TRIBUNA 201

PANTONE portocaliu

PANTONE violet 1

Black

Black

3 lei

Judeþul Cluj

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o

Tatiana DragomirCara Aurita

R e v i s t ã d e c u l t u r ã • s e r i e n o u ã • a n u l X • 1 6 - 3 1 i a n u a r i e 2 0 1 1

O carte în dezbatereAurel Sasu

Omagiu evreilorromâni din StateleUnite ºi Canada

An

ti-american

ismu

l europ

enilor

Ilustraþia numãrului: Bienala Artele Focului

Focus

Mariu

s Jucan

Andra Alida Baban Ludic primitiv

Ioan Moldovan

2 TRIBUNA • NR. 201 • 16-31 ianuarie 2011

bour

2

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAŢIE BILUNARĂ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEŢEAN CLUJ

Consiliul consultativ al revistei de culturăTribuna:

Diana AdamekMihai BărbulescuAurel CodobanIon CristoforMarius JucanVirgil MihaiuIon Mureşan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantă

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ŢuculescuAlexandru Vlad

Redacţia:I. Maxim Danciu

(redactor-şef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacţie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu GrozaŞtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucală-CucAurica Tothăzan

Marc Maria Georgeta

Tehnoredactare:Virgil MleşniţăŞtefan Socaciu

Colaţionare şi supervizare:L. G. Ilea

Redacţia şi administraţia:400091 Cluj-Napoca, str. Universităţii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: redactia@revistatribuna.ro Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

am primit la redacţie

Responsabil de număr: Ştefan Manasia

Concurs Literar Naţional pentru tinerii scriitoriRevista de cultură Tribuna, 2011

Pe tot parcursul anului 2011 se va desfăşura concursul revistei Tribunapentru tinerii scriitori, la secţiunile: eseu, proză şi poezie.

Cele mai bune texte primite pe adresa redacţiei(Str. Universităţii nr. 1, 400091, Cluj-Napoca sau redactia@revistatribu-

na.ro)

vor fi publicate în Tribuna şi vor fi, de asemenea, reţinute pentru con-curs;

în decembrie, în cadrul unei festivităţi,vor fi acordate premii în bani – cîte unul pentru fiecare categorie.

Condiţii de participare: autorii trebuie sa aibă vîrsta maximă de 30 deani.

Scop: promovarea literaturii originale româneşti în spaţiul public, revu-istic, cultural.

Juriul va fi alcătuit din Ion Pop, Octavian Soviany şi Ştefan Manasia.

Cu privire la textul apărut în „România liberă” din 7 ianuarie 2011, sub titlul Torţionarul lui LucianBlaga omagiat la Cluj, text semnat de Claudiu Pădurean, dorim să aducem câteva precizări:

1. Ni se pare complet nefericită eticheta de „torţionar” pe care autorul o atribuie unuia dintre ceimai imporanţi lingvişti români, care nu a fost niciodată în poziţia de a fi putut exercita o acţiune deasemenea natură asupra poetului şi profesorului Lucian Blaga;

2. Cititorii ziarului Dumneavoastră vor fi surprinşi să afle că, în 1945, cel care l-a propus pe EmilPetrovici pentru demnitatea de membru corespondent al Academiei Române, întocmind „Raportul” derigoare, a fost nu vreun „bolşevic”, ci chiar poetul Poemelor luminii, în calitatea sa de membru alAcademiei;

3. Precizăm că prof. Emil Petrovici a fost rectorul Universităţii clujene, la revenirea ei de la Sibiu laCluj, în l945, în timp ce Lucian Blaga a fost scos din Universitate în 1948, la reforma învăţământului,moment în care Emil Petrovici nu dispunea de o poziţie de decizie;

4. Menţionăm că Lucian Blaga, în perioada sa postuniversitară, a lucrat în calitate de cercetătorştiinţific (după ce a funcţionat mai întâi ca bibliotecar) chiar la Institutul de Lingvistică şi IstorieLiterară din Cluj (Fostul Muzeu al Limbii Române, înfiinţat aici în 1920 de Sextil Puşcariu), institutcondus în acei ani de acad. Emil Petrovici, şi că între cei doi au continuat să se menţină relaţii amiabileşi de colaborare, cum rezultă şi din memoriile soţiei poetului, Cornelia Blaga, editate de curând defiica poetului, Dorli Blaga, şi din scrierile istoricilor literari despre această perioadă din viaţa poetului.

În concluzie, considerăm că, în cazul în care în presă se fac raportări la oameni de cultură şi deştiinţă de asemenea anvergură, semnatarii articolelor cu pricina ar trebui să efectueze în prealabil ominimă documentare asupra persoanelor în cauză şi asupra timpului lor istoric şi să manifeste bunăcredinţă şi obiectivitate.

Cluj-Napoca,12 ianuarie 2011

Colegiul director al Societăţii culturale ”Lucian Blaga” din Cluj-Napoca

Din partea Colegiul director al Societãþiiculturale ”Lucian Blaga” Cluj-Napoca

Succesiunea războaielor austro-ruso-turce întot sec. al XVIII-lea, cu Principatele Românefolosite ca şi câmp de bătaie, provincii râvni-

te şi ocupate vremelnic ba de Austria, ba deRusia, a arătat cât se poate de clar că Molodva,pe de o parte, şi Ţara Românească, pe de alta,erau nişte entităţi statale autonome prea slabe,fiecare dintre ele, pentru a se putea apăra eficientîn faţa tendinţelor imperialiste ale marilor puterizonale. La rândul ei, dominaţia otomană nu a asi-gurat nici apărarea eficientă a acestor provincii înfaţa invaziilor, nici nu le-a scutit de spolierile spe-cifice turcocraţiei. În plus, neobosita căutare aunui destin istoric propriu a domnitorilor celordouă ţări a făcut ca lucrurile să se complice şimai mult, făcând din domnitorii români nişte sus-pecţi care trebuiau înlocuiţi cu slujbaşi credincioşiPorţii spre a se putea garanta obedienţa faţă desultan.

După 1821 şi, mai ales, după 1828, înmulţireanumărului de consulate străine pe teritoriile de laDunăre şi Carpaţi, ca şi instituirea unei puteriprotectoare (Rusia) alături de cea suzerană(Turcia) au semnalat importanţa crescândă aPrincipatelor pe scena politică a Europei de Sud-Est şi au evidenţiat posibilitatea unor jocuri politi-ce româneşti mai complexe. Vechea idee a unifică-rii celor două ţări, prezentă încă în preocupăriledomnitorilor români din Evul Mediu, din motivedinastice, strategice sau de glorificare proprie, arevenit acum tot mai stăruitor, fiind argumentatăîn termeni moderni, prin raportare la comunita-tea de limbă şi cultură, de experienţă istorică şide origine a românilor.

Ideea unificării statale, prezentă încă în inten-ţiile şi măsurile practice ale guvernatorilor ruşi dinprincipate de după Pacea de la Adrianopol (1828)– mai ales Pavel Kisseleff -, memoriile înaintateruşilor de către domnitorul regulamentar MihailSturdza, a reapărut în programele şi acteleRevoluţiei de la 1848, devenind o preocupare stă-ruitoare şi în perioada următoare. ÎmprejurărileRăzboiului Crimeii, implicarea în acest conflict,într-o formă sau alta, a tuturor marilor puterieuropene, rivalitatea dintre Franţa lui Napoleon alIII-lea şi Marea Britanie a reginei Victoria, a creatcontextul favorabil actului Unirii. În decursul ani-lor care au despărţit Războiul de Conferinţa dePace de la Paris (1858) şi de momentul propriu-zisal Unirii (1859), eforturile româneşti – diplomaticeşi politice – de a rezolva instituţional, în spiriteuropean, la scenă deschisă, prin vot şi participarepopulară (adunările ad-hoc), această chestiune s-aulovit de refuzul unora dintre marile puteri de aomologa rezultatele la care s-a ajuns.

În faţa acestei situaţii, arbitrată de suveraniifrancez şi englez, elitele sociale şi politice româ-neşti din cele două Principate, unite în proiectullor şi de apartenenţa la francmasonerie, au pus lapunct mecanismul dublei alegeri personale a dom-nitorului pe tronurile ambelor ţări. Soluţie suigeneris, fără precedent, şi riscată, alegerea colone-lului Alexandru Ioan Cuza, mai întâi pe tronul dela Iaşi (ianuarie), iar apoi pe cel de la Bucureşti(24 ianuarie 1859), a permis unificarea treptată,pas cu pas, a principalelor instituţii ale statului,paralel cu eforturile recunoaşterii uniunii persona-le de către marile cancelarii.

De fapt, unirea de la 24 ianuarie 1859 a satis-făcut mai multe aspiraţii divergente. Pentru

Franţa, ea a însemnat stabilirea unui aliat latin laDunăre şi Carpaţi, capabil să slăbească ImperiulOtoman şi să gestioneze în favoarea Europei guri-le Dunării. Pentru Rusia, ea a însemnat stabilireaunui stat autonom ortodox, potenţial aliat şi,eventual, invadabil în marşul către recuperareaBalcanilor ortodocşi de sub dominaţia turcă. Deşi,în principiu, ostilă unificării, Marea Britanie era,deopotrivă, interesată de comerţ şi tranzit liber laDunărea de Jos şi dinspre Marea Neagră. Pentrufrancmasonerie, ea a putut însemna un experi-ment fără precedent în construirea unei moderni-tăţi de tip european într-o zonă a continentului ceaparţinuse, în ultimele sute de ani, turcocraţiei şisensibilităţii de tip oriental (Adrian Niculescu).Pentru românii din cele două Principate, unireaera instrumentul creării unui stat naţional guver-nabil în nume şi în interes propriu, premisă adobândirii independenţei. Prin toate aceste con-vergenţe, unirea a marcat primul dintre contextelepolitice foarte favorabile dezvoltării românilorprin salt istoric. (Alături de ea trebuie consemnat,în aceeaşi ordine de idei, finalul anului 1918 şi,respectiv, anul 2007, ultimul marcând acceptareaRomâniei în UE). Ca şi în celelalte cazuri menţio-nate, însă, actul de la 24 ianuarie 1859 a creat uncadru favorabil schimbării, fără a produce de lasine conţinuturile acesteia.

În timpul perioadei creative a guvernării luiCuza, domnitorul şi principalul lui colaborator,M. Kogălniceanu, s-au străduit să depăşească nudoar impedimentele poziţiei subalterne aPrincipatelor Unite în raport cu Imperiul Otoman,ci şi să construiască o statalitate modernă, înfolosul cetăţenilor. Preluarea patrimoniului mănăs-tirilor închinate pe seama statului a însemnatrenunţarea la transportul de valori şi la exploata-rea economică în folosul străinătăţii (Athos,Ierusalim, Patriarhia constantinopolitană), precumşi crearea unui fond funciar la dispoziţie pentruîmproprietăriri. Înnoirea sistemului electoral ainclus, din păcate, în pofida bunelor intenţii,numai categoriile de proprietari, într-o formulăcenzitară, deci restrictivă. Reforma rurală, la rân-dul ei, a fost limitată şi incompletă, chiar dacăintenţiile cu care s-au pornit erau sincere şi bune.Practic, până la sfârşitul celui de-al Doilea RăzboiMondial, scopurile reformelor lui Cuza nu au fost

atinse, în domeniul electoral fiind duse mai depar-te prin Constituţia din 1923, dar în materie deîmproprietărire, ţărănimea rămânând numai par-ţial atinsă de efectele benefice ale împroprietăririi.Reforma agrară comunistă a lichidat însă tot ceeace se încercase în domeniu, etatizând, practic,proprietatea rurală. Tot din vremea lui Cuzadatează încadrarea micilor intelectuali în aparatulbirocratic al ţării, tradiţie care a ajuns să facă dinmulţi oameni de condei exponenţi obedienţi, şinu critici într-un sens constructiv, ai politicilor sta-tului, lipsindu-i de independenţă în opinii şi creîn-du-le faima de oportunişti. În virtutea acestei înre-gimentări s-a vorbit despre statul creator de naţiu-ne la români, şi nu de naţiunea creatoare a statu-lui, subliniindu-se în acest mod felul cum institu-ţiile au creat, prin educaţie, sentimentul aparte-nenţei la naţiunea română modernă, dar şi modulîn care aceasta a fost imaginată şi propagatămereu şi mereu numai în limitele unei viziuni sta-taliste. Aceste tendinţe s-au consolidat în perioadalui Carol I, când regele a imprimat o linie politicăde limitare consecventă a democraţiei prin obice-iul de a impune şefii de cabinet într-o linie autori-tară.

Ţinând seama de faptul că, odată cu abolireacomunismului, în 1990, s-a trecut la o nouăîmproprietărire a ţăranilor, paralelă cu destructura-rea economiei industrializate de tip comunist şicăderea vechiului circuit economic răsăritean(C.A.E.R.), s-ar putea crede că noua Româniepostcomunistă reia de la capăt moştenirea epociilui Cuza fără a o rezolva. Dacă noul cadru dedezvoltare – democratic prin constituţie şi declara-ţiile de intenţii – nu va pune în joc conţinuturimai consistente decât până acum, se va puteaspune nu doar că moştenirea lui 24 ianuarie 1859rămâne actuală, ci că, într-un anume sens, reluămistoria proprie dintr-un punct pe care îl credeamşi doream depăşit, rezolvat.

n

3

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 201 • 16-31 ianuarie 2011 3

editorial

Ovidiu Pecican

Moºtenirea lui 24 ianuarie 1859

Gavril Zmicală Arheologie

Tatiana DragomirCara AuritaCluj-Napoca, Editura Limes, 2010

Prezentă de ani buni în presa literară cupovestiri şi fragmente de roman, TatianaDragomir a debutat oarecum târziu cu

Fotograme (2007, Premiul de debut al UniuniiScriitorilor din România), cartea unui prozatorformat, cu mână sigură, stăpân pe instrumentelesale şi în stare să creeze o lume vie, convingătoa-re estetic. O alăturam, atunci, GabrieleiAdameşteanu sau Adinei Kenereş pentru ştiinţade a povesti şi de a „juca” vieţi cu un har cuceri-tor. Măruntele feţe cotidiene şi cotinocturne alepersonajelor sale – minore, gureşe, colorate, fărăstare şi fără direcţie, îndurând viaţa, dar nerenun-ţând la ideea de a descoperi măcar o urmă aVieţii cu majusculă – sunt scrutate cu o privire pecât de pedantă, cu vagi accente cinice, uneori, peatât de capricioasă, în stare să prindă esenţalucrurilor, miezul lor omenesc, dar şi să le nimic-nicească, să le scoată la suprafaţă derizoriul, şi elextrem omenesc. Cel de-al doilea roman, CaraAurita (Editura Limes, Cluj-Napoca, 2010), poatefi subsumat aceluiaşi realism colorat, seducător,cu personaje prinse în limbaje de o varietateimpresionantă şi individualizate prin câteva linii,cu accente discrete pe psihologii şi o perspectivăpictural-cinematografică asupra existenţelorumane, însă cu o aplecare vădită spre subtextulpsihologic şi istoric al poveştii.

În Fotograme, personajul „central” visa oexpoziţie de fotografii şi îşi exersa la propriuochiul, transformând fiecare secvenţă într-o repro-ducere statică, autonomă şi interpretabilă a reali-tăţii înconjurătoare, căreia îi exalta, când şi când,valenţele simbolice, parabolice, parodice.Fotograma traducea deja şi maniera de a intra înscenă a trecutului, felul în care semnele memorati-ve aleg să se „întrupeze”, alimentând „presupune-rea că trăiesc un vis din care am să mă deşteptîntr-o bună zi”. A trăi, a visa, a iubi înseamnă a„aduna în minte detaliu după detaliu, după deta-liu, după detaliu.” Fotograme era şi romanul insu-lui spectator al propriei existenţe, fie că priveştepasiv şi neimplicat mersul istoriei şi al lumii, fiecă se mulţumeşte cu sau chiar tânjeşte spre redu-cerea lor la starea aparent supusă, controlabilă aunui album cu fotografii.

Cara Aurita pune la bătaie instrumentele dejarodate în romanul de debut şi face un pas maideparte lărgind perspectiva. Construit pe maimulte nivele care-şi dispută întâietatea într-o cons-trucţie romanescă în canon, Cara Aurita e o exce-lentă carte despre locuire. Motoul din Faulkneroferă o cheie, însă una provizorie şi parţială: „Eraca şi cum casele ar fi avut sentimente, viaţă, per-sonalitate […] şi în casa aceasta ar fi existat doaro afirmaţie indiscutabilă a goliciunii, a pustietăţii”(Absalom, Absalom!). Romanul debutează oare-cum cu stângul, lăsând la suprafaţă, preţ de câte-va pagini, vocea minoră a unui personaj deocam-dată limitat, Radu Rusu. Vag nemulţumit denumele său predestinând la banalitate – „Da, esteo alăturare de sunete vrednică de toată mila. Cefel de excepţionalitate ar putea ea stârni? Să mă fichemat Beniamin, Walter, Emanuel, oricum – dar

Radu mamii, Radule?!… Cu asta mama chiar cănu mi-a lăsat prea multe şanse; la fel de bineputea să-mi zică Acela” –, personajul enunţă deja,cum vom înţelege în cele din urmă, una dintretemele romanului, aceea a orfanităţii ca existenţăsuspendată, fără trecut şi fără rădăcini.Prozatoarea i-a pregătit eroului o experienţă iniţia-tică, recuperatoare, de aceea era necesară elibera-rea de corvoada unei slujbe acaparatoare de timp.Aşa intră în scenă neverosimilul Vladici, şeful„plin de bune intenţii şi de înţelegere”, care îiiartă lungile absenţe „nu neapărat fiindcă eramrude, ci mai ales pentru tinereţea mea uşor imper-tinentă, pentru impetuozitatea mea încă nedomes-ticită”. Povestea de iubire dintre Radu Rusu şisoţia sa, Florina, începuturile tatonante ale vieţiiîn doi, paşii spre o aşezare tot mai burgheză avieţii cuplului („Ei, fapt este că din ziua aceea n-am mai avut linişte. De-acum Flori voia şifonier,tacâmuri, covoare, draperii, oglindă în baie, coşde rufe, televizor, umeraşe, lustră, chiuvetă cupicior, fier de călcat, adică un milion şi-o sută delucruşoare”) se intersectează cu poveşti paralele şicomplementare ale locuitorilor urbei mărunte tra-versând cei doi versanţi ai tranziţiei româneşti, dedinainte şi de după 1989, în bine scrise pagini deroman social. Încet-încet, e limpede că nu aceastae povestea. Întâlnirea cu casa e de la început pre-vestitoare, cu un iz eliadesc al detaliilor: „Înghe-suită din dreapta şi din stânga între alte construc-ţii, tot aşa de vechi şi cam în acelaşi stil, cu careforma o faţadă comună, viitoarea noastră casăexhiba o asimetrie ce mi s-a părut atunci delicioa-să (dar ce putea să nu fie perfect în ziua aceea?).[…] Ferestrele de la etaj, deasupra porţii, toate treiacoperite cu ziare vechi, mi-au dat pentru câtevaclipe impresia că aici nu locuia nimeni. Nici poar-ta nu se afla într-o stare prea bună, vopsită lanimereală peste straturi nenumărate de vopseascorojită, de culori diferite, şi cu lemnul aproapedestrămat de umezeală în partea de jos. […] Ne-am strecurat prin uşa decupată în poarta mare, şiam înaintat pe sub bolta adâncă până în mijloculcurţii, unde ne-am trezit pe neaşteptate împresura-ţi de ziduri cu ferestre îngropate în ele, parcăascunse, ceva de spaimă. […] La etaj, mărginindde jur împrejur curtea pătrată, o terasă cu balus-tradă de fier, peste care curgeau muşcate agăţătoa-re. Acolo trebuia să ajungem (mi se spusese căapartamentul şapte se afla la etaj), dar cum, cănu se zărea nicio scară, nicăieri. Cerul deschisdeasupra îmi căzuse greu drept în creştetul capu-lui. În mijlocul curţii, Flori m-a lăsat brusc demână. Ne-am despărţit pe tăcute, ea înconjurândhavuzul coclit prin dreapta, eu trecând în stânga.De câte ori îmi amintesc ziua aceea, revăd luminacare ardea culorile în pete violente, impresionisteşi mă trece acelaşi fior ca atunci. Locul era abso-lut incredibil, de parcă trecând prin poarta înarcadă am fi nimerit într-o altă dimensiune.”

Pe nesimţite, atracţia pentru istoria veche acasei se transformă în patimă, în obsesie: „Onumeam Cara fiindcă era întunecată şi misterioa-să, nu numaidecât fiindcă eram îndrăgostit de ea.De fiecare dată când ne apropiam de ea, seara, ocontemplam în extaz”. Han odinioară, întemeiatde „Adam Ferdinand Întâiul, Descălecătorul…Ascendenţă aburoasă, imposibil de urmărit mai

adânc în timp, răsărind misterios din negurilepustei, categoria erou neînfricat şi fără de priha-nă”, casa nu-şi dezvăluie uşor tainele. Biblioteca,Muzeul devin locurile de petrecere zilnică:„Petreceam două-trei ceasuri în fiecare zi în salade lectură îmbâcsită de mirosul cărţilor vechi şiluam conştiincios notiţe amănunţite în registrulmeu, sperând că, în timp, după ce-mi voi fi dove-dit perseverenţa ca să merit asta, voi avea partede marea revelaţie pe care o aşteptam: o însemna-re (oricât de neînsemnată!) despre Ferdinand Înte-meietorul sau măcar despre unul dintre Adamiiurmători.” Secondat de Ella, cititoarea în docu-mente vechi, dar şi cu ajutorul unor însemnăripăstrate de locuitori stranii ai casei, şi ea tot maistranie, R. R. reface, în excelente pagini de romanistoric, de atmosferă, viaţa dramatică, plină, miste-rioasă a câtorva generaţii, construindu-şi indirectşi „magic” o ascendenţă şi un rost. Stranietateanu se atenuează, dar se lasă asumată princunoaştere şi locuire în stare de veghe. Un trecutde poveste, cu averi fabuloase şi întâmplări demirare şi groază, se rotunjeşte din cercetările celuivrăjit de un loc: „călătorii au început a lua seamala bogăţiile care tot sporeau între zidurile acesteaan de an şi pe care oamenii locului nici nu le maibăgau în seamă, într-atâta se învăţaseră cu ele.Căci dealurile dimprejur erau toate ciuruite degalerii, minele scuipau afară sute de kilograme deaur şi alte mii de argint, într-o curgere ce păreafără capăt, şteampurile lucrau neobosite zi şinoapte, pe amândouă malurile râului alintatAurita, aurarii şi argintarii de-abia mai pridideaucu făuritul pocalelor, sipetelor, sfeşnicelor şi giu-vaerurilor. În plus podgoriile împânzeau totîmprejurul, oriîncotro te-ai fi uitat, de cum ieşeaidintre zidurile cetăţii prin poarta mare, de treceaipodul ridicător cu lanţuri peste Aurita, aducândaşijderea frumoase venituri cetăţenilor”.

Viaţa prezentă îşi pierde firele şi realitatea, pri-virea se întoarce exclusiv spre trecut, ca sub bles-tem, dar şi cu o plăcere a reconstituirii, chiar aretrăirii unui illo tempore care condimenteazăpovestirea. Ca filosoful gânditor al lui Rembrandt,R. R. îşi amenajează un loc secret de studiu şireverie, o hrubă în curtea interioară a Carei.Destinele Ferdinanzilor sunt încărcate de iubiri,cruzimi, blesteme, de morţi rele, premature, şiconspiraţii, dar şi de un joc de culori şi umbrereconstituit ca în pânzele flamanzilor: „Pe

4

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

4 TRIBUNA • NR. 201 • 16-31 ianuarie 2011

Tatiana Dragomir ºi locuireaca mysterium

o carte în dezbatere

Irina Petraº

5

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

5TRIBUNA • NR. 201 • 16-31 ianuarie 2011

Omu’ faþã cu PovesteaDana Filaropol

neaşteptate, cum se apropiau de casă, Ilenei îirăsărea deodată în minte iatacul lor răcoros şiumbrit, cum va fi în după-amiaza aceasta, şi ochingă de fier îi închircea stomacul. Mâna ei albă,grăsuţă, se strângea pe braţul stâng al bărbatului.Mâna lui, cu degetul cel mic împodobit de unagat cenuşiu, moştenit de la tatăl său, îi răspun-dea. Ileana înălţa ochii spre el. Chipeş şi mândru,el părea că se înalţă deasupra tuturor. Saluta peunul şi pe altul cu înclinări din cap, alteori îşiscotea larg pălăria înaltă. Ileana întindea pasuldupă al lui şi înaintau aşa, ca o mică armată înmarş spre victorie sigură”…

Viaţa Carei se încheie, firesc, ca orice viaţăomenească, printr-o moarte, anunţată de un tele-fon matinal: „La început n-am înţeles nu o vorbă,dar nici măcar o silabă din ce spunea. Parcă nicinu era tocmai vocea ei, ci un vacarm întreg.Plângea, se tânguia şi striga în acelaşi timp, cumai multe voci deodată, unele îndepărtate, alteleaproape tangibile, toate însă acoperite de un felde vuiet continuu. Abia după câteva minute amprins ca prin vis cuvântul Cara în mijlocul unuişuvoi de hohote şi tânguieli răguşite”. Singurulcare moare în explozia fatală e, desigur, Iov, per-sonaj încărcat de subînţelesuri, ultim locuitor alCarei părăginite. Recuperată în pagina scrisă,viaţa concretă a Carei poate înceta. Terenul ecurăţat de moloz şi casei ca aşezare i se substitu-ie un loc de trecere, „un mic parc, cu bănci, copa-ci tineri, tufe de trandafiri şi de iasomie şi o fân-tână arteziană.”

Locuirea ca mysterium presupune nu doarscormonirea prelung interpretativă a unor vieţirevolute, consumate în spaţiul ei, ci şi invocareaunor posibili lari, care să asigure perpetuareabunei locuiri. Sub vremi, dar mai ales sub oame-ni, Cara îşi pierde larii, dacă i-a avut vreodată, şidecade iremediabil. Dacă bine am înţeles mesajul,orfanitatea e funciară (omul este singur, în moddestinal), dar ameliorarea ei e posibilă prin culti-varea unei memorii/rememorări a apartenenţei declan, neam, umanitate.

n

Cel de-al doilea roman publicat de TatianaDragomir (primul a apărut în 2007,Fotograme) poartă un titlu deosebit prin

sonoritate – cu siguranţă nemaiauzit – şi necunos-cut prin referenţialitate – deci intrigant: CaraAurita. Din simpla plăcere a lecturii, nu divulgămde la bun început identitatea Carei, limitându-nela a dezvălui că numele aparţine unei prezenţecare fascinează şi devorează sufletele prinse înjocul atracţiei sale, o apariţie ce subjugă prin obse-siile pe care le naşte şi de care nimeni nu sepoate elibera decât lăsându-şi în urmă o parte dinviaţă.

Deşi pare că deţine toate atuurile unei femmefatale, în realitate „Cara era greoaie şi lipsită desubtilitate ca o ţărancă bătrână, acrită [...] şihâdă”, care de multe ori „şi-a şi dat binişor înpetic”. Însă privirea contemplativă a protagonistu-lui Radu Rusu se lasă captivată de „figura [ei]oarecum specială [...] pur şi simplu primitivă”, iarde pe urma acestei inexplicabile atracţii Aurita îşidobândeşte şi numele de alint, Cara Mia, „fiindcăera întunecată şi misterioasă, nu numaidecâtfiindcă eram îndrăgostit de ea”, mărturiseşteeroul. Însă direct proporţional cu interesul luiRadu Rusu pentru tot ceea ce ţine de Cara, detrecutul ei, de istoriile sale de iubire şi de răzbu-nare, creşte şi dezinteresul bărbatului pentru pro-aspăta lui nevastă, Flori, la început geloasă, apoiindiferentă faţă de comportamentul din ce în cemai straniu al soţului său. Devenit o prezenţă inabsentia, acesta din urmă ratează până şi punctulculminant al dramei lor conjugale: „Târziu dupăaceea mi-am dat seama cum mă păcălise Cara dinnou [...], cum mă aiurise, cu mă furase îngrijorări-lor fireşti ale vieţii. A trecut o zi întreagă pânăam înţeles că Florina plecase de tot, ca să nu semai întoarcă, şi nici măcar nu-mi spusese că măpărăseşte. Mă lăsase Carei.”

Îndurerat, dar prea orgolios să o recunoască,Radu Rusu face (ab)uz de noile circumstanţe:renunţă complet la slujba pe care oricum o înde-plinea neglijent, din inerţie, şi se abandonează cutotul în braţele „Caracatiţei”, după cum o porecli-se fosta lui soţie pe Aurita. De fapt, protagonistuldevenise atât de obsedat de trecutul Carei, încâtdorinţa de a repune în ordine firele încâlcite alegenealogiei sale pierdute se transformă, din curio-zitate, în necesitate existenţială. Puţinătatea date-lor istorice face aproape imposibilă reconstituireafidelă a unui şir de vieţi reale, având mai bine dedouă secole vechime, astfel că neputinţa de a seachita de acea (pseudo)datorie de sânge pe careşi-o asumase îl va aduce pe Radu Rusu în pragulautodistrugerii: „Toată noaptea o dinamitam învis pe Cara, şi din ea zburau bucăţele însângeratede carne, ventuze albicioase şi tentacule sfâşiate,care umpleau piaţeta [...] Monstrul trebuia să dis-pară, îl condamnasem pentru câte păţisem decând eram aici, dar mai ales pentru câte rele seîntâmplaseră în locul acesta de la început şi pânăîn zilele mele.”

Dar să nu lăsăm cititorul în confuzie maimult decât o cer regulile de captatio benevolen-tiae. Fie ea seducătoare şi înspăimântătoare, ade-vărata Cara Aurita nu e nicidecum o femeie-cara-catiţă, ci o clădire de sfârşit de secol XVIII, situa-tă în centrul unui fost târg românesc, imprecisplasat în nordul ţării. Prozaic spus, Cara Auritaeste construcţia în care lui Radu Rusu îi este alo-cat un apartament la mijlocul anului 1989, „dupăvreo lună şi jumătate de audienţe, memorii şiintervenţii”. Poetic vorbind, ea este „hardughia”

seculară din care cuplul de tineri căsătoriţi îşi facecuib intim de nuntire în vara aceluiaşi an.

Ca atare, romanul Tatianei Dragomir poate ficitit, în primul rând, ca o carte despre o casă, maiexact, despre puterea de fascinaţie pe care o exer-cită asupra imaginaţiei umane pereţii încărcaţi deamintiri ai unei clădiri. Ceea ce îl intrigă de labun început pe Radu Rusu este tocmai construc-ţia arhitectonică a Carei – un labirint în perpetuămodificare datorită jocului penumbrelor, un castelde cărţi gata să se prăbuşească sub vechimea isto-riei sale: „Locul era absolut incredibil, de parcătrecând prin poarta în arcadă am fi nimerit într-oaltă dimensiune. Mă îndoiam în clipa aceea chiarcă aş mai fi în stare să găsesc drumul înapoi,ieşirea.” Însă protagonistului nu îi va fi greu săexploreze cotloanele ascunse ale imobilului care aservit de-a lungul timpului ca han, casă de oaspe-ţi, spital pentru răniţii de război, cantină pentrunevoiaşi, rezidenţă pentru cei cu venituri modesteetc., cât îi va fi de dificil să descopere, sub tencu-iala istoriei celei mari, urmele lăsate de micilepoveşti ale fiecărei generaţii de stăpâni.

Astfel, Cara Aurita poate fi citită şi ca o cartedespre trecutul unui neam, despre „destinul unei[...] seminţii, în creşterea şi descreşterea ei”(Sanda Cordoş). Radu Rusu caută mărturii înarhivele oraşului despre familia care a pus bazeleCarei, află istorii mărunte de la vecinii săi, între-prinde chiar o expediţie într-un sat din apropiere,în scopul cercetării. Pe măsură ce eroul se apropiede adevărul unor vieţi de mult apuse, paginileromanului Tatianei Dragomir sunt invadate din ceîn ce mai des de fragmente care povestesc cuexactitate cele descoperite: legenda funiilor princare Ferdinand Adam întâiul a salvat bunăstareacomunei, blestemul aruncat asupra lui Ferdinandcel Frumos de către soţia lui, pentru că le înstrăi-nase pe două dintre fetele lor, tulburătoarea sinu-cidere a „Contesei” în fântâna din curtea interioa-ră a hanului, traiul imoral al gemenilor Albert şiIulian cu aceeaşi femeie, legătura incestuoasă averilor Lucian şi Laura şi multe altele.

Atenţia cititorului este absorbită, astfel, cândde relatarea vie a trecutului Carei, când de pulsulvieţii lui Radu Rusu, naratorul romanului.Pendularea între cele două planuri ale povestiriiatrage cu sine, aproape involuntar, neputinţa citi-torului de a decide care din ele este mai autenti-că, pentru care din ele se scrie/citeşte cu adevăratcartea. Iar problematica ridicată nu este nici pedeparte simplă din moment ce eroul romanuluiduce o luptă cu şi împotriva istoriei pentru auten-ticizarea propriei identităţi. El însuşi orfan de

Ailincăi Arina Prezenţă şi absenţă à

6

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

6 TRIBUNA • NR. 201 • 16-31 ianuarie 2011

„Cu simþul sfielnic, enorm”…Ion Pop

mamă, cu paternitate necunoscută, invidiind pres-tanţa numelui de Ferdinand Adam al familieiîntemeietoare – în total contrast cu numele săuinsignifinat şi uşor de ridiculizat („Radu mamii,Radule?!...”) – protagonistul încearcă să se agaţeprin poveste de una din ultimele ramuri ale spiţeide negustori care au locuit pentru prima oară încasa de lângă malurile Auritei: „Îmi făcuse poftăcu povestea aceea a ei, cu Adamii. Şi gata amfost: din ziua aceea nu m-am mai putut desprin-de... Ei, dar lucrul cel mai bun care a ieşit dintoată tărăşenia a fost că în sfârşit aflasem exactce nume aş fi vrut să-mi iau: Ferdinand!”Povestea incită şi îl eliberează pe erou de banalita-tea propriei eredităţi, însă 17 ani se scurg subzodia acestei obsesii, scrijelită nu doar pe toculuşii de la apartamentul soţilor Rusu, sub formaunui arbore genealogic stilizat, ci şi pe pieptulprotagonistului, sub forma unui tatuaj: „Copaculacesta desenat pe uşă cu creioane cerate în vreodouăzeci de culori sunt eu.”

Prin urmare, romanul Tatianei Dragomir nueste numai o carte despre o casă sau despre tre-cutul unei seminţii. Cara Aurita este un romancare ne face conştienţi de nevoia de poveste aomului – condiţie sine qua non a (re)cunoaşteriide sine. Proza ne pune faţă în faţă cu fascinaţiairezistibilă pe care orice rost de poveste o are asu-pra individului: de la curiozitatea nestăpânită aunui om oarecare pentru istoria unei case, pânăla nerăbdarea unui cititor în faţa coperţilor încănedeschise ale unei cărţi, sau a unui cinefil lavederea genericului dinainte de rularea propriu-zisă a peliculei. Suntem martorii discreţi ai dorin-ţei nestăvilite a omului de a-i da un deznodământpoveştii, un sens, pentru a o putea duce maideparte. „Da, în locurile acestea degeaba căutameu istoria cea mare. Pe aici se petrecuseră numaiistorii mărunte, imposibil de reconstituit, poatechiar ignorabile. Până la urmă, singurul adevărvalabil era cel pe care mi-l inventam eu singur.De aceea trebuia să scriu. Istoriile mele [...] micilemele revelaţii, imperfecte, necreditabile uneori,dar vii, copleşitoare, oricât aş fi fost eu de nepri-ceput povestitor.” Să fie aceasta soluţia care îlsalvează pe erou de sub dărâmăturile Carei? Certeste că romanul Tatianei Dragomir ne face să neîntrebăm ce anume îl opreşte pe om să cadăpradă propriilor poveşti, în cazul în care nu estedeja înrobit de ele... Dar, pe de altă parte, totromanul ne provoacă, oare se poate şi altfel?

Lăsând agăţată în cui pofta viitorului cititor alCarei Aurita, tragem cu grăbire concluzia că, înciuda scriiturii (încă) nedeplin formate, romanulreuşeşte să îşi aducă publicul în faţa unor întrebă-ri fundamentale, ale căror răspunsuri esenţializea-ză sau cel puţin autenticizează identitatea fiecăru-ia dintre noi. Cara Aurita îl aduce pe om faţă cusine însuşi şi cu tot ceea ce crede(a) el despreviaţa lui... La urma urmei, omu’ faţă cu povestea.

n

focus ioan moldovan

Versurile din ultimii ani ale lui Ioan Moldovanîşi făcuseră aproape un program din notareaobosită, dezabuzată, amară, a „stării de fapt”,

anunţând explicit un „nou sezon elegiac”. Ca for-mulă cumva emblematică a acestei stări de spirit şide realitate, „mainimicul” – devenit acum titlu devolum (Ed. Cartea Românească, 2010) – apărea totmai frecvent în discursul sărăcit cu voinţă, pe urmebacoviene, şi care propunea, din când în când, catermeni de contrast ironic, cunoscute sintagme emi-nesciene, prestigios-romantice, uzate de folosinţacomună. Cartea de acum continuă linia de radicali-tate elegiac-minimalizantă şi minimalistă a acelorpoeme, aluzia la „Marea Legătură” (cu lumea, cusensurile „majore” de altădată) e plasată într-un con-text de o modestie şi prozaicitate extreme, cu pereţide fabrică, mirosuri de cantină şi de tălpi infernalece lasă urme pe „obrazul sinucigaşului” şi cu – dea-supra, în pod – zgomotul de haltere al al„Ridicătorului” obosit (v. Nimic, nu, nimic). Cumam observat cândva şi s-a mai remarcat şi de cătrealţi cititori, spectacolul degradării şi vlăguirii genera-le e proiectat, totuşi, pe un fond de sensibilitate denu chiar „idealistă” – cum o califica GheorgheGrigurcu – în orice caz pe unul ce nu şi-a pierduttoată încrederea în valorile mari ale vieţii, lizibile înfiligranul acestei lirici a mai tuturor dezamăgirilor.„Bardul” marelui romantism va apărea, aşadar,numai ca reper de mult devalorizat al eului redus elînsuşi, ca mai tot universul în care trăieşte şi scrie,la acel „mainimic” obsedant. (Un vers eminesciancelebru – „Te inspiră, cântă barde!” e plasat tocmaiîntr-un context în care nu poate suna decât autoiro-nic.)

Ca atare, discursul poetic se va construi dinnotaţii mimat-grăbite şi neglijente, ca şi întâmplă-toare, sugerând prin însăşi mişcarea ostenită apunerii versului pe hârtie lehamitea, dezagregareasubiectului în relaţie slăbită cu o lume şi ea frag-mentată şi eteroclită. Un mic ciclu se numeşte sem-nificativ Însemnări primitive, iar un poem se vrea osuită de alte asemenea date înregistrate direct „depe creier”, adică mărci ale trăirii şi experienţei ime-diate, autentice, tot nişte „însemnări” cumva dispa-rate ale unor fapte de viaţă aproape insignifiante:„În tinereţe într-o vreme îmi propusesem/ să scriuîn secvenţe de câte trei rânduri/ un fel de ter(n)ţinefără nicio rigoare// Acum procedez la fel/ doar cănu mai sunt decât nişte însemnări/ despre cum îmitrece vremea// În continuare cartofii fierb înainte/îndată vor fi fierţi ca lumea voi opri/ focul şi măvoi duce şi eu pe-afară// Unde-i promoroacă acumo promoroacă/ direct de pe creierul meu/ cu careazi-noapte am visat chestii.” Se vede însă imediatperspectiva devalorizantă asupra lumii şi a propriu-lui scris, sugerată cu economie de mijloace; o sin-gură literă introdusă într-un cuvânt alterează sensul,rămas ca un virus activ în miezul discursului de cla-sice prestigii: „ter(n)ţine”, pentru ca restul versurilorsă consemneze aspecte ale derizoriului vieţii cotidie-ne, de bucătărie prozaică şi ambianţă hibernală ste-rilă, consonantă cu lipsa de consistenţă a viselor(odinioară poetice), coborâte acum la nivelul unormărunte „chestii”. Pe pagina următoare, – acelaşistil pur constatativ, dar cu efecte calculate de sub-minare a poetizării ambianţei, şi aici economic reali-zată, prin asocierea de elemente în fondcontrastante: ,,M-am întors în bucătăria sferică/ dejur-împrejur bucovina necarbogazoasă (plată)/ nimicpoetic mereu nimic poetic”. Iar în continuare, uni-versul e populat (în vis) de făpturi amestecate

trăind la un nivel pur elementar, primar-biologic,unele diminutivate ironic, într-un peisaj de ,,râpe” şi,,înjghebări gospodăreşti” precare: ,,Trăiau de-avalma tot felul de vietăţi/ mâncând bând excretândîntruna/ tot felul adică ce// Îmi amintesc căpriţeşoricei râme şobolani/ şerpişori pisici poate găini/şi sub platformă cădea rahatul tuturora” (M-amîntors). În imediata vecinătate, eul nu e tratat maibine, fiind supus unor condiţionări similare, reducti-bile la supravieţuirea biologică lipsită de o realăvitalitate, a unei fiinţe ,,călduţe”, scuipate deDomnul de pe limba Sa, cum se ştie din Biblie,căzute, adică, într-o neutră mediocritate existenţială:,,Am mâncat am băut suntem sătui şi poate sun-tem vii”, ,,Bem mâncăm deşertăm surplusul/Gospodarul locului face foc în soba de fontă/ Nu efoarte rece afară/ nu e foarte rece nici înăuntru.//Mă duc şi eu în curând la culcare/ Un câine beaapa cu săpun de afară/ o să fie curat pe dinăuntrumâine dimineaţă” (În Luncă). Într-o altă luncă – neamintim – medita cândva un alt ,,poet cunoscut”,cu un sentiment apropiat al inconsistenţei lumii şieului…

Într-un astfel de univers de precarităţi nu poatevorbi decât un subiect el însuşi compromis în pro-priii săi ochi, începând cu observaţia crudă a pro-priei alterări corporale (,,stau şi mă uit la mine cumtrec pe stradă ca o momâie”, ,,stricat de viaţă stricatde neviaţă/ la gât cu mainimicul”), sabotându-şi sin-gur imaginea de om grav, ,,serios”, pentru care poe-zia devine joc de data asta impur, într-un demersmărturisit ca atentat la marile repere spirituale:,,Începusem bine era serios era mişto/…/ Nu eu măjucam/ ele se jucau cu mine/ nişte rime pline derâme/ Eram doar ce eram/ o cârtiţă pe mirişte/trăgând pământ pe sub cer/ ca să se dărâme” (Delucru). Astfel de repere, acum grav alterate, apar şiîn alte texte: pâinea şi vinul promise euharistiei îşipierd atributele sacre (,,pe pervaz păhărelele cupască/ se umplu cu apă de ploaie”), Dumnezeuînsuşi devine simplu subiect de conversaţie confor-mistă, deposedată de orice notă de spiritualitate:,,înduioşaţi ca după un somn canonic/ îl vorbimnumai de bine pe Dumnezeu/ care ne-ascultă celmult ironic”… Oboseala de cultura înaltă, a cuivacare pare să fi citit toate cărţile, e confesată şi ea, înasociere cu gesturile deriziunii: ,,Civilizaţia Egiptuluinu-mi mai încălzeşte inima. Ea/ e plină numai decele ştiute/ Sunt obosit de piramide şi de faraoni/şi puţinii mei sclavi au început să-şi dea coate/ şi-iumflă râsul/ Nilul, însă, o, Nilul/ curge maiestuosprintre degetele mele/ Îl gust şi adorm/ Mă trezescşi-l gust din nou/ şi parcă mi se schimbă stilul”(Printre degete). Însă, chiar în versuri ca acestea,anti-emfatice prin program, se simte – iată – cevadin nostalgia culturii înalte, a grandiosului natural,a unui sentiment al lumii mai profund, – amintita,mai sus, latură ,,idealistă” a sensibilităţii poetului. Elrămâne, de fapt, atent cu tristeţe la degradările orei,extinsă într-un loc la dimensiunile mileniului, într-un vers ce reia celebra formulă a lui Malrauxdespre secolul XXI, care va fi religios ori nu va fideloc: ,,Mileniul acesta al treilea de va fi/ va fi fis-cal sau nu va fi deloc” – şi încă două texte se intitu-lează Poem fiscal…

Pe acest fundal de maxim ,,prozaism” sau ,,rea-lism” (,,mergând bezmetici din real în real”), seproiectează conştiinţa unui soi de paradoxal anacro-nism al trăirii, ce se descoperă a fi în răspăr cu mer-sul lumii de azi, care ,,se duce dracului tot timpul/

à

7

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 201 • 16-31 ianuarie 2011 7

când într-un mod feeric când într-altul sordid”, olipsă de sincronizare cu derizoriul, atestată derecursul la ultime repere ale vieţii autentic trăite:,,Mi s-a făcut o imputaţiune primesc/ cum că folo-sesc în poem metodele naturiste cică/ au mare tre-cere la tinerele neduse încă-n lumea largă// Or, râdde mine absolvenţii de Harvard şi băieţii de la clu-bul literar/ dar şi unele domnişoare cu verigă-nnăsuc” (Mai nou). Filonul elegiac, profund în apa-renta lui discreţie, din toată lirica lui IoanMoldovan, reapare aici cu o forţă care evită dinnou spectaculosul şi emfaza – iar acest sentimentelegiac e unul dintre cele mai caracteristice pentrupoeţii care trăiesc cu adevărat drama, poate cea maigravă a vremii noastre, a cotiturii ce se produce subochii noştri, cea a distanţării, chiar a rupturii bruta-le, de natural şi spiritual în înţelesurile lor ,,tari”,,,umaniste”: ,,Dintr-un nor de lavandă cad moliilecad moliile/ unui limbaj ce se-aude pierdut// Aşase adună săraca grăsime a timpului”, ,,vreau sădorm să visez dar/ nu reuşesc sau reuşesc fărăloc”…

Autorul Mainimic-ului pune o surdină aparteacestei stări, detensionate la suprafaţă prin aminti-tul proces de auto-minimalizare a ,,personalităţii” şiînmulţirea reperelor, în spaţiul imaginar, ale derizo-riului şi destructurării existenţei. El reeditează într-un chip foarte personal ceva din obositele întoarce-ri ,,acasă” bacoviene, detensionându-le forţa nevro-tică ce atingea acolo extremele, pentru a o coborî,îmblânzită elegiac în registrul timidităţii şi al melan-coliei, într-un soi de oximoronică exacerbare, totuşi,a acestei stări contemplative şi detaşate prin defi-niţie: ,,Cu duminica asta se-ncheie Serbarea/urmează luni marţi etcaetera şi p’orm/ mă-ntorcazi acasă/ cu simţul sfielnic enorm”. Poate că toc-mai în această paradoxală hiperbolizare a timidităţiiamare în faţa lumii stă tonalitatea specifică a poe-ziei de acum a lui Ioan Moldovan, ce traduce unsentiment profund al fragilităţii, al umilinţei şi alumilirii viului autentic în faţa insinuării agenţilorpatogeni, dezagreganţi. E o ,,disperare a duioşiei” –cum se scrie într-un loc – care-şi cunoaşte slăbiciu-nea, dar care sugerează şi obstinaţia pozitivă de arezista pe firavele metereze ale fiinţei. Un reper arputea fi cel al naşterii şi jertfei cristice, evocate într-una dintre cele mai expresive secvenţe ale ,,poeme-lor primitive”: ,,şi totuşi a fost şi el copil s-a născuta murit/ nici astăzi nu ne ştim ruga/ pentru ce-afost între ultima şi prima clipă a sa/ nemeritorii laînviere/ precum nemeritorii la naştere/ nişte bieteotrepe cu unele duioşii între moarte şi moarte//naşterea lui clipă de clipă/ pentru a învăţa noi ce n-o să ştim niciodată/ înfrângerea prin frângereluminată”. O încercare, altfel spus, de transfigurare,ca şi interzisă acum, nu însă lipsită de o fie şisfioasă conştiinţă a netrebniciei celor săraci cuduhul, lăsaţi în voia nepricopsirii lor, însă pentrucare se cere, totuşi, dintr-un soi de solidaritate acelor slabi cu cei slabi, îngăduinţa ultimă, îndurareaşi mila: ,,Se năşteau destui mureau destui în pros-tie/ dar când a fost să fie s-au înţeles ei-în-de-ei/Meşterul nu mai pocnea degetele/ nepricopsiţilorpe scriitură// Am plâns de duioşie de dor de ură/cu unghiile adânc înfipte în hârtia/ pe care scria cescria// E-atât de târziu, Maria!/ Lasă-ne pe toţi îninima ta!” (De cântat). E semnul sub care seaşează, ca sub o emblemă discret-muzicală, acestepoeme ale ,,mainimicului” ce conservă, de fapt,dincolo de aparenţele derizoriului, urmele rezisten-te a ceea ce am putea numi, simetric, ,,maitotul”.

n

Exerciþii de mortalitateOctavian Soviany

Ioan MoldovanRecapitulareCluj-Napoca, Editura Dacia XXI, 2010

Volumul Recapitulare oferă o privire retro-spectivă asupra poeziei mai noi a lui IoanMoldovan, străbătută de anxietăţi existen-

ţiale tratate în spirit minimalist, cu un perfectsimţ al parodicului şi derizoriului. Acum autorulse autodefineşte drept un poet al „mainimicului”,care pare să reprezinte ipostaza „la scară redusă”a nimicului ce, deconcertând prin insignifianţă şiprozaism, îşi pierde aici orice prestanţă ontologi-că, alunecă spre trivial şi grotesc: „Alo, domnu, ’ssecretara de la primăria din Curtuşeni am luat/un frigider săptămâna trecută amu mere amu numere mi s-o/ promis că veniţi să vedeţi/ Da,doamnă, numai că am impresia că aţi greşitnumăru’ eu nu/ mă ocup de frigidere/ Da’ cu vevă ocupaţi/ Cu mainimicul/ Noa mă scuzaţ/ Nuface mai nimic bună zâua săru’ mâna” (Cu maini-micul).

Prin urmare, poemele lui Moldovan consem-nează lipsa de aderenţă la o realitate decepţionantde meschină, transcriu întâmplările mărunte alevieţii de zi cu zi sau trec în revistă, uneori cu bla-zare, alteori cu un rictus autopersiflator, micileautomatisme existenţiale: „Acasă apoi la piaţă dinnou acasă vine Alex îi dau/ un măr o felie depâine cu margarină şi caşcaval/ ar vrea bani nu-idau pentru că i-i ia frate-su ce-l aşteaptă jos// şi-nrest toată viaţa asta spre bătrâneţe am petrecut-o/văzând şi auzind fraza lungă şi clătinătoare afrunzişurilor/ ai mei ai mei ai mei plecaseră perând şi// în după-amiaza prăfoasă era limpedelimpede limpede/ doar neînţelesul foşnitor alfrunzişurilor” (Vine Alex). Realul devine, deci, înviziunea poetului, un depozit de materii rezidua-le, e alcătuit din deşeuri, ticsit până la refuz depubele beckettiene care adăpostesc o umanitatefamelică: „S-a supărat Alex, îngerul pubelelor, abiase mai uită în treacăt/ prin ele, vânt/ pungi dan-sante, clănţăniri de cîini necăjiţi şi/ labele-s moar-te în pubela verde/ în aerul rece şi pe deasupratotala nesiguranţă a uşilor în/ canaluri. Dar supă-rându-se/ nu mai urcă la noi poate i-am dat mân-căruri prea reci poate/ familia sa e bolnavă şizace acolo printre zdrenţe şi ţevi/ poate supele-aufost prea grase prea sofistificate şi acum Alex/ sejoacă în curtea blocului şi nu mai sună la interfoncerând cu/ glasul lui subţirel-subţirel/ n-aveţi să-mi daţi nouă mii de lei/ şi-acum un alt cerşetorscoate din pubelă/ o lalea veştedă se uită la eamilos admirativ o aruncă înapoi/ mai scormo-neşte o vreme şi pleacă va pleca a plecat/ pelângă Alex şi nici o vorbă nu i-a adresat/ Aveampe-atunci mâini violete şi nu citisem nimic”(Scurtă proză).

Scurtele escapade în metafizic născute dinrefuzul realului, tutelate de prezenţe angelice careşi-au pierdut toată încărcătura de fabulos, dobân-dind ceva din fizionomia banală a obiectelor cas-nice, nu se deosebesc prea mult de filmul tern alcotidianului, reiterează, într-un alt plan, actelefiziologice care compun existenţa: „M-a trezitîngerul meu bonom, îngerul/ meu tolerant, căruianici să-i vorbesc/ nu mai e nevoie: a înflorit sân-gerul/ zice, din care o să-ţi fac cerneală nouă/vechile ciute de pe peretar/ Să le-mbăiezi în ea ca-n rouă./ Şi între timp eu temângâi şi te mint,/ iarbă tânără de o tinereţe devar/ în care s-a strâns ceva de nenumit./ Nu mai

sunt pe propria-mi limbă/ în mâncare şi-n bere –/îngerul bonom m-a prins şi mă plimbă/ doar pela praznice de himere” (Himere). Căci (anti)eroulliric al lui Ion Moldovan pare să-şi fi epuizat dis-ponibilitatea pentru experienţele exemplare, edevorat de greţuri sartriene ce-i amorţesc resurselesufleteşti şi abordează cel mai ades masca lirică a„omului mărunt” care face din propria sa nimicni-cie obiectul deriziunii şi persiflării, exhibându-şiaproape cu voluptate vidul interior: „sunt unbucătar amărât/ căruia i se dă liber într-o după-amiază de vară/ când toate bancomatele s-au golit// şi intră prin subsoluri unde se bea vintonic/ se împătură batiste/ se-ofilesc sânziene şipeşti de sticlă/ Iese şi repetă într-una viţăverceaviţăvercea/ o să-mi cumpăr un coş de nuiele/ pen-tru hainele umede// ba nu două coşuri unul pen-tru albe altul pentru negre/ se gândeşte pe-ascuns că nici acum/ vai nici acum dar cândcând când” (Anche io). În consecinţă, locul afecte-lor e luat, ca la Bacovia, de inflamări ale nervilor,declanşate de teroarea nimicului, de prezenţagolului, care devorează în egală măsură lucrurileşi oamenii: „Mă scot în lume/ dimineaţa defebruarie îmi poartă mâinile pe lângă corp/ regle-mentar/ câinii tot mai mulţi şi mai mari/ acumcoborând deja în Pivniţe/ gunoaiele umflându-se,hăituiala nu se mai termină/ bolile nu se mai vin-decă/ şi azi Doamna îmi explică de ce sunt ner-vos/ în piaţă c-o listă lungă de lucruri şi-n ele/nimic-nimic/ şi tot mai des trece pe lângă mine omâţă rezistentă/ şi ca dânsa suntem noi” (De cesunt nervos). Angoasa morţii este, prin urmare,omniprezentă şi constituie substanţa unor fabulemetafizice cu recuzită macabră, în care fricileexistenţiale sunt tratate epic, după logica haluci-nantă a visului: „Un copil muribund pe care l-amluat din lăcriţă/ după ce medicul l-a dezgropat şieu am văzut imediat că nu/ putrezise/ că areobrajii plânşi, că trăieşte/ l-am luat în braţe şi amfugit spre casă/ îngrozit că acu-acu o să moară/am trecut pe la magazinul <<Sora>> din Cluj şinu aveau lapte/ am luat un covrig ce să fac/ obucăţică i-am împins-o în gură ca s-o morfolească/

à

ajung la bloc, uşa de la apartamentul nostru eînchisă, sunt/ disperat, plâng/ bat în uşă ca undescreierat, vine soră-mea de afară şi-mi/ deschi-de/ înăuntru e mama/ pun ce-a mai rămas dincopil pe canapea/ a rămas o mică larvă cu doiochi căprui imenşi/ şi plâng de mă prăpădesc şizic iată mamă ce am pus noi sub/ pământ/hohotesc vine împăratul ce să-ţi dau să taci zicehohotesc şi e/ azi” (Acum patru ani).

Peisajele sordide vor fi înlocuite acum deviziunile „post-mortem” ce înfăţişează colţuri depurgatoriu, împărăţii ale umbrelor sau paradisuriamniotice, regresiuni în intimitatea materiei cos-mice: „Vine un timp al ordinii, celălalt s-a ispră-vit, nu mai e mult şi/ urci în turmă/ în ţinutulsălbatic.// Ţine minte tot ce-ţi aminteşti/ doine,ghicitori, eresuri/ o să-ţi trebuiască acolo// Ca sănu mai vorbeşti// Acolo e un Pântec mai încăpă-tor decât al meu/ al mării/ şi sarea, sarea şi unpământ nou/ toate o să aibă un preţ pe care//Nu tu, nu tu îl preţuieşti”(Sermo). Referinţele liv-reşti şi jocurile intertextuale, prezente în cărţilemai vechi ale lui Moldovan, nu lipsesc nici dedata aceasta, dar dobândesc noi semnificaţii,legându-se strâns de obsesia atotprezentă a morţii;citarea sau parafraza ţin aici (în terminologia luiVattimo) de o ontologie a declinului şi aparţinunui scriptor care, dezhumând relicvele „venerabi-le” ale literaturii şi supunânu-le unei tentative, pejumătate grave, pe jumătate burleşti, de reanima-re, ia act de caducitatea tuturor înfăptuirilor ome-neşti şi transformă actul poetic într-un exerciţiude mortalitate: „Pe coridor sub cele 12 steluţeeuropene se plimbă un bou/ O fată de lemn îiţine sub nări ciorchini de struguri de lemn/ lăcu-it/ În vasele chinezeşti clipoceşte zeama zmeurie/şi-n ea somnolând în ciuda atâtor aranjamentecreieraşul Sosiei/ Muncind de acum să dea uităriicelei oarbe ceva/ De nemărturisit” (De serviciu).Aici trebuie căutată probabil şi partea cea mai ori-ginală a acestei poezii, ce are ca miză tocmai şter-gerea graniţelor dintre existenţial şi scriptural,care se dezvăluie perfect solidare prin precaritatealor ontologică, ce le face deopotrivă de vulnerabi-le în faţa timpului şi a morţii.

Ioan Moldovan descoperă acum resurselemimusului absurd şi ale pantomimei sinistre;neîncrezător în capacitatea de semnificare a lim-bajului, poetul teatralizează, îşi transpune trăirileîn mimică, gest şi coregrafie, visând la ţinuturile„sălbatice” ale nonverbalităţii (invocate într-unpoem), unde mai este cu putinţă comunicarea. Şiia tot mai mult aerul unui arlechin obosit, care,după ce a luat act de neantul lucrurilor şi de pul-berea scriptotecilor, înţelege în sfârşit că poezia(ca şi existenţa) nu mai pot subzista decât subsemnul deriziunii groteşti şi al parodiei.

n

8

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

8 TRIBUNA • NR. 201 • 16-31 ianuarie 2011

à Spectacolul manolescianPetru Poantã

Grigore Codrescu, Spectacolul “Istoriei critice ...” manolescieneBacău, Editura Corgal Press, 2010

La doi ani de la apariţia Istoriei critice a litera-turii române, iată primul studiu compact,sub forma unei cărţi, despre monumentala

lucrare: Spectacolul „Istoriei critice...” manolescie-ne, semnat de Grigore Codrescu. De o vîrstă cuNicolae Manolescu, autorul este profesor delimba şi literatura română în învăţămîntul preuni-versitar, dar şi un comentator aplicat al fenome-nului literar. Din ceea ce am apucat să citesc, sepot observa numaidecît formaţia solidă de literat,familiaritatea cu limbajele criticii, precum şi oanumită plăcere hedonistă a lecturii care atenuea-ză „naturala” sa dispoziţie didacticistă. Cartea defaţă nu e propriu-zis un comentariu la Istoria cri-tică..., ci mai curînd un colaj alcătuit din cîtevasecvenţe cu o oarecare autonomie, unele referin-du-se la spectacolul mediatic şi la receptarea criti-că a Istoriei…, altele la metodologia şi personalita-tea criticului sau, cele mai personalizate, la inter-pretările mai mult ori mai puţin discutabile aleunor scriitori precum Mihai Eminescu, IonCreangă, I. L. Caragiale, Al. Philippide, Marin

Preda şi Ileana Mălăncioiu. De fapt, interesulprincipal al cărţii vine chiar din faptul că autoruleste mai întîi profesor şi, deşi mascat, încearcă săînţeleagă această operă din perspectiva utilităţii eididactice. Nu o spune răspicat, însă din corelareaobservaţiilor sale critice reiese preferinţa pentru oistorie literară care, fără a abdica de la criteriulestetic al valorizării, nu elimină analiza contexte-lor, a ambianţelor culturale şi operează cu maxi-ma obiectivitate posibilă în selectarea scriitorilorcanonici. Cu toate că fascinantă aproape integral,Istoria critică... i se pare, totuşi, adeseori exageratde subiectivă, atît prin ignorarea unor autorireprezentativi din unghiul geografiei literare, cît şiprin lectura uneori defectuoasă sau limitat apodic-tică a cîtorva dintre cei incluşi. Astfel, profesorulse arată nemulţumit îndeosebi asupra comentarii-lor despre Mihai Eminescu, Ion Creangă şi Marin Preda, după cum, la altnivel, al patriotismului local, băcăuanul GrigoreCodrescu nu poate accepta excluderea grupuluiscriitorilor de la revista Ateneu. Argumentul ridicăo problemă esenţială de metodologie: „O istorieliterară, fie ea şi critică, din care lipsesc sintezele,în care s-ar reflecta policentrismul creator, renun-ţă, în fond, la vehiculul determinant al ideilor lite-rare, acea componentă ce cade, vrînd-nevrînd subperspectiva geografiei literare. Nu e vorba de oaplatizare a lumii literare sau de o raportaremecanică a creatorilor adevăraţi la grupuri, grupu-leţe şi publicaţii cultural-literare, ci de studiereamai atentă a literaturii provinciei, redefinirea cen-trului în interdependenţele lui cu periferia, recep-tarea mentalităţilor locale şi regionale în plan lite-rar, descentralizarea culturală”. Desigur, avem de-aface aici cu o pretenţie tot subiectivă, întrucîtvaabuzivă, din moment ce Nicolae Manolescu nu şi-a adjudecat principiul geografiei literare, însăGrigore Codrescu are dreptate cînd incrimineazărelativismul exigenţei privind „canonizarea” scrii-torilor contemporani sau comentarea haotică, cuunele verdicte dubioase, a lui Eminescu. Aşa cumse poate constata şi numai din aceste exemple,autorul nu caută neapărat nod în papură, observa-ţiile sale fiind cam aceleaşi cu ale majorităţiicomentatorilor oneşti ai Istoriei critice...Altminteri, cu toate şăgălniciile ironice presărateici-colo, discursul său rămîne întru totul reveren-ţios, cu accente admirative chiar, atunci cînd îisînt satisfăcute aşteptările de cititor iniţiat. Deşiorgoliul lui de moldovean pare oarecum lezat,Grigore Codrescu îşi păstrează luciditatea şi echili-brul judecăţilor, iar faţă de denigratorii Istoriei…îşi exprimă dezacordul. Din aceeaşi generaţie cuNicolae Manolescu, el îşi recunoaşte în acesta,dincolo de un cult discret şi decent, propriile ilu-zii şi certitudini. El citeşte marea carte şi cu senti-mentul apartenenţei la o bătălie comună, căci„peste suferinţele părinţilor noştri în lagărele de laCanal şi Gherla, peste inepţiile şi intoxicările ideo-logice din manualele unor inşi aneantizaţi devreme precum Roller şi Vitner, e alinător şi opti-mist să parcurgi acum paginile de frumuseţe lite-rară şi vibraţie umană ca acelea la care ne-am refe-rit în cartea noastră”. Pentru acest cititor cultivat,Istoria critică ... are relevanţă, în ultimă instanţă,prin valoarea ei estetică: iată cel mai frumos elo-giu adus unei lucrări de istorie şi critică literară.

n

Ioan Sumedrea Jr. Studiu despre natură

Nu ştiu cum altfel să numesc, decât inter-mediară, acea societate care traverseazăzona amorfă dintre un model totalitar,

compromis, şi unul democratic încă neînchegat.Ceea ce caracterizează o astfel de societate esteinerţia rămasă de la vechiul model – instituţională,comportamentală, relaţională –, precum şi lipsa deviziune, de direcţie şi de mecanisme ale celui nouaflat încă in statu nascendi. Or, în măsura în carediscursul public conţine sinteza sau măcar amal-gamul opiniilor formulate de cei ce compun cor-pul social, e afectat inevitabil de provizorat în cepriveşte consistenţa lui, de neclaritate sub aspec-tul ideilor formulate. Mai simplu spus, aşa cumsugerează încă din titlul cărţii sale Vasile Gogea(Voci în vacarm, 2010), nu e un discurs public însens propriu ci un „vacarm”.

O societate intermediară este în mod structu-ral disfuncţională. Asta se vede în primul rând lanivelul instituţiilor statului, a compoziţiei politice– partide, doctrine, programe –, dar şi în sânulsocietăţii civile, a capacităţii acesteia de-a organizaforţe umane în sprijinul ideilor şi de-a le face săintre în dialog cu instanţele autorităţii publice învederea unui proiect de dezvoltare.Disfuncţionalitatea societăţii intermediare seoglindeşte aşa cum e în discursul public, dându-iacestuia sonorităţi guturale şi caracterul de enunţdezarticulat. Cam acesta era stadiul societăţiiromâneşti în aprilie 1990, când are loc trialogulVasile Gogea – Virgil Ierunca – Monica Lovinescu,aceştia din urmă fiind prezenţi în ţară, laBucureşti, după o absenţă de peste patru decenii.Convorbirea avută atunci a fost publicată imediatîn revista braşoveană Astra, iar recent a fost reedi-tată în volum la editura clujeană Eikon. Iniţiatorulconvorbirii a fost scriitorul Vasile Gogea, cunoscutmai bine celor doi intelectuali parizieni după eve-nimentele din 15 noiembrie 1987, tocmai dindorinţa de-a articula voci în vacarmul colectiv, dea rosti câteva idei limpezi în analitica improvizatăa schimbărilor care tocmai se petreceau în ţară.

În sine, vacarmul nu e conotat negativ de

către Monica Lovinescu, fiind considerat chiar utilşi benefic, dacă nu se epuizează în prolixitateapropriei sonorităţi. Dacă am dori o descriere pre-ţioasă, vacarmul e starea ontologică a discursuluipublic eliberat de cenzură. După decenii de tăcereimpusă şi diverse forme de cenzură a exprimării,deodată răbufnesc din toate piepturile voci care sevor auzite. Explozia lor seamănă mai degrabătunetului sau bubuiturii, decât discursului articu-lat şi, totuşi, aceasta constituie stratul ontologic,energia şi suflul orientativ al viitoarelor voci lim-pezi. Evoluţia socială are nevoie de o răcire a „bigbang”- ului iscat prin eliberarea tuturor suflurilor,pentru a se găsi echilibrul vocii ordonate, răgazulşi măiestria rostirilor lămuritor-constructive.Vacarmul e prima fază, să zicem, energetică aexploziei discursului public, însă din ea trebuie săemeargă faza vocilor articulate de gândire şi înţe-legere, animate de conştiinţa unui proiect. Să-ispunem acesteia faza gramaticală a discursuluipublic, în care disfoniile sunt îmblânzite de regulifonetice, iar emisiile sonore servesc intenţiilorcomunicative. Forfota incandescentă a acelui zum-zet fără direcţie, vacarmul, ne îngăduie să postu-lăm analogii cu formarea sistemelor cosmice şi săvorbim, în acest cadru, de o cosmogonie socială(sociogonie), unde rolul ordonator al vocilor auto-rizate trebuie să coaguleze în idei clare şi principiiinteligibile forma energiilor sonore dezlănţuite.Care nu sunt altceva decât epifenomenul energii-lor sociale eliberate în direcţia unui nou sistem.

Pentru ca discuţia să nu capete de la începutacea neutralitate, falsă, pe care o au opiniile livra-te prin studiouri de „conştiinţe pure”, dezincarna-te şi, ca atare, smulse contextelor în care li s-aconturat biografia, Vasile Gogea îşi aduce abilinterlocutorii cu întreaga lor încărcătură personală.Oricum biografia celebrilor interlocutori căpătasede mult aura unei paradigme a rezistenţei dinexil. Exilul este, aşadar, primul capitol ce se cereclarificat, în situaţia în care cele mai autorizate„voci ale exilului” românesc pot, în sfârşit, vorbi

liber din nou în ţara pe care după atâta vreme oregăsesc. Dar, desigur, una destul de schimbată.Pe lângă conjectura strict existenţială – faptul de-atrăi în afara graniţelor patriei – exilul are, în opi-nia doamnei Lovinescu, şi o coordonată spirituală.Aceasta din urmă înseamnă, pe de o parte, a fi înafara unui regim democratic, iar, pe de alta, arămâne în afara unei comunicări semnificativecare să limpezească nişte idei şi să impună niştecriterii, analiză şi atitudine. Încă, la acel moment,era prea devreme pentru aşa ceva. Termenul cucare Monica Lovinescu descrie starea politică asocietăţii imediat posterioare revoluţiei din ’89 epreluat de la Pierre Hessner – democratură. Ceînseamnă acesta? Un stadiu de intermundii, oformă de convalescenţă, un provizorat, pentru căîncă nu s-a ieşit cu totul din dictatură, dar nici nus-a ajuns la democraţie. Democratura se improvi-zează din tensiunile incontrolabile ale ecuaţieidinspre – către, unde fatalitatea nerămânerii învechiul model e agravată de aceea a neajungerii launul nou. O imitaţie formală a regimurilor demo-cratice, dar pe fondul inerţial şi încă destul de vioial organizării instituţionale şi morale de tipul dic-taturii. Pentru că democratura continuă, cu forţăşi la dimensiuni scăzute, tipul de presiune moralăspecific dictaturii, ea favorizează manifestareaunui „exil interior al conştiinţelor”, acelor figuriautorizate să se exprime, dar care simt că încă nusunt ascultate. Încă nu e nevoie de ceea ce au elede spus. Acest tip de exil interior, pe care VasileGogea îl apropie de ceea ce înseamnă demisiaintelectuală, confortul tăcerii, e o circumstanţăcare, în opinia lui Virgil Ierunca nu ar mai trebuipracticată de intelectualii români – scriitori, filoso-fi, oamenii de ştiinţă, artişti, sociologi –, indife-rent dacă sunt sau nu sunt luaţi în considerare.De altfel şi capacitatea publică, dorinţa societăţiide-a se deschide cu interes către ceea ce au despus oamenii instruiţi de bună credinţă şi dornicisă contribuie la o primenire colectivă trebuie edu-cată, trebuie cultivată prin noi instituţii, noimodalităţi de-a face presă, noi stiluri de adresare amesajelor publice. Libertatea singură nu garantea-ză nici că instituţiile vor funcţiona eficient, nici cărelaţiile dintre oameni vor fi mai bune, nici căadevărul va deveni normă în comunicarea dintre

9

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

9TRIBUNA • NR. 201 • 16-31 ianuarie 2011

comentarii

Despre societatea intermediarãI. Francin

Adina Emilia Toader The Cell

10

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

10 TRIBUNA • NR. 201 • 16-31 ianuarie 2011

ei. Două fapte sunt de natură să pună pe gându-

ri, alimentând teama că societatea românească seaflă în dificultate chiar dacă, formal, şi-a câştigatlibertatea. Unul dintre acestea e de natură medica-lă – starea de sănătate a naţiunii e foarte precară.Corpul social e bolnav, iar înainte de orice ontolo-gie se impune realizarea unei oncologii sociale (p.22), în vederea depistării tumorilor şi, dacă e posi-bil, a eliminării lor. Cu un corp cancerizat nu sepoate constitui o nouă formulă socială. Apoi, înal doilea rând este vorba de un fapt de naturămorală, posibil de realizat dacă instanţele necom-promise – dizidenţii, intelectualii, foştii deţinuţipolitici – ar institui un „tribunal al tăcerii” care săoblige oportuniştii, profitorii fostului regim comu-nist convertiţi peste noapte în voci publice la tăce-re. Virgil Ierunca dă formula etică a acestei versiu-ni de justiţie morală, absolut necesară societăţiiromâneşti în opinia domniei sale, care i-ar viza înprimul rând pe propagandiştii şi slujitorii direcţi,prin scris sau alte activităţi culturale ai regimuluidictatorial Ceauşescu. Cu adaptabilitate cameleo-nică şi neruşinare structurală unii dintre aceştiacontinuă să dorească poziţie publică şi dreptul lacuvânt, înlocuind formulele vechii retorici cu alte-le noi: „Este insuportabil ca acest vacarm demo-cratic să fie asediat în esenţa lui de dictatori aiculturii personale sau ai ceea ce se numea culturăîn timpul lui Ceauşescu şi al clanului său, când înacest vacarm, în această răspântie de dialogurinecesară în cetate există, din nefericire, loc şi pen-tru aceşti impostori din nou activi, din nou acti-vişti.” (p. 12). Desigur, nu se pune în discuţie ovânătoare de vrăjitoare, însă nici nu e decent săfie lăsaţi a contamina cu frazele lor discursul cetrebuie compus în noua societate: „nu e vorba deprocese, încă o dată, nu e vorba de ani de închi-soare, doar de câţiva ani de tăcere pentru ca săputem auzi vocile adevărate” (p. 13), considerăMonica Lovinescu. E de remarcat, de la distanţacelor 20 de ani care au trecut, că acel tribunal altăcerii nu a fost impus de nimeni şi că în babilo-nia specifică societăţii intermediare vocile au răsu-nat amestecate, îngreunând semnificativ elabora-rea noii construcţii şi malformându-i, poate, arhi-tectura.

În procesul de primenire şi restructurare,societatea românească are nevoie de o recuperarea memoriei. Vasile Gogea propunea încă de atuncirestituirea şi integrarea culturii exilului memorieicolective româneşti şi, desigur, în limitele dorinţei,repatrierea exilaţilor militanţi. Ultragiul permanentpracticat de sistemul ideologic comunist vizavi dememoria colectivă timp de patru decenii, precumşi confecţionarea unei istorii falsificate reclamăspunerea adevărurilor ascunse, pe a căror ocultare

a proliferat tot mai sonor minciuna ideologică. Dealtfel în opinia lui Ierunca, forma cea mai gravă aopresiunii sociale o reprezintă modelul totalitaris-mului comunist pentru că distorsionează raportu-rile adevăr-minciună şi intenţie-realizare, impu-nând minciuna ca rezultantă efectivă a realizărilorîn plan concret, contrare retoricii propagate ideo-logic. Asta a făcut ca atât în Uniunea Sovietică,cât şi în statele satelite, proiectul de „dictatură aproletariatului” să se răstoarne, printr-o mişcaredialectică a răului, instrumentată pervers prin pro-pagandă şi teroare socială într-o „dictatură asupraproletariatului” (p. 37) din partea birocraţilor şi nomencla turiş -tilor, adevăraţii profitori ai sistemelor „egalitaris-te”. Consistenţa minciunii dialectice în corpulsocial, la nivelul tuturor păturilor şi pe întreagascară ierarhică, este unul din elementele patologi-ce cele mai grave pe care o eventuală oncologiesocială ar trebui să le trateze. De fapt, fără restau-rarea adevărului şi impunerea acestuia ca princi-piu în discursul public, proiectul noii societăţidemocratice este din start compromis. Cel puţinastfel judeca Virgil Ierunca, în momentul în caredenunţa acea „minciună mereu deschisă” (p. 41)care acoperă cu frenezia răstirii ei mai încetele şimai puţinele afirmări ale adevărului. Că e rezulta-tul necunoaşterii sau relei intenţii, minciuna ori-cum îşi produce efectul pervers de ale căruimereu proaspete aluviuni profită din plin oportu-niştii ambiţioşi şi lichelele. Acea libertate confuzăpe care noua dezordine socială postrevoluţionarăo crease, favoriza tocmai acest tip dubios de per-soană publică.

Pentru a putea fi remodelată societatea noas-tră, a momentului aprilie 1990, ar trebui mai întâidezintoxicată ideologic şi moral, considera VasileGogea. Proces cu atât mai dificil cu cât minciunaideologică s-a naturalizat vreme de patru deceniiîn celulele vii ale omului, nu numai în minteaacestuia. Acestei dificultăţi i s-ar putea adăuga şiceea ce Ierunca numea cu o expresie foarte bună„tradiţia nenorocului” (p. 51). Paradoxul următorpare să vină în confirmare: România este singuraţară est-europeană în care schimbarea regimuluipolitic s-a făcut brusc, violent, cu vărsare de sângeşi, totuşi, instaurarea democraţiei şi a societăţiicivile au un ritm de instaurare foarte anevoios.Vehemenţa cu care a fost anulată dictaturaCeauşescu nu şi-a impus energia eliberată în liniilede forţă constructive ale noii societăţi.

Cunoscut exilului românesc şi foarte apreciatde soţii V. Ierunca – M. Lovinescu, în specialdupă evenimentele 15 noiembrie 1987 de laBraşov, Vasile Gogea a jucat deopotrivă rolul deactor, martor şi reporter, contribuind la transmite-rea detaliată a situaţiei în hebdomadarul parizian

L’Événement du jeudi (reportaj realizat de MichelLabro şi Alexandra Lavastine). Virgil Ierunca apre-cia că există mai mult decât o legătură simbolicăîntre Braşov ’87 şi Revoluţia din decembrie ’89.În fapt, insurecţia de la Braşov, care a semnat„actul de deces al comunismului” are calitateaunui „prolog” (p. 58), iar desăvârşirea a ceea cenumim Revoluţie o constituie Declaraţia de laTimişoara (12 martie, 1990). Aşa vedea atunciVirgil Ierunca lucrurile. Din păcate, mai târziu seva constata că elementul cel mai important alProclamaţiei, punctul 8, care cerea să se introducăîn legea electorală interzicerea pentru trei legisla-turi consecutive a candidaturii pe funcţii publiceimportante a foştilor membri PCR şi ofiţerilor desecuritate, a eşuat regretabil. După 20 de ani încănu au fost deconspiraţi ofiţerii şi colaboratoriiSecurităţii, iar pe funcţiile publice s-au rotit mulţifoşti activişti comunişti şi membri PCR.

Discuţia celor trei dizidenţi a avut caracterulunei severe şi lucide analize a situaţiei socio-politi-ce şi morale a României intermediare.Diagnosticele, precum şi liniile de analiză nu şi-aupierdut defel actualitatea odată cu trecerea timpu-lui. Dar tratamentul oncologic cred că încă nu s-aaplicat societăţii noastre, ceea ce ne atrage în acearegretabilă solidaritate oarbă cu o boală care nemacină şi roade, nevăzută, la rădăcina viitorului –corupţia sufletească. Probabil că României i-ar tre-bui mai mult decât terapeuţi sociali şi un timp derefacere care depăşeşte măsura răbdărilor noastre.I-ar trebui oameni drepţi sufleteşte, indiferent deconsecinţe, şi cinstiţi în faţa istoriei, chiar dacădialectica perversă a evenimentelor le-ar aducesuferinţe pe care cred că nu le merită. Nu sepoate instaura o societate nouă doar cu funcţiona-ri care învaţă din mers şi politicieni care se mulea-ză după oportunităţi. Trebuie vizionari şi trebuieapostoli ai cauzelor mari în verbul cărora să tesimţi cu adevărat reprezentat la judecata istoriei.

n

Emilia Chirilă Geneză

A văzut în sfârşit lumina tiparului, sub îngrijireacompetentă a profesorului Virgiliu Florea, o splendi-dă carte intitulată Legende şi povestiri din MunţiiApuseni (Editura Tradiţii clujene, 2010). Autorul,aproape necunoscut publicului larg, este un şvabdin Banat, Norbert Fisch, emigrat în 1989 înGermania, unde se pare că s-a stins cu ceva timp înurmă, prin 2008, după o boală deosebit de grea.Împătimiţii de Munţii Apuseni îl cunosc însă binepe Fisch, autor a trei elegante lucrări despre ceea ceîntre toate regiunile României este – fără îndoială –zona cea mai frumoasă, mai bogată din punct devedere istoric, etnografic şi turistic, precum şi ceacare mai păstrează încă vie pecetea unei romanităţiesenţiale: Horia, Cloşca şi Crişan în folclorul moţi-lor (2001), Ţara Moţilor. Farmec şi istorie (2002),Istorie şi pitoresc în Munţii Apuseni. Album de artăgrafică. Repertoriu ilustrat al locurilor memorabile(2008).

Cartea de faţă vine să completeze seria celorlal-te trei ca un soi de summa, în care Virgiliu Florea agrupat laolaltă după criteriile cele mai pertinente alefolcloristicii un bogat material documentar cules deFisch între 1974-1982, mai ales din satele mocănimiiArieşului, dar şi din creierii Ţării Moţilor: 230 delegende şi povestiri, precum şi o baladă (judeţeleCluj, Arad, Alba, Hunedoara, Bihor). Suntem, dacănu mă înşel, în prezenţa uneia dintre cele mai boga-te colecţii de material folcloristic din MunţiiApuseni, realizată de o singură persoană: avem aicio garanţie de coerenţă şi de unitate. Scrupulozitatealui Fisch funcţionează cu precizie de mecanism.Culegătorul a notat cu atenţie maximă toate datelenecesare cititorilor şi cercetătorilor pentru a situainformaţia în timp şi spaţiu, dar şi în ansamblulbibliografiei de specialitate: data şi locul culegerii,numele şi vârsta informatorului, cărora li se adaugăîntotdeauna câteva foarte pertinente comentarii cuvaloare hermeneutică. Atenţia lui Fisch s-a îndreptatspre trei tipuri de legende: etiologice, mitologice şiistorice. Nu sunt de prisos câteva cuvinte despre fie-care categorie de legende luată în parte.

Este firesc ca Norbert Fisch, care se definea într-o scrisoare către Romulus Felea din 19 iunie 1976ca „amator şi promotor al turismului”, să fi arătatun interes deosebit pentru legendele etiologice şi săfi cules un adevărat tezaur de credinţe şi poveştidespre dealuri, munţi, stânci (sau „ptietri”, cum lise spune în Apuseni), văi, pâraie, izbucuri, fântâni.Partea consacrată legendelor etiologice intereseazăatât etnografii, cât şi călătorii, care pot să foloseascăsuperbul volum al lui Norbert Fisch ca pe un soi deghid turistic în acelaşi timp erudit şi accesibil oricui.

Legendele mitologice culese de Fisch atestă exis-tenţa unui sistem arhaic de credinţe în fiinţe supra-naturale, de inestimabilă importanţă pentru etnolo-gie. La aceşti oameni ai munţilor care sunt moţii şimocanii, suspendaţi între un cer veşnic apropiat şiun pământ aspru, stâncos şi neprietenos, credinţeleîn fiinţele chtonice şi aeriene constituie un ansam-blu mitologic de o excepţională coerenţă şi valoare.Văzduhul este populat de zmei, creaturi care aliazăo natură ignică şi una aeriană, sau de balauri, hibri-zi de aer şi apă, pe care îi stăpânesc solomonarii.Astfel, fiecare „tău” (lac) din Apuseni îşi are balau-rul său în formă de şarpe monstruos. Credinţa înzmei era extrem de răspândită în Munţii Apuseni şiîncă mai este posibil să se culeagă relicte ale ei.„Casele” zmeilor sunt de obicei localizate în stâncă-rii inaccesibile, de-a lungul cursurilor de apă. Cândse manifestă ca răpitori de fecioare, zmeii au chipde flăcăi arătoşi şi le iau pe acestea pe sus ducându-

le în lumea lor, de unde fetele nu revin întotdeau-na. Acolo joacă şi cântă, într-o limbă specială, ade-sea numită „graiul zmeilor”. Când vin la joc dupăfete în chip de feciori înalţi şi frumoşi, nu suntniciodată singuri; joacă ce joacă şi la un momentdat spun „Sus, ortace, sus ca mine!”, zbuând cucele mai frumoase fete în munte, unde le „zic” cucetera şi le mai fac şi alte cele.

Cele mai răspândite fiinţe ale subpământelorsunt vâlvele, acele duhuri care locuiesc în adânculminelor şi sunt stăpâne pe bogăţiile subsolului.Vâlvele constituie adevărate obsesii ale populaţiilorde mineri din Apuseni, aşa cum se poate observa şiîn publicaţiile anterioare consacrate subiectului(Maria Ioniţă, Cartea vâlvelor, 1982). LingvistulValeriu Bălteanu, cel care a studiat – în Dicţionar demagie populară românească (2003) – vocabularulmagiei şi vrăjitoriei româneşti în perspectivă istori-co-etnografică, consideră că „vâlvă” este de origineslavă, însemnând şi „vrăjitor” (sens atestat în textelenoastre vechi, în special la Coresi). Ar trebui proba-bil luată în calcul şi ipoteza unei origini germanicea numelui (< völva, în dialectele medievale timpuriiHochdeutsch, „haut-allemand” = preoteasă, profete-să), având în vedere că gepizii au fost prezenţi înzona Munţilor Apuseni în secolele IV-VI. Vâlvele –spirite ale minelor, însă nu exclusiv – se pot trans-forma în animale, ca să-şi exercite mai bine acţiu-nea asupra oamenilor (câini, pisici, şobolani,cocoşi).

Vâlva poate să farmece feciorii tineri şi frumoşi,ca să se iubească cu ei, vrăjile aruncate de ea fiindimposibil de desfăcut de vreo descântătoare. Eaapare adesea „îmbrăcată ca o femeie cu haine lungi,se ducea aşa, pe galerie, la deal, dar se ridica aşa,sus, ca şi cum ar merge un fum” (p. 137, informa-ţie relativă la minele de la Roşia Montană), sau ca„o fantomă albă, cu rochie lungă până-n pământ”(p. 136, informaţie provenită din comuna AlmaşuMare). Uneori, mentalitatea populară face distincţiaîntre vâlvele albe şi cele negre, pe baza opoziţieisimbolice benefic/malefic: primele au o acţiunepozitivă şi-i ajută pe minerii săraci, în vreme ce celenegre îi pocesc pe cei care merg să scoată aur dinmina lor. Şi vâlvele negre, la fel cu acelea albe, sunttot fiinţe feminine, a căror acţiune se dovedeşte celmai adesea letală: „Am auzit de la tata că a văzut,pe baie, o femeie cu haine negre şi n-a trecut multşi s-a întâmplat un accident mortal prin surpareaortului şi, pe urmă, unchiul lui tatăl meu iară avăzut, pe baie, o femeie în haine negre şi s-a spe-riat, încât a căpătat bătaie de inimă şi n-a trecutmult şi a murit şi el. Vâlva băii de la mina Cătălinase vede că a cerut cap de om. Cu toate acestea,băieşii or lucrat mai departe.” (p. 135).

Raportul oamenilor cu vâlvele este reglementatde o serie de interdicţii cu valoare simbolică, decare depinde întru totul buna desfăşurare a „schim-bului”: băieşii trebuie să creadă în existenţa ei ca săscape cu viaţă din mină, nu trebuie să se sumeţeas-că spunând că pot să scoată minereu de aur fărăajutorul vâlvei, sunt obligaţi să urmeze traseele pecare ea le stabileşte, cei care au văzut-o trebuie sărespecte o tăcere rituală foarte strictă (pp. 132-133). Uneori, se pomeneşte de interdicţiade a rosti numele vâlvei, conform cu un proces de„tabuizare” foarte prezent în gândirea magică şibine studiat de Lucian Blaga.

La suprafaţa pământului, stăpânesc uriaşii sau„oloşii” sau „jidovii”, cum li se mai spune în MunţiiApuseni, unde se găseşte toponimul Jâdovina. Deuriaşi, priviţi ca rasa care a populat pământul înain-

tea oamenilor, sunt legate numeroase legende.Aceste fiinţe de o mărime extraordinară fac legăturasimbolică dintre pământ şi cer, dintre chtonic şiaerian: multe povestiri explică originea munţilorprin faptul că jidovii au vrut să se suie la cer şiDumnezeu i-a pedepsit pentru orgoliul lor, ruinândcetăţile construite, care s-au prefăcut în stânci. Unadintre primele legende de acest tip a fost culeasă deIon Pop Reteganul la Bucium Şasa, în iulie 1882, şipriveşte originea Detunatelor. Norbert Fisch a culestot de la Bucium Şasa cinci naraţiuni despreDetunata (pp. 93-110), din care trei seamănă izbitorcu ceea ce nota Ion Pop Reteganul în veacul XIX,iar două – foarte ample – pun în scenă raporturiledintre zâne şi „oloşi”. În satul Ocoliş am putut săculeg personal o serie de legende despre uriaşi(„jâdovi”), fiinţe chtonice extrem de mari şi deputernice, care trăiau altădată în zona satului, amuntelui vulcanic Jâdovina, de unde făceau numaiun pas peste Arieş până în Munţii Trascăului.Aceste fiinţe au vrut să construiască Turnul Babelpână la cer, dar Dumnezeu le-a pedepsit orgoliulsurpându-le construcţia, ale cărei urme se mai văd,spun localnicii, pe unul din versanţii Jâdovinei,unde – din nefericire – se proiectează deschidereaunei mari cariere de dacit, care va exploata în sco-puri comerciale rămăşiţele turnului uriaşilor.Norbert Fisch a consemnat şi legenda ocolişeană, lapp. 64-65 din volumul său.

Partea consacrată legendelor istorice se vădeşte,la o lectură atentă, ca fiind extrem de bogată şi devariată. Cele mai numeroase texte notate de Fisch(trebuie subliniat că cercetătorul a lucrat fără mag-netofon, transcriind informaţiile în momentul cule-gerii, sau la puţină vreme după aceea) privesc – şinu se putea altfel – mişcările revoluţionare dinmunţi, conduse de Horia, Cloşca şi Crişan, sau deAvram Iancu. Acestora li se adaugă numeroasepovestiri despre haiduci, hoţi, dezertori, târguri,sate, familii şi despre faimoşii holoangări, hoţi deaur care coboară noaptea în mine pe căi de ei ştiu-te, luând numai aurul pur şi lăsând minereul vulgarpe seama celor care trudesc ziua, după care îl vândcontrabandiştilor sau îl păstrează pentru ei, îmbogă-ţindu-se ori decăzând din pricina lăcomiei.

Cartea lui Norbert Fisch se adresează aşadar,prin conţinut, etnografilor şi turiştilor. Prin prezen-tarea grafică ea vizează în schimb un public debibliofili, sensibili la aspectul material al lucrărilorpe care le consultă. Împodobit cu şaptezeci şi douăde acuarele şi desene realizate chiar de singuraticulnostru hoinar pe culmile Apusenilor într-o manierăcare aduce vag aminte de Rousseau Vameşul, volu-mul e tipărit îngrijit, pe hârtie fină, are un parfumpersistent şi seducător, şi cred că le poate plăceapână şi celor mai exigenţi cunoscători. Oricum, înfaţa unei tendinţe generale de a uita de lumea câtse poate de concretă a cărţilor sub tăvălugul tri-umfător al virtualului, Legende şi povestiri dinMunţii Apuseni ne aminteşte încă o dată că o carteeste un obiect de artă şi că această formă de artătrebuie să continue a face parte integrantă din viaţanoastră, din trupul nostru! Iarăşi, în faţa speculanţi-lor şi a escrocilor (mai ales politicieni şi baroni loca-li, sau străini fără căpătâi) care s-au înmulţit înApuseni, furând tot ce prind, de la aur până lapăduri sau chiar pietre, în numele „dezvoltării”zonei şi cu promisiunea că dau de lucru moţilor şimocanilor, Legende şi povestiri din Munţii Apusenine dovedeşte că acei munţi pot fi şi altceva şi căspre acel altceva trebuie să tindem iar şi iar!

n

11

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

11TRIBUNA • NR. 201 • 16-31 ianuarie 2011

Ioan Pop-Curºeu

O carte pentru etnografi, bibliofili ºi turiºtiNorbert Fisch, Legende ºi povestiri din Munþii Apuseni

Figură tutelară în cele trei monoteisme medite-raneene (ebraic, creştin şi musulman),Abraham e expresia unei triple paternităţi:

trupească (ca strămoş al poporului evreu), spiri-tuală (ca părinte nebiologic al creştinilor) şi divină(ca dublu natural, vizibil al lui Dumnezeu).Mediator polivalent şi cheie de boltă a trecerii dela iudaism la creştinism, e amplu reprezentat întreanii 1000-1300 în texte teologice şi liturgice, înopere arhitecturale, în fresce, miniaturi şi decoraţiide manuscrise. Acestea evocă beatitudinea celorprimiţi în „sînul” său: loc imaginar al adevăruluimîntuirii şi punct de fugă în care, prin reinterpre-tarea sacrificiului ca renunţare la paternitatea fizi-că şi ca suspendare a legăturii trupeşti dintre tatăşi fiu, înrudirea spirituală a celor doi se conturea-ză pe fundalul recunoaşterii originii divine a copi-lului - dar gratuit al cerului primit în pofida legi-lor firii şi faţă de care tatăl nu se manifestă îndimensiunea lui spirituală decît în clipa în care egata să-l sacrifice, la ordin divin (1). Prin gestullui de supunere, în care credinţa – datorie nicioda-tă stinsă a făpturilor create, străină reciprocităţiischimburilor între părţile contractante – anuleazălegea sîngelui, Abraham apare ca „tată colectiv” alcreştinilor, fiind adesea evocat în ritualuri debotez ce asociază apartenenţa la Biserică cu referi-rea rituală la el. Triangulaţia paternităţii deseneazăastfel un spaţiu social aparte al înrudirii, în carecriteriul antropologic al consanguinităţii şi alalianţei, ce defineşte înrudirea trupească (2), ejuxtapus identităţii spirituale, clădită prin exclude-rea legăturilor trupeşti (ca în cazul naşilor debotez, atinşi de interdicţii matrimoniale: ei nu sepot căsători cu finii lor, şi nici aceştia cu fiii saufiicele naşilor), şi paternităţii divine, al cărei temeie întruparea lui Isus. Întruparea vehiculează omo-logia prin complementaritate dintre Dumnezeu şiBiserică, primul fiind izvorul patern al credinţei, adoua recipientul vizibil, matricea maternă ce-iadună laolaltă pe cei botezaţi (3). Producînd cre-dincioşi şi hrănindu-le credinţa, preotul, tată al

creştinilor prin ritualul hirotonisirii şi – la catolici– prin modul lui de viaţă „discriminant” (4) (celi-batul), apare ca un ferment social activ într-o„dinamică clericală de spiritualizare” (5). Aceastaîşi propune ca obiectiv esenţial purificarea şi inte-grarea socială a laicilor prin „încelularea” conjuga-lă ce exaltă instituţia matrimonială – trecînd subtăcere tematica dragostei, ce va fi, prin reacţie,amplu valorificată de trubaduri şi contrapusă căsă-toriei -, al cărei avînt major a avut loc între anii1000-1300, cum arată analizele magistrale ale luiGeorges Duby.

Cele trei moduri ale înrudirii: lanţul, voalul,nodul. Înrudirea trupească se desfăşoară într-unlanţ al filiaţiei al cărui ciment e, în dreptulroman, voinţa de a contracta o legătură regulată,nu dragostea. Iar dacă „afecţiunea maritală” asoţului distinge soţia de concubină, nefiind însădefinită juridic, ea exprimă, în primul rînd, con-simţămîntul comun al cuplului, în virtutea căruiaunirea lipsită de afecţiune a sexelor poate fi asimi-lată adulterului (6). Dispariţia persecuţiilor împo-triva creştinilor şi instituţionalizarea creştinismuluiîncepînd cu secolul al IV-lea, însoţită de rărireaunor practici precum adopţia, concubinajul, divor-ţul şi leviratul, introduc o ruptură faţă de fecundi-tatea veterotestamentară, corporală şi genealogică,şi de natalismul roman, al cărui scop era reprodu-cerea cetăţenilor apţi de a extinde imperiul.Impunînd controlul sexualităţii, privită de acumca legătură spirituală a soţilor, Augustin anunţăreforma gregoriană din secolele XI-XII, ce aşeazăsexualitatea în dependenţa procreării. Afirmareaindisolubilităţii căsătoriei împotriva practicilorromane de repudiere urmată de recăsătorie, core-lată cu principiul exogamiei, va introduce interdic-ţia canonică a căsătoriei pînă la gradul al şapteleade rudenie, în 1065, şi proclamarea ei ca taină aBisericii, în secolul al XII-lea. Încadrarea clericală acăsătoriei, întărită de imperativul celibatului ecle-ziastic şi de exaltarea virginităţii şi a modelului

conjugal al cuplului cast, adamic, impune diferen-ţa de statut social dintre clerici şi laici. Excluşi dinlumea violenţei aristocratice a sîngelui şi a arme-lor (războiul, vînătoarea) şi îndepărtaţi de procrea-rea fizică, clericii, păstrători ai tradiţiei şi ai ştiin-ţei scrise, se vor constitui într-un ordin închis,egalitar, compact şi omogen, a cărui unitate sesprijină pe renunţarea la bunurile şi plăcerilepămînteşti şi pe puterea simbolică de a dezlega depăcate.

Descrisă ca voal salutar ce ascunde turpitudini-le trupului, înrudirea spirituală e clădită pe nega-rea paternităţii fizice. Forma ei socială e instituţianăşiei şi a cumetriei, ce configurează o fraternita-te orizontală în scopul consolidării alianţelor întrefamilii şi pentru a aplana tensiuni sau conflicte(7). Prototipul eclezial al înrudirii spirituale ebotezul. Administrat de un părinte spiritualizatprin celibat (preotul), botezul desenează un spaţiual filiaţiei străin succesiunii cronologice şi subor-donării profane (ascultarea datorată părinţilor),răstrunînd genealogia şi sacralizînd incestul prinsimbolizare. Astfel, episcopii „se însoţesc cuBiserica” într-un ceremonial de unire mistică cecomportă remiterea unui inel - protocol ce confir-mă un cunoscut pasaj din Graţian: „episcopul e înBiserică şi Biserica în episcop” (8). Prin ungerea caepiscop, ce combină filiaţia clericală pe scaunulvacant cu participarea la alianţa divină, Augustindevine tatăl tatălui său; franciscanii se numeauîntre ei fraţi iar papa e, simultan, fiu, soţ şi tatăal Bisericii.

Principiul egalităţii orizontale, integrate însăîntr-o ierarhie verticală, ce desparte cerul şipămîntul, spiritul şi trupul, mîntuirea şi păcatul,cunoaşterea şi orgoliul diabolic, apare în texteleteologice în imaginile păcii celeste, esenţialmenteierarhică, în care autoritatea şi inegalitatea se con-jugă şi în care buna aşezare a lucrurilor (ordo) elegată de corecta lor împărţire (taxis) (9); la nivelsocial, el se manifestă în transformarea structuri-lor de succesiune patrimoniale şi familiale.

G. Duby descrie cu limpezime înlocuirea trep-tată a înrudirii pe linie feminină (cognatio) cu ceamasculină (agnatio), în secolul al XI-lea (10). Lasfîrşitul secolului al IX-lea, Europa Occidentalăcunoştea înrudirea orizontală, care grupa două-treigeneraţii în regim de consangvinitate şi de alianţă,la care se adăugau, în rugăciunile obişnuite sau înliturghiile funerare care celebrau comuniunea spi-rituală cu cei dispăruţi, decedaţii recenţi. La înce-putul secolului al XI-lea însă, sub influenţa dinas-ticismului monarhic masculinizant al primilorCapeţieni, apare un dispozitiv succesoral vertical,agnatic, ce se va substitui genealogiilor consangvi-ne. Prin reducerea rolului patrimonial al femeilor,trunchiul arborelui genealogic se subţiază şi selungeşte treptat, pe linie masculină, coborînd întrecut spre un strămoş mitificat sub înfăţişareaeroului fondator al unei familii sau al unui popor.Duby vede în acest proces unul din semnele„revoluţiei feudale”: concentrarea puterii şi presti-giului familial în mîinile unui şef, caput generis,care va fi depozitarul virtuţilor sîngelui – ale„rasei” războinice. Competenţele patrimoniale aleacestuia vor consta îndeosebi în controlarea nup-ţialităţii fiicelor şi fiilor – simetrică canalizăriisexualităţii conjugale de către Biserică -, cu obiecti-vul de a căsători cît mai multe fete şi cît mai puţi-ni băieţi. Ultimul aspect, a cărui codificare juridi-că e dreptul primului născut, trebuia să împiedicefărîmiţarea moştenirii, dar a dat naştere unei clasede cavaleri celibatari, fără patrimoniu şi, prinaceasta, turbulenţi, ale căror dezordini romaneşti(revolte împotriva părinţilor, asasinate şi întemni-

12

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

12 TRIBUNA • NR. 201 • 16-31 ianuarie 2011

incidenţe

Paternitate ºi înrudire în EvulMediu occidental

Horia Lazãr

Bianca Dimitriu The Freaks

13

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

13TRIBUNA • NR. 201 • 16-31 ianuarie 2011

ţări în sînul familiei, comploturi şi răpiri) sîntconsemnate amănunţit în cronicile vremii.

La începutul secolului al XIII-lea, avîntul agri-culturii, creşterea demografică, deschiderea econo-mică a domeniului spre exterior, accelerarea circu-laţiei bunurilor şi redistribuirea lor mai largă, lacare trebuie adăugată evoluţia dreptului, careautorizează de acum înzestrarea fiilor (alţii decîtprimul născut) cu părţi din domeniu a cărorexploatare le permitea să întemeieze un cămin,decontractează ambianţa prin fixarea tineretuluiturbulent în familie şi reduce distanţa dintreseniori şi vasali prin căsătoria fiilor celor dintîi cufete din clasa celorlalţi: o inversare a practicilor învigoare cu un veac înainte, cînd concentrareapatrimonială favoriza căsătoria primilor născuţi cutinere a căror poziţie în ierarhia nobiliară erasuperioară. În acest fel, arată Duby, tinereţea numai constituie un „ordin” sau o „stare” socialăperpetuă, ci o perioadă limitată a vieţii, căreiacondiţia matrimonială îi pune capăt (11).Devenită permeabilă la mesajul evanghelic prinfamilializare şi tot mai puţin expusă dezordinilorşi exceselor generate de reaua folosire a energieiclocotitoare a adolescenţei şi tinereţii, prelungitănedefinit, noua „clasă de mijloc” aristocratică,deja numeroasă şi a cărei violenţă va fi neutraliza-tă de o viaţă cotidiană în parte pacificată, vaocupa o poziţie socială mediană, între preoţimeacelibatară ce încerca să canalizeze sexualitateaspre procrearea în regim de conjugalitate şi mora-la civilizatoare a dragostei trubadureşti, axată pecultul femeii iubite: o viaţă în care căsătoria, caeveniment privat, e plasată între injoncţiuneapopulaţionistă a modelului clerical şi refuzul aces-tuia în numele dragostei privite ca excepţie, neins-tituţionale, asociale.

Înrudirea divină, nod de contradicţii, e străinăatît succesiunii trupurilor cît şi subordonării ecle-ziastice. În raportul Tatălui cu Fiul filiaţia egalea-ză divinitatea într-o „ierarhie de esenţă” – nici ori-zontală nici verticală ci distribuită trinitar întrepersoanele divine. Ca element central în autogene-rarea divină, Fiul e supus paradoxului dublei filia-ţii: divină (egalitatea cu Tatăl) şi istorică (zămisli-rea virginală într-un timp determinat) (12). Faţăde oameni, Isus e plasat în poziţia egalitară a fra-telui întru credinţă (primul născut al generaţieicreştine, Epistola către romani 8, 29), dar şi încea ierarhică a lui Dominus, tată şi apărător alcredincioşilor. Simultan tată şi frate, Isus îmbracăşi o componentă maternă bine pusă în lumină decistercieni şi de grupuri mistice – uneori marginale– active la sfîrşitul Evului Mediu. Asemenea abate-lui unei mînăstiri care-şi hrăneşte călugării ca omamă, Isus îşi însuşeşte acest rol, ce culmineazăîn taina euharistică a administrării hranei (de dataaceasta spirituală) – operaţiune feminină la nivelprofan.

În jocul paternităţii trinitare şi al maternităţiisimbolice, trupul Fecioarei, instrument al mîntuiriigraţie naşterii virginale, devine imaginea Bisericii.În 431, conciliul de la Efes o proclamă „mamă alui Dumnezeu”, Theotokos, asemenea Bisericii,Dei genitrix în lectura lui Beda Venerabilul, călu-găr englez din secolul al VIII-lea. Prin interpune-rea divinităţii lui Isus şi inversarea relaţiilor genea-logice, Fecioara apare ca fiică a propriului ei fiu(într-un mozaic din Palermo din anii 1150 Isusînalţă spre cer sufletul mamei sale, figurat ca unnou-născut înfăşat în scutece) sau ca mamă a pro-priului ei tată, Cristos-Dumnezeu (în acelaşimozaic, printr-un efect de chiasm iconografic, încare pruncul Isus e Mîntuitorul-copil), participîndastfel la înrudirea divină (13).

Asemenea Fecioarei, Biserica e fiica lui Cristos,care e unit cu ea prin căsătorie mistică, ce nu

cunoaşte incestul. Motivul încoronării Mariei, apă-rut în secolul al XII-lea, pare a fi inspirat de lectu-ra marială a relaţiei dintre Isus şi Fecioară, tributa-ră Cîntării cîntărilor, şi elogiului căsătoriei misticedintre Isus şi Biserică. După unii exegeţi (Cezardin Arles), sărbătoarea nupţială a avut loc în clipaÎntrupării, după alţii chiar în momentul concepe-rii Mîntuitorului (14). Ea asociază motivul filiaţieicu cel al alianţei matrimoniale despărţite de inter-dicţii sexuale, prescripţii şi prohibiţii. Abolindprincipiul reproducerii umane, deschise spre trans-gresiune, iconografia încoronării Mariei o includepe Fecioară într-o Treime lărgită – o „cuaternitate”mistică străină atît de generarea trupească cît şide genealogia ideologizantă: extindere ce anunţădogma Imaculatei Concepţii, care o apropie peMaria de statutul divin şi care, în versiune socială,corespunde trecerii de la imaginarul trifuncţionali-tăţii (preoţii, războinicii, lucrătorii pămîntului,oratores, bellatores, laboratores), simetric ternari-tăţii celeste, la cuadripartiţia terestră (15). Înaceasta, instituţionalizarea trifuncţionalităţii facedin cele trei stări (clerul, nobilimea, starea atreia), toate privilegiate – nu doar primele două(16) – un veşmînt elitar ce înveleşte masa mută,amorfă a celor ce lucrează. Prin distincţia dintrenegoţul improductiv şi munca manuală, societateamedievală numără trei clase dominante, supusediviziunii trifuncţionale, ce împarte şi delimiteazăprivilegiile, şi patru stări, cum va remarca în 1567poetul Joachim Du Bellay: trei nelucrătoare şi unacare lucrează.

Pusă în perspectiva înrudirii divine, apartenen-ţa la comunitatea creştină dobîndeşte o dublădimensiune: de filiaţie istorică, corporală, prinsuccesiunea generaţiilor, şi de înrudire spiritualăprin includerea într-o reţea de afinităţi care, com-binînd legăturile orizontale şi verticale, „perturbălogica genealogică fără [însă] a o aboli” (17).

Note:

(1) Jérôme Baschet, Le sein du père. Abraham et lapaternité dans l’Occident médiéval, Paris, NRF,Gallimard, col. «Le temps des images», 2000, p. 75.

(2) Înrudirea trupească nu e strict supusă normelorde procreare biologică. Ea e tributară variaţiilor practici-lor sexuale, fiind ca atare un fapt social, ca în cazul

acceptării decomplexate şi legitimării bastarzilor. (3) În acest sens, Augustin desemnează cristelniţa

ca echivalent al maternităţii spirituale virginale, uterusmatris Ecclesiæ.

(4) J. Baschet, Le sein du père […], op. cit., p. 44. (5) Ibid., p. 346. (6) Jean Gaudemet, Le mariage en Occident. Les

mœurs et le droit, Paris, Cerf, 1987, p. 156-157. (7) J. Baschet, op. cit., p. 39. (8) Unii autori medievali compară alegerea episco-

pului cu consimţămîntul matrimonial (consensus) şiacceptarea de către superiorul ierarhic cu consumareatrupească a căsătoriei (sub forma identificării hirotonisi-rii cu împreunarea fizică a soţilor, concubitus). Cf.Ernst Kantorowicz, Les Deux Corps du Roi. Essai surla théologie politique au Moyen Âge. Traduit de l’an-glais par Jean-Philippe Genet et Nicole Genet, [1957],Paris, NRF, Gallimard, col. „Bibliothèque des histoires”,1989, p. 458.

(9) Georges Duby, Les trois ordres ou l’imaginairedu féodalisme, Paris, NRF, Gallimard, col.“Bibliothèque des histoires”, 1978, p. 144. Ierarhiileceleste ale lui Pseudo-Denis (secolul al V-lea) au hrănitreflecţia medievală asupra ierarhiei ecleziastice iar însecolul al XVII-lea episcopii din Franţa se refereau la elpentru a justifica inegalităţile sociale (ibid., n. 6).

(10) Georges Duby, Le chevalier, la femme et leprêtre. Le mariage dans la France féodale, Paris,Hachette, col. „Pluriel”, 1981, p. 100-102.

(11) Ibid., p. 296. (12) J. Baschet, op. cit., p. 51 şi urm. (13) Ibid., p. 53. (14) Ibid., p. 54.(15) G. Duby, Les trois ordres [...], op.cit., p. 425. (16) „Ordin negativ”, starea a treia nu e exclusă de

la privilegii ci de la dreptul sîngelui şi de la serviciuldivin, arată Denis Richet, citat de Duby (Les troisordres [...1, p. 424).

(17) J. Baschet, op. cit., p. 59.

n

Katinka Bajusz Colivie

Revista Vatra din Tîrgu Mureş are coperţilucioase, negre, semicartonate. E o plăceres-o răsfoieşti. Apare cînd şi cînd, dar e de

obicei consistentă pe tema tratată. Numărul 10-11/2010 îşi propunea – cum scrie la intrare – săne lumineze despre “Expertiza comunismului”. Otînără ne priveşte fix, cu un singur ochi (celălalt îie astupat de plete). Are gura şi urechile acoperitecu o banderolă roşie, ornată cu secera şi ciocanul.Aluzia la legea mafiotă a “omertà” e evidentă:“Chi non vede, non sente e tace / vive mille anniin pace”. Înseamnă că vom citi pesemne despreconivenţa dintre comunism şi stilul de viaţămafiot. Au trăit cumva “o mie de ani în pace”, pevremea comunismului, oamenii care şi-au amputatsimţurile şi simţirea?

Coperta a patra e de tot macabră: o stivă decranii umane rînjite. Mulţi dinţi lipsă, acolo undefusese gura. Zîmbetul ştirb al tigvelor. Sub ele, uncitat în engleză: “…there are some lies that lodgeso deep in the hopes of man that they can neverbe killed no matter how many are executed tomake the lie true”. Înţelepte cuvinte. Ne mairămîne doar să deschidem în fine publicaţia, pen-tru a vedea ce ne comunică despre subiectulanunţat.

Aici surprizele se ţin lanţ. Nu citim, cum ne-am fi aşteptat, o diagnoză asupra hidoşeniilorcomunismului. Majoritatea vorbitorilor se apleacăasupra… nemerniciilor anticomunismului. Ni seexplică detaliat mîrşăvia intelectualilor care, înactivitatea lor ştiinţifică ori publicistică, încearcăsă deconstruiască “fata morgana” bolşevică. Ţinta“cap-piept” e Vladimir Tismăneanu, dar scurtepopasuri contondente se produc şi în dreptul luiH.-R. Patapievici, ori al altor figuri publice, cărorale este condamnată înregimentarea politică dinprezent. Printr-o uimitoare răsucire de reper, vor-birea nu se mai face despre unul dintre marilefenomene criminale ale secolului trecut, ci se trecela răfuiala groasă împotriva purtătorilor de imagi -ne de azi. E util de precizat, pentru a se pricepemai exact dimensiunile făcăturii, că membriidesantului de ciomăgari sînt, în linii mari, aceiaşimaoişti furioşi, a căror neghiobie stridentă s-a re -velat – în contextul Raportului Final publicat deComisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii

Comuniste din România – prin lansarea uneibroşuri concurente. Huliganii din Iluzia anticomu-nismului frămîntă sub cizme aceleaşi noroaie, pecare le-au străbătut din nou pentru a jefui dili-genţa cu “Expertiza comunismului”.

“Pe mine condamnarea comunismului a ajunspur şi simplu să mă dezguste, şi asta nu are nicio legătură cu atitudinea mea faţă de comunism” –scrie apăsat condeierul despre care îţi vineautomat să te întrebi, îndată ce-i vezi numele pringazete: aşa de tînăr, şi deja şiulea? Aşadar investi-garea, discutarea şi blamarea (măcar în plan int-electual) a utopiei atroce, care a înălţat piramidede cranii, îi repugnă măriei sale, Ciprian-omul-fără-mîrţoagă. Imoralitatea flagrantă a acestui cinicimpenitent e revoltătoare.

Şi el continuă, în trombă, astfel. (Acordămconsistente premii financiare cititorilor care vorizbuti să identifice predicatul principal din urmă-toarele două fraze.) “Însă toate jocurile acesteacinice de putere, alianţele lipsite de scrupule,pragmatismul fără limite, lupta urîtă, la baionetă,pentru ceva ce a încetat de mult să mai fie (dacăa fost vreodată) un obiectiv al societăţii şi adevenit un obiectiv personal. Modul de un cinismîngreţoşant în care sînt puse să defileze victimelecomunismului în scopul autolegitimării şi reduc-erii la tăcere a oricui nu e de acord cu linia ofi-cială.” (Ei? Aţi găsit predicatele care să lege –măcar gramatical – toate aceste vorbe-vorbe? Sauputem conchide că eşecul lingvistic defilează,strîns lipit, în coasta avortului etic?)

Nu ştiţi cine e Florin Poenaru? Nici eu nu ştiucine e Florin Poenaru. Dar bietul Florin Poenaruare păreri foarte indignate despre faptul că dezas-trul comunismului mai poate fi criticat, chiar şidupă dărîmarea respectivului faliment din ţaranoastră. “Această circularitate a memoriei [? – L. A.] face din anti-comunism o activitate per-manentă, practicată mult după dispariţia oricărorurme de comunism din moment ce, nu-i aşa,memoria victimelor trebuie păstrată mereu.”

Iată un biped bizar, care e nemulţumit de fap-tul că memoria victimelor comunismului nu eştearsă instantaneu din catastiful suferinţei colec-tive. Care se miră insolent că orice urmă a crimei

nu dispare în momentul succesiv producerii sale.Care interzice dreptul la existenţă pentru un largevantai de activităţi de terapie socială: istorice,civice, etice, etc.

Cînd face totuşi o jumătate de pas îndărăt,fabulosul Poenaru le impută cercetătorilor că nuîntrebuinţează instrumentele călăilor: lupta declasă. Medicului chirurg i se reproşează că nu răs-firă bube verzi peste rana deschisă. “Despre for-marea, structura, evoluţia istorică, antagonismele,contradicţiile şi luptele acestei clase [muncitoreşti]nu se suflă o vorbă în anti-comunism.” Ei, da.Cum nu se vorbeşte nici despre plusvaloare, Anti-Duhring şi “Proletari din toate ţările, uniţi-vă!”. De altminteri, nici analiştii hitlerismului nuse lasă fraieriţi de teoriile imbecile despredegenerescenţa rasei evreieşti…

La capitolul de concluzii, haideţi să admirămşi cireaşa de pe tort: “anti-comunismul nu estealtceva decît o formă muzeificată de uitare, ogălăgioasă punere sub tăcere şi o îngropare a tre-cutului la vedere”. Fix aşa, oximoronic. Iar FlorinPoenaru e însuşi Florin Poenaru.

Adrian Dohotaru e dintre aceia care, privindflegmatic la mormanul de cadavre lăsat în urmăde regimul comunist, deplînge faptul că, în portre-tul de grup, mîna criminalului n-a fost pictatăsuficient de diafan. Prin urmare el deploră “istori-ografia vindicativă practicată în Raportul Final alComisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturiidin România”. Nu-i înţeleg, zău, tulburarea. Ar fisuficient să refacă el însuşi, din perspectivatorţionarilor, cronica anilor tulburi. Ar fi liber săne vorbească pe nerespirate, cum fac unii dintretovarăşii săi de idei, despre intenţiile nobile, ide-alurile luminoase, dificultăţile proletare şi frăţiauniversală dintre popoarele progresiste.

Dar nu. El combate faptul că VladimirTismăneanu şi colegii “eşuează în asumarea uneischeme interpretative, a unei baze epistemologicepentru a opera o astfel de pedepsire declarativă acomunismului”. Asumarea perspectivei morale înistoriografie este, prin urmare, făţiş reprobată.Indicarea vinovaţilor ce-au rezultat, în urmacercetării faptelor şi a documentelor, e abhorată.Pesemne că Adrian Dohotaru e dintre cei ce sus-pină cu jale, constatînd că încă n-au reuşit săcupleze în postumă frăţietate călăul şi victima. Elar vrea, demagogic, să pună lupul şi mielul să sepupe – ruseşte – pe gură.

Alex. Cistelecan învîrte polonicul în cratiţaeuro-marxismului volatil. El e nemulţumit con-statînd că Vl. Tismăneanu condamnă, la unison,teoria politică şchioapă şi practica socială crimi-nală. În revista Vatra, care expune pe coperta sacraniile supraetajate ale victimelor, iar în corpusilustraţii edificatoare din copilăria traumatizată atrei generaţii (sticle goale de lapte, ziduri deînchisoare, statuia lui Lenin în faţa Casei Scînteiietc.), Cistelecan jr. transpiră să ne convingă desplendoarea doctrinei: “nu are nici o importanţăcă proprietatea mijloacelor de producţie nu aajuns nicicînd în mîinile producătorilor, că legeavalorii şi structura de clasă au domnit nestingheritvreme de decenii”. Că bine le mai zice pătrunză-torul gînditor! Dacă, în comunismul românesc,proprietatea asupra mijloacelor de producţie ar fitrecut cu adevărat în mîinile producătorilordirecţi, pesemne că zidurile puşcăriei din Sighet arfi fost ceva mai scunde, iar sejurul în spatele lor,oleacă mai confortabil.

n

14

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

14 TRIBUNA • NR. 201 • 16-31 ianuarie 2011

Trash (I)Laszlo Alexandru

sare-n ochi

Iordanka Cioti Compoziţie

Nu mai este un secret pentru nimeni, cu atâtmai mult pentru majoritatea americanilor şieuropenilor, că imaginea Americii a suferit

transformări dramatice. După căderea zidului berli-nez, după ce revoluţiile din ţările Europei de Est şidestrămarea fostei U.R.S.S. au creat condiţii de imple-mentare pentru relaţii fără precedent între Estul şiVestul Europei, respectiv pentru proiectul extinderiiUniunii Europene, atlantismul a intrat în penumbră.Puterea solitară a Americii a sacrificat, se pare, oparte, ori chiar întreaga seducţie a democraţiei ameri-cane.1 Resentimentele generate de anti-americanismau fost în Europa, în mod tradiţional, mult mai per-suasive decât argumentele intelectuale ale modeluluiamerican devenit de la mijlocul secolului trecut globa-liza(n)t. Noul anti-americanism european, manifest cudeosebire după declanşarea războiului împotrivaIrakului, poate fi identificat într-o paradigmă diferită adezvoltării capitalismului post-industrial în Vest,ţinând seama de şapte componente: democraţiamanagerială, populismul, consumerismul, telemedia,rolul religiei, relaţia instituţiilor cu politicul, consecin-ţele globalizării asupra imaginarului colectiv. Nu voiinsista aici asupra descrierii acestora, dar este indubi-tabil că globalizarea şi confruntările civilizaţionale,cultura corporatistă şi modificările democraţiei ameri-cane şi vest-europene în consumerism au creat o dis-tanţă marcată între SUA şi Europa. Dintr-un versantal Vestului, Uniunea Europeană a devenit în condiţiileeroziunii puterii şi democraţiei americane un poladvers ale SUA. Mai mult decât oricând, anti-america-nismul din Europa a transformat diferenţele culturaletradiţionale în divergenţe politice, teme ale diferenţeişi confruntării prezente nu doar în discursul elitelor,ci şi în opinia maselor.2

După invazia Irakului, „declinul” american, moralori economic a devenit monedă curentă a cercurilormediatice şi intelectuale europene, transformând ten-dinţele separatiste atlantice în oportunităţi de gândireşi uneori de decizie politică antagonice. Atlantismuleste invocat de tot mai puţini drept simbol al superio-rităţii Vestului ajuns la zenit, şi denunţat de tot maimulţi drept umbra unei unităţi revolute. În circum-stanţele extinderii Uniunii Europene şi escaladării răz-boiului împotriva terorismului, anti-americanismuleuropean, construit în mentalitatea elitelor europenede experienţele deceniilor anterioare, inclusiv de celeantebelice, a cunoscut o radicalizare fără precedent,devenind după unii autori fenomen de mase.3

Evoluţia anti-americanismului îşi are originea isto-rică în Europa. Prin urmare, nu este prea târziu, oriprea devreme să constatăm că liniile de forţă ale anti-americanismului global au fost trasate din interiorulexperienţele europene cu modernitatea Americii. Ceeace nu exclude desigur specificul unor zone aparte pre-cum America Latină, Rusia ori lumea arabă. Însă celedouă argumente constant invocate de europeni dupăvara anului 1776, respectiv inferioritatea culturală aAmericii (de la maniere la performanţa culturală pro-priu-zisă), şi expansionismul accentuat al excepţiona-lismului american şi al intereselor mercantile aleAmericii, au prevalat în timp şi în alte regiuni alelumii. Neuitând însă că de la proclamarea libertăţii lorSUA sunt „ţara promisă” tuturor emigranţilor, şi căcetăţenia civilă şi democraţia americană alcătuiesc şiîn prezent o alternativă reală pentru locuitorii Terrei,se poate constata că „dezvrăjirea” definitivă a

Americii nu avut încă loc. Studiul imaginarului, nudoar al celui european poate deschide perspectiveneexplorate (încă) asupra legăturilor dintre estetic şipolitic în ceea ce aş numi calitatea funciar utopică aAmericii, în sensul clasic-renascentist al reînnoiriilumii prin despărţirea de lumea „veche”, al celui ilu-minist de progres prin reformă şi educaţie, ori al celuimodernist-postmodernist de transformare civilizaţio-nală prin revoluţie tehnologică şi economică, în celedin urmă politică.

Imaginarul poate fi cu atât mai util ca instrumentde evaluare pluridisciplinară a anti-americanismului cucât calitatea democraţiei în Vest este dezbătută intensşi în mod partizan, de la dilema democraţiei SUA,respectiv intervenţionism vs. izolaţionism (cu conse -cinţele deja binecunoscute), la capabilitatea democra -ţiilor europene (cele mai multe dintre ele înfiinţate orireconstruite după un trecut ne-democratic) de a-şi asi-gura respectul cetăţenilor. Într-o altă ordine de idei,proiectul extinderii europene nu este încheiat, iareuropenizarea devenită un complex de strategii aplica-tive ale unei filosofii de integrare pusă în operă cuviteze diferite are nevoie de un control eficient alstandardizării. Exercitarea acestui control evidenţiazăun relief diferit al hărţii UE, în funcţie de valori expli-cit naţionale. Federalismul european se confruntă curealitatea naţională a Europei, cu naţionalismul ei re-emergent. Pe de altă parte, europenizarea, la fel caamericanizarea ori sinificarea aparţin unor strategii deputere, în care confruntarea civilizaţională nu poate fişi nu trebuie ascunsă de discrepanţele nivelelor detrai, mergând de la Vestul la Estul Europei.

Definiţii ale imaginarului ca studiu al fenomenolo-giei, literaturii, psihologiei, sunt de găsit la Sartre,Roman Ingarden, Lacan, iar descrierea imaginarului înforma sa social-politică în paginile lui CorneliusCastoriadis. Imaginarul este văzut de mulţi autori cabancă de imagini.4 Unii autori sunt însă reticenţi înceea ce priveşte folosirea conceptului de imaginar.5

Imaginarul a început să fie un concept frecvent folositdin momentul în care Benedict Anderson şi-a lansatteoria „comunităţilor imaginate” („imagined commu-nities”), deşi el s-a referit explicit la imaginaţie, şi nula imaginar. Cu toate acestea, impactul cărţii luiAnderson a deschis calea afirmării imaginarului, prinaceea că imaginaţiei şi fanteziei li s-a acordat un statut extra-estetic, anume de „factoripolitici”.6

Charles Taylor a adus explicitări necesare pentrudiferenţa dintre imaginaţie şi imaginar, scriind desprecel din urmă că este „o structură mai profundă şi maiextinsă decât schemele intelectuale pe care oamenii leproiectează atunci când se gândesc la realitatea socia-lă”. Imaginarul încorporează un înţeles al aşteptărilor„normale”, este un simţ comun al înţelegerii necesarpentru a pune în operă practici comune. Imaginarulse extinde dincolo de „fundalul imediat al acţiunilornoastre”.7 Taylor apreciază că imaginarul social este„imaginarea societăţii de către societatea însăşi, nuacţiunea de a imaginea societatea de către indivizi”.Fiind „pre-reflectiv”, imaginarul este integrat în toatetipurile de povestiri paradigmatice, imagini şi ideolo-gii.8 Cu atât mai mult, tragedia din septembrie 2001,crede Taylor ar putea fi cuprinsă în conţinutul „uneiciocniri a imaginariilor”. 9

Consider că imaginarul este o noţiune cheie pen-tru a redefini anti-americanismul Europei de azi, din-colo de stereotipizare ori clişeizare culturală, ţinând

seama de compresia spaţio-temporală, de-teritorializare, de relativizarea şi subiectivizareavalorilor în postmodernitate. Istoricitatea anti-americanismului declanşează dorinţa unei/unorreprezentări opuse puterii americane, iar identificareacu aceasta/acestea sunt monitorizate mediatic, dacănu chiar exploatate politic. Anti-americanismul antre-nează o sentinţă/judecată morală interioară stereotipu-lui ori clişeului care joacă un rol capital pentru produ-cerea unei „totalităţi” ce se vrea salvată de putereadominantă a SUA. Elementele pre-reflective ale anti-americanismului asigură răspândirea rapidă a stereoti-pului, un fel înţelepciune populară imanentă, caredeşi angajează explicaţii culturale, ideologice şi politi-ce pe fondul unor experienţe istorice reale, le amână,sau le suspendă sine die. În abordările anti-americanis-mului trebuie să se facă diferenţa între critica justifica-tă a politicilor americane şi denigrarea propriu-zisă aAmericii. În acest articol mă opresc doar asupra rela-ţiei dintre imaginar şi definirea anti-americanismului,dorind să ilustrez vehemenţa unui resentiment cultu-ral cu o puternică potenţialitate ideologică.

Încercarea de a defini anti-americanismul este inti-midantă datorită elementului cantitativ al informaţiei.Dar în acelaşi timp, încercarea se reduce practic, la ooperaţie simplă. Cel mai des întâlnit răspuns este căanti-americanismul este o prejudecată, un stereotipcultural şi/sau politic, o oglindă distorsionantă aanxietăţii unor culturi şi civilizaţii faţă de hegemonis-mul american. În acest sens, se poate vedea că anti-americanismul este reacţia negativă la adresa america-nismului văzut ca „naţionalism” american, o atitudinemilitantă împotriva valorilor şi politicilor americaniză-rii. Reacţia este „negativă”, deoarece în acelaşi loc, depildă Franţa anilor 1776, 1945 ori 2001 au existatmanifestări de fraternizare cu America. Existenţa uneivarietăţi a discursului anti-american în întreaga lume,dar şi în interiorul Europei, arată că anti-americanis-mul poate îmbrăca forme sofisticate, dar poate fi înacelaşi timp încapsulat în forme triviale. Forţa de per-suasiune a anti-americanismului a fost cu atât maimare cu cât a pretins, şi după unii, a reuşit să demiti-zeze americanismul ca speranţă falsă a omenirii, sauca trădare a aşteptărilor privind democraţia în încarna-rea unei puteri cinice. Anti-americanismul reprezintă reacţia globală la eşecu-rile culturii americane (în sens generic) judecate dinperspectiva unui tribunal al ideilor şi practicilor demo-cratice.

De multe ori, anti-americanismul a împrumutatforma discursului anti-modern, altul decât cel religios,sau haina unui ritual de corectitudine politică maiales atunci când deziluziile, nemulţumirile moderni -zării şi globalizării au devenit prea costisitoare. Esteun fapt comun că anti-americanismul a fost folosit cafactor de coeziune naţional-culturală, precum lasfîrşitul secolului al nouăsprezecelea, când MatthewArnold, de pildă, clama pericolul „anarhic” al culturiiamericane. Lui Matthew Arnold i se pot adăuga pro-feţiile similare ale unor Heidegger, Sartre, Adorno,Baudrillard. Anti-americanismul s-a construit în inte-riorul unui mecanism imagologic de excludere carepoate asuma uneori şi caracteristici ideologice, deve-nind un simptom sau o premiză ideologică pentru oconstrucţie politică ulterioară. În Europa dar şi înAustralia, în Canada sau în Rusia, trecând prinAmerica Latină, anti-americanismul este ideologicsimptomatic, conţinând o indicaţie, o sugestie, unsemn prin care excepţionalismul american, ţinta prefe-rată a anti-americanismului trebuie pus între parante-ze. Definirea şi redefinirea anti-americanismului îşigăseşte sensul în nevoia de a analiza tendinţele careinfluenţează opinia civică, chiar a celei americane, aelitelor, intelectualilor, scriitorilor, politicienilor, înraport cu modernizarea, globalizarea, democraţia.Anti-americanismul nu poate fi privit ca o explicaţiesalvatoare pentru disfuncţionalităţile transatlantice oriintra-europene, renaşterea naţionalismului ori crizele

15

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

15TRIBUNA • NR. 201 • 16-31 ianuarie 2011

Anti-americanismul europenilor:stereotip cultural sau ideologieemergentã?

Marius Jucan

eseu

(continuare în pagina 20)

Emigranţii

Un biet român aseară mi-a intrat în casă...Ducea-n desagă Jiul şi Munţii Apuseni.Se întorcea la muncă în via din Ardeni,purtând o amintire cuminte şi frumoasă.

Şi insular fusese, fusese şi iberic...Acum se pripăşise în ţara lui Voltaire;purta în piept un sceptru, coroana lui de fier,şi pasul lui prin lume cutreiera homeric.

Îşi câştigase pâinea muncind printre fachiri;îşi cumpărase sarea cu bani de la galere;urcase şi pe podium în gala de himere;acum, ca o stafie, trăia din amintiri.

Îmi spuse „Bună seara”, amarnic şi postumşi-apoi, ca un oracol, m-a invitat la drum...

Atacul rechinului

Când marea nu i-a pus nimic în ac,pescarul s-a-ndârjit să pună aculîntr-un tablou cu mult mai vechi ca veacul,cu un rechin cabrându-se-n atac.

Momeală-avea o tablă dintr-o cocă...Carbonul se-ndoise acrobatic –rechinul sta la pândă fantomatic...flămând de-un veac, părea că se sufocă.

Doar pentru-o clipă fremătase marea;lovit de val, tabloul vechi cedaseşi marea revărsă în case oase –pescarul mort îşi deplângea eroarea...

Subit, un zvon se răspândi în sat:un nou atac rechinii-au declanşat!

Iarna ca o iubită

Eşti iarna mea; cunosc de-acuma jocul:mă ningi frumos cu zâmbete fierbinţi...Sunt un nebun ce şi-a intrat în minţi –Culeg zăpezi să fac în sobă focul.

Eşti iarna mea, ninsoarea aşteptatăSă îmi panseze rănile de ceară...Sărutul tău e jertfa mea de seară,Pe un altar de linişte curată.

Eşti iarna mea... Acoperă-mi pământul cu trupul tău ceresc, de diamante.Geloasele silfide şi bacante, să ne despartă, întărâtă vântul.

Şi nici nu ştiu că viscolul din zareSporeşte doar a noastră-mbrăţişare.

Pelerina

Ca un pelerin, pescarula plecat să-ncerce harulbălţii-ntinse peste sat.

Într-o noapte găurită,pe o ploaie îndârjită,a-ntins struna agasat.

Dimineaţa, greu, pe cale,un străin venea agale,într-un peşte îmbrăcat.

Peştele, cât o drezină,descheiat la burta plină,îi venea ca pelerină.

n

Prin bezna umedă şi rece, care începe la unmetru de geamul lângă care scriu, azi, luni spremarţi, la miezul nopţii, dorita noastră zi de mâinenu năluceşte, deocamdată, decât în gând: în, deci,temeiul imemorialei experienţe, al certitudinii cănoaptea-i, dintotdeauna şi mereu, urmată de onouă zi.

Aceasta, bineînţeles, până la Ziua de Apoişi/sau, pe plan individual, până în ceasul morţiinoastre, – când toţi cocoşii amuţi-vor, în benefi-ciul altei goarne.

Să trecem, însă, la prochimen:Luther afirmând (într-o Tischrede?) că, fie şi

ştiind că mâine-i sfârşitul lumii, „dies illa”, el, azi,tot ar sădi un pom;

Spinoza (Benedict sau Baruch), care considerătristeţea ca pe un soi de involuţie: căderea într-operfecţiune mai mică faţă de aceea a bucuriei,(mult) mai mare;

Hegel, atunci când hotărăşte că roua lacrimilornoastre e nu doar exteriorizarea, ci, mai ales, îns-trăinarea (de sine) a durerii proprii; nu mai ştiucare text sanscrit (citat de, pe cât cred, Malraux),spunând că, după bătălie, fluturii vin să se aşezepe hoiturile, deopotrivă, ale oştenilor învinşi, ca şipe (care-i diferenţa?) ale celor învingători…

* În paranteză fie spus: văzând, cândva, un film

nemţesc despre Berlinul, în ruină, de după ulti-mul Război Mondial, în care fetele dansau, ca şiîn victorioasa Rusie contemporană, înde ele, amscris o scurtă poezie simplă (intitulată, însă, cuschepsis, şi anume Donna con donna, după dom-nul de Brântome), – pe care o transcriu mai jos:

„La-nvinşi, ca şi la-nvingători,/ după război, labal, pe seară,/ pe nemaidatele cu ceară/ podeledesfundate, – ori,// afară, pe sub pomii ninşi/ de

floare şi prin iarba-n rouă,/ dansează două câtedouă,/ la-nvingători, ca şi la-nvinşi.

*Şi totuşi, n-aş prea vrea să cad, la unu după

miezul nopţii, când îl presimt pe Chantecler, înconformismul cuminţeniei, al unei dulci înţelep-ciuni; nu, nu-mi surâde să mă leagăn în conforta-bilul hamac al cogitaţiei sapienţiale, – care înseam-nă începutul, de obicei, al resemnării, al lâncedeimentalităţi capitulardo-defetiste, al rezonabileicedări, a genuflexiei şi îngenuncherii.

Nu am impresia, de altminteri, că textele luiHegel, Luther, Spinoza (cu excepţia, poate, a ulti-mului, cel hindus) ar fi un moale căpătâi, o pernăa necuminţeniei (sau a nestrăşniciei) noastre.

Nu-i vorba de paliative (ceea ce ele, texteleacestea, tămăduind îndeaievea şi pe de-a-ntregul,nici nu sunt); dar, într-acest preaplin al nopţii, desuspendarea (temporară) a gândului, a ruminaţieistereotipe şi insomne, în beneficiul, cum spu-neam, al certitudinii că noaptea-i, dintotdeauna şimereu, urmată de o nouă zi.

Până la Ziua Judecăţii; sau până-n ceasul mor-ţii noastre, – in hora mortis nostrae, amen.

n

16

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

16 TRIBUNA • NR. 201 • 16-31 ianuarie 2011

m i e z u n o p t i c ãªerban Foarþã

emoticon

poezia

Lazãr Magu

Ernest Palkó Valuri

În a patruzecea noapte de când s-a aflat cutrupa în refugiul acelor vornici, spătari şi stol-nici, peste ascunzătoarea din miezul codrilor s-

a abătut urgia. Fără să se facă auziţi, oştenii toc-miţi de Mircea V Ciobanul, domnitorul ŢăriiRomâneşti, s-au năpustit peste tabără şi i-au tăiatpe boierii nesupuşi, pe femeile lor, pe cuconii lor,pe servitorii şi pe apropiaţii lor. Aceia nici măcarn-au apucat să se mai apere. De oamenii dintrupă nu s-au atins. Doar pe Ţipor au vrut să-lprindă, bănu ind ei că evreul ar trebui să aibă banişi pietre scumpe asupra sa, dar acela a început săpăşească prin văzduh şi, deşi ramurile îi aţineaucalea, sfâşiindu-i pielea, a izbutit să dispară în spa-tele unui nor de întuneric.

Dimineaţa, trupa n-a mai găsit decât cadavre şimuribunzi. Ceva mai încolo, ceea ce a mai rămasdintr-unul dintre conacele din lemn ardea mocnit.Inspectând locul, Al Optzeci şi unulea a constatatcă, în afară de Ţipor, toată lumea era de faţă şineatinsă. De obicei, în fiecare noapte se maistingeau doi-trei muribunzi, aşa că părinteleTheophil îşi începea fiecare nouă zi cu slujbamorţilor şi cu înhumarea celor decedaţi. Înnoaptea aceea nu s-a mai prăpădit niciuna dintre„păsările cerului”. Coriolan, nebunul, se plimbaprintre oamenii adormiţi, în speranţa că va da decineva care să-i pupe păpădia înfăşurată peinelarul său drept.

Bufonul Vraci reveni în cortul său şi se culcăînapoi. Dori să doarmă, aşa că lăsă pleoapele să-icadă şi gândi, ca de obicei, la veşnica taină, tainatainelor: „Cum va arăta scena propriei salemorţi?”. Brusc, simţi pe cineva alături: deschiseochii şi-l văzu aplecat pe Golo asupra sa. Ca învis, sări în picioare şi fugi din cort. Golo avea uncuţit în mână. Lumea dormea pe unde a apucatsă-şi găsească loc. Al Optzeci şi unulea încercă săse apere cu o creangă, însă lemnul îi căzu dinmână. În schimb, reuşi să se caţere într-un copac.Golo nu l-a urmat, ci, cu cuţitul în mână, îl priveade jos. Însă nici cuţitul nu l-a mai putut opri peBufonul Vraci: el era sus, foarte sus, iar pământulîl striga cu toată puterea: Bufonul Vraci ascultăchemarea şi sări.

Atunci, deşi nu a împlinit încă nici 30 de ani, aaflat şi cel de al treilea răspuns la întrebarea„Cum va arăta scena propriei sale morţi?”, între-bare pe care şi-a tot pus-o în fiecare noapte,înainte de a adormi. Probabil că a aflat cevafoarte hazliu, fiindcă faţa i-a încremenit râzând.Dar poate că scribul se înşeală şi veşnicul râs alCelui de Al Optzeci şi unulea n-a fost decâtmodul său de a trata lucrurile cele mai serioase.

Cine n-a auzit de Trupa Bufonului Vraci, trupacare la mijlocul veacului al şaisprezecelea era maicelebră decât orice instituţie tradiţională saunumai vremelnică a Europei? Scribii ne-au lăsatmai multe mărturii despre ea decât despre faptelemarilor seniori, iar bogaţii şi săracii veneau depretutindeni s-o vadă.

Wilfried Humelsdorf, dominicanul care s-a inte-grat total în trupă, pare să fi fost, alături de PaterManolo, unul dintre puţinii martori oculari prin -tre numeroşii autori care s-au ocupat de acestsubiect. Dar nici el nu poate fi crezut sută la sută,mai ales că originalul manuscrisului său ori a fostdistrus, ori poate este păstrat într-un loc bineascuns, iar copiile la care a avut acces scribul suntsensibil diferite între ele. Totuşi, celelalte scrieri în

cauză sunt şi mai puţin credibile. Trei idei va mai selecta scribul din mărturia

dominicanului: Humelsdorf povesteşte că Golo ar fi dispărut

din cortul Bufonului Vraci cocoşat sub un cufărmasiv plin cu bani, pietre preţioase şi obiecte dinmetal scump, dar că obiectul cel mai preţios furatatunci ar fi fost două manuscrise: unul conţinândreţeta „elixirului vieţii” şi celălalt procesul depreparare al aurului din plumb. („Cufărul bufonu-lui” este o altă carte de largă circulaţie în secoleleXVI şi XVII, o carte de aventuri în care acea ladăşi conţinutul ei sunt descrise pe larg şi în caresunt pomenite toate legendarele comori pierduteale omenirii de la potirul Graal-ului şi până lacheia tezaurului scufundat odată cu Atlantida.)

Al doilea subiect ar fi despre identitatea luiGolo: Humelsdorf povesteşte că acela ar fi fostsocotit de „păsările cerului” drept un vechitovarăş al Bufonului Vraci, întrucât a venit odatăcu Al Optzeci şi unulea de la Hanovra, iar AlOptzeci şi unulea însuşi ar fi crezut că este unuldintre cei ce au sosit din Orient împreună cuParacelsus. Aşa că nimeni n-a pus vreodată măcarşi o simplă întrebare în legătură cu cine a fostGolo. Ulterior, atât Humelsdorf, cât şi ceilalţiautori lansează numeroase ipoteze, care de caremai senzaţionale”.

Al treilea punct din relatarea dominicanului lacare se mai opreşte scribul este descrierea sfârşitu-lui trupei. Odată cu moartea şefului ei, comuni-tatea aceea stranie a reacţionat ca un trup fărăcap. A rămas nemişcată şi nu s-a clintit nici măcarîn faţa focului ce s-a apropiat încet până a devoratoamenii, animalele, zdrenţele şi tot ce a rămas catransformat în stană de piatră din vechea şi gălă-gioasa trupă. După ce s-a săturat pe îmbelşugate,obosit, incendiul s-a stins de la sine.

Din cele vreo 20.000 de suflete, câte estimeazăHumelsdorf, între 10.000 şi … 100.000 câtnotează alţi autori, nu s-au mai întors la căminelelor decât vreo câteva sute. Printre care şi călugăruldominican şi Pater Manolo, fiecare relatându-neversiunea sa despre Bufonul Vraci, despre Kundar,despre Hashem, despre Conte, despre Roby,despre Ţipor şi despre toţi ceilalţi.

Cine n-a auzit de Trupa Bufonului Vraci, trupacare la mijlocul veacului al şaisprezecelea era maicelebră decât orice instituţie tradiţională saunumai vremelnică a Europei? Scribii ne-au lăsatmai multe mărturii despre ea decât despre faptelemarilor seniori, iar bogaţii şi săracii veneau depretutindeni s-o vadă.

Aşa s-a terminat şi relatarea scribului despre AlOptzeci şi unulea, Bufonul Vraci. Însă scribul n-aputut să pună punct acestei vieţi, cu riscul de amai cheltui din preţiosul timp, fără a încerca şi elsă afle cine a fost acel Golo şi în numele cui aacţionat el. Tot scotocind fără rezultat prinhârţoage vechi, a nimerit la o discuţie întâmplă-toare cu… cu cineva… cu un specialist în serviciilesecrete. Profesor universitar, extrem de doct îndomeniul său de competenţă, interlocutorul i-aspus că poziţia lui Golo în interiorul trupei a fosto poziţie tipică pentru un ofiţer sub acoperirebine instruit şi că asemenea situaţii s-au repetatdeseori în decursul istoriei. Profesorul i-a relatatcazuri reale mai palpitante decât cele mai multesubiecte de roman poliţist. Să te infiltrezi tăcânddin gură şi părând acolo ca de când lumea ar fi o

metodă clasică. În loc să-l mulţumească această informaţie şi

să-l facă pe scrib – în tot mai accentuata sa luptăcu timpul - să încheie biografia Celui de AlOptzeci şi unulea, el a vrut, în continuare, să ştiepentru cine a lucrat spionul. Aşadar, Golo aapărut în valea sub formă de fund de găleată delângă Hamburg, acolo unde se afla trupa când avenit tânărul Al Optzeci şi unulea din Hanovraspre a cumpăra nişte leacuri pentru familia sa.Datorită coincidenţei sosirii şi profitând de ea,Golo a fost considerat de fiul Bătrânului dreptunul dintre cei veniţi împreună cu Paracelsus dinOrient, iar de membrii mai vechi ai trupei că ar fivenit odată cu Al Optzeci şi unulea. Aşa cănimeni n-a pus nicio întrebare. Aceasta a fostpremisa de la care a plecat scribul.

Pe urmă, însă, scribul a trebuit să mai ia înconsiderare un lucru: în fond, nimeni n-a întrebatniciodată pe un nou venit cine este şi cu ce scopa sosit. Au fost destui cei care au venit, şi-au atinsţelul şi totuşi au rămas şi pe mai departe alăturide cei pe care i-au găsit acolo. Altfel cum să se fiformat mulţimea aceea nomadă atât denumeroasă?

Pornind de la celălalt capăt al întâmplării, sepoate trage concluzia că acela ce-şi spunea Golo aştiut de la început că Al Optzeci şi unulea, chiardacă ducea o viaţă asemănătoare cu cea a celor-lalţi membri ai trupei, ascunde în cufărul lui nunumai reţete pentru vindecat boli şi pentru trans-mutat metalele – de importanţa cărora poate căGolo nici nu era conştient –, ci şi multe valoritradiţionale: aur galben, argint, aur chinezesc,pietre scumpe şi bani de tot felul. Infiltrându-se întrupă, el n-a făcut decât să aştepte ca acea averesă tot crească şi momentul cel mai potrivit pentrua pune mâna pe ea.

Pentru cine a lucrat Golo? Iată ce se vorbea: Wilfried Humelsdorf spune că Golo ar fi dustezaurul la… o biserică reformată, unde l-ar fiascuns sub altar, indicând dominicanului un planconcret de a-l recupera în folosul ordinului alb şial Vaticanului; într-o cronică a lui MirceaCiobanul, se afirmă că Golo ar fi fost infiltrat întrupă, imediat după prima urcare pe tron a do -mni to rului, cu banii din cufăr putând principelevalah să-şi cumpere de la Înalta Poartă un nou fir-man pentru următoarea sa domnie; în vechibalade populare – nu numai ale valahilor, ci prelu-ate şi de alte popoare - , „comoara din cufăr” ar fiajuns în mâinile unor haiduci şi împărţită oame-nilor săraci; într-un manuscris aflat la mănăstireaFerme zu Chiuso1 se găseşte o descriere a trupeicu precizarea finală că Bufonul Vraci şi acoliţii săin-ar fi fost decât înfăţişări ale diavolului, iar Goloun înger trimis să-i supravegheze şi să-ipedepsească; într-un raport al celebrului iezuitCamillo Rusas, se pretinde că datorită unui agentpe nume Golos (!?), generalul Castaldo, coman-dantul trupelor austriece de la Timişoara, ar fifost în stare să trimită un cufăr cu bunurinepreţuite şi cu şi mai valoroase manuscriseîmpăratului Maximilian. Curând după aceea,Rudolph al II-lea, împăratul magician, ar fi ţinut oanumită „comoară din cufăr” la cel mai înalt preţ.

Concluzia: ne-au rămas prea multe informaţiidespre acel cufăr şi despre Golo, fapt ce a trans-format întreaga poveste într-un palimpsest în carestraturile succesive ale textelor fac ilizibil întregulmanuscris.

- Nu mai căta să afli pentru cine a lucrat acelGolo! l-a sfătuit profesorul pe scrib. La oricareconcluzie vei ajunge, s-ar putea să ai dreptate sausă te afunzi în eroare. Mulţumeşte-te cu faptul că

17

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

17TRIBUNA • NR. 201 • 16-31 ianuarie 2011

Finalul bufonului Vraciproza

Gheorghe Schwartz

18 TRIBUNA • NR. 201 • 16-31 ianuarie 2011

Omagiu evreilor români dinStatele Unite ºi Canada

Aurel Sasu

l-ai descoperit pe Golo, care a frânt nu numaiviaţa Bufonului Vraci, ci şi existenţa întregiitrupe, o trupă cum nu ne-au rămas mărturiidespre alta. Dacă nu te vei mulţumi cu atât, veiintra într-o clădire cu un număr infinit de uşi şivei sfârşi prin a te rătăci pe veci.

- Ce uşi? - După ce vei crede că ai răspuns corect în

privinţa acelui Golo, te vei întreba dacă itinerarultrupei a fost întâmplător sau premeditat. Apoi veicrede că va trebui să afli unde şi cu ce scop apornit Al Optzeci şi unulea să traverseze codriiŢării Româneşti.

- Da. Şi, atunci, ce să fac?- Să mergi mai departe! Tot căutând povestea

aceea a lui Golo, nu vei mai termina niciodată săparcurgi drumul Celor O Sută. Printre altele,poate şi acesta a fost scopul lui Golo.

- Nu pot să trec mai departe, până ce nu ter-min de scris o biografie, s-a încăpăţânat scribul.

- Lucrurile decurg unele din altele. Tu vrei săafli amănunte despre acel Golo din veacul al XVI-lea? Tu?! Tu, care nu eşti în stare măcar să-lrecunoşti pe Golo de lângă tine!?

Incitat de cuvintele profesorului, scribul aînceput să vadă un Golo în mai toţi oamenii cucare se întâlnea. Până şi-a impus - pentru a nuînnebuni de tot - să se ocupe, în primul, în aldoilea şi în al o sutălea rând, doar de Cei O Sută.Sunt şi acolo suficienţi Golo pentru a mai pierdevremea cu ceilalţi – aceiaşi Golo din preajma atâtde modestei persoane care este scribul.

Note:1. Întotdeauna când s-a aflat rătăcit în căutărilesale, scribul s-a întors în biblioteca inestimabilă aacelei mănăstiri din creierul Alpilor şi, mai defiecare dată, a găsit acolo ceea ce a căutat zadar-nic altundeva. Scribul îşi arată şi de data astamarea recunoştinţă faţă de stareţii şi călugăriicare l-au primit întotdeauna cu atâta solicitudineşi, în primul rând lui Dumnezeu că i-a arătat unloc atât de aproape de El.

(Fragment din romanul Cei o sută – Diavolul argintiu)

n

accent

Ioana Alexandra Tămas Urmele unui zid

N-a fost pentru nimeni o surpriză remarcabilasinteză documentară (Salute to the RomanianJews in America and Canada. 1850-2010.

History, Achivements, and Biographies, XlibrisCorporation, Bloomington, Indiana), publicată, în2010, de Vladimir F. Wertsman, unul din cei mai pre-ţuiţi, respectaţi şi dedicaţi cercetători ai multiculturalis-mului de peste Ocean. Volumul continuă preocupărimai vechi consacrate imigrării, integrării şi identităţii,păstrate prin valorile creaţiei spirituale şi ale tradiţieiorganice. Nu e deloc întâmplător că întâia lucrare aautorului este închinată grupului etnic românesc (TheRomanians in America. 1748-1974. A Chronology andFact Book, 1975), într-un triptic din care mai fac parte:The Romanians in America and Canada. Guide toInformation Sources (1980) şi Romanians in theUnited States and Canada. A Guide to Ancestry andHeritage Research (2003).

Cine-l cunoaşte pe acest împătimit al cărţii, animulţi bibliotecar principal la Mid-Manhattn Library,din New York, ştie cu câtă bucurie şi orgoliu subtilulom de cultură şi rafinatul îndrăgostit de mondenităţiaristocrate se revendică de la prestigiul şcolii româneşti(este licenţiat al Facultăţii de Drept din Iaşi, 1953) şide la prestigiul marilor modele interbelice, în preajmacărora s-a format şi a crescut. Stabilit în Statele Unite(1967), viitorul cărturar nu şi-a uitat adânculizvoarelor dintâi. Le-a adăugat, în timp, doar discretanostalgie a sufletului şi emoţia rostirii cuvintelor înlimba mormintelor de-acasă. Astăzi, Vladimir F.Wertsman e o prezenţă, dacă mai rară în comunitatearomânească, nu mai puţin copleşitoare şi plină deadmiraţia celor care-i venerează munca, sfatul şiînţelepciunea. Mesajul lui e cel de trăire exemplară îndeplinătatea ideii de prietenie, de binevoitoareînţelegere şi de reciprocă îndreptăţire, din dragoste, aapropierii.

Volumul amintit (Salute to the Romanian Jews inAmerica and Canada) se deschide cu o "microcronolo-gie" a constituirii, consolidării şi evoluţiei comunităţiievreieşti în teritoriile locuite de români, din primulsecol după Hristos, până în 2009 (Romania's TwoMillenia Jewish Community). Două milenii de civiliza-ţie, văzute prin ideea motto a cărţii: iubire şi egalitateîn respect, sub semnul purtător de strălucire alaceleiaşi istorii. Un prim grup de evrei, a căror revoltăfusese reprimată şi al căror templu fusese dărâmat, sestabileşte în Dacia, venind tocmai din Ierusalim, înanul 70 d.H. Decebal le acordă drept de rezidenţă,folosindu-i ca interpreţi, negustori şi furnizori debunuri. Peste mai multe veacuri, Matei Basarab le vaacorda azil, în Ţara Românească, celor fugiţi dinUngaria, de teama convertirii la catolicism. SubAlexandru cel Bun sunt liberi să locuiască, în oriceparte a Moldovei. La fel sub Ştefan cel Mare, al căruimedic personal e Menghli Gerai, iar logofăt, IsaacBenjamin Shor, ultimul păstrându-şi dregătoria şi subBogdan Vodă. Primele comunităţi sefarde suntmenţionate, în Bucureşti şi Craiova, începând cu sec-olul al XVI-lea, o populaţie de evrei, stabilă, existânddeja, în acelaşi secol, la Iaşi, Suceava, Botoşani, Sibiuşi Cluj (la Iaşi, cu o sinagogă şi un cimitir). VasileLupu (secolul XVII) acceptă, la Curtea sa, mai mulţimedici şi farmacişti evrei, aşa cum va proceda şi C. Brâncoveanu, un secol mai târziu. Un documentdin 1665 consemnează prezenţa, în armata lui MihaiViteazul, a soldaţilor evrei, alături de valahi şi sârbi.Constantin Mavrocordat acordă imunitate fiscalăevreilor stabi liţi în Herţa, Bălţi, Orhei, Ocna şi Hârlău.Din Descriptio Moldaviae (1717), a lui DimitrieCantemir, aflăm că, în Moldova, evreii îşi puteau con-

strui, fără restricţii, sinagogi din lemn. Începând cusecolul al XVIII-lea, apar şi primele formaţii mixte delăutari, alcătuite din români, evrei şi ţigani. Dupănumeroasele nenorociri din timpul războiului ruso-turc(1769-1774), în ambele Principate, evreii se bucură deprotecţia specială a domnitorilor (AlexandruMavrocordat, respectiv Nicolae Mavrogheni). În 1803,se aflau în Moldova aproape trei mii de familii deevrei. Cincizeci de ani mai târ ziu, populaţia evreiascădepăşea cifra de 130.000. În Proclamaţia de la Islaz(1848), drepturile comunităţii sunt formulate explicit:"Emanciparea israeliţilor şi drepturi politice egale pen-tru toţi compatrioţii de altă credinţă". În 1852, înBucureşti, se deschide întâia şcoală şi, din 1857, apareIsraelitul român, primul ziar al comunităţilor evreieştidin Moldova şi Ţara Românească (în limbile românăşi franceză). Marele eveniment din 1867 e consacrareaTemplului Choral din capitală, în prezenţa unorreprezentanţi ai puterilor străine şi notabilităţi aleoraşului. Întâiul teatru în idiş se deschide la Iaşi(1876), cu un spectacol comentat favorabil de MihaiEminescu, în Curierul. Recensământul din 1899/1900înregistrează 299.632 de evrei (43.274 numai înBucureşti). De notat că, între 1881 şi 1914, au imigratîn Statele Unite peste 75.000 de evrei (altor câtorvamii, refugiaţi din Ucraina, statul român le-a acordat, în1918, azil de tranzit tot în drumul spre America şiCanada). În 1922, ia fiinţă Uniunea ComunităţilorEvreieşti, din toate teritoriile reunite ale ţării.Constituţia din 1923, în articolul 133, asigură evreilordreptul la cetăţenie şi tratament egal cu celelaltegrupuri etnice. Numărul total al rezidenţilor era, dupărecensământul din 1930, de 756.930 (cei mai mulţi, înEuropa, după fosta Uniune Sovietică şi Polonia). În1931, ia fiinţă Partidul Evreilor din România, a căruiactivitate, inclusiv parlamentară, se desfăşoară paralel,după 1935, cu radicalizarea antisemitismului şi a man-ifestărilor de intoleranţă politică. După al DoileaRăzboi Mondial, numeroşi evrei se vor alăturaPartidului Comunist, ajutând la implementareamăsurilor totalitare, de abrogare a drepturilor omuluişi de suprimare a libertăţii cuvântului (ulterior, acelaşiregim îi va aresta, condamna şi denunţa ca trădători).Un număr de aproape 270.000 vor imigra "contracost" în Israel, Statele Unite şi Canada. Potrivit unordate recente, în România mai trăiesc aproximativ100.000 de evrei, organizaţi în Federaţia ComunităţilorEvreieşti (cu un ziar: Realitatea evreiască, publicaţii despecialitate: Studia Hebraica şi Studia Judaica, EdituraHasefer, un teatru în limba idiş, la Bucureşti, trei

19TRIBUNA • NR. 201 • 16-31 ianuarie 2011

Ilie Rad

O analizã mitico-religioasã aunor patologii din lumea contemporanã

Sub un titlu care trimite mai degrabă la oabordare comico-umoristică a realităţii(Mama proştilor e mereu gravidă. Sociologia

patologiilor cotidiene. Cuvânt înainte de ŞtefanAfloarei, Institutul European, Iaşi, 2010), ales pro-babil din raţiuni de marketing, Nicu Gavriluţăpublică de fapt o lucrare gravă de filosofie, carese constituie într-o analiză extrem de lucidă şi depertinentă a unora dintre patologiile lumii con-temporane (de aceea nu mă mir că autorul nu afăcut nicio referire la lucrarea Istoria culturală aprostiei omeneşti, de Rath-Vegy Istvan). În ciudaprefeţei explicative (În ce sens “mama proştiloreste mereu gravidă”?) şi a stabilirii celor şaptetipologii ale prostiei omeneşti (Prostia ca necu-noaştere şi omenească ingnoranţă; Prostia ca han-dicap social; Prostia ca privare etc.), sensul cărţiieste altul, stabilit de altfel, foarte exact, de auto-rul însuşi: “Cartea de faţă îşi propune o lectură încheie mitico-religioasă a unor realităţi contempora-ne. Tragediile lumii de azi, ca şi catastrofele viito-rului apropiat, ar fi (şi) inevitabila pedeapsă adesacra lizării pământului. Experimentele nucleare,poluarea, distrugerea vegetaţiei şi masacrarea fau-nei nu pot fi controlate fără o profundă schimba-re de mentalitate a omului (post)modern faţă depământ. Prin urmare, infuzia în masă de mitolo-gie şi metafizică arhaică privind teluricul este,spun eu, una absolut necesară.” (p. 17).

Nicu Gavriluţă, profesor universitar şi decan alFacultăţii de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice aUniversităţii “Al. I. Cuza” din Iaşi, este cunoscutîn lumea specialiştilor ca unul dintre cei maiavizaţi cercetători contemporani din spaţiul româ-nesc ai fenomenului religios, abordând un dome-niu în care s-au ilustrat alţi doi mari români:Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu. Într-adevăr,profesorul ieşean a publicat câteva lucrări impor-tante în domeniu, unele apărute la prestigioasaEditură Polirom din Iaşi: Mentalităţi şi ritualurimagico-religioase (1998), Culianu – jocurile minţiişi lumile multidimensionale (2000), Imaginarulsocial al tranziţiei româneşti (2001), Fractalii şitimpul social (2003), Hermeneutica simbolismuluireligios (2003), Mişcări religioase orientale. O per-spectivă socio-antropolgică asupra globalizăriipracticilor yoga (2006), Antropologia socială şiculturală (2009).

În orice caz, autorul nu este la primul demerspublicistic propriu-zis. În 2006 a tiparit, la EdituraProvopress din Cluj-Napoca, volumul România înStarea Bardo. Publicistică şi dialoguri culturale,ceea ce arată, încă o dată, că nici în trecut, nici înprezent, marii intelectuali nu au stat izolaţi în“turnul de fildeş”, ci s-au implicat activ în pro -blemele Cetăţii.

Cartea de care ne ocupăm include o parte dineditorialele publicate de autor în cotidianul Ziuade Iaşi, în intervalul noiembrie 2008 – ianuarie2010. Autorul pleacă, aşadar, de la ideea că lumeade azi este una profund desacralizată, fiind nece-sară o resacralizare a ei. Această nevoie de sacruapare din nevoia funciară a omului (post)modernde mitologii, care “să-i seducă imaginarul şi să-icompenseze măcar simbolic dorinţele şi nostalgi-ile ascunse”.

Cele patru secţiuni ale cărţii (I. Patologii

politice; II. Patologii ale sacrului; III. Patologii reli-gioase; IV. Patologii sociale), echilibrate ca numărde abordări, au o perfectă unitate ideatică, datăde viziunea mitico-religioasă şi modul de abordareliterară. Evenimentele şi întâmplările lumii desprecare scrie Nicu Gavriluţă fac parte din viaţa noas-tră de fiecare zi: cumpărăturile de sărbători,fenomenul globalizării, previziunile privind sfârşi -tul lumii, vizionarea unui film, o carte recentă, ocălătorie în străinătate, un examen de bacaluareatsau de admitere la facultate, un meci de fotbal,un proiect legislativ etc. Sunt “întâmplări” pelângă care cei mai mulţi dintre noi trecem indife -renţi, fără să ne preocupe semnificaţia şi tâlculacestora. Nicu Gavriluţă le comentează şi le inter-pretează, cum spuneam, în cheie mitologică.

Confruntarea electorală dintre Traian Băsescuşi Mircea Geoană, de pildă, îi aduce aminte deordaliile din vechime (practici religioase şijuridice, realizate de călugări în numele domnului,prin care acuzaţii îşi probau nevinovăţia, cum arfi, de pildă, ritualul ţinerii în mână a unui fierînroşit; o femeie însărcinată, dar necăsătorită,putea fi salvată dacă scăpa cu viaţă după o călăto-rie într-o barcă fără vâsle etc.). De asemenea, afir-maţia că Traian Băsescu a câştigat alegerile prezin-denţiale graţie flăcării violet îi prilejuieşte autoru-lui un lung excurs în istoria acestui mit.Semnificaţia Halloweenului este decriptată cu aju-torul mitologiei celtice: conform unor străvechicredinţe celtice, sufletele defuncţilor revin perio -dic pe pământ, instalându-se în corpurile celor vii,pe care le “posedează”. Cei vii, pentru a scăpa deaceste teribile captivităţi, recurgeau la tot felul destratageme, pentru a nu fi găsiţi de spiritelemorţilor, inclusiv prin mascarea chipului (adeseacu dovleci aprinşi) şi a corpului, pentru o totalăcamuflare. Preluată, prin emigranţii irlandezi ainsecolului al XIX-lea de către americanbi, “sărbă-toarea” de Halloween “s-a globalizat” rapid, fiindputernic exploatată comercial şi mediatic.

De altfel, fără a face exces de erudiţie, autorul

à

Centre de studii iudaice la Bucureşti, Cluj, Iaşi şi unInstitut pentru studierea holocaustului).

Al doilea capitol este dedicat Evreilor români dinStatele Unite (Romanian Jews in the United States).Prezenţa primelor grupuri de evrei pe continentulamerican datează din 1850 (în 1888, numărul lor eraestimat la 2000; astăzi, la 250.000). Şerban Drutzu(Românii în America, 1922) estima la 100.000numărul evreilor, organizaţi deja în zeci de asociaţii,congregaţii, sinagogi şi şcoli, cu deosebire în NewYork şi împrejurimi. Cu o excepţională grijă pentruamănunt, autorul reface istoria, stabileşte filiaţii,comentează iniţiative culturale, izbânzi profesionale şiconsacră tradiţia respectată cu obstinaţie în cântec(Rumenye, Rumenye / România, România e unul dincele mai celebre hituri idiş ale tuturor timpurilor), înteatru (la sfârşitul secolului al XIX-lea, exista la NewYork o "Romanian Opera House" şi un "RomanianYiddish Theater"), în literatură (tot la New Yorkfuncţiona o bogată bibliotecă româneas că), în artaculinară etc. Din ţară se împrumutau cărţi, ziare şiînregistrări (Philip Axelard publică, la New York, între1911 şi 1924, ziarul Steaua noastră: "Noi alt domn nucunoaştem, decât domnul popor român"). Evreii deorigine română au dat culturii americane mari perso -nalităti, profesori (Leon Feraru), economişti (WilliamHaber), lingvişti (Marianne Hirsh, Ruth R. Wise), crip-tologişti (William F. Friedman), sculptori (MauriceGlickman), pictori (Bernard Rosenquit), medici (LouisKlein Diamond), psihanalişti (Dori Laub), avocaţi(Nathan Burkan), oameni politici (Sophie Masloff),oameni de afaceri, sportivi etc. Un capitol special estededicat Evreilor români din Canada (Romanian Jewsin Canada; aproximativ 25.000), urmat de altul:Supravieţuitori ai holocaustului român şi drepţii întrepopoare (Romanian Holocaust Survivors andRighteous Gentiles), cu un articol mai vechi al autoru-lui (Righteous Gentiles in Romania and Moldova),reprodus din Multicultural Review (Summer 2009). Înarticol, se regăseşte, în esenţă, spiritul întregii cărţi:"Discutând despre holocaust, se cade să avem învedere nu doar crimele, înfăptuitorii şi victimele lor,nu numai regimurile care au generat şi încurajat acestecrime împotriva evreilor şi a altor minorităţi, ci şi peacei extraordinari ne-evrei, mânaţi doar de conştiinţalor şi de sentimentele lor umanitare, riscându-şi vieţile,poziţiile sociale, funcţiile, punându-şi în pericol famili-ile spre a-i ajuta pe evrei să scape de maşinăria morţii".Câţiva dintre aceşti "drepţi între popoare", de laRegina Elena-mamă, la diplomaţi (Constantin Karadja,Florin Manoliu), militari (Theodor Criveanu), politi-cieni (Traian Popovici), înalţi prelaţi (PatriarhulNicodim), funcţionari (Sabin Manuilă), la oameni sim-pli: ţărani, negustori, învăţători, au adeverit, prinfapte, crezul talmudic: a salva o singură viaţă echiva -lează cu a salva întreaga lume.

Partea a doua a cărţii e un veritabil compendiu enci-clopedic: Who's Who among Romanian Jews inAmerica and Canada (scriitori, muzicieni, avocaţi,politicieni, istorici, lideri sociali, rabini, ingineri, artişti,medici, sportivi etc.). Evident, în lista autorilor se aflănumele consacrate ale unor poeţi, prozatori, publiciştişi editori (Konrad Bercovici, Nina Cassian, AndreiCodrescu, Leon Feraru, Norman Manea, ValéryOişteanu, Vladimir Tismăneanu ş.a.), pe care cititorulîi poate consulta în prezentările mult mai extinse şi lazi, din sintezele de lexicografie literară apărute în ţară.Vladimir F. Wertsman n-a dorit, era şi imposibil, dealtfel, să epuizeze o informaţie atât de vastă. Intenţianemărturisită a fost să provoace admiraţia pentrumemorabilul efort de continuitate spirituală şi pentruun imaginar al armoniei, regăsibil în acest celebrudeziderat lovinescian: "Să ne apropiem, nu judecându-ne unii pe alţii, ci iubindu-ne, trăind împreună bucuriaumanităţii fiecăruia din noi". Într-o lume a urii, a vio-lenţei, a suspiciunii, a fanatismului şi a supremaţieifizice, cartea lui Vladimir F. Wertsman este argumen-tul cel mai convingător, mai generos şi elocvent alnevoii de convertire comună la religia dragostei, aindulgenţei, a toleranţei şi a vieţii. n

20

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

20 TRIBUNA • NR. 201 • 16-31 ianuarie 2011

îi citează, ori de câte ori are ocazia, pe MirceaEliade, Ioan Petru Culianu, Max Weber, PierreBrunel, Andrei Pleşu şi alţii, Nicu Gavriluţătrâdându-şi la fiecare pagină preocupările sale deantropolgie şi sociololgie a religiilor, de interfe -renţe a ştiinţei cu religia, de abordare multidisci-plinară a misterelor condiţiei umane.

Din foarte multe puncte de vedere, cartea defaţă este şi o privire în oglinda realităţii a noastră,ca popor, cu viciile şi calităţile care ne sunt speci-fice. Cred că una din trăsăturile care ne caracteri -zează este, alături de sentiementul invidiei (“sămoară şi capra vecinului!”), ceea ce aş numi “cul-tura ingratitudinii”. Iată ce explicaţie dă acesteiaautorul cărţii: “Omul ajutat de tine are şansa ceamai mare de a-ţi deveni potenţialul inamic. Dece? Tocmai pentru că l-ai ajutat, iar orgoliul luinemăsurat (“eu sunt cineva în ochii mei”) nusuportă ca altcineva să-i cunoască misterul pro-priei neispăviri” (p. 178).

Intelectual din stirpea moraliştilor francezi,Nicu Gavriluţă comentează şi critică hedonizareaşi mercantilizarea Crăciunului, manipularea sărbă-torii sacre, pentru câştigarea unui capital electoral,când, de fapt, “spiritul Crăciunului ţine deasumarea discretă şi profundă a exemplarităţiiîntrupării Fiului lui Dumnezeu pentru mântuireaoamenilor.” În alt eseu (Cadourile Swarovski şimagia lumilor de cristal), eseistul subliniază pro-funda nevoie a omului modern de mitologii şicondamnă “înclinaţia spre consum excesiv şirisipă ostentativă”. Sărbătorirea, la noi, a SfântuluiValentin constituie exemplul omului care caută,

cum zicea şi Mircea Eliade, “plenitudinea în clipăşi eternitatea în istorie”. Un alt eseu, Blajinii,puşca şi cureaua lată, oferă un tablou al Românieicontemporane, cu o scară a valorilor tradiţionaleîn periculoasă derivă: “Aici contează enorm banii,afacerile, câştigul copios şi urgent obţinut. Prinurmare, pe scena politică şi socială românească seimpun alte <<virtuţi>>, cum ar fi tupeul, prostiaagresivă, prietenia de conjunctură, traficul deinfluenţă, manipularea electorală etc. Lecţia bla-jinilor ar fi, înainte de toate, una spirituală:întoarcerea la valorile instituite de Dumnezeu înzorii creaţiei.” (p. 79). Şansa noastră de salvare arfi revigorarea spirituală a omului, dăruirea totalălui Dumnezeu, opţiunea pentru valorile eterne:respectarea celui diferit de tine (etnic, social, sexu-al), bucuria pentru reuşita celuilalt, bunul simţ,smerenia, răbdarea discreţia, tot atâtea valori creş-tine.

Provenind din Moldova poetică, NicuGavriluţă acordă o mare atenţie frazei şi cadenţeiacesteia, care îmi aminteşte de un alt filosofromân, atât de aproape de literatură, D. D. Roşca,a cărui Existenţă tragică a fost reţinută de G. Călinescu în celebra sa Istorie. E de mirarecum un autor, atât de intim familiarizat şi ocupatcu textul ştiinţific, poate scrie atât de literar,alegându-şi cele mai potrivite cuvine, folosind unregistru stilistic în care, alături de termenii ştiinţi-fici specializaţi, intră şi englezisme de ultimă oră(cool, hard), dar şi creaţii lingvistice ad-hoc (crimeotevizate) sau argouri în uz (câştiguri babane).Dau un singur exemplu edificator, de armonieinterioară a frazei şi de folosire cu măiestrie a

epitetului caracterizator: ”Ne alimentăm inconş-tient din substanţa vechilor mituri, trăind deseorişi cu deliciile amăgitoare ale vieţii prin delegaţie.E ca şi cum am încerca să ne compensăm neîm-plinirile, ambiţiile frânte şi mândriile tăinuiteprintr-o mare cheltuială de sărbători. Avem, poate,domestica iluzie că măcar o dată pe an ne putempermite să fim asemenea unui VIP bogat şi debor-dând de generozitate.”

Eu cred că, dacă ar fi tradusă într-o limbă decirculaţie s-ar putea elimina prea multele greşelide tipar – neâmpliniţi, ai noştrii, (a) creia, siteuri,servici etc. – pe fiecare pagină există cel puţin oastfel de greşeală, o notă proastă pentru editură.De asemenea, practica editorială corectă ar fiimpus datarea riguroasă a fiecărui eseu dinsumarul cărţii.), s-ar vedea că această carte este,prin conţinutul ideatic, profunzimea şi subtilitateaideilor şi observaţiilor, la nivelul oricărui gânditoreuropean contemporan.

Volumul beneficiază de o aplicată şi compre-hensivă prefaţă, datorată lui Ştefan Afloarei, elînsuşi un cunoscut eseist şi filosof contemporan.

Se spune că articolul de ziar durează doar ozi, pentru că ziaristica se înscrie, ca şi actulpolitic, în zona derizoriului, a efemerului. Iată odovadă contrară: textul jurnalistic scris de NicuGavriluţă poate transgresa efemerul, fiindcă în elpulsează viaţa adevărată, cultura autorului, grijaacestuia pentru exprimarea adevărului, obiectivi-tatea şi imparţialitatea politică, asumarea condiţieide modest observator al lumii în care trăim.

n

democraţiei. Dar el poate fi folosit ca un factor agra-vant al unei conjuncturi, economice ori militare, încompetiţia de putere cu America.

Într-o ordine cronologică dinspre azi spre începu-tul acestui secol, anti-americanismul este „lingua fran-ca a Europei”.10 Anti-americanismul contemporan legi-timează discursul unor reprezentanţi ai UniuniiEuropene ca putere emergentă ce are nevoie de unnucleu ideologic pentru a-şi coaliza membrii în cons-truirea europenismul ca şi contra-imagine a america-nismului. Anti-americanismul devine „o problemăpolitică” într-o lume care suferă de un „deficit de poli-tică”.11 Ivan Krastev crede că anti-americanismul estepreludiul unui secol anti-american, deoarece nu este„un sentiment trecător”. Dacă anti-americanismuleste pentru multe culturi europene un ansamblu destereotipii tradiţionale, în lumea actuală anti-america-nismul a devenit „un context cu valoare de princi-piu”. Krastev, locuitor al Europei ex-comuniste, susţi-ne că lumea de azi nu suferă de un deficit al procedu-rilor democratice, ci de unul al politicilor democraţiei,şi că anti-americanismul poate deveni un obstacolmajor în calea promovării democraţiei, ori un elementsecundar al destabilizării ei. O opinie la fel de rele-vantă este şi cea a lui Janos Matyas Kovacs care scriecă anti-americanismul a fost preluat în Ungaria degrupuri naţionaliste şi populiste, pe când pro-america-nismul este cultivat de grupuri cu atitudini liberale12.Intuitiv, fără a avea la dispoziţie date statistice privindsituaţia din România, se poate spune aproape acelaşilucru, adăugând că elitele politice ex-comuniste audevenit pro-americane după 1989 pentru a-şi albi tre-cutul de obedienţă comunistă.

Pericolul unei Europe care să angreneze anti-ameri-canismul ei cultural şi intelectual într-o mixtură explo-zivă de naţionalism şi xenofobie este real.13 Este desubliniat că dacă în critica Americii există multe sub-iecte întemeiate care se referă la diferenţele culturale

şi politice dintre Europa şi America, este de observatcă această critică este adesea golită de conţinut,lăsând loc unui reducţionism popular care face dinAmerica sursa tuturor nenorocirilor. Definiţiile luiTony Judt privind anti-americanismul sunt convingă-toare în acest sens. Judt vorbeşte despre anti-america-nismul ca despre o „metanaraţiune-cadru” a secolului.Scriind despre „banalitatea” anti-americanismul, Judtsugerează nu numai sintagma Hannei Arendt, dar deasemenea tendinţa de a vedea tot „răul” modernităţiişi modernizării în anti-americanism. Ambiguitatea ste-reotipiei în anti-americanism este dată pentru Judt de„frica şi seducţia” exercitată de SUA, ceea ce asigurăîn continuare persuasiunea anti-americanismului.14

Note:

1 Prezentul articol este parte din studiul „Anti-americanismul şi simptomele lui ideologice în seco-lul 21”, dintr-un volum de studii despre cultura america-nă, în pregătire.

2 Jürgen Habermas, Jacques Derrida, „February 15,Or, What Binds Europeans Together” în Daniel Levy,Max Pensky, John Torpey, eds., Old Europe, NewEurope, Core Europe. Transatlantic Relations After theIraq War, Verso, London, New York, 2005, pp. 3-13.

3 Giacomo Chiozza, Anti-Americanism and theWorld Order, The Johns Hopkins University, Baltimore,2009, pp. 11-20.

4 Alex. Mucchielli, Dicţionar al metodelor calitativeîn ştiinţele umane şi sociale, Polirom, Iaşi, 2002, pp. 173-180.

5 Gerhard Hoffmann, From Modernism toPostmodernism. Concepts and Strategies of PostmodernFiction, Rodopi, Amsterdam, New York, 2005, p. 589.

6 Arjun Appadurai, Modernity At Large. CulturalDimensions of Globalization, University of MinnesotaPress, Minneapolis, London, 2002, pp. 53-55.

7 Charles Taylor, A Secular Age, The Belknap Pressof Harvard University Press, Cambridge and London,2007, pp. 171-173.

8 Peter Gratton and John Panteilemon Manoussakis,eds., Traversing the Imaginary. Richard Kearney and the

Postmodern Condition, Northwestern University,Evanston, Illinois, 2007, 29-30.

9 idem, p. 40.10 Andrei S. Markovits, Uncouth Nation. Why

Europe Dislikes America, Princeton University Press,Princeton and London, 2007, p. 11

11 Ivan Krastev „The Anti-American Century?”, înAlan McPherson and Ivan Krastev, eds., Anti-AmericanCentury, CEU Press, Budapest, New York, 2007, pp. 7-13.

12 Janos Matyas Kovacs „ ’Little America’. EasternEuropean Cultures in the EU” în Allan McPherson andIvan Krastev, eds., Anti-American Century, op. cit., pp. 33-34.

13 Federico Romero „The Twilight of AmericanCultural Hegemony: A Historical Perspective on WesternEurope’s Distancing from America” în David Ferber,ed., What They Think of Us. International Perceptionsof the US After 9/11, Princeton University Press,Princeton and London, 2007, p. 172.

14 Tony Judt „A New Master Narrative? Reflectionson Contemporary Anti-Americanism” în Tony Judt andDenis Lacorne, eds., With Us Or Against Us. Sudies inGlobal Anti-Americanism, Palgrave Macmillan, London,2005, pp. 11-33.

(Continuare în numărul următor)

n

Anti-americanismul a trecut după cumobservă unii autori de la „arii specifice de dezacord”

(urmare din pagina 15)

Anti-americanismuleuropenilor

à

21

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

21TRIBUNA • NR. 201 • 16-31 ianuarie 2011

Odezvoltare interesantă şi incitantă pentruconsumatorii de naraţiuni vizuale o repre-zintă interactivitatea cu textul vizual pe care

o permit noile tehnologii. Dar interacţiunea lectoru-lui cu textul nu este o descoperire a mediei digitale.Arta clasică şi cea modernă permit mai multe feluride interactivitate. Elipsele naraţiunilor, lipsa anumi-tor detalii în artele vizuale pretind introducerea decătre utilizator a informaţiilor lipsă, iar cinematogra-ful, teatrul, pictura dirijează atenţia privitoruluipeste timp sau cer concentrarea pe diferitele părţiale imaginilor afişate pe ecrane. Lev Manovich(2001, The Language of New Media) consideră căacest proces pretinde utilizatorului implicare deordin psihic şi cognitiv. Afirmaţia poate fi argumen-tată. Amintim că începând cu anii ’20 ai secoluluitrecut, noile tehnici narative, cum ar fi montajulcinematografic, determină spectatorii să treacă men-tal peste goluri făcând legătura între imagini care n-au legătură unele cu altele. Mai târziu, noul stil dereprezentare semi-abstract al culturii vizuale moder-ne pretinde reconstituirea obiectelor reprezen tatedin câteva elemente, contur, pete de culoare,umbre. În anii ’60, în continuarea futuriş tilor şidadaiştilor, diferite forme ale artei ca happening-ul,performance sau instalaţiile pretind o participarecomplexă a audienţei, ceea ce a pregătit terenulpentru instalaţiile interactive pe computer (folosescvideo, film, sunet şi sculptură, implică audienţa saupretind un răspuns), care apăreau în anii ’80.

În cazul naraţiunilor din jocurile video se poatevorbi de identificare, de trăire în timp real a eveni-mentelor datorită posibilităţii utilizatorului de aselecta şi dirija evoluţia evenimetelor prin simplaapăsare a unui buton. Programele interactive struc-turează experienţa temporală a subiectului ca seriede schimbări periodice. Subiectul este obligat săoscileze între rolul de privitor (viewer) şi cel de uti-lizator (user) prin trecerea de la contemplare laacţiune, de la urmărirea poveştii la o participareactivă pe parcursul naraţiunii. Noile tehnologii com-puterizate, aplicaţiile şi interfeţele pretind un consu-mator activ, selectivitate, schimbarea canalului, tre-cerea la o altă imagine, deschiderea unei alte feres-tre, implicarea în acţiune prin schimbarea direcţieisau a soluţiei alese.

Dincolo de sentimentul puterii, al controluluiasupra realităţii, pe care o produce pendularea întreiluzie şi acţiune, alegerea utilizatorului permiteimplicarea lui în diferitele poveşti interactive propu-se de jocurile video. Nu intenţionez descrierea deta-liată a acestui gen interactiv, dar merită subliniatăadeziunea utilizatorilor la acest tip de produs mediadatorită resurselor narativităţii conţinute în jocuri şi,implicit, a dinamicii sale temporale. Este cazul jocu-rilor care conţin o poveste având elemente comunecu naraţiunile. Acest lucru poate fi demonstrat dacăîncercăm să identificăm în jocuri, elementele caredefinesc povestea.

Reprezentant al Şcolii Formale Ruse, analizândo cantitate impresionantă de basme ruseşti,Vladimir Propp a studiat, cu mult inaintea structu-raliştilor, a lui Carl Levy Strauss, sintagmatica nara-tivă, accentuând intriga acţiunii. În Morfologia bas-mului (1928), el a identificat cinci categorii de ele-mente care definesc povestea: elementele conjuncti-ve exprimate prin tot felul de întâmplări neaştepta-

te; motivarea personajului pentru rezolvarea enig-melor şi obţinerea unei finalităţi în conformitate cudorinţele sale; formele de apariţie ale personajelordramatice care de cele mai multe ori sunt surprin-zătoare şi spectaculoase; accesoriile atributive carepresupun prezenţa unor obiecte cu puteri suprana-turale; funcţiile dramatis persona. Propp a creatmodelul sintagmaticii subiectului din basm, ca suc-cesiune liniară a funcţiilor personajelor. Pentru ademonstra că basmul e o naraţiune construită pe ocorectă succesiune a funcţiilor, Propp a identificat31 de funcţii, deşi rareori se întâlnesc toate într-osingură operă. Fiind componente fundamentale alebasmului, funcţiile personajelor sunt elementele sta-bile, indiferent de cîte personaje îndeplinesc o func-ţie, de sentimentele sau intenţiile lor. Totuşi, unelefuncţii se grupează corespunzând personajelor careîndeplinesc funcţiile respective. Povestirea are o logi-că, relaţii de presupunere între funcţii care conducspre un anume deznodământ.

În anii ’80, pornind de la sintagmatica naraţiu-nii propusă de Propp, în Franţa s-a optat pentru sta-bilirea unui model generativ, ale cărui transformăriproduc textul bazat pe înlănţuirea unor unităţi func-ţionale, acţiuni tipice: plecare, pedeapsă, recompen-să. Această desfăşurare generează secvenţe elemen-tare, care pot fi introduse în alte secvenţe care asi-gură un deznodământ fericit. Spre deosebire dePropp, care socoteşte funcţia drept invariant, înLogica povestirii (1981), C. Bremond consideră per-sonajele ca motor al textului, ca scop şi mijloc alpovestirii şi propune modelul unei povestiri protei-forme cu o infinitate de parcursuri posibile. Mai tîr-ziu, în Temps et Récit (1983-1984), Paul Ricoeursubliniază valoarea morală a recompensei, conexiu-nea strânsă dintre teoria acţiunii şi teoria etică.

Posibilitatea combinării infinite a modeluluinarativ propus de Propp şi dezvoltat de Bremond,pe baza unor conflicte şi a continuării acţiunii cu oinfinitate de parcursuri a fost preluat de mediamodernă şi aplicată cu succes în jocurile interactive.Putem să aducem ca exemplu un joc care a fosturmat de un film artistic datorită popularităţii sale:Lara Croft Tomb Raider: Legend. Prin plasare întipare narative standard, analiza acestui joc, arată căel conţine o poveste şi demonstrează legitimitateanarativă a jocului comparativ cu naraţiunile tradiţio-nale.

Vom identifica pe scurt în naraţiunea din TombRaider cele cinci categorii de elemente care definescpovestea. Elementele conjunctive se găsesc la totpasul: deus ex machina – prăbuşirea neaşteptată aavionului şi găsirea artefactului, divulgarea acciden-tală a existenţei Cheii Galali, crezând că eroina dejaeste informată despre aceasta etc. Motivarea perso-najului este clară pe cel puţin două nivele. Unuleste nivelul profesional, găsirea cu orice preţ deobiecte cu valoare arheologică. Al doilea nivel estecel personal, punerea în faţă cu evenimentele dincopilărie şi cu vina dispariţiei propriei mame, rezol-varea problemelor psihologice cauzate de acest eve-niment, obţinerea unei finalităţi.

Formele de apariţie ale personajelor dramaticesunt de asemenea consecvente cu teoriile lui Propp.Întâlnirile cu personajele sunt întâmplătoare, sur-prinzătoare şi deseori spectaculoase. Un alt elementcare defineşte povestea este prezenţa acessoriilor

atributive, adică a obiectelor cu puteri supranatura-le, în acest caz fiecare fragment din Excalibur, cât şisabia întregită au puteri magice, Cheia Galali şi pia-tra misterioasă găsită în peşteră de asemenea. Şitoate influenţează evoluţia narativă.

Cea mai importantă categorie de elemente estecea a funcţiilor dramatis personae. Propp a identifi-cat 31 de narateme în această categorie şi unele din-tre aceste narateme pot fi regăsite în jocul de faţă.Absenţa (1), de exemplu este prezentă chiar de laînceput, prin moartea părinţilor, chiar dacă nu estecunoscut clar destinul mamei Larei. Interdicţia (2)este prezentă mereu, cei doi asistenţi, ale căror vocise aud deseori din casca Larei avertizând-o de peri-colele care pândesc la tot pasul. De aici provine şial treilea element, încălcarea interdicţiei (3): Lararefuză constant îndemnurile celor doi. Prejudicierea(8) este prezentă mai ales în faptul că Amanda cau-zează pierderea mamei eroinei. Ce este mai atipiceste că acest fapt este aflat doar aproape de sfârşitulnaraţiunii. Momentul de legătură (9) este cel în careLara află că obiectele pe care ea le caută ar putea filegate de dispariţia mamei. Cel de-al doisprezeceleaelement propus de Popp este chiar jocul în sine:punerea la încercare în vederea înarmării cu unealtanăzdrăvană (12), adică operaţiunile pe care jucăto-rul trebuie să le facă controlând personajul pentru aobţine bucăţile din sabie şi celelalte obiecte, şi înfinal refacerea sabiei. Ajutoarele năzdrăvane suntprezente încă de la început prin cei doi asistenţicare îi oferă personajului informaţii şi sugestii înlegătură cu depăşirea obstacolelor. Următorul ele-ment depinde de jucător. Dacă eroina face faţăîncercărilor (13) naraţiunea continuă. Dacă jucătorulînsă nu reuşeşte să îndeplinească sarcinile, Lara deobicei moare şi naraţiunea râmăne nefinalizată, exis-tând opţiunea de a relua povestea dintr-un punctanterior. Dacă toate încercările sunt trecute, eroinaintră în posesia uneltei năzdrăvane (Excalibur) (14).La final eroul şi răufăcătorul intră în luptă directă(16), în acest caz lupta dintre Lara şi entitatea con-trolată de Amanda, şi eroul învinge (18).Nenorocirea nu este remediată (19), dar se obţine ofinalitate parţială şi se face un pas esenţial spre oeventuală remediere viitoare şi răufăcătorul estepedepsit (30) să trăiască fără a-şi fi împlinit dorinţa.

Datorită finalului relativ deschis şi al caracteru-lui modern al poveştii, o mare parte din elementelipsesc, dar având în vedere numărul mare caresunt prezente se poate trage concluzia că TombRaider: Legend este un joc liniar. Aceasta înseamnăcă jucătorul nu poate afecta intriga într-un modmajor, dar o trăieşte şi acţionează asupra ei la nivelmicro. Totuşi, având în vedere multitudinea de ele-mente comune cu cele din analiza lui VladimirPropp, putem spune că jocul Lara Croft TombRaider: Legend este o naraţiune vizuală foarte apro-piată de naraţiunea tradiţională. Fiind prin excelenţăun mediu de masă, jocurile atrag un public nume-ros, care recunoaşte structuri ştiute încă din copilă-rie, se regăseşte în soluţiile propuse de creatoriijocului, poate interacţiona şi propune alte căi sauun alt deznodământ, poate genera comunităţi defani. Dincolo de divertisment, jocurile interactiveoferă satisfacţii de ordin moral prin recompensaobţinută de jucător, pot oferi idei noi, imagineaaltor lumi, dar şi modele de acţiune şi operare spe-cifice mediei digitale.

n

civilizaţia imaginii

Elena Abrudan

Interactivitate în naraþiunea vizualã

Eu, la Comisia centrală de controlA luminoşilor care-or să vină ani viitori

Deasupra târgului, taraf de pehlivani, Taraf zdrăngănitor de poetaşi-trişori

Vreau cărţile-mi pătrunse de spirit de partid,- pe toate-o sută-vreau să le ridic...

Drept cel mai bun al meu carnet de bolşevic! (1)

Pictura intimistă, „de interior” - atât de desincriminată ca o expresie a conştiinţelor burg-heze pervertite şi corupte sau a sofisticatelor

porniri intelectualiste - a fost spulberată de statulproletar prin reducerea la minimum a bazelor eimateriale private, prin distrugerea sistematică a sus-ţinătorilor ei - burghezia, vechea aristocraţie imobi-liară, intelectualitatea şi clasa medie urbană dinsocietatea burgheză - fiind înlocuită de tablourile şisculpturile monumentale, tematice şi propagandistecare „mobilizau” societatea pentru realizarea mari-lor sarcini social-economice care îi stăteau în faţă.Pentru marile monumente pe teme istorice şi propa-gandistice, puse în slujba noii clase politice care pre-luase puterea, proletariatul - de fapt, grupul aventu-rist şi venal care pretindea că-i serveşte interesele -căuta acum o modalitate „eficientă” de a înnobilanoile construcţii publice cu o prezenţă artistică caresă tranşeze definitiv supremaţia estetică a socialis-mului prin arta monumentală, de for public, statu-tând, o dată mai mult, fericita îngemănare a efortu-rilor creative dintre arhitecţi, constructori şi decora-torii-pictori, sculptori, etc., care vor desăvârşi încomun impresionante opere constructive.

Semnalul ofensivei pentru arta monumentalăeste dat prin revista Arta Plastică unde apar, dupătezele axiomatice din oficiosul Scânteia, articole „dedirecţie” menite să fie prelucrate şi însuşite deartiştii plastici, membri ai Filialelor U.A.P. de pe totcuprinsul ţării.

Revista Arta Plastică nr. 1 din 1960 se deschidecu un astfel de articol nesemnat, intitulatContemporaneitate şi partinitate în creaţia plastică(2). Se vorbeşte despre necesitatea dezvoltării sculp-turii şi a picturii monumentale în contextul avânt-ului luat de noile construcţii social-culturale - cămi-ne culturale, case de cultură, edificii publice cudiverse funcţionalităţi - şi de necesitatea creşteriinivelului educaţiei artistice al maselor, artiştii având,ca o sarcină de partid, rolul de a inova plenar încadrul metodei realismului socialist, fără să neglijezepreocuparea continuă a studiului propriu şi a pre-fecţionării mijloacelor lor artistice şi dezvoltareainteresului pentru noile realităţi ale patriei. Lucrul laaceste opere învedera cel puţin două etape deexecuţie, cea a cartonului-proiect şi cea a transpune-rii finale (execuţia). Obţinerea comenzilor era greva-tă de procuparea necesară şi constantă de a te situapermanent în primele rânduri ale participărilorexpoziţionale, punctând mereu la capitolul adeziu-nii la temele şi cerinţele realismului socialist,demonstrând - prin pictura de şevalet - prestigiu,notorietate, vocaţie publică militantă. Activismulpolitic şi elanul participativ erau condiţii determi-nante pentru a fi recunoscut ca artist plastic admisîn cadrul sistemului mecenatului etatist al artei,condiţie necesară pentru a putea supravieţui, pentrua răspunde propriei vocaţii artistice.

Criticii de artă - instrumentele de pază autoriza-te ale sistemului - acţionau ca nişte cerberi ai purită-

ţii ideologice, alături de personajele politice alemomentului, de membrii juriilor în care reprezen-tanţii beneficiarului - clasa muncitoare - aveau unloc de onoare. Primele comenzi de artă monumen-tală au apărut după primele realizări constructiveale epocii post-belice, ca un corolar după 10 ani derealism socialist, părând a fi, mai degrabă, recom-pense pentru atitudinea partinică a autorilor, ca orecunoaştere a rezultatelor lor în domeniul plasticiide interior şi al picturii de şevalet dedicate cerinţe-lor epocii. În general, toţi favoriţii regimului s-aubucurat de privilegiul obţinerii unor comenzi costisi-toare fără să fi exersat înainte, sau fără a fi pututdovedi - în afara propriei dorinţe - deprinderi speci-fice şi o experienţă remarcabilă în domeniul vizat.Paralel, începe o asiduă activitate de convingereideologică şi de înscriere a artiştilor în P.M.R., dupăoptica adeziunilor entuziaste maiakovskiene potrivitcăreia carnetul de partid oferă distincţia ideologicănecesară pentru a devei un bun artist realist socia-list (vezi citatul!).

După abdicarea de la experienţa nefastă a comi-siilor de îndrumare, inventivitatea metodică a cul-turnicilor s-a îndreptat spre îndoctrinarea artiştilorprin ample dezbateri teoretice, plenare urmărite,susţinute şi relatate cu elocinţă de revista de specia-litate a Uniunii Artiştilor Plastici, editată cu sprijinulMinisterului Învăţământului şi Culturii. Lipsa mode-lelor şi a maeştrilor consacraţi în acest domeniu aulăsat urme grave, au scos în evidenţă neajunsuricare erau imposibil de corectat prin combativitateacriticii, cu atât mai mult cu cât aceasta era submina-tă de subiectivitatea confraţilor, de precaritateaexemplelor, de fatalitatea recurgerii la dogmatismulproletcultist al izvoarelor sovietice, sau la influenţanefastă a modelelor occidentale. Poetica intimistă pecare continua să se sprijine inspiraţia autorilor,absenţa studiilor adecvate transpunerilor la scarămonumentală, viziunea sărăcită de perspectivamonumentalistă şi de aportul prioritar al gândiriiarhitecturale, îngâmfarea, auto-suficienţa unor„maeştri” ai versatilităţii limbajelor, expresivitatea„peltică” a discursului arhitectural, toate au compro-mis multe din eforturile artiştior bine intenţionaţi,

răsplătiţi din munca onestă a oamenilor simpli,beneficiari ai sistemului, „cuceriţi” de aceste capo-dopere „nemaivăzute” prin târgurile româneşti inter-belice.

Construcţia fadă a figurilor, retorismul festivist,decorativismul şi desfăşurarea dezarticulate ale com-poziţiilor, concepţia „de împrumut”, inspiraţia ten-denţioasă, la care se adăuga slaba pregătire politico-ideologică a autorilor, au făcut să curgă râuri de cer-neală despre subiecte care încă nu puteau să fie ata-cate cu succes de plastica monumentală româneas-că, aflată încă într-o acută criză de creştere. Nicidoctrina partidului, nici clasicii marxismului n-auputut oferi soluţia depăşirii acestor aspecte inerentecreşterii şi maturizării genului. Aşa cum propagandaaleargă „iepureşte” în faţa realităţii ogarilor, îndem-nându-i la vânătoare şi urmărire, conducerea de par-tid a hotărât diletant: întâi - construcţia Caselor deCultură ale Tineretului din Bucureşti, apoi, decora-rea lor, consacrându-le ca primele succese ale socia-lismului pe pământ românesc şi cu ajutorul artelorplastice. Stratagema s-a dovedit a fi o victorie à laPhirrus, demonstrând apoi, mai ales, cum nu trebu-ie conceput şi rezolvat un astfel de demers. Treizecide creatori cu rezultate notabile în specialitatea lorau fost solicitaţi să realizeze treizeci de lucrări demari dimensiuni la noile Case de Cultură aleTineretului din Bucureşti - Vasile Roaită şi TudorVladimirescu - în pictură murală şi sgrafitto, anver-

22

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

22 TRIBUNA • NR. 201 • 16-31 ianuarie 2011

arte & investigaţii

Arta monumentalã: spre oplasticã eficientã ºi eternã

Vasile Radu

Paul Miracovici, Emil Aniţei şi Petre Bedivan, fresca din gara Nicolina din Iaşi

Jules Perahim, Mihai Danu, Aurel Stoicescu şi SimonaVasiliu-Chintilă, Ştiinţa şi Tehnică - sgrafitto situat peperetele din dreapta al Casei de Cultură a TineretuluiVasile Roaită din raionul Griviţa Roşie

23

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

23TRIBUNA • NR. 201 • 16-31 ianuarie 2011

gura neaşteptată a hotărârii stârnind frisoane şi dez-bateri convulsiv polemice din partea artiştilor mar-caţi de o subiectivitate exacerbată în perspectivaobţinerii comezilor.

Pentru câţiva artişti părea că se revărsase uncorn al abundenţei, după stânjenitoare griji pentrupropria lor situaţie materială, aşa cum se obişnuise-ră de decenii. Asemenea tulburătoare agitaţii,încleştări pentru adjudecarea unor comenzi, se vorrepeta decenal, prin anii ’70, pentru un iluzoriuproiect de amenajare a centrului istoric alBucureştilor, cu noul Teatru Naţional şi, dupăaproape un deceniu, cu amplasarea pe dealulUranus a Casei Poporului. Din păcate, de fiecaredată, arhitecţii - mai organizaţi, mai convingători -au avut câştig de cauză, în dauna artiştilor plastici.

Primul proiect era fresca intitulată Cultura şiSportul şi fusese obţinut de personajul cel maiinfluent al artei proletcultiste: Jules Perahim.Colaboratorii lui Perahim au fost Ion Minoiu şiVasile Melica. Pe locul doi s-a situat tot... JulesPerahim, pentru proiectul sgrafitto intitulat Ştiinţa şiTehnica. Acelaşi colectiv alcătuit din Jules Perahim(coordonator), Mihai Danu, Aurel Stoicescu,Simona Vasiliu Chintilă (colaboratori) obţinând şiperetele pe care urma să se amplaseze fresca Arta şiCultura. În această Casă de Cultură, devenită poli-gonul de încercare al realismului socialist în artamonumentală, holul a fost adjudecat unei echipeconduse de Romeo Voinescu, cuprinzându-i şi peGheorghe Glauber şi Lidia Nancuinschi, care urmasă realizeze fresca Aspecte din lupta ceferiştilor şigreva din 1933. În ceea ce priveşte Casa de Culturăa Tineretului Tudor Vladimirescu, colectivul condusde Ştefan Szönyi - cuprinzându-i pe Lia Szasz,Mircea Velea, Tanasis Fappas - trebuia să executefresca Din munca tineretului pe marile şantiere pen-tru sala de festivităţi, iar pentru holul de la intrare,acelaşi ubicuu şi neobosit Ştefan Szönyi coordonaactivitatea lui Sever Mermeze şi a lui VasileCelmare care trebuiau să execute fresca Aspecte dinrăscoala lui Tudor Vladimirescu. Tiberiu Krausz şiEmil Aniţei trebuiau să execute alte lucrări indivi-duale (panouri) pentru a fi amplasate pe pereţiiîncăperilor Casei de Cultură, cuprinderea pe supra-faţa acestora şi a gurilor de incendiu având un efectilariant în economia compoziţiilor. Neaşteptat, pen-tru privitor, impropriu, pentru efectul estetic al ope-rei.

Lipsa de experienţă, absenţa colaborării cu arhi-tecţii au condus, în cele din urmă, la rezolvări for-male, subminate de festivism, pe spaţii întâmplătoa-re, spaţiile puse la dispoziţie neavând de la începutdestinaţia funcţională a decoraţiei, succesul scontatla început reunind, de fapt, o sumă de lucrări depionerat pe care e bine să le priveşti nu pentru efec-tul lor educativ şi estetic, ci pentru a nu repetagreşelile autorilor.

Gheoghe Labin a fost un alt vaşnic reprezentantal picturii proletcultiste care a primit, alături decolaboratori aleşi - mai tinerii Ion Nicodim,Constantin Georgescu, Victor Zemlicka şi SabinBălaşa - decorarea cu fresce a noului local al Fabriciide Penicilină din Iaşi, ctitorie a epocii.Superficialitatea şi pripeala simplistă a compoziţieisunt aspru criticate de Radu Bogdan (3) caredeplânge concepţia realizării proiectului, dar şi fap-tul că în transpunere apar diferenţe notabile demeşteşug între cei patru executanţi. Graba cu careeste executată opera atrage căderea ei în formalism,prin folosirea excesivă a simbolurilor şi prin neglija-rea factorului psihologic şi a atitudinii expresive apersonajelor.

În sala festivă a Gării Nicolina din Iaşi, pictorulPaul Miracovici, alături de Emil Aniţei şi PetreBedivan, primeşte comanda a două fresce cu temedin istoria Moldovei. Compoziţiile edulcorate şi dul-

cege, în care apar şi domnitorii Ştefan cel Mare,Vasile Lupu, Dimitrie Cantemir, înconjuraţi de un„paj” şi „infantele” care ţin în mână ghirlande deflori, sunt aspru taxate de acelaşi Radu Bogdan cafiind fără legătură cu realitatea istorică, bazate pe oimitaţie grosolană din lucrările unor pictori spanioli,în orice caz, fără nicio legătură cu gara româneascăşi... mersul trenurilor.

Gara Fluvială de la Galaţi a fost un alt edificiucare s-a bucurat de atenţia unor artişti plastici sti-mulaţi de stat. Un colectiv format din ConstantinCrăciun şi Virgil Almăşan a imaginat o frescă acărei temă principală era manifestaţia paşnică amuncitorilor din port, înăbuşită cu violenţă de jan-darmii regimului chiar în faţa gării fluviale. Potrivitaceluiaşi Radu Bogdan, autorii au recurs la unamsamblu de scheme statice, de forme primitive şirigide, împrumutate fără discernământ şi autenticăasimilare din limbajul picturii de frescă mexicană(Diego Rivera). Şi aici s-a pornit de la formă - omodalitate exterioară de stil - şi s-a încercat adapta-rea acesteia la un conţinut local.

La Casa de Cultură a Studenţilor GheorgheGheorghiu-Dej din Cluj, primeşte sarcina de aîmpodobi cu fresce pereţii interiori ai sălii de la eta-jul II, Abodi Nagy Béla, ajutat de un colectiv dincare mai făceau parte Petru Feier şi Petru Abrudan(4). De asemenea, alte edificii care urmau să pri-mească podoaba picturii murale au fost GaraCurtici şi Gara fluvială Giurgiu. Cartoanele de vitra-liu desenate de Ştefan Szönyi nu sunt lipsite decalităţi artistice notabile, faţă de alte exemple enu-merate mai sus. Tot Ştefan Szönyi revendică, încalitate de etnic maghiar, şi obţine decorarea Caseide Cultură Maghiară Alexandru Petoffi dinBucureşti. În toate aceste exemple se întrevăd preapuţine relaţionări cu experienţa vechilor zugravi degros, pictori de biserici, având exemple ilustre peteritoriul ţării, din motive lesne de înţeles: al impu-nerii conţinutului nou care trebuia să se regăseascăîn aceste opere, al spaimei artiştilor de a nu fi con-sideraţi formalişti.(5)

Colective naţionale sunt constituite să alcătu-iască proiecte pentru marile monumente care se cerrăspândite pe teritoriul patriei. Între ele,Monumentul Ostaşului Român, colectiv condus deZoe Băicoianu, avându-i ca executanţi pe sculptoriiMarius Butunoiu, Ion Dămăceanu, N.T. Ionescu,Iulia Oniţă de la Oradea şi Andrei Ostap de la BaiaMare. La acestea se adaugă primele lucări care vorînfrumuseţa litoralul turistic, acesta începând să secontureze acum ca o mare realizare a epocii, mozai-cul de la Tabăra de copii de la Posada, Frescele dela Institutul de Mine din Petroşani, cele de laUzinele de ţevi Republica din Bucureşti şiCarbochim Cluj, alte lucrări la Tg. Mureş sau Iaşi,cele din primul ansamblu de locuinţe muncitoreştiŢiglina din Galaţi, sau primele tapiserii realizatepentru Căminele Studenţeşti din Cluj. (6)

Paralel cu aceste impozante lucrări, se declanşea-

ză o amplă discuţie publică asupra calităţii şi valori-lor social-politice pe care le presupunea execuţiaartei de for public. La acestea participă critici tinerii,deosebit de activi, care vor exersa combativitateacritică, devenind treptat personalităţi de necontes-tat, persoane extrem de influente în juriile care voracorda premii sau comenzi de artă monumentală.Printre aceştia, Radu Bogdan, Vasile Drăguţ, PaulConstantin, Mircea Deac, Mircea Popescu, DanHăulică, eliminându-i, treptat, în afara sistemului peaceia care aveau o cuprindere şi înţelegere specialepentru arta veche, intimistă, a pictorilor şi sculptori-lor români interbelici - Eugen Schileru, PetruComarnescu, Nicolae Argintescu-Amza, etc.

Note:1. Vladimir Maiakovski, Poeme alese, Ed. Cartea

Rusă, Bucureşti, 1954, pag. 271.2. Revista Arta Plastică, Nr.1/1960, pag. 1-3.3. Radu Bogdan, Revista Arta Plastică, Nr. 1/1960,

Concepţia tematică în decoraţia murală - picturi monu-mentale la Iaşi şi la Galaţi, pag. 20 - 22.

4. Pe ”filiera” M.T. Vlad (Magyari Tivadar Vlad) tapi-ţer evreu din Timişoara, ajuns adjunct al Direcţiei de Artădin Ministerul Culturii, sprijinit ”etnic” de Ştefan (István)Szönyi, redutabil artist proletcultist din Timişoara, ajunsla Bucureşti profesor la Institutul de Artă şi unul dintrecei mai asprii judecători ai „Comisiilor de Îndrumare” acreaţiei artistice, unul dintre studenţii săi, Abodi NagyBéla a obţinut prima comandă de artă monumentală aartiştilor clujeni la care i-a asociat pe pictorii PetruAbrudan şi Petru Feier, profesori şi colegi la Institutul deArtă clujean.

5. Drumul spre iad este pavat cu bune intenţii! Casade Cultură a Studenţilor din Cluj a fost, anul trecut(2009) teatrul unei acţiuni de nedorit, cu efect catastrofalasupra lucrării de decoraţie murală din 1962, semnate deAbodi Nagy Béla, Petru Feier şi Petru Abrudan!Restaurarea lucrării, care s-a realizat într-o manieră totaldiletantă, face dovada că după 50 de ani de evoluţie aartei, nimic nu pare să se fi schimbat din epoca proletcul-tistă! Nimic, în afară de episodul tragi-comic al CântăriiRomâniei (1977-1978). Într-o totală lipsă de respect pen-tru autorii iniţiali ai lucrării, un grup de studenţi diletanţiau mâzgălit, pur şi simplu, lucrarea originală, maimuţă-rind o iluzorie „operă” de restaurare, fără niciun fel depreocupare pentru păstrarea originalului. O condamnabilălipsă de respect pentru autori şi adevărul istoric. Ar ficazul ca Legea 182/2000 să fie respectată, iar autoriipedepsiţi! Oricum, e prea târziu!

6. Mircea Deac, Arta în oglinda istoriei, Ed.Meridiane, Bucureşti, 1984)

n

Jules Perahim (proiect), Ion Minoiu şi Vasile Melica (colaboratori), fresca Cultura şi Sportul de la Casa de Culturăa Tineretului Vasile Roaită din raionul Griviţa Roşie

În numărul trecut al rubricii promiteam să con-tinuăm seria de articole cu câteva consideraţiidespre poziţia Bisericii Ortodoxe din România

nu atât faţă de criză, cât mai ales în vreme decriză. Iată însă că nu putem părăsi atât de repedespaţiul grecesc, Sinodul de la Atena publicând înoctombrie 2010 a doua scrisoare pastorală petema crizei prin care trece ţara. Dat fiind caracte-rul pronunţat social-teologic al acestei noi scrisorişi dată fiind la noi lipsa de reacţii la criză din par-tea cultelor religioase, cred că merită să prezen-tăm unui public cât mai larg ultima intervenţie aBisericii Ortodoxe a Greciei.

Între Enciclica Sinodului Permanent al BisericiiGreciei din 21 martie 2010 şi Scrisoarea pastoralăa Sinodului din 8 octombrie 2010 nu este doar osimplă diferenţă de calendar, ci mai ales una deagendă. Între timp, guvernul socialist, reconfirmatpolitic şi de alegerile locale, a reuşit să îşi impunămajoritatea măsurilor de austeritate şi de corecţiea modului în care se colectează şi se cheltuiebanii publici, a reformat sistemul de pensii, aredus salariile şi numărul funcţionărimii, a pus îndiscuţie existenţa unor monopoluri profesionale(precum cel al patronilor de benzinării sau altransportatorilor), a instituit toleranţă zero faţă deevaziunea fiscală atât de larg răspândită într-o ţarăcare, prin turism, oferă servicii, dar nu şi bonuride casă. În paranteză fie spus, se vede, prin com-paraţie cu România condusă de un guvern dedreapta, că în faţa unei crize de o asemenea pro-porţie şi implicând actori diverşi, majoritatea din-tre ei din exterior, aşadar imposibil de înregimen-tat politic, opţiunile nu sunt prea multe. Fie căavem un guvern de stânga, precum în Spania, sauunul de dreapta, precum în Ungaria, spaţiul demanevră al decidenţilor politici este deosebit delimitat. Este de aceea un semn de maturitate sănu suprapunem peste o criză economică şi unapolitică pretinzând măsuri nerealiste. În fapt, unadintre caracteristicile oricărei crize, de ieri sau deazi, este tocmai apariţia unei stări de spirit, între-ţinută ca atare, care încurajează recrudescenţapopulismului, a genului retoric inflamat, a polari-zării iraţionale între „buni” şi „răi”, între cei carepretind că vor binele sărmanilor şi cei care suntacuzaţi că iau şi ultima bucată de pâine de la guracopiilor. Globală, provocată de un sistem finan-ciar nu doar netransparent, dar şi transfrontalier,greu de prins în categoriile clasice de până acumde gestionare a relaţiilor economice internaţionale,criza financiară din care începem lent să ieşim(sau nu!) a adus totuşi ceva nou. Să sperăm căpentru crizele viitoare o să fim mai bine pregătiţi.

În cazul Greciei, un element aparte în aceastăsintaxă a crizei şi a măsurilor de combatere aacesteia îl reprezintă un activ front anarhic, inexis-tent din fericire în alte ţări cu o situaţie similară,precum România. Nu este locul aici pentru a des-crie, fie şi pe scurt, drumul parcurs de curentulanarhic grec, înrădăcinat istoric în lupta multise-culară împotriva ocupaţiei otomane şi în războiulcivil izbucnit după 1945 între forţele democraticeşi comunişti. Mult mai recent, manifestaţiile stu-denţilor împotriva dictaturii coloneilor, la 17noiembrie 1973, reprezintă un punct de referinţăal memoriei colective şi, la nivelul generaţiiloractuale un fel de rezervor inepuizabil de legitima-

re a violenţei împotriva autorităţii de stat. Dacămai adăugăm că majoritatea anarhiştilor sunt stu-denţi sau absolvenţi lipsiţi de perspective concre-te, şomajul între tineri fiind în Grecia cu 10% mairidicat decât în oricare altă ţară a UniuniiEuropene, ajungând să depăşească 30%, atunciînţelegem de ce viitorul societăţii greceşti este cau-ţionat nemijlocit, nu doar financiar, cât mai alesuman. Pe acest fundal istoric şi hrănit în prezentde stângismul contestatar şi lipsit de orice loialita-te faţă de binele comun, transformând civismul înexplozie a furiei, curentul anarhic s-a făcut şi seface în continuare prezent în perioada de criză,dar nu ca purtător de soluţie, ci ca ingredient alcrizei însăşi. Imaginile de coşmar transmise de laAtena pe durata întregului an 2010 de televiziuni-le din întreaga lume, de la străzile vandalizate labombele artizanale care exlodează în bănci saureprezentanţe diplomatice, sunt sugestive pentruamestecul de planuri, energii şi viziuni.

Într-un astfel de context, ce spune Bisericaortodoxă majoritară? Ei bine, înainte de a spuneceva, Biserica a făcut un important pas către lim-pezirea raporturilor sale financiare cu statul.Acestea au fost multă vreme la limita legalităţii,ceea ce a atras nemulţumirea propriilor credin-cioşi şi cu atât mai mult a celor suferind de unevident afect anti-eclezial. Astfel, impozitareabanilor şi bunurilor Bisericii a ajuns în 2010 la ungrad necunoscut până acum, situaţie posibilă şidatorită Arhiepiscopului Atenei, Ieronim II, unom preocupat să micşoreze distanţa prea maredintre predica şi acţiunea Bisericii, dintre teorie şipractică. Un plus fundamental pe care îl aduce cusine clarificarea situaţiei financiare este libertateaBisericii de a ridica vocea pe teme sociale, adicăde a-şi onora vocaţia profetică în cetate. Poate cădiriguitorii noştri ecleziali ar trebui să ţină contde acest aspect prea multă vreme neglijat.

Scrisoarea pastorală din octombrie 2010 aBisericii greceşti începe cu o scurtă descriere acrizei actuale şi formulează deschis ceea ce mulţicred: „Zilele pe care le trăim sunt grele şi decisive.Trecem, ca ţară, printr-o criză economicăcumplită, care le creează multora nesiguranţă şiteamă. Nu ştim ce ne aşteaptă în ziua de mâine.Se pare că ţara noastră nu mai este liberă, ci esteadministrată în fapt de creditorii noştri. Ştim cămulţi dintre voi aşteptaţi de la Biserica de caresunteţi păstoriţi să vă vorbească şi să-şi spunăcuvântul despre criza la care suntem martori.”Faptul că o ţară îşi pierde independenţa atuncicând are datorii prea mari, nu este în sine o nou-tate. Acelaşi lucru se întâmplă şi la nivel indivi -dual. Ar fi fost bine de spus însă de la bunînceput că starea actuală este o urmare nemijloc-ită a gradului uriaş de îndatorare, un proces nega-tiv cumulativ derulat în ultimele decenii, indifer-ent de culoare politică a celor care au condusţara. Scrisoarea continuă într-un ton mai multdecât sumbru: „Este adevărat că evenimenteleactuale din patria noastră sunt inedite şicutremurătoare. Criza duhovnicească, socială şieconomică este o consecinţă a răsturnării întregiifiri. Se încearcă dezrădăcinarea şi distrugereatemeiurilor multor tradiţii care până acum erauconsiderate ca făcând firesc şi organic parte dinviaţa spaţiului nostru elen. Din punct de vedere

social, se urmăreşte o uzurpare a predaniilor şi adrepturilor noastre, desigur cu un argument evi-dent: măsurile acestea le cer creditorii noştri.Declarăm de aceea că suntem o ţară sub ocupaţieşi că executăm poruncile conducătorilor-debito-rilor noştri. Întrebarea care se naşte este dacăsolicitările lor privesc doar chestiunile economiceşi de asigurări, sau vizează şi fizionomiaduhovnicească şi culturală a patriei noastre.”Autorii scrisorii merg până acolo încât intenteazăun proces de intenţie debitorilor. Prin întrebăriretorice, se sugerează nemijlocit că actuala crizăpoate fi un pretext pentru cei (care?) au cu totulalte scopuri decât cele declarate. Trebuie săspunem că recunoaştem aici ceva din mentalitateaasediatului, a celui care cade relativ uşor în sce-narii complotiste.

Din fericire, textul se „salvează” mergând maideparte şi se întoarce spre propria responsabilitateatunci când afirmă: „În faţa acestei situaţii, oriceom raţional se întreabă: de ce nu am luat maidevreme toate aceste măsuri drastice, care astăzisunt caracterizate drept necesare? De ce nu amtratat la timpul lor toate aceste simptome alecrizei societăţii şi economiei, pe care azi le trăimîn mod atât de brutal? Persoanele de pe scenapolitică din ţara noastră sunt, de decenii, aceleaşi.Oare cum au socotit atunci costurile politice, cutoate că ştiau că duc ţara la catastrofă [sublinierecursivă în original, n.n], iar azi se cred la adăpost,acţionând tot de pe poziţia celor care dau porun-ci? Suntem martorii unor răsturnări radicale pen-tru care altădată se revolta întreaga Grecie, iar azisunt impuse aproape fără nicio împotrivire.” Eibine, scrisoarea pastorală pune degetul pe rană.Cum ne arată şi situaţiile din ţări similare, pre-cum România sau Irlanda, Portugalia sau chiar şiItalia, o criză, fie şi puternică, nu este suficientăpentru a declanşa dinamici atât de brutale. Or, încazurile acestea, criza financiară a fost picăturacare a umplut paharul, motiv pentru policieni sădea vina pe criză iar nu pe lunga perioada dinain-tea acesteia şi pe durata căreia nu s-au luat decizi-ile care se impuneau.

Într-un limbaj pe înţelesul tuturor, scrisoareapastorală identifică mai departe responsabilitateapentru criză inclusiv la nivel personal: „În cuvintefoarte simple, criza noastră economică este cauza-tă de diferenţa dintre producţie şi consum, maiexact dintre ritmul lent al producţiei pe care îlatingem şi nivelul ridicat de confort cu care ne-amînvăţat să trăim. Când ceea ce se consumă estemult mai mult decât ceea ce se produce, atuncibalanţa economică înclină spre partea cheltu-ielilor. Ţara noastră, pentru a face faţă, estenevoită să se împrumute, sperând că balanţadezechilibrată se va restabili. Însă, atunci cândacest lucru nu se mai întâmplă, iar debitorii cerreturnarea împrumuturilor, plus dobândă, seajunge la criză şi la faliment.” Altfel spus, cinecheltuie mai mult decât produce să nu se mire căvine şi scadenţa. Precum în documentul din mar-tie, nici acesta nu ezită să identifice nemiloscauza pentru situaţia actuală. Evident, originilecrizei nu sunt exclusiv de natură materială. Oschimbare negativă de mentalitate şi-a adus la rân-dul ei, în mod decisiv, contribuţia. Dar despreacest lucru în articolul următor.

n

24

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

24 TRIBUNA • NR. 201 • 16-31 ianuarie 2011

Radu Preda

Ortodoxia ºi criza (VI)

religie

theologia socialis

Abundenţa de ştiri autohtone referitoare laaderarea României la Spaţiul Schengen (sauamânarea acestui moment) se axează pe

trei aspecte principale. Primul dintre acestea esterelatarea poziţiei franco-germane care accentueazăproblemele pe care le au Bulgaria şi România,multe dintre acestea reprezentând impedimentepentru includerea noilor sosiţi în familia europea-nă în Spaţiul Schengen. Mesajele celor două statefondatoare vizează probleme reale, singura dilemăcare apare – şi care nu este examinată suficient –se referă la momentul dezvăluirii acestor aspecte.Ele existau şi în urmă cu patru ani când ni s-apermis aderarea la Uniunea Europeană (UE).Astfel, actualele reproşuri par mai degrabă funda-mentate pe o retorică de tip populist – cu careSarkozy şi-a obişnuit în dese rânduri propriii cetă-ţeni – decât pe grija substanţială la adresa funcţio-nării instituţionale a celor două noi state membresau a UE. Al doilea aspect relevant este cel al ati-tudinii oficialilor români la adresa poziţiei maisus-menţionate. Rezultatul unui deceniu de expe-rienţă şi interacţiune cu instituţiile europene (pro-cesul de aderare a început oficial în 1999) este unşir de acuzaţii de discriminare şi reproşuri diplo-matice emise de preşedintele statului la adresaFranţei şi Germaniei. Sunt singurele vinovate pen-tru actuala situaţie în care ne aflăm şi pentru fap-tul că preşedintele nostru este ignorat de omolo-gul său francez sau de premierul italian de câteori încearcă să îi abordeze în pauzele de cafea. Înfine, cea de-a treia dimensiune pe care se concen-trează eforturile mediatice include avantajele pecare le aduce alăturarea la Spaţiul Schengen şieforturile făcute de oficialii din diverse statemembre (nu doar Bulgaria şi România) ca aceastasă aibă loc în intervalul programat iniţial. Datăfiind acoperirea largă a acestor direcţii, rândurilede mai jos nu doresc reiterarea unor idei existen-te, ci atrag atenţia asupra dificultăţilor întâmpina-te de România la prima evaluare post-aderare.

Cei patru ani petrecuţi până acum în UE auilustrat nu doar faptul că nu eram pregătiţi pentruaderare în 2007, ci şi că distanţa ce ne separă devechile state membre nu se îngustează.Dimpotrivă, România se află mai mereu pe ulti-ma poziţie în diverse clasamente alcătuite încadrul UE (vezi site-ul Eurostat sau diverse rapoar-

te ale Comisiei Europene). În plus, diferenţele din-tre ţara noastră şi unele state ce au devenit mem-bre cu trei ani înainte a sporit comparativ cu peri-oada de preaderare (de exemplu, Cehia, Slovenia,Ungaria). Dincolo de lipsa abilităţilor reprezentan-ţilor noştri în politica externă şi de faptele repro-babile ale unor concetăţeni de-ai noştri pe terito-riu francez sau italian, rămâne un fapt ce nupoate fi pus sub semnul îndoielii. Toate statelecare au dorit până în prezent alăturarea la SpaţiulSchengen au reuşit fără probleme acest lucru, nuau existat tergiversări; totul a decurs conform pla-nului iniţial. Însă, dacă privim retrospectiv, încazul României, aderarea a fost amânată, existândmultiple discuţii referitoare la activarea clauzei desalvgardare.

Totuşi, unicitatea amânării alăturării la SpaţiulSchengen nu este elementul cel mai îngrijorătorpentru România în actuala ecuaţie. Ceea ce trebu-ie luat în calcul este că ţara noastră nu a făcutnimic pentru rezolvarea unor probleme cunoscuteşi uşor de anticipat, iar lipsa de reacţie a afectatnegativ celelalte state membre. Rezultatul firesc alacestui comportament este probabilitatea picăriiprimului examen serios după 2007. În perioadapostaderare la UE (există două evaluări semnifica-tive: pentru alăturarea la spaţiul Schengen şi ceade-a doua pentru includerea în zona Euro. Primaevaluare a progresului nostru în UE nu este pozi-tivă, iar cauzele reunirii vocilor a două state fon-datoare ale UE nu pot reprezenta o surpriză decâtpentru vocile demagogice. În principal, probleme-le sunt legate de mobilitatea persoanelor. Franţa şiGermania nu sunt preocupate de reforma justiţieiromâneşti sau de achitarea datoriilor faţă de fir-mele germane. Problemele reale vizate de celedouă ţări erau uşor de anticipat, primele semneapăruseră încă din perioada de preaderare odatăcu libertatea de circulaţie a persoanelor. Acestedeficienţe s-au accentuat pe măsură ce România arămas indiferentă la ele după aderarea la UE, iarabsenţa unor politici pe termen scurt şi mediu aîntârziat până în zilele noastre. Astfel, accesul lapiaţa de muncă din ţările UE a cetăţenilor dinRepublica Moldova prin acordarea rapidă a cetăţe-niei române este un exemplu de acţiune prin careguvernul român afectează voluntar economiaaltor state. În plus, lipsa de control a infractorilor

români în afara graniţelor este o problemă cu carene confruntăm de câţiva ani buni şi ce are carezultat, de multe ori, discriminarea românilorpeste hotare. Acestora li se adaugă absenţa securi-zării frontierelor româneşti, traficul de arme şidroguri fiind intens la graniţa de est a UE (pecare România ar trebui să o asigure). Toate aces-tea contribuie la imaginea de nesiguranţă oferităde România.

Problema cea mai mare pe care o are Româniaeste că a eşuat să îşi arate sieşi şi celorlalte statemembre că aderarea din 2007 nu a fost în mareparte rodul bunăvoinţei oficialilor de laStrasbourg şi Bruxelles. Prin simpla ridicare a pro-blemei amânării intrării în Spaţiul Schengen, nuam trecut cu bine prima bornă a scurtului nostrudrum european. Cu alte cuvinte, am arătat că pre-zenţa noastră tardivă în UE nu a fost un simpluaccident. Însă, mult mai grav de atât, nu am învă-ţat din greşelile anterioare. Ignorarea unor proble-me uşor de identificat nu are consecinţe doar peplan intern, ci generează probleme pentru întrea-ga Uniune. În acelaşi timp, am creat un precedentce poate fi privit ca o lecţie de parcurs pentru sta-tele ce se vor alătura în viitor familiei europene.Am generat un model de practică deficitară acărui amintire va fi dificil să o eliminăm în viito-rul apropiat.

n

25

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

25TRIBUNA • NR. 201 • 16-31 ianuarie 2011

dezbateri & idei

Borna SchengenSergiu Gherghina

Eugenia Pop Domnul Ahri

Ileana Surducan Din adâncuri

26

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

26 TRIBUNA • NR. 201 • 16-31 ianuarie 2011

Pe planul politicii externe, sfârşitul anului2010 a fost marcat de anunţul făcut deminiştrii de interne ai Germaniei şi Franţei

prin care aceste două ţări solicită amânarea aderă-rii României şi Bulgariei la Spaţiul Schengen, pro-gramată pentru martie 2011. Anunţul a fost pri-mit cu indignare de autorităţile de la Bucureşti şia fost exploatat politic atât de putere, cât şi deopoziţie. Din punctul meu de vedere, toate reac-ţiile au ratat câteva aspecte importante legate depoziţia pe care o are România pe plan internaţio-nal.

În primul rând, cu toţii suntem de acord căRomânia a înregistrat un eşec. Aderarea la SpaţiulSchengen este probabil singurul obiectiv de politi-că externă asupra căruia întreaga clasă politică acăzut de acord, după aderarea la NATO şi la UE.Putem spune că îndeplinirea acestui obiectiv arconsfinţi practic apartenenţa noastră la grupulselect al statelor europene „sănătoase”. Aderareala Spaţiul Schengen presupune îndeplinirea uneiserii de criterii tehnice, astfel că procesul seamă-nă, la o scară mai mică, cu cel de aderare la UE.Totuşi, ca şi în cazul UE, decizia finală este unapolitică şi ea trebuie luată cu acordul unanim altuturor ţărilor care fac deja parte din aceastăzonă. De aceea opoziţia Franţei şi Germaniei echi-valează cu dispariţia oricărei şanse de finalizare aprocesului în martie 2011, având în vedere că una-nimitatea nu mai poate fi atinsă (ca să nu maipunem la socoteală faptul că opoziţia vine dinpartea celor două state cu cea mai mare influenţăîn Europa).

Acest eşec era însă previzibil, iar semnaleleerau clare de mai mult timp şi veneau din parteamai multor ţări. În octombrie am purtat o discu-ţie informală cu un înalt oficial din Ministerul deExterne al Spaniei, alături de un alt grup de jurna-lişti români, iar acesta şi-a exprimat îngrijorarea,într-un limbaj tipic diplomatic, cu privire la capa-citatea României de a opri fluxurile de imigranţiilegali care încearcă să intre în Europa dinspre Est.„Graniţa voastră va fi graniţa noastră, e normal săfim vigilenţi”, spunea atunci oficialul spaniol. (Demenţionat că toţi oficialii spanioli pe care i-amîntâlnit au lăudat capacitatea românilor de a seintegra cu succes în societatea spaniolă şi aportulmajor pe care l-au avut la economia Spaniei înanii de dinaintea crizei.) Mai mult, mai toatăîngrijorarea statelor europene avea legătură cu

rapoartele Comisiei Europene care remarcau defiecare dată lipsa progreselor din justiţie. Deşipreşedintele Băsescu a încercat să minimalizezeimportanţa acestor rapoarte în contextul negocie-rilor de aderare la Schengen, iată că exact aceleaşiprobleme au fost semnalate de scrisoarea miniştri-lor de interne din Franţa şi Germania.

În aceste condiţii, vorbim de un eşec politic şidiplomatic. Niciunul dintre oponenţii aderăriiRomâniei la Schengen nu a făcut referire la neîn-deplinirea vreunui obiectiv tehnic, ci doar la pro-bleme legate de justiţie şi corupţie. Aşadar, chiardacă instituţiile însărcinate cu îndeplinirea acestorobiective – aflate sub tutela MinisteruluiAdministraţiei şi Internelor – şi-au făcut treaba,liderii politici şi diplomaţii români au eşuat înîncercarea de a împacheta aceste reuşite într-unambalaj care să convingă partenerii europeni. Deaceea, reacţiile furibunde ale liderilor români laadresa Franţei şi Germaniei au ocolit, de fapt,principalii vinovaţi: pe ei înşişi.

Mai există un motiv major pentru care consi-der că reacţiile venite din România sunt eronate.Cu sinceritate recunosc că îmi este uşor neclarăutilitatea aderării la Spaţiul Schengen pentru ţaranoastră. Admit toate beneficiile de natură econo-mică pe care desfiinţarea de facto a graniţei devest le-ar aduce. Însă principalele argumente ridi-cate de avocaţii ei se referă la libera circulaţie aromânilor în Europa. În calitate de român onora-bil, cu intenţii bune atunci când călătoreşte înEuropa, nu am avut niciodată probleme în a intraîn Spaţiul Schengen. Controlul vamal dureazămereu câteva secunde. Temerile statelor occiden-tale cu privire la români mai puţin onorabili carear putea astfel să circule nestingheriţi sunt relativîntemeiate, cel puţin pe plan intern, în contextulcrizei legate de romii din Franţa de vara trecutăsau de problemele latente din Italia. Cu toateacestea, chiar şi acei cetăţeni români „problemati-ci” au putut călători fără prea mari obstacole. Înaceste condiţii, efortul de aderare la Schengen aobligat România să cheltu iască sume enorme debani, iar aderarea efectivă ar plasa pe umerii unuistat încă insuficient de puternic (apreciere valabilăşi pentru Bulgaria) imensa responsabilitate de apăzi de imigraţie ilegală întreaga Europă.

În al treilea rând, consider o problemă infinitmai mare faptul că românii au în continuare

nevoie de vize pentru a călători în SUA, în condi-ţiile în care relaţiile bune dintre cele două ţărisunt afirmate constant la Bucureşti, indiferent decine deţine de puterea politică, încă de la mijloculanilor ’90. Ultimul deceniu a întărit această cola-borare, în special pe plan militar; România a fostun aliat fidel al SUA în Afganistan şi mai ales înIrak (un context mult mai problematic, având învedere că în primul caz vorbim de o acţiune aNATO, iar în acesta de o intervenţie unilaterală aSUA). Lângă Constanţa există o bază militarăsemnificativă a americanilor, iar colaborarea a fostconsfinţită de decizia acestora de a amplasa oparte a scutului anti-rachetă pe teritoriul nostru.Astfel, cu tot acest bagaj de bune relaţii la activ, egreu de înţeles de ce românii care doresc să călă-torească în SUA sunt în continuare nevoiţi să piar-dă cel puţin o zi la ambasada americană de laBucureşti, să completeze chestionare interminabileşi să răspundă cât mai serios la întrebări care demulte ori sunt puse parcă din amuzament de ofi-ciali ai ambasadei, dar de care poate depinde deci-zia lor de a acorda sau nu viza. Mulţi români s-augrăbit să folosească sintagma „cetăţeni europenide mâna a doua” pentru a descrie modul în carese simt după refuzul aderării la Schengen, însănecesitatea vizei pentru SUA şi întregul proces deobţinere a ei ne plasează chiar mai jos pe o astfelde scală. Însă şi această stare de fapt poate fi con-siderată un eşec al diplomaţiei româneşti cel puţindin ultimul deceniu.

Aşadar, chiar dacă dialogul oficial referitor laaderarea la Spaţiul Schengen continuă, şansele caRomânia să se integreze în martie 2011 sunt mini-me. Orice astfel de situaţie, în care cei spre caretinzi te refuză, trebuie să reprezinte un momentde introspecţie, de autoanaliză şi de repornire amotoarelor cu mai multă atenţie la detalii şi cueforturi de convingere pe mai multe fronturi.Reacţiile la cald ale autorităţilor române şi aleîntregii clase politice au fost descurajante pânăacum, însă nu putem decât să sperăm că urmă-toarele luni vor fi un sfetnic bun pentru diploma-ţii şi liderii României.

n

Rateuri diplomatice: episodul Schengen

George Jiglãu

Doina Stici Dialog

Diana Magdalena Muraru Memorii

În pofida duratei sale de aproape nouă luni şia lipsei de consecinţe politice pe termen lung,cea de-a doua domnie a lui Dimitrie

Cantemir (1710-1711) este percepută ca unul dincele mai controversate episoade ale istorieiMoldovei. Spre deosebire de alte secvenţe aleEvului Mediu românesc, cei interesaţi de restitu-irea trecutului beneficiază de un larg spectru deinterpretări, conţinute în surse interne, însemnăridatorate unor oameni politici direct implicaţi înevenimente. Într-o vreme în care capetele cărtu-rarilor mai cădeau la porunca unor domnitori ili-teraţi, cronicari precum Ion Neculce sau NicolaeCostin, ei înşişi membrii ai Sfatului domnesc şisusţinători ai deciziilor domnitorului, consacrăacestor evenimente fragmente extinse ale cronici-lor proprii, motivaţi probabil de transformărilesurvenite în formaţia culturală a elitei româneştiprefanariote, dar în egală măsură de o mai clarăconştiinţă a importanţei momentului istoric lacare participau şi de o disponibilitate mai accen-tuată a publicului pentru reflecţii cu caracterpolitic. Exponenţii scrisului istoric românesc aurămas fideli predecesorilor, în sensul păstrăriiconexiunii între interpretarea istorică şi actuali-tatea politică, de cele mai multe ori prea puţinfavorabilă aspiraţiei spre obiectivitate, începândchiar cu apariţia primelor sinteze de istoriemodernă românească. Astfel, A. D. Xenopol, autorul Istoriei Românilor dinDacia Traiană, formulează o judecată extrem decritică în legătură cu opţiunea politică a luiDimitrie Cantemir de a se alătura ţarului Petru Ial Rusiei (1688-1725), în războiul împotriva turci-lor. Făcând o analiză post factum a expansionis-mului rusesc, congruentă cu starea de spirit aromânilor de la jumătatea secolului al XIX-lea,istoricul ajunge să salute înfrângerea ruşilor şi aaliaţilor lor moldoveni ca pe un eveniment salva-tor pentru români, expuşi pericolului deznaţiona-lizării şi asimilării în universalismul guvernat deţarul de la Sankt Petersburg. Nicolae Iorga s-amenţinut în aprecierile sale privitoare laCantemir pe aceeaşi poziţie, adăugând însă şi osolidă critică a operei ştiinţifice şi literare a dom-nitorului, considerată o expresie a partizanatuluipolitic şi a unei documentaţii sumare sau ten-denţioase. Consideraţiile marelui istoric dispunde fundamentele erudiţiei incontestabile şi alespiritului critic pozitivist, dar ignoră, cel puţin înceea ce priveşte opera islamologică a principelui,caracterul ei inovativ şi capacitatea de a valorifi-ca surse documentare şi orale orientale, meriteapreciate în republica literelor europene a înce-putului de secol XVIII. Revanşa mai puţin fastăa lui Dimitrie Cantemir ca percepţie istoriografi-că a survenit în anii ’50 ai secolului trecut, încondiţiile în care paradigmele proletcultiste pos-tulate de Roller privilegiau momentele de apro-piere între români şi ruşi. Dacă pe alte planuri,această etapă istoriografică a însemnat un regresştiinţific evident chiar şi pentru autorii marxişti,reevaluarea momentului Cantemir a fost unuldin puţinele câştiguri, iar când dogmatismul afăcut loc măcar în parte unor abordări ştiinţifice,exegeza medievistă şi cea literară a propus noiperspective asupra vieţii şi activităţii acestui per-

sonaj fascinant, produs al sintezei culturale întreOrient şi Occident, înfiripate la începuturileEpocii Luminilor. Din acei ani dificili pentru scri-sul românesc datează monografia lui P. P.Panaitescu, urmată de consideraţii asupra scrisu-lui cantemirian datorate unor autori de talia luiVirgil Cândea şi Alexandru Duţu, care au propusîncadrarea sa în curentul Umanismului Sud-EstEuropean. În succesiunea analizei asupra concep-ţiei istorice şi a metodei cantemiriene decunoaştere a trecutului, Pompiliu Teodor a adusargumente de substanţă pentru încadrarea unoradin scrierile sale în manifestările preiluminismu-lui european. Dacă dimensiunea sa culturală acontinuat să fie valorificată în plan literar şi isto-riografic, iar studiul aprofundat al scrierilor dematuritate dovedesc tangenţe cu şcoala istoricăşi geografică germană de cunoaştere a statelor,statenkunde, conduita sa politică l-a făcut dificilde asimilat pentru istoriografia ultimilor ani airegimului comunist, revenită la vechile stereotipiiantiruseşti. În mentalul public de atunci, dar şide acum, cosmopolitul Cantemir este contrapusadversarului său din epocă, martirul şi patriotulromân Constantin Brâncoveanu, cel care nu ariscat viitorul ţării sale în aventuri militare cuperspectivă incertă şi nu a răspuns chemării laluptă a ţarului. Avem de-a face cu primul caz încare un episod al luptei antiotomane a români-lor, atât de apreciată în alte ocazii, este evocatcu mefienţă sau, în cel mai bun caz cu circum-specţie, câtă vreme simbolistica tiranicei îmbră-ţişări a ţarului continuă să fie percepută ca maiameninţătoare decât realitatea prestaţiilor econo-mice şi subordonării politice faţă de sultan, sauimpactul prohibitiv pe care dominaţia otomană l-a avut asupra germenilor de modernitate ce semanifestau în societatea românească. Chiar dacăfaptele istorice sunt relativ bine cunoscute, meri-tă poate insistat asupra câtorva aspecte ale con-textului politic şi spiritual intern în care evoluauMoldova şi Ţara Românească, într-un cadruinternaţional care cunoştea schimbări de structu-ră. Ţările Române au resimţit acut modificărileintervenite în raportul de forţe dintre otomani şiputerile creştine la jumătatea secolului al XVII-lea. Noua fază a problemei orientale, redeschisăodată cu ostilităţile cu sorţi schimbători dinUngaria şi Mediterana Orientală, dar mai alesodată ce Uniunea Polono-Lituaniană era înlocuităla nordul Mării Negre de Rusia moscovită, aînsemnat creşterea presiunii otomane asupraprincipatelor dunărene. Dependenţa de resurseleeconomice ale acestora din urmă şi transforma-rea spaţiului românesc în zone de conflict efectivau determinat reevaluarea oportunităţilor deschimbare a statutului politic al Moldovei şiŢării Româneşti. Mediile politice româneşti, ori-cât pare de preţioasă această sintagmă în legătu-ră cu boierimea noastră pe care ne-am deprins săo percepem în tonuri depreciative, au fost diviza-te nu doar de lupta internă pentru putere, ci şide opţiuni externe, inspirate şi de activitateaagenţilor de influenţă ai puterilor interesate.Situaţia nu este specifică doar pentru români,atât naţiunile balcanice cât şi maghiarii, antrenaţiîn propriile războaie de secesiune duse împotriva

Casei de Austria, devin actori politici importanţiîn jocul de interese al diplomaţilor francezi şiveneţieni, al prelaţilor catolici implicaţi înContrareformă sau al agenţilor ruşi care anunţauapropierea eliberării popoarelor ortodoxe prinbunăvoinţa suveranului pravoslavnic al celei de-atreia Rome. În proiectele avute în vedere de elitapolitică românească, o pondere cel puţin egalăcu schimbarea poziţiei Principatelor în relaţia cuPoarta o avea şi reconfigurarea raporturilor inter-ne de putere, din perspectiva unei recalibrărinecesare a relaţiei putere-societate. Generaţiaanterioară lui Dimitrie Cantemir a solicitat înmanieră proprie controversele legate de opţiunileexterne. Socrul său Şerban Cantacuzino a pieritîn condiţii stranii, iar unele surse apreciază că arfi fost otrăvit din iniţiativa unor membri ai pro-priei familii, nemulţumiţi de apropiata finalizarea înţelegerii cu Austria. Tatăl său ConstantinCantemir i-a condamnat la moarte pe fraţiiMiron şi Velicico Costin, conducătorii facţiuniiboiereşti care dorea o alianţă cu Polonia regeluiJan Sobieski, în contextul entuziasmului stârnitde victoria acestuia din urmă sub zidurile Vienei.În aceste împrejurări, cariera politică a celui de-aldoilea fiu al unui domn de origine modestă, ridi-cat prin merite militare şi graţie fidelităţii faţă dePoartă, a fost percepută iniţial ca o garanţie amenţinerii poziţiei Moldovei de bastion al turci-lor în afacerile ce priveau Războiul Nordic.Principele care îşi petrecuse cea mai mare parte avieţii la Constantinopol şi se formase în paradig-mele etice şi culturale ale şcolii patriarhale dinConstantinopol era considerat aproape asimilatacelei lumi levantine care învăţase să convieţu-iască cu stăpânitorii islamici. Conduita sa cadomn al Moldovei dovedeşte însă aderenţa sa nudoar la abstracta cauză creştină spre care îlputeau chema lecturile tinereţii, dar mai ales laagenda supuşilor săi, captivaţi de succesele repur-tate de Rusia lui Petru cel Mare. Spre deosebirede urmaşii lor, românii secolului al XVII-lea seraportau oarecum paradigmatic la monarhiaortodoxă de la nord, îi hipertrofiau victoriileobţinute împotriva suedezilor şi căutau căi decolaborare în vederea unei viitoare lupte antioto-mane comune. Ecourile acestei stări de spiritsunt relevate de Letopiseţul lui Ion Neculce,aflat în Moldova în ambianţa luptei de laPoltava. Actele de frondă ale domnilor moldove-ni sunt însoţite de tratative la un nivel sau altulcu ţarul, iar turcii găseau necesar să apeleze lamediaţia românească în momente de conflict curuşii, cum a fost disputa provocată de raidulcazacilor de la Don asupra Azovului din timpuldomniei lui Vasile Lupu. Sosirea lui DimitrieCantemir în Moldova coincidea cu începutulostilităţilor dintre ruşi şi otomani, provocate deprezenţa regelui Carol al XII-lea la Tighina şi deintrigile diplomaţiei franceze. În aceste împreju-rări, simpatia pentru cauza ţarului în rândurileboierimii, clerului şi categoriilor sociale lipsite deprivilegii era în plin avânt, iar forţele ruse carecantonau în posesiunile de sud ale Poloniei-Lituaniei includeau numeroşi mercenari moldove-ni. În faza iniţială, a existat chiar o concurenţăîntre domn şi facţiunile boiereşti în câştigareafavorurilor suveranului reformator al Rusiei, con-curenţă care s-a manifestat şi după aducerea lacunoştinţa publică a prevederilor tratatului de laLuck, încheiat în aprilie 1711, document careurma să reglementeze statutul Moldovei şi alian-ţa perpetuă cu Rusia. Controversele dintre pute-rea centrală şi opoziţia unei părţi a boierimii nua constat în substanţa alianţei, chiar dacă pe par-

27

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

27TRIBUNA • NR. 201 • 16-31 ianuarie 2011

à

Florian Dumitru Soporan

istorieReformism, modernizare ºi performanþe culturaleMoldova lui Dimitrie Cantemir

cursul evenimentelor s-a cristalizat şi o minorita-te care opta pentru neutralitate din raţiuni deconservare a statu quo-ului, ci în proiectata ins-talare a dinastiei Cantemireştilor pe tronul ţării.Înafara acestei controverse care pare să fi grăbitdetaşarea unor boieri de cauza creştină, prevede-rile tratatului dovedesc articularea unui plan maivast de modernizare a ţării, cu etape ce ar fiurmat să se concretizeze după încheierea cu suc-ces a războiului. Individualitatea şi frontiereleţării făceau obiectul unor menţiuni exprese, ca şiformarea unei armate permanente şi stabilireaalianţei veşnice între cele două ţări. Unele relată-ri din epocă invocă dezbaterea detaliată a punc-telor tratatului în Sfatul Ţării, mai ales a preve-derilor referitoare la atribuţiile puterii centrale şiale instituţiilor consultative. Fără a exageraimportanţa acestui gen de preocupări şi a ponde-rii lor în orizontul cultural al boierimii româ-neşti, ele dovedesc congruenţa lor cu manifestărisimilare din Polonia anilor premergători SeimuluiTăcut şi a controverselor generate de absolutumdominum. Desfăşurarea evenimentelor militare apus în eşec acest proiect politic, iar iniţiatorulsău a fost nevoit să se exileze în Rusia, undemembri ai familiei sale au avut o oarecare rele-vanţă socială şi mai ales culturală pe parcursulurmătoarelor două generaţii.

Exigenţele meseriei de istoric nu permit utili-zarea unor situaţii contrafactice. În această ordi-ne de idei, ar fi oarecum de prisos să ne între-băm ce s-ar fi întâmplat dacă ruşii ar fi învins înbătălia de la Stănileşti, iar tratatul încheiat cuDimitrie Cantemir ar fi fost transpus în realitate.Totuşi, ţinând cont de faptul că numeroşi prede-cesori au făcut-o, cititorii vor putea ierta o astfelde încercare, mai curând de natură eseisticădecât ştiinţifică. Răspunsul găsit de majoritateaautorilor români este acela că Moldova şi chiarŢara Românească ar fi fost încorporate înImperiul Rusiei, iar locuitorii săi ar fi fost treptatdeznaţionalizaţi, principatul est-carpatic şi-ar fipierdut individualitatea. Este aproape o axiomă

faptul că Rusia nu ar fi respectat tratatul înche-iat, după cum nu a respectat în tocmai nici înţe-legerea încheiată în 1711 cu marele vizir. Adepţiiacestei interpretări privesc însă evenimentele dela începutul secolului al XVIII-lea prin grila evo-luţiilor din secolul al XIX-lea. Rusia petrină nueste însă Rusia lui Puriskevici şi a Sutelor Negre.Însăşi această mare naţiune parcurgea la momen-tul Dimitrie Cantemir un amplu proces de euro-penizare, continuat cu rezultate mai puţin spec-taculare de succesorii ţarului şi difuzat şi în spa-ţiul românesc cu prilejul fiecărei ocupaţii milita-re. Primul aşezământ legislativ din Principate,Regulamentul Organic, a fost inspirat de paradig-mele ruseşti şi cu toată opoziţia pe care a stâr-nit-o la un moment dat, a asigurat cadrul trans-formărilor pe care economia şi societatea româ-nească le-a cunoscut în prima jumătate a secolu-lui al XIX-lea. În absenţa reuşitei acestui primpas spre modernizare, proiectele paşoptiste şielanurile progresiste pe care le-au încorporat ar figreu de conceput, iar distanţa în timp ne poateface să privim acest fapt cu mai multă detaşaredecât până acum. Reformele petrine au fostgenerate de raţiuni pragmatice, de necesitateaexpansiunii economice şi teritoriale, specificătuturor actorilor politici performanţi din Europavremii. Cei care făceau obiectul unor astfel detentaţii nu aveau fireşte motive să le priveascăcu entuziasm, dar a identifica prezenţa rusă curegresul şi barbaria este un tribut nedrept plătitcomplexelor de naţiune mică. Din fericire pentrudiversitatea etnică a Eurasiei, nici imperiul ţari-lor, nici Uniunea Sovietică, nu au deznaţionalizatintegral şi nu au putut asimila naţiunile pe carele-au încorporat. Este suficient să privim hartaetnică a Rusiei actuale, cu cele 120 de grupurietnice ale sale, pentru a constata limitele uneiasemenea politici, chiar dacă intenţii în acestsens au existat. Nu putem şti dacă ar fi fost maibine ca românii să fi fost contopiţi în îmbră-ţişarea rusească şi să aibă soarta micilor naţiunibaltice sau a Poloniei sacrificate pe altarul echili-brului de putere, sau dacă a fost preferabil seco-

lul fanariot care a urmat, cu orientalizarea vieţiiinterne şi cu decăderea profundă a moravurilorpolitice şi a conştiinţei civice, tare pe care n-amreuşit să le resorbim nici până azi. Orice univer-salism, iar cel rusesc cu atât mai mult, naştereacţii de disidenţă şi diferenţiere în interior şi înproximitate. Perpetuarea fricii colective inhibăcapacitatea de cunoaştere, iar ignoranţa alimen-tează la rândul ei anxietatea. Dimitrie Cantemirşi contemporanii săi nu au cunoscut meandreleacestui cerc vicios, eclectismul lor cultural i-acondus spre urmarea unor imperative pragmati-ce, iar maximizarea intereselor proprii presupu-nea parteneriatul cu Rusia, oricât pare acesta dedetestabil pentru contemporani.

Din perspectiva spaţiului de origine, DimitrieCantemir este expresia cea mai cunoscută a uneilumi ce recepta în manieră proprie provocărileschimbării impuse de un ritm mai accelerat alistoriei, dispusă să asimileze valorile Europei cla-sice într-o originală osmoză cu tradiţia elenismu-lui postbizantin şi cu valenţele discursului identi-tar. Eşecul său de ultim moment prelimină înistoria noastră o lungă serie de iniţiative refor-miste sau revoluţionare eşuate în concretizărimediocre.

n

28

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

28 TRIBUNA • NR. 201 • 16-31 ianuarie 2011

à

De foarte mult timp nu am mai avut undecembrie atît de trist şi apăsător, atît denedrept. Unul care redeschide discuţiile

privitoare la vremelnicia noastră pe acest pămînt,unul care readuce în discuţie noţiunea de profe-sionist, nevoia de dicţionare tematice. Şi unul arfi, trebuie să fie, dicţionarul reprezentanţilor pre-sei sportive clujene în cazul nostru.

Decembrie 2010 a fost trist. Trist pentru că înnumai două zile, ne-am despărţit de doi buni pro-fesionişti ai condeiului sportiv, Victor Morea(1927 – 2010) şi Mircea Ioan Radu (1938 – 2010),doi comentatori de calitate, graţie cunoaşteriifenomenului sportiv în cele mai mici amănunte.În cazul celor doi, găsim multe, multe apropieri şicînd spun apropieri am în vedere nu numai tema -ticile abordate, ci şi publicaţiile în care şi-au publi-cat articolele, de la Făclia (Adevărul, Adevărul înlibertate, Adevărul de Cluj) la Sportul popular(Sportul românesc, Gazeta sporturilor), Curiersportiv “U” Cluj, almanahuri de profil, prinapartenenţa lor la asociaţiile de profil, AsociaţiaPresei Sportive din România în cazul nostru.

Victor Morea a dedicat presei sportive peste

60 de ani! 60 de ani de articole dedicate fotbalu-lui, atletismului, rugby-ului, voleiului şi handbalu-lui, de unde şi numeroasele şi importantele prie -tenii legate în timp, dr. Mircea Luca, ŞtefanCovaci, Ion Moina, Alexandra Taifas Socie, AlbinMorariu, Mircea Pop, Nina Pasciuc, RomeoSotiriu, Iolanda Balaş, Cornel Igna, NicolaeCordoş, Bobo Lucaciu, Gabriel Cherebeţiu,Gheorghe Ferariu, Gyusi Agârbiceanu, VictorFulger, Jean Dăbală, Horia Demian, RemusCîmpeanu, Ilarie Măgdaş, Zoli Ivansuc, nume delegendă într-un singur cuvînt. Cum de legendărămîn şi paginile despre David Ohanesian, MihaiAlmăşan, Dinu Bădescu, Emil Simon, ErichBerger, Octavian Fodor, Viorel Gligore sau VlaicuRoman.

Dacă e să regretăm ceva, atunci regretăm fap-tul că Victor Morea nu a scris decît o singurăcarte, Viaţa de la minutul zero, lansată cu numaizece zile înainte de trecerea la cele veşnice. Ocarte document istoric, nu numai sportiv.

Mircea Ioan Radu a fost descoperit şi lansat înpresa sportivă de ... Victor Morea, la începutulanilor ’60. Şi din nou vorbim despre pagini de

citit, pagini ce trebuie să-şi găsească locul într-unvolum de istorie sportivă clujeană în special,naţională şi internaţională în general. Trebuiedeoarece Mircea Ioan Radu a scris despre baschet,polo, înot, patinaj, tenis de masă, atletism, volei,handbal, consemnînd prin date exacte, rezultatede excepţie, eşecuri, totul sub semnele respon -sabilităţii desăvîrşite. Mircea Ioan Radu acoperăpeste 40 de ani de presă sportivă, iată de ce sîntde părere ca aceste pagini să vadă lumina tiparu-lui printr-o selecţie judicioasă desigur. Mă gîndescnumai la studenţii viitori jurnalişti, mă gîndesc lamaterialele pe care le au la dispoziţie graţie celordoi seniori ai scrisului românesc, ce cărţi ar puteavedea lumina tiparului şi odată cu ele, ce bogăţieinformaţională am avea, de istorie sportivă înprimul rînd, una pînă în zilele noastre aproape.

Decembrie 2010 ne-a sărăcit, acesta este ade-vărul. Sîntem tot mai puţini în branşa celor dedi-caţi sintezelor, culturii sportive care cere din startun alt profil de ziarist. Unul care preferă să seconfunde în puţinele lui clipe libere, cu sălile delectură ale bibliotecilor, cu fişele aduse la zi, cutitanica muncă de cercetare a arhivelor. Sîntemtot mai puţini, ...

n

sport & cultură

Mai puþini, mai sãraci...Demostene ªofron

În jos sau în sus? Mai întâi urcăm spre alte promi-siuni deşarte, cu speranţa renăscută în suflet, ca săavem de unde să dăm drumul decepţiilor, dezamă-

girilor, nemulţumirilor. Pe pârtia din Predeal a fostaşteptat şi Traian Băsescu la cumpăna dintre ani, dar s-a întors din drum de teama confruntării directe cunămeţii insucceselor. Mai curajoasă, Elena Udrea aînaintat spre a mângâia ocrotitor cetina carpatină,până a înţepat-o în deget brandul turistic, devenit dinfrunză mlădioasă un ascuţit şi subţiat ac de brad.

Serbările iernii de la Predeal n-au neliniştit naţiu-nea aşa cum s-a întâmplat cu bietul Şerban Huidu,accidentat pe o pârtie de schi din Innsbruck. Tragicalui premoniţie s-a adeverit în scurt timp. El le-a uratromânilor, înainte de accident, să nu aibă nevoie desistemul de sănătate din România, dar să plăteascătaxele că statul are nevoie de bani. În mod sinistru aajuns să aibă parte de serviciile medicale din Austria.Canalele tv de ştiri au urmărit îndeaproape evoluţiastării lui de sănătate. Tragicul eveniment a scos în evi-denţă câţi fani îi sunt aproape. Şi are destui ca să-şiîncerce puterile şi în politică mai încolo, după modelullui Dan Diaconescu, pus pe bancuri în ultima zi aanului 2010. Partidul lui e tot un banc? Poate de nisipmişcător, învăluitor. Cine ştie ce va răsări din el. Cânda ieşit din comă, bietul Huidu a văzut o găinuşă cuochelari, îngrijorată de soarta sa şi a emisiunii. Până laînsănătoşire, vor fi cu doi cârcotaşi mai puţin pe sticlă.Aşa că bâlbele şi gafele de prin studiouri vor trece untimp nesancţionate de vigilenţa lor. Politicieni, puteţigafa!

Înainte de orice avertizare, Gabriel Liiceanu s-aprins în lanţul gafelor mai vechi şi în postură demoderator la întâlnirea bucureştenilor cu HertaMüller, găzduită de Ateneu. Ceea ce pentru intelectua-lul Gabriel Liiceanu era act de cultură exemplar, pre-cum dialogul purtat pe scenă cu laureata premiului

Nobel, pentru scriitoarea omagiată era doar circ. Şi aspus-o clar, îngreţoşată. Luând totuşi apărarea unoropere literare scrise sub totalitarismul ceauşist, filoso-ful deghizat în reporter a fost neplăcut surprins cândHerta Müller a aplicat un categoric NU întregii epoci,amintind de gestul lui Eugen Ionescu din anii treizeci.Aşa i-a trebuit dacă a lăsat filosofia pe seama altora.

În jos, pe pârtia cu iz de denigrare a naţiei, a ajunsştirea că un băiat de 14 ani de origine română a agre-sat o bătrână de 80 de ani într-o staţie a metrouluiparizian. Părinţii lui au fost acuzaţi că l-au încurajat săpractice de multă vreme cerşetoria. Apar noi pete peobrazul demnităţii româneşti şi după măsurile draconi-ce luate de Sarkozy.

Pe pârtie în sus, la acest ceas de bilanţ, găsim, înechipament solid de protecţie, adâncirea diferenţelordintre săraci şi bogaţi. Arătarea se plimbă în voie,chiar dacă unii îi detestă prezenţa ca Victor Socaciu:„Inegalitatea socială din România este la cel mai marenivel din Europa în anul 2010”. Şi urcăm la cote maiînalte.

În toiul cumpărăturilor de sărbători, reverendulBilly de la Biserica Stop Shopping dintr-un stat ameri-can a exorcizat pe cei ce fac prea multe cumpărături.Se spune că obişnuieşte să sară pur şi simplu pe tejg-helele magazinelor ca să „exorcizeze” casele de marcat.Observ că Emil Boc este un reverend mult mai subtil.El nu trebuie să facă istericale sau să instituie BuyNothing Day. A demarat, cu legea în mână, progra-mul „Nu cumpăr nimic” eşalonat pe mai mulţi ani şiromânii se străduiesc să-l respecte.

Slalomul printre titlurile jurnalelor de ştiri nupoate ocoli problema tensionată din Coasta de Fildeş,stat african care a păşit în noul an cu doi preşedinţi.Lauret Gbagbo, după ce a condus ţara 10 ani, nu vreasă cedeze puterea preşedintelui Alassane Ouattara, alesîn mod legal la 28 noiembrie. Ţara se află în prag derăzboi civil iar din punct de vedere economic are de

suferit producţia de cacao pentru haosul şi grevele dinţară. Coasta de Fildeş este producătorul mondialnumărul unu de cacao, aşa că se va scumpi nu numaibenzina, ci şi ciocolata. Bine că la noi, la alegerile din2009, deruta între Geoană şi Băsescu a ţinut doar câte-va zile. Suficient ca să se tragă sforile. Se vede că ivo-rienii n-au destule liane în junglă şi, din păcate, trag cupuşca. Nedezlipirea de putere dă fiori.

Printre textele licenţioase servite pe pârtia revelio-nului de postul public, bătrâni penibili, în frunte cuşeful penibililor Horia Moculescu şi fabrica de rebuturiculturale a lui Cristi Brancu, am asistat cu întristare latransformarea poetului (cândva apreciat) MirceaDinescu în bucătar cu pretenţii, dar fără rafinament şiclasă. Carevasăzică, de la poezie şi metaforă, la fleici şifriptane, vinuri şi tocane. De la dezbateri politice şicivice înflăcărate, la bucătăria din Cetate. De la „beţiacu Marx”, la spiritualitatea cabanosului. Dinescu a ofe-rit o jalnică „ceremonie funebră” cu purcel şi peşte,invitând lăutari din mahala să câte „Du-te, fă, la colec-tiv!” O petrecere chinuită cu un bard postat pe poziţiade om-orchestră, obsedat de mediatizare. A fost ceamai proastă alegere a postului Realitatea din ultimultimp această filmare a chefului de doi bai şi trei surce-le de la proprietatea exaltatului pentru orice MirceaDinescu. Păcat că un poet cu o anume rezonanţă înliteratura actuală, disident pe vremuri, ajunge să seprostitueze/ prostească public în asemenea hal. Păcatcă fondul umoral extras din mahala a ajuns să prime-ze ca un alt fel de disidenţă faţă de bunul gust,împroşcând cu noroi ce a mai rămas din operă.

Pe pârtie sau pe derdeluş, reperele culturii media s-au luat la întrecere într-o sarabandă prodigioasă deformule combinatorii între divertisment şi informaţie,talk-sow şi bălăcăreală, scheciuri şi lălăială. În acestezile, un amic mi-a trimis un document surprinzătorprin attachment la un mesaj de felicitare. Un filmuleţdespre primul revelion TVR 1958. Sobrietatea, chiarrigiditatea realizatorilor fără experienţă de la începutu-rile televiziunii noastre, fineţea mesajului şi naivitaeastilului, candoarea şi bunul gust definitiv apus m-aupus serios pe gânduri.

n

Afost profesor de franceză activ pînă nu demultă vreme. La Dej. La această oră, chiar dacăeste pesionar cu acte-n regulă, aproape nimic

nu s-a schimbat în viaţa sa. Cu toată intervenţia(medicală) suferită pe cord, Lucian Ovidiu Iosip îşicontinuă activitatea cu aceeaşi frenezie şi cu acelaşientuziasm specifice începuturilor. Nu mai are ore ofi-ciale dar ... are mai multe ”neoficiale” de repetiţii cucele două echipe de teatru francofon, una alcătuită dinelevi de clasa a cincea, cealaltă din liceeni. Toţicuprinşi de morbul scenei dar ... şi al limbii francezepe care o ”rostesc” pe scenă cu eleganţă şi adevăratăelocinţă, impresionînd auditoriul. Imaginaţia scenică alui Lucian O. Iosip este spumoasă, explozivă, plină denerv şi culoare. Atent la cele mai mici detalii, îi”împinge” pe copii înspre arta improvizaţiei, pe nesim-ţite, constant emoţionant, ca şi cum fiecare reprezen-taţie ar fi... prima din viaţa sa. Pare, şi azi, un ”copilmare”, rotunjor, îmbujorat de entuziasm, cu ochelarirotunzi pe nas. În dosul lentilelor, se zbengu iesc privirijucăuşe, amuzate, încîntate, scor moni toare, mereu gatasă descopere noi ”invenţii” scenice.

I-am aplaudat, de cîte ori am avut ocazia, repre-zentaţiile date cu trupele sale apreciate în ţară dar şipeste hotare în Franţa, Belgia, Italia, Ungaria... ÎnFranţa, trupa de liceeni (Intermezzo) a avut şi o pre-mieră mondială, extrem de lăudată cu O noapte pier-

dută de Caragiale. Primii români care jucau piesa înfranceză. Atît de apreciaţi au fost încît InstitutulCultural Francez împreună cu Ministerul culturii şieducaţiei naţionale din Franţa au editat cu trupa con-dusă de Lucian O. Iosip un DVD (Soft educaţional) încadrul seriei Lettres francofone!

În 2003, Lucian O. Iosip înfiinţează la DejFestivalul naţional Franthousiasme ajuns acum la ediţiaa noua.

Unui om care-şi ocupă toată ziua, nu-i mai rămînetimp şi pentru altceva. Aşa am crezut.... pînă cînd amprimit, recent, un roman semnat de... Lucian O. Iosip!Se intitulează În căutarea vinovatului (Editura CasaCărţii de Ştiinţă, 2010) şi a fost terminat în... 1987! Unroman autobiografic, despre copilărie şi anii de şcoalăpînă la examenul de intrare în liceu. Un soi de aminti-ri din copilărie dar aici umorul e umbrit de scenedure, de nelinişti, de ameninţări mocnite, neînţelesede-un copil. Pînă la interzicerea sa de a intra în liceudin cauza... originii nesănătoase: tatăl era preot... Darautorul descrie totul fără menajamente, cu exactitateşi, adesea, într-un stil şugubăţ, dar... fără iertare. TataStelu, preotul, e mai mult beat, îşi bate soţia şi copilulfără reţineri şi mereu o va lua de la capăt, chiar dacăcere iertare şi promite cuminţirea... Pînă cînd va ajun-ge la închisoare. Un mic infern tratat de autor cu unascuţit simţ al realităţii văzută prin ochii copilului alcărui noroc, zic, a fost că... nu i s-a atrofiat simţul

umorului şi încrederea într-un viitor luminos... Mereue convins că, pînă la urmă, lui nu i se va putea întîm-pla nimic...

Scris surprinzător de limpede, fără urmă de potic-neli lingvistice, romanul lui Lucian O. Iosip, de doar150 de pagini te face să-l citeşti pe nerăsuflate, dupăcum recunoaşte şi Alexandru Jurcan în prefaţă, încînta-rea amplificîndu-se de la o pagină la alta. ”Nucu nicinu fumează, nici nu bea. Poartă numai freză. Seara îşileagă o basma în jurul capului. Dimineaţa, părul seridică încet ca la un arici. În clasă, ajunge să-i steadrept în sus. Întors acasă, iar îi coboară pe frunte pen-tru ca seara operaţia să reînceapă.” (...) ”TovarăşulStalin a dispărut din toate clasele. Păcat. Ne obişnuise-răm ca ei să fie patru. Acum clasele par ştirbe. Toţipatru aveau ceva în comun şi, în loc să-i numimMarx, Engels, Lenin, Stalin, obişnuiam să le zicemBarbă Albă, Barbă Sură, Barbă Cioc, Barbă Deloc...Nici tovarăşul Gheorghiu-Dej nu are barbă, dar pe el nu l-au coborît.Nu are nici mustaţă ca Stalin. Nu seamănă cu niciunul din cei patru.”

O carte vie, bine scrisă, în ritmuri diverse, propozi-ţii scurte alternînd cu fraze lungi. Autorul se dove-deşte capabil de a (re)crea atmosfera acelor ani văzuţiprin ochii unui copil. Excelent portretist, Lucian O.Iosip îşi regizează acţiunea cu aceeaşi dexteritate cucare pune piesele în scenă, ocolind dibaci momentelede plictiseală. Şi, evident, vinovatul pînă la urmă nu-laflă copilul cu exactitate, nu-l află nici cititorul, căcinu poate fi doar unul singur, erau timpurile aceleaambigue, spăimoase, bîntuite de nelinişti care nu tre-buiesc uitate. Romanul lui Lucian O. Iosip contribuieşi el, în mod literar, la păstrarea vie a memoriei.n

29

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

29TRIBUNA • NR. 201 • 16-31 ianuarie 2011

rânduri de ocazie

Lucian O. Iosip cautã vinovatul...Radu Þuculescu

zapp media

Pe pârtieAdrian Þion

30

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

30 TRIBUNA • NR. 201 • 16-31 ianuarie 2011

in memoriam Constantin Colhon

Odată încheiat capitolul dedicat blues-ului, arcam fi timpul să lămurim, pe cât e cu putin-ţă, misterul rădăcinilor atât de vagi şi întor-

tochiate ale jazzului. Cel mai adesea jazzologii seîmpart în două tabere: unii dintre ei susţin că jazzulse trage din ragtime, în vreme ce alţii – la fel de atoa-teştiutori şi de bine intenţionaţi – sunt gata să bagemâna în foc afirmând că ragtime-ul este doar unadintre rădăcini, aflată pe picior de egalitate cu blues-ul. De la o vreme, a apărut însă o nouă teorie, susţi-nută de alţi specialişti care simplifică (ori complică?)lucrurile susţinând cu ardoare că, de fapt, începuturi-le acestei muzici afurisite stau sub semnul unui tal-meş balmeş inimaginabil la care au participat dinplin elemente afro-cubane, diverse muzici, instru-mente şi sonorităţi europene, tot soiul de marşuri,operete şi dansuri franţuzeşti deopotrivă cu dejaamintitele work songuri, negro spirituals şi gospel-uri; iar acest hăţiş, în întregul său, ar constitui ceeace specialiştii consideră a fi jazzul arhaic. Devineastfel cât se poate de limpede că dintr-o asemeneabogăţie şi varietate de surse şi dintr-un humus(arhaic) atât de consistent nu putea să se dezvoltedecât un trunchi uriaş, extrem de viguros ale căruicrengi nenumărate aveau să-şi impună în scurtăvreme, cu o vigoare ieşită din comun, prezenţacopleşitoare. Bălăcindu-se din plin în toată această“încrângătură”, bluesul îşi pune şi el pecetea distinc-tă, impunându-se – aşa cum am arătat deja ceva maisus - cel mai adesea, în chip vizibil şi ostentativ, caun domeniu de sine stătător sau, cu voia D-voastră –ca un factor esenţial în geneza jazzului. V-aţi datdeja seama - mai mult ca sigur - că opţiunile subsem-natului înclină vizibil pentru cea din urmă ipoteză.

E timpul însă, să mergem mai departe şi săvedem, să aflăm cum s-a făcut pasul uriaş care,venind dinspre ragtime & blues, ne va duce la apari-ţia unei alte muzici, a unui cu totul alt universsonor.

De la ragtime la jazzsau cronica unei naşteri demult anunţate

Din câte se pare, undeva în jurul anului 1900, întot soiul de spelunci şi bordeluri din Sud se făceausimţite unele semne prevestind parcă durerile facerii;şi asta fără ca vreunul dintre muzicanţii negri, creolisau albi ai timpului să bănuiască ce fel de progenitu-ră avea să rezulte din strădaniile, inovaţiile sau bâjbâ-iala amărâţilor aplecaţi peste claviaturi ori mărşălu-ind bezmetic (fie pe jos fie cocoţaţi în nişte camioa-ne, sau pe tot felul de platforme “hipo”) şi suflândca nişte apucaţi în alămuri, zdrăngănind “în draci”nişte banjouri cel mai adesori improvizate şi bătândcu furie în tobe de căpătat sau de furat. Toţi cei cares-au aplecat asupra originilor acestui idiom vor fiajuns în cele din urmă la cam aceeaşi concluzie: jaz-zul plutea în aer, un întreg continent având ceva despus prin chiar această ciudăţenie in statu nascendi.Chiar dacă anul naşterii avea să fie situat undeva înjur de 1900, locul, cadrul evenimentului va rămânede-a pururi faimosul New Orleans ceea ce nuînseamnă că – exact în acelaşi timp - în Memphis şiKansas City, în Dallas şi St. Louis – jazzul n-ar fimustit/mocnit într-o aceeiaşi gestaţie aparent intermi-nabilă, dezlănţuindu-se cel mai adesea în ceva greu(dacă nu chiar cu neputinţă!) de definit.

Însă - o dată venit pe lume şi abia ţinându-se pepicioare - aveau să-i mai trebuiască alte două decenii

de tatonări şi explorări neîntrerupte ale căror rezulta-te urmau, în cele din urmă, să-i confere (jazzului) unstatut cât de cât respectabil. Deocamdată, după totfelul de bâlbâieli şi ezitări, iată-l totuşi ajuns la vârstacea mai ingrată, învăţând practic din mers să bolbo-rosească şi explorând până la exasperare cam aceleaşiforme arhaice sau embrionare la care se va întoarcemereu şi din care se va smulge, se va desprinde ane-voie, încetul cu încetul.

Primele înregistrări despre care putem afirma căţin de adevăratul jazz au drept autori “morali” muzi-cieni originari din acelaşi legendar New Orleansunde îşi amestecaseră paşii, intenţiile sau darurilemuzicale o seamă de negri, creoli şi albi. Cu toţiiaduceau “la oala comună” un specific aparte, tradiţiişi apucături muzicale (în aparenţă) cu totul opuse,dar şi – fiecare după puterile sale – tertipuri, găselniţeşi formule dintre cele mai neaşteptate. Stau mărturietocmai aceste documente sonore, reprezentând defapt certificatul de naştere şi de înmatriculare al jaz-zului .

Mulţi specialişti şi cunoscători s-au străduit dinrăsputeri să lămurească şi să ordoneze evenimentelecare se precipitau în acest “cazan sub presiune”,încercând să depisteze reperele esenţiale ale unuinou gen muzical. In cele ce urmează, am să încercsă schiţez un itinerar cât mai lămuritor în care săidentificăm oamenii, momentele şi locurile care s-audovedit hotărâtoare în zămislirea acestui bastard fărăasemănare. S-o luăm aşadar sistematic şi – pentruînceput - să ne îndreptăm paşii înspre cartierul deoc-hiat al New Orleans-ului, numit Storyville. Se parecă, în bombele sordide de prin partea locului, pia-nistul Tony Jackson a dat, probabil, cel dintâi pesteformula magică a ceea ce – în scurtă vreme – avea săse numească ragtime. Cuvântul, născocit de muzicie-ni şi ascultători deopotrivă, vroia să însemne un felde timp destrămat ori măsură ruptă, desmembrată.Din cine ştie ce motive, de pe urma numitului TonyJackson nu ne-a rămas nici o înregistrare. În schimb,compoziţiile sale precum “Some Sweet Day” şi“Pretty Baby”, dar mai ales afurisitul “NackedDance”, menit să acompanieze şi să potenţezenumerele de striptease, aveau să fie “nemurite” pestetimp de către pianistul Willie “The Lion” Smith saude uriaşul Satchmo (Louis Armstrong).

În ce priveşte însă ragtime-ul, adevăratele centrede iradiere s-au dovedit a fi localităţile Sedalia şi

Saint Louis, din statul Missouri. Cam tot pe la 1900,în această enigmatică şi de nimeni ştiută Sedalia,exista un club de noapte numit “Maple Leaf” în careîşi făcea veacul şi nu se mai dezlipea de clape unpianist cam “apucat şi posedat”. Se numea ScottJoplin şi era chiar omul care – în 1899, deja – va ficompus (şi semnat!) celebrul “Maple Leaf Rag”.Scott Joplin învăţase la viaţa lui ceva carte şi se price-pea “pe bune” la muzică; în decursul timpului, el seva ambiţiona să scrie o ditamai simfonie precum şivreo două opere. Dincolo de activităţile şi preocupă-rile sale de muzician şcolit şi cu pretenţii, ScottJoplin pare să fi născocit (sau să fi nimerit printreprimii peste) reţeta miraculoasă care izbutise să com-bine tradiţiile muzicale europene cu bogăţia obsesii-lor ritmice ale negrilor, dând finalmente la iveală ciu-dăţenia numită ragtime. Inspirat, J.E. Berendt afirmăcă, în fond, nu era vorba decât despre o muzică“albă” interpretată de nişte negri care ajunseseră, însfârşit, să ştie ce vor sau care – la limită – pur şi sim-plu, nu puteau, nu ştiau cânta altfel. Cam tot peatunci şi tot la Sedalia – se mai “producea” un altpianist, pe numele său James Scott; acesta a lăsatposterităţii o seamă de compoziţii memorabile prin-tre care şi arhicunoscutul “Climax Rag” (1914). Înlegătură cu cei doi “Scott”, am folosit cu bună ştiinţăcuvântul compoziţie, întrucât nu numai ei ci mulţidintre muzicienii de prin partea locului erau în bunămăsură oameni oarecum instruiţi, cunoscând noteleşi descurcându-se binişor când se apucau să “scrie”muzică.

Dar să ne întoarcem la povestea noastră şi săprecizăm că, estimp, ceva mai la nord, mai precis laSt. Louis, se petrecuse un eveniment cu totul ieşitdin comun: în anul de graţie 1897, pianistul TomTurpin a publicat prima partitură pe coperta căreiafigura, la loc de cinste, cuvântul rag. Era vorba depiesa “Harlem Rag”. şi la St. Louis, la fel ca înSedalia, pianiştii erau puzderie şi se cam călcau pepicioare. Treburile s-au mai limpezit şi “aşezat” întru-câtva abia după ce, în 1904, oraşul a găzduit o expo-ziţie universală care avea să marcheze decisiv destine-le muzicii negre. Abia ieşit din faşe, ragtime-ul – cuaccentele sale şuie şi deplasate sau cu timpii şi măsu-rile sale “fracturate” – devenise, cumva peste noapte,o chestie , o jucărie extrem de cunoscută şi căutată,făcându-şi într-astfel ieşirea în lumea largă.

n

jazz story

Enigma/misterul începuturilorIoan Muºlea

Ca în fiecare an, începând din 2006,Institutul Cultural Român din Lisabona acelebrat Ziua noastră Naţională prin con-

certe reprezentative. Pentru aniversarea din 2010,violonistul Horia Văcărescu şi pianistulConstantin Sandu au fost invitaţi să dea viaţărecitalului-evocare George Enescu - compozitor şiinterpret, în două fabuloase ambianţe: de 1Decembrie, în acel empireu al artei sunetelornumit Casa da Música din Porto (prisma dinbeton şi sticlă concepută de arhitectul olandezRem Koolhaas la finele secolului trecut, dar acărei construcţie s’a prelungit până în 2005); iarla 2 decembrie în fastuosul Salon al Oglinzilordin Palácio Foz - edificiu baroc din secolul XVIII,amplasat în centrul Lisabonei.

La primul dintre cele două concerte, caracterulfestiv a fost accentuat prin participarea doamneiDiana Radu, însărcinat cu afaceri ad interim, dinpartea Ambasadei României, precum şi prin con-ferirea titlului Amicus Romaniae domnului dr.Emílio Leite Lopes, consulul onorific al Românieila Porto, de către directorul ICR Lisabona.Amintita ceremonie a precedat concertul, pentrucare biletele se epuizaseră, fiind necesară supli-mentarea scaunelor din sală până la acomodareacâtorva sute de spectatori (de remarcat caracterulmodular, extrem de flexibil, al spaţiilor de specta-col gândite de Koolhaas).

Într’o impecabilă limbă portugheză, pianistulConstantin Sandu a prezentat apoi concepţiarecitalului. E vorba de revelarea a două laturichintesenţiale ale personalităţii enesciene: compo-zitorul - creator al unui limbaj muzical de o salu-tară originalitate, ce a fundamentat marea şcoalăcomponistică română a secolului XX, şi interpre-tul - evocat prin două dintre piesele de rezistenţăale repertoriului cântat în ipostază de violinist, pemarile scene de concert ale lumii: Poème, op.25,compus de Ernest Chausson în 1896 şi faimoasaSonată nr. 9 în La major, op. 47„Kreutzer” creatăde Ludwig van Beethoven în 1802-1803 (desprecare însuşi autorul recunoştea că are mai curânddimensiuni şi caracter de concert).

În deschidere am ascultat Sonata pentru vioa-ră şi pian nr. 2 în Fa minor, op. 6 de GeorgeEnescu. Probabil că o parte a numerosului publics’a bucurat să o re-cunoască, exact la un an dupăce fusese cântată în aceeaşi sală de către duo-ulAlexander Scherbakov - vioară / Mădălina Slav -pian. Rafinata lucrare, concepută în1899, atestăexpresia geniului enescian dintr’o etapă incipientăa dezvoltării sale. Un elegant simţ al formei şimaturitatea viziunii par de-a dreptul neverosimilepentru un compozitor abia trecut, pe atunci, deanii adolescenţei. Spiritul epocii se resimte prinadieri din influentele şcoli muzicale la care se for-mase Enescu: cea vieneză şi cea parisiană.Irezistibilele infuzii impresioniste ale acesteia dinurmă reflectau tendinţele generale ale artei noi dela finele secolului XIX. Dar ceea ce frapează estecapacitatea lui Enescu de a le împleti organic cusevele melosului autohton românesc. Fuziunerecognoscibilă îndeosebi la nivelul inspiraţieimelodice şi ritmice, ori punctată aluziv prin inse-rarea unor procedee lăutăreşti - intervenţii pizzica-to şi flageolette la vioară, sau figuraţia ostinato,

săltăreaţă precum ritmul horei, a mâinii stângi peclaviatură (în mişcarea a treia, pe care autorul opune sub semnul vivacităţii - Vif).

Toate cele trei piese din program sunt probede foc pentru profesionalismul interpreţilor.Constantin Sandu - născut la Bucureşti în 1964 şistabilit din 1991 în Portugalia, unde activează cadirector al Departamentului Muzical al ŞcoliiSuperioare de Muzică, Arte şi Spectacole dinPorto - este, totodată, un rutinat pianist, cu o pro-digioasă carieră internaţională. Capabil să stăpâ-nească o mare diversitate stilistică, a conferitremarcabile interpetări unor lucrări de Mozart,Beethoven, Chopin, Rachmaninov, Enescu,Gershwin, Albeniz. În mod lăudabil, artistul şi-amenţinut legăturile cu patria originară: a avutnumeroase colaborări cu orchestrele filarmonicedin România, şi-a trecut doctoratul laUniversitatea Naţională de Muzică din Bucureşticu teza Muzica portugheză pentru pian, iar în2008 a fost protagonistul concertelor oganizate deICR Lisabona în onoarea centenarului naşterii luiSigismund Toduţă. La rândul său, HoriaVăcărescu (n. 1979 la Bucureşti) e un violonist înplină ascensiune pe scena mondială. Talentul săude „copil minune”, care a debutat la etatea deşase ani, a beneficiat de o recunoaştere pe cât derapidă, pe atât de meritată: după studii cu PauloRatz la Bucureşti şi cu Eugene Sarbu la Londra, aurmat cursurile de masterat la Royal College ofMusic din Londra, sub îndrumarea profesoruluiLevon Chilingirian. A concertat deja cu succes înmulte ţări – cu predilecţie în Anglia, România,Japonia, Franţa, USA şi Elveţia.

Evoluţiile tandemului Văcărescu/Sandu, la care

am asistat în Porto şi Lisabona, ne-au revelat ofericită interrealţionare între două personalităţiartistice complementare: un violonist cu un tem-perament quasi-exploziv, a cărui evidentă virtuozi-tate îl împinge spre o abordare îndrăzneaţă, uneo-ri chiar la limita riscului, a partiturii clasicizate, întimp ce pianistul îl susţine cu maximă empatie,dar şi cu un adaos de experienţă şi ponderaţie,apte să confere un plus de siguranţă demersuluiinterpretativ. Dificilele piese camerale propuse auavut mult de câştigat din această interferenţă.Ambii instrumentişti răspundeau astfel idealuluianvizajat de compozitori: acela de a face ca vioaraşi pianul să dea naştere, împreună, unei frumuseţimai mari decât cea a părţilor luate separat.

În ambianţa la fel de propice, dar de facturăretro, a Palatului Foz din Lisabona, concertul afost precedat de alocuţiunea doamnei AnabelaMartins Baptista, coordonatoarea acestui focarcultural (girat de Cabinetul pentru Mediile deComunicare Socială al Portugaliei). Reamintesc cădânsa face parte din primul grup de personalităţiportugheze cărora, în 2009, le fusese conferit tit-lul onorific Amicus Romaniae instituit de cătreInstitutul Cultural Român din Lisabona.Promotoare consecventă a ideilor europeniste,doamna Martins Baptista şi-a demonstrat întot-deauna disponibilitatea pentru susţinerea valorilornoastre artistice. La fel ca şi cel de la Casa daMusica, acest spectacol a fost înregistrat, pentru oulterioară editare pe DVD în Japonia, de către d-ra Chiho Tsunakawa. Maniera entuziasmantă încare cei doi muzicieni români şi-au susţinut pro-gramul a dus la prelungirea acestuia prin douăbis-uri semnificative, interpretate cu acelaşiaplomb: Suita de dansuri româneşti a lui BélaBartók, marele amic al lui Enescu, şi un Scherzode Johannes Brahms, pe care Enescu îl avusesemagistru la Viena. Un asemenea final con brioconfirmă opinia melomanilor cu care am discutatdupă concert, ce-şi manifestau gratitudinea că lefusese oferit încă un spectacol de înaltă clasă, aşacum au fost toate cele cuprinse sub genericulStagiunea Muzicală Română în Portugalia. Odatăcu noul an 2011, această iniţiativă de anvergură aICR Lisabona ajunge la cea de-a patra ediţie. Săfie într’un ceas bun.

n

31TRIBUNA • NR. 201 • 16-31 ianuarie 2011

muzica

Virgil Mihaiu

Sfârºit de an muzical la ICRLisabona (I)

Elena Amariei Brăţară

32

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

32 TRIBUNA • NR. 201 • 16-31 ianuarie 2011

Patru din spectacolele prezentate în festivalulgăzduit de Teatrul Maghiar au denotat cunuanţă una din temele teoretice dezbătute într-

o conferinţă publică ce a figurat în programul eveni-mentului, S-a terminat „secolul regiei”?, iniţiată deGabor Tompa şi ale cărei concluzii generale au fostcă veacul cu pricina nu s-a încheiat încă, dar regizo-rul nu mai este un „tiran” al scenei, ci îşi reconfigu-rează formulele hermeneutice. Cele patru producţiisunt creaţiile unor regizori cu temperament acut,dar developarea lor scenică a scos în evidenţă parti-turi actoriceşti, „ateliere” interactive de teatru şi sec-venţe literare de excepţie care au probat limpedesincretismul artei teatrale.

Cu Leonce şi Lena de Buchner (Teatrul Maghiarde Stat din Cluj), un proiect pe care-l avea în„tolbă” de mulţi ani, Gabor Tompa mi-a amintit deun alt fermecător spectacol al său, Gândacii deWitkiewicz, montat prin 2002. Fireşte, piesa luiBuchner are alte inflexiuni semantice decât basmulde copilărie al autorului polonez, dar ceva dinculoarea înscenării de acum mi-a provocat asocierea.Leonce şi Lena este un spectacol savuros, incredibilde frumos, e o poveste pentru oameni mari, cuumor, ironie, pitoresc, picanterie, picturalitate şiintegrând impecabil în ghemul naraţiunii fire din„teatrul cel mare al lumii”, într-un conglomeratpostmodern remarcabil.

Povestea celor doi prinţi meniţi, în pofida voin-ţei lor, să fie soţ şi soţie, care se îndrăgostesc unulde altul fără să ştie că urmează planurile regeşti,este redată prin filtrul pastelat al unei vechi istorii,despre care abia se mai ştie dacă a fost reală sau edoar rodul imaginaţiei. Ruina palatului regal, cuziduri scorojite şi ferestre sparte, costumele ponosi-te ale protagoniştilor, ce abia mai sugerează fastulde odinioară (excelenta scenografie îi aparţineCarmencitei Brojboiu) se oglindesc în însuşi caracte-rul eroilor, de la regele abulic Pierre (jucat irezistibilde Vata Lorand) la curtenii decrepiţi. Regatul Popoe un regat de jucărie, iar atmosfera sugerată de tex-tul buchnerian a fost perfect calibrată vizual şisemantic de Tompa. În context, oblomovismul cupuseuri de entuziasm juvenil-frondeur al PrinţuluiLeonce (interpretat cu uimitoare savoare de BodolaiBalazs, aşa cum Gyorgyjakab Eniko a făcut-o înrolul „păpuşii” Lena, conturând scenic unul din celemai reuşite cupluri teatrale din ultimii ani) se dove-deşte un semn ce articulează orizontul decadent alansamblului. Regele Pierre vrea să se odihnească,lăsând regatul pe seama fiului; Leonce nu vrea sărenunţe la confortul său interior pentru a-şi asumarăspunderi de stat: Oblomov domneşte între ceidoi, aşa cum un nevăzut „mare marionetist” trageiţele păpuşilor ce ni se înfăţişează. Adăugaţi laingrediente pofta de joc (şi de dans) a tuturor acto-rilor, muzica superbă – jucăuşă, somptuoasă, de laun acord la partituri de amploare – a lui Vasile Şirlişi coregrafia lui Florin Fieroiu. Efectul este formida-bil: de la râs la emoţie, de la distanţare ironică laempatie copilărească, de la bucurie pură la evaluareraţională, spectatorul parcurge etapele unei împăr-tăşiri de neuitat din splendoarea unui spectacol încare un autor de geniu întâlneşte un hermeneut demare fineţe. Cred că Leonce şi Lena este un must

see. Iar cu asta am cam spus – deşi nu destul deanalitic – cam totul...

Tot de la Buchner pleacă şi spectacolul de teatruvizual al lui Josef Nadj, Woyzeck sau schiţa unuivertij (Compania Josef Nadj, Theatre National deBretagne şi Centre Coreographique Nationald’Orleans), prima creaţie în care faimosul om descenă maghiaro-francez îşi bazează demersul pe untext dramatic. E-adevărat, nu pe unul întrutotul înc-hegat: Woyzeck a cunoscut patru variante, patru„eboşe” auctoriale, pe care Nadj le combină înmaniera sa caracteristică, aici vital-traumatic-teluric-pulsatilă, de mare forţă vizuală şi semantică.Imposibila desprindere a omului din lutul Creaţiei,zbaterea destinală, oscilaţia între dorita raţiune şimagmatica iraţionalitate care duce la crimă suntredate scenic în secvenţe puternice, ce se reiau unadin alta, redând lupta omului cu sine. Nadj pare unsculptor ce frământă convulsiv materia, iar eroii săi(întruchipaţi într-un real tur de forţă coregrafică şiactoricească de Guillaume Bertrand, Istvan Bicskei,Denes Dobrei, Samuel Dutertre, Peter Gemza,Henrieta Varga şi Josef Nadj) seamănă unor Sisifice-şi împing deznădăjduit bolovanii de ţărână cătrenicăieri. În viziunea lui Josef Nadj, Woyzeck estemai mult o stare decât o poveste, dar impactul săuasupra privitorului e de netăgăduit, indiferent decapacitatea acestuia de a decodifica registrul abs-tract al montării.

O structură scenică „narativă”, dar cu o dinami-că interioară notabilă, a avut Aceeaşi mare, dupăAmos Oz (Teatrul Naţional Habima, Israel, regiaHanan Snir). Scrierile lui Oz, în care se amestecăautobiografismul dus până la crudă sinceritate şiautoevaluare cu istorii anecdotice şi înduioşătoare,cu un umanism tulburător şi marcant, au fost mixa-te ingenios de Snir, care a edificat un spectacol cesmulge lacrimi şi zâmbete deopotrivă. Aceeaşi maree o poveste despre oameni, despre aventură şi sin-gurătate, despre ambiţie şi deznădejde, despregreşeli şi victorii, despre iubire şi comunicare. Pecanavaua unei situaţii de familie, în care tatăl îşiplânge soţia de curând moartă de cancer, în timp cefiul străbate munţii Asiei, iar iubita acestuia încear-că să fie vehicolul afecţiunii parcă pierdute dintrecei doi, se întreţes firele unei confesiuni teribile aautorului ce devine el însuşi personaj, o denudarepublică a propriei existenţe, care capătă dimensiunearhetipală în ciuda particularităţilor sale.

Hanan Snir a optat pentru o construcţie scenicăîn care actorii sunt la vedere de-a lungul întreguluispectacol, fie ca eroi, fie ca spectatori, fiecareschimbându-şi „masca” pentru a interpreta persona-je din poveştile ce se intercalează în story-ul princi-pal. Acţiunea oarecum statică, consumată în princi-pal pe patul din centrul scenei – ce figura deopotri-vă un dormitor ori un apartament întreg, ca un felde fotoliu psihanalitic, în cele din urmă – n-a provo-cat neatenţia spectatorilor, ci a potenţat-o, punândaccentul pe actori şi pe dinamica spectaculoasă anaraţiunii. De remarcat nervul actorilor israelieni,aflaţi pentru prima dată într-un turneu străin cuacest spectacol: Aharon Almog, Sandra Sadeh, YoavDonat, Tali Rubin şi David Kigler. Aceeaşi mare eun spectacol prea bogat în accente pentru a fi rezu-

mat pe măsura strălucirii sale profund umane. Ceicare nu-l vor mai vedea mai au o şansă: să citeascăopera lui Amos Oz, faţă de care Hanan Snir a făcutun admirabil şi emoţionant vizual gest de recupera-re culturală.

Mi-am stăpânit cu greu lacrimile – dar n-am fostsingurul – la una din cele mai copleşitoare producţiiteatrale din câte am văzut în 16 ani de meserie:Mothers, o creaţie colectivă coordonată şi regizatăde Alize Zandwijk (RO Theatre, Olanda). În deco-rul colorat consumerist al unui restaurant (creat laCluj într-un cort amplasat în curtea Muzeului deArtă), 15 femei gătesc, aferându-se în jurul oalelorce fierb, tăind legume şi fructe, turnând în pahare,pregătind platouri, în timp ce spectatorii sunt aşeza-ţi convivial la mese, sorbind ceşti de ceai de mentăaromitoare şi îmbucând felii de pâine în aşteptareafestinului. Căci spectacolul se încheie cu o cinăcomunitară, la care e invitată toată lumea. Totul areloc în acordurile ritmate, vii, exotice, antrenante, alemelodiilor din toată lumea, unele cântate chiar deprotagoniste de-a lungul reprezentaţiei.

În această atmosferă de celebrare, vital-energică,cele 15 femei, mai tinere ori mai vârstnice, uneleabia ieşite din adolescenţă, altele deja bunice cunepoţi mărişori, de origini etnice diferite, din India,Iran, Africa, Olanda şi cine ştie de pe mai unde,dezvăluie fiecare o incredibilă poveste a feminităţii.Copilăria cu visele şi culorile ei, cu imaginea mameiprotectoare, pubertatea cu primele semne ale fertili-tăţii, adolescenţa şi tinereţea ce prevestesc intrareaîn viaţă şi maternitatea, viaţa de familie, durerile şiîncercările aduse de timp, înţelepciunea senectuţiisunt temele diverse, general-umane pe care, cu ofascinantă, emoţionantă şi cuceritoare naturaleţe leevocă aceste eroine, râzând cu poftă şi plângândtraumatic, după cum curg poveştile lor. Iar în acestiureş năvalnic, în care viaţa se întâlneşte cu moar-tea, bucuria cu durerea, zâmbetul cu lacrima şi spe-ranţa cu deznădejdea, nu poţi să nu intri şi tu caprivitor. A fost uşor să râd la Mothers, a fost greusă nu plâng, într-atât de autentic, frisonant, firesc,empatic şi comunional a fost acest spectacol – nuun spectacol de teatru, ci o împărtăşanie colectivă,oricât de patetic sună formula. Mothers e cea maifrumoasă pledoarie şi mărturisire despre feminitatepe care am întâlnit-o vreodată, o confesiune vitală şizguduitoare. Şi, în ciuda emoţiei dureroase resimţitela finalul „piesei”, în copleşitoarele secvenţe dedica-te mamelor şi semnificaţiei maternităţii pentru fie-care din noi, seara s-a încheiat cu un „dans comuni-tar” pe sonorităţi exotice, la care au luat parte nupuţini privitori.

A doua ediţie a Festivalului „Interferenţe” şi-ajustificat pe deplin profilul şi numele, cel puţin prinvarietatea manierelor teatrale şi propunerilor specta-culare pe care le-a adus laolaltă, demontând barierelingvistice, culturale, geografice sau de mentalitate.Cu un asemenea eveniment, Clujul ar putea aspirala doritul titlu de Capitală Culturală Europeanăpeste un deceniu. E nevoie însă, pentru asta, caacest festival să devină un proiect comunitar, şi nuo iniţiativă ambiţioasă a unei instituţii locale. Altfel,rămânem cu aspiraţiile...

n

teatru

Teatrul cel mare al lumii (II)Festivalul Internaþional de Teatru„Interferenþe”, Cluj, 1-12 decembrie 2010

Claudiu Groza

Călin Peter Netzer a debutat în 2003 cuMaria, dramă „mizerabilistă” inspiratădintr-un caz real - povestea unei tinere

mame care se prostituează pentru a-şi putea creştecopiii -, în acord oarecum cu „gustul” momentu-lui. Dar, spre deosebire de confraţii mai tineri şi,mai ales, mai vârstnici, Netzer pune accentul pepoveste şi personaj, nu pe exploatarea factice amizeriei cotidiene, izbutind să realizeze un filmsensibil, emoţionant, încărcat de căldură umană,depăşind evenimenţialul conjunctural.

De un tulburător umanism, fără a fi patetic,este şi cel de-al doilea lungmetraj al său, Medaliade onoare (România, 2009; sc. Tudor Voican; cu:Victor Rebengiuc, Camelia Zorlescu, GabrielSpahiu, Radu Beligan, Ion Lucian, Mimi Brănescu,Ion Iliescu), un film aproape „de epocă” având învedere faptul că acţiunea se petrece în 1995.Graţie unei atente dozări a acţiunii - dramaturgic,filmul creşte lent, fără răsturnări spectaculoase desituaţie, dar câştigând cu fiecare minut în profun-zime, un merit deosebit revenindu-i aici (şi) scena-ristului Tudor Voican (v. şi California Dreamin’sau Schimb valutar) -, graţie demersului regizoraldiscret dar ferm - regizorul ştie foarte bine ce vreade la poveste şi de la actori -, şi, nu în ultimulrând, graţie jocului actoricesc impecabil, perfect alîntregii distribuţii, cu o menţiune specială pentruVictor Rebengiuc aflat la cel mai bun rol de după1989 şi unul dintre cele mai bune din întreaga sacarieră cinematografică, Medalia de onoare este obijuterie, o capodoperă discretă. Fals minimalist,filmul lui Călin Peter Netzer apelează la artificiilecolegilor din „Noul val” (filmări în spaţii închise,încadraturi strânse, personaje puţine în cadru etc.)doar pentru că la acest mod de abordare formalăse pretează scenariul. Povestea câştigă în drama-tism, în impactul asupra spectatorului, prinexploatarea prioritară, nuanţată a trăirilor, a stări-lor emotive ale personajelor, în detrimentulreconstituirii pe spaţii largi - exterioare, locuripublice etc. - a atmosferei, a realităţii „stradale” aanului 1995.

Ion I. Ion (Victor Rebengiuc) trăieşte împreu-nă cu soţia într-un apartament modest dintr-uncartier periferic al Bucureştilor. Consoarta nu-imai vorbeşte de câţiva ani, de când bărbatul şi-a

denunţat propriul fiu pentru că voia să fugă înOccident. După câteva luni de puşcărie a venitRevoluţia, iar tânărul, medic, s-a stabilit înCanada. Nici el nu comunică cu tatăl său, refuzăsă-i vorbească la telefon şi în scrisorile trimiseacasă singura referinţă la acesta este întrebareacrudă, cinică dacă mai trăieşte. Bătrân şi singur,Ion I. Ion, care şi-a „turnat” fiul animat de celemai bune intenţii, îşi conştientizează cu candoareculpa, ispăşeşte zi de zi vina de a-şi fi iubit preamult copilul, dar şi de a nu-l fi înţeles. Destinullui pare să ia o turnură fericită în momentul încare este înştiinţat că urmează să primească odecoraţie cu ocazia aniversării a 50 de ani de laîncheierea celui de-al Doilea Război Mondial pen-tru fapte de arme deosebite pe câmpul de luptă.Ion I. Ion creşte, se „reabilitează” dintr-o dată înfaţa vecinilor şi cunoscuţilor, dar, mai ales, în pro-priii săi ochi. Amănuntul că nu-şi mai aminteştesă fi făcut ceva deosebit în război este rezolvatprin autosugestie. După ce întâlneşte câţiva cama-razi mai ramoliţi decât el, „eroul” ajunge să crea-dă că, într-adevăr, la un moment dat acţiunile salebelicoase au fost mai mult decât importante.Parcă pe cale de consecinţă, relaţiile cu soţia intrăîntr-o fază de dezgheţ, ba chiar şi fiul din Canadaacceptă să-i vorbească. Mai mult, acesta îl anunţăcă va veni acasă de Crăciun împreună cu soţia şicopilul. Înainte de a merge la Cotroceni pentru aprimi medalia din mâna preşedintelui însuşi,administratorul blocului, care până nu demult îlteroriza ca rău platnic, îi anulează datoriile şi îlproclamă locatar model după care îi cere, dacă totajunge să dea mâna cu preşedintele, să-i înmânezeacestuia o scrisoare cu doleanţele locatarilor,nemulţumiţi de una şi de alta. Dialogul său cupreşedintele, căruia îi adusese şi un plocon - otrusă de tacâmuri argintate într-o servietă depiele! -, oprit însă la intrare de serviciile de pază,peşcheş despre care îl informează pe demnitar,este de un tragi-comic aproape înduioşător, pemuchie de cuţit. Este una dintre secvenţele celemai reuşite ale filmului, mai ales că putea fi rata-tă extrem de uşor: ori ironic-moralizatoare la adre-sa preşedintelui, ori umilitor-obedientă pentru IonI. Ion.

Toate acestea sunt dezvăluite treptat, biografiapersonajelor se construieşte încet, parcimonios,fiecare nouă informaţie vine să potenţeze o trăs-ătură de caracter, o stare, să lămurească o acţiuneanterioară sau să motiveze un gest, un act ulterioral personajului. Este o compatibilitate perfectăîntre scenariul atent elaborat al lui Tudor Voicanşi regia lui Călin Peter Netzer. Rar un film româ-nesc a vorbit cu mai multă discreţie, dar în acelaşitimp atât de profund despre condiţia umană.Drama lui Ion I. Ion se declanşează cu adevăratatunci când află că este victima unei confuzii şitrebuie să înapoieze medalia. Tot ceea ce (re)câşti-gase în câteva săptămâni, după ani de penitenţă,ameninţă să se prăbuşească în câteva clipe. Dupăîncercări disperate de a păstra dovada concretă,palpabilă a demnităţii personale, - obiectul, pier-zându-şi semnificaţia iniţială, de simbol, a devenitcomponentă caracterologică definitorie a persona-lităţii sale -, Ion I. Ion recurge la un gest extrem,disperat: cumpără dintr-o consignaţia o medalieidentică, cu care se afişează acasă, la cina deCrăciun pregătită în cinstea întoarcerii fiului.Secvenţa ultimă este o capodoperă în sine.

Ajuns acasă cu întârziere, eroul nostru intră însufragerie, se aşază în capul mesei, pe locul păs-trat liber pentru el. Fiul, nora şi nepotul suntacolo, împreună cu câţiva prieteni ai familiei. Nuse manifestă niciun fel de efuziune, din nicioparte. Acum personaj devine chipul lui VictorRebengiuc pe care desluşim, deopotrivă: stânjenea-lă, bucurie, fericire, tristeţe, vinovăţie, emoţiecopilărească. Spun pe chipul lui Victor Rebengiuc,pentru că este momentul în care actorul se identi-fică total cu personajul şi dă măsura absolută aunei interpretării geniale.

Dicolo de interpretare şi abordarea stilistică,forţa Medaliei de onoare rezidă în faptul că auto-rii, scenarist şi regizor deopotrivă, nu încearcă să-ltransforme pe Ion I. Ion într-un personaj exem-plar, paradigmatic, reprezentativ pentru societatearomânească, „mulţumindu-se” să povesteascădrama unui om simplu care încearcă să-şi recâşti-ge demnitatea, locul său neînsemnat în lume: elştie că viaţa sa nu este importantă, dar intuieşteşi că nimic nu este mai important decât o viaţă,fie, sau îndeosebi, chiar a unui om neînsemnat.

n

33

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

33TRIBUNA • NR. 201 • 16-31 ianuarie 2011

Medalia de onoarefilm

Ioan-Pavel Azap

Victor Rebengiuc într-un cadru din film

Eclar că nu ştim atâtea lucruri, că lăsăm colb peceea ce hrăneşte puterea prezentului, că uitămadesea modelele literare, poate chiar arhetipu-

rile umane, cum ar fi Hamlet, Don Quijote, bachiar Cyrano...

Noroc cu piesa Cealaltă lume sau statele şiimperiile lunii de Cyrano de Bergerac, jucată laTeatrul Maghiar din Cluj de Benjamin Lazăr, caresemnează şi regia. Abia atunci mi-am dat seama căCyrano nu e un simplu personaj din celebra piesă alui Edmond Rostand, că el era un autor contempo-ran cu Boileau şi Molière. A trăit între 1619 şi 1655.Oare s-ar mai fi pus reflectorul asupra operei sale,dacă Rostand nu l-ar fi făcut personaj? Iată că piesalui Cyrano reflectă filosofia materialistă, criticândfizica tradiţionalistă de inspiraţie geocentristă.Textul a circulat pe sub mână, fiind publicat învarianta necenzurată abia în secolul XX. Un fel deroman filosofic, poate… primul roman SF francez,cu maşini zburătoare, prânzuri de fum, rotireaPământului, plus ironie şi melancolie.

Regizorul şi actorul Benjamin Lazăr, plecat dinRomânia, şi-a creat la Paris al său Théâtre del’Incrédule, preferând să joace texte din secolul 18.În spectacolul Cealaltă lume foloseşte viola dagamba, lăuta, dar şi o scară, un scaun, un pupitrude lucru, spunând coerent şi magistral un text înfranceza veche.

Edmond Rostand, după câteva eşecuri, cunoaşteun succes de proporţii în 1897, când scrie piesaCyrano de Bergerac. Un romantic tardiv creează,deodată, o capodoperă despre iubire, despre putereaelocinţei, despre drama urâţeniei… Spiritul şi frumu-seţea fizică, magia cuvintelor… „Brodează… bro-dează…” - îl roagă Roxane pe Christian. Dragostease hrăneşte din cuvinte, din scriitură, nu ajungedoar aspectul fizic. Atunci de ce stă în umbră com-plexatul Cyrano, cu nasul cel mare şi urât?

Actorul Coquelin Aîné a interpretat rolul titular.L-a jucat de 950 de ori până în 1909. Rostand ainterpretat un rol de cadet, ca să fie total implicatîn bucuria reprezentaţiilor. În final, Cyrano moare,„c-un larg salut să mătur în pragul spre lăcaşul destele...” (traducere de Corneliu Rădulescu, Editurapentru literatură, 1969).

Regizorul Jean-Paul Rappeneau a scris un scena-riu, împreună cu Jean-Claude Carrière, inspirat dinpiesa lui Rostand. Rappeneau termină filmul în1990, distribuind actori precum Gérard Depardieu(Cyrano), Anne Brochet (Roxane), Vincent Perez(Christian), Jacques Weber (De Guiche) etc. DupăHusarul pe acoperiş sau Viaţa la castel, regizorulurcă în demonstraţia artistică, egalând în intensitateşi emoţie sursa literară. Luptele, costumele, sunete-le, reconstituirile, decorurile nu fac altceva decât săpună în valoare creaţia de monstru sacru a lui

Depardieu. Poate că niciun rol nu s-a lipit astfel,într-o empatie de zile mari. Personalitate copleşitoa-re, elocinţă nativă, sentimentalism mascat, pesi-mism orbitor.

n

În elaborarea lui Partir, un film scris şi regizat deCatherine Corsini, Kristin Scott Thomas pare că afost şi sursă de inspiraţie, nu numai actriţă princi-

pală. Anumite momente ale vieţii personajului pe care-l intepretează în acest proiect, Suzanne, sînt similarecelor trăite de actriţă. Kristin Scott Thomas a plecat lanouăsprezece ani din Anglia în Paris şi a lucrat cababy-sitter. În timp ce se pregătea pentru examenul deadmitere la actorie în Londra i s-a spus că n-are pic detalent. În Paris a studiat actoria la École nationalesupérieure des arts et techniques du théâtre. L-a întîl-nit pe ginecologul François Olivennes, s-a căsătorit cuel, au avut trei copii şi o relaţie de opstprezece ani. În2005 au divorţat în urma aventurii pe care Kristin aavut-o cu actorul Tobias Menzies, care i-a fost coleg descenă în montarea piesei Trei surori la Londra.Personajul lui Scott Thomas vine în Nîmes din Anglia,întîlneşte un medic francez, se căsătoreşte cu el, însătrăieşte în umbra lui, situaţie care, de la o vreme, îieste insuportabilă.

În film vedem doar această ultimă latură a căsni-ciei lor, cea în care Suzanne nu-şi mai găseşte un loccomod. Însă tocmai motivaţia stării sale nu o avem înfilm. Odată ce e stîrnită drama, odată ce Suzanne îşiînşală soţul şi îi spune cum stau lucrurile, putem înţe-lege de ce omul e insuportabil. Însă pînă atunci pareun tip decent şi singura motivaţie pe care o poate aveaSuzanne ţine mai degrabă de o demonstraţie pe care ogîndeşte autorul filmului decît de viaţa pe care o aupersonajele pe ecran. Aici filmul e îndoielnic, în faptulcă sacrifică vieţile personajelor şi credibilitatea poveştiipentru a întocmi un inventar al neajunsurilor mediuluiburghez. Iar acest inventar nu are nici fantezia şi umo-rul vizibile în abordările similare ale lui Buńuel, nu arenici vîna critică vizibilă în istoriile lui Haneke - încît săpoată fi un referent viabil în relaţie cu subiecte pre-cum exploatarea de clasă (în capitalism), visul ameri-

can sau hărţuirea domestică.Partir evoluează după o schemă previzibilă, al cărei

singur punct de vedere nonconformist ar putea fiacela că merge în răspăr faţă de dulcegăriile cu IleneCosînzene care visează şi ajung să cuprindă în braţeun Făt-Frumos occidental. Spun că ar putea fi deoare-ce, atunci cînd plonjăm efectiv în povestea filmului,nonconformismul e spart de locurile comune prin caresînt purtate personajele. Odată ce află că e înşelat,Samuel ţine cu dinţii să îşi vadă soţia acasă - nu fiind-că ar iubi-o, ci fiindcă are de îndeplinit anumite rolurisociale şi îndatoriri sexuale: de unde vedem că burghe-zia e numai o mască fără conţinut, e doar etichetăfără acoperire. Ca să îşi recapete soţia, Samuel îi bloc-hează posibilităţile de a supravieţui: îi anulează cardu-rile, îşi foloseşte relaţiile pentru a împiedica angajareafemeii şi pentru a-l concedia pe amantul ei, Ivan - deunde rezultă că burghezul e o formă (socială) fărăsuflet. Samuel nu ţine cont de faptul că Suzanne acrescut un băiat şi o fată, copiii lor, că a fost alături deel ani buni, ci caută să o umilească necontenit şi,astfel, să o subjuge. Lucru arătat de Corsini în situaţiiatît de jenante încît îţi vine să pui mîinile la ochi întimpul vizionării. Ca într-o telenovelă, lucrurile sîntîngroşate la maximum, ca nu cumva spectatorul să nuînţeleagă ce semnifică fiecare gest: Suzanne trebuie săbată la geamurile maşinilor care opresc în benzinărie,sa încerce să-şi vîndă ceasul Cartier ca să plăteascăbenzina (constată că are cardul blocat); trebuie sămuncească pe cîmp, la cules de pepeni, cu toate că arestudii de chinetoterapie; trebuie să se strecoare îndomiciliul conjugal, să fure tablourile primite de eacadou. Între cei doi soţi sînt şi copiii, a căror atitudineurmează cel mai previzibil drum psihanalitic: baiatulţine cu mama, fata ţine cu tatăl.

De cealaltă parte, în relaţia Suzannei cu Ivan (SergiLopez), lucrurile stau mai bine: cei doi amanţi dezvol-tă în relaţia lor laturi care să motiveze ideea de iubire

şi dorinţa de a fi împreună dincolo de stimulenteleunei aventuri pasionale. Cei doi lucrează la o fermăagricolă pentru a se întreţine, ea stă cu Ivan şi cu fiicaacestuia şi, împreună, toţi trei, arată ca o familie. Aiciavem prezent cel mai interesant punct de vedere alautorului acestui film: faptul că femeia este cea careleagă o familie, aşa că ea nu ar trebui să fie lipsită dedrepturi, chiar dacă bărbatul este cel care întreţinefamilia. Atunci cînd încearcă să-i taie soţiei sale posibi-lităţile de a se descurca, Samuel uită că, în fapt, şi săcreşti doi copii e o muncă dificilă, poate chiar mai res-pectabilă ca importanţă decît banii care pot asiguraconfortul maxim al acelei creşteri. Schematismul cons-trucţiei filmului estompează, însă, elanul acestei idei.Episodul acesta e doar un alt pion al demonstraţiei,cel care indică faptul că patriarhatul, ca valoare burg-heză, e discutabil.

Concluziile pe care le oferă filmul nu sînt preafericite: Suzanne şi Ivan se înţeleg şi arată a familiefiindcă fac parte din aceeaşi clasă socială, ambii fiindproletari; Suzanne şi Samuel nu aveau cum să se înţe-leagă fiindcă îi desparte o întreagă mentalitate declasă. Prinsă în acest joc al impunerilor sociale şi algîndirii de clasă, femeia va fi o victimă. Cît priveştecele două clase, în măsura în care nu se schimbănimic în societate, clasa proletară va fi necontenit ovictimă.

În faţa acestei elaborări demonstrative filmul nupoate cîştiga încredere nici cu artificiul realist-observa-ţional pe care îl arată în construcţia sa. Filmul debutea-ză cu deznodămîntul poveştii, întreaga expunere ulte-rioară urmînd a funcţiona ca motivaţie pentru acestdeznodămînt. Această opţiune ar trebui să ţină specta-torul la distanţă faţă de fapte - ştiind deznodămîntul,spectatorul nu e invitat să trăiască alături de personaje,ci e invitat să judece propria existenţă şi lumea îngenere pornind de la cele prezente pe ecran.

Chiar dacă Partir semnalează neajunsuri importan-te ale societăţii occidentale, modul în care o face nu ecel mai inspirat.

n

34

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

34 TRIBUNA • NR. 201 • 16-31 ianuarie 2011

colaţionări

Rezonanþele elocinþeiAlexandru Jurcan

Partir Lucian Maier

Doru Niţescu: – Să vorbim şi despre publicitateape care aţi realizat-o împreună cu Fellini.

Giuseppe Rotunno: – Banca di Roma a fost ulti-ma sa operă. Era fericit, pentru că eu am fost înAmerica foarte mulţi ani şi eram din nou împreună.Realizam aceste spoturi ca şi cum ar fi fost un film,pentru că erau mai multe episoade. A montatnumai trei, dar am filmat mai multe. Erau spoturidestul de lungi, aşa că oarecum Federico a regizatultimul său film din bucăţele ca şi cum ar fi secven-ţe dintr-un film pe care îl avea în minte, dar pe carenu l-a mai terminat niciodată.

– Preferaţi alb-negrul sau colorul?

– Din punctul de vedere al conservării imaginii,cu siguranţă că este mai bun alb-negrul şi îmi placefoarte mult. M-am născut în alb-negru. Eram foto-graf la Cinecittá şi am putut să urmăresc de aproa-pe tot procesul, în laborator, am văzut primele ima-gini prinzând viaţă sub ochii mei, le corectam,făceam pe nişte plăci mari de sticlă retuşări. Iubescalb-negrul. Dar nu putem să renunţăm la ce ne-adat viaţa, deci nici la color. Sigur că e mult mai difi-cil să îl controlezi. Vă pot da exemple banale: fil-mând pe străzi, realist, inevitabil va trece uncamion enorm de culoare roşie sau verde, carederanjează, dar pe care alb-negrul nu îl vede. Înastfel de cazuri e mai dificil de lucrat în color. Dardacă reconstruim totul în platou, cum a făcut şiVisconti uneori şi cum a făcut aproape mereuFellini, culorile pot fi dozate şi atunci colorul devi-ne foarte frumos. Îmi place şi colorul, dar alegereamodului de filmare depinde în cele din urmă depoveste. Ultimul film care mi-a fost oferit în alb-negru a fost un film de Zinnemann, cu o acţiuneplasată imediat după război şi care lui îi plăceanumai dacă îl făcea alb-negru. Avea dreptate! Darnu mai exista piaţă pentru alb-negru şi devenisefoarte greu să lucrezi şi cu pelicula, pentru că acumcostă mai mult decât cea color, se face foarte puţi-nă, trebuie comenzi speciale. Până la urmă cons-trângerile pe care ţi le produce piaţa trebuie urmate.Nu se poate renunţa la cinema pentru că nu mai ealb-negrul. Dar dacă subiectul îl cere, cum a fostcazul lui Spielberg şi chiar şi eu o sugerez când amposibilitatea, e bine să se filmeze în color, să sefacă apoi un interpozitiv alb-negru. Mai întâi, pen-tru că pelicula color înregistrează mai multă infor-maţie, e mai bogată, apoi dacă piaţa nu acceptăvarianta nu e nicio problemă, se poate reveni lacolor. Zinnemann a refuzat să facă filmul pentru căproducătorii nu au acceptat nici măcar acest com-promis pe care i l-am sugerat, nu au vrut nici măcarsă se gândească. Am făcut împreună un film încolor în munţii din Elveţia. Foarte frumos!

– În Prova d’orchestra culorile şi atmosferaamintesc de sepia...

– Da, poate şi pentru că am folosit numai luminăartificială. Tot ambientul este iluminat de acele conuride lumină pe care le-am construit eu. Apoi există eve-nimentele neprevăzute care intervin, când bila imensădărâmă peretele, de afară intră lumina zilei. E singurulmoment când intervine o lumină mai rece, în generaltot filmul este făcut cu lumină caldă. Dar, într-adevăr,nu era un film foarte colorat.

– Personal îmi place foarte mult finalul din

Satyricon, cu zidurile dărâmate pe care se distingpicturi romane cu figuri ale personajelor filmului.

– Da. Şi cu doi sori! (râde) Nu ştiu dacă seobservă, dar acolo erau doi sori, era soarele de pecer şi mai erau şi luminile mele pe cealaltă parte.Am făcut asta pentru că acel moment este oarecummitologic. Zidul acela era o minunată operă sceno-grafică. Am mai avut noi şi în Roma aşa ceva. Îţiaminteşti imaginile cu frescele care se scurg? Ele seînrudesc cu cele din Satyricon pentru că suntem înaceeaşi epocă şi cred că Federico şi scenografii s-au gândit la această legătură când le-au realizat.

– Dispariţia frescelor sub acţiunea omuluimodern, dispariţia trecutului...

– Nu ştiu! La asta s-a gândit Federico. Dar defapt totul pleacă de la o poveste adevărată. În timpce săpau pentru linia metropolitană de metrou, augăsit o grotă în care erau picturi murale, chiaraproape de Cinecittá. Şi când aerul a intrat în grotă,a distrus imaginile. E un fapt adevărat povestit apoiîn mod fantastic de Federico. Problema noastrămajoră era cum să facem imaginile să dispară.Există o coală transparentă, care se cheamă aicibianco meno, e un fel de calc folosit de pictori şide graficieni. Această peliculă transparentă cândeste încălzită se usucă şi devine albă. Aşadar înăun-trul coloanelor am introdus rezistenţe de luminăcare dau căldură; la momentul oportun dădeamdrumul la rezistenţe, iar căldura degajată de elefăcea ca acea coală să devină opacă şi imaginile dis-păreau.

– Să ne întoarcem la Rimini. Am stat o săptă-mână acolo şi am avut sentimentul că Fellini eraacolo. La Roma în schimb nu am mai avut acestsentiment decât poate noaptea, când nu mai esteplin de turişti.

– Era o mare iubire care se împărţea întreRimini şi Roma. Ştiu ce simţea. În opinia lui, existao opoziţie între cele două oraşe. Şi el simţea acelaşilucru pe care l-ai simţit tu. Nostalgia aceasta o aveaşi el, am putut să îmi dau seama de acest lucru.Mergeam mereu la Rimini şi în cele din urmă amreuşit să facem atmosfera din filme ca şi cum ar fifost acolo. L-am cunoscut bine pe Titta, care e pro-tagonistul din Amarcord şi care acum e avocat, şipe un alt domn foarte înalt, nu îmi aduc amintenumele personajului. L-am cunoscut pe tatăl luiTitta, dar nu îmi aduc aminte s-o fi văzut şi peGradisca.

– Am văzut fotografia adevăratei Gradisca şi erao femeie felliniană...

– Mare... Poate a devenit aşa în timp. Când aveadouăzeci de ani poate era zveltă. Personajele dinfilm sunt adevărate, dar actorii sunt cu toţii dinafara Riminiului, nu a luat nici măcar un actor dinRimini. Folosea figuri dintr-un sătuc de lângă Roma,Pelegra, „Actor’s Studio” al lui Federico (râde), pen-tru că ei ştiau cu toţii să numere: unu, doi, trei...

– Cum reuşea să facă actorii neprofesionişti săjoace?

– Le explica foarte mult lucrurile. Dar când ajun-gea să îi pună să numere, făcea în aşa fel încât feţe-le lor să conţină o expresie ca şi cum ar spunefraze. În Satyricon e bătrânul acela mag, chircit, iarel a numărat în dialectul său, nici măcar în italiană,dar la nivelul feţei se percepea expresia. Se foloseade propriile lor arme pentru a obţine expresii.Acesta vorbea în dialect napoletan, pentru căNapoli a fost cealaltă fântână de personaje. Apropode asta, când am făcut Prova d’orchestra, pentru căavea un amestec de actori adevăraţi şi de actorineprofesionişti, de muzicieni adevăraţi şi de ne-muzicieni, am mers la un azil unde erau retraşi ins-trumentişti aflaţi la pensie. Dar mulţi nu erau reali,nu cântaseră în viaţa lor, dar declaraseră că suntinstrumentişti ca să beneficieze de cazare acolo. Eueram mereu cu aparatul foto pregătit, Federico făceainterviuri, iar eu fotografii. Când intervieva oame-nii, îi întreba: „ştii să cânţi la vioară?”, acela dădeadin cap că nu; „ştii să cânţi la violoncel?”, din noudădea din cap că nu; „ştii să cânţi la trompetă?”; eudeja făceam fotografia şi spuneam „Prins!”. I-a luattocmai pe aceia! Oameni care habar nu aveau săcânte. Apoi le-a pretins muzicienilor adevăraţi să sesincronizeze ei cu muzicienii falşi. I-a reuşit! Pentrucă el s-a gândit că un profesionist este capabil să seadapteze, pe când un oarecare nu va putea nicioda-tă să înveţe să cânte. Nu e un gând greşit, dar atin-ge absurdul.

– Dacă nu aţi fi lucrat niciodată cu Fellini, cu ceregizor v-aţi fi dorit să faceţi cuplul pe care l-aţifăcut cu Fellini?

– Să îl egalezi pe Fellini e imposibil. Cu BobFosse am avut o relaţie oarecum asemănătoare,dacă e să vorbesc de regizorii străini, pentru că din-tre italieni, Visconti este cel care m-a format. M-am născut ca director de fotografie cu Visconti.Am făcut echipa a doua la Senso, pentru că sefilma după un program mai special, iar echipa adoua era condusă de Franco Zeffirelli. Era operatorKrasker, un mare operator englez, care a trebuit săplece având alte contracte şi în cele din urmă amterminat eu filmul. Apoi am făcut primul film inte-gral cu Visconti, Nopţi albe. Dar deja mă cunoşteapentru că lucrasem la filmele lui până atunci.Practic a fost într-un fel tatăl meu artistic. Cu el amputut să mă confrunt, să îmi cântăresc posibilităţilede care dispuneam şi să mi le îmbunătăţesc. Mereutrebuie să fim mai buni. E o căutare continuă sprea şti cum să schimbi luminile în funcţie de conţinu-tul unui cadru. Am un fix cu lumina, se pare!(râde) Am iluminat oraşe, pieţe, muzee, palate,oameni, chiar îmi place să fac asta.

Interviu realizat deDoru Niţescu

Giuseppe Rotunno, director de fotografie, este autor alunora dintre cele mai frumoase imagini felliniene, darşi al imaginii unor filme ale lui Visconti: Nopţi albe(1957), Rocco şi fraţii săi (1960), Ghepardul (1963), saual capodoperei lui Bob Fosse All that jazz (1979).

n

35

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

35TRIBUNA • NR. 201 • 16-31 ianuarie 2011

amarcord

Lui Fellini îi plãcea artificialitatea (II)de vorbã cu directorul de imagine Giuseppe Rotunno

La Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, în peri-oada 10 - 28 noiembrie 2010, ceramiştii şisticlarii absolvenţi ai Universităţii de Artă şi

Design din Cluj-Napoca, secţia ceramică-sticlă s-auîntâlnit din nou, la cea de a treia ediţie a bienalei„artelor focului”.

Fabricile de ceramică şi sticlă, în perioada1970 - 1996, organizau periodic simpozioane deceramică şi sticlă, care se finalizau cu ample expo-ziţii cu ocazia cărora publicul avea prilejul săcunoască operele artiştilor acestui domeniu. Înurma închiderii fabricilor de acest gen a rămas ungol foarte greu de înlocuit în posibilităţile de apractica “artele focului”, acestea fiind energofage.Micile manufacturi de ceramică, ceramica de stu-dio au luat locul acelui tip de ceramică postindus-trială cu care era obişnuit publicul clujean.

Conducerea secţiei de ceramică a UAP - filialaCluj a sprijinit tinerii ceramişti prin dotarea şiorganizarea unui atelier comun, unde 15 ceramiştiau condiţii de creaţie. Bienala „Artelor Focului” afost organizată nu numai pentru a umple golullăsat de pauza îndelungată a unor expoziţii deacest gen, dar şi pentru a face cunoscută activita-tea ceramiştilor şi sticlarilor de toate vârstele carepractică o artă ambientală de înaltă valoare artisti-că, care din nefericire nu este nici suficient cunos-cută, nici suficient încurajată de societate. Avândîn vedere calitatea expoziţiei, care conform infor-maţiilor primite a avut un număr record de vizita-tori cu ocazia fiecărei ediţii, mă consider îndreptă-ţită să afirm că acest gen de artă merită încurajatde societate deoarece împlementarea lui în spaţiulurban, ca artă ambientală, ar putea constitui oadevărată pedagogie a mediului.

Se impun ceramica şi sticla de studio în care,simultan cu tehnicile arhaice, coexistă şi tehniciindustriale de multiplicare, care duc la apariţiaunor forme-sinteză rezultate prin conexarea celor-lalte domenii ale artelor vizuale: sculptura, pictu-ra, grafica, conferind domeniilor „artelor focului”atât complexitate cât şi accesibilitate. Conectareaartiştilor la tradiţie, sub semnul postmodernismu-lui, face ca în ceramica şi sticla artistică contem-porană să existe simultan elemente ale artelorarhaice şi moderne.

În cadrul acestei ediţii a Bienalei de ceramicăşi sticlă apare o reevaluare a priorităţilor în artelefocului, care pune în valoare: regândirea tradiţiei,simplitatea critică a vieţii cotidiene, acţiuneaumană ca simbol, cu proiecţii multiple în formelede viaţă şi experienţele cotidiene pe nivele exis-tenţiale. Corpul uman este temă centrală, predo-minante în expozitia actuală, deschizând noi posi-bilităţi în artele ceramicii.

Modelajul caracteristic sculpturii apare frec-vent în expoziţie fiind o dovedită a fuziunii cera-micii cu artele majore. Modalităţi tehnice folositeîn sculptura, pictură, grafică se regăsesc în bienalaclujeană de ceramică.

Tradiţie, inovaţie, meşteşug, artizanat, cerami-

că artistică, design ceramic - conexiuni cu toatedomeniile artelor vizuale care coexistă simultaninfluenţând calitatea mediului, de la limbajul sim-bolic al antropomorfismului la aprecierile tactileprin folosirea mâinilor în timpul utilizării obiecte-lor, se deschid noi oportunităţi de comunicareartist-public.

Artişti clujeni consacraţi, de notorietate, cu obogată activitate expoziţională expun alături deproaspeţi absolvenţi ai Universităţii de Artă şiDesign din Cluj, secţia ceramică-sticlă. Prin fiecareediţie a bienalei se oferă publicului un materialdivers de artă ambientală din ceramică şi sticlă,materiale ale „artelor focului”, ca o sinteză a acti-vităţii expoziţionale de la ediţia precedentă.

Activităţile expoziţionale ale ceramiştilor cluje-ni din perioada 2008-2010 (de la ultima ediţie)cuprind: expoziţii şi saloane naţionale, expoziţiide grup în ţară şi străinătate - simultan cu acestăbienală a fost vernisată la Roma o expoziţie aartelor decorative. Între manifestările internaţiona-le de prestigiu putem menţiona cea din luna sep-tembrie 2010, când membrii clujeni ai AcademieiInternaţionale de Ceramică de la Geneva auexpus la Paris alături de alţi ceramişti din ţară şidin lume, iar în luna noiembrie, un grup deartişti ceramişti clujeni s-a întors din China de laun simpozion internaţional de ceramică.

n

36

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

am primit la redacţieDin partea Colegiul director al Societăţii culturale "LucianBlaga" Cluj-Napoca 2

editorialOvidiu Pecican Moştenirea lui 24 ianuarie 1859 3

o carte în dezbatereIrina Petraş Tatiana Dragomir şi locuirea ca mysterium 4Dana Filaropol Omu' faţă cu Povestea 5

focus ioan moldovanIon Pop "Cu simţul sfielnic, enorm"… 6Octavian Soviany Exerciţii de mortalitate 7Petru Poantă Spectacolul manolescian 8

comentariiI. Francin Despre societatea intermediară 9Ioan Pop-Curşeu Norbert Fisch, Legende şi povestiridin Munţii Apuseni 11

incidenţeHoria Lazăr Paternitate şi înrudire în Evul Mediuoccidental 12

sare-n ochiLaszlo Alexandru Trash (I) 14

eseu Marius Jucan Anti-americanismul europenilor: stereotipcultural sau ideologie emergentă? 15

poezia Lazăr Magu 16

emoticon Şerban Foarţă miezunoptică 16

prozaGheorghe Schwartz Finalul bufonului Vraci 17

accent Aurel Sasu Omagiu evreilor români din StateleUnite şi Canada 18Ilie Rad O analiză mitico-religioasă a unorpatologii din lumea contemporană 19

civilizaţia imaginiiElena Abrudan Interactivitate în naraţiunea vizuală 21

arte & investigaţii Radu Vasile Arta monumentală: spre o plasticăeficientă şi eternă 22

religieRadu Preda Ortodoxia şi criza (VI) 24

dezbateri & ideiSergiu Gherghina Borna Schengen 25George Jiglău Rateuri diplomatice: episodul Schengen 26

istorieFlorian Dumitru Soporan Reformism, modernizare şiperformanţe culturale: Moldova lui Dimitrie Cantemir 27

sport & culturăDemostene Şofron Mai puţini, mai săraci... 28

rânduri de ocazieRadu Ţuculescu Lucian O. Iosip caută vinovatul.... 29

zapp mediaAdrian Ţion Pe pârtie 29

jazz storyIoan Muşlea Enigma/misterul începuturilor 30

muzicaVirgil Mihaiu Sfârşit de an muzical la ICRLisabona (I) 31

teatruClaudiu Groza Teatrul cel mare al lumii (II) -Festivalul Internaţional de Teatru "Interferenţe", Cluj, 1-12decembrie 2010 32

filmIoan-Pavel Azap Medalia de onoare 33Lucian Maier Partir 34

colaţionăriAlexandru JurcanRezonanţele elocinţei 34

amarcordde vorbă cu directorul de imagine Giuseppe RotunnoLui Fellini îi plăcea artificialitatea (II) 35

plasticaEmilia Chirilă Bienala "Artelor Focului" 36

plasticasumar

Tipar executat la Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

Bienala „Artelor Focului” Expoziþia de ceramicã ºi sticlã a artiºtilor-designeri clujeni

ABONAMENTE: Prin toate oficiile poştale din ţară, revista având codul 19232

în catalogul Poştei Române sau Cu ridicare de la redacţie: 18 lei – trimestru,

36 lei – semestru, 72 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 27 lei – trimestru,

54 lei – semestru, 108 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate să achite suma

corespunzătoare la sediul redacţiei (Cluj-Napoca, str. Universităţii nr. 1) sau să o

expedieze prin mandat poştal la adresa: Revista de cultură Tribuna,

cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Emilia Chirilã

Nina Aglaia Sunetul călăuzitor