UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINA SI FARMACIE

‘’NICOLAE TESTEMITEANU’’ DIN REPUBLICA MOLDOVA

Catedra de Igiena

Sef de catedra

Friptuleac Grigore

ReferatPromovarea sanatatii in domeniul alimentatiei

A elaborat:

studentul grupei 1208

Atamaniuc Vasile

A controlat:

asistent universitar

Rubanovici Vladislav

Bibliografie1.http://ziarullumina.ro/sanatate/alimentatia-corecta-primul-pas-catre-o-viata-lunga-si-sanatoasa

2.http://www.cspchisinau.md/ro/de-toate-pentru-toti/607-modul-sntos-de-via-factor-determinant-al-sntii-f-i-corect-alegerea

3.http://www.sanatatesiviata.ro/arhiva/carti/alimentatie-sanatoasa-nutritie-sanatoasa/Alimentatie-inteligenta-Esti-responsabil-pentru-propria-sanatate-Autor-Dr.-Emil-Radulescu-Editura-Viata-si-Sanatate-2003-prima-editie.pdf

4.http://www.sanatateatv.ro/stiri-medicale/conferinta-sanatate-prin-alimentatie-a-ajuns-in-2014-la-a-patra-editie/

5.http://www.librariaonline.ro/practice/sfaturi_practice/gastronomie/sanatate_prin_alimentatie-pamplona_roger_george-p10053517

6.http://europa.eu/legislation_summaries/public_health/health_determinants_lifestyle/c11542a_ro.htm

7.http://www.ele.ro/sanatate/medicina-alternativa/alimentatia-un-mod-de-promovare-a-sanatatii-2214

8.http://www.aspjvalcea.ro/site/index.php?option=com_content&view=article&id=341:alimentatie-sanatoasa-actiuni-ale-dsp-de-promovare-a-sanatatii&catid=36:comunicate-de-presa&Itemid=55

9.http://www.saptamanamedicala.ro/articole/Perspective-privind-promovarea-sanatatii-prin-consumul-de-alimente-vegetale-bogate-in-antioxidanti---antociani-0001.html

CUPRINS

I. Afecţiunile cavităţii bucale

II. Afecţiuni ale faringelui

III. Afecţiunile esofagului

IV. Afecţiunile stomacului

V. Afectiunile colonului

Boli ale sistemului digestivAparatul digestiv reprezinta totalitatea organelor care participa la realizarea digestiei si este format dintr-un tub ce se întinde de la cavitatea bucala la anus

Aparatul digestiv, recunoscut si ca prima bariera de aparare a organismului împotriva bolilor, poate prezenta afectiuni acute sau cronice, provocate de diferite cauze, boli ce pot cuprinde unul sau mai multe organe componente. Aceste afectiuni pot fi functionale sau organice. Astfel, se pot deosebi boli ale esofagului, stomacului, duodenului, intestinului subtire si intestinului gros. O serie de afectiuni digestive pot constitui reactii ale dereglarii altor structuri sau organe, cum ar fi: ficat, colecist, glande, sistem nervos, renal etc. Un tratament corect presupune eliminarea cauzelor care produc perturbarea.

O mare parte din afectiunile aparatului digestiv beneficiaza de tratamente reflexoterapeutice, însotite obligatoriu de un regim igieno-dietetic adecvat. Se cuvine sa mentionam aici ca primul element digestiv de aparare al organismului împotriva componentelor toxice ingerate este intestinul subtire.

Zonele reflexe ale organelor tubului digestiv sunt dispuse în talpi, dupa cum urmeaza ;

. zonele stomac, duoden - se gasesc în ambele talpi, dedesubtul degetului mare, pe bolta plantara.

. zona intestin subtire - se gaseste în ambele talpi, în mijloc, spre interior, deasupra calcâielor.

. zona intestin gros (colonul) - este divizata în:

- colon ascendent;

- colon transversal;

- colon descendent;

- colon sigmoid.

I. Afecţiunile cavităţii bucale

1. StomatiteleProcese inflamatorii ale mucoasei cavităţii bucale. Aceste procese pot interesa numai unele sectoare ale gurii şi atunci întâlnim noţiunile de gingivita (mucoasa gingiilor) şi de glosita (mucoasa limbii). La inspecţia cavităţii bucale se observa hiperemie (roşeaţa), edem, afte, uneori inflamaţia se extinde la lueta, cuprinzând comisurile bucale şi limba; se manifestă cu dureri la deglutiţie, febra.

Aftele (ulceraţie superficială dureroasă) pot fi provocate de consumul unor alimente acide sau acidifiante, printr-un exces de alimente iritante (ardei, piper, muştar, nuci), prin carenta de vitamina A.

2. Herpesul

Grupare de mici vezicule localizată la nivelul buzei şi pe marginea exterioară a gurii. Pielea din jurul veziculelor este adesea roşie şi inflamată. Veziculele se rup şi se exteriorizează (se elimină) un lichid clar, iar peste câteva zile se formează o crustă. Vindecarea completă poate dura până la 7 -10 zile. Leziunea herpetică este cauzată de virusul herpes simplex (HSV). Există două tipuri de virus herpes simplex (HSV). Tipul 1 de virus herpes simplex (HSV-1) duce la apariţia de leziuni la nivelul buzei şi gurii (herpes labial), în timp ce tipul 2 de virus herpetic (HSV-2) cel mai adesea produce herpes genital. Oricum cele două tipuri de virus pot cauza leziunea herpetică cu cele două localizări dacă pielea vine în contact cu virusul.

3. Hipertrofiile gingivale

Sunt creşteri de volum ale gingiilor de cauze diferite. Sunt relativ frecvent întâlnite şi produc modificări funcţionale şi estetice. Volumul şi culoarea sunt diferite în funcţie de structura histologica, cel mai frecvent sunt sângerânde, moi, cu caracter inflamator sau ferme, fibroase.

4. Candidoza bucală

Infecţie produsă de fungi din genul Candida şi este cea mai frecventă micoza a cavităţii bucale. Candida albicans este o ciupercă care poate fi identificată obişnuit în cavitatea bucală, fiind nepatogena.

Formele cele mai frecvente de candidoza sunt la nivelul gingiei şi mucoasei bucale, şi se manifestă prin durere la atingere, masticaţie, contact cu alimente, fisuri la nivelul comisurilor bucale. Leziunile pot fi de forme variate: atrofice – zone eritematoase culoare roşie catifelată, presărate cu zone de eroziune, asociate cu usturime, arsură, uscăciunea gurii; hipertrofice – zone de culoare alb sidefie, reliefate, care nu se îndepărtează prin ştergere, localizată pe gingie, obraz, palat, fata dorsala a limbii.

II. Afecţiuni ale faringelui

1. Faringita

Infectie bacteriana a peretelui posterior al faringelui si a amigdalelor. Tesuturile sunt iritate si inflamate cauzand subit durere severa a gatului. Etiologia este in general infectioasa, cu 40 – 60% cazuri de origine virala si cca 40% din cazuri de orgine bacteriana. Alte cauze includ alergiile, traumatismele si toxinele. Semne si simptome:

– durere la deglutitie (inghitire);

– senzatie de uscaciune la nivelul mucoasei faringiene;

– iritatie faringiana;

– senzatia de corp strain, cu prurit (mancarimi) si arsuri;

– crize de tuse;

– stare generala de rau, mai mult sau mai putin intensa;

– febra – frecventa la copii.

Tratamentul simptomatic → se recomanda inhalarea de solutii mentolate, incetarea fumatului, ingestia de lapte cald cu miere si umidificarea aerului

III. Afecţiunile esofagului

1. Spasmul esofagian

Boala funcţională a esofagului, manifestata printr-o contracţie spasmodică a musculaturii esofagiene. Spasmul se poate produce în oricare din porţiunile esofagului, dar cel mai des se localizează la una din extremităţi. Simptomul dominant este disfagia, care poate dura doar câteva minute sau se poate prelungi până la câteva ore, apare brusc, fără o cauză precisă, şi este provocată, paradoxal, de ingerarea unor lichide sau poate fi declanşată de alimente reci. în spasmele mai pronunţate, bolnavul încearcă să forţeze trecerea alimentelor în stomac. Dacă spasmul se prelungeşte, esofagul se dilată.

2. Esofagita

Inflamaţii acute sau cronice ale esofagului. cel mai frecvent este toxică, esofagitele fiind provocate de ingerarea unor substanţe caustice acide (acid clorhidric, sulfuric, azotic) sau alcaline (soda caustică, potasa caustică, soda de rufe). Se mai pot produce şi prin ingerarea unor lichide fierbinţi sau prin înghiţirea unor corpi străini.

3. Stenozele esofagiene

O îngustare mai mult sau mai puţin pronunţată a conductului esofagian. în primul plan al cauzelor care pot duce la stenoza esofagiană stau ingestiile de substanţe caustice.

Debutul bolii este anunţat de apariţia disfagiei, care iniţial survine doar în înghiţirea alimentelor solide.

Ulterior, disfagia se accentuează şi bolnavul nu mai poate înghiţi nici lichidele. Esofagul se va dilata deasupra stricturii şi alimentele se vor acumula în punga formată; din când în când bolnavul va avea nevoie să golească această pungă, prezentând vărsături esofagiene. Pe măsură ce va fi redusă posibilitatea de alimentare, bolnavul va slăbi şi se va deshidrata.

4. Cancerul esofagian

Boala în care celule maligne se formează în ţesutul esofagian. Cancerul esofagian este mai frecvent la bărbaţi. Riscul de dezvoltare al acestuia este de trei ori mai mare la bărbaţi decât la femei. Fumatul, consumul de alcool poate afecta riscul de dezvoltare al cancerului esofagian. Orice lucru care creşte riscul de apariţie al unei boli este numit factor de risc.

IV. Afecţiunile stomacului

1 GASTRITADefinitie

Gastrita este o afectiune raspindita. Se intimpla sa auzim pe cineva zicind ca are arsuri. Ei bine, acestaeste doar unul din semnele gastritei. Este important sa intelegem in ce constau simptomele acestei afectiuni, pentru a putea face o diferenta intre o gastrita si alte boli ce afecteaza abdominal superior si anume: boli alevezicii biliare sau ale pancreasului.Gastrita reprezinta o inflamatie acuta sau cronica a mucoasei gastrice. Aceasta inflamatie duce laaparitia de leziuni ce pot avea o evolutie variabila, de la autocicatrizare pina la complicatii grave cum ar fihemoragia sau perforatia.

Cauze

Exista numeroase cauze, cele mai frecvente fiind reprezentate de consumul de alcool, anumitemedicamente (spre exemplu aspirina, analgeticele, AINS ± antiinflamatoarele nesteroidiene, dar si celesteroidiene), abuzul de cafea, consumul alimentelor prea reci sau prea fierbinti, inghitirea accidentala a unor substante caustice, anumite boli infectioase, stresul.

Multe gastrite sint produse de microbul denumit Helicobacter pylori, care populeaza stomacul. Atuncicind este prezent, acest microb poate duce la aparitia gastritei, a ulcerului gastro-duodenal si in timp, chiar acancerului gastric. Exista asa numita gastrita atrofica, care apare dupa ani de evolutie a unei gastrite cuHelicobacter Pylori este un factor de risc major pentru aparitia cancerului gastric. Acesta este unul dintremotivele pentru care gastrita nu este o afectiune de neglijat si trebuie tratata

Simptome

Adesea gastrita nu prezinta simptome. Alteori se manifesta printr-o senzatie de arsura in parteasuperioara a abdomenului, numita pirozis, sau prin greata, varsaturi si durere in capul pieptului. Durerile sintaccentuate de mesele copioase sau de alimentele excitante, cum ar fi cafeaua, alcoolul, substantele grase sauacre, mincarurile grele, prajelile.

Tratament

Tratamentul gastritei acute se va face in functie de etiologia sa. In cazul unei gastrite acute hiperacidevor fi utilizate pentru tratament medicamente din clasele:- antiacide (amestecuri de substante alcaline cu rol in neutralizarea secretiei acide)- antisecretorii (substante ce au rolul de a inhiba secretia acida actionind asupra receptorilor histaminici -ranitidina, famotidina, etc. si asupra pompelor de protoni - omeprazolul)- pansamente gastrice (medicamente ce au rolul de a forma la nivelul mucoasei gastrice un film protector ce vaajuta la refacerea acesteia).

Cind se va evidentia existenta germenului Helicobacter pilory in mucoasa gastrica se va asocia un tratamentantibiotic de eradicare a acestei infectii: amoxicilina asociata cu metronidazol.Cu toate aceste modalitati terapeutice, se va impune regim igienodietetic adecvat de eliminarea a factorilor iritanti gastrici (alcoolul, tutunul, condimentele, etc.)

2 CANCERUL GASTRICCancerul gastric reprezinta o problema importanta, avind in

vedere frecventa lui inca mare.Neoplasmul gastric reprezinta in lume a doua cauza de

mortalitate prin cancer dupa cel pulmonar.

Epidemiologie

Frecventa acestui cancer difera destul de mult dupa ariile geografice, fiind in

legatura directa cu obiceiurile alimentare (in Japonia frecventa este deosebit de mare). In

Europa este mai frecvent in zonele nordice, tot in legatura cu obiceiurile alimentare

(conservarea alimentelor).

Acest cancer este de 2-3 ori mai frecvent la barbat decit la femeie, iar frecventa

creste cu virsta (virsta medie la diagnostic este peste 60 de ani). Este rar sub virsta de 45

de ani.

Etiopatogenie

In ultimul timp a fost tot mai bine stabilita relatia dintre infectia cu Helicobacter

pilory (Hp) si cancerul gastric, iar faptul ca de peste un deceniu s-a trecut la eradicarea

acestei infectii, a facut ca in lume tendinta in ultimul timp sa fie de scadere a incidentei

acestui cancer ( lucru mai vizibil in tarile avansate socio-economic).

Factorii de risc pentru cancer gastric sunt reprezentati de:

obiceiurile alimentare: continutul crescut de nitrozamine din alimentele conservate

prin sare si fum sunt factori favorizanti pentru neoplasm gastric; in schimb

alimentatia bogata in fructe si legume cu continut de vitamina C si A protejeaza

stomacul.

factorul genetic: existenta unei predispozitii familiale pentru acest tip de neoplasm.

standardul economico-social scazut poate fi un factor favorizant probabil prin

alimentatie, infectie Hp,etc.

infectia cu Helicobacter pylori: este tot mai mult demonstrata ca participind la

etiopatogeneza neoplasmului gastric. Hp a fost incadrat recent de OMS drept

carcinogen de ordinul I, recunoscindu-i-se astfel implicarea in etiopatogenia acestui

neoplasm. Interventia Hp se realizeaza prin inducerea gastritei atrofice cu metaplazie

intestinala, ceea ce reprezinta un potential evolutiv spre displazie si neoplazie.

Afectiunile gastrice predispozante pentru cancer gastric sunt:

gastrita cronica atrofica: cel mai adesea in legatura cu infectia Hp; pe acest fond apar

adesea leziuni displazice, care evolueaza de la displazie usoara la severa (aceasta din

urma considerata de fapt un adevarat cancer intra-epitelial).

polipii adenomatosi gastrici: reprezinta o stare premaligna, mai ales cei cu dimensiuni

mai mari (peste 1 cm, iar cei peste 2 centimetrii au sanse mari de malignizare). De

aceea se indica polipectomia endoscopica a acestor polipi in momentul descoperirii

lor.

rezectia gastrica in antecedente (pentru ulcer) reprezinta un factor de risc, in general

la mai mult de 15 ani de la rezectie.De obicei se produce o stomita inflamatorie, cit si

leziuni de gastrita a bontului gastric ce pot degenera malign.De aici necesitatea

urmaririi endoscopice a stomacului operat la mai mult de 15 ani de la rezectie

chirurgicala.

gastrita cu pliuri gigante Menetriere are un risc de aprox. 15% de a se transforma

malign.

ulcerul gastric reprezinta un risc mic de malignizare, cel mai adesea poate fi vorba de

confuzie diagnostica endoscopica, unele neoplasme putind avea si ele perioade de

epitelizare ( cancer ulcerat). Exista obligativitatea ca la fiecare endoscopie sa se

biopsieze multiplu fiecare ulcer gastric si de asemenea ca vindecarea ulcerului gastric

sa fie verificata endoscopic (cu biopsie din cicatrice). De retinut posibilitatea existentei

unor cancere ulcerate, susceptibile de cicatrizare sub tratament medical.

Bazele Medicinei Interne – IV. Bolile aparatului digestiv

25

Tabloul clinic al cancerului gastric

Tabloul clinic al cancerului gastric poate fi polimorf, depinzind de cit de avansat

este. Simptomele cele mai frecvente sunt epigastralgia, apetitul capricios care poate

merge pina la inapetenta totala (eventual refuzul complet de a consuma carne), pierdere

ponderala progresiva, anemie feripriva. Durerea epigastrica poate sa mimeze simptomele

ulcerului, cu durere postprandiala, adesea care cedeaza la pansamente gastrice.

pierderea ponderala poate ajunge in forme avansate pina la casexie neoplazica. Mai rar

poate apare o hemoragie digestiva (hematemeza si/sau melena) si care la endoscopie va

permite diagnosticarea unui neoplasm gastric. In formele avansate se poate palpa o masa

epigastrica.

Nu rareori neoplasmul gastric poate fi descoperit pornind de la un sindrom

anemic, chiar usor sau moderat, cu sau fara simptome dispeptice. Prezenta unor

sindroame paraneoplazice poate apare: flebite migratorii,acantosis nigricans etc.

Cancerul gastric precoce este de obicei asimptomatic, sau pot apare discete

simptome dispeptice. De aceea descoperirea lui se face cel mai adesea intimplator, cu

ocazia unei endoscopii efectuate pentru o simptomatologie epigastrica.

Tabloul anatomopatologic al cancerului gastric

Histologic cancerul gastric este un adenocarcinom cu un grad de diferentiere

variabila. Cu cit este mai slab diferentiat este mai agresiv. Exista unele neoplasme cu

aspect histologic de “inel cu pecete”.

Macroscopic: neoplasmul poate avea un aspect protruziv burjonant, un aspect

ulcerat si unul infiltrativ. Aspectul protruziv burjonant, singerind, este tipic pentru

malignitate. Cel ulcerat are in general margini neregulate, infiltrate, dure si trebuie

diferentiat endoscopic de ulcerul gastric (prin biopsie endoscopica multipla). Tipul

infiltrativ de cancer (linita plastica) realizeaza o infiltrare difuza, intinsa a peretelui

gastric, caruia ii confera rigiditate si care trebuie deosebit de limfomul gastric.

Extensia transparietala a cancerului gastric este in general precoce, cu invadarea

organelor vecine (corp pancreatic, colon transvers). De asemenea extensia pe cale

limfatica este rapida, cu prinderea teritoriilor de drenaj limfatic gastric si apoi la

distanta. Metastazarea se face cel mai frecvent in ficat si plamin. uneori poate apare

peritonita carcinomatoasa.

Stadializarea TNM (tumora, nodul ganglionar, metastaza) permite stabilirea

prognosticului si a atitudinii terapeutice:

-tumora: T1 prinderea mucoasei si submucoasei;

T2 prinderea muscularei;

T3 prinderea seroasei;

T4 prinderea organelor din jur.

-adenopatia: N0 lipsa invaziei ganglionare;

N1 prinderea ganglionilor de vecinatate (pina la 3 cm de tumora);

N2 prinderea ganglionilor la distanta.

-metastaze: M0 absenta metastazelor

M1 metastaze la distanta.

Diagnosticul cancerului gastric

Cel mai adesea se porneste de la un sindrom dispeptic, epigastralgie, pierdere

ponderala progresiva sau un sindrom anemic neelucidat. Prezenta agregarii familiale de

cancer gastric, sau a unor leziuni precanceroase cunoscute poate atrage atentia.

Examenul obiectiv este de obicei sarac, dar in formele avansate va permite

palparea unei mase epigastrice sau/si a unor adenopatii supraclaviculare (semnul

Virchow).

Examenele paraclinice:

- biologic se va remarca de obicei o anemie feripriva moderata sau severa. Exista insa

neoplasme gastrice ce pot merge fara anemie (linita plastica).

Bazele Medicinei Interne – IV. Bolile aparatului digestiv

26

-gastroscopia este metoda diagnostica de electie. Aceasta permite vizualizarea leziunii,

aprecierea caracterelor ei (friabilitate, singerare) si preluarea de biopsii multiple pentru

confirmarea obligatorie a diagnosticului histologic.

Din punct de vedere endoscopic cancerul gastric avansat poate fi : protruziv,

ulcerat sau infiltrativ (uneori tipurile acestea se pot intrica).

Cancerul gastric incipient (superficial - cel care prinde doar mucoasa si

submucoasa) se clasifica din punct de vedere endoscopic (clasificarea japoneza) :

-tipul I - protruziv

-tipul II- superficial: II a supradenivelat

II b plan

II c deprimat

-tipul III- excavat.

In general diagnosticul cancerului gastric incipient (superficial) este deosebit de

rar in Europa, unde se descopera mai mult intimplator. In schimb in Japonia, tara cu

endemie mare de neoplasm gastric, si unde cautarea endoscopica este activa (screenig in

populatie generala peste 40 de ani), descoperirea este relativ frecventa. bineinteles ca si

prognosticul postoperator al cancerului gastric va depinde de stadiul descoperirii bolii. In

cazul cancerului gastric incipient dupa operatie supravietuirea la 5 ani este de 95%.

-bariul pasajul gastric este in general o metoda depasita diagnostic, adresindu-se in

general neoplasmelor avansate sau cazurilor cu linita plastica (aici ajutorul diagnostic

este bun, adesea superior endoscopiei). Examenul radiologic nu poate diagnostica

cazurile incipiente de boala si nu permite preluarea biopsiei. Se prefera endoscopia

diagnostica per primam si nu verificarea unui examen radiologic dubios, din cauza

riscurilor de scapare diagnostica a radiologiei.

-ecografia transabdominala poate evidentia prezenta unor metastaze hepatice sau

eventual a unor adenopatii perigastrice. Uneori efectuarea unei ecografii abdominale

intimplatoare poate descoperii o masa epigastrica “in cocarda”, ceea ce poate sugera un

neoplasm gastric (verificarea endoscopica ulterioara este obligatorie).

-echo-endoscopia permite stadializarea T (tumora) prin aprecierea extensiei parietale

gastrice.

Prognostic

Prognosticul cancerului gastric depinde de extensia TNM, de tipul histologic (slab

sau bine diferentiat), de virsta pacientului.

Supravietuirea este foarte buna in cancerele superficiale (95% la 5 ani).

Operabilitatea cu intentie de radicalitate a cancerului gastric se poate realiza doar la 1/3

din cazuri, iar la acestia supravietuirea la 5 ani este de aprox.25%.

Tratament

A. Chirurgical. Tratamentul de electie si radical al cancerului gastric este

chirurgia. Se realizeaza gastrectomia cu limfadenectomie.De obicei se realizeaza o

gastrectomie subtotala sau totala (cu esojejunostomie), depinzind de localizarea si

extensia tumorala.

B. Endoscopic. Cancerele depasite chirurgical pot eventual beneficia de un

tratament endoscopic hemostatic cu argon beamer.

C. Chimioterapia. Chimioterapia postchirurgicala este de obicei indicata, mai

ales in formele mai avansate si cuprinde mai multe cure de adriamicina cu 5-FU.

In general insa prognosticul cancerului gastric ramine rezervat. De aceea, se

incearca gasirea unor protocoale de descoperire precoce a cancerului gastric, de

indepartare endoscopica a leziunilor precanceroase (polipi gastrici), de urmarire

endoscopica periodica a stomacului operat (dupa 15 ani de la rezectie).

O problema mai spinoasa este aceea a infectiei cu Helicobacter pilory, carcinogen

de ordinul I (dupa OMS) pentru neoplasmul gastric. Se pune problema eradicarii acestei

bacterii la unele categorii de pacienti (Consensul de la Maastricht), inclusiv la

descendentii pacientilor cu neoplasm gastric. Dezvoltarea in viitor a unui vaccin

impotriva Hp va rezolva probabil multe din problemele legate de cancerul gastric.

V. Afectiunile colonului

ApendicităApendicita este un sindrom abdominal acut sau cronic determinat de inflamația septică sau aseptică a apendicelui ileocecal. Procesul inflamator apendicular acut debutează cu congestie și edem, și poate evolua până la gangrenă, cu perforație și peritonită localizată sau generalizată, sau poate evolua spre cronicizare, după remiterea sub tratament conservator a puseului acut, cu apariția de leziuni degenerative în grosimea peretelui apendicular. Apendicita cronică poate să apară fie prin cronicizarea unei apendicite acute, fie ca atare de la început.

Simptome

Principalul simptom al apendicitei este durerea abdominală. Această durere poate semăna cu o indigestie sau cu o mișcare a intestinelor ori o trecere de gaze.

Semnele și simptomele clasice de apendicită includ:

durere abdominală; inițial aceasta este vagă, difuză sau surdă, intermitentă sau colicativă (fiind o durere viscerală), localizată periombilical (în jurul buricului) sau în hipogastru (sub buric), urmând ca într-un interval de 4-12 ore să devină mai intensă, continuă și să localizeze în fosa iliacă dreaptă (prin iritarea peritoneului din jurul apendicelui apare durerea somatică).

anorexia (inapetența) este prezentă la majoritatea pacienților și precede apariția durerii.

grețuri însoțite de vărsături repetate; de asemenea poate fi prezentă pierderea apetitului alimentar.

constipație, durere de spate, o febră ușoară sau o meteorizare a abdomenului; la vârstnici, la copii și în anumite localizări atipice (retrocecală, pelvină) poate apărea diaree.

stare de oboseală și senzație de pierdere a energiei.

Apendicita acută:

-Teoria infecțioasă

Sugerează propagarea unei inflamații de la distanță sau din vecinătatea regiunii ceco-apendiculare, pe cale metastatică sau din aproape în aproape, la nivelul peretelui apendicular.

Teoria mecanică

Explică procesul infecțios apendicular ca pe o consecință a stazei și infecției favorizate de cudarea sau torsionarea apendicelui prin poziții vicioase ale apendicelui, bride congenitale sau aderențe de origine inflamatorie. Procesul inflamator este inițiat, în aceste cazuri, la nivelul mucoasei.

Teoria cavității închise

Este o teorie fundamentată pe obstrucția totală sau parțială a lumenului apendicular prin corpi străini intra-apendiculari (sâmburi de fructe, coproliți, etc.), cu formarea unei cavități închise, în care staza conținutului apendicular favorizează dezvoltarea florei microbiene, ce capătă o virulență deosebit de mare. În evoluție, infecția se propagă de la nivelul mucoasei în submucoasă, cuprinde foliculii limfatici și, printr-un proces de limfangită transparietală, prinde stratul muscular și seroasa peritoneală.

Teoria cortico-viscerală

Interpretează inflamația acută apendiculară ca pe o leziune neurodistrofică, explicând formele anatomo-clinice de apendicită acută ca rezultat al diferențierii indivizilor în raport cu tipul de sistem nervos și starea sa funcțională la un moment dat. Nu exclude totuși importanța factorului local (anatomic și infecțios) în declanșarea apendicitei acute.

Teoria traumatică

Explică formele rare de apendicită acută ce survin după traumatisme abdominale închise. Citează cazuri de strivire și explozie a apendicelui ca urmare a traumatismelor abdominale, care se manifestă clinic cu simptomatologia unei apendicite acute.

Morfopatologie

Leziunile morfologice macroscopice ale apendicelui în apendicita acută depind de stadiul evolutiv al procesului infecțios local și se clasifică în:

Apendicita acută catarală: se caracterizează prin mărire ușoară de volum, edem și congestie a apendicelui, cu ușoară infiltrare a mezoului apendicular.

Apendicita flegmonoasă (cu sau fără perforație): se caracterizează prin hipertrofie și edem ale apendicelui, cu îngroșarea seroasei și depuneri de fibrină pe suprafață. Lumenul apendicular are conținut purulent, care, în cazul producerii perforației, se scurge prin aceasta în cavitatea peritoneală.

Apendicita gangrenoasă: se caracterizează prin culoare cianotică sau brună a apendicelui, care poate fi uneori detașat de cec. Gangrena are drept cauză fie procesul distructiv infecțios, fie tromboza arterei apendiculare.

Forme clinice dupa evoluție

Foarte rar, spontan sau prin tratament medical, procesul inflamator apendicular poate trece printr-o fază cronică. De multe ori acestea duc spre complicații.

Forme clinice după sediu

Acestea sunt de trei feluri, și anume : apendicita acută retrocecală în care durerea are sediul central în lombal sau lomboabdominal, apendicită acută pelvină care este mai frecventa la femei cu iradiere spre organele genitale sau coapsa și respectiv apendicita acută subhepatica care imita tabloul clinic al colecistitei acute.

Apendicita la copii

Diagnosticul acestui tip de apendicită se face cu colica hepatică, afecțiuni genitale la femei și altele.

Tratament

Cu toate că depunem mult efort în a îmbunătăți informațiile din articole, acestea nu pot înlocui un sfat medical de specialitate

În cele mai multe cazuri apendicita se trateaza cu operație, ce trebuie facută în cel mai scurt timp după sesizarea simptomelor, în caz contrar este foarte posibilă apariția complicațiilor (peritonita). La marea majoritate a persoanelor operația de apendicita este foarte ușor de suportat de către corpul omenesc iar externarea (cu excepția cazurilor în care au aparut complicațile), se face în prima săptămână.

Un studiu publicat în aprilie 2014 [1] susține că apendicita acută fără complicații poate fi tratată cu succes la copii doar cu ajutorul antibioticelor

BIBLIOGRAFIE1.http://www.hosptm.ro/files/gastroenterologie/cursuri/Bazele%20Medicinei%20Interne%20-%20IV.%20Bolile%20aparatului%20digestiv.pdf

2. http://www.referat.ro/referate_despre/bolile_sistemului_digestiv.html

3. http://www.sfatulmedicului.ro/arhiva_medicala/boli-ale-sistemului-digestiv-la-om

4. https://ru.scribd.com/doc/78408820/Boli-Ale-Sistemului-Digestiv

5. https://veritasvalentin.wordpress.com/2012/12/12/sectiunea-i-afectiuni-ale-sistemului-digestiv/