Prof. univ. dr. ing. Lazăr AVRAM, UPG Ploieşti Dr. ing. dipl. Valentin TUDORACHE, UPG Ploieşti

Prof. univ. dr. ing. N. N. ANTONESCU, UPG Ploieşti Asist. dr. ing. Monica STOICA, UPG Ploieşti

INTRODUCERE Secolul al XXI-lea a preluat o mare problemă nerezolvată

de secolul anterior - protecţia mediului înconjurător. Actualmente, există numeroase semnale de alarmă din cauza poluării excesive şi a epuizării unor resurse naturale.

Susţinerea financiară a cheltuielilor pentru mediu este dependentă de starea economică a fiecărei ţări, deci decalajele existente între ţări vor marca profund şi acest domeniu, iar ritmul de schimbare al lumii în care trăim are o accelerație care poate să ne aducă într-un punct critic.

Cheltuielile pentru eliminarea sau micşorarea poluării depind de natura agentului poluant, gradul lui de toxicitate, efectele lui asupra mediului biotic şi abiotic.

Dintre măsurile concrete luate în unele ţări pentru reducerea poluării mediului se pot enumera: impozite ecologice plătite statului; creşterea costului benzinei; impozite pentru protecţia mediului; scăderea impozitelor la unele organizații şi creşterea

impozitelor la alte organizații din sectoare poluante; introducerea altor impozite pentru crearea de resurse

financiare ce urmează a fi utilizate în scopuri ecologice; implementarea reformei fiscale ecologice, pentru

menţinerea constantă a veniturilor bugetare realizate din impozite.

Preocuparea organizaţiilor privind problemele de mediu trebuie să se răsfrângă asupra a două domenii:

1. Domeniul reglementat, prin:

Legi, ordine, hotărâri de guvern, normative, standarde; Agenţii de protecţia mediului; Studii de impact, bilanţuri de mediu, evaluări de risc, programe de

monitorizare, programe de conformare;

2. Domeniul managerial, prin: ISO 14001, 19011; Sisteme de management de mediu (SMM), Audit de mediu (AM); Asociaţia de acreditare din România; Organisme de certificare de terţă parte; Manualul de management de mediu, Politica, Proceduri de sistem

(PS) şi operaţionale (PO), Instrucţiuni de lucru (IL);

Problematica protecţiei mediului în schele de petrol Pentru societatea contemporană, protecţia

mediului ambiant prezintă o importanţă majoră, deoarece dezvoltarea economică are loc în cadrul creat de mediul ambiant în care existăm şi ne desfăşurăm activitatea.

O definiţie completă a mediului ambiant arată că acesta reprezintă ansamblul, la un moment dat, al factorilor naturali, fizici, chimici, biologici şi sociali (creaţi prin activităţi umane) care, în strânsă interacţiune, influenţează echilibrul ecologic şi determină condiţii de viaţă pentru om şi de dezvoltare a societăţii.

Figura 1 – Imagine schelă de petrol

În zona schelelor de petrol, factorii de mediu sunt afectaţi de produsele implicate datorită unor cauze tehnice şi/sau umane foarte variate şi uneori imposibil de controlat.

În afara impactului datorat agenţilor poluanţi, poluarea din schelele petroliere poate avea un efect negativ şi prin: 1) Pierderi de circulaţie, blocarea unor strate

impermeabile şi poluări necontrolate în urma erupţiilor libere produse în timpul forajului;

2) Spargerile şi fisurile conductelor în timpul exploatării care, prin traseele pe care le au, pot influenţa, uneori deosebit de grav, solurile şi apele de suprafaţă şi cele freatice. Cel mai frecvent accident este cel provocat în timpul excavării zonei învecinate conductelor;

3) Contaminarea câmpului aferent sondelor de extracţie cu ţiţei, produse petroliere grele, apă sărată, şi cu diverse substanţe chimice are un caracter aleator, dar cu implicaţii nedorite asupra solului, apelor de suprafaţă şi/sau apelor freatice, în funcţie de natura poluantului, cantitatea şi aria lui de răspândire.

În România o suprafaţă de cca. 50.000 ha de sol este afectată în grade diferite de contaminare cu petrol, apă sărată sau amestecuri mixte.

Figura 2 – Poluarea solului aferent sondelor de extracție

Cercetările privind extinderea poluării datorate extracţiei petrolului, au condus la delimitarea acestor suprafeţe poluante în diferite grade care însumat la terenul afectat careului sondelor se ridică la circa 5.800 ha pentru aproximativ 12.000 de sonde în producţie. Probleme deosebite apar pentru schelele din zonele de câmpie, unde sunt afectate arii agricole, păduri şi văi cu suprafeţe de ordinul sutelor de hectare.

Prevenirea poluării reprezintă reducerea sau eliminarea descărcărilor sau emisiilor în mediul ambiant. Prevenirea poluării poate fi însoţită de reducerea generării de deşeuri la sursă sau prin utilizarea, reutilizarea sau recuperarea deşeurilor generate. Refacerea potenţialului zonelor contaminate este un proces costisitor şi uneori imposibil de realizat, de aceea trebuie avut în vedere prevenirea poluarii şi, dacă aceasta s-a produs, trebuie să se limiteze efectul acesteia prin acţiuni locale imediate.

În schelele de petrol, principalele măsuri de prevenire şi combaterea poluării sunt:

• evitarea şi limitarea oricăror emisii gazoase în atmosferă; • colectarea şi reinjectarea apelor sărate pentru menţinerea şi/sau refacerea

presiunii de zăcământ ori în strate permeabile ca ape reziduale; • evitarea pe cât posibil a transportului apelor sărate pe distante mari şi

reinjectarea lor ulterioară în zonele cele mai apropiate de staţiile de separare-colectare;

• tratarea şi evacuarea apelor reziduale, provenite de la săparea sondelor, de

la reparaţia lor şi de la curăţarea rezervoarelor. Conţin în general substanţe în suspensie, de natura petrolieră, nemiscibile cu apa (formează pelicule) şi un conţinut ridicat de săruri. Evacuarea apelor reziduale din schele se poate realiza prin reinjecţie în sol, prin sonde, după o epurare corespunzătoare, care să-i asigure calităţi cerute pentru acest proces;

• limitarea înfiltraţiilor în sol prin impermeabilizări cu argile, materiale PVC; • demontarea sau abandonarea instalaţiilor la sfârşitul vieţii câmpului,

reabilitarea eventuală a locului;

Surse neconvenționale de agresiune

Folosirea termenului neconvențional trebuie avută în vedere mai ales atunci când se ia în considerare poluarea subsolului (subterană) cu posibilitatea de a deveni o sursă convențională în momentul în care motive obiective sau subiective aduc poluanții către suprafață;

Controlul poluării neconvenționale devine dificil deoarece suprafețele poluate inițial sunt mici ( de exemplu: gaura de sondă), iar dispersarea poluanților în timp se poate face pe volume mari, practice necontrolabile.

Figura 3 – Poluarea solului prin abandonarea sondei de extracție

CAUZELE POTENȚIALE DE POLUARE A FACTORILOR FIZICI DE MEDIU (APA ȘI SOLUL)

În cazul sondelor sunt evidențiate : • Infiltrarea și migrarea în acvifer a produselor petroliere scurse din careul sondelor; • Efectuarea diferitelor operații tehnologice în afara careului sondei; • Lipsa pantelor de scurgere de >1% ce ar permite apelor pluviale să se scurgă către haba

metalică; • Starea necorespunzatoare a beciurilor sondei-beciuri pline cu țiței și depășirea capacitații

de înmagazinare; • Lipsa sau deterioarea sistemului de reținere a eventualelor scurgeri accidentale.

În cazul rezervoarelor de stocare țiței sunt: • Rezervoare fisurate; • Claviaturi tehnologice exploatate necorespunzator; • Neetanșietăți la pompe; • Conducte uzate; • Inexistența rețelei de canalizare; • Digurile deteriorate de la rezervoare deteriorate.

În cazul punctelor de colectare reziduuri, evidențiem: • Șlamul provenit de la curățirea rezervoarelor, decantoarelor, cuvelor și rețelei de

canalizare; • Efectele datorate surselor difuze de poluare sunt amplificate în urma ploilor care

provoacă scurgerea apelor pluviale pe versanții bazinelor hidrografice. Odată cu apa pluvială sunt spălate și antrenate țițeiul, apa tehnologică și diverse reziduuri scurse în mod accidental sau controlat.

Industria de extracţie şi de prelucrare a ţiţeiului afectează mediul prin hidrocarburile gazoase şi lichide pierdute în timpul extracţiei, transportului şi depozitării ţiţeiului şi produselor petroliere. Acţiunile cu impact major asupra mediului sunt induse de către principalele instalaţii din fluxul de exploatare, respectiv sondele de ţiţei şi parcurile separatoare.

Factorul de mediu cel mai afectat este solul, fiind supus contaminării în special cu apă de zăcământ.

Extracţia ţiţeiului şi a gazelor naturale are un impact semnificativ asupra mediului datoritã contaminãrii solului în zonele de extracţie, precum şi datoritã gazului de zãcãmânt eliminat în atmosferã, cu posibil efect de serã.

Sursele potenţiale de poluare a factorilor de mediu în cazul exploatării zăcămintelor de ţiţei şi gaze sunt prezentate în tabelul nr. 1.

Concluzii

Strategia protecţiei mediului în România trebuie să aibă la bază următoarele principii şi criterii generale: Dezvoltarea durabilă; Evitarea poluării prin adoptarea unor măsuri preventive; Conservarea condiţiilor de sănătate ale oamenilor; Conservarea biodiversităţii; Conservarea moştenirii culturale şi istorice; Apărarea împotriva calamitaţilor naturale şi accidentelor; Raport maxim beneficiu / cost;

Nr. crt.

Sursă potenţială de poluare

Cauze potenţiale Factor de mediu afectat

1 Sonde extracție ţiţei şi gaze

- erupţii; - incendii; - deversări accidentale de ţiţei şi apă de zăcământ din beciul sondei.

- sol; - ape freatice şi de

suprafaţă; - aer.

2 Sonde şi staţii de injecţie apă de

zăcământ

- fenomene de coroziune şi uzură ce conduc la fisurarea instalaţiilor şi deversări accidentale de apă de zăcământ

- sol; - ape freatice şi de

suprafaţă. 3 Parcuri de rezervoare

şi separatoare - incendii; - deversări accidentale de ţiţei şi apă de zăcământ la vehiculare; - spargeri, fisurări decantoare; - depozitări necontrolate de deşeuri solide sau slam.

- sol; - ape freatice şi de

suprafaţă.

4 Conducte de amestec şi de pompare ţiţei,

apă de zăcământ

- fenomene de coroziune, uzură, ce conduc la fisuri, spargeri şi deversări accidentale de ţiţei şi apă de zăcământ.

- sol; - ape freatice şi de

suprafaţă.

5 Conducte magistrale de transport țiței și

gaze

- avarii tehnice (calamități naturale; fenomene de coroziune, uzură, ce conduc la fisuri, spargeri şi deversări accidentale de ţiţei, greșeli umane);

- avarii provocate (persoane rău intenționate).

- sol; - ape freatice şi de

suprafaţă; - aer.

6 Staţie de tratare şi depozit ţiţei

- incendii; - deversări accidentale de ţiţei şi apă de zăcământ la vehiculare; - fenomene de coroziune şi uzură ce conduc la fisuri şi spargeri ale

instalaţiilor şi la deversări accidentale; - spargeri sau fisurări ale decantoarelor şi rezervoarelor; - depozitări necontrolate de deşeuri solide sau şlam

- sol; - ape freatice şi de

suprafaţă.

7 Staţii comprimare, uscare, măsură şi

predare gaze

- incendii; - spargeri, fisurări ale instalaţiilor ce conduc la deversări de apă de

zăcământ; - depozitări necontrolate de deşeuri solide

- sol; - ape freatice şi de

suprafaţă.

8 Depozit şlam - degradarea construcţiei ce conduce la infiltraţii de apă de zăcământ în sol;

- depozitări necontrolate de şlam.

- sol; - ape freatice şi de

suprafaţă.

Tabelul nr. 1. - Sursele potenţiale de poluare a factorilor de mediu

CUVINTE CHEIE

Aspect de mediu – elemnt al activităţilor, produselor sau serviciilor unei organizaţii care poate interacţiona cu mediul.

Aspect de mediu semnificativ – aspect de mediu care are sau poate avea un impact semnificativ asupra mediului.

Dezvoltare Durabilă - satisfacerea necesităţilor generaţiilor prezente fără a compromite posibilităţile generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile cerinţe.

Emisii – poluanţi evacuaţi în mediu, inclusiv zgomote, vibraţii, radiaţii electomagnetice şi ionizante, care se manifestă şi se măsoară la sursa de poluare.

Impact - efecte negative asupra mediului datorate dezvoltării proiectelor. Impact asupra mediului – orice modificare a mediului, dăunătoare sau benefică, totală sau partial, care rezultă

din aspectele de mediu ale organizaţiei. Obiectiv de mediu – ţel general de mediu, rezultat din politica de mediu, pe cre o organizaţie îşi propune să-l

atingă.

Performanţă de mediu – rezultate măsurabile ale managementului aspectelor de mediu dintr-o organizaţie.

Program de management de mediu – descrie calea pe care intenţionează organizaţia să o urmeze pentru aşi putea îmbunătăţi performanţele de mediu, pri atingerea obiectivelor de mediu.

Protecţia Mediului – una din principalele preocupări ale secolului XXI, obiectiv central al politiciilor economice în contextul dezvoltării durabile.

Ţintă de mediu – cerinţă detaliată de performanţă, aplicabilă organizaţiei sau a unei părţi a organizaţiei, care rezultă din obiectivele de mediu şi care trebuie stabilită şi îndeplinită pentru atingerea acestor obiective.

VĂ MULȚUMESC

PENTRU

ATENȚIA ACORDATĂ !