânã o spalã pe alta

voi plãtiþi lumina ca pe ultima curvãvoi cãutaþi pe google nimicul sã vi-l întindeþi pebuzeeu îmi aºtept fetiþa lângã statuie doar pentru cãea ºtie sã râdã.asta e simplitatea ºi suficienþa iubirii.

voi putreziþi pe trotuare ºi stelele voastre put încervoi vã faceþi praf ºi eu vã presar pe aripi defluturi.

noinoi suntem mai rapizi ca pãmântul pe carecãlcãmca iubirile pe care le lansãmajungem la destinaþie înaintea noastrãajungem în pãmânt înaintea pãmântuluiîn femeie înaintea iubiriiîn copil înainte de mamã.

execuþiapoftim în încãrcãtor! mã invitã soldatul.eºti visul frumos al glonþului, acela de a masacra în inimã femeiatiptil fãrã ca moartea sã-l vadã.

ea trebuie eliberatã,dar asta nu se învaþã în armatã,ea a þâºnit din ochii mei înainte de toateºi-abia în urma sa privirea mea s-a deºiratrupând în voi departe.

închide ochii! îmi spune soldatulºi îmi îndeasã cu furca flori proaspetesub pleoape.

moartea ºi supermenMoartea nu traverseazã pe roºu sau printremaºini.nu trage pe nas, nu îºi bagã în venã ºi nu iapastile.nu comite crime, nu furã, nu jefuieºte.conduce mereu cu viteza admisã de lege.nu înoatã dincolo de geamandurã.

nu bea nici o picãturã.nu dã ºi nu ia pumni în gurã.nu scoate cuþitul ºi nu trage cu pistolul.nu fute mai mult de-o orgie-ntre gene.

Moartea e mereu în formã.nu îºi pierde zilele sau nopþile.merge la salã ºi trage de bãtrâneþi grele.

Moartea se crede vedetã.ea nu se lasã filmatã sau fotografiatã ºi nu dã autografe.

Moartea nu-ºi pierde minþile.nu se dã cu capul de pereþi.nu-ºi rupe unghiile în gratii.nu-ºi smulge pãrul.

Moartea nu iubeºte ºi implicit nu suferãde ne, de vã, de te, de mã, de le, de îi, de îl, deo.

Moartea nu iese din casã pe o vreme ca astacând naºterea e torenþialã ºi viaþa provoacã inundaþii de carne.

Moartea nu îºi sparge dinþii ºi nu face foamea,muºcând mereu exact pânã la sâmbure.

Moartea e amanta perfectã, sãrind de la fereastrãchiar înainte sã-mi vinã iubitade la servici acasã.

Ea este ieftinã, nu este scumpãMãnâncã legume ºi carne proaspãtã sau crudã.

Moartea nu îºi pune nici o clipã viaþa în pericolºi nu ne înºealã, ejaculându-nepe nu ºtiu ce fel de coridorîn faþa unui poster cu Superman în zbor.

noreiGeorge Vasilievici

E ste necesarã, cred,o primã distincþie întrescriitorul care semneazã articole, eseuri,tablete în presa cotidianã ºi ziaristul spe-

cializat oarecum în comentarea fenomenelor cul-turale curente. Dacã în primul caz personalitateascriitorului, stilul recognoscibil sunt pe primulplan, în cel de al doilea caz suntem interesaþi deinformaþia propriu zisã, de o relatare a unuieveniment, o lansare de carte, un simpozion, o dezbatere etc, cu o cât mai mareexactitate.Volutele stilistice pot lipsi, deci, obiectivitatea nu.

Avem jurnaliºti literari, care sunt la originebuni comentatori literari, critici cu o experienþã,deºi tineri, de la Luminiþa Marcu, sã spunem, laIulia Popovici, sau alþii cu un anumit exerciþiu jur-nalistic, dar care nu urmãresc abordarea dintr ununghi strict literar, ci social cultural, incisivi, maiales în rubricile lor din cotidianele sau sãptãmâ-nalele de mare tiraj, nume ca Radu Pavel Gheo,Dan Teodorovici. Mã gîndesc apoi la un prozatorprecum Cristian Teodorescu, ori la ConstantinStan, sau la mai tânãra Carmen Muºat, ori lainterviurile lui Ovidiu ªimonca, pentru a fixacotele exigenþei profesioniste pe care o pretindepracticarea jurnalismul cultural. La revistaTribuna, un activ jurnalist este Claudiu Groza,cronicar de carte ori de teatru, reuºind sã impunão rubricã alertã la un ziar clujean, rubricã foartesuccintã, e drept, dar cu impact asupra publicului

.Jurnalistul literar are nevoie evident de anumitecalitãþi ca buna informare la sursã, capacitatea dea discerne spontan, rapid, falsul de autenticitateaartisticã, o scriiturã accesibilã, dar de þinutã int-electualã. Azi, cum ºtim, literatura nu maiînseamnã doar clasicele genuri ale poeziei ºiprozei, ea înglobând memoriile, jurnalele, ce numai sunt considerate genuri de frontierã, de multtimp. Mai mult, netrucate, neprelucrate, minimalenotaþii, beneficiind de acea “expresiviate involun-tarã” intrã cu brio în domeniul literaturii contem-porane. Aici e problema. Poate fi consideratãviaþa ca atare, nu doar cu tensiunile ei inevitabile,dar ºi cu cruzimea, vulgaritatea ºi sublimul ei,semnificativã în sine, sau e nevoie de amprentacreatorului matur, cel care o decanteazã, potrivitunei viziuni. Grea decizie pentru un jurnalist lite-rar care vrea sã se respecte, respectând actul artis-tic ca atare, act ce este mai mult decît fotografiarealului nostru imediat, real derizoriu, agresiv,trivial de multe ori...

Campaniile literare, revizuirile canonice,repoziþionãrile axiologice sunt, de regulã,susþinute de cavaleria uºoarã a jurnaliºtilor cultu-rali, ei deschid atacul, uneori asupra unor numeconsacrate în deceniile anterioare, nume greu dig-erabile, cu anumite excepþii, E. Brumaru,M.Ivãnescu, S. Foarþã, N. Iuga. E clar, noua gene-raþie nu mai este interesatã de rezistenþa prin cul-turã, de tacticile de amânare a înfruntãrilor ideo-

logice, de replieri urmate de ofensive parþiale,specifice anilor grei ai comunismului. O nerãb-dare neascunsã de a îndepãrta vechea generaþie,operaþiune fãcutã pe viu, deseori, cu o anumitãcruzime generaþionistã, este apanajul jurnalistuluicultural de azi, neconcesiv, lipsit de nuanþe, con-siderând drept expiraþi arta ºi omul care au fostalãturi de putere. Numai cã lucrurile nu stauîntotdeauna astfel, multe texte au valoarea lorsupraistoricã, deºi sunt circumscrise unei determi-nate atmosfere, unui climat istoric, unor circum-stanþe etc. Dacã totul dateazã, dacã totul e tarat,viciat de ideologic, sau aproape, în lumea dedinainte de ‘89, atunci literatura însãºi trebuiereinventatã, iar criteriul axiologic devine inope-rant, esteticul va fi surclasat de adevãrul istoric,deci politicul dominã actul artistic. Neîntoarcem, astfel, prin anumiþi jurnaliºti literari,de la cotidianele centrale, la vremurile lui SorinToma et comp.

Grea misia de jurnalist cultural, ea pretindeamplu orizont ideatic, lecturi bine asimilate, nufrunzãrirea gazetelor, pentru informare, nu doarpreluarea notelor schematice de pe net, ci lucidi-tatea de a deosebi construcþia realã, chiar imper-fectã, de impulsul demolator, refuzul mimetismu-lui tematic ºi stilistic, dar asimilarea trenduluivremii, fãrã pierderea individualitãþii. Ce i se cereobligatoriu jurnalistului .Talent ºi onestitate,dinamica ideilor noi, surprinse dincolo de sim-patii sau antipatii de grup, sau de generaþie.

Jurnalistul literarAdrian Popescu

1177




S ub acest titlu s-a desfãºurat la 28 octombriea.c., în cadrul “Zilelor revistei Tribuna”, ointeresantã dezbatere la sediul clujean al

Uniunii Scriitorilor. O seamã de mînuitori ai con-deiului, aparþinînd unor generaþii diferite, unorzone geografice distincte, dar avînd, cu siguranþã,experienþe cam asemãnãtoare, s-au întîlnit pentrua-ºi spune pãsul, sub bagheta de mediator a lui I. Maxim Danciu.

Încã de la pornire, o problemã a pãrut sã oreprezinte însãºi tema discuþiei, ºi anume concep-tul de “presã culturalã”. Poetul Adrian Popescu,redactor-ºef al revistei Steaua, a considerat cã subaceastã cupolã pot fi cuprinse doar cîteva – puþine– publicaþii, cu frecvenþã cotidianã sau sãptãmî-nalã, ce nu aparþin propriu-zis Uniunii Scriitorilor(Tribuna, Observator cultural, pagina de profil aziarului Cotidianul, cea a ziarului România liberãetc.), dar care contribuie la intermedierea eveni-mentului artistic. Cei care scriu în periodicelerespective sînt de fapt nu artiºti, ci jurnaliºti, iaractivitatea lor e extrem de utilã ca pîrghie de legã-turã între adevãraþii creatori ºi publicul consuma-tor. A fost aruncatã pe tapet ºi distincþia dintrecaracterul “abulic” al artistului ºi preciziagazetãreascã, atît de necesarã în sectorul jurnalis-mului în general (dar ºi al celui cultural).

Aceastã ipotezã n-a pãrut sã întruneascã ade-ziunea celor prezenþi. Împotriva ei s-a exprimatLaszlo Alexandru, în opinia cãruia e contrapro-ductiv sã fie restrînsã artificial sfera presei cultura-le, în funcþie de organismul tutelar sub care aparrevistele, sau de periodicitatea lor, sau de vizibili-tatea lor. În contextul economiei de piaþã, undefiecare actor tinde, dimpotrivã, sã-ºi hipertrofiezesfera de competenþe ºi atribuþii, e falimentarãpolitica de autodevorare, dupã modelul “Sfînttrup ºi hranã sieºi, Hagi rupea din el”. (Cu pre-cizarea – necesarã – cã aluzia era nu la fotbalistulprenumit Gicã, ci la poetul numit Barbu.)Jurnalismul cultural ar trebui vãzut mai degrabãca un poligon de încercare, unde diverse categoriide literaþi (poeþi, prozatori, critici) îºi expun pre-ocupãrile în curs de cristalizare, permit analiza ºidiscutarea lor în comunitate, cu scopul de a leameliora ºi desãvîrºi înaintea publicãrii definitive,sub formã de volum. Presa oferã, din aceastã per-spectivã, imaginea unui “ºantier deschis”, contex-tul pentru dezbaterea în contradictoriu a poziþi-ilor estetice diverse.

Alþi vorbitori au subliniat cã nu se poate sta-bili o rupturã între jurnaliºti ºi scriitori. Tot litera-þii sînt cei mai înverºunaþi gazetari. Ar fi de ase-meni o greºealã sã se echivaleze presa culturalãdoar cu discursul despre literaturã. O revistã eobligatã, în zilele noastre, sã acorde spaþii consi-derabile ºi mesajului teatral, muzical, cinematogra-fic, plastic ºi, în genere, artistic.

Poetul Ion Mureºan ºi-a detaliat recenta expe-rienþã amarã cu publicaþia Verso, constrînsã deîmprejurãrile economice sã-ºi suspende apariþia.Motivul l-a constituit, pe de o parte, sistemul cen-tralizat de difuzare al angrosiºtilor. De pildã sprea se vinde 5 exemplare de revistã la Gherla (înpreajma Clujului), întregul tiraj era transportat,mai întîi, pînã la Bucureºti, de unde revenea ulte-rior la punctul de pornire, într-un du-te – vinofãrã sens. Pe de altã parte, mediul de investiþiiclujean n-a fost receptiv la subvenþionarea publi-

caþiei, cãreia îi reproºa… excesiva pondere literarãºi neglijarea mesajului specializat, de tip economi-co-financiar. Vorbitorul a subliniat de asemeni curegret incapacitatea revistelor culturale româneºtide a pãtrunde în mediul rural. Intelectualitateasatelor s-a deconectat complet de la circuitul asi-gurat prin periodicele de profil, iar redacþiile numai fac nimic pentru a-ºi recîºtiga acest segmentimportant de cititori.

Cronicarul dramatic Claudiu Groza ºi-a mãr-turisit scepticismul faþã de propria zonã de activi-tate, din cauza jargonului exclusivist al publica-þiilor culturale, ce par a dialoga doar unele cualtele. Publicul larg nu participã la dezbateri,autorii par a se citi între ei. Jurnalistul ºi-a expusºi o satisfacþie concretã: atunci cînd a tipãrit ocronicã pozitivã la un spectacol teatral, regizoruli-a comunicat cã, în ziua urmãtoare, biletele s-auvîndut ºi sala a fost plinã. A obþinut astfel unfeedback imediat, care i-a confirmat cã rîndurilesale sînt citite, opiniile sale au credit. În aceeaºidirecþie a expunerii, Constantin Cubleºan a insis-tat pe impactul extraordinar al presei culturale,care a mobilizat publicul ºi l-a incitat sã meargãla teatru spre a vedea spectacolul realizat la Clujde Andrei ªerban. Cronicarul de teatru are odeosebitã responsabilitate moralã. Dacã n-oonoreazã în permanenþã, este sancþionat: cînd îºiminte cititorii, îºi pierde credibilitatea.

Bogdan Creþu de la Iaºi a insistat pe aspectelefinanciare care menþin existenþa în timp a uneipublicaþii. Au fost deplînse precaritatea de organi-zare ºi rezultatele dubioase de jurizare aleFondului Cultural Naþional. S-a subliniat cã, din-tre numeroasele ºi prestigioasele reviste ieºene ceparticipã azi la viaþa culturalã localã ºi naþionalã,în mod bizar, cele mai ºubrede ºi transparente auprimit de la stat ajutoare consistente, pe cîndcelelalte supravieþuiesc subexistînd.

Rãzvan Þupa de la Bucureºti a prezentat suc-cint dificultãþile cu care se confruntã, împreunãcu echipa sa, în lansarea noii serii a revisteiCuvîntul. El resimte handicapul de prestigiu,întrucît vine pe urmele unui colectiv reputat, dar

beneficiazã în acelaºi timp de avantajele unuibrand consolidat. Aºadar modificarea de structurãse va realiza printr-o alunecare progresivã, pruden-tã, dinspre ceea ce a fost spre noua construcþieproiectatã.

Finalul discuþiilor a inclus o tentativã dedefinire globalã a caracteristicilor presei culturaleromâneºti. Potrivit lui Laszlo Alexandru, e normalca explozia cantitativã a publicisticii postdecem-briste sã fie însoþitã de relativa sa mobilitate ºiefemeritate. Avem reviste mai multe, dar ºi ohalucinantã miºcare brownianã: unele apar laintervale neregulate, îºi suspendã apariþia, ºi-oamînã, îºi comprimã sau îºi dilatã numãrul depagini, în funcþie de împrejurãrile financiare, cir-culã pe arii restrînse ori sînt ucise din faºã, prinnedistribuire. Asistãm în prezent la o confruntarepe viaþã ºi pe moarte între libertatea de expresieºi imperativele economice. Ar fi naiv sã-i pretin-dem statului sã-ºi asume susþinerea integralã amiilor de publicaþii existente. Probabil va trebuisã pariem pe cîteva titluri prestigioase, consoli-date, care vor fi sprijinite financiar cu toatã insis-tenþa, urmînd ca efemeridele sã aparã spontan, sãreflecte punctul de vedere al unui grup sau indi-vid, dupã care sã-ºi înceteze la fel de spontanexistenþa. Nu trebuie neglijatã alternativa serioasãa internetului, care a aruncat pe piaþa web iniþia-tive surprinzãtoare, precum poliglota E-Leonardo(www.eleonardo.tk), cu o amplã audienþã inter-naþionalã, sau dezinvolta publicaþie Tiuk!(www.tiuk.reea.net), de asemeni reprezentatã laaceste dezbateri prin protagonistul sãu, MihaiVakulovski. De altfel cam toate ziarele ºi revisteleromâneºti importante îºi dubleazã deja fiinþa dehîrtie prin proiecþia sa electronicã, permiþînd acce-sarea mai promptã, lectura mai ieftinã (sau chiargratuitã), arhivarea mai eficientã.

Concluziile dezbaterii i-au aparþinut modera-torului I. Maxim Danciu, care a subliniat cã oparte din problemele presei noastre îºi vor gãsirezolvarea naturalã, dupã aderarea României laUniunea Europeanã. Realizatorii de reviste vor tre-bui sã se inspire atunci ºi sã înveþe de la colegiilor vestici, pentru a-ºi gestiona mai eficient spaþiulde exprimare. Dacã specificul mesajului artistic seva pãstra nealterat, soluþiile de management cul-tural vor pãtrunde în matca democraþiei consoli-date.

Probleme actuale ale preseiculturale româneºti

Laszlo Alexandru

Irina Petraº & Vasile Muste prezentând Almanahul Cuvinte, la sediul Asociaþiei Scriitorilor clujeni ©manasia

1188




Al V-lea Simpozion naþional de jurnalism

Stil ºi limbaj în mass-mediadin RomâniaCluj-Napoca, 27-28 octombrie 2006

Catedra de Jurnalism a Facultãþii de ªtiinþePolitice, Administrative ºi ale Comunicãriidin cadrul Universitãþii “Babeº-Bolyai” din

Cluj-Napoca a organizat, în perioada 27-28octombrie 2006, cel de-al V-lea Simpozion naþion-al de jurnalism, tema acestei ediþii fiind Stil ºi lim-baj în mass-media din România.

Dorindu-se a fi un simpozion al reconcilieriidintre Academia Românã ºi mass-media, nouamanifestare ºtiinþificã se adaugã acþiunilor similareanterioare iniþiate ºi organizate de Catedra deJurnalism, toate finalizate prin publicarea lucrãrilorîn volume cu acelaºi titlu: Curente ºi tendinþe înjurnalismul contemporan (2002), Schimbãri înEuropa, schimbãri în mass-meda (2003),Jurnalismul cultural în actualitate (2004), Presascrisã româneascã – trecut, prezent, perspective(2005).

La deschiderea lucrãrilor simpozionului au par-ticipat: prof. univ. dr. Andrei Marga, PreºedinteleConsiliului Academic al Universitãþii (care a rostito alocuþiune privind rolul presei în lumea contem-poranã), prof. univ. dr. Nicolae Bocºan, RectorulUniversitãþii “Babeº-Bolyai”, conf. univ. dr. CãtãlinBaba, decanul facultãþii, ºi prof. univ. dr. Ilie Rad,ºeful Catedrei de Jurnalism. Acad. Marius Sala,vicepreºedinte al Academiei Române (preºedintelede onoare al comitetului de organizare a sim-pozionului), a transmis participanþilor un mesajdespre importanþa evenimentului de la Cluj.

Conferinþa inauguralã a simpozionului a fostsusþinutã de cunoscutul scriitor ºi om politic, prof.univ. dr. George Pruteanu, care a vorbit despreBrutalitatea lingvisticã în mass-media

A urmat dezbaterea a douã cãrþi fundamentaleale culturii române, cu mare impact asupra stiluluiºi limbajului din mass-media, ambele elaborate subegida Academiei Române: Dicþionarul ortografic,ortoepeic ºi morfologic al limbii române (ediþia aII-a, DOOM-2, Editura Univers Enciclopedic,Bucureºti, 2006), prezentat de prof. univ. dr. IoanaVintilã-Rãdulescu, Institutul de Lingvisticã “IorguIordan – Alexandru Rosetti” al Academiei Române,coordonatoarea lucrãrii, ºi Gramatica limbiiromâne (2 vol., Editura Academiei Române,Bucureºti, 2006), despre care a vorbit conf. univ.dr. Rodica Zafiu, coautoare a lucrãrii, titulararubricii “Pãcatele limbii”, din România literã.

Între invitaþii care s-au înscris cu lucrãri la sim-pozion s-au numãrat: prof. univ. dr. GeorgePruteanu, Universitatea “Andrei ªaguna” dinConstanþa, prof. univ. dr. Doina Bogdan-Dascãlu,prof. univ. dr. Criºu Dãscãlu, conf. univ. dr.Mariana Cernicova, conf. univ. dr. Dumitru Vlãduþ(Universitatea Tibiscus, Timiºoara), prof. univ. dr.Stelian Dumistrãcel, prof. univ. dr. Dumitru Irimia(Universitatea “Al. Ioan Cuza” Iaºi), prof. univ. dr.Nicolae Felecan, lect. univ. dr. Daiana Felecan, lect.univ. dr. Oliviu Felecan (Universitatea de Nord,Baia Mare), prof. univ. dr. Theodor Hristea, conf.

univ. dr. Luminiþa Roºca, prof. univ. dr. IoanaVintilã-Rãdulescu, conf. univ. dr. Rodica Zafiu(Universitatea din Bucureºti), prof. univ. dr. IonelFuneriu (Universitatea “Aurel Vlaicu”, Arad), prof.Liana Pãtraº, jurnalistã la Realitatea TV dinBucureºti, prof. dr. Ileana Alexandrescu,Universitatea “Dunãrea de Jos” din Galaþi. Clujeniiau fost reprezentaþi la simpozion de cãtre prof.univ. dr. G. Gruiþã, dr. Rodica Marian, asist. univ.drd. Mihaela Mureºan, prof. dr. Doina Rad ºi prof.univ. dr. Ilie Rad.

Lucrãrile prezentate la simpozion vor fi reuniteîn volum ºi propuse, spre publicare, unei edituri deprestigiu din România.

Conform tradiþiei simpozioanelor de la Cluj, laactuala ediþie s-au lansat urmãtoarele lucrãri aleparticipanþilor la simpozion: Doina Bogdan-Dascãlu, Limbajul publicistic actual, Timiºoara,2006; Maria Cvasnîi-Cãtãnescu, Retorica publicis-ticã – de la text la pretex, Editura Universitãþii dinBucureºti, Bucureºti, 2005; Stelian Dumistrãcel,Limbajul publicistic românesc din perspectiva sti-lurilor funcþionale, Institutul European, Iaºi, 2006;Daiana Felecan, Între veghe ºi vis sau spaþiul opereilui Dumitru Þepeneag, Editura Limes, Cluj-Napoca,2006; Oliviu Felecan, Noþiunea “Muncã” – o per-spectivã sociolingvisticã în diacronie, EdituraDacia, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2004; NicolaeFelecan, Terminologia corpului uman în limbaromânã, Editura Mega, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2005; G. Gruiþã, Moda lingvisticã 2007,Editura Paralela 45, Piteºti, 2006; Dumitru Irimia(coordonator), Dicþionarul limbajului poetic emi-

nescian. I. Concordanþele poeziilor antume, vol. I-II, Editura Axa, Botoºani, 2002; Concordanþelepoeziilor postume, vol. I-IV, Editura Universitãþii“Al. I. Cuza”, Iaºi, 2006; Semne si sensuri poetice.I. Câmpul semantic ARTE, Editura Universitãþii“Al. I. Cuza”, Iaºi, 2005; Doina Rad, Eta Boeriu,monografie, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2005; IlieRad, Învãþãmântul jurnalistic clujean, EdituraAccent, Cluj-Napoca, 2006; Rodica Zafiu (coau-toare), Cum era? Cam aºa… Amintiri din aniicomunismului (românesc). Volum coordonat deCãlin-Andrei Mihãilescu, Editura Curtea Veche,Bucureºti, 2006; Cuvinte. Almanah literar 2006,Editura Casa Cãrþii de ªtiinþã, Cluj-Napoca, 2006.

De asemenea, s-au prezentat douã publicaþii:Analele Universitãþii “Tibiscus”. Seria Jurnalisticã,XI, 2005, ºi Învãþãmântul jurnalistic clujean.Buletin informativ lunar, editat de Catedra deJurnalism a Universitãþii “Babeº-Bolyai”.

Ilie Rad

În faþã: Bogdan Creþu & Radu VancuÎn spate: Mihai Vakulovski ºi Ovidiu Petca ©manasia

Florin Partene, Andra Rotaru, Claudiu Komartin ºi Ruxandra Cesereanu ©manasia

1199




U nul dintre cei mai mari fotografi aitimpurilor noastre Henri Cartier-Bressonconsidera camera foto drept „o prelungire

a ochiului” sãu.ªtefan Socaciu a studiat fotografia într-un

moment foarte fericit al acestei arte în România:dupã ce ani de zile îndeletnicirea, meseria nu erarecunoscutã deplin (singura pregãtire calificatã fiindcea „cooperatistã”), acum aceasta, iatã, se studiazã(cu adevãrat) în învãþãmîntul superior. Rezultatelebenefice se vãd: calitativ fotografia a ajuns la culminesperate înainte pentru ºi în România, fotografiaeste artã, îºi are un destin de sine stãtãtor. Eapoate fi, ca ºi înainte, ºi un auxiliar, ilustraþiileperiodicelor, lucrãrilor tipãrite ºi-au ridicatconsiderabil nivelul.

Norocul, ºansa lui ªtefan Socaciu a mai constatºi în faptul cã a „apãrut”, s-a „nãscut” într-unmoment de rãscruce. Fotografia clasicã (aparat defotografiat „mecanic” ºi optic, film, laborator)coexistã cu fotografia digitalã (camerã digitalã,calculator, scanner), se interfereazã: fotografiilebune (sau peliculele bune) pot fi digitalizate (nu,însã, ºi invers). Fotografii care se respectã (înadevãratul sens al cuvîntului) sunt (azi, poatedeocamdatã, poate pentru o vreme…) ambivalenþi.Creeazã, îºi dezvoltã arta prin ambele mediiexistente. Exact aºa procedeazã ºi ªtefan Socaciu(care, în plus, este dublat ºi de un pasionatcolecþionar sau cunoscãtor al aparatelor fotograficede diferite construcþii, complexitãþi ºi din toatetimpurile, pe care le pune la „treabã” în propriulsãu folos, cît ºi proceselor clasice de developare), elfiind, de asemenea, un bun cunoscãtor al tuturortehnicilor digitale. A experimentat suficient demult ca sã-ºi cîºtige perfecþiune. „Tehnicafotograficã modernã este atît de perfecþionatã ºi deflexibilã, încît nu mai existã aproape nimic care sãnu poatã fi fotografiat”, spunea, ceva mai demult,Andreas Feininger.

Nãscut în 1977 a absolvit în 2005 Universitateade Artã ºi Design din Cluj-Napoca, secþia Foto-Video-Procesare Computerizatã a Imaginii, este înprezent masterand la aceeaºi universitate. El are oactivitate artisticã demnã de invidiat pentru mulþidintre confraþii sãi: participãri la peste zeceexpoziþii de grup sau personale, participãri lanumeroase workshop-uri, ºapte premii (Premiulspecial la concursul de fotografie organizat decentrul experimental de fotografie din Prato-Italia -2002; premiul întîi al clubului Karma la concursulde fotografie organizat de centrul experimental defotografie din Prato-Italia – 2003; premiul al doileala concursul de fotografie organizat de centrulexperimental de fotografie din Prato – 2004;medalia de aur AAFR (Asociaþia Artiºtilor Fotografidin România), în cadrul Bienalei internaþionaleCarol Popp de Szatmary, ediþia a doua, Cluj-Napoca – 2004; premiul special la festivalul de filmdocumentar, Cãlaraºi, pentru filmul Graffiti –vandalism sau artã, realizator Gabriela Rostaº etc.

S-a perfecþionat cîþiva ani buni digitalizîndfotografii vechi din colecþia Bibliotecii Judeþene„Octavian Goga” din Cluj, fãcînd fotografii-reportajdespre existenþa ºi transformarea (majorã) a acesteiinstituþii de culturã a oraºului nostru. În paralel, de

o vreme se ocupã ºi de prezentarea artisticã-fotograficã ºi de tehnoredactare a revistei Tribuna.

Revenind, la propriu, la cartea de vizitã atînãrului artist, ce poartã un logo luat, împrumutatdin cuvintele unui mare fotograf din epoca depionierat a genului pe care l-am folosit ºi în titlu,aº încerca sã-i definesc cîteva din preocupãrile,direcþiile artei sale, aºa cum se descoperã dincreaþiile pe care însuºi autorul lor ºi le-a consideratca fiind cele mai reprezentative: Natura; OOraºulprin oochii mmei; PPanoramica; CCãminul dde ffete.

Natura. Sub acest cuvînt se înscrie o parte aoperei sale conþinînd fotografii alb-negru sau colorcu subiecte din naturã (fie „frumuseþile” ei, fievitregiile fãcute de furtunã sau de „mîna” omului)

peisaje sau prim planuri. Evident, adesea, realismulcrud este redat prin opþiunea pentru alb-negru; dinacest punct de vedere îl putem considera unecologist, un locuitor al planetei noastre ce sesimte responsabil pentru actualul sãu destin. Acolounde artistul cautã frumuseþe foloseºte colorulprofitînd de toate avantajele sale.

Oraºul pprin oochii mmei. Oraºul… este o suitã(atît alb-negru cît ºi color) conþinînd peisaje(nocturne ale Clujului vechi), portrete în cadrucitadin, scene de viaþã palpitantã ale burgului.Registrul este fie grav (nocturnele), fie uºor ironic(scenele de viaþã), optimist (portretele).

Panoramica. Aici vom întîlni imaginianamorfotice, deformate prin intermediulaparatului de fotografiat special pentru imaginipanoramice. Întîlnim cîteva imagini (cunoscute) aleBraºovului, ale Bucureºtiului, ale Clujului saupeisaje din naturã în care autorul fie cã doreºte sãreinterpreteze perspectiva, fie sã o denatureze, sau,de ce nu, sã-i dea o altã (proprie) definiþie.

Cãminul dde ffete un montaj de portrete,dinamic, în miºcare… Acest „capitol” ne deschide(hai sã zicem aºa) un subcapitol intitulat Iluzia.Paradisul conþinînd o serie de portrete (feminine)

sau body painting-uri. Alt subcapitol (egalprecedentului) ar fi cel intitulat Various: alteportrete dar ºi fotografii de modã (specialexecutate pentru designerii vestimentari AncaGroza ºi Oana Moºteoru).

Credem, suntem convinºi cã nu întîmplãtorartistul ºi-a ales cele patru teme pe care le-areprezentat prin denumirile sale generice…Dragostea pentru naturã, transpunerea ei (înpropria sa manierã) poate o sincerã opþiune, poatepentru cã ea (natura) ne este lucrul cel maiapropiat… ºi oraºul (o temã infinitã) este tot onaturã, dar una în care se poate vedea intervenþiaomului (armonic sau disarmonic…). În oraº apargeometriile construcþiilor în concordanþã sau îndiscordanþã cu o naturã (exuberantã sauschiloditã). Panoramica este o prelungire aconcluziilor celor douã tematici mai sus pomenite,o concluzie a lor… Universul feminin, dintotdeaunao temã generoasã, poartã la ªtefan Socaciudenumirea Cãminul de fete, poate o amintire aanilor de ºcoalã sau de studenþie….

Iatã o variatã paletã, preocupãri diferite: peisaj,eseu, nud, portret… De aceea cred în destinul luiªtefan Socaciu, în viitorul sãu de artist fotograf ! El

este un artist al luminii sau cum spunea uncunoscut fotograf de la National Geographic,Robert Caputo: „Totul depinde de luminã.Cuvîntul fotografie nu înseamnã altceva decît adesena cu luminã ºi este exact ceea ce faceþi cîndrealizaþi o pozã – desenaþi cu luminã pe o bucatãde film sau pe un card digital.” În ochii, în minteaartistului nostru lumina se transformã în imaginiprecum fierul înroºit ascultã docil voinþameºterului faur.

Foarte recenta sa expoziþie (de grup) conþineimagini din Munþii Apuseni. Expoziþia vernisatãvineri 27 octombrie 2006, cu ocazia Zilelor revisteiTribuna, a mai avut ca participanþi pe IoanaSocaciu, soþia sa, Robert Sârb ºi pe binecunoscutul,veteranul clujean Szabo Tamas. Printre alteleexpoziþia s-a dorit o avanpremierã a unui albumcomandat ºi care va fi editat de Institutul CulturalRomân, cuprinzînd imagini (în patru versiuni, dacãdoriþi, în patru registre – individualitãþilecreatorilor) ale frumuseþilor Apusenilor, un mirificteritoriu al României, în ultimã instanþã, alEuropei. O altã garanþie, o certitudine pentrusuccesele viitoare ale artistului.

Carte de vizitã sau emblemã:„O fotografie face cît 1000 de cuvinte”!

Adrian Grãnescu

2200




“Folk-ul s-a cântat tot timpullive, a propus o literaturã valoroasã ºi un dialog continuucu spectatorii”- ddee vvoorrbbãã ccuu AAddrriiaann IIvvaanniiþþcchhii -

Daniel MMoºoiu: - D-le Adrian Ivaniþchi, când ºicum v-aþi apropiat de mediile literare clujene? Ceprietenii aþi legat, ce amintiri vã leagã de Cluj?

Adrian IIvaniþchi: - Aº începe cu o scurtãistorie. Terminasem liceul în 1965 ºi dorinþa meacea mai puternicã era sã fac arhitectura, aºa cãam ajuns în Bucureºti, unde era singura facultatede acest fel. N-am intrat la facultate, dar am fãcutªcoala Tehnicã de Arhitecturã ºi ConstrucþiaOraºelor, celebra STACO, o postlicealã unde eramultã lume bunã, se fãcea ºcoalã serioasã ºi era opepinierã a Institutului ,,Ion Mincu”. Trãind înBucureºti, am ajuns în miezul muzicii ,,beat” dinRomânia. Dupã ,,stagii” la formaþiile Coral,Sideral ºi Sfinx, am facut armata ºi m-am întorsîn Sighiºoara. M-am apropiat de Cluj, ca oalternativã perfect valabilã Bucureºtiului, prin soramea, studentã la francezã, prin cumnatul meu(regretatul prozator Marcel Constantin Runcanu),dar ºi prin întreaga generaþie de literaþi care aucreat Echinox-ul, cea mai puternicã ºinonconformistã miºcare literarã de la sfârºitulanilor ‘60 ºi începutul anilor ‘70. Cu certitudine,în Cluj era cea mai frumoasã ºi profundã boemãliterarã, invidiatã de toate celelalte centreuniversitare. Prieteniile s-au legat la Arizona, laCroco, la Mongolu sau în micuþele apartamenteale scriitorilor. Legãtura a fost una ideaticã, nuneapãrat poeticã. Felul în care gândeam, lecturile,conversaþiile, chiar latura anecdoticã a vieþii, toateerau o bucurie, iar pentru mine venirile la Clujerau mici sãrbãtori. Citeam tot ce apãrea,generaþia Echinox-ului era în topul literaturiiromâne. Atunci i-am cunoscut pe Adrian Popescu,pe Ion Mircea, Aurel ªorobetea, Horia Bãdescu,Ion Maxim Danciu, pe Ioan Mureºan, Ion Vartic,Alexandru Vlad, Petru Poantã, Ioan Groºan,George Þâra, Nicolae Prelipceanu, MarianaBojan… I-am cunoscut ºi am rãmas prieteni, chiardacã, din pãcate, ne vedem atât de rar. Sã nu-i uitnici pe cei care astãzi nu mai sunt: Pia Olaru,Marcel Constantin Runcanu, Radu G. Þeposu,

Vasile Sav, Marian Papahagi. I-am cunoscut ºi pecei mai maturi decât noi atunci: Augustin Buzura,Ion Lungu, D.R. Popescu, Virgil Stanciu, VasileGrunea, oamenii de la Tribuna ºi mulþi alþii pecare acum nu-i mai amintesc, dar care în anii ‘70reprezentau ,,intelighenþia”, dar ºi frumuseþeaClujului. Aproape de aceastã stare de spiritardeleanã, existau la Bucureºti sau în Moldova unLeonid Dimov, un Cezar Ivãnescu sau EmilBrumaru, Mihai Ursachi, Ion Nicolescu,Constanþa Buzea. Pe unii i-am cunoscut, pe alþiinu, dar poezia lor mi-a fost aproape ºi am intratîn hainele acelea poetice ca în casa mea.

- Drept dovadã cã aþi compus pe versurilemultora dintre ei. De ce nu ºi pe ale poeþilorclasici?

- N-am cântat pe versurile poeþilor clasici, nufiindcã nu-mi plãceau, însã mi se pãrea maiimportantã promovarea poeþilor mai puþincunoscuþi, dar mai aproape de spiritual, limbajulºi atmosfera acelor vremuri.

- Ce a însemnat pentru dumneavoastrã ºipentru atmosfera artisticã a Clujului anilor ‘70Cenaclul “Gaudeamus”?

- Cenaclul “Gaudeamus” era într-un fel oreplicã ardeleanã a Cenaclului “Flacãra”, însã cumanifestãri mult mai diverse, dacã ar fi sãamintesc doar clasa de percuþie a Conservatoruluicondusã de Grigore Pop, ariile de operã cu ViorelSânpetrean sau Corina Circa, cvartetul de coardeal Conservatorului ºi chiar montajele literar-muzicale ale lui Mircea Gomoiescu. Nu pot sãnu-i amintesc pe Adrian Tudor Moroianu,moderatorul cenaclului, pe Lucian Chiriac,directorul postului de radio studenþesc, ºi peFlorin Zaharescu, sufletul acestor manifestãri.Cornel Udrea, Dorel Viºan ºi Paul Prunã asiguraupartea umoristicã a spectacolelor, de o valoarenici azi egalatã, iar folkul era reprezentat deMarcela Saftiuc, Traian Cosma, Mircea Peteu, darºi de bucureºtenii Mircea Vintilã, DoruStãnculescu ºi Sorin Minghiat.

- Credeþi cã muzica folk mai are astãziimpactul de odinioarã?

- Muzica folk a fost mereu egalã cu ea însãºi.Fãrã urcãri spectaculoase (exceptând o perioadã aCenaclului “Flacãra”), dar nici condamnatã ladispariþie. Acum se pare cã este o perioadãprielnicã, fiindcã într-o aglomerare de genuri ºistiluri, omul va alege adevãrata muzicã. Folkul s-acântat tot timpul live, a propus o literaturãvaloroasã ºi un dialog continuu cu spectatorii.Cred cã asta conteazã, iar faptul cã în 2006, celemai multe festivaluri au fost de folk, spune destulde multe.

- Cum a fost spectacolul de la Casa Radio?Cum i-aþi simþit pe foarte tinerii poeþi?

- Revenirea dupã multã vreme în sala despectacole a Casei Radio Cluj a fost emoþionantã.Mi-am amintit de spectacolele ,,Acusticon”, deentuziasmul realizatorilor ºi participanþilor, într-operioadã în care nu era uºor sã pãtrunzi, cuprograme muzicale, hai sã le spunemnonconformiste. Poeþii pe care i-am ascultat auvoci distincte, multe originale, dar mai au ºidorinþa de a se impune în conºtiinþa unui publictot mai puþin atent la fenomenul poetic actual.

Societatea româneascã are o mare dozã desuperficialitate. O þarã întreagã a aflat deîntâmplãrile cuplului de mucava Iri ºi Monica, darcâþi ºtiu de Adrian Popescu, de Mihai Vakulovski,de Adrian Ivaniþchi sau Dinu Olãraºu? Lupta înmass-media e inegalã. Cred, totuºi, cã va veni ovreme în care lucrurile se vor aºeza pe fãgaºulnormal al ierarhiei valorilor reale.

- Vã mulþumesc!

„Folk-ul a câºtigat bãtãliacu inerþia ºi inepþia carepãreau la un moment dat cãstãpânesc gustul publicului”- ddee vvoorrbbãã ccuu FFlloorriinn SSããssããrrmmaann -

Daniel MMoºoiu: - ªtiu cã ai debutat în Tribuna.Cu poezie, cu prozã? Când ºi în ce împrejurãri ?

Florin SSãsãrman: - ºtii tu ceva ºi adevãr grãieºti...Se întâmpla în 1978, eram stagiar la MoldovaNouã. Cu trei ani înainte intrasem în Cenaclul„Flacãra” ºi, prins cu turneele, am ºi uitat de ziuaîn care s-au facut repartiþiile, la terminarea facultãþii.Mi-a rãmas un post la singura întreprindereproductivã din acel orãºel de pe Dunãre. Dupã„moartea” Cenaclului „Flacãra”, am ajuns acolo,dornic de a pleca departe de casã, de a cunoaºteoameni ºi locuri, de a lua viaþa în piept. ªi am gãsitla Moldova Nouã viaþa adevaratã, aºa cum mi-amdorit! Numai cã nu am fãcut faþã, recunosc... Încontextul discuþiei noastre neapãrat trebuie sã spuncã la Moldova Nouã l-am cunoscut pe poetul SorinGârjan. Ne-am împrietenit ºi împreunã am iniþiatun cenaclu literar, „Iluminãri”. Da, dupã numeleromanului semnat de Alexandru Ivasiuc, unuldintre autorii mei preferaþi din acea perioadã. I-amavut invitaþi, printre alþii, pe Octavian Doclin, AdaCruceanu, Olga Neagu... Prin Sorin Gârjan s-a

întâmplat sã-i avem ca oaspeþi ºi pe membriiredacþiei Tribuna. Revista edita pe atunci, nu maiºtiu dacã sãptãmânal sau lunar, câteva pagini cuscriitori din câte o localitate din Transilvania ºiBanat. Aºa am ajuns sã public ºi eu o prozã scurtãin paginile Tribunei... ªtiu cã era într-o toamnã ºiam sãrbãtorit evenimentul cu Sorin Gârjan, la maimulte pahare de tulburel din rezervele unei prietenedin Vechea, un sat sârbesc lipit de Moldova Nouã.În proza aceea, numitã Happening, scriam despreun fiu care se simte legat prin fire puternice ºinevãzute de tatãl sãu, aflat pe patul morþii. Rãvãºit,începe sã vadã lumea cu ochii acestuia. Interesanteste cã, douã decenii mai târziu, aveam sã trãiescaievea povestea, când tatãl meu stãtea sã plece pedrumul cel lung al veºniciei. ªi pentru cã intuiesc cãaceasta este singura întrebare despre scrisul meu, sãadaug cã dupã moartea tatãlui meu am reînceput sãscriu, pe urmele sale, tot ce îmi amintesc despre el,despre viaþa noastrã, despre oamenii din jurulnostru. Chiar am publicat un fragment din acestepagini, anul trecut, în Miºcarea literarã. Sper sã potduce pânã la capãt aceastã introspecþie.

Zilele revistei Tribuna la Radio ClujV ineri, 27 octombrie, în cadrul Zilelor revistei Tribuna, sala de spectacole a Studioului Teritorial de Radio Cluj a

gãzduit recitalul poeþilor invitaþi la acest eveniment. Spectacolul a fost completat cu un moment poetic blagian

propus de Florin Zaharescu, directorul postului de Radio Cluj, ºi cu douã scurte recitaluri susþinute de interpreþii de

muzicã folk Adrian Ivaniþchi ºi Florin Sãsãrman.

2211




translaþii

Î n termeni psihiatrici se numeºte nevrozãtraumaticã o afecþiune psihicã în carepacientul trãieºte de nenumãrate ori aceeaºi

scenã, incapabil sã se elibereze de ea. Sau într-unsens mai filozofic se poate vedea într-o asemenearetrãire una din numeroasele feþe ale destinului cenu poate fi depãºit. Dar orice nume i-am da, esteclar cã drama Sofiei din scrierea Nãvala apelor alui Evgheni Zamiatin (Humanitas, 2006), tradusãacum pentru întâia oarã de Gabriela Russo(aproape perfect), ilustreazã într-un mod exemplaro asemenea simbolicã. Operã concentratã, scrisãimpecabil, cu un amestec de grotesc ºi naivitateamintind de contemporanul lui Zamiatin, MarcChagall, ea rescrie în fond (dar la modulzamiatian) drama din Crimã ºi pedeapsã.Numeroase evenimente precum uciderea victimeicu toporul, apariþia inopinatã a unei alte persoaneîn momentul uciderii sau halucinaþiile Sofiei suntreplici evidente la modelul dostoievskian; nu

lipseºte nici un alter-ego mai mãrunt al lui PorfiriPetrovici ce va reapãrea într-o altã ipostazã cãtrefinal; dupã cum titlul Nãvala apelor este unrãspuns hiperbolic la titlul turghenievian Apeleprimãverii – de altfel Dostoievski ºi Turghenieverau printre marile admiraþii ale lui EvgheniZamiatin. Dar dincolo de acest dialog subtextual,ceea ce singularizeazã aceastã scriere e tocmaiceea ce am putea numi o tehnicã aproapewagnerianã a leit-motivelor. Scrierea se constituieîntr-adevãr în jurul unor scene obsedante – caresunt retrãite de nenumãrate ori, ca într-un coºmardin care nu te mai poþi trezi. ªi aceastã repetiþienu e în fond decât o faþã a destinului – cãci de oînºelãtorie a destinului e vorba aici. FochistulTrofim Ivanîci s-a înstrãinat de soþia lui Sofiadatoritã sterilitãþii ei – ea este înºelatã de destinprima oarã atunci când îi propune soþului sã oadopte pe orfana Ganka, care sã le þinã loc defiicã. Numai cã emancipata fiicã de tâmplar oînlocuieºte rapid din funcþia de partenerã eroticã –

ºi atunci biata Sofia e a doua oarã înºelatã dedestin (ca ºi Raskolnikov). O va omorî pe intrusã,sperând în subconºtientul ei cã-ºi va recâºtigalocul pierdut. ªi chiar se prea poate ca acest lucrusã se întâmple – cãci Sofia e pe punctul de anaºte. Numai cã dupã cum îºi dã seama (preatârziu) copilul va fi tot o copie a uzurpatoarei.„Pântecele era rotund, era chiar pãmântul. Înpãmânt, în destinul lui, zãcea nevãzutã de nimeniGanka [...]” – de aceea Sofia ghiceºte fãrã sã-ispunã nimeni sexul copilului. ªi scena omoruluise va repeta de nenumãrate ori ... pânã cândSofia nu mai are ce sã facã decât sã mãrturiseascãtotul (din nou ca Raskolnikov) ºi sã adoarmãliniºtitã...dar numai pentru puþinã vreme pentrucã noul Porfiri Petrovici a apãrut deja la orizont.De fapt, destinul niciodatã nu a „eliberat-o” cuadevãrat (ºi Oedip îºi închipuia cã a scãpat defatum tocmai atunci când hotãrârea lui era pepunctul de a se împlini). Tema destinului se leagãla rândul ei de alt leit-motiv – acela al buzelorstrânse ale Sofiei, al tãcerii ei. Ea este condamnatãsã-ºi trãiascã tragedia în tãcere – ºi ori de câte oriîncearcã sã o rupã, nu va face decât sã se afundemai adânc în ea. Numai în final apare altceva –dacã nu eliberarea, mãcar seninãtatea fiinþei carea mãrturisit.

Înºelãciune sau cum tepãcãleºte destinul

Horia Cãpuºan

- De ce ai ales muzica folk? Când s-a produsdebutul pe scenã ºi care au fost idolii tãi, modeleletale?

- Cred cã folkul m-a ales pe mine, fiindcã laºcoala din satul meu, Cristeºtii-Ciceului, cântammai mult muzicã popularã si uºoarã, la serbãri. Nuterminasem „generala” când am auzit, într-onoapte, la radio, piesa lui Doru Stãnculescu, Ecoude romanþã. M-a fascinat. Apoi, la Liceul „AndreiMureºanu” din Dej, am descoperit spectacolele cufolkiºti ºi dupã terminarea primului an mi-amcumpãrat ºi eu o chitarã. Primele acorduri le-amînvãþat de la Traian, un unchi care cânta într-oformaþie, la Arad. Aºa a început totul. Am ales folk-ul fiindcã nu trebuia sã-mi facã altcineva cânteceleºi puteam sã-mi aleg versurile care îmi plãceau. Decopil îmi plãcea sã citesc mult, tot pe urmele tatei,care avea o bibliotecã mare, pentru un sãtean, opt-nouã sute de volume. Clasicii poeziei româneºtierau ºi ei acolo! Un singur model am avut dintrefolkiºti: pe Valeriu Sterian! Omul complet al genuluide la noi, fãrã îndoialã. I-am învãþat cântecele de pealbumul Antirãzboinica, l-am vãzut la un concert laDej ºi a fost, în condiþiile de atunci (locuiam laþarã), primul meu „profesor”. Deºi, curios, ceea ceticluiam eu, muzical, nu avea nicio legãturã cu ceînvãþam de la Vali Sterian. Primele mele cântece le-am compus pe versurile lui Bacovia ºi le-am ºicântat când am urcat întâia oarã pe o scenã, laBeclean. Era în 1978 ºi cel care m-a îndemnat sãcânt într-un antract teatral a fost profesorul AndreiMoldovan, care a continuat sã mã susþinã ºi sã mãsfãtuiascã în timp.

- De ce l-ai ales pe Vasile Voiculescu pentru a-þi“ilustra” poetic un album întreg?

- Albumul Locul inimii noastre este rodulefortului de a-mi face ordine în viaþã. L-am editat în1997, la o casã de discuri din Bucureºti, Star MusicProduction, dar îl compusesem cu câþiva aniînainte.Vasile Voiculescu era, cum sã spun, un prea-plin în viaþa mea. Îl citeam de pe la începutul aniloroptzeci ºi mã intrebam de ce nu l-am studiat înºcoalã... Mai intâi proza, apoi poezia ºi, în final,Sonetele - iatã treptele urcate de mine întru

înþelegerea Magului din Pârscov, Buzãu. Am preluatchiar frânturi din comportamentul sãu, mai ales dinceea ce am aflat de la fiica mai micã a poetului, d-na Gabriela Defour Voiculescu, pe care o vizitezdeseori, la Bucureºti. ªi mi-a folosit enorm, fiindcãVoiculescu este un mare spirit, un model spiritual.Albumul acesta este un fel de rostire muzicalã, cumultã trãire, o transfigurare, dacã vrei. Am prietenicare-mi mãrturisesc cã-l ascultã ºi acum, la aproapezece ani de la apariþie, pentru clipele lor de liniºtesufleteascã, de meditaþie.

- Nu sunt nepotrivite versurile lui Lucian Blaga,Octavian Goga, Alexandru Macedonski pentrumuzica folk? Pe albumul tãu de anul trecut,Buchetul, editat de Electrecord, apar aceºti poeþi...

- Cred cã se pot cânta orice versuri, dacãrezonezi cu ele. Nu sunt dintre cei care cautãnumai poezii bune pentru liniile lor melodice.Versurile au în ele multã muzicã, trebuie doar s-odescoperi ºi s-o reverºi... Blaga, Goga, Bacovia sauStãnescu sunt poeþi cântaþi de cãtre folkiºti. Sã-iamintesc doar pe Nicu Alifantis, Maria Gheorghiusau Doru Stãnculescu, nume importante ale muziciifolk de la noi.

- Cum ai ajuns sã colinzi? ªi pentru cã nu edeparte Crãciunul, te întreb dacã pregãteºti un noualbum de colinde?

- Colindele sunt primele cântece de care îmiamintesc. Dupã 15 noiembrie, în fiecare an,mergeam la clacã prin vecini, sau la bunica mea dinCristur, ºi colindam. Pentru mine sunt ºi cele maifrumoase cântece ºi au rãmas aºa deoarece se cântão perioadã scurtã din an, dar mai ales pentru cãsunt legate de sufletul ºi imaginea sãtenilor mei, alecelor din neamul meu. Am început sã lucrez la unnou album de colinde la îndemnul lui Virgil Oniþã,de la Grupul de librãrii „Libris”, dar am abandonatproiectul pentru cã nu am avut condiþii favorabileunor imprimãri de calitate. Rãmâne pe anul viitor.

- Ce ne spui despre Bistriþa Folk 2006, festivalul-concurs pe care îl organizezi de câþiva ani buni? Cesurprize ne aºteaptã anul acesta?

- Bistriþa Folk este un proiect de-al meu, care agãsit aderenþã, sprijin în rândurile autoritãþilorbistriþene. Anul acesta se va desfãºura a cincea

ediþie (17-18 decembrie) ºi mã aºtept sã fie la fel debine primitã de cãtre concitadinii mei precum celeanterioare. Important este sã vinã, sã concurezetineri talentaþi care sã rãzbatã pe scenele acestui genmuzical. Surprizele pe care le-am pregatit senumesc Mircea Florian, care va veni din Germania,ºi Heidi Schmidt, o americancã devenitã, în ultimiiani... clujeancã. Apreciez foarte mult talentul ºivaloarea sa muzicalã. În rest, în recitaluri vom aveanume importante ale folk-ului românesc: DucuBertzi, Marius Baþu, Florian Pitiº, Nicu Alifantis,Mircea Vintilã, Maria Gheorghiu, Partaj, AdrianIvaniþchi (care va fi preºedintele juriului), DinuOlãraºu.

- Crezi cã muzica folk mai are astãzi ecou înrândurile publicului?

- Muzica folk trãieºte o nouã tinereþe la noi,fãrã îndoialã! Sunt atât de multe festivaluri în þarã,atât de multe gale, cum n-au fost vreodatã. Aº zicecã folkul a câºtigat bãtãlia cu inerþia ºi inepþia carepãreau la un moment dat cã stãpânesc gustulpublicului de la noi... Sunt uimit chiar ºi eu deaceastã ascensiune, chiar daca am luptat eu însumi(prin Bistriþa Folk, dar ºi prin emisiunea „Diligenþade Bizanþ” pe care o realizez de câþiva ani,duminica, la Radio Cluj) pentru ca ea sã fieposibilã.

- Ce ºanse are un artist din provincie sãrãzbeascã pe posturile de radio, în casele de discuri,la televiziuni?

- Cred cã ºanse existã, pentru fiecare dintre ceibuni, dar nimeni nu garanteazã o ascensiune sigurã.Televiziunile fac legea acum în show-bizz. Folkiºtiinu sunt clienþii lor ºi, totuºi, se aflã printrepreferinþele publicului. Sã fii valoros ºi sã ai talentulde a atrage atenþia asupra ta - iatã calitãþile cu caretrebuie sã baþi la porþile afirmãrii. E bine când teauzi la radio, dar cel mai bun drum este cel caretrece prin scenã! De acolo, din faþa microfonului,poþi intra în conºtiinþa publicului sau poþi rata...ascensiunea!

Interviuri realizat de Daniel MMoºoiu

2222




Claudiu GGroza: Dle René Burri, primadumneavoastrã fotografie dateazã de când aveaþi13 ani. E o imagine cu prim-ministrul MariiBritanii, Winston Churchill. Cum aþi fãcut tocmaio asemenea fotografie?

René BBurri: Tatãl meu, care nu era fotograf, cibucãtar, era doar fotograf amator, mi-a dat într-ozi aparatul lui, un Kodak, ºi mi-a spus sã mergîntr-un anume loc din oraº – eram la Zürich –pentru cã acolo urma sã vinã un om important.Era pentru prima datã când aveam în mânã unaparat foto, era în 1946, ºi în locul acela a apãruto limuzinã cu Winston Churchill. Venise înElveþia dupã rãzboi ca erou al debarcãrii dinNormandia, ºi i-am fãcut o fotografie. Aceasta adispãrut dupã aceea, ºi timp de mulþi ani amcrezut cã o fãcusem doar imaginar, dar puteam s-o desenez. Am gãsit fotografia abia dupã mulþiani. Oricum, la vremea aceea nu mã gândeam lafotografie. Studiam la ªcoala de Arte, fãceampicturã ºi sculpturã, am învãþat toate tehnicile ºiapoi am vãzut niºte filme cu Jean Gabin, ºi mi-am zis cã aº vrea sã redau ºi eu sentimenteleacelea, dar nu ºtiam cum. Aºa am început sãstudiez fotografia, crezând cã asta mã va apropiade cinematografie. Am descoperit însã foarterepede cã era nevoie de oameni, pe vremea aceeaechipamentele erau foarte grele, aºa cã mi-am luataparatul „Leica” ºi am început sã cãlãtoresc prinlume. Prin intermediul acestui „al treilea ochi” amînceput sã descopãr lucruri la care nu mãgândisem niciodatã. Cred cã totul a început de lacuriozitatea unui bãieþel care era interesat delume ºi oameni.

- Unul dintre artiºtii celebri pe care i-aþiimortalizat a fost Picasso. Cum aþi ajuns sã-lfotografiaþi?

- L-am cãutat timp de ºase ani, ºi hazardul afãcut sã ne întâlnim. Pentru mine el era cineva,chiar ºi în momentele mele de crizã mã gândeamla el ca la un exemplu de uriaº talent. Pentrumine Picasso este cel mai mare artist, nu doar capictor. Ce admir la el este cã în orice situaþiegãsea o cale non-conformistã de a rezolvalucrurile. „Arta face cu mine ce vrea”, spunea el,adicã se exprima prin picturã, sculpturã, chiarprin scris. Atitudinea lui a fost pentru mine unbun exemplu în multe situaþii.

- Cea mai cunoscutã fotografie adumneavoastrã este cea cu Che Guevara fumândun trabuc. De ce l-aþi ales tocmai pe el?

- Nu eu l-am ales, ci el pe mine. Am ratatmomentul Revoluþiei cubaneze, iar mai târziu,când mi s-a cerut sã merg acolo, l-am descoperitpe Che Guevara într-o discuþie cu un jurnalistamerican, un „duºman” de-al lui. Am „dansat”timp de trei ore în jurul lui. Am avut ocazia sã-lvãd într-o posturã foarte umanã. Era omulnumãrul doi în Cuba, era ministrul Industriei.Avea o charismã incredibilã ºi cred cã era decis sãmeargã pânã la capãt ºtiind care va fi capãtul.Che Guevara va fi pentru America de Sud un José

Marti, un erou al secolului 21. Este cel mai urât ºicel mai iubit om. Oricum, cred cã le-a dat unoroameni speranþã. Revoluþia din Cuba a fost uneveniment major ºi ar fi putut schimba o mulþimede lucruri. Nu pot decât sã sper cã unele lucruricare au fost învãþate în acea perioadã vor duce laschimbãri acum, pentru cã avem nevoie de ele.Un lucru pe care l-am învãþat foarte devreme afost cã un fotograf nu poate schimba lumea, darpoate înlesni comunicarea dintre oameni.

- L-aþi fotografiat pe Che Guevara în 1963, înplin rãzboi rece. Era un gest destul de riscant.

- Pe vremea aceea Che Guevara nu era încã unerou, un simbol. Am putut sã stabilesc cu el orelaþie ca între un bãrbat de 30 de ani ºi unul de35. Fireºte, a fost un mare lider de gherilã ºi aschimbat istoria unei þãri, care nici mãcar nu eraa lui. Ar fi putut sã devinã un mare medic, sãcâºtige o mulþime de bani, dar în cãlãtoria pe carea fãcut-o de-a lungul Americii de Sud cumotocicleta a vãzut ce se întâmplã în „curtea dindos” a continentului sãu ºi asta l-a fãcut sã serãzgândeascã. Dupã ce s-a întâlnit în Cuba cuFidel Castro a devenit luptãtor de gherilã.

- Aveþi o fotografie preferatã?

- Nu. Fiecare fotografie are în spate o poveste,bunã sau rea, ºi cred cã aº putea sã vã spun maimulte poveºti despre fotografii pe care nu le-amfãcut sau le-am ratat, decât despre cele care mi-aureuºit.

- Aþi fost prezent în multe „zone de foc” dinlume, în Vietnam, Cambodgia, Liban. Cât v-aþiimplicat profesional ºi cât uman în acesteexperienþe?

- Întâi a fost curiozitatea, ºi apoi am fostcaptat de o realitate de multe ori crudã. În timpularmatei am fãcut fotografii la instrucþie. Eraiîmpuºcat în cap, mort adicã, apoi te ridicai,pentru cã se foloseau gloanþe oarbe. Când amajuns în Vietnam, era vorba deja de gloanþeadevãrate, iar cãpitanul striga: „Capul jos!” Nu erafricã, ci o experienþã care te marcheazã. Unelesituaþii n-am putut sã le fotografiez. S-a spus:„Burri nu e fotograf de rãzboi”. Am încercat sãmã comport altfel.

- Existã o limitã moralã a fotografului?

- Asta este dilema noastrã. Trãim cu ea. Amtrecut prin momente grave, ca jurnalist. Dar credcã existã o limitã moralã pe care fiecare trebuie sãºi-o stabileascã.

- Ce pãrere aveþi despre paparazzi?

- Nu condamn acest lucru, dar nici nu-lagreez. Lucrez acum la o carte în care voi povestitoate fotografiile pe care nu le-am fãcut.

- Este Clujul un oraº „fotogenic”?

- Este într-atât de fotogenic încât mãbulverseazã chiar ºi la a doua vizitã. Dar ceea cem-a marcat încã de la prima vizitã (în februarie2006, n.r.) este entuziasmul unei tinere generaþiicare descoperã lumea, fie cu un creion, cu unmicrofon, un aparat de fotografiat sau o trusã depicturã. Sper cã existã printre tineri oameni carevor descoperi lumea, aºa cum e ea, brutalã dar ºicu pãrþi bune. Pentru mine, un pahar nu esteniciodatã pe jumãtate gol, ci pe jumãtate plin.

Interviu realizat de Claudiu GGroza

interviu

„Totul a început de la curiozitateaunui bãieþel”

De vorbã cu fotograful René Burri

L a ediþia din acest an a Academiei de Toamnã „Europa Artium”, René Burri, unul dintre cei mai celebri fotografi

ai lumii, autorul faimoasei imagini a lui Che Guevara fumând un trabuc, a devenit Doctor Honoris Causa al

Universitãþii clujene de Artã ºi Design. Burri are 73 de ani, dar emanã o tinereþe contagioasã. Are simþul umorului

ºi ºtie sã comunice cu oricine. E perfecþionist, dar ºtie sã se adapteze oricãrei situaþii. Acest interviu a fost luat „pe fugã”,

dar artistul a rãspuns cu mare rãbdare ºi empatie tuturor curiozitãþilor mele.

René Burri foto: Raul ªtef

René Burri, Claudiu Groza ºi o jurnalistã de la Radio România foto: Raul ªtef

2233




Cãtãlin VVasile BBobb: Domnule profesor, dacãpot începe foarte prozaic, ce vã aduce la Cluj?

Adrian-PPaul IIliescu: Decisiv a fost cã vroiamsã-l revãd pe Sandu Frunzã. Am gãsit în acestmoment de toamnã potrivit sã ne trecem înrevistã, încã odatã, obsesiile ºi gândurile, iluziile ºiîntrebãrile, sã bifãm faptul cã sunt comune înmare mãsurã ºi sã concepem rãspunsuri laîntrebãri, sã gãsim eventuale medicaþii pentruiluzii, sã concepem proiecte comune. Dar, pelângã acest lucru, plãcerea de a discuta ºirediscuta. A apãrut aceastã ocazie, ºi excelentulpretext de a reveni la Cluj, în cadrul programului„Rolul filosofiei în schimbarea mentalitãþilor ºi îndemocratizarea vieþii publice” pe care îlcoordoneazã Sandu Frunzã, pentru a discutadespre influenþa politicii americane asuprademocraþiei moderne. Tema este extrem deinteresantã pentru mine, vastã, greu sau imposibilde concentrat într-o singurã expunere sau discuþie,care s-ar desfãºura în limite rezonabile de timp.De aceea a trebuit sã sacrific anumite pãrþi. Mi-am zis cã e bine sã-þi surprinzi auditoriul: riºtimai puþin sã fi lapidat verbal. De aceea amhotãrât sã vorbesc despre acea parte a filosofieipolitice americane care nu e fãcutã de filosofi,care este produsul gândirii politicienilor ºi maiales a juriºtilor. Argumentez în favoarea ideii cãpartea cea mai interesantã a filosofiei americanenu provine de la teoreticeni; vreau sã zic, maiexact, cã mult timp (pânã spre sfârºitul sec. XX)ea nu a provenit de la teoreticieni, ci de la niºtepracticieni ai gândirii interpretative, ºi anume dela juriºti. Am sã prezint felul cum juriºtiiamericani, Curtea Supremã, practica juridicã, auconstruit un veritabil motor de cãutare a ceea cear putea sã reprezinte osatura democraþiei, maiprecis, felul în care aceste curþi de justiþie ºiCurtea Supremã au dezvoltat teoria ºi practicademocraþiei.

-- Pentru a schimba registrul ºi a încerca oîntrebare care subsumeazã de fapt o atitudinegeneralã astãzi: de ce nu mai avem nevoie defilosofiei astãzi ?

-- Aceastã întrebare ascunde o capcanã. Dacãaº da un rãspuns direct ºi pozitiv, aº putea sã fiuconsiderat un veritabil trãdãtor al breslei, ºi chiardacã m-aº afla în consonanþã cu anumite fapte,pe care le vedem sau credem cã le vedem în jurulnostru, m-aº pune într-o poziþie incomodã, nu

numai faþã de colegi, ci ºi chiar faþã de mineînsumi. Pe de altã parte, sã neg cã nu mai enevoie de filosofie, iar este incomod într-uncontext în care, pare-se, orice are trecere, numaifilosofia nu. Însã, nu este adevãrat cã nu maiavem nevoie de filosofie. Avem, dar nu aºa cum afost practicatã multã vreme de fiecare dintre noi.Cred cã, într-adevãr, s-a produs un apus alfilosofiei, al unui anumit tip de filosofie, ceea cenu invalideazã domeniul filosofic în ansamblulsãu, ci o tradiþie de lucru în domeniul filosofiei.

-- Se vorbeºte astãzi despre o nouã paradigmãfilosoficã, cea a comunicãrii. Sã fie oare un noutip de filosofie?

-- Trebuie sã spunem cã astãzi nu se mai poatebucura de audienþã tradiþia de preocuparefilosoficã închisã în examinarea ºi reexaminarea lainfinit a lucrãrilor clasice de filosofie. Cred cã înepoca Internetului, tipul acesta de intelectual carenu îºi schimbã registrul, cu greu îºi mai poate gãsiaudienþa, nu pentru cã operele clasice nu ar fiinteresante, ci pentru cã presiunea lumii în caretrãim pentru rãspunsuri nu ne mai permite sãaderãm la modelul clasic al filosofului, adicã alcomentatorului unor autori arhicunoscuþi.Imaginea tradiþionalã a filosofului închis înbibliotecã e desuetã. Pe de altã parte, filosofia nue obligatã sã se rezume la o asemenea tradiþie ºiastfel sã-ºi piardã actualitatea. Astãzi, eu sunt totmai încrezãtor în ceea ce se numeºte filosofieaplicatã. Adicã, un demers intelectual care pleacãde la operele clasice, de la conceptele, de laargumentele filosofilor, de la distincþiile pe care eicred cã trebuie sã le opereze, indiferent asupracãrui subiect se opresc, ºi sã aplicãm acesteinstrumente, deci concepte, argumente, distincþii,asupra problemelor care ne intereseazã ºi ne parde actualitate.

-- Vorbiþi despre filosoful jurnalist?

-- Jurnalismul de foarte bunã calitate poatedeveni interesant filosofic, iar filosofia aplicatã, debunã calitate, ar putea sã aibã tot atât interes câtpresa. Pentru a nu rãmâne suspendat înabstracþiuni, sã dau un exemplu. În primajumãtate a sec. XX, cultura ºi societatea austriacãcunoºteau publicistica lui Karl Kraus. Acolo nuera filosofie, dar era o publicisticã de oextraordinarã calitate ºi actualitate. Wittgenstein afost foarte puternic influenþat de Kraus, care fãcea

o criticã fundamentalã a modului de viaþãaustriac, ºi nu se ocupa de principii filosofice.Aceste critici l-au influenþat pe Wittgenstein.Astfel cã jurnalistica nu e condamnatã sã rãmânãîn totalitate în banalitate ºi în comentarii gratuite.Desigur, marea parte a jurnalisticii e de o calitatemai joasã decât excepþionalul, însã ea poate sã fieºi de o foarte bunã calitate. Filosofia poate fiaplicatã problemelor cotidiene; aceste problemenu sunt rezervate doar jurnaliºtilor. Cred cãjurnaliºtii fac un anumit tip de serviciu, însãfilosofii pot filtra prin alte grile conceptuale, prinalte structuri interpretative, ceea ce se întâmplã înfiecare zi.

-- Cum credeþi cã se trãieºte filosofic înRomânia, vreau sã zic, evident, cum se practicãfilosofia?

-- În România se trãieºte în moduri diferite.Unii cred cã disecarea interminabilã a uneiformulãri dintr-un autor celebru rãmâne cea maiadmirabilã manifestare a filosofiei. Alþii auabandonat filosofia ºi practicã un soi deexhibiþionism mediatic, glosând pe diverse teme,fãrã sã treacã însã dificultãþile respective prinmeandrele unei analize filosofice autentice – totulpentru un anumit tip de capital simbolic. Însãtrebuie sã gãsim o cale de mijloc, nici în mijloculpieþei, nici în turnul de fildeº. A sta în agora nu etreaba filosofului, dar nici a sta în turnul de fildeºnu e. Trebuie sã inventãm un loc intermediarîntre turn ºi piaþa publicã. O modalitate este sãfaci un du-te vino între bibliotecã ºi piaþa publicã,adicã sã priveºti ceea ce se întâmplã în viaþapublicã, aºa cum etologul priveºte o vietateminusculã din junglã, nu cu dispreþ, ci cu uninteres aparte, ca pentru orice realitate, ºi, dupãaceea, sã te întorci în bibliotecã de unde sã-þiextragi elementele cu care sã lucrezi asupraevenimentelor cotidiene.

-- Pentru a fi cu adevãrat patetic, aº dori sã vãîntreb: care credeþi cã este locul filosofieiromâneºti în context occidental?

-- Aceastã întrebare, pe care ne-o punem foartefrecvent, trãdeazã provincialismul ºi nereuºitanoastrã de a ne gãsi un loc. În þãrile cu un tezaurfilosofic bine constituit, astfel de întrebãri nu sepun. Prin faptul cã o astfel de întrebare nepreocupã, recunoaºtem cã nu ocupãm nici un loc.

pharmakon

Filosofia ca pretext pentru adiscuta ºi rediscuta

De vorbã Adrian-Paul Iliescu

Adrian-Paul Iliescu este ºeful Catedrei de filosofie politicã ºi moralã la Facultatea de filosofie, Universitatea Bucureºti. Este

autor al volumelor: Filosofia limbajului ºi limbajul filosofiei, (Editura ºtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1989); Conservatorismul

anglo-saxon, (Editura ALL, Bucureºti, 1994, carte care a primit premiul Ion Petrovici al Academiei Române pe anul 1994);

Liberalismul - între succese ºi iluzii (Editura ALL, Bucureºti, 1998); Solitude and the Birth of Modernity (Colegiul Noua Europã –

Editura Cris, Bucureºti, 1999); Wittgenstein: Why Philosophy Is Bound To Err, Peter Lang Verlag (Editura Peter Lang, Frankfurt

am Main, 2000); Introducere în politologie (Editura All, 2002); Anatomia rãului politic (Editura Fundaþiei Culturale Ideea

Europeanã, 2005, carte nominalizatã pentru premiile revistei Cuvântul pe anul 2005. Ea a luat premiul Cartea Anului acordat de

revista Contemporanul ºi Fundaþia Culturalã Ideea Europeanã).

Adrian-Paul Iliescu a fost prezent la Cluj pentru a susþine o conferinþã cu tema Filosofia americanã ºi democraþia modernã, în

cadrul programului „Rolul filosofiei în schimbarea mentalitãþilor ºi în democratizarea vieþii publice”, coordonat de conf. Dr. Sandu

Frunzã (catedra de Filosofie Sistematicã, UBB), care se desfãºoarã la Cluj în perioada octombrie-decembrie 2006 ºi este sponsorizat

de Ambasada SUA la Bucureºti, fiind organizat de SACRI (Societatea Academicã a Religiilor ºi Ideologiilor).

Adrian-Paul Iliescu

2244




PATRICK SÜSKIND

DDesspre iiubire ººi mmoartetraducere din germanã de Ionuþ BudaºcuBucureºti, Editura Humanitas, 2006

E seul lui Süskind, oferit publicului românescprin traducerea apãrutã la edituraHumanitas, are ca idee directoare celebra

cugetare a lui Augustin, în care acesta recunoaºtedificultatea de a explica ceea ce pare implicitºtiut, evident. Autorul eseului oferã o altfel deanalizã asupra modului în care literatura ºifilosofia a interpretat iubirea sau relaþia ei cumoartea, formulând concluzii incomode ºi aflateîn contradicþie cu locurile comune ce s-au fixat înmentalul colectiv de-a lungul timpului. Modul încare este condusã analiza celor douã fenomene cene impregneazã existenþa vizeazã, la fel ca înromanele Parfumul ºi Porumbelul, limita dintrepatologic ºi obiºnuit atunci când apareînsingurarea, singularul sau singurãtatea.

Cele trei exemple, cu privire la trãirea erosului,pe care autorul le insereazã în eseul sãu ne vorduce în cele din urmã la concluzii neobiºnuite,ºocante, dar verosimile. „În iubire ºi în ceiîndrãgostiþi se manifestã o dozã considerabilã deprostie.” „De altfel, acest fenomen al tâmpirii priniubire nu se limiteazã în nici un caz ladimensiunea ei sexualã.” Iar consecinþele directeale acestor concluzii nu sunt mai puþinliniºtitoare. „În orice situaþie, iubirea se plãteºtecu pierderea raþiunii, cu pierderea de sine, ce aredrept consecinþã imaturitatea. În cazuriinofensive, urmarea este ridicolul, în cel maisumbru caz o catastrofã politicã mondialã.”

Explicaþia pe care Socrate o formuleazã înPhaidros, contrar intenþiilor lui Platon, princurgerea eseului ne apropie de moarte, sugerându-ne existenþa unei indisolubile legãturi între iubireºi moarte. Nici mãcar energia eroticã care nu seîmplineºte într-un act fizic, ci se transformã înimbold creator, aºa cum reiese din jurnalul lui Th.Mann nu scapã unei funciare legãturi cu moartea.Încercarea de a deconspira fascinaþiaenigmaticului închis ºi sugerat de eros „trimite înmod neaºteptat de la tema iubirii la tema morþii”.Joncþiunea dintre universul eroticului ºi tana-ticului ne determinã sã ne gândim la explicaþiilelui Freud, Süskind, însã, ne va propune o altfel deplimbare prin firescul umanului, cu toate cã maiîntâi ne îndeamnã sã hoinãrim prin câteva texteliterare unde iubirea se „împlineºte” în moarte, înpropria ei neîmplinire. Afinitatea dintre iubire ºimoarte care se fenomenalizeazã ca „unicãeliberare de durerea insuportabilã pricinuitã deiubire” sau ca „acceptarea morþii ca risc necesaratunci când ai un þel erotic” autorul le repudiazãconsiderându-le drept „aberaþii extrem deregretabile ale instinctului erotic”, cu toate cã lerecunoaºte puterea simpateticã pe care o exercitãasupra înþelegerii. Împlinirii iubirii, la limitã, prinmoarte, Süskind îi opune învingerea morþii priniubire, formulã întâlnitã în povestea coborârii luiOrfeu în Hades, de dragul lui Euridice. Înþelesulpe care îl ridicã noul raport dintre iubire ºimoarte se constituie în opoziþie cu concluziileanalizãrii relatãrilor despre învierile pe care Isusle-a fãptuit. Înþelegerea tensionatã între iubirea deomenire, stãpânirea de sine, calculul rece în faþabeþiei erosului, certitudinea victoriei ºi iubireacentratã pe individ, exaltatã, plinã de curaj,

rafinament ºi inteligentã, dar sortitã eºecului,regãseºte în finalul eseului îndemnul de a înclinacãtre Orfeu care „ne este mai aproape”, care „afost mai deplin uman”.

Autorul ne poartã prin diferite formuleexemplare ale iubirii ºi ale raportului ei cumoartea, prin tainiþele erosului ce duce laautismul iubiþilor, sau la împlinirea în creaþie,denudeazã încheietura dintre iubire ºi moarte,pentru ca sã putem descoperi inconsistenþa ei, iarîn cele din urmã ne lasã în faþa condiþiei noastreumane, supusã ineluctabilei morþi, condiþie tragicãpentru care iubirea individualã apare ca unicmoment ce poate repurta o victorie asupra morþii,fãrã a câºtiga rãzboiul cu aceasta. Modul în careSüskind îºi încheie eseul ne poate trimite cugândul la paradoxala formulare al lui Dostoievski,dupã care dragostea de omenire în ansamblul eiînseamnã mai puþinã dragoste individualã sau laformula logic evidentã a lui Camus, dupã carepentru dragoste trebuie sã trãieºti nu sã mori.Chiar ºi fãrã trimiteri intertextuale, suntemîndemnaþi sã ne reînnoim înþelegerea cu privire lacondiþia umanã, pledându-se în favoareanecesitãþii continuei chestionãri filosofice aînþelegerii ce se complace în schemele tradiþionale,care încarcã locurile comune ale interpretãrii cuapodicticitatea evidenþei.

Eseul realizeazã incizii în carnea interpretãrilorcare au statutul unor locuri comune consacrateprin tradiþie. Disconfortul pe care þi-l produceautorul prin eseul sãu, îþi dã ocazia sã-þi repuiîntrebãri atât cu referire la obiectele pe care lesupune discuþiei, cât ºi asupra obiºnuinþei cuschemele interpretative pe care tradiþia leconsacrã. De altfel tocmai în deschiderea pe careo produce eseul stã si caracterul filosofic.Experienþa personalã, câteva texte literare, clasicaconcepþie a filosofului antic Platon, relatareadespre învierea lui Lazãr ºi povestea lui Orfeu semetamorfozeazã în eseul lui Süskind într-o reþeade interpretãri ce împleteºte ironia, seriozitatea,neliniºtea ºi filosofarea.

filosofogramme

Într-un alt fel despre eros ºi thanatos

Aurel Bumbaº

Vreau sã zic cã nu stãm nici prost, nici bine. Nuavem nimic de oferit gândirii mondiale. Nu vãdsã fi apãrut niºte lucruri senzaþional deinteresante. Suntem încã în perioadadiscipolatului; noi încã avem de învãþat. Înultimele decenii, progrese nu prea am avut.Datoritã particularitãþilor istoriei noastre, am fostdecuplaþi, aºa cã ar fi mai bine sã ne aºezãm înbancã.

-- Domnule profesor, percepeþi distanþa dintreCluj ºi Bucureºti – sub variate aspecte - ca fiinduna considerabilã?

-- Cred cã o distanþã de performanþã nu existã.Este vorba mai degrabã de o distanþã mediaticãdestul de mare. Din punctul acesta de vedere,bucureºtenii, unii bucureºteni, sunt la maredistanþã, au o mai buna acoperire, o anumitãdominaþie asupra mass-mediei, însã aceastãdiferenþã nu reflectã o diferenþã a calitãþii ºi nicimãcar a atitudinilor. Uneori atitudinilecvasifilosofice bucureºtene sunt mai primitivedecât cele de la Cluj. Nu am impresia cãlaboratorul bucureºtean ar produce nu ºtiu cedescoperiri incredibile. În realitate, noi suntemprizonierii unui mod de viaþã, ai unui tip decomunitate tribalã care ne împiedicã sã avansãm.

Din pãcate, suntem inseraþi în gãºti, fiecare areprejudecãþile gãºtii sale, iar gaºca trãieºte înuniversuri închise, de unde urmeazã cã nucomunicãm destul. Dupã cum nu comunicãm nicicu Occidentul foarte bine. Nu suntem atenþi laceea ce se spune ºi la felul în care gândescoamenii în strãinãtate. Credem cã suntemvictimele unei istorii tulburate ºi cã am aveaoarecum depuse în oase lecþiile de înþelepciuneale aceste istorii; nu suntem dispuºi sã deschidemochii, ba mai mult, avem aroganþa sã spunem cãnoi am ºti ceva deosebit de profund, datoritãfaptului cã am trecut prin avataruri ale istorieirecente.

-- În fine, dacã nu sunt prea indiscret, puteþi sãne vorbiþi despre proiectele dvs.?

-- Primul lucru care trebuie mãrturisit este cãproiectele mele sunt întârziate. Lucrez la o cartepe care n-am terminat-o, dar se pare cã e de bonton sã ai o carte neterminatã. Însã, trebuie sãspun cã am ºi o a doua carte, la o altã editurã, pecare nu ºtiu când am sã o termin, ceea ce mãface sã mã întreb dacã e într-adevãr de bon tonsau e semnalul unui decalaj, de acum grotesc,între ambiþii ºi posibilitãþi. Este vorba de a încercasã îmbunãtãþesc expresia preocupãrilor pe care le-

am trãdat în ultima mea carte, Anatomia rãuluipolitic. Cred cã pot sã identific o tradiþieextremistã a celor mai importanþi creatori dinRomânia modernã. Un extremism care a fostprezent la mari figuri, însã tocmai acest fapt afãcut sã nu se vadã elementul malign, nu s-avãzut extremismul oribil, dar manifestat cu talent.Tipul acesta începe cu Haºdeu, Eminescu,Maiorescu, reizbucneºte în perioada interbelicã,cu Dreapta interbelicã, la figuri harismatice.Eliade, spre exemplu, are destule recidive.ªi azi au rãmas, în mare, aceste prejudecãþi radicale,ceea ce occidentalii numesc far right sau far left,ceva care se apropie de extrema inadmisibilã – eceva care, de fapt, apare în toate culturile puþinînapoiate, nu numai la noi.

--Vã mulþumesc.

--ªi eu vã mulþumesc.

Interviu realizat de Cãtãlin VVasile BBobb

2255




2.2 Dosarul FreudAcest subtitlu est chiar cel dat de revista francezãL’Histoire, n° 309, din mai 2006, pp. 35-59,secþiunii cosacrate unuia dintre cei mai celebriºarlatani contemporani, considerat inventatorulpsihanalizei, Sigmund Freud. Dosarul comportãdouãzeci ºi cinci de pagini ºi este compus dininterviuri acordate de importante personalitãþi(filosofi, epistemologi, psihologi, sociologi etc.), oscurtã biografie, rezumate ale unor opere ºi o listãbibliograficã. Amintesc doar trei personalitãþiindeniabile ºi foarte cunoscute printre specialiºti,lista este prea lungã, care demascã imposturaºtiinþificã a psihologului vienez : Mikkel Borch-Jacobsen, profesor de literaturã comparatã laUniversitatea din Washington ; ElisabethRoudinesco, directoare de cercetare laUniversitatea Paris-VIII, vice-preºedintã a Societãþiiinternaþionale de psihiatrie ºi de psihanalizã ; ºiIan Hacking, profesor emerit la Universitatea dinToronto, Canada, ºi titular al catedrei de “filosofieºi istorie a conceptelor ºtiinþifice” de la Collége deFrance, Paris, cea mai reputatã instituþie francezã.

a) Consideraþii generaleCa filosof trebuie sã-mi recunosc ignoranþa în

ceea ce-l priveºte pe Freud, din care n-am înþelesniciodatã nimic, ca sã-l parafrazez pe Paul Ricoeuratunci când vorbea despre Lacan, unul ºi maitrãznit decât geniul vienez. Dar nu mi-amînchipuit nici o clipã cã, dupã spuselespecialiºtilor ºi chiar a partizanilor psihanalizei,acest personaj n-a fost nimic altceva decât unmare manipulator ºi un mare impostor.

Pãstrez încã în memorie amintirile amuzanteale intervenþiilor orale ºi ale disertaþiilor pe carestudenþii mei, din primii ani de filosofie, le fãceaucu sincer entuziasm în faþa obsesiilor sexuale alepsihanalizei, în special studentele fascinate fiindde simbolurile falice. Nu puteam sã le dau noteproaste pentru niºte lucrãri atât de binedocumentate ºi efectuate cu atâta sârguinþã.Deasemeni am fost întotdeauna un spectatorîncântat de discuþiile intelectuale din piaþa defructe ºi legume pe tema complexelorpsihanalitice.

Ba chiar ºi în cercurile literare franceze, totacesta este subiectul preferat al doamnelor ºi înspecial al profesoarelor de liceu, care aveau totuºio micã tresãrire atunci când le spuneam,intervenind despre inconºtient, cã anumiþi filosoficonsiderã noþiunea respectivã ca pe un fel demetaforã. Dar de la aceastã complezenþã ºideferenþã faþã de cultura de masã ºi faþã deinteligenþa vulgarã, ambele extra-intelectuale, ºipânã la realitatea crudã a imposturii ºtiinþifice,distanþa este prea importantã pentru a o trece cuvederea ºi pentru a o pãstra doar ca pe o simplãaminitre anecdoticã. Cu atât mai mult cu câtfreudismul este o ideologie “ºtiinþificã“ foartepopularã ºi deci periculoasã.

Cartea neagrã a psihanalizei (Le livre noir dela psychanalise, Les Arenes, 2005), Istoriapsihanalizei în Franþa (Histoire de la psychanaliseen France, Paris, Fayard, reedit. 1994), DosarulFreud. Anchetã asupra istoriei psihanalizei (Le

Dossier Freud. Enquête sur l’histoire de lapsychanalise, Ed. Les Empêcheurs de penser enrond, 2006) ºi cu acest numãr din revistaL’Histoire, mi-au produs un fel de ºoc intelectual.Sensibilitatea mea filosoficã a fost pusã laîncercare : avem în fine dreptul la adevãr, cãci atrecut mai bine de un secol – aparent trebuiesccel puþin 50 de ani pentru dezvãluirea secretelorde stat, însã cel puþin 100 de ani pentru secreteleºtiinþifice ! De aceea curiozitatea mi-a fost în finestimulatã ºi am vrut sã aflu în mod firesc cine afost acest important “savant” ? Voi încerca sãrezum în câteva rânduri imensa ºi aventuroasabiografie a lui Freud, acest monstru sacru, care “amarcat cultura contemporanã”, cum se maiafirmã încã cu satisfacþie maliþioasã ºi oarecumignorantã. Cu ajutorul documentelor citate maisus o sã vedem cã “marcarea” respectivã a fostfãcutã cu fierul roºu al manipulãrii. Iatã ce spunspecialiºtii care au studiat problema, mai întâidespre viaþa sa, mai apoi despre activitatea“ºtiinþificã”.

b) BiografiaÎn 1856 pe 6 mai se naºte Sigismund într-un

mic orãºel, nu departe de Viena, dar pe teritoriulactualei Republici Cehia, într-o familiegermanofonã, nepracticantã (tatãl Jakob, mamaAmalia). În 1859 afacerile tatãlui sãu dau falimentºi familia se instaleazã la Leipzig ; este anul încare micuþul Freud contracteazã fobia trenului. Înanul urmãtor familia schimbã adresa pentruViena, unde suferã de sãrãcie ; este anul în careSigismund învaþã sã citeascã, copil precoce.

În 1865, are loc un mare scandal careafecteazã întreaga familie, deoarece unul dinunchii lui Freud este implicat într-o afacere defalsificare de bacnote, fiind închis pentru zeceani. Urmãtorii ºapte ani constituie perioada licealã

a lui Sigismund care se remarcã prin rezultatelebune în clasa sa ; traduce tragedia lui Sofocle,Oedip rege. La vârsta de 16 ani, în timpulvacanþei, se îndrãgosteºte de mama unei prietenedin copilãrie. În 1873 intrã la universitate unde varãmâne timp de nouã ani. Petrece un an lafacultatea de filosofie unde urmeazã cursurile luiFranz Brentano ; dupã aceea se orienteazã cãtrefiziologie ºi medicinã.

În 1877 îºi schimbã prenumele în “Sigmund”.Cãtre 1883 suferã din ce în ce mai des dedepresiune nervoasã ºi de anxietate, stãri de careîncearcã sã scape cu ajutorul drogurilor ; cocainaeste pentru el “un drog magic”. În aceastãperioadã începe sã noteze ºi sã-ºi interpretezevisele. În 1885 face “experienþe“ pe prietenul sãuErnst Fleischl care era dependent de morfinã ;pentru a-l “vindeca“ îi injecteazã cocainã. Fleischlscapã de morfinã dar devine dependent decocainã ! În acelaºi an asistã la cursurile luiCharcot, la Paris, la spitalul de la Salpêtriére,unde este impresionat de teoriile specialistuluifrancez despre isterie ºi despre psihozã. Reuºeºte

remarci filosofice

Falsurile ºi imposturile ºtiinþifice (II)

Jean-Loup d’Autrecourt

foto: Ioana Socaciu

foto: Szabo Tamas

2266




sã penetreze în cercul intimilor psihiatruluifrancez, cãruia îi traduce cãrþile. În 1886 seîntoarce la Viena, unde deschide un cabinet deneurolog ºi practicã electroterapia. Este consultantîntr-un spital de copii, unde lucreazã cu normãredusã timp de nouã ani. Se însoarã cu MarthaBernays cu care are ºase copii (1887-1895). Fiicasa Anna este ultima nãscutã. Începe sã practicehipnoza ºi pentru a se specializa face o vizitã luiHippolyte Bernheim, maestru în hipnozã, laNancy în Franþa.

Prietenul sãu Wilhelm Fliess face o operaþiechirurgicalã dezastruoasã defigurând nasul uneipaciente a lui Freud, Emma Eckestein, în 1895.Freud îºi apãrã prietenul, iar la un an dupãaceastã operaþie ratatã declarã cã sângerãrilenazale ale pacientei sunt “isterice”. Va fi obsedatde aceastã afacere toatã viaþa. În acelaºi an aderãla loja masonicã B’naï B’rith. În anul urmãtor,pãrintele sãu spiritual Breuer îºi exprimã îndoialacu privire la “generalitatea etiologiei sexuale aisteriei” ; fapt care contribuie la ruptura cu Freud.Tot în 1896 acesta din urmã foloseºte pentruprima oarã termenul “psychoanalizã” într-unarticol scris în francezã ºi anunþã într-o conferinþã“rezultate remarcabile”, în realitate false : “Amreuºit, în optsprezece cazuri de isterie, sã identificaceastã corelaþie [cu seducþii sexuale precoce]pentru fiecare din simptome ºi, acolo undecircumstanþele au permis, sã o confirm printr-unsucces terapeutic”.

Prietenului sãu Fliess îi mãrturiseºte în 1897 cã“Printre bolnavi, cel care mã preocupã cel maimult sunt eu însumi” ºi începe “autoanaliza” ; îiscrie acestuia deasemeni cã a “descoperit”complexul lui Oedip. Suferã din ce în ce maimult de depresiune nervoasã astfel încât continuãsã consume cocainã ºi sã fumeze douãzeci deþigãri pe zi (1898). Biografii afirmã cã ritmulacesta dureazã pânã în 1930. Dar prietenia cuFliess n-avea sã dureze mult deoarece acesta sesupãrã pe Freud, acuzându-l de a-ºi fi însuºit ºi dea fi difuzat propriile sale idei. Reuºeºte sã-ºiînvingã “nevroza de la Roma” ºi viziteazã oraºuletern în ciuda fobiei pe care o avea din copilãrie.

În 1902 este numit profesor asociat laUniversitatea din Viena, an în care organizeazã, înapartamentul sãu, “reuniunile” de miercuri seara(Societatea de miercuri), cu un cerc restrâns decunoscuþi printre care Alfred Adler. Devine unadevãrat Maestru ca în lojile masonice, cãruiadiscipolii îi graveazã o medalie. Psihanaliza suscitãcontroverse internaþionale, la care participãpersonalitãþi importante ca Janet, Kraeplin, Bleuleretc. În 1907 este vizitat de Karl Jung, psihiatru lacelebrul spital de boli mentale de la Zurich, iar înanul urmãtor se întâlneºte cu Sandor Ferenczi ºipetrec vacanþa de varã împreunã cu familiile.Societatea de miercuri îºi schimbã numele înSocietatea psihanaliticã de la Viena, careorganizeazã primul congres internaþional, laSalzburg. În 1909, Freud îl desemneazã dreptsuccesor pe Jung, iar în anul urmãtor, lacongresul internaþional de la Nurenberg, propunecrearea unei asociaþii internaþionale depsihanalizã, al cãrui preºedinte sã fie Jung. Esteanul în care au loc primele demisionãri dinSocietatea de la Viena.

În 1907 prezintã religia într-un articol ca fiindo “nevrozã de grup”. Între 1911 ºi 1915 Freudpublicã ºase articole care definesc codul deconduitã al psihanalistului, dar care contrazicpropria sa practicã. Încep sã transparã problemele.În 1911 Adler este expulzat din miºcareapsihanaliticã. Freud îi mãrturiseºte astfel lui Jung: “Ieri am obligat întregul gang al lui Adler sãdemisioneze din societate”. Termenii în care-l

zugrãveºte sunt foarte plastici : “revolta unuiindivd anormal devenit nebun din ambiþie,influenþa accestuia asupra celorlalþi sprijinindu-sepe terorism ºi pe sadism“. Nu putem decât sã-lcredem pe maestru. Dar dacã toþi erau la fel,“spune-mi cu cine te însoþeºti ca sã-þi spun cineeºti”? Deasemeni Eugen Bleuler demisioneazã dinAsociaþia internaþionalã de psihanalizã, iar Stekelcare-i luase apãrarea lui Adler ºi care criticaseconcepþia freudianã despre masturbare (atenþie !)este deasemeni expulzat de Freud în 1912 ! Iatãce-i spune Freud lui Abraham : “Eliminarea uneipersonalitãþi atât de dubioase ca Stekel este oadevãratã binecuvântare”. Pentru a contracaraastfel de abateri grave are loc formareaComitetului secret, un fel de gardã de securitate alui Freud, din care fac parte Jones, Rank,Ferenczi, Abraham, ºi Hans Sachs. Tot în aceastãperioadã începe prietenia cu Lou Andreas-Salomé“prietena” lui Rilke ºi a lui Nietzsche, dar care înrealitate se culca cu cine putea ºi lipsea cu lunilede acasã. Pentru Freud aceastã scriitoare era o“perlã rarã” care trebuia psihanalizatã. În 1913Freud se ceartã cu Jung, preferatul sãu, desprecare afirmã cã “cel care se comportã în modanormal continuând sã afirme normalitatea dãnaºtere suspiciunii”. Este anul în care psihanalizaeste condamnatã la congresul Asociaþiei germanede psihiatrie. În 1914 Jung este exclus dinAsociaþia internaþionalã de psihanalizã. Tot înacelaºi an publicã Contribuþie la istoria miºcãriipsihanalitice, unde consacrã douãsprezece pagini(din 60) conflictului cu Adler ºi nouã criticii luiJung. În a patra ediþie a cãrþii Interpretareaviselor, Freud adaugã un capitol despresimbolismul viselor inspirat din Jung.

În 1915 susþine o conferinþã în cadrul lojeisale B’nai B’rith asupra impactului emoþional alrãzboiului. Culmea este cã încã din 1914 spitaleledin Viena sunt pline de pacienþi suferind de“nevroze de rãzboi”, fãrã ca Freud sã fi consultatvreunul ! Cu cartea sa Inconºtientul, din acelaºian, afirmã cã a renunþat “deocamdatã” sãlocalizeze procesele mentale în creier.

În 1918 începe analiza fiicei sale Anna, care vacontinua pânã în 1921, fiind reluatã în 1924-1925.Faptul va fi dezvãluit abia în 1960. În anulurmãtor, Max Eitingon, un bogat medic rus, faceparte din Comitetul secret ; Freud este numitprofesor ordinar la Universitatea din Viena. Sesimte bãtrân ºi este obsedat de moarte. În carteaPsihanaliza ºi nevrozele de rãzboi (1921) continuãsã apere ideea bizarã cã acestea “sunt de naturãsexualã“. Inspirându-se din teoria medicului ºisociologului francez Gustave le Bon, psihanalizaeste extrapolatã la analiza societãþii : armataexistã datoritã iubirii pe care o poartã soldaþiigeneralului, iar biserica creºtinã existã datoritãiubirii faþã de Isus Cristos. În aprilie 1923 au locprimele simptome ale cancerului la gurã. Operaþianu reuºeºte ºi trebuie sã poarte o protezã pentrumaxilarul superior care sã-i permitã sã mãnânce,sã fumeze ºi sã vorbeascã. Ferenczi ºi Rankpublicã o carte unde exprimã o anumitã distanþãfaþã de practicile freudiene, aceºtia privilegiind orelaþie empaticã cu pacientul. Jones ºi Abraham îºimanifestã ostilitatea. Însã Rank publicãTraumatismul naºterii (1924) unde apãrã ideea cãprincipala sursã a anxietãþii este separarea deuterul matern, iar nu sexualitatea. Reacþieimediatã, este exclus din Comitetul secret almiºcãrii!

În 1925 îl întâlneºte pe Einstein la Berlin ºiprimeºte vizita scriitorului Romain Rolland. Totîn acest an refuzã oferta de 100.000 de dolari dinparte magnatului Samuel Goldwyn pentru acolabora la un film depre iubirile celebre. În anul

urmãtor începe s-o analizeze pe Maria Bonaparte,francezã bogatã care va susþine miºcareapsihanaliticã pânã la sfârºitul vieþii, în 1962. În1927 Comitetul secret este înlocuit de o structurãcompusã din responsabilii Asociaþieiinternaþionale. Primeºte premiul Goethe deliteraturã, cea mai importantã recompensã înacest domeniu din Germania, probabil pentrutalentul sãu indeniabil în domeniul ficþiunii. Oarecând o sã fie studiat Freud în manualele ºcolare,ca unul dintre cei mai importanþi scriitorigermani din secolul al XX-lea ? Premiul respectivconfirmã uimirea mea. De altfel, reacþia a fostimediatã, deorece un alt scriitor germanofonStefan Zweig face un portret elogios lui Freud înVindecarea cu ajutorul spiritului (1931). Defaptacest premiu a fost o decepþie pentrupsihanalistul nostru, care spera premiul Nobel. ªi eu cred cã acest din urmã premiu ar fi fost mai potrivit pentru savantul vienez ºi dacãaveam posibilitatea chiar l-aº fi recomandatjuriului respectiv fãrã ezitare.

În 1932 are loc ruptura cu Ferenczi deoareceacesta criticase teoria freudianã a sexualitãþiiinfantile. Nu se ºtie dacã acesta este motivul(supãrarea) pentru care psihanalistul ungur amurit în anul urmãtor. Tot în aceastã perioadãcãrþile lui Freud sunt arse la Berlin ºi în alte oraºe

germane. În 1936 suportã cu stoicism ºi cu multcuraj operaþii succesive ale mandibulei.Evenimentele istorice nefericite se aglomereazã ;în 1938 un grup de naziºti penetreazã în locuinþasa, iar Anna este arestatã de Gestapo ºi eliberatãîn aceeaºi zi. De aceea, în 1939 ambasadorulamerican la Paris, William Bullitt, cãruia Freud îipsihanalizase nevasta în 1930, când eraambasador la Berlin, a intervenit pe lângãRoosvelt, pentru a obþine din partea Berlinului caFreud sã plece în Anglia.

Aceste câteva remarci biografice nu sunt decâto incitare timidã pentru curioºii care vor sãdescopere viaþa lui Freud. Aici nu au alt rol decâtde a crea contextul necesar pe fondul cãruia auloc criticile specialiºtilor cu privire la opera sa.(urmare, “Polemicile anti-freudiene”)..

23 iulie 2006Biaritz, la Côte Basque

foto: Stefan Socaciu

2277




C am dupã o jumãtate de secol de laapariþia Enciclopediei “Minerva”, în Clujrenaºte pasiunea lexicograficã, dar sub

forma unui dicþionar al scriitorilor români.Proiectul îl are ca protagonist pe Mircea Zaciu,secondat de Marian Papahagi ºi Aurel Sasu. Dupãun profesorat în Germania occidentalã, MirceaZaciu revine în Cluj pus pe fapte mari. Acum, laînceputul anilor ’70, criticul ºi istoricul literar seaflã la anii fecundei maturitãþi. Scrisul sãu îºigãseºte, în sfîrºit, un stil, iar profesorul viseazã,într-o paradigmã iluministã, la mari reforme înculturã ºi educaþie. Este entuziasmul uºor utopical sintezelor, de care se contaminase pe contpropriu ºi Marian Papahagi. Cei doi s-au întîlnitla Roma, unde Marian era student din 1968. S-alegat acolo între ei o prietenie profundã, care aînflorit într-un amor intelectualis singular înepocã. Erau douã energii complementare, cumoduri diferite de manifestare: comprimatã ºisobrã la Zaciu, explosivã ºi jubilantã la Marian.Îmbibaþi de ambianþa culturalã occidentalã, ei seîntorceau într-o lume a precaritãþilor de tot felul,dar o fãceau cu intenþii recuperatoare ºifondatoare. Poate mai mult decît Mircea Zaciu,Marian avea vocaþia enciclopedismului ºi aerudiþiei. Descoperã în Italia spiritul Renaºterii ºiun fel de viziune filologicã modernã asupraliteraturii. Euforizaþi de asemenea afrodisiace,amîndoi sînt deciºi sã înfrunte ostilitateamediocritãþii de acasã ºi, astfel s-a nãscut ideeadicþionarului. Prestigiul lor literar asigurã imediatformarea unei echipe profesioniste decolaboratori, critici ºi istorici literari din maimulte oraºe. Iniþial s-a lucrat la un soi dedicþionar esenþial, care urma sã conþinã 111 autoridin literatura românã. Pînã la urmã, subpresiunea cenzurii, lucrarea va cuprinde 128,apãrînd în 1978 cu titlul Scriitori români. Miculdicþionar. Oricum, este o selecþie foarte severã,cu un substrat polemic faþã de o anumitã ierarhiecvasi-oficialã. Ineditul lui constã în caracterulliber, întrucîtva eseistic, al articolelor critice.Acestea sînt analitice ºi valorizatoare, dar,totodatã, ºi sesizant personalizate. Tocmai oasemenea noutate i-a surprins pe comentatoriiconservatori ºi frustraþi, care aveau sã denunþeaspectul “improvizat” ºi “subiectiv” alDicþionarului. Întîmpinarea grobianã îimobilizeazã pe cei trei coordonatori ºi astfelîncepe munca la Marele Dicþionar. Ea va duracîþiva ani, cu o echipã lãrgitã ºi mereuîmprospãtatã, majoritatea colaboratorilor fiinduniversitari ºi echinoxiºti. Primul volum e gata detipar abia dupã vreo cinci ani, iar eforturile depublicare a lui se vor transforma într-un coºmarpentru coordonatori. În intervalul elaborãrii ei,lucrarea devenise o problemã spinoasã apartidului comunist. În faºã încã, ea inducescriitorilor înºiºi diverse aprehensiuni. În Jurnalulsãu, Mircea Zaciu consemneazã pas cu pastenebroasa aventurã a amînãrii ºi, în final, atopirii Dicþionarului în faza de ºpalt. Pentruprofesor, asta a însemnat sfîrºitul unei mari iluzii,într-atît de ataºantã fusese investiþia sa afectivã ºiprofesionalã. Pentru el, reprezenta operafundamentalã a carierei de istoric literar, precumºi primul monument lexicografic al literaturii

române. ªi, într-adevãr, dacã ar fi apãrut înaintede 1989 impactul ar fi fost covîrºitor. Editarea luidupã 1990, în patru volume, la intervaluri destulde mari ºi cu informaþia opritã la 1989, n-aînsemnat un eºec, însã în noul contextrelativizant importanþa i s-a voalat întrucîtva. Senumeºte, aºadar, Dicþionarul scriitorilor români ºie cea dintîi lucrare de acest gen din culturaromânã, care sã cuprindã, adicã, scriitoriiliteraturii noastre de la începuturi pînã în prezent.Întrucît am fost unul dintre colaboratori, mi-egreu sã-l judec obiectiv. Voi spune, totuºi, cãprincipalul lui defect constã în aerul deimprovizaþie ºi superficialitate al multor articole,care aparþin de regulã unor comentatori maidegrabã amatori. Indicele de consistenþã alimbajului are o variabilitate prea mare.Diversitãþii limbajelor îi lipseºte o unitate de ton,aproape fiecare “cîntã“ în propria-i cheie, ceea ceproduce discordanþe în imaginea de ansamblu aierarhiilor. În ceea ce priveºte informaþia:problema a rezolvat-o ingenios Aurel Sasu. El apublicat de curînd Dicþionarul biografic alliteraturii române, o lucrare masivã, format A, îndouã volume, de vreo mie opt sute de pagini.Reþine din primul dicþionar doar fiºele bio-bibliografice, pe care le completeazã cu informaþiicunoscute pînã în 2003, dar introduce ºi foartemulte fiºe ale unor scriitori care au debutat dupã1989 sau ale unora care au fost omiºi. Lipsesc,prin urmare, articolele critice. Dincolo de uriaºamuncã inclusã ºi de utilitatea ei expresã, carteaaceasta îmi lasã impresia ºocantã a unuimonument extrem de colorat, construit din titluride cãrþi ºi din nume de persoane cu imaginile lor.E un fel de istorie purã, codificatã ºi enigmaticã,a literaturii române. Afli cine sînt scriitorii, ce ºicîte cãrþi au publicat ºi cine a scris despre ele: unpomelnic fabulos ºi fascinant, care configureazãînsã un soi de imaginar borgesian. Tot astfel,viaþa scriitorilor, titlurile cãrþilor ºi bibliografiacriticã pot fi o provocare pentru încercareaintuitivã a unor studii de mentalitãþi ºi sociologieculturalã. Un asemenea dicþionar este, în fond,un depozit haotic fecund.

*

Dupã 1990, Clujul e contaminat de unluminos sindrom lexicografic. Iatã, mai întîi, listalucrãrilor apãrute: Dicþionar analitic de opereliterare româneºti (de la A la Z, coordonat de IonPop); Dicþionar de idei literare de Adrian Marino;Dicþionar cronologic al romanului românesc de laorigini pînã la 1989 (al Institutului de Lingvisticãºi Istorie Literarã “Sextil Puºcariu”); Teorialiteraturii (dicþionar-antologie), Panorama criticiiliterare româneºti. 1900-2000 (dicþionar ilustrat)ºi Clujul literar (dicþionar al scriitorilor clujeni) deIrina Petraº; Dicþionar critic de poeþi, de PetruPoantã; Clujeni ai secolului XX (dicþionar esenþial,coord. Tiberiu Iancu); Dicþionar de picturã vecheromâneascã din Transilvania. Sec XIII-XVIII, deMarius Porumb; Dicþionar literar 1637-1997 aljudeþului Bistriþa-Nãsãud, de Teodor Tanco;Dicþionarul personajelor din teatrul lui I.L. Caragiale ºi Dicþionarul personajelor dinteatrul lui Lucian Blaga (coordonator Constantin

Cubleºan); Dicþionarul cronologic al romanuluitradus în româneºte (ILIL). Însumate, toateacestea cuprind multe mii de pagini, dar sîntscrise de o mînã de oameni, cãci la dicþionarelecare nu sînt de autor numãrul colaboratorilor esterestrîns. Ei pot fi cercetãtori de la un institut, caîn cazul dicþionarelor cronologice ale romanului,sau universitari de la catedre de literaturã, caDicþionarul analitic … Acesta din urmã rãmînecel mai spectaculos ºi, metodologic, o premierãabsolutã în România. A apãrut în patru volume,format A4, cu aproximativ 2000 de pagini. Sîntanalizate, în ordine alfabeticã, în jur de 600 deopere literare din întreaga literaturã românã.Dicþionarul are, de fapt, exigenþele unei antologiivalorizatoare. Operele comentate sîntreprezentative, în intenþia coordonatorului, nunumai pentru autorii lor, ci ºi în perspectiva uneifoarte selective istorii literare. Textele critice, apoi,au, în marea majoritate, fineþe ºi subtilitateanaliticã. Dicþionarul cronologic al romanuluiromânesc, o capodoperã lexicograficã, e altfelconceput. În intervalul unui an sînt consemnaþi,în ordine alfabeticã, scriitorii cu romanele lorpublicate. Fiecare roman beneficiazã de o fiºãcomplexã: un comentariu succint al cãrþii,reeditãri ulterioare, traduceri în alte limbi ºireferinþe critice, se pare exhaustive. Doar 9cercetãtori au lucrat la aceastã formidabilã ºiminuþioasã dantelãrie, care, prin nu ºtiu cecapriciu al fanteziei, îmi aminteºte de domul dinOrvieto. Iatã autorii: Ion Istrate, Ioan Milea,Doina Modola, Augustin Pop, Mircea Popa, AurelSasu, Elena Stan ºi Mariana Vartic: cu o excepþie,toþi scriitori consacraþi în special ca istorici literariºi critici. Asupra celorlalte dicþionare nu insist.Aºa cum sînt construite, toate lasã impresialucrului bine fãcut ºi a unei competenþe solide ºiofensive. Emergenþe ale unor energii fondatoare,ele reprezintã parcã niºte bizare apariþii megaliticeîntr-un peisaj invadat de mãrunþiºuri sclipitoare.

Oraºul dicþionarelorPetru Poantã

intermezzo clujean

foto: Stefan Socaciu

2288




La Martha’s Vineyard, celebrã staþiune deodihnã din statul Massachussetts, s-a stins dinviaþã William Styron, unul dintre cei mai deseamã romancieri americani ai celei de a douajumãtãþi a secolului XX. Perceput, la debutul sãudin 1951, cu Lie Down in Darkness (Întinde-teîn întuneric), drept cel mai vrednic emul al luiWilliam Faulkner, Styron ºi-a dobândit rapid unprofil propriu de scriitor, concentrându-se asupracâtorva din marile probleme ale istoriei moderne.Dar a fost un prozator zgârcit cu sine însuºi ºi cucititorii sãi. În 81 de ani de viaþã ( 1925 – 2006),el a publicat doar patru romane, o nuvelã lungã,un volum de eseuri, o confesiune ºi douã piese deteatru nesemnificative. Dupã debutul cu LieDown in Darkness a scris un text extrem deputernic ºi de încrâncenat despre viaþa cazonã,The Long March (Marºul cel lung), urmat demasivul roman Set This House on Fire (Daþi focacestei case), în 1960, The Confessions of NatTurner (Confesiunile lui Nat Turner) în 1967 ºiSophie’s Choice (Sophie a ales) în 1979. Dupãcare vocea lui Styron a amuþit; cu excepþia unuivolum de eseuri, This Quiet Dust (Tãcutapulbere, 1982) ºi a volumului de memoriipersonale Darkness Visible (Întuneric vizibil) din1993, autorul, cãzând pradã unei prelungitedepresii, n-a mai publicat nimic, infirmândsperanþele investite în el de literatura americanãdupã publicarea monumentalului Sophie’sChoice.

Primul sãu roman, laureat cu Prix de Rome,este un studiu al erodãrii psihologice ºi decãderiimorale a unei familii albe din Sudul StatelorUnite, evident influenþat, atât în concepþiageneralã, cât ºi în procedeele tehnice ºi stilistice,de capodopera faulknerianã The Sound and theFury. Despre el, Norman Mailer – care deplângeastãzi despãrþirea de Styron – afirma încontroversatul volum Advertisments for Myself :“[Styron] a scris cea mai drãguþã carte ageneraþiei mele. Lie Down in Darkness are ofrumuseþe aproape desãvârºitã, nu devine aproapeniciodatã sentimentalã, iar ca operã a unui tânãrde douãzeci ºi ºase de ani are ºi pasaje aproapegeniale. Ar fi fost cel mai bun roman al generaþieimele, dacã lui Styron nu i-ar lipsi trei calitãþi: nue nici mãcar pe aproape de a crea un om care sãse miºte pe propriile sale picioare, gândirea sa n-afost coruptã de nicio idee nouã, iar în carte rãulnu existã. Nu existã decât sentimentul uneitragice neînþelegeri – o fereastrã prea micã pentrua privi lumea pe care o cunoaºtem …” Frumoaseºi invidioase comentarii venite din parteaautorului unui munte de romane indigeste, acãrui carte The Naked and the Dead fuseselãudatã de Styron, într-un interviu din publicaþiaThe Paris Review (la conducerea cãreia s-a aflat o

vreme) drept comparabilã cu cele mai bune opereale Generaþiei Pierdute!

Urmãtoarea carte a lui Styron, The LongMarch (1953) vorbeºte, în limitele unei nuvele dedimensiuni ceva mai mari, despre necesitateaopunerii la totalitarism, în numele demnitãþiiumane. Axatã pe un conflict de voinþe desfãºuratîntr-o tabãrã de instrucþie militarã din Carolina deSud, în timpul Rãzboiului din Coreea, nuvela sefãcea ecoul sentimentelor de protest ale generaþieiautorului faþã de perpetuarea isteriei rãzboinice ºidepersonalizarea individului într-un universconcentraþionar. Descriind o confruntare avoinþelor ce aminteºte de Melville sau de JosephConrad cel din Dueliºtii, Styron transcende luptadintre Templeton ºi Mannix într-o chestiune defilosofie comportamentalã: poþi învingesupunându-te.

În Set This House on Fire, autorul abordeazãprobleme de interes mult mai larg, într-oambianþã cosmopolitã. Este un roman-anchetã,descriind, sub forma unei investigaþii intreprinsede autor, traiectoria a douã destine purtate decapricioasele valuri ale vieþii postbelice în Europaºi America, unul reprezentându-l pe artistuldebusolat ºi dependent, celãlalt spiritul gregar-agresiv al lumii afacerilor ºi a puterii politice.Relaþia cãlãu –victimã (din care Styron va extragepasaje foarte bune în Sophie’s Choice) esteamãnunþit analizatã, cu accent apãsat penecesitatea salvãrii valorilor morale, a iubiriiaproapelui, a refugiului în lumea creaþiei.

The Confessions of Nat Turner e un romancvasi-istoric ºi nareazã, din interior – prin vocealiderului ei – unica rãzmeriþã de mai mareanvergurã a scalvilor negri de pe plantaþiile dinVirginia, rebeliunea lui Nat Turner (1831).Pornind de la mãrturia scrisã semnatã decãpetenia rãscoalei, Styron reuºeºte sã închege oviziune comprehensivã a resorturilor sociale,psihologice ºi morale a instituþiei sclaviei, privitãdin punctul de vedere al celor oprimaþi, dar fãrãsentimentalism. Romancierul încearcã sãreconstituie psihologia negrului asuprit ºi gândirealui confuzã, puternic influenþatã de Biblie, printr-un discurs narativ la persoana întâi, cu elementede tehnica fluxului conºtiinþei. Rãsplãtit cuPremiul Pulitzer, romanul a stârnit, totuºi, o marecontroversã, indignându-i în special peintelectualii negri, al cãror argument suprem eracã un scriitor alb nu poate simþi ºi gândi ca unnegru. Poziþiile scriitorilor afroamericani au fostexprimate tranºant în volumul antologic The NatTurner Controversy: Ten Black Writers Respond.

Cel mai popular roman al lui Styron(datoritã ºi puternicului film al lui Alan J. Pakula,cu Meryl Streep ºi Kevin Kline în rolurileprincipale) este Sophie’s Choice, o poveste de

iubire dintre o supravieþuitoare polonezã alagãrelor morþii din Europa celui de al DoileaRãzboi Mondial ºi un tânãr evreu, pe fundalulNew-York-ului postbelic. Romanul are ºi odimensiune de autoficþiune, prin faptul cãobservatorul ºi naratorul, scriitorul aspirantStingo (ºi el îndrãgostit de frumoasa polonezã)preia datele biografice ºi modul de gândire aleautorului. Învierea gradatã a unui trecut desuferinþe ºi moarte constituie adevãratul centru degreutate al romanului, iar în structura deadâncime identificãm cu uºurinþã douã dintreobsesiile scriitorului: relaþia cãlãu-victimã ºidificultatea de a stabili adevãrul istoric, precum ºiautenticitatea trãirilor umane. Ceea ce comunicãStyron este existenþa unui rãu universal, a unei“Weltschmertz care depãºeºte înþelegerea”,manifestare a unei forþe ce transcende ideologiile,fiind parte constitutivã a naturii contradictorii aomului. Romanul este, în fond, ºi despre omînghiþit de istorie, prefigurând, într-un fel,viziunea apocalipticã a lui Ian McEwan din Câiniinegri. Comentând în Lire traducerea francezãpublicatã la Gallimard, Christian Giudicelligãseºte cã “romanul are atâta amploare, combinãcu atâta pricepere istoria cu experienþa interioarã,impune personaje atât de memorabile ºicomplexe, încât cronicarul este obligat sã-lconsidere o capodoperã.” Sophie’s Choice aprimit distincþia americanã National Book Award.

Doar douã dintre operele literare ale luiWilliam Styron au fost traduse în româneºte:Marºul cel lung ºi Sophie a ales, ambele laeditura “Univers”. Cel de al doilea a fost tãlmãcitde clujeanul Virgil Stanciu, din a cãrui carte,Rãzboiul gândului cu literele (Editura Tribuna,2004) am prelevat, de altfel, majoritateainformaþiilor despre recent-dispãrutul scriitor.Credem, în final, cã una dintre editurile noastreimportante ar trebui sã re-editeze cartea Sophie aales, ba chiar sã antameze traducerea celorlaltetrei romane mari.

W. Styron a ales eternitateaIng. Licu Stavri

flash-meridian

William Styron

2299




Lume multã? Asta-i mai rar. De Paºti, sau duminica,bine, da... Când cu ceva victorie la dat cu piciorulîn minge, iarãºi... Deh, în comparaþie cu Paºtile, ce

sã zic? O fi, poate, mai des? (Oricum, de Paºti, zãluziinu se aruncã în fântânã. Se povestesc la telefon.)

Dar nu despre asta ar fi sã fie vorba. Ci despre cumaratã zona. Ziua. La soare. Atunci când trec eu pe acoloºi mã uit unde ºi la ce voi nu prea vã uitaþi.

Îi zicea Piaþa Victoriei. Nu ºtiþi de ce? Cred cãfiindcã ceva primar din alte vremuri, susþinut de ãia desub el ºi silit de cei de deasupra lui, i-a dat numele acestaºi, cam la jumatea drumului între teatru ºi catedralã, alãsat sã se erecteze un obelisc (vezi cartea aia – Obelisculnegru! Miºto carte.), cum cã pe acolo au trecut ºi uniichiar au rãmas, morþi, alþii nu, ceva militari dintr-unfront ucrainean (al doilea, aº zice). Îmi pare rãu de ei, nuaveau ce cãuta pe-aici, dar... Obeliscul era fain, fiindcã îlvedeai doar la 7 Noiembrie (fost, la naºterea lui, câtvaoctombrie) când, pe ploaie, hop cu flori la obelisc!

În spatele catedralei era o chestie tare (zero faþã dece e azi!).

Dar, apropo, în locul obeliscului nu e nimic. Maiîncolo e „Avrãmuþ”. Mai vorbim noi despre el. Jur.

Bun. Deci, în spatele catedralei: era un tanc, micuþ-frumos, cu þeava înspre peste stradã = înspre, pardon(râdeam toþi), înspre Miliþie: þeava lor înspre Miliþianoastrã! No... Cred cã ceva revoluþionar întreprinzãtor l-avândut la chil, cãci era de bronz, tancu’. Unã lume zicecã l-au dus la cimitir. Nu, nu ca sã-l îngroape; l-or fi pusacolo, de veºnicã pomenire. În locul lui (cã loculrãmãsese, Miliþia nu), a apãrut Albã ca zãpada ºi ceiºapte ai ei (aºa-i zic eu). Adicã o þãpãnoasã giboneiformã(îndrãgim înrudirile) cu mãdularele de sus cãtre cerul dincând în când senin, de nu cumva e invers. Primprejur,pe soclu, ºapte pitici decedaþi ºi înþoliþi în foste uniformede dorobanþ (strada cu acelaºi nume, e cum o iei lastânga; o sã fie vorba odatã ºi despre ea). Acolo, la doipaºi de Alba. pe dreapta, dacã stai cu faþa la madam

Gibon, e clãdirea Prefecturii (fostul CJ al PCR de pe lanoi – mamã, ce ºi cine s-a dat în spectacol pe balconulãla, în decembrie 1989! Pe urmã am dansat ºi ne-am dusacasã. Adicã, eu – acasã m-am dus.). Clãdirea e chiarizbutitã, ºi-au pus ºi trotuar nou. Noaptea ard becurile.

Vizavi de prefecturã, chiar vizavi, e un bust, mic,frumos, care mie îmi place mult. E cea mai bunãsculpturã din zonã. ªtiu cine a fãcut-o, dar o sã vã spuncu un alt prilej.

Îmi e prieten, sper (chit cã nu-i ardelean). Adicã ebustul lui Vodã Cuza. Bãrbat frumos, însã fentat...Apropo: am ºi eu o idee pentru domnul Primar. Dupãcum la începutul strãzii Cuza Vodã este bustul cu acelaºinume ºi subiect, sau în piaþa Mihai Viteazul – statuiaecvestrã a personajului istoric, la începutul strãzii BabaNovac, este statuia lui... Baba Novac, la fiecare începutde stradã, sã se amplaseze câte o sculpturã, care sãmarcheze vizual, pe înþelesul oricui, numele acelei strãzi.De pildã: când sã intri pe Émile Zola – vezi bustulscriitorului, la începutul lui Nicolae Titulescu – bustulpoliticianului, strada Dianei sã înceapã cu statuia ei,strada Bradului – cu un brad, strada Brãduþului – cu unbrad mai mic, la colþul dintre Minerilor ºi Hârleþului –un hârleþ þinut de un minier, la cel dintre Ciocanului ºiRozelor – o rozã ciocãnitã... La începutul Cãii Baciului,un cioban cu bâtã ºi pornit în transhumanþã. Cevaprobleme ar fi cu strada Dorului, colþ cu Doinei, custrada Prieteniei – colþ cu Planoarelor, cu stradaSindicatelor – colþ cu Cardinal Iuliu Hossu, sau cuSunãtoarei, care se continuã cu a Oþetului. Ce sã maispun despre strada Mariþei! (Chiar: cine a fost – sau esteMariþa? Care Mariþa? Mariþa ºi mai cum? În absenþamodelului, nu se poate face bustul!)

Bine: ne întoarcem în piaþa Avram Iancu (apropo:existã ºi statuia cu acelaºi nume). Pe unde ne întoarcem?Mã uit la stânga: CFR-ul... regionala... seamãnã cu untren oprit ºi vopsit frumos; vom mai vorbi despre ea...Dupã ea, Mitropolia. Deh, ori n-au destui bani, ori îi

folosesc pe altceva. Clãdirea, altminteri, n-ar fi delocurâtã. Hopa: acolo, dupã Mitropolie, de la nr. 18 (are ºio firmã, dar nu fac reclamã), dacã te uiþi spre Avrãmuþ,spre statuie, Doamne, ce vezi...! Nu te uita, deoarece,oricum, Avrãmuþ sub formã de statuie, e de toatã jalea.Dar, altmineri, fãcãtura e haioasã! Toatã lumea sedistreazã. ªi cel care a fãcut-o. (Într-un oraº din Franþaeste statuia unui rege, aºa de sus pusã încât vezi numaistâlpu’. ªi? Întru dumirirea curiosului, jos scrie cinelocuieºte la ultimul etaj!)

Când s-o iau spre casã, trecând prin dreptulAdministraþiei Financiare (sau ceva de genul acesta –locul acela unde îþi umflã bani ºi dacã ai, ºi dacã n-ai),mã gândesc cã parcã ºi clãdirea asta arãta mai bine, aºapentru sufletul meu, atunci când ºtiam cã, în colþ, laetaj, e redacþia de la Steaua. ªi mã mai duc. Mã uit pedreapta, unde, între Cercul Militar ºi ceva bloc înconstrucþie, este un imobil ce-mi place. Îl voi mai vedeadupã ce va fi gata blocul? Zãu cã nu-i urât imobilulacela. Grãbiþi-vã!

Se face verde. Traversez spre tribunal. Lungã ºivopsitã clãdire. Cât timp tot pe-acolo era ºi Bibliotecajudeþeanã (Dumnezeu te aibã în pazã, directore Brad!),arãta altfel. Acum, în ciuda culorilor calde ºi ca dedessous-uri, te duci drept înainte, ca sã le dai onorulgeneralilor Avramescu ºi Dãscãlescu (santinele laGarnizoanã), dupã ce le-ai fãcut un semn lui Blaga ºiEminescu, care strãjuiesc Teatrul (aflat acum la fineleunei cosmetizãri prelungi ºi izbutite); ai o privire sprecãrãmizia Casã a Învãþãtorului ºi te uiþi (a câta oarã?) lanesfârºibila catedralã nãscutã pe jumãtate în loculfostului Texas.

Când sã o iei pe Pata în sus, îþi aduci aminte cã:- strãzii, mai nou, îi spune N. Titulescu;- n-ai trecut prin parcul din dosul Teatrului ºi, deci,

nu l-ai vãzut pe Grivei, câinele vânzãtorului de ziare;- cã n-ai vãzut micul-micul bust al lui Vaida-Voievod,

pitit pe sub copaci, vizavi de fosta lui casã.Poate mâine?

În jurul catedraleiTudor Ionescu

remember

Gabriel, dacã nu mã înºel, este un arhanghel.Are cel mai blînd zîmbet din univers iarcãpºorul sãu este burduºit cu cele mai bune

intenþii din lume. Din lumea asta ºi din lumeacealaltã… E bunãtatea întruchipatã. Cine poartãacest nume, nu poate aduce decît fericire. E numaibun de propagandã. Se procedeazã astfel: se scrie,gingaº, pe-un fond verde, un verde de pajiºtemioriticã, numele blîndului arhanghel. Alãturi,imaginea unui ineluº galben. Ineluº învîrtecuº…Dedesupt, un cuvînt pã canadianã (!) ºi apoi unîndemn înãlþãtor cu rezonanþe revoluþionare: Hai sãsalvãm Roºia Montanã! Acest „hai” îmi aminteºtede: Hai la lupta cea mare / rob cu rob sã ne unim…Tovarãºii de la respectiva compania canadianã sîntcopleºiþi de milã faþã de-o anumitã zonã a þãriinoastre ºi doresc, neapãrat, prin orice mijloc, s-osalveze de la pieire. Am zis „tovarãºi”, deoareceunele glasuri (din off sau chiar off-off…) ºoptesccum cã la originea companiei se aflã unul de-alnostru, plecat din þarã în alte timpuri, cuprins, de-ovreme, de nostalgia patriei, a munþilor, mai ales acelor care poartã în burtã filoane de aur… Pentru a-ºi atinge nobilele scopuri, arhanghelul Gabriel afãcut planuri mãreþe, cãci se pricepe al naibii de binela minerit, are experienþe milenare în aceste sens…Vrea sã mute sate ºi cimitire ºi vestigii daco-romane,promiþîndu-le sãrmanilor din zonã cã le va construi

case mult mai frumoase ºi cimitire mult mai trainiceºi vestigii mult mai adevãrate, chiar preromane ºipredacice dacã vor, ba ºi poduri de piatrã… Apoi leva da ºi locuri de muncã (oare cîte, de ce fel, ºi pecît timp?) ºi salarii babane ºi cîte un ºir de mãrgelela fiecare chenzinã, oglinjoare ºi baticuri colorate. Iardupã cel mult cincisprezece ani îºi va lua zborul,lãsînd în urma lui un drãgãlaº noriºor cernobîlean.Tinerii vor fi îmbãtrîniþi prematuri ºi îºi vor petrecerestul zilelor inhalînd aerul proaspãt înãlþat de pecrestele valurilor lacului de cianurã. Un lac de pesteo sutã de tone de cianurã! Un ultim cadou alarhanghelului Gabriel destinat revigorãrii naturii ºi afiinþelor, atît cele cuvîntãtoare cît ºi ne-. Oare de cenaiba nu au fãcut, cei peste douã sute de specialiºti(sic!) ai arhanghelului, ºi un proiect care sã prevadãtransportarea fiecãrei tone de cianurã folositã întruobþinerea metalului mult visat peste ocean, în patriamumã a lui Gabriel? Sã goleascã lichidul cianurospe pãmîntul canadian, cã-i mare ºi întinsã þara, areunde bãlti. Hai la balta cea mare…

La deschiderea celei de a doua ediþii aFestivalului internaþional de teatru experimentalMAN.In. FEST., în holul Teatrului Naþional clujeanse înãlþa o pînzã uriaºã pe care scria cu litereenorme: Cultura dãuneazã grav mediocritãþii. Amtresãrit de încîntare, citind cele de mai sus. Apoientuziasmul meu fu curmat de ceea ce se înºira, la

aceleaºi proporþii, în continuarea ingeniosului text:ineluºul gãlbior al arhanghelului Gabriel ºiîndemnurile sale. (Apropo, culoarea galbenã vesteºtescãpãtarea, bãtrîneþea, apropierea morþii… La limitã,galbenul devine un substitut al negrului...) Bun, amînþeles, cultura are nevoie de sponsori, oamenii deculturã nu trebuie sã se jeneze sã cearã bani pentruacþiunile lor culturale. Dar… sã pãstrãm proporþiile.Sã nu producem temenele inutile, sã nu plusãm cuplecãciunile, sã nu-i împingem în faþã pe indiviziidubioºi, mascaþi în dosul unor zîmbete cabotine ºi aunor intenþii de aparente binefaceri, de faptmicinoase dar ºi extrem de periculoase.

Chris M. Nedeea este un om care iubeºte teatrulmai presus de orice. De ani de zile se luptã, ba sãtipãreascã o revistã (de þinutã), ba sã editeze ocolecþie de cãrþi de teatru (de þinutã), ba sã producãun festival internaþional (de þinutã), ba sã nascãspectacole la „sediul” fantomatic al TeatruluiImposibil. Pentru asta s-a zbãtut, adesea, cu ardoare,fãrã menajamente, fãrã scrupule. A cerutsponsorizãri, nu ca sã-ºi cumpere maºinuþã ori sã-ºifacã vreo cãsuþã, (nici mãcar o baracã), ci doarpentru materializarea obsesiilor sale scenice. Îºidoreºte sã fie un foarte bun manager, uneori îndetrimentul regizorului. Ceea ce, pînã la urmã, îipoate cauza… Cãci Chris M. Nedeea este, ºi sper sãrãmînã, în primul rînd regizor de teatru, unul dereal talent, capabil a ne produce entuziasmenetrucate. Cît despre cîtã cianurã se poate picura înculturã, rãmîn la… pãrerea mea.

Cianura ºi culturaRadu Þuculescu

ex-abrupto

3300




„Nici norocul nu mai e noroc, Elviro, numai e ca altãdatã!“, susþine, din baie,ºoferul Cornel; nevestica Elvira, cu glo-

rioasele-i forme rãspândite peste plapumã, se uitãla televizor ºi ronþãie alune; dupã ce înghite,întreabã: „Da’ de ce, mã, pentru cã azi dimineaþãþi-ai opãrit ºoarecele?!“ Dupã un hohot de râs pre-lungit, îºi mai bagã în gurã un pumn plin cualune; din baie, dupã o vreme, ºoferul Cornel:„Nu-i putere, tu, muiere! Cã umblu numai cufemei nebune ºi nici nu am noroc, ca azidimineaþã, poate cã face bine tetraciclina asta, cãaltfel te chem sã jumuleºti ºoarecul, ºi-aºa nu preamai e bun de altceva!“ Încã un hohot de râs, încãun pumn de alune; „de fapt, are dreptate – îºispune Elvira, cu ochii þintã la miorlãita deAndreea Marin, iar se preface cã plânge!“ Nu preai-a mers bine lui Cornel în ultimele zile, chiar aavut ghinion: a fost, la început, cu reporterulfrenetic Sile, cã a scos o carte cu regi ºi regine, de fapt tot felul de indivizi cu care a stat el devorbã, ceva vipuri de doi bani; fraierul deCorneluº n-a avut de lucru ºi, la sfârºitul lansãrii(sigur cã bãuse ceva!), n-a avut altceva de lucrudecât sã-l întrebe pe reporterul frenetic Sile dacã

în cãrþulie nu cumva este ºi interviul cu domnulSoricelu, Sile l-a dus ºi la banditul acela, un gãinarcare fãcea comerþ ilicit cu alcool, a ajuns pe lapuºcãrie; sigur cã Sile s-a enervat rãu, l-a ºi porcãitpe fraierul care e Corneluº al ei, aºa îl ia gura pedinainte, nu se lasã pânã nu face rahatul praf!Poate cã reporterul frenetic l-o fi blestemat, cã n-ai cum sã explici altfel pãþania de dimineaþã,când, la baie, nenorocitul de Cornel, a dat dru-mul direct la apa fierbinte, fix pe amãrâtul lui demãdular, de a þipat cã-l usturã de nu mai poate,ea era sã scape pâinea prãjitã din mânã la auzulþipetelor lui, cum cã sã vinã în baie, ºi-a opãritºoarecele, cã nu mai e bun decât de jumulit, cape o gãinã; aºa a întârziat la o altã întâlnire, cãreporteriþa aia urâtã, Emanuela/Mani; cum Cornelsta pe pat cu ºoarecele împachetat în cârpe ude, arãspuns ea la telefon, Manu era foarte nervoasã,cã nu poate pleca la timp din cauza bietuluiCornel.

Ea, Elvira, i-a improvizat un pansament, sãplece odatã, sã nu mai încaseze Cornelulavertismente; ºi, ce a fãcut prostovanul? Pãi aplecat cu Manu nu pe teren, în maºinã Cornelzice cã nebuna i-a explicat ce revelaþie a avut: cã e

o nobilã, de fapt, a descoperit cã a avut unstrãmoº haiduc; prostul ei, Corneluº, i-a zis lanãroadã cã n-are de ce se fãli, cã haiducii au fostticãloºi, tâlhari, hoþi; Cornel a spus cã vorbele luiau enervat-o îngrozitor pe Manu, nebuna i-ainterzis sã mai pronunþe cuvântul hoþ în faþa ei.Dar ºi ãsta, când o face – o face latã de tot! Cã,povesteºte el, la un moment dat, tare îl maiustura ºoarecele opãrit; ºi, de durere, s-a dus la unveceu rural (cã Manu discuta cu niºte artiºtiamatori); ºi, stând fraierul pe tron, a vãzut cãavea ºi de citit, un roman cu coperþi roºii; cumsta, se rãcorea ºi mai ºi citea din carte; asta pânãcând, pe o paginã, a aflat cuvântul hoþ, era – ziceCornel – un episod când s-a descoperit cã unpersonaj însemnat al satului respectiv s-a dovedita fi un mare hoþ; tembelul de Corneluº a ruptfoaia din roman ºi, la întoarcerea în casa gazdei, i-a prezentat hârtia tipãritã Emanuelei/Manu, ca sãvadã cã nu se poate sã nu mai vorbeascã de hoþiºi hoþie. I-a mai povestit cã Manu, cu foaia înmânã, l-a criticat groaznic, cã de ce a rupt el ofoaie din carte, cã aºa ceva nu se face, sigur cã îlva reclama la conducere;

Elvira îºi întinde oasele generos învelite îngrãsime, nici nu se mai uitã la miorlãita careboceºte pe umerii unei fraiere venitã dinAustralia, cu o mânã toarnã bere în pahar, cucealaltã mai îndeasã alune în gurã, e liniºte ºipace – dupã ce a început sã fluiere Cornel în baie,e clar cã nu mai trebuie sã-i jumuleascã ºoarecelenecãjit ºi opãrit.

Despre regi ºi regine, cuºoarecele opãrit ºi moºtenirea

Mihai Dragolea

În vreme ce televiziunile autohtone se dau în bãrcicu Mari români ºi Zece pentru România, inculcân-du-ne ideea cã valorile noastre sunt importante ºi

în ochii strãinãtãþii, popoarele europene nu mai ºtiucum sã se izoleze de noi. Ridicaþi-vã personalitãþile peevereºtii ierahizãrilor naþionale ºi lãsaþi-ne în pace, para spune naþiunile coalizate, deranjate puþin din som-nul de dupã-amiazã. Statele europene iau mãsuri deprotecþie împotriva invaziei românilor. Din poporpaºnic, truditor, legat de glia strãmoºeascã, tolerantpeste mãsurã, am devenit peste noapte o ameninþarela pacea Europei, un popor migrator, jefuitor ºi dis-trugãtor al valorilor europene mai ceva ca vandalii,hunii sau mongolii la vremea lor. Ne cosmetizãm noiimginea în faþa oglinzii, dar strãinii ne vãd mereu cubube pe faþã.

Aflãm din publicaþia La Padania din nordul Italieicã locuitorii unui orãºel de acolo au hotãrât sã sapeºanþuri în jurul localitãþii (ca în jurul cetãþilormedievale) pentru a se apãra de imigranþii dinRomânia. Paradoxal, românii bagã spaima în Europa ºigol în poarta Realului, oferindu-le spaniolilor pe tavãcalificarea. Bãieþi buni, fotbaliºtii din Ghencea. Bãieþibuni ºi suporterii români din tribunele Bernabeu-luimadrilean, care s-au comportat civilizat, nu ca supor-terii englezi când vin pe continent, dar asta nu sevede. Bãiat bun ºi bietul Bãnel din Fãurei ajuns printrevedetele Madridului nu ca sã fure, ci ca sã facã uncadou galactic spaniolilor. Casillas a recunoscut:“Nicoliþã e un simpatic”. Ca în fotbal aºa e ºi în viaþã.Ai ghinion, când te aºtepþi mai puþin. Ai neºansã,când dovedeºti cã ai putea sã speri la ea. La ºansã,fireºte, nu la ceea ce au vãzut milioane de români peecranele televizoarelor, nevenindu-le sã-ºi creadã

ochilor. La fotbal sau la numirea comisarului euro-pean. Gafa galacticã a lui Nicoliþã (ºi a lui Cernea) nua reuºit sã diminueze calitatea jocului prestat deromâni. Galacticii au gafat ºi ei din belºug, dar fotbalulse joacã pe goluri, nu pe nasturi ºi jocul, se ºtie, e unapanaj al hazardului înainte de a fi unul al sportivi-tãþii, cã de aia-i zice joc ºi nu calcul matematic. Despregafa politicã mai bine sã nu vorbim.

Sã continuãm ºirul ofenselor aduse României? ºiele par tot un joc suþinut de presa de scandal. Darpânã la urmã jocul acesta puncteazã defavorabil înpoarta noastrã. Scorul rãmâne ºi e dureros, ne scoatepe tuºã. Iatã: publicaþia britanicã The Sun îºi anunþãcititorii cã românii vor duce tuberculozã în Regat ºi cãbandele de români se ocupã cu fraude prin banco-mate. Olanda nu va primi din 2007 muncitori dinRomânia. Germania la fel. E limpede cât de doriþi sun-tem în Uniune.

Sã le dãm lor punctele ºi noi sã ne vedem de alenoastre. Cã numai pe teren propriu suntem mari ºitari. Jocul de televiziune e de o actualitate (încã)înspãimântãtoare ºi continuã sã ne preocupe tocmaipentru cã unul din ele s-a numit “exerciþiu culturalprofund” sau s-a dorit o “concurenþã de bunã calitate”.ªefan cel Mare a ieºit “Cel mai mare român”,Eminescu pe locul trei, de parcã ar fi fost votaþi pre-ponderent de cei de peste Prut. Richard Wurmbrandpe locul trei însemnã unitatea ºi seriozitatea protes-tanþilor chiar ºi în joc. Euro Gigi nu s-a clasat întreprimii zece, în schimb Mircea Eliade pe locul ºapte adat unele satisfacþii ºi intelectualilor subþiri, în vremece Nadia Comãneci pe locul zece a adus în discuþie lasecþiunea Mãreþie dilema: se poate compara mãreþiaNadiei Comãnici cu mãreþia lui Mircea Eliade? Joculimportat din Marea Britanie dupã un format BBC ne

spune cã da. Constantin Noica, într-o subtilãmetaforã, spunea cã existã trei tipuri de cai: caii detracþiune, toþi rândaºii, caii de circ tip Nadia Comãneciºi caii de curse, adicã adevãratele performanþe, desigur,ale intelectului. Pe el nu-l interesau decât caii de curse.Dar cum populaþia României nu e formatã numai dinfilosofi (cuvânt scris cu s de la sophia), ci ºi dintr-omasã câtuºi de puþin neglijabilã de “filozofi” (cuvântscris cu z de la zoon filfizon), admitem “clasamentul”inocent al televiziunii publice ca pe un cadou pe careºi l-a fãcut la împlinirea celor 50 de ani de existenþã.Cam scump cadou dacã ne gândim la sumele primitede susþinãtorii angajaþi ai “marilor români” care au ple-dat în finalã. Desigur, tot un joc precum au avut locºi în alte þãri unde proiectul acesta a fost implementat.În Marea Britanie, în Germania, în Franþa, în SUA, înFinlanda, în Canada, în Olanda, în Cehia, în Africa deSud. Toate aceste þãri care au adoptat acest proiect vorparticipa la realizarea unui top mondial. Atunci sã teþii, neicusorule!

Dar pânã atunci campania naþionalistã a jocurilorde televiziune se extinde. Realitatea tv a ajuns la adoua ediþie cu jocul lui Tatulici intitulat Zece pentruRomânia. De data aceasta, ni se spune ritos, criteriul“notorietãþii” a fost înlocuit cu cel al “valorii”. Asta da!Aºa se face cã au intrat în horã ºi scriitorii alãturi dealte categorii profesionale. 202 scriitori au stabilit cri-teriile de selecþie. Nu le înºir cã sunt prea multe ºipânã la urmã tot o bãlãcealã de tip dâmboviþean vaieºi. Cã aºa-i la noi. Când sã ne afirmãm în afarã, dãmîn barã, pardon! în propria poartã, de râd ºi ciorile denoi. Acum s-a mai inventat un joc, propus tot deRealitatea tv: Imagineazã-þi o lume fãrã România. Apãla moara naþionalismului radical. ªi românii încep dinnou sã exulte de importanþã. Rãspund TudorGheorghe, Dan Puric ºi alþii. O sugestie: întrebaþi peitalieni ºi englezi cum îºi imagineazã o lume fãrãRomânia. Ce cadou le-am face dacã n-am exista! Darexistãm ºi de aici ni se trag toate ponoasele.

Un cadou galacticAdrian Þion

zapp-media

epiderme de bazalt

3311




S pectacolul companiei Magisch Theatre dinMaastricht, Olanda, a încheiat ediþia a 5-a aFestivalului Internaþional al Teatrelor de

Pãpuºi ºi Marionete „Puck” desfãºurat în perioada23-27 octombrie 2006. Timp de cinci zile, la Cluj-Napoca a avut loc un adevãrat maraton alspectacolelor pentru copii: în total au fostprezentate publicului un numãr de 27 despectacole la Teatrul Naþional, Teatrul Maghiar deStat, Cercul Militar, Casa de Culturã a Studenþilorºi Teatrul de Pãpuºi „Puck”. Fãrã a avea oestimare finalã a numãrului celor care au vizionatspectacolele acestei ediþii, se pare cã recordul deanul trecut, de 5000 de spectatori, a fost depãºitanul acesta.

De remarcat este, în acest an, numãrul mareal titlurilor „de rezistenþã” ale teatrului de pãpuºi:Albã ca Zãpada, Capra cu trei iezi, Punguþa cudoi bani, Alice în þara minunilor, Muzicanþii dinBremen, Vrãjitorul din Oz sau Fata babei ºi fatamoºului. De asemenea, cele 6 companii dinGermania, Ungaria, Olanda ºi Grecia au adus unplus de noutate în materie de concepþie aspectacolului modern de teatru de pãpuºi.(Daniela VVartic)

Desen animat, în regia ºi scenografia luiValentin Dobrescu, a fost spectacolul adus încompetiþie de Teatrul “Vasilache” din Botoºani.Pãpuºari au fost Aurica Dobrescu, MihaelaStempel, Florin Iftode, Marius Rusu, iarprotagonistul... un omuleþ din burete manevrat cuajutorul beþelor, vorbind o limbã indescifrabilãdespre care pãpuºarii au afirmat cu umor cã ar fiinspiratã din chinezã, rusã, arabã, pãsãreascã...etc.

Spectacolul a fost premiat pentruprofesionalismul manipulãrii pãpuºii. Ar fi meritatprobabil mai mult, dar nu s-a întâmplat aºa, nupentru cã producþia teatrului botoºenean ar fi fostsub nivelul celor din anii precedenþi, ci pentru cãa apãrut o alta mai bunã.

Opþiunea pentru neancorarea în nici oconvenþie lingvisticã, apelul la gagurile filmelormute ale începutului de secol trecut, au lãrgitsfera de adresabilitate a producþiei cãtre ocategorie cât mai largã de spectatori, de la ceimici la pãrinþii ºi bunicii lor, de la gazdeleautohtone la invitaþii din afarã.

Câºtigãtorul din acest an al festivalului a fostun spectacol adus de o trupã pânã acumnecunoscutã pe scena din Cluj-Napoca: MagischTheatertje, Maastricht. A fost un spectacol adresatcelor mari, un spectacol vizual, implicânddeopotrivã jocul cu pãpuºi (unele aducând abibabo) ºi cel cu mãºti, un spectacol nonverbal,intitulat Panta Rhei II. De altfel, aceasta a ºi fosttema generalã a episoadelor secvenþiale ce aualcãtuit spectacolul. Un univers tãcut ºi ordonatîn care mici pãpuºi, imagini antropomorfe groteºtitraverseazã spaþii în cãutarea „celuilalt”, pentru caîn final sã se piardã în întuneric.

De la începutul spectacolului publicul a fostinvitat sã-ºi construiascã propriul scenariu la celepetrecute în hubloul dreptunghiular ce gãzduia90% din spectacol, orice interpretare fiindadmisã. Trebuie totuºi precizat cã producãtoriispectacolului, Charlotta Puyk-Joolen ºi HenkBoerwinkel, care de altfel au fost ºi pãpuºari, auoperat, totuºi, cu niºte imagini arhetipale pentru afacilita „tema de casã” a spectatorilor. (TimurFelix MMihancea)

Orice copil cautã. Cautã un rãspuns la oîntrebare simplã sau grea, cautã lucruri noi.Astfel, la piesa Teatrului de Pãpuºi din Budapesta,Ursuleþul de pluº ºi animalele, copiii se identificaucu ursuleþul care a fost abandonat, cu o cãutare apersoanei mult aºteptate. Nu e de mirare cã trupas-a întors acasã cu o menþiune pentruexpresivitatea personajelor inanimate, dinmoment ce povestea era extrem de frumospovestitã pe douã planuri: atît pe planulpersonajului animat, cît ºi pe cel al animatorului.Animatorul susþinea trãirile ursuleþului cu mareuºurinþã. De asemenea spectacolul era ºi undeliciu vizual, prin faptul cã scena era loc alpovestirii prin umbre ºi proiecþii ºi teren alcãutãrii.

Dacã un copil nu a cunoscut prietenia, atunciel nu trebuie sã lipseascã de la o minunatã lecþiedespre aceasta. Muzicanþii din Bremen alTeatrului de Pãpuºi Libelula din Bucureºti e ominunatã poveste în care actorii se întîlnesc cupublicul pentru a prezenta cãlãtoria ce leagãprietenii. Un spectacol plin de cãldurã ºi cu uncald mesaj al convieþuirii ºi acceptãrii celor caresunt refuzaþi din diferite motive de sistemelesociale.

De-a lungul festivalului au avut loc ºi diferiteworkshop-uri la sediul Fundaþiei „Heltai”, precumºi la Facultatea de Teatru ºi Televiziune (UBB). S-adiscutat despre pãpuºile terapeutice în contextulprevenirii ºi terapiei în abuzul sexual asupracopiilor, despre basmul terapeutic care are caprim efect identificarea traumelor personale înîncercarea de a trata efectele pe termen lung aleacestora. Ultimul workshop din program, cel depsihodramã, a avut parte de participareaentuziastã a unor studenþi din cadrul Facultãþii deTeatru, iar aceastã întîlnire a fost, dupã pãrereamea, un foarte bun exerciþiu de cunoaºtere atehnicii psihodramei.

Tot în acest decor al unor ateliere defamiliarizare cu pãpuºile ºi marionetele, UNATCBucureºti a venit cu o trupã de „boboci” pentru oscurtã lecþie de mînuire ºi animare a marionetelor.ªi tot la capitolul “încã de pe banca ºcolii”, otrupã de studenþi de la Institutul de Teatru dinBudapesta a reuºit sã uimeascã publicul ce aumplut sala Teatrului de Pãpuºi „Puck” princrearea iluziei unor animale, a unor obiecte ºichiar a unei „vrãjitoare” cu mãtura ei vrãjitã.

Un festival plin de cãldurã, deoarece cele cincizile pãreau a fi zile de varã ºi nu de sfârºit deoctombrie, iar participanþii au venit aici sã sebucure ºi nu sã lupte, decât poate pentru premii.(Rafael OOros)

Departe de a aborda tradiþional teatrul depãpuºi, spectacolele care prelucreazã basme saupovestiri consacrate integreazã în compoziþietehnologii media, cum ar fi proiecþiile video, sauapeleazã la suportul muzical pentru a facilitaparcurgerea naraþiunii.

În Albã ca Zãpada (Teatrul „Þãndãricã” dinBucureºti) prima imagine, coregrafia mecanic-sincronizatã a trei personaje, sugereazã liniaîntregului spectacol: accentul cade pe miºcareadinamicã. Alice în Þara Minunilor, spectacolulteatrului „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea,introduce publicul în poveste printr-un cântec alprotagonistei, care apeleazã în continuare ladigresiuni muzicale pentru a avansa în labirintulepic, altfel greu de parcurs. Teatrul „Prichindel”din Alba-Iulia, cu Vrãjitorul din Oz, atribuie

fiecãrui personaj o „arie” autodescriptivã, imediatdupã intrarea în scenã, mod ingenios de atransforma secvenþe „vorbite” în limbajconcentrat.

În toate aceste cazuri, efectul utilizãrii muziciiºi a proiecþiilor video este dinamizarea spectacolu-lui, fluidizarea ºi concentrarea epicului; publicul-þintã este „atacat” pe mai multe canale, iarreceptarea actului teatral se face cu o participarecrescutã din partea sa. În teatrul de pãpuºi, noiletehnologii nu aparþin avangardei, iar asimilarea lorcreeazã un tip de spectacol foarte proaspãt ºiofertant. (Monica GGrecea)

Babui, spectacol prezentat de companiaSaltamontes Puppet Theatre - Cham, Germania,regizor: Roland Duprey, scenografia: SebastianRoser, muzica: Pura Crema, în distribuþie: AmyWeinstein, Sebastian Roser.

…O micã întârziere ºi pãpuºarii intrã grãbiþi înscenã, târând dupã ei lada cu jucãrii. O deschidrepede ºi… înãuntru nu este nimic pentruspectacolul lor cu Cenuºãreasa, au doar o carte,un ou ºi ziare vechi. Se pare cã vor trebui sãimprovizeze, dar citind cartea, cei doi se apucã ºiconstruiesc un spectacol cu totul nou, ziareledevin pãpuºi, iar oul devine comoara fermecatãpentru fiecare dintre ele.

O poveste drãguþã despre prietenie, despresentimente curate, o poveste atât pentru copii câtºi pentru oameni mari, transpusã foarte originalde Amy Weinstein ºi Sebastian Roser prinpãpuºile lor. Spectacolul curge foarte natural,rãspândind cãldurã parcã printre spectatorii miciºi mari, motiv pentru care a primit premiulpentru ingenuitate ºi acurateþe. (Anca GGagiuc)

ªi a fost invazia... De pãpuºiSintezã de festival la cinci mâini

teatru

Premiile FFestivalului IInternaþional aalTeatrelor dde PPãpuºi ººi MMarionete „„Puck”,2006

Marele premiu: Panta Rhei II, Magisch Theatre,

Maastricht, Olanda;

Premiul pentru ingenuitatea ºi acurateþea

spectacolului: Babui, Saltamontes Puppet Theatre,

Cham, Germania;

Premiul pentru cel mai bun spectacol: Prinþul Mirko,

Teatrul „Ariel”, Tg. Mureº;

Premiul pentru virtuozitatea mânuirii pãpuºilor:

Desen animat, Teatrul de Pãpuºi „Vasilache”,

Botoºani;

Premiul pentru muzicã originalã: Dorina Criºan-

Rusu, pentru Vrãjitorul din Oz, Teatrul de Pãpuºi

„Prichindel”, Alba Iulia;

Premiul pentru calitatea restituirii textului clasic:

Punguþa cu doi bani, Teatrul de Pãpuºi „Puck”, Cluj-

Napoca;

Premiul de popularitate: Albã ca Zãpada, Teatrul

„Þãndãricã”, Bucureºti;

Menþiune pentru pitorescul versiunii scenice ºi al

interpretãrii: Emmanouela Kapokaki, pentru The redshoes, Visual Puppet Theatre „Prassein Aloga”,

Athena, Grecia;

Menþiune pentru calitatea execuþiei pãpuºilor:

Eugenia Tãrãºescu-Jianu, pentru Califul barzã,Teatrul „Ariel”, Tg. Mureº;

Menþiune pentru expresivitatea personajelor

inanimate: Ursuleþul de pluº ºi animalele, Teatrul de

Pãpuºi Budapesta;

Menþiune pentru scenografie: Alice în ÞaraMinunilor, Teatrul „Anton Pann”, Râmnicu Vâlcea.

3322




Ciprian RRusu: – Maestre Emil Simon, 70 deani - dintre care peste 40 de ani la pupitrul diri-joral al Filarmonicii “Transilvania” din Cluj. Emult, e puþin? Ce credeþi cã a fost determinantîn aceastã perioadã?

Emil SSimon: – În aceastã clipã nu pot sã vãspun dacã e mult sau puþin. Pot sã spun ce m-adefinit pe mine ca muzician. Filarmonica“Transilvania” a fost înfiinþatã în 1955 de cãtreunul dintre marii pedagogi ºi muzicieni români,maestrul Antonin Ciolan. Dacã ar fi sã mã gîn-desc la traseul unei vieþi dedicate muzicii, aºputea-o defini ca fiind datoratã unor maripersonalitãþi ºi acest lucru a fost un privilegiu decare m-am bucurat ºi pe care nu pot sã-l uit. Estevorba despre patru personalitãþi ale muziciiromâneºti aflãtoare pe aceste meleaguri, educatela cele mai înalte ºcoli ºi care mi-au dat de-a lun-gul unei existenþe profesionale tot ce-au putut eisã-mi împãrtãºeascã. În ordine: D-na Ana

Voileanu-Nicoarã, profesoara mea de muzicã decamerã de la Liceul de Muzicã din Cluj unde mi-am început studiile muzicale, la ale cãrei ore amdesluºit forma incipientã a fluiditãþii, a natu-raleþii desfãºurãrii discursului muzical, în dialogcu alte instrumente. Îmi amintesc, aveam un triocu care am parcurs titluri de referinþã din liter-atura de muzicã de camerã, ca: Mozart,Beethoven, Dvorak, Mendelssohn, Brahms. Toateacestea au fost o sãmînþã sãditã de D-na AnaVoileanu-Nicoarã, care mi-au deschis ochii asupravieþii secrete a sunetelor pe portativ, iar acest“apetit” mi l-am cultivat apoi de-a lungul studi-ilor, ba chiar aº spune toatã viaþa, fie în compoz-iþie fie în dirijat. Apoi, Conservatorul clujean,unde i-am avut ca profesori pe Antonin Ciolan,pe maestrul Sigismund Toduþã ºi, mai tîrziu, înprocesul desãvîrºirii mele profesionale în strãinã-tate, pe marele Sergiu Celibidache. AntoninCiolan a fost profesorul ºi pãstrãtorul tehnicii ºiºtiinþei clasice a dirijatului, pe care el a dobîndit-

o la rîndu-i în studiile sale de la Dresda cuArthur Nikich ºi Hans von Bülow.

– Am putea spune cã sunteþi, prin extensie,pãstrãtorul viu al artei lui Liszt, Wagner, prinarta lui Hans von Bülow.

– Da. Iatã filiaþia pe care a înþeles AntoninCiolan sã construiascã, sã creeze ºi sã dezvoltemai multe instituþii muzicale printre care senumãrã ºi Filarmonica “Transilvania” din Cluj,ultima dintre instituþiile fondate de maestrulCiolan, care de-a lungul anilor a ajuns la perfor-

“Nu am fãcut altceva decît sã redaucu naturaleþe ºi meticulozitatece am crezut eu cã ºi-a imaginat compozitorul”

De vorbã cu maestrul Emil Simon

D upã câte îmi amintesc, o singurã datã amscris o cronicã despre performanþasolisticã a unui fagotist. Articolul s-a

intitulat Fagotissimo!, eroul sãu a fost EmilianBadea, care a interpretat în fruntea Filarmoniciiclujene, fenomenal, Concertul de Weber. „Astada!” – scriam. „Iatã un fagotist pe care, când îlasculþi, nu-þi vine sã-l întrebi de ce se agitã înipostaza solistului, în loc de a se mulþumi custatutul lui de orchestrant!” Cazul a fost elocventºi trist, deoarece artistul, nãscut ºi ºcolit la Cluj,în SUA, patria lui adoptivã, nu a gãsit nici mãcarun post de orchestrant. Pânã de curând, a lucratîntr-o librãrie, exercitându-ºi vocaþia artisticãocazional, în timpul sãu „liber”. „Dacã nu ne-ar fipãrãsit!” – a fost facit-ul articolului meu (valabil ºiazi, chiar ºi dupã ce distinsul nostru compatriot,intelectual rasat, înzestrat cu un spirit de luptãtorde invidiat, lãsând în urmã un masterat ºi undoctorat în muzicã, a ajuns profesor de acordeonºi fagot la Universitatea Massachusetts dinBoston).

ªi fagotista despre care scriu acum esteclujeancã, dar altfel decât prietenul Badea: exactinvers. Ea nu ne-a pãrãsit, ci a venit la noi ºi vreasã devinã a noastrã. O cheamã Edina Ciorobâtcã.

S-a nãscut în Ungaria de Vest, se numea EdinaGálos. A studiat fagotul, la nivel liceal, în Gy?r,apoi, la nivel academic, la Graz. A fostorchestrantã la Viena ºi la Graz. La Graz l-acunoscut pe inginerul arhitect Dragoº Ciorobâtcã,din Alba Iulia, cu care s-a cãsãtorit. Dupã untimp, soþul i-a spus: „Edina, acum mergem acasã,în România, mai exact în Transilvania, la Cluj.”Edina a venit. E aici. Cu soþul, în Austria, seînþelegea în germanã. Acum învaþã româneºte,dupã câte mi-am putut da seama, cu succes. Nuam avut prilejul sã-l întreb pe soþul ei cum stã elcu maghiara.

Edina cântã la fagot încântãtor. Incitant.Recitalul ei dat în sala Radiodifuziunii a fost întrutotul convingãtor cu privire la atuurile eiprofesionale ºi artistice. Stabilindu-se la Cluj,colegii ei de instrument din urbea noastrã auprilejul de a cunoaºte o altã fagotisticã decât ceapracticatã de ei. Ca orice alteritate, ºi aceasta estebinevenitã ºi poate deveni profitabilã. Pentrumine, este o bucurie în plus cã Edina mi-a fostprezentatã de studentul meu Dávid Máthé, pecare îl consider tânãrul fagotist clujean cu celemai strãlucite perspective.

Artiºtii instrumentiºti ºcoliþi la Cluj, stabiliþi în

occident, se numãrã cu sutele. Dar câþi sunt ceicare, nãscuþi ceva mai la vest de fruntareleRomâniei, doresc sã-ºi continue viaþa la noi!Pasãrea rarã este Edina. Cu greu ne putemimagina de cât curaj a avut nevoie pentru aaccepta decizia soþului ºi a se stabili la Cluj. S-oprimim cu drag! S-o încurajãm! S-o ajutãm înstrãdania ei de a se integra în viaþa muzicalãclujeanã! ºi sã-i mulþumim domnului inginerarhitect Ciorobâtcã cã ne-a adus-o!

Pianista Diana Dava Barb a fost o partenerãîntru totul demnã a Edinei noastre. Ea s-aremarcat ºi prin prestaþia ei solisticã oferitã înPassacaglia de Sigismund Toduþã.

Dupã concertul lor, în holul Sãlii Radio, amputut vedea expoziþia de picturã deosebit depersonalã ºi atrãgãtoare a Oanei Pop. Tematicaeste biblicã – Adam ºi (mai ales!) Eva, mãrul ºiºarpele –, concepþia artisticã, postmodernã, cutrimiteri directe la secolele de glorie ale picturiieuropene. Îmi pare rãu cã pe mine, în aceastãmaterie, nimeni nu mã poate considera oautoritate, de aceea nici nu laud aici artapictoriþei, fac doar o singurã mãrturisire: dacã mi-aº putea permite financiar, aº cumpãra întreagaexpoziþie. Nu numai pentru plãcerea mea de a oputea vedea permanent, ci ºi pentru a-mi pricopsimoºtenitorii!

Ave Edina!Francisc Laszlo

muzica

Maestrul Emil Simon a împlinit 70 de ani în 24 septembrie 2006. E mult… e puþin? Priveºte înapoi cu… bucurie, o bucurie

dulce-amarã pe care o împarte cu mama sa, cu soþia, cu copiii ºi cu … cîteva milioane de prieteni. Îl surprind într-o zi, trece senin

prin parcul oraºului. Se opreºte pios în faþa celor douã statui din parc: cea a lui Antonin Ciolan ºi a lui Sigismund Toduþã. Pentru

majoritatea trecãtorilor nu sunt decît statui din bronz rece, care întîmplãtor au prins contururi de chipuri umane, dar pentru

Domnia Sa chipurile lor sunt ºi acum calde ºi vii.

3333




manþe notabile. De la dînsul a învãþat caracteris-ticile diverselor stiluri muzicale, de la clasicispre romantici, mai tîrziu cel impresionist, mãrefer aici la muzica francezã a lui Debussy ºiRavel care îmi erau foarte apropiaþi de suflet ºidatoritã unei cãlãtorii de studii, dupã absolvire,în Franþa, unde am venit în contact cu mari per-sonalitãþi ca: Nadia Boulanger, Oliver Messien ºicare m-au ajutat în procesul de analizã, depãtrundere în profunzime a structurii muzicale.

Sigismund Toduþã, un spirit enciclopedic îndomeniul muzicii, care gãsea, indiferent desprece era vorba, gãsea explicaþia perfectã în ceea cepriveºte construcþia, structura muzicii în proce-sul ei de elaborare. Cu el am fãcut studiile decompoziþie ºi cred cã experienþa de ºase ani destudiu la clasa de compoziþie a dînsului mi-a fostde un imens folos în cunoaºterea tainelor, asecretelor discursului muzical. Compoziþia caatare te obligã la structurare, la disecarea a ceeace îndeobºte se numeºte discurs muzical ºi princompoziþie acest lucru putea fi aplicat ca analizãºi la partiturile studiate ca dirijor. SigismundToduþã a fost, cred eu, primul Doctor în muzicãdin România, titlu obþinut la Institutul Pontificalpentru Muzicã Sacrã de la Roma.

În al treilea rînd, Sergiu Celibidache pentrumine a însemnat însumarea tuturor cunoºtinþelorpe care le-am dobîndit de la predecesorii dînsu-lui, suma cunoºtinþelor mele muzicale, aplicatepe structura ºi desfãºurarea cu naturaleþe a lim-bajului muzical pe care eu trebuia sã-l “vorbesc”,conform propriilor sale afirmaþii, cu naturaleþea“graiului vorbit”.

– Se spune despre Sergiu Celibidache cã eraun adevãrat filosof lal muzicii, un “Poet alsunetelor”.

– O, da, ºi nu numai atît. Am înþeles de la elºi cum se poate ajunge pînã la aceste culmi. Eraun analist care mergea pînã în cele mai profundecotloane ale construcþiei discursului muzical,ceea ce îi dã interpretãrii confortul ºi posibili-tatea de a utiliza, sã spunem, “culori” muzicale –ºi mã refer în special la impresioniºti, pe care îifãcea cu o dexteritate ºi o virtuozitate nemaiîn-tîlnite. În repetiþii desfãcea în bucãþele structurafinalã a operei muzicale care urma sã fie inter-pretatã, explicînd-o fiecãrui grup sau comparti-ment de instrumente, ºi arãtîndu-i momentele deprioritate în conglomeratul de sonoritãþi, astfelspus ºlefuind ºi punînd în luminã esenþa frazeisau a liniei diriguitoare a diferitelor grupuri saupãrþi de aºa zise solo-uri din piesa astfel constru-itã. Aceasta ar putea fi esenþa artei dirijorale pecare Celebidache o stãpînea ºi care-l deosebeadecisiv de o mulþime de alþi dirijori, care îºi con-struiau discursul pe inspiraþie sau pe baza unorcunoºtinþe sã le spunem elementare. Fãrã dis-cuþie, talentul joacã un rol esenþial, dar dacãinterpretarea nu este ordonatã, în scurgerea ei dela început pînã la ultimul acord, de o analizãriguroasã, ea devine falsã, nesincerã, uneori bom-basticã ºi fãrã esenþã, adicã fãrã suflet.

– Nu prea vã plac interviurile, dar - spun eu -povestiþi cu multe amãnunte, cu strãlucire, cuumor sau tumult liric (tuturor celor care au ure-chi de auzit), la fiecare ridicare de baghetã. Cumreuºiþi, am aflat din relatarea de mai sus. Darcum e sã te maturizezi alãturi de colegi precumCornel Þãranu, Mihai Moldovan, LiviuGlodeanu, Ioan Baciu sau Toto Herman, ºi listaar putea continua?

– Aceastã enumerare este altceva decîtizvoarele din care am construit propria meaprofesie. Aceºtia constituiau un grup de colegicu care ne întîlneam ori de cîte ori descopereamceva despre rostirea, sã spunem “mai modernã”,mai contemporanã, pentru cã ei eraucompozitori în special, ºi analizam zile ºisãptãmîni propriile lor creaþii. Aici aº adãuga unfapt onorant pentru mine, cã Sigismund Toduþãm-a onorat cu o deosebitã consideraþie cînd,invitat la dînsul acasã, stãteam ore în ºir aplecaþipeste partiturile noi nouþe ale unor creaþii foarteproaspete. Nu pot sã nu-mi amintesc deoratoriile sale “Mioriþa”, “Pe urmele lui Horea”ºi, în special, opera-oratoriu “Meºterul Manole”…

– Pe care dumneavoastrã le-aþi dirijat în primãaudiþie absolutã...

– Aºa este, iar aceste momente îmi rãmîn caniºte repere importante pentru tot restul vieþii.

– Vã place jazzul, nu ºtiu dacã ºtie foartemultã lume. Cum de s-a întîmplat?

– De cîte ori aveam o sursã mai nouã deinformare, mai ales în dialog cu Cornel Þãranu,lucru destul de dificil de realizat în epocarespectivã, prin anii ’60, atunci ne împãrtãºeamexperienþele dobîndite prin cãlãtoriile înstrãinãtate sau prin schimburi cu alþi fani. Mãbucur sã spun cã am gãsit interlocutori carecredeau cã orice gen muzical poate fi fãcut într-un mod vulgar sau la perfecþiune. Aceeaºisituaþie este ºi la jazz, el poate fi de cea maiînaltã calitate, ºi mã rezum la un singurexemplu: Oscar Petersen, pianistul, care cu trioulsãu a devenit un punct de referinþã al jazzuluimodern.

– Vom sãri peste întrebãrile de genul: ce vãplace sã mîncaþi cel mai mult, cîte scobitorifolosiþi, cîte baghete aþi rupt pînã acum ºi caresunt murãturile preferate. Ce altceva doriþi sãîmpãrtãºiþi acum, la ceas aniversar, miilor deprieteni. Cum reuºiþi sã redaþi atît de fidelsemnele de pe portative?

– De fapt, strãdania este de recreare, dereînviere a unor armonii, teme sau ritmuri.Odatã scrise pe hîrtie ele sunt semne moarte,pînã cînd cineva, interpretul adicã, nu lereaduce la viaþã. ªi eu nu am fãcut altceva decîtsã redau cu maximum de naturaleþe ºimeticulozitate ceea ce mi-am imaginat eu cã ºi-aimaginat compozitorul cînd a scris partiturarespectivã. Am aflat cu surprindere cãinterpretarea poemului “Till Eulenspiegel” esteasemãnãtoare cu cea redatã de Furtwängler,asemãnare care, sincer vorbind, mã onoreazã.

– Vã mulþumesc!

Interviu realizat de Ciprian RRusu

În cadrul programului

RRoolluull ffiilloossooffiieeii îînn sscchhiimmbbaarreeaa mmeennttaalliittããþþiilloorr ººii îînn ddeemmooccrraattiizzaarreeaa vviieeþþiiii ppuubblliicceese vor mai desfãºura urmãtoarele întâlniri:

Ziua internaþionalã a filosofiei. Trei dezbateri pe tema Filosofie ºi educaþie.

Moderatori: Mircea Dumitru, Teodor Dima, Ioan Biriº, Flore Lucaci, Dan Raþiu,Aurel Codoban, Carol Veress, Sandu Frunzã. Prezentarea Departamentului deFilosofie de la UBB ºi a publicaþiilor membrilor acestuia.17 noiembrie, ora 12, Universitatea Babeº-Bolyai, Str. Em. de Martonne nr. 1, SalaClub

CONFERINÞE :

CCiipprriiaann MMiihhaalliiParadoxuri ale drepturilor omului în filosofia europeanã28 noiembrie, ora 16, Fundaþia Colegiul European, str. Bolintineanu nr. 16

AAuurreell CCooddoobbaannFilosofia ca discurs alternativ faþã de ideologii, mitologii ºi credinþe fundamentaliste5 decembrie, ora 18, Casa Municipalã de Culturã, Piaþa Unirii, nr. 24

foto: Szabo Tamas

anunþ

3344




N u mai depare decât în numãrul anterioral Tribunei îmi exprimam temerea cã,dupã o aºa “inflaþie” de filme româneºti

bune (ºi nu pot sã nu le reamintesc aici, înordinea premierei: Cum mi-am petrecut sfârºitullumii - r. Cãtãlin Mitulescu, A fost sau n-a fost? –r. Corneliu Porumboiu ºi Hârtia va fi albastrã – r.Radu Muntean) va urma o “nenorocire”. ªinenorocirea (fãrã ghilimele!) a venit, iar numele ei– o, zeiþã, nici cã se putea mai potivit! – este ºitotul era nimic (România, 2006; sc. ªi r.: CristinaNichituº; cu: Anca Sigartãu, Cãtãlina Mustaþã,Adrian Titieni, Ovidiu Lipan Þãndãricã, MagdaCatone, Mihai Constantin, Tora Vasilescu, MihaiMãlaimare, Maria Buzã, Nae Lãzãrescu). ªi totulera nimic este un film straniu – pentru cã nuînþelegi ce vrea sã spunã, un film penibil – pentrucã este prost scris, prost regizat ºi prost jucat, unfilm inutil – pentru cã nu transmite, spune, nucomunicã nimic, e un non-sens.

Pelicula începe cu sfinþirea unei bisericiridicatã de un cuplu de îmbogãþiþi peste noapte,sfinþire la care apar fel de fel de personaje:ziariºti, inºi din lumea interlopã, ºefa poliþiei dincartier, magnaþi, vampe – personaje care apoievolueazã împreunã pe parcursul a douã ore defilm fãrã a înþelege care e legãtura dintre ele. Maiapare, tot acum, ºi Adrian Þâþã-de-mâþã (zãu cãaºa-i zice!), un manelist genial, aºa este consideratîn film cel puþin. De fapt, pe Adrian Þâþã-de-mâþãîl cheamã Abdulah ºi este un turc convertit lacreºtinism care picteazã icoane, ceea ce are, înfilm cel puþin, tot atâta relevanþã cât afirmaþia cãprincipala cauzã a divorþurilor este cãsãtoria. Maitrist este faptul cã creºtino-turcul este interpretatde Ovidiu Lipan Þãndãricã ºi cã piese ale lui suntfolosite drept coloanã sonorã. Dar cel mai ciudatpersonaj este Joiþica (interpretatã lamentabil deAnca Sigartãu), despre care chiar nu ºti ce sãcrezi, ce sã înþelegi. Este personajul principalpentru cã apare cele mai multe minute pe ecran,dar care este rolul ei în poveste e imposibil deaflat, dupã cum lipsite de cea mai elementarãlogicã sunt ºi acþiunile ei.

La capitolul interpretare, avem de-a face cu unadevãrat dezastru, dacã am avea ºi noi o Zmeurãde aur s-ar putea acorda fãrã urmã de remuºcareîntregului ansamblu de interpreþi. Se salveazãoarecum Adrian Titieni, dar pe cont propriu,deoarece senzatia este cã indicaþiile regizorale, înceea ce-i priveºte pe actori, sunt nule. N-am vãzut-o niciodat mai descupãnitã pe MagdaCatone, mai mecanicã – a la Jerry Lewis sau, mairãu, a la Jim Carrey din filmele sale proaste (carei-au adus totuºi celebritatea) – pe CãtãlinaMustaþã, mai derutat, mai descumpãnit pe MihaiMãlaimare, mai plat pe Mihai Constantin...Singurul cãruia îi reuºeºte rolul (memorabil încontext) este Nae Lãzãrescu, asta pentru cã areºansa de a apãrea în cadru doar câteva secunde ºiconvins fiind, probabil, cã joacã în cu totul altfilm (am spus film? retractez!).

Revenind la (deºi e mult spus) acþiune, la unmoment dat, pe la început, Adrian Þâþã-de-mâþãmoare, de infarct parcã – ni se spune –, taman lasfinþirea bisericii. Abia dupã o orã ºi ceva minuteaflãm cã este vorba despre o crimã, o crimã denimic motivatã, ca de altfel întregul film. «Numai înþeleg nimic!», exclamã la un moment datpãrintele ......, personajul lui Adrian Titieni. Nicinoi!

ªi totul era nimic este unul dintre cele mai

proaste filme româneºti vãzute de mine – ºi, slavãDomnului, am vãzut destule. Spun cu tristeþeacest lucru deoarece Cristina Nichituº “a debutatfericit” (ºi l-am citat aici pe Tudor Caranfil, criticde film care numai blând nu se poate spune cã e)în urmã cu 20 de ani, respectiv în 1986, cuPãdurea de fagi – un film în care regizoarea ºtiasã construiascã personaje, psihologii din câtevareplici, din câteva scurte secvenþe –, urmat, în1988, de Liliacul înfloreºte a doua oarã, care aveacâteva fragmente de “film în film” mai mul decâtreuºite. Din pãcate, se pare cã timpul estenemilos ºi, ca ºi în cazul a 99 la sutã dintreregizorii români care au fãcut film ºi înainte de1989, nu iartã ºi nu acordã decât extrem de rar oa doua ºansã. (II.-PP.AA.)

cînd totul e nimic, filosofiamoare, Dumnezeu moare ºibanii sînt risipþi în neant! iarfilm... film nu va fi niciodatã!

I. Preliminarii:Acesta nu este un film!În acest caz nu se poate vorbi de un scenariu!Nici de regie!Nu existã nimic! Deºi e excesiv vorbit, nu spune nimic! Nu

dezvoltã nimic! Neantul cinematografic a fost atins aici!

II. Sinopssiss:ÞÂÞÃDEMÂÞÃ (îmi cer scuze, dar chiar nu

este vina mea!) este un manelist convertit înspreartã, este genial ºi, tocmai de aceea, este ucis fizicde simþirile mercantile ale apropiaþilor.

III. ÎÎn ccare sse ddovedeººte ccã oorice îîncercare ddea ggãssi uun ssenss aal aacesstui pproiect nnu ee ddecîît oossiluire aa ddemerssului aanalitic ddin sspaþiulcinematografic:

Doamna Nichituº, cu toate cã din film nureiese nimic, probabil doreºte sã alcãtuiascã odare de seamã asupra societãþii româneºti, oimagine a contemporaneitãþii autohtone. Însãtocmai aici e greºeala! Domnia-sa propune forma(ºi obiectul) de studiu al jurnalismului ca temeliea unui produs cinematografic. Jurnalismul dãseama de realitate, ºi nu este o artã, este opracticã, cinematografia propune poveºti posibil-reale, ºi este o artã!

Este dureros sã vezi cum toatã scursuraRomâniei actuale se înghesuie în aproape douãore de presupus film. E un adevãrat supliciu sãvezi cum fiecare personaj din film se chinuie sãpozeze într-un corespondent real: asta nu facedecît sã transforme pelicula într-un exerciþiu odiosal re-culegerii realului; filmul devine dezgustãtorfiindcã se încarcã de real, fiindcã înoatã în el. Or’filmul trebuie sã vorbeascã despre posibiluri reale,atunci filmul potenþeazã realul, îl îmbogãþeºtefiindcã-i aduce alternative, fie ele ºi dureroase, îlregîndeºte prin asta, îl produce; dacã încearcã sã-lexprime în mod direct, într-o corespondenþãaristotelicã, atunci doar îl va reproduce, va fi oseacã încercare de copiere a lui. O încercarenereuºitã tocmai fiindcã propune un ºtiut, care, înre-vederea proiectatã, devine grotesc, mai ales însforþãrile de a fi o oglindã moralizatoare. Fiindcã,

în concluzia pe care o propune (o veþi citi încapitolul V., trei paragrafe mai jos), acest proiectasta pare a încerca: o moralizare a prezentuluiprin negativ, printr-o evidenþiere a lui aºa nu! Îireuºeºte doar în ceea ce priveºte filmul propriu-zis, arta de a face film, pentru ea ººi ttotul eeranimic... este contra-exemplul perfect!

IIV.Poziþionare:De fapt, în ceea ce priveºte aceastã producþie,

orice analizã, oricît de peiorativã, este onorabilã ºiface filmul mult mai plãcut în scriere decît ar fivreodatã în sala de cinema! Pentru mine, este tristfaptul cã aceastã producþie a rulat în Cluj-Napocala Cinematorgraful AArta.

Cum putem caracteriza aceastã producþie? Unrãspuns la aceastã întrebare îl consider necesardin douã motive: evitãm sã considerãm acestproiect drept film ºi, apoi, gãsim ºi o formulã-concept care sã acopere în mare mãsurã ceea ceam vãzut pe ecran. Eu am ales termenul bandã:pe de o parte este vorba de o bandã care sederuleazã într-un aparat încît vedem pe ecran opoveste... pe de altã parte, un sens al cuvîntuluibandã (as in: bandã de hoþi) descrie destul debine ceea ce reprezintã aceastã producþie: nouãmiliarde dde llei vvechi, bbugetul ffilmului, aau ffostexecutate ssilit!

V.Cum aam pperceput cconcluzia eei:Dupã ce banda a fost vorbitã în noþiuni de

Dumnezeu, b(B)iserici ºi plicurile milei, ºi fiindcãîn final e întoarcerea camerei în vazduh, pentru acirculariza ne-împlinirea poveºtii, printr-o spunerede genul: mãi copii, dacã nu vã întoarceþi faþacãtre Dumnezeu, o sã cãdeþi precum camera meade filmare!, eu, la final, m-am simþit exact aºacum mã gãsesc în faþa ridicãrii excesive ºinefolositoare de biserici - simt cã banii sînt risipiþiaiurea - ºi, (cum de nu e loc de îndoialã?), înfiece caz ºtiam cã acesta va fi rezultatul încã de laînceput!

VI. Concluzia mmea:Mã întreb cum aratã proiectele iniþiale ale

Cristinei Nichituº - toate cu titluri vegetale, fie cãsînt documentare, fie cã ºi acelea se vor filme...artistice (!?)

Aici, Creatorul ºi-a întors faþa dinspre bandadoamnei Nichituº fiindcã, în stilul sãu de amãcina cinematografia, îl pîngãreºte ºi înaccepþiunea religioasã a cuvîntului ºi în cea defacturã artisticã. Sper sã o uite definitiv, la felcum ea a uitat orice mãsurã a bunului simþ ºi arespectului faþã de posibilul spectator, care i-adublu finanþat proiectul: o datã plãtind unimpozit cãtre stat, apoi, plãtind un bilet deintrare. Doar lipsa deferenþei faþã de spectatortrebuie amintitã aici, respectul faþã de actori nueste invocabil, ei nu cred cã au fost forþaþi sã fieparte în aceastã bandã! Spectatorii, posibili, mãcarprin plãtirea unui impozit, au fost obligaþi sãfinanþeze aceast imund discurs.

Deºi este cel mai prost film românesc vãzutde mine, dar tocmai fiindcã este abominabil, nucred cã banda doamnei Nichituº va avea vreodatãsoarta filmelor lui Ed Wood.

Sfîrºit, deºi, mi-e teamã, nu va fi o ultimã experienþã

de acest tip! (L.M.)

ªi totul era nimicIoan-Pavel Azap & Lucian Maier

film

3355




Din jurnalul regizorului Victor Iliu:„21 Ianuarie 1963Niciodatã, în lungul meu calvar de om

bolnav, nu m-am simþit atât de bolnav ca acum,adicã n-am avut niciodatã senzaþia anormalitãþii, astãrii excepþionale, ieºite din comun, a cumpliteineputinþe în faþa unei fatalitãþi – nu identific aicifatalitatea cu o forþã din afarã, dinãuntru etc., ciîn primul rând cu o situaþie, un sistem, unvector, niºte coordonate – ca acum!

Simt cã ceva fundamental s-a modificat înînsãilarea obscurã din interiorul meu, niºte„deplasãri” masive s-au fãcut, sisteme întregi deraporturi s-au rãsturnat cu capul în jos º.a., iartotul continuã sã funcþioneze într-un fel de liniºterece, tacticos, ca o pendulã încãrcatã de o enormãinerþie, ºi care va pendula, va pendula, în infinit,chiar ºi dupã ce ultima grãunþã de conºtiinþã valumina în sufletul meu... ecou...”

Dupã o viaþã arsã de mocnitã durere ºiexplozie creatoare cineastul Victor Iliu avea sãmoarã la doar 56 de ani, pe 4 septembrie 1968,într-o clinicã din Roma. Avea sã lase în urma luio moºtenire cinematograficã formatã din câtevacreaþii de excepþie – La Moara cu noroc (1956),Comoara din Vadul Vechi (1964), câteva generaþiide studenþi, precum ºi numeroase articole defilm, de poeticã cinematograficã, valoroase textede teoria filmului reunite în 1973 de cãtre soþialui, Bianca Sofia Iliu ºi regretatul profesor deistoria ºi teoria filmului George Littera în volumulsugestiv numit Fascinaþia cinematografului. Totaici, Victor Iliu avea sã lase moºtenire generaþiilorde cineaºti un jurnal din a cãrui gânduri am citatmai sus ºi care, din perspectivacontemporaneitãþii, poate fi supus, alãturi deopera sa, unei altfel de posibile citiri, unei noievaluãri, târzii dar necesare.

Dupã un parcurs biografic nu ferit deprimejdii Victor Iliu se remarcã în viaþacinematograficã româneascã mai ales în primii anide dupã sfârºitul celui de-al doilea rãzboimondial, în glorioºii ani de democraticãreconstrucþie a Republicii Populare Române.Înainte de acest moment, încã din 1942, esteanchetat de Curtea Marþialã ºi apoi arestat pentruconvingerile ºi propaganda de stânga iar anul1944 îl gãseºte semnând la Scânteia croniciteatrale ºi cinematografice. Puterea instauratãimediat dupã 1947 avea nevoie de lideri de opiniede stânga, de acei intelectuali cu convingericomuniste de origine sãnãtoasã – Iliu s-a nãscutîntr-o familie de þãrani, la Râul Sadului, înapropiere de Sibiu. Astfel beneficiind de oexcelentã culturã umanistã, de un spirit polemicputernic care ajuta lumea nouã sã se instaureze,Victor Iliu a suit rapid treptele afirmãrii socio-profesionale. Pânã în 1952 când primeºte Premiulde stat clasa I devenind artist al poporului – înurma realizãrii peliculei Mitrea Cocor – Victor Iliuse remarcã prin douã pelicule gen comandãsocialã: Scrisoarea lui Ion Marin cãtre „Scânteia”ºi În sat la noi – ultimul în co-regie cu JeanGeorgescu. În 1952, câteva luni mai târziu de lapeliculele pomenite (Mitrea Cocor avea sã fiedistins la Festivalul de film de la Karlovy Vary cuPremiul luptei pentru progres social), este alesdeputat în Marea Adunare Naþionalã, alegând sã

urmeze o carierã politicã de succes pusã în slujbaconstruirii noii lumi, aºa cum era ea visatã deMarele prieten de la Rãsãrit. În patru ani, pânã larealizarea penultimului sãu film, La Moara cunoroc, filmeazã împreunã cu regizorul SicãAlexandrescu O scrisoare pierdutã, un spectacolde teatru al Teatrului Naþional „I.L. Caragiale” dinBucureºti având ca protagoniºti celebri actori aiepocii: Alexandru Giugaru, Marcel Anghelescu,Costache Antoniu, Radu Beligan, Ion Finteºteanu,Grigore Vasiliu Birlic.

Dacã nu ar fi realizat, dupã o extraordinar delungã ºi temeinicã pregãtire, filmul La Moara cunoroc iar mai apoi Comoara din Vadul Vechi,Victor Iliu ar fi fost perceput acum doar ca unintelectual de stânga, director meritoriu din 1950al Institutului de Artã Cinematograficã dinBucureºti, profesor îndrumãtor totodatã, iar din1963 redactor-ºef al revistei Cinema (în acelaºi aneste ales Preºedinte al Cineaºtilor din România),ar fi fost considerat ca fãcând parte din elitacolaboraþionistã prin care puterea de la Moscovaputea supraveghea ºi conduce clasa politicãcomunistã a României.

Ani la rând a existat o unicã citire a peliculeiLa Moara cu noroc, aceastã operã cinematograficãfiind consideratã una dintre cele mai reuºiteecranizãri ale unei opere literare româneºti, unadintre operele cinematografice de referinþã, modelde ecranizare ºi care, alãturi de Pãdurea spânzu-raþilor – film realizat în 1965 de cãtre Liviu Ciulei,cel care i-a fost lui Victor Iliu secundul în echipade producþie a filmului La Moara cu noroc –, au constituit operele cinematografice emblemã alecinematografiei române. Autoritãþile cultural-politice ale anilor ’60-’70 au susþinut acest film,declarându-l model de cinematograficitate, modelde transpunere cinematograficã a unei opereliterare, programându-l în reþeaua de distribuþie aRomâniei comuniste ºi difuzându-l la TeleviziuneaNaþionalã de nenumãrate ori.

Fire liniºtitã, introvertitã, acumuleazã însã de-alungul timpului o serie de frustrãri, de temeri, deîndoieli. Toate acestea agravate ºi de cumplitaboalã – cancer în plãgi – pe care a purtat-o cu elmai bine de 20 de ani. În 1963, când ºi-a aºternutpe paginã gândul prin care debuteazã prezentuldemers, era teribil de bolnav dar suferinþa ºi-oascundea cu o demnitate la care puþini dintre noiavem acces. Celebrul regizor ºi dascãl ElisabetaBostan i-a fost acestuia studentã ºi, printre multedate pe care ni le relata nouã studenþilor, despreexcepþionalul profesor Victor Iliu, un fapt mi-aatras atenþia. Dupã realizarea filmului La Moaracu nororc – operã primitã în epocã, cum am maispus, cu îndelungi urale – îi era în permanenþãteamã. Teamã la cursuri, teamã pe stradã, teamãacasã. Simþea cã odatã, când cronicile favorabilevor înceta, cineva va descifra cu adevãratintenþiile acestei realizãri cinematografice. Îi erateamã cã în acel timp de plenare victoriimuncitoresco-þãrãneºti cineva ar putea citi ºi altfelscriitura sa cinematograficã.

Aparent aveam de-a face cu o transpunereextrem de fidelã a nuvelei lui Slavici, atât defidelã în cuminþenia ei încât generaþii de pionierierau duºi la cinema pentru a-l citi pe Slavici,povestea ºi eroii acesteia. Între opera literarã ºi

cea filmicã aproape nu existau graniþe ºi totulparcã se cufunda într-o comunã operã literaro-cinematograficã. Faima de film de public eraîntreþinutã ºi de afirmaþia criticului D.I. Suchianucare vedea în aceastã operã filmicã primulwestern românesc. ªi totuºi...

Îmi imaginez serile de toamnã ploioase cândînfrigurat ºi înfãºurat într-un trenci ieftin VictorIliu strãbãtea cu alura lui slabã, aproapeneînsemnatã, Calea Victoriei în drum spre casãpândind umbrele ce foiau în jurul lui ºi desprecare credea el cã, într-o bunã zi, aveau sã-ldoboare. Sau dimineþile când strãbãtea CheiulIalomiþei, în drum spre Teatrul Bulandra, acolounde avea sediu pe atunci Institutul de Teatru ºiFilm, ºi urma sã se întâlneascã cu studenþii lui, sã-i priveascã în ochi, sã zâmbeascã ºi apoi sã seafunde, alãturi de aceºtia, în unice cursuri demãiestrie regizoralã, departe de adevãrurile crude,sãlbatice ale vieþii social-politice. Dar boalaprezentã de mai mulþi ani i se agraveazã iar doiani mai târziu este internat în diverse sanatoriidin þarã ºi din strãinãtate pentru recuperare. Submasca unui harnic ºi zelos intelectual care militapentru ideile comuniste se contura adevãrata faþãcare vedea – nu avea cum sã nu vadã!, simþea –nu avea cum sã nu simtã!, cã totul în jurul luieste putred iar lumea utopicã visatã de mariiutopiºti ai comunismului – Iliu era un mareutopist întocmai ca Istrati – se îndepãrata vãzândcu ochii. Realitatea era una cruntã: minciuni,arestãri, deportãri, procese false. Mareaintelectualitate a României, cea venitã de dincolode frontiera social-politicã a lui 1945, eradecimatã. România devenea – în ciuda rapoarteloroficiale ºi a veselor cincinale – o þarã intratã înnoaptea istoriei. Se putea protesta dar capãtul eramai întotdeauna beciul comisariatelor miliþiilorpopulare. Se mai putea protesta într-un fel: prinoperã. Prin pactul cu o operã contestatarã. Dinacest punct de vedere considerãm cã filmul LaMoara cu noroc este unul dintre cele mai viiproteste realizate de-a lungul istoriei filmuluiromânesc, regãsindu-se pe acelaºi palier de strigãtmunchian cu Reconstituirea, De ce bat clopoteleMiticã?, Pas în doi, Glissando sau Moromeþii,filme interzise mult timp în România deceniilortrecute. Dar faþã de toate aceste operecinematografice existã în filmul lui Victor Iliu ostranietate a protestului, a operei însãºi, în careluciditatea demersului cinematografic se topeºteîntr-o filosofie misticã – oglinda de atunci a uneiperfecte Românii agonizante...

(Continuare în numãrul viitor)

27. IliuMarius ªopterean

1001 de filme ºi nopþi

Ioana Bulcã ºi Constantin Codrescu în La Moara cu noroc

L ibertãþile practic nelimitate promovate azide tehnica procesãrii computerizate a ima-ginii ascund un elementar viciu de esenþã.

Asemeni prea-uzitatelor War Games, care înînºelãtoarea ecuaþie a jocului pe calculatoreludeazã responsabilitatea moralã a actului de aucide, deformarea, trucarea imaginii riscã sã neanestezieze un elementar respect pe care îldatorãm reprezentãrii oneste a realitãþii “deteren”.

“Þara moþilor”, expoziþie deschisã recent încadrul Zilelor revistei Tribuna de cãtre un grupde patru fotografi (Szabo Tamas, Robert Sârb,Ioana Mihaela Socaciu, ºtefan Socaciu) reprezintão pledoarie implicitã pentru inepuizabila excelenþãa peisajului montan pur ºi simplu. Numai cine nu“a fãcut” muntele (edificatoare nobleþea iniþiaticãa unei sintagme vs. aneantizarea prin grobianis-mul fãrã rest al limbajului “de cartier”) ar putearãmâne imun la aceastã generoasã provocare: sãvezi Apusenii tãi verificându-þi propria percepþieprin prisma celor patru “obiective”.

Deºi, printr-o ironicã, stranie coincidenþã,numele autorilor par extrase din aceeaºi paginã aunei agende telefonice, gruparea lor într-o echipãnu are nimic întâmplãtor.

Szabo Tamas, membru al prestigioaseiA.F.I.A., este un “clasic” al fotografiei clujene.Martor ºi actant al miºcãrii artistice clujene dinultima jumãtate de veac, peregrin prin munþiiBalcani, Tatra sau prin masivele muntoase dinChina sau Coreea artistul – fotograf îºi manifestãataºamentul sincer, necondiþionat faþã de Apuseniîncã din anii ’48-’50. Nicãieri nu se simte maifericit decât în Apuseni: “peisajul domol,fãgãduitor, darnic, cu un relief echilibrat care teîmblânzeºte ºi purificã la poalele munþilor sau petraseele de creastã se schimbã uneori într-o clipãiscând o prãpastie de 200 m adâncime, spreadâncurile pãmântului unde Someºul îºi face locprintre stânci sãlbatice (Cetãþile Ponorului)”. Rodal unei fericite rutine etnografice, fotografiile salesurprind cu profesionalism moþii în ipostaze dereferinþã, oarecum atemporale (oieri ºi câinii lor,cai “mocãneºti”, torcãtoare, vânzãtori de ciubere,aratul pãmântului arid cu pluguri trase de bivoli,muncitori la turbãrie). Portul popular specific,formele de relief (Valea Arieºului, Valea Galbenei,creasta de la Cârligata, Stâna de Vale, gheþarul dela Scãriºoara, Vârtopul, etc.) sunt antologate curigoare savantã în fotografii realiste, de excelentãrezoluþie. Szabo Tamas dovedeºte o grijã atentã,sensibilã pentru claritatea optimã a celui mai micdetaliu caracteristic, tratându-ºi cu maximãseriozitate, respect ºi multã afectivitate modelulfotografic.

ªtefan Socaciu, (n. 1977) având un impresion-ant CV profesional a fost recompensat cunumeroase premii naþionale ºi internaþionale.Absolvent al Colegiului de fotografie din cadrulcompaniei Carnival Cruise, Line – Miami, S.U.A.,el reflectã prin fotografiile sale de artã pe lângãpromiþãtorul sãu talent, principii ale ºcolii nord-americane de fotografie. Cadrele sale manifestã ospontaneitate naturalã a reacþiei la provocãrilerealului, o admirabilã selectivitate a deciziei estet-ice. Acurateþea tehnicã a imaginii surprindepeisaje exemplare, în care implicarea emoþionalãrespirã doar în filigranul lucrãrii. Unghiurile cura-joase de atac, cromatica unitarã a decupajului din

naturã recomandã multe dintre compoziþiile salefotografice ca fiind “de colecþie”.

Ioana Socaciu (n. 1977) exploreazã cu deli-cateþe valenþele plastice ºi simbolice ale unor acci-dente de relief. Uneori (Biserica din Sãlciua), nos-talgia unei imagini vizuale culturale remanenteproduce un cadraj care pare a recompune elipticatmosfera ºi configuraþia unui pavilion sau a unorarbuºti din grãdina japonezã. Totuºi, relieful,flora, siturile istorice, tulnicãresele, barajele ºilacurile de acumulare sunt elemente care tind sãcircumscrie sugestiv cronotopul zonei în viziuneasurprinzãtoare a unei estete.

Ca fotograf, Robert Sârb (n. 1979, inginerinformatician) realizeazã remarcabile peisaje deiarnã surprinzând intimitatea confortabilã a unorierni blânde. Pointilismul compunerii imaginii,prospeþimea decupajelor din naturã comunicã ostare de aºteptare solemnã a unor sãrbãtori imi-nente, în comuniune cu feeria dãruitã de o naturãbinevoitoare. Sugestiile picturale ale unor compoz-iþii închise, învãluitoare în lumina puþinelor oreale zilei de iarnã trãdeazã o sensibilitate rãnitã,introvertitã, regenerându-se prin terapia unei deli-cate comuniuni cu energiile pozitive ale locului.

Imaginile prelevate de Szabo Tamas cu mulþiani în urmã reprezentând ruinele minelor romaneantice de la Roºia Montana sunt alãturate acum ºiaici fotografiilor realizate de mai tinerii sãi colegiîn aceastã varã la faþa locului ºi care nu mai potsurprinde decât imensa groapã roºie rãmasã, lan-sând un elocvent avertisment împãtimiþilor deApuseni.

Un album fotografic reunind cele mairelevante imagini produse de expozanþi arconstitui o excelentã loviturã de imagine pledândpentru pãstrarea identitãþii culturale cât ºi asitului natural al Þãrii Moþilor, în spiritulreintegrãrii noastre europene.

3366



plasticape la ClujClaudiu GrozaUniversitare, editoriale, artistice... 2

editorialI. Maxim DanciuCultura integrãrii 3

Ion MureºanTribuna - în vocabularul naþional de toamnã 3

cartea Mihaela MudurePlãcerea povestirii 4

Andrei DoboºPoezia, gaurã neagrã 4

Graþian CormoºDurabilitatea mahalalei bucureºtene 5

Orhan Pamuk 6

comentarii Mihaela MudureUn thriller istoric 6

imprimatur Ovidiu PecicanOborul cu cãrturari 7

telecarnet Gheorghe GrigurcuPagini de jurnal (II) 8

accent Monica GheþAndante 9

profil de scriitor Nina Cassian 10

zilele tribuna101 dde aapariþii aale nnoii sserii TTribuna

Mihai MateiuProces-verbal 12

Bogdan CreþuBiografism? Neoexpresionism? 12

Radu VancuMM versus LXXX 13

Claudiu Komartin, Dan Coman, Andra Rotaru,Mihail Vakulovski, Florin Partene

George Vasilievicinorei 16

Adrian PopescuJurnalistul literar 16

Laszlo AlexandruProbleme actuale ale presei culturale româneºti 17

Ilie RadAl V-lea Simpozion naþional de jurnalism,Cluj-Napoca, 27-28 octombrie 2006 18

Adrian GrãnescuCarte de vizitã sau emblemã: „O fotografie face cît 1000 de cuvinte”!19

Zilele revistei Tribuna la Radio Cluj 20

translaþiiHoria CãpuºanÎnºelãciune sau cum te pãcãleºte destinul 21

interviuDe vorbã cu fotograful René Burri„Totul a început de la curiozitatea unui bãieþel” 22

pharmakonDe vorbã Adrian-Paul IliescuFilosofia ca pretext pentru a discuta ºi rediscuta 23

filosofogrammeAurel BumbaºÎntr-un alt fel despre eros ºi thanatos 24

remarci filosoficeJean-Loup d’AutrecourtFalsurile ºi imposturile ºtiinþifice (II) 25

intermezzo clujeanPetru PoantãOraºul dicþionarelor 27

flash-meridian Ing. Licu StavriW. Styron a ales eternitatea 28

rememberTudor IonescuÎn jurul catedralei 29

ex abruptoRadu ÞuculescuCianura ºi cultura 29

zapp-media Adrian ÞionUn cadou galactic 30

epiderme de bazalt Mihai DragoleaDespre regi ºi regine, cu ºoarecele opãrit ºi moºtenirea 30

teatru ªi a fost invazia... De pãpuºiSintezã de festival la cinci mâini 31

muzica Francisc Laszlo Ave Edina! 32

De vorbã cu maestrul Emil Simon“Nu am fãcut altceva decît sã redau cu naturaleþe ºi meticulozitate ce am crezut eu cã ºi-a imaginat compozitorul” 32

film Ioan-Pavel Azap & Lucian Maierªi totul era nimic 34

1001 de filme ºi nopþiMarius ªopterean 27. Iliu 35

plasticaLivius George IleaÞara Moþilor. Dosar foto 36

sumar

ABONAMENTE: Cu ridicare de la redacþie: 90.000 lei, 9 lei – trimestru, 180.000 lei, 18 lei – semestru, 360.000 lei, 36 lei – un an

Cu expediere la domiciliu: 144.000 lei, 14,4 lei – trimestru, 288.000 lei, 28,8 lei – semestru, 576.000 lei, 57,6 lei – un an. Persoanele

interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o expedieze

prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Cititorii din strãinãtate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A. cu sediul în Piaþa Presei Libere nr. 1, Corp B, Sector 1, Bucureºti, România,

la P.O. Box 33-57, la fax 0040-21-318.70.02 sau email [email protected]; [email protected] sau on-line la adresa www. rodipet.ro.

Tipar executat la Imprimeria AArdealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

Þara Moþilor. Dosar fotoLivius George Ilea

foto: Szabo Tamas

black tribuna · plastic. ceva dintr-un spirit medieval-fantast al transilvaniei ºi al...

Documents